Anatomia clinica

Anatomia clinicaFanta labiala este o afectiune la nou-nascut cu o frecventa 1 la 1000 cazuri, 60-80% fiind la sexul masculin. Este localizata la nivelul buzei superioare, pornind de la o incizura redusa si mergand pana la baza nasului. Poate fi unica sau bilaterala si se mai numeste buza de iepure(incizura in zona tranzitionala a buzei inf) sau cheiloschizis(limitata/exista pana la baza nasului). Tratamentul sau este chirurgical, interventia purtand numele de cheilorafie. Exista frecvent o asociere a buzei de iepure cu gura de lup, care se numeste si fanta palatina sau palatoschizis(incizura la nivelul palatului moale si dur). Fanta palatina se intalneste mai frecvent la sexul feminin si frecventa sa este de 1/2500 cazuri. Poate fi limitata numai la nivelul luetei care capata un aspect de coada de peste, sau poate sa cuprinda in totalitate palatul dur si palatul moale, fiind o deschizatura completa a regiunii palatine, care favorizeaza astfel refluarea alimentelor din cav bucala in cav nazala. Se datoreaza absentei de intalnire sau a unei fuziuni defectuoase a proceselor palatine intre ele, sau cu marginea posterioara a palatului primar. Interventia chirurgicala(palatorafie); afectiunea combinata buza de iepure, gura de lup- cheilopalatoschizis.rafie.Cianoza buzelor- se datoreaza unui deficit de oxigenare a sangelui, buza aparand de culoare bleu sau purpurie. Aceasta cianoza poate apare si prin expunere la frig, cand se datoreaza unei vasoconstrictii si o reducere a aportului sangvin, insa aceasta cianoza dispare la reincalzire.

Fraul labial larg- formeaza de regula un spatiu intre incisivii centrali, in special la copil si produce tulburari in vorbire si in alimentatie. Necesita frenectomie. La adult atunci cand exista produce o regresie gingivala cu o expunere anormala a radacinii dintilor/cementului sub actiunea factorilor externi.

Gingivite- inflamatie la nivelul gingiilor, care se datoreaza unei igiene incorecte si poate sa afecteze tesutul de sustinere producand o periodontita cu alterarea, inflamatia si distructia osului alveolar si a ligamentului alveolo-dentar. Periodontiul fiind tesutul conjunctiv care inconjoara radacina dintelui, fixand-o in alveola. Are ca urmare o mobilitate a dintelui, daca nu se trateaza, dintii cad. In ceea ce priveste extractiile dentare, in afara de obstructie osoasa care nu mai poate fi recuperata prin tratament, se practica frecvent la al treilea molar.(de minte)

Abcesul alveolar dentar- colectie purulenta ce rezulta prin necrozarea tesutului inflamat. Provoaca dureri. Se poate deschide si spontan in cavitatea orala sau in vestibulul cav bucale. Septicemie->moarte.

Carii- tesut dentar, in camera pulpara doare(filete nervoase)

Pulpita- infectie a camerei dentare, care daca nu este tratata la timp duce la distrugerea tesutului osos al alveolei dentare si la formarea unui abces dentar. O particularitate deosebita o prezinta dintii de la nivelul maxilei, care au raporturi cu sinusul maxilar si radacinile chiar pot patrunde la acest nivel, putand transmite o infectie la nivelul sinusului si invers, o sinuzita poate afecta radacina dintelui, cu angia care se produce pe nervul dentar. Cand este vorba de un abces dentar, acesta se poate transmite la nivelul sinusului, iar de la niv acestuia in unghiul intern al ochiului, unde datorita anastomozelor dintre vena faciala si oftalmica infectia poate iradia intracranian dand nastere la o meningita sau encefalita.

Extractii dentare- de multe ori dintele nu poate fi reconstituit, distructia fiind mare. Frecvent trebuie scos al 3-lea molar, cel de minte care apare la varsta variabila/deloc, acesta este inclus- se inflameaza sub a 2 lea molar, trebuie scos, extras sau readus in pozitie normala. Rasucire de 2-3 ori pt a rupe ligam aleveolo-dentar.

Regresia gingivala- are ca rezultat descoperirea cementului, care este vulnerabil la factori externi si se datoreaza lipsei efectuarii detartrajului ce valorizeaza invazia microbiana si distrugerea periodontului.

Reflexul de voma- daca atingem partea post a limbii(baza limbii) se produce reflex de voma, datorita contractiei musculaturii faringiene inervate de nervii IX si X. Calea aferenta a reflexului de voma fiind nervul IX.

Paralizia muschiului genioglos- ca urmare a paraliziei, limba basculeaza posterior si obstrueaza calea respiratorie. In timpul anesteziei generale se produce blocarea nervului si limba devine mobila si pentru a nu obstrua caile respiratorii se foloseste intubatia traheala.

Leziunea nervului hipoglos- cel mai frecvent se produce intr-un traumatism(fractura mandibulara) si prin lezare se produce paralizia musculaturii de partea respectiva cu atrofia unilaterala a limbii. Limba va fi deviata spre partea afectata in contrast cu paralizia muschiului genioglos care este deviata spre partea neafectata.

Rezorbtia sublinguala a medicamentului- sunt anumite medicamente(nitroglicerina) care se aplica sublingual sub forma de comprimat sau spray, tratament folosit in insuficienta coronariana, angina pectorala, care se rezoarbe in maxim 1 min si bolnavul isi revine. Medicamentul este absorbit prin mucoasa sublinguala si ajunge in vena sublinguala profunda si de aici la inima.

In carcinomul de limba- metastazarea se face pe cale limfatica. In partea posterioara a limbii, limfaticele merg in nodulii cervicali profunzi sup de ambele parti. In partea anterioara a limbii merg in aceeasi noduli, dar inferiori. Metastazele se transmit de-a lungul v jugulare interne la nivelul nodulilor limfatici vecini(submentonieri, submandibulari, recurentiali etc).

Frenectomie- fraul limbii poate fi lung, dar poate fi scurt anchiloglosie, care afecteaza in special sugarul si copilul mic si de accea trebuie sectionat pt deglutitie, vb.

Chiste ale canalului tireoglos- canalul tireoglos se deschide la nivelul foramenului cecum. Pe traseul acestui canal, la terminarea sau in alte regiuni se pot forma chiste care cel mai frecvent se dezvolta la nivelul sau sub nivelul osului hioid. Se prezinta sub forma unei tumefactii nedureroase, care frecvent se poate deschide spontan la nivelul tegumentului, dand nastere unei fistule de tireoglos ce trebuie rezolvata chirurgical; altfel recidiveaza(se form din nou chist).

Glande tiroide aberante- se gasesc situate de-a lungul canalului tireoglos care poate persista, sau pe restul embrionar al acestui canal. Frecvent sunt la nivelul radacinii limbii, putand fi situate chiar la nivelul foramenului cecum sau frecvent la nivelul gatului, insa se impune obligatoriu sa se faca diagnosticul diferential cu glanda tiroida necoborata. DDx care se face cu ajutorul scintigrafului si este absolut necesara, pentru ca uneori confundand o glanda tiroida necoborata cu o glanda tiroida aberanta si extirpand-o, il privam pe respectivul individ de hormonii tiroidieni.

Excizia glandei submandibulare- se pot forma calculi ce blocheaza canalul si necesita o sialografie pentru localizare si dupa aceea extirparea calcului. Uneori este nevoie de excizia glandei, cel mai frecvent excizia se face in caz de tumori. Se practica o incizie la 2,5 cm sub unghiul mandibular, cu evitarea ramului mandibular al nervului facial care poate fi lezat.

Fracturi nazale(piramida nazala)- frecvente in accidente de sport, dar si accidente domestice, casnice, de masina etc. Este insotita de deformari osoase in special atunci cand impactul este lateral, insotita de hemoragie- epistaxis si in traumatisme puternice se poate produce si fractura lamei ciuruite a etmoidului, insotita chiar de lezarea meningelui si intarzierea in tratament duce la aparitia unei meningite; encefalite. Se poate deschide spatiul subarahnoidian, scurgeri LCR.

Deviatia septului nazal- poate fi la nastere ca urmare a unui travaliu indelungat, dar poate fi castigat ulterior dupa nastere ca urmare a unui traumatism. Uneori deplasarea este foarte puternica incat septul nazal median intra in contact cu peretele lateral al piramidei/fosei nazale, putand produce obstruarea cailor respiratorii. Necesita restaurare chirurgicala. Sunt cazuri cand este lezata intreaga piramida nazala, nasul cade-> se pune la loc prin rinoplastie.

Rinoree cu LCR- se scurge LCR prin fosele nazale ca urmare unei fracture a lamei ciuruite a etmoidului, care poate afecta spatiul subarahnoidian cu scurgere de lichid. Daca persista mai mult de 48 de ore, se poate complica cu meningita. LCR- lichid clar ca apa de stanca.

Rinita- congestie si o inflamatie a mucoasei nazale ca urmare a unei infectii, dar poate fi si ca urmare a unei reactii alergice. Congestia apare imediat, datorita vascularizatiei bogate de la acest nivel. Atunci cand este o infectie la nivelul mucoasei nazale, datorita legaturilor anatomice ea se poate propaga in fosa craniana anterioara prin lama ciuruita a etmoidului, se poate propaga la nivelul urechii medii prin trompa lui Eustachio, la nivelul nazofaringelui si tesuturilor moi retro-faringiene, sinusurilor paranazale si la nivelul aparatului lacrimal si conjunctivei oculare. Traumatism + hemoragie= epistaxis. Hemoragia nazala in hipertensiune, se linisteste cand presiunea revine la normal ca o supapa.

La nivelul foselor nazale, in sup sau mijlocie exista si asa numita pata vasculara a lui Kisselbach, care poate fi lezata si da nastere unei hemoragii.

Sinuzita- consta in inflamatia si congestia mucoasei sinusale, care poate cuprinde un singur sinus sau poate sa cuprinda mai multe sinusuri- pansinuzita. Poate apare si ca o complicatie a inflamatiei mucoasei nazale. Sinusul frontal poate prezenta o serie de variante, foarte rar cele 2 sinusuri au aceeasi marimie si de asemenea foarte rar septul intersinusal care le separa poate fi vertical si median, sunt situatii in care sinusul frontal este foarte mic- cm, situatii cand sinusul este foarte mare intinzandu-se atat in portiunea solzoasa a frontalului cat si in portiunea orbitala a acestuia, mai rar extinzandu-se si la aripa mare a sfenoidului. Sunt situatii in care sinusul frontal este multiplu si fiecare compartiment se poate deschide separat in meatul mijlociu. Fiecare sinus cu canalul sau propriu; sinusul frontal- voluminos.

Infectiile celulelor etmoidale- atunci cand se produc au drept consecinta o infundare a peretelui medial al orbitei. Cand sunt afectate celulele etmoidale posterioare- complicatie majora- cecitate(orbire) ca urmare a raporturilor care le au cu nervul optic si artera oftalmica. Afectarea nervului optic se poate insoti numai de o infectie a acestuia- nevrita a nervului.

Infectia sinusului maxilar- colectia purulenta se elimina mai greu decat cel frontal; orificiul sinusului maxilar este situat sus si el nu poate drena atata timp cat bolnavul este situat in 2 picioare, evacuarea lui se face cand bolnavul este asezat in latero-statism. Se culca pe partea sinusului afectat pt drenaj. Poate fi si bilateral. Se intervine pe la nivelul ostiumului, evacuandu-se deci golind sinusul si introducand si solutii dezinfectante. Se poate interveni si cu o canula prin peretele medial al sinusului, care favorizeaza astfel scurgerea rapida. Spalare sinus si dezinfectie. Poate produce nevralgie de nv maxilar suborbital; peretele sup al sinusului are raport cu acest nv sau poate fi deshiscent.

Explorarea sinusurilor se face prin transiluminare- se face intr-o camera obscura prin introducerea unui fascicul de lumina in cavitatea bucala spre unghiul intern al ochiului si apare o roseata deasupra orbitei(sinusul frontal- roseata supraorbitala). Cand aceasta roseata este atenuata- prezenta unui lichid la niv sinusului.

Pt sinusul maxilar fasc de lumina se indreapta spre marginile laterale ale palatului dur si apare o roseata semilunara infraorbitara. Cand este atenuata- sinuzita.

Nu pot fi explorare sinusurile sfenoidal si etmoidal.

Leziunile urechii externe- orice traumatism la acest nivel este urmat de aparitia unui hematom auricular, prin acumulare sange intre pericondru si cartilajul aleveolar. Atunci cand se formeaza necesita aspiratie obligatorie, pentru ca daca se intarzie se produce formare de tesut fibros care se dezvolta in tesutul cutanat dand nastere la o cicatrice vicioasa- ureche in forma de floare de varza.

Examenul otoscopic- permite studierea meatului acustic extern si a membranei timpanului. La adult pentru a accesa mai usor otoscopul se trage de pavilionul urecii supero-lateral, iar la copil infero-lateral. Pe fata interna spre urechea medie a membranei timpanului se gaseste lantul de oscioare are urechii medii, ciocan, nicovala si scarita precum si nervul coarda timpanului. De aceea, atunci cand se face incizia pentru evacuarea unei colectii din urechea medie, se face in cadranul postero-inferior. Atunci cand nu este nimic, in acest unghi se vede un fond luminos. In unghi mort, 2 perpendiculare-> mb in 4 cadrane; incizia se face in cadranul potero- inf, de culoare gri-stralucitoare/ translucida.

Otita medie- infectiile urechii medii sunt complicate, deoarece se pot complica cu o mastoidita. Urechea medie comunica cu antrumul mastoidian prin aditus adantum cu cel mastoidiene, iar prin tropa lui Eustachios cu rinofaringele. Presiune atmosferica mentinuta. La obstructia trompei, aerul din urechea medie scade cu usurinta, tulburari de auditie. La colectia purulenta se transmite cel mastoidiene=> mastoidita, in era antibioticelor mai rare. Mastoida este un process osos care are o multime de celule, de spatii aeriene.

Durerea cervicala- apare in foarte multe afectiuni, mai frecvente fiind afectarile la nivelul nodulilor limfatici care se pot inflama, dar aceste dureri apar si in contractii musculare, in protruzia a unui disc intervertebral etc.

Nodulii limfatici cervicali pot fi proeminenti si in afectiuni banale- raceli dar si in cancer la niv extremitatii cefalice; cu localizare cervicala/ distala. Durerea nodulara poate apare si intr-un cancer de torace sau abdominal(cancer bronho-pulmonar care da nastere la metastaze craniene). Se pot produce perturbari ale scheletului- osteo-artritra, in traumatisme care pot provoca de asemenea durere cervicala. Aceasta durere cervicala se caracterizeaza prin faptul ca devine mai intensa in miscari ale capului si gatului, devine evidenta in tuse, in stranut.

Propagarea infectiilor la nivelul gatului- fascia cervicala superficiala contribuie la limitarea propagarii infectiilor cervicale, cel mai frecvent sub abcese. Cand procesul infectios este situat intre lama superficiala si cea mijlocie nu se poate propaga mai jos de manubriul sternal. Daca infectia se dezvolta intre stratul muscular si lama pretraheala, infectia poate difuza in cavitatea toracica, anterior pericardului. Puroiul care este situat inapoia fasciei profunde poate difuza prin partea laterala a gatului, producand o tumefactie pe fata profunda a scm. Uneori, puroiul poate perfora lama prevertebrala, ajungand in spatiul retrofaringian, bomband in faringe si formand un abces retrofaringian insotit de o jena marcata in deglutitie/Disfagie, dizartrie- tulburari in vorbire. O colectie purulenta se poate transmite din spatiul retrofaringian in jos, retroesofagian, si de aici in mediastinul posterior. Cand colectia este localizata anterior traheei, se transmite inferior in mediastinul anterior. Sunt situatii cand in urma traumatismelor se pot produce rupturi ale traheei, ale bronhiilor, mai rar a esofagului, cu exteriorizarea aerului si formarea unui asa numit pneumo-mediastin, care poate ascensiona spre regiunea cervicala.

La nivel cervical se poate produce o paralizie a muschiului platisma, care duce la slabirea pielii gatului cu aparitia pliurilor/riduri ce se mobilizeaza cu usurinta si de multe ori sunt inestetice, necesitand interventie chirurgicala, in care cu atentie deosebita trebuie acordata ramului cervical al nervului facial.

Suturile la nivelul tegumentului cervical- trebuie sa se faca cu mare atentie, atat la nivelul tegumentului cat si la marginile lezate ale muschiului platisma, pentru ca altfel marginile plagii sunt trase in toate sensurile, finalizand cu o cicatrice larga dizgratioasa.

Torticolis- de 2 feluri, congenital si spasmodic. Cel congenital are drept cauza cel mai frecvent o tumora a tesutului fibros- fibromatoza cervicala care se dezvolta in scm, fiind urmata de o rotatie a capului de partea opusa, congenital pentru ca in timpul nasterii se trage nou-nascutul de cap, se rup vase la nivelul scm-ului si fibre musculare si se formeaza un hematom care se transforma intr-o masa fibrotica ce poate cuprinde nervul XI, afectand astfel scm, se poate trata imediat pentru ca netratat duce la aparitia torticolisului. Cel spasmodic se datoreaza unei distonii cervicale, adica existenta unei tonicitati anormale si ea poate apare intre 20-60 de ani. Afecteaza muschii laterali ai gatului- trapezul si scm, se caracterizeaza printr-o deformare prelungita a gatului in rotatie, inclinare laterala si flexie de partea respectiva, sau uneori chiar in extensie. Se pot produce miscari involuntare ale capului, care se fac lateral sau anterior. Umarul este ridicat si usor deplasat anterior de partea spre care se indreapta si mentonul.

Cateterismul venei subclavii- se foloseste o cale infraclaviculara, pe la mijlocul claviculei, indreptand cateterul spre incizura jugulara. Ca accidente se poate leza mai puternic vena subclaviculara cu formarea unui hemotorax prin posibilitatea de a intepa si pleura care depaseste clavicula si prima coasta. Daca se patrunde prea posterior se poate leza artera subclaviculara. Cateterismul venei subclavii se foloseste pt administrarea de lichide nutritive- alimentatie parenterala, recoltare sg, de medicamente sau daca este nevoie sa se masoare presiunea venoasa.

Cateterismul venei jugulare interne- pentru explorarea cordului drept si se foloseste de regula vena jugulara dreapta care este mai voluminoasa si mai verticala. Se palpeaza partea laterala a carotidei comune si se indreapta cateterul sub un unghi de aproximativ 30 de grade spre vf triunghiul format de capetele clavicular si sternal ale scm- spatiul supraclavicular si de la acest nivel se indreapta infero-lateral spre manubriul sternal.

Pulsul la nivelul jugularei interne da informatii asupra contractiilor ventriculului drept si se palpeaza deasupra extremitatii mediale a claviculei, capul fiind aplecat lateral de partea respectiva la 10-25 de grade. Acesta este afectat in special in patologia valvei tricuspide, care este insotita frecvent de diminuarea presiunii in circulatia pulmonara- in dreapta a inimii.

Sectionarea venei jugulare externe- o gasim pe marginea posterioara a scm si atunci cand este sectionata ea ramane deschisa ceea ce face ca sa aspire aerul producandu-se o embolie gazoasa, care fara interventie rapida este mortala. In dedublarea fasciei cerv superf.

Vena jugulara externa proeminenta- in insuficienta cardiaca, ca urmare a stazei venoase superioare, este proeminenta pe toata lungimea sa, insa ea este proeminenta si fiziologic pe o scurta portiune deasupra claviculei servind ca barometru intern in decompensarea cardiaca pentru circulatia jugulara. In afara de dilatarea ei, dilatata in insuficienta cardiaca.

Intreruperea nervului frenic- se poate produce regional si este urmata de paralizia jumatatii corespunzatoare a muschiului diafragm. Atunci cand este anesteziat frenicul involutar, aceasta paralizie este temporara si isi reia functia atunci cand inceteaza actiunea anestezicului.

Ligatura carotidei externe- urmata de diminuarea fluxului sangvin, dar nu de oprirea totala a acestuia, datorita anastomozelor existente intre cele 2 carotide externe la nivel facial dar si la nivelul extremitatii cefalice, ce permite restabilirea circulatiei retrograde.

Endatectomia carotidiana- arterele carotide pe peretii lor pot prezenta depuneri de plagi ateromatoase ce pot obstrua lumenul arterial/carotidian producand o scadere a fluxului sangvin, depunere care poate fi pusa in evidenta prin ecografie Doppler color care indica si gradul de obstructie. Diminuarea fluxului sangvin duce la instalarea unui accident ischemic tranzitoriu-pierderea brutala, focalizata a functiei neurologice care poate fi tranzitoriu sau de mai lunga durata, cel tranzitoriu dureaza pana la 24 de ore, este caracterizat printr-o slabire accentuate a fortei musculare, abolirea sensibilitatii de o parte a corpului si poate fi vindecat total in aproximativ 3 saptamani. De multe ori este necesar deschiderea arteriala si eliminarea plagii de aterom cu administrarea medicamentelor anticoagulante. In deschiderea arterei trb sa se evite lezarea nervilor IX, X, XI, XII precum si a nervului laringeu.

Pulsul carotidian- se ia intre santul dintre trahee si m infrahioidieni, pe marginea anterioara a scm, la nivelul marginii sup a cartilajului tiroid. In reanimarea cardiaca cand se constata absenta sa, traduce cu certitudine oprirea cordului.

Palparea arterei carotide- trebuie sa se tina cont de faptul ca la nivelul sinusului carotidian exista o hipersensibilitate si frecvent presiunea exercitata de artera carotida este urmata de brahicardie, hipotensiune, ischemie cardiaca, care poate merge pana la sincopa, care este urmata de scaderea perfuziei cerebrale. Aceasta manevra este contraindicata la cardiaci.

Lezarea trunchiului simpatic cervical- se instaleaza asa numitul sindrom Claude Bernard-Horner caracterizat prin mioza, micsorarea fantei (ptoza) palpebrala ca urmare a paraliziei ridicatorului pleoapei superioare, enolftalmie- infundarea globului ocular ca urmare a paraliziei muschilor planseului orbitar, o vascularizatie crescuta si o scadere a transpiratiei la fata si gat ca urmare a lezarii simpaticului.

Artera tiroidiana mijlocie/a thiroidea ima/ Neubauer- exista in aproximativ 10% din cazuri si isi poate avea originea in trunchiul arterial brahiocefalic, in arcul aortic, in subclaviculara si cel mai rar in toracica interna. Pune probleme atunci cand exista in interventii libere pe tiroida si pe partea ant a reg cervicale.

Glande tiroide ectopice- pot exista glande tiroide linguale, la nivelul hioidului sau sub acesta. Atunci cand exista este situata in planul regiunii mediane a gatului. Diagnosticul diferential trebuie facut cu un chist de canal tireoglos. Tesut glandular tiroidian accesor- la nivelul timusului, pe partile laterale ale cartilajului tiroid, la suprafata muschiului tirohioidian. Cand exista are o secretie insuficienta.

Cresterea de volum a glandei tiroide- poate fi neneoplazica si neinflamatorie, ea putand creste si in stari fiziologice cum ar fi in perioada menstruala sau sarcina. O crestere a glandei da nastere asa numitei guse ce are ca urmare comprimarea traheei, esofagului, a nervilor laringei. De regula glanda se mareste mai rar superior din cauza existentei muschilor sternotiroidian si sternocleidomastoidian si se poate insoti de hipertiroidie sau hipotiroidie. De regula se datoreaza unei tulburari a metabolismului iodului, apare in regiunile deficitare in iod. Necesita extirparea sa chirurgicala- tiroidectomie, atunci cand este cancer de tiroida este o extirpare totala si se recomanda o extirpare partiala, subtotala, pentru a pastra o portiune din partea sa posterioara conservand astfel glandele paratiroide ce pot fi extirpate o data cu glanda tiroida. In tiroidectomie se are in vedere sa nu se lezeze nervii laringei si recurenti pentru ca lezarea nervilor duce la paralizia muschilor striati ai laringelui, iar a nervului recurrent este cea mai frecventa si care este lezat cand se intervine pe polul inferior al glandei tiroide, dar si in alte interventii chirurgicale la nivelul gatului, laringeul drept avand raporturi cu artera tiroidiana inferioara, trecand fie intre cele 2 artere tiroidiene, fie printre ramurile tiroidienei inferioare si avand in vedere aceste raporturi de regula ligatura arterei se face la distanta de glanda. Afectarea nervului laringeu este urmata de o raguseala, o afonie tranzitorie si un spasm laringian. In interventiile pe tiroida pot fi extirpate din greseala glandele paratiroide situate pe fata posterioara a lobilor tiroidieni, cea superioara mai sus de tiroida, cartilajul tiroid, iar cea inferioara imediat sub acesta.

Adenomul paratiroidian- tumora benigna a tesutului epitelial, insotita de hiperparatiroidie. Extirparea paratiroidelor este urmata de o scadere a calciului seric, cu spasme muscularatura striata- tetanie, care atunci cand intereseaza si musculatura laringelui si musculatura respiratorie duce la deces.

Sunt glande tiroide care prezinta absenta istmului tiroidian. Lobii tiroidieni nemaifiind uniti median si pot sa nu prezinte nici piramida lui Lalouette care poate sa lipseasca chiar si atunci cand exista istm tiroidian.

Fracturi ale scheletului laringian- traumatismele in regiunea anterioara a gatului sunt grave si atunci cand produc fracturi ale scheletului laringian, urmate de hemoragii submucoase, edem, cu obstructia cailor respiratorii, cu o voce ragusita si tulburari de vorbire.

Endolaringele se studiaza prin laringoscopie care poate fi indirecta cu ajutorul unor oglinzi laringiene(raze luminoase) si directa prin introducerea unui laringoscop, adica endoscop cu fibre optice.

Inhalarea de corpi straini- de regula se opresc in vestibulul laringian si blocheaza caile respiratorii. In medie se considera ca apar tulburari care pot merge pana la moarte daca aceasta blocare dureaza mai mult de 5 min, producandu-se o blocare prin contractia spasmodica a plicilor, ceea ce impiedica patrunderea aerului in trahee. De regula bolnavul reactioneaza printr-o tuse violenta care de multe ori poate exterioriza corpul strain. Atunci cand este deja in repaus respirator, se aplica asa numita manevra Heimlich, care cu pumnul drept dispus in palma stanga se apasa pe abdomenul pacientului intre ombilic si manubriul sternal. Daca nici asa nu se rezolva se poate interveni prin cricotirotomie.

Cancerul laringian- primul semn este raguseala, insa ca semn principal se palpeaza nodulii, jena in deglutitie- disfalgie. Semnul pantonomonic/pp hipertrofia nodulilor pre si paratraheali. Diagnosticarea sa- obligatoriu interventie chirurgicala, iar la o perioada variabila de timp trebuie executata reeducarea vocala. Se face cu un electrolarinx sau proteza electroesofagiana. Este necesara traheotocmia, inelele 1,2; 2-4 suprasternal cu introducerea unui corp tubular ce sa permita patrunderea aerului, pana la spital pt cagula traheala. Situatii in care se produc inhalari sau patrunderea corpilor straini pana la niv laringofarinxului pana la recesul piriform se cantoneaza. care sunt hipertrofiati, este necesara laringectomia.

Corpi straini laringo-faringieni- sunt corpii straini care se opresc in recesul piriform, in general de corpi straini subtiri ascutiti, os de peste, fire de par+coaja paine!!!. Uneori poate exista un tractus sinusal al recesului piriform care consta intr-o legatura intre acesta si glanda tiroida si o infectie de la acest nivel se poate complica cu o tiroidita care de multe ori necesita o tiroidectomie partiala.

Infectia amigdalei palatine/Faringiana- poarta numele de amigdalita, este bacteriana-streptococ si trebuie tratata deoarece tratamentul inadecvat cu antibiotice poate avea urmari nefaste asupra organismului. Tratament chirurgical- amigdalectomie. Antibiograma; penicilina; beta-hemolitic grupa A; moldamin; musca cordul si linge articulatiile.

Adenoidita- inflamatia tonsilei faringiene, care apar mai frecvent la copii dar si la adulti, se caracterizeaza printr-o respiratie pe gura cu posibilitatea ca infectia de la tonsila faringiana sa se extinda la tonsila tubara si de aici sa ajunga in urechea medie.

Fistulele traheo-esofagiene- anomalii congenitale care sunt asociate cu atrezie esofagiana. In 90% din cazuri partea proximala a esofagului se termina cu un buzunar si partea inferioara comunica cu traheea. In buzunaraul care se formeaza se depoziteaza mucus care este inghitit in timpul deglutitiei.

Fistula tip B- partea proximala a esofagului comunica cu traheea si partea distala cu stomacul.

Fistula tip C- fistula pura, esofagul comunicand cu stomacul si din partea sa proximala desprinzandu-se o prelungire spre trahee.

Aceste fistule apar datorita faptului ca persista o separare anormala intre esofag si trahee, prin neconsolidarea septului traheoesofagian.

Cancerul de esofag- se traduce prin displagie(tulburari in deglutitie) deoarece reduce lumenul esofagian pana la 30-50%. Esofagul se examineaza cu esofagoscopul si cand durerea devine marcata semnaleaza faptul ca tumora s-a extins la tesuturile periesofagiene. Semnul este hipertrofierea nodulilor cervicali profunzi inferiori care compreseaza si nervul laringeu recurrent; cu aparitia raguselii.

Lezarea esofagului- se produce foarte rar, deoarece este un organ profund. De regula apare ca o complicatie pentru alte interventii chirurgicale, cele mai multe de asemenea in cazul de traumatisme. Este asociat frecvent cu o leziune a cailor respiratorii care il protejeaza. Se spune ca lezarea esofagului fara tratament este mortala. Si in interventiile chirurgicale, se poate muri in 50%din cazuri(2000).

Anestezia plexului cervical- ramurile plexului cervical se exteriorizeaza la niv marg post a m scm. Anestezia sa se poate face pe o cale laterala introducand anestezicul in 2 puncte, unul dat de intersectia liniei care merge de la vf mastoidei la tuberculul lui Chasseiang la un lat de deget sub mastoida, respectiv la incrucisarea dintre orizontala prin marg sup a cartilaj tiroid si marginea post a scm. Altii se recomanda ca anestezia prin 3-4 pcte prin marg post a scm, mj acestei margini purtand numele de punctum nervosum/al lui Ernam.

1