CURS IV

IV. CREŞTEREA BROILERILOR DE GĂINĂ

Tehnologiile de creştere a puilor pentru producţia de carne sunt tehnologii dinamice,

tehnologii care au ca obiective:

- valorificarea superioară a potenţialului genetic al hibridului utilizat, privind rata creşterii,

conversia hranei şi producţia de carne;

- satisfacerea cerinţelor consumatorilor privind calitatea şi igiena cărnii;

- satisfacerea cerinţelor de uniformitate a produselor şi obţinerea unor game variate de

produse avicole;

- programarea producţiei, cu scopul procesării şi distribuirii eficiente a acesteia;

- satisfacerea cerinţelor de confort ale păsărilor.

Există mai multe tehnologii și sisteme de creştere a puilor pentru carne. După densitate

şi calitatea producţiei obţinute, acestea ar putea fi clasificate în: sisteme intensive, sisteme

extensive şi sisteme ecologice.

IV.1. CREȘTEREA PUILOR PE AȘTERNUT PERMANENT

Creşterea pe aşternut permanent presupune dispunerea păsărilor într-un adăpost la sol,

pe un aşternut introdus şi preparat înainte de popularea cu păsări şi eliminat după sacrificarea

acestora. Menţinerea calităţilor aşternutului şi, implicit, a confortului păsărilor, se face printr-un

ansamblu de proceduri tehnologice.

Avantaje și dezavantaje ale creșterii pe așternut permanent

Avantajele acestei tehnologii de creştere constau în următoarele:

- creşterea este foarte apropiată de creşterea naturală, asigurând un grad acceptabil de

confort pentru păsări;

- densităţile sunt acceptabile, dependente de capacitatea sistemului de ventilaţie şi

alimentare cu hrană;

- presupune existenţa unor investiţii relativ reduse.

Dezavantajele sunt următoarele:

- utilizarea limitată a spaţiului construit; dependent de densitatea la populare;

- productivitatea muncii este mai redusă, comparativ cu creşterea în baterii;

- creşte prevalenţa unor boli parazitare, în special a coccidiozelor.

Caracteristicile tehnologiei de creștere pe așternut permanent

De regulă, în funcţie de utilizarea suprafeţei utile, creşterea puilor se împarte în două faze

de creştere: creșterea pe suprafețe restrânse și creșterea pe toată suprafața utilă a adăpostului.

Faza I - creșterea pe suprafețe restrânse se realizează, în primele 1-2 săptămâni, în

anumite zone delimitate în adăpost sau în ţarcuri; în principal, sunt utilizate trei modalităţi de

restrângere a zonei populate cu pui, dependente de tipul adăpostului şi dispunerea instalaţiilor

de asigurare a microclimatului (căldură şi ventilaţie), precum şi de alimentaţie (fig. IV.1):

Curs TCM – 2009/2010

© Ioan Huțu, 2010

IV-2

- în ţarcuri1, dispuse în jurul eleveuzelor

(figura. IV.1A și IV.3); în acest caz,

păstrarea căldurii şi protecţia faţă de

curenţii de aer se realizează prin

țarcurile din placaj, cu înălţimi de 50

cm vara şi 80 cm iarna și, dependent

de puterea calorică a eleveuzei,

numărul puilor este de 650-1000 pui;

- la un capăt al adăpostului (fig. IV.1B);

delimitarea zonelor încălzite se

realizează cu ajutorul unor prelate sau

folii din polietilenă, dependent de

poziţionarea instalaţiei de ventilaţie şi

de producere a căldurii.

- pe toată lungimea adăpostului, dar

numai pe o anumită lăţime a acestuia

(fig. IV.10C); în variantele B și C

încălzirea este generală și, la populare, se asigură o densitate de 50 pui/m2 din

suprafața amenajată.

Temperatura – depinde de varianta de restrângere aleasă; în cazul populării în țarcuri,

termometrul montat pe peretele ţarcului, la nivelul puilor, trebuie să indice 33oC. Căldura este

produsă atât prin instalații de încălzire generală, cât și prin încălzirea locală, cu eleveuza

coborâtă la 40 cm deasupra aşternutului. În prima săptămână, se menţine temperatura sub

eleveuză peste 30oC, după care, prin ridicarea treptată a eleveuzei, crește aria suprafeței

încălzite și temperatura scade cu câte 1oC la fiecare două zile, până la 26-27oC în a 14-a zi.

Ventilația - se realizează prin introducerea aerului proaspăt, dar încălzit, într-un volum de

4-5 m3 aer/oră/kg greutate vie, dar cu păstrarea vitezei curenţilor de aer la 0,1 m/s.

Programul de iluminat este de 23 ore lumină + 1 oră întuneric; lumina se asigură la o

intensitate de 40 lucşi (echivalentă cu 10 W/m2). În cazul demarajului în țarcuri, iluminatul este

asigurat prin becul de 75 W, montat pe partea interioară a eleveuzei.

Profilaxia specifică - la vârsta de 9 zile, puii sunt vaccinaţi împotriva pseudopestei, după

ce înainte de vaccinare s-au efectuat tratamentele antistres.

Cântărirea de control la vârsta de 7 şi 14 zile, prin cântărirea individuală și randomizată a

minimum 3% din puii din hală.

Faza a II-a a creșterii este perioada când se utilizează toată suprafaţa compartimentului,

până la vârsta livrării (7-9 săptămâni).

Începe din ziua a 14-a, când puii se răspândesc pe toată suprafaţa compartimentelor, la o

densitate dependentă de greutatea dorită la livrare (vezi tabelul IX.8). La stabilirea densității la

populare, se estimează și pierderile prin mortalități.

În această fază, hrănirea se face mecanic sau automatizat, pe linii de distribuție a

furajelor și a apei; pe aceste linii, pot fi dispuse hrănitoarele tronconice, jgheaburi de furajare

1 Ţarcul, în fapt o împrejmuire circulară, este amenajat la o distanţă iniţială de 60 cm faţă de marginea eleveuzei; în

săptămâna a 2-a, acesta se lărgeşte de câteva ori, pentru a scădea densitatea puilor. Pardoseala țarcului este

acoperită cu un strat de 10 cm aşternut (încă dinaintea celei de-a doua dezinfecţii a halei) și carton, care se

îndepărtează după prima săptămână. În afara proiecției marginilor eleveuzei, se dispun, alternativ, tăviţe pentru furaje şi

adăpători (de regulă, vacuumatice), într-un număr care să asigure un front de furajare de 2 cm și front de adăpare de

1,5 cm. După lărgirea țarcului, frontul de furajare şi adăpare se suplimentează prin introducerea altor hrănitori și

adăpători.

După

Avi

an F

arm

s, 2

000

Figura IV.1. Proceduri de recepţie şi

reglare a densităţii

A – încălzire locală sub eleveuze, în ţarcuri; B şi C –

variante de încălzire locală a unor zone din adăpost. 1 –

suprafaţă încălzită la recepţia puilor; 2 şi 3 – extinderea

graduală a suprafeţei încălzite.

CREȘTEREA BROILERILOR DE GÂINĂ

IV-3

sau hrănitoare circulare, respectiv adăpătoarele gravimetrice sau adăpătoare cu niplu cu sau

fără cupă de recuperare a picăturilor de apă. De regulă, fiecare linie de furajare este flancată de

două linii de adăpare.

Frontul de furajare care trebuie asigurat depinde de tipul hrănitoarei; în cazul celor

circulare, se asigură 1,5-1,7 cm/pasăre, iar în cazul celor liniare 2,5 cm/pasăre.

Frontul de adăpare este de 1,5-2 cm în cazul celor gravimetrice, 2-2,5 cm în cazul

jgheaburilor sau 8-10 păsări/niplu în cazul liniilor de adăpare cu nipluri dispuse la un interval de

cel mult 25 cm.

Aşternutul se menţine uscat,

afânat şi cu suprafaţa bine nivelată

(vezi LP) pe durata întregii

perioade de creștere.

Temperatura se reduce

gradual și dependent de anotimp;

perioada de demaraj (perioada în

care sunt utilizate instalații pentru

producerea căldurii) are 4-6

săptămâni, după care temperatura

se menţine la 18oC (vezi figura

IV.2).

Umiditatea relativă se poate situa între limitele de 60-70 %; excesul de umiditate se

evacuează prin exhaustare, cu ajutorul ventilatoarelor și prin gurile de ventilaţie.

Rata ventilației trebuie să asigure 0,7-7,2 m3 aer /oră /kg masă vie, iar viteza curenţilor de

aer la nivelul puilor - 0,3-0,5 m/s sau, excepțional în zilele caniculare, în cazul adăposturilor de

tip tunel de ventilație, până la 3 m/s. Din punct de vedere practic, în primele trei săptămâni rata

ventilației se stabilește în funcție de cantitatea de CO2 din adăpost, iar după această vârstă

obiectivul trebuie să fie păstrarea umidității relative la maximum 70%.

Programul de iluminat și intensitatea luminoasă sunt variabile în funcție de hibrid; de

regulă, se utilizează un program de iluminat continuu pe durata a 23 ore lumină și 1 oră

întuneric, dar intensitatea luminii scade la 5-10 lucși în ultima săptămână de creştere.

Dependent de nivelul dotării cu echipamente se recomandă și tipul programului de iluminat;

dacă frontul de furajare este insuficient şi se poate programa distribuirea furajelor, este de dorit

iluminatul intermitent; în caz contrar, este mai bine să se renunţe la acesta în favoarea

iluminatului continuu.

Figura IV.2. Confortul termic, dependent de vârsta puilor

Tabelul IV.2

Stabilirea densităţii în funcţie de greutatea la sacrificare

kg biomasă la livrare / m2

Greutate vie la livrare (kg)

34,22 30* 25 20 21** 18 16

număr mediu de păsări /m2 pardosea 1,0 34,22 30,00 25,00 20,00

10,00

18,00 16,00 1,4 24,44 21,43 17,86 14,29 12,86 11,43 1,8 19,01 16,67 13,89 11,11 10,00 8,89 2,0 17,11 15,00 12,50 10,00 9,00 8,00 2,1 16,30 14,29 11,90 9,52 8,57 7,62 2,4 14,26 12,50 10,42 8,33 8,75 7,50 6,67 2,6 13,16 11,54 9,62 7,69 8,08 6,92 6,15 3,0 11,41 10,00 8,33 6,67 7,00 6,00 5,33 3,4 10,06 8,82 7,35 5,88 6,18 5,29 4,71 3,8 9,01 7,89 6,58 5,26 5,53 4,74 4,21

* densitatea de 30 kg greutate vie /m2 se consideră a fi una moderată şi cea mai indicată. **pentru obţinerea produselor ecologice la o suprafață utilă de maximum 1600 m2

Curs TCM – 2009/2010

© Ioan Huțu, 2010

IV-4

Profilaxia specifică depinde

esențial de momentul livrării; în cele

mai multe ferme se mai practică una,

cel mult două vaccinări antipseudo-

pestoase la 23 zile, şi dacă livrarea se

face la peste 55 zile, se practică o altă

vaccinare la 40 zile, deoarece cu 2

săptămâni înaintea datei livrării se

sistează orice tratamente sau

vaccinări.

Cântărirea de control se face

săptămânal, la minimum 3% din

efectivul de pui.

Principii în furajarea broilerilor

Hrănirea broilerilor se face în 2-3 faze; furajul este administrat la discreție, iar forma de

administrare preferată este cea peletată în primele faze și cu granulație de 2-3 mm în ultimele

faze ale creșterii. În situația în care furajul peletat nu este disponibil, se recomandă ca

dimensiunile particulelor să fie mari, fiind deja recunoscută influența negativă a particulelor mici

asupra creșterii ingestei și reducerii consumului specific.

De regulă, în prima fază (1zi - 4 săptămâni) se administrează reţeta starter (la noi de tip

21-1' – care asigură 23-24 % PB şi 2900 - 3000 kcal EM). În faza a doua se administrează o

altă reţetă de creştere (21-2 care conţine 20-22 % PB şi 3000-3100 kcal EM).

Uneori se folosește și a treia rețetă, de finisare, care asigură 19 % PB şi 3100-3200 kcal

EM, cu o proporție ridicată în porumb, atât pentru valoarea energetică, cât și pentru pigmenții

carotenoizi (xantofilici) care conferă grăsimii subcutanate o culoare gălbuie, apreciată de

consumatorii din mai multe țări.

Performanțe ale creșterii

Broilerii crescuți intensiv, în condiții optime de întreținere, pot atinge performanțe

incredibile; spre exemplu, broilerii Ross 708 pot obține:

- masa corporală de 2,5 kg la vârsta de 42 zile, 3,2 kg la 49 zile și 4,6 kg (5 kg la masculi

și 4,2 kg la femele) la vârsta de 70 zile.

- consumul cumulativ de furaje concentrate este de 4,4 kg furaj până la 42 zile, 5,9 la 49

zile și 10,6 kg până la 70 de zile;

- consumul specific devine 1,76 (4,2/2,5) la 42 zile, 1,84 (5,9/3,2) la 49 zile și de 2,3

(10,6/4,6) în cazul valorificării la vârsta de 70 zile. Din punct de vedere al economicității,

femelele trebuie valorificate mai devreme decât masculii, deoarece după vârsta de 6 săptămâni

încep să depună spor pe seama grăsimii intraabdominale, depunere care solicită cantități

ridicate de energie.

- randamentul la sacrificare crește odată cu greutatea păsării și sexul acesteia; prin

sacrificarea la 1,8 kg, 2,4 kg, 3,0 kg sau 3,6 kg se obțin carcase (eviscerate, fără gât, fără grăsimea

abdominală și organele interne) la randamente de 71,8%; 72,8%; 73,7%, respectiv 74,5%.

Figura IV.3. Încălzire locală sub eleveuze, în ţarc

CREȘTEREA BROILERILOR DE GÂINĂ

IV-5

IV.2. VARIANTE DE CREŞTERE A BROILERILOR DE GĂINĂ

IV.2.1. Creşterea pe aşternut permanent, cu acces în padoc

Creşterea pe aşternut permanent şi în padoc diferă faţă de precedenta prin existenţa unui

padoc, de obicei înierbat, în care puii au acces. Această creştere îmbunătăţeşte confortul

păsărilor şi le apropie şi mai mult de creşterea naturală, sălbatică, dar accentuează

dezavantajele amintite la creşterea pe aşternut permanent.

IV.2.2. Creşterea în baterii de creştere

În acest caz, puii sunt crescuţi în baterii metalice supraetajate, într-un mediu complet

artificializat şi cu reducerea drastică a posibilităţilor de mişcare. Popularea bateriilor se face

la vârsta de o zi, iar depopularea în momentul sacrificării. În bateriile de creştere, furajarea,

adăparea şi evacuarea dejecţiilor pot fi complet automatizate. Deşi aflată în declin, această

tehnologie de creştere a puilor uzitează mai multe tipuri de baterii verticale şi piramidale; la

noi sunt utilizate bateriile cu 3-4 niveluri (B.U. 3 C şi B.P.C. - 4 şi B.P.-4).

Dintre avantajele acestei tehnologii se pot enumera:

- densitatea foarte mare şi utilizarea foarte eficientă a spaţiului construit;

- eliminarea aşternutului, economie de materiale şi scăderea prevalenţei coccidiozelor

- se reduce risipa de furaj;

- creşte gradul de automatizare a furajării, adăpării şi evacuării dejecţiilor.

Dezavantajele constau în:

- numărul mare al carcaselor de calitate slabă, ca urmare a prezenţei higromelor pieptului

şi membrelor, tulburărilor locomotorii şi afecţiunilor pielii

- necesitatea unor temperaturi mai mari şi încălzirea cu instalaţii speciale, generatoare de

aer cald;

- grad scăzut de confort;

- stresul mare la livrarea puilor din baterii.

IV.2.3. Creşterea în ţarcuri-voliere și în țarcuri mobile, pe păşune

Volierele sunt dimensionate pentru 80 de pui şi sunt construite din plasă de sârmă

dispusă pe un suport cu dimensiuni de 3x3,5x0,6 m; din acest ţarc, 2/3 este acoperit, restul de

1/3 şi pereţii laterali sunt construiţi din plasă de sârmă. Înăuntrul ţarcului sunt dispuse hrănitori şi

adăpători. Hrănitoarea este confecţionată prin secţionarea în două jumătăţi a unui tub din PVC

cu diametrul 12-15 cm şi este dispusă pe latura de 3 m a ţarcului, pe toată lungimea acestuia.

Creșterea în țarcuri mobile este o variantă a creşterii în ţarcuri, dar care sunt mobile.

Întreg ansamblul astfel construit se poate muta odată cu diminuarea cantităţii şi calităţii masei

verzi.

Avantajele acestor două tipuri de creştere constau în următoarele:

- volierele sunt ieftine, uşor de construit şi deplasat;

- ajută crescătorul să intre în domeniul creşterii puilor de carne, cu resurse financiare

reduse;

- prin deplasarea controlată pe păşuni sau mirişti se fertilizează terenul, prin dejecţiile

produse;

- nu este necesară împrejmuirea perimetrului, fiecare grup de pui fiind închis în ţarcul

său;

- păsările sunt apărate, într-o oarecare măsură, de animalele de pradă.

Curs TCM – 2009/2010

© Ioan Huțu, 2010

IV-6

Dezavantajele acestor tipuri de creştere sunt date de:

- numărul redus de pui crescuţi pe unitatea de suprafaţă construită;

- puii sunt scoşi în ţarcuri după 2-3 săptămâni de creştere în adăposturi încălzite şi sunt

plasaţi afară, în adăposturi cu refugii minime; din acest motiv, survin stresuri, hipotermie

şi mortalităţi ridicate;

- în zilele caniculare, acoperişul foarte jos al refugiilor poate crea stres termic, pierderi în

greutate şi mortalităţi;

- necesită suprafeţe de teren netede, fără denivelări;

- ţarcurile oferă condiţii minime de protecţie faţă de factorii climatici astfel că, în cele mai

bune circumstanţe, pentru a ajunge la aceleaşi dimensiuni cu puii crescuţi în sistem

intensiv, aceşti pui necesită un timp de creştere de trei ori mai îndelungat şi de două ori

mai mult furaj;

- consum mai mare de muncă pentru fiecare amplasament, având în vedere că fiecare

ţarc este populat cu un număr redus de păsări;

- ţarcurile sunt mutate în fiecare dimineaţă, dar păsările au iarbă proaspătă doar o scurtă

perioadă, datorită contaminării acesteia cu dejecţii;

- starea de igienă a păsărilor nu este cea mai bună.

IV.2.4. Creşterea în libertate (free range)

Este o metodă tradiţională, care permite accesul liber (indiferent de perioada din zi) al

păsărilor în jurul şopronului sau adăpostului acestora, pe o suprafaţă, de obicei, înierbată.

Suplimentarea furajării se face cu ajutorul unor hrănitoare.

Figura IX.13 Creșterea broilerilor în țarcuri mobile (stânga) și în libertate (dreapta) Foto: Gettings, Rodale Images (stanga) și http://www.dyrevern.no (drepta)

Avantajele acestei creşteri constau în faptul că:

- pot fi crescute mai multe păsări într-un timp mai scurt decât în voliere;

- păsările sunt libere să se deplaseze în jurul adăpostului şi se pot furaja natural,

valorificând iarbă, legume, râme, viermi, gândaci şi insecte etc.

- păsările sunt întotdeauna curate, deoarece nu se aşează în dejecţii ca în cazul

metodelor precedente.

Dezavantajele constau în următoarele:

- există posibilitatea înregistrării unor pierderi importante din cauza prădătorilor;

- construirea şi întreţinerea unui gard care să menţină păsările înăuntru şi să le protejeze

de prădătorii dinafară pot fi operaţiuni costisitoare;

- densitatea pe anumite zone, mai ales în jurul adăpostului, este foarte mare, motiv care

determină deprecierea solului/ierbii cu dejecţii.

CREȘTEREA BROILERILOR DE GÂINĂ

IV-7

IV.2.5. Creşterea la cloşcă

Se practică fie în varianta clasică (prin achiziţionarea ouălor de la părinţii de broiler), fie

prin cumpărarea puilor de o zi şi dispunerea acestora sub cloşti (în număr de 13-17 pui/cloşcă).

Metoda este aparent economicoasă, dar destul de hazardată, având în vedere caracteristicile

comportamentale ale puilor pentru carne.

De obicei, în cazul acestui tip de creştere, survin multe pierderi prin mortalitate, ca urmare

a strivirii de către cloşcă. La aceste pierderi se adaugă risipa de furaj făcută de către pui şi

cloşcă.

IV.2.6. Creşterea în mini-voliere

Creşterea în minivoliere cu pardoseală din plasă de sârmă plastifiată sau cu covoraşe din

plastic dispuse peste plasa de sârmă din oţel. Se aseamănă, parţial, cu creşterea în baterii.

Voliera se amplasează într-o cameră ferită de curenţi de aer. Hrănirea şi adăparea sunt

manuale, iar încălzirea şi iluminatul sunt asigurate artificial, nemecanizat. Densitatea la

populare este de 18-25 pui/m2 plasă.

IV.2.7. Creşterea bioorganică a puilor în România

La noi, producţia ecologică a cărnii de pui este reglementată de acte guvernamentale:

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2000 şi Normele metodologice de aplicare a

prevederilor acestei ordonanţe; calitatea producţiei bioorganice este controlată de către

Autoritatea Naţională a Produselor Ecologice.

În linii mari, această tehnologie prevede creşterea puilor la sol în adăposturi fixe sau în

adăposturi mobile, cu o suprafaţă de maxim 1600 m2, furajarea cu furaje produse de agricultura

ecologică, densităţi reduse, interzice utilizarea în tratamentele preventive sau de combatere a

produselor de sinteză de uz veterinar şi a medicamentelor alopatice2.

IX.1. BIBLIOGRAFIE CONSULTATĂ

1. DRIHA A., 2000, Tehnologia creșterii păsărilor, Ed. Mirton, Timișoara. 2. EDWARS, C.L., 1902. The physiological zero and the index of development for the egg of domestic fowl,

Am.J. of Physiology, 6:351-397. 3. ENSMINGER, M.E., 1991, Animal Science – Nineth edition, Interstate Publishers, Inc. SUA. 4. HAUGH, R.R., 1937, The Haugh unit for measuring egg quality. U.S. Egg Poultry Magazine, 43: 552-555 și

572-573. 5. HUTU I., SAS. E., CHEȘA I., 2006 – Creșterea puilor pentru carne, Ed Mirton, Timișoara. 6. LUNDY, H., 1969. A review of the effects of temperature, humidity, turning and gaseous environment in the

incubator on the hatchability of the hen’s eggs în The fertility and hatchability of the hen’s egg, Ed. Carter, T.C și Laughlin, K.F, pp-143-147, Edinburgh, Oliver and Boyd.

7. MANAGEMENT GUIDE, for the rearing of pullets in deep litter, aviary and free-range systems, Lohmann Tierzucht GMBH, www.ltz.de.

8. MERCIA. S.L., 1975, Raising poultry the modern way, Garden Way Publishing, USA. 9. STROMBERG, L., 1996, Poultry of the world, Ed. Silvio Mattacchione & Co, Canada. 10. SAS E., HUȚU I., 2004, Zootehnie – lucrări practice, Ed. Eurostampa, Timișoara. 11. VACARU - OPRIŞ, I., SANDU, GH:, VIRGINIA MATEESCU, ŢÂRLEA, S., CHELMU, S.S., VAN,

I.,MOVILEANU, G., MUSCALU, GR., PRICOP, FL., MIHAILOV, M., 2000, Tratat de Avicultură - producţii avicole, populaţii avicole, genetică şi ameliorare aviară, Ed.Ceres, Bucureşti.

12. VANCEA, I., 1978, Curs de Tehnologia creșterii păsărilor (Partea I), Lito, IA Timișoara. 13. VANCEA, I., DRIHA,A., 1985, Îndrumător de lucrări practice la tehnologia creşterii păsărilor, Lito - Institutul

Agronomic Timişoara. 14. WILT, F., HAKE, S., 2003, Principles of Developmental Biology, University of California at Berkeley Ed. W.W:

Norhon & Company, ISBN 0-393-97430-8. 15. *** USDA EGG-GRADING MANUAL. 2000. Agricultural Handbook No. 75. Washington: United States

Department of Agriculture, Agricultural Marketing Service. 16. *** The American Standard of Perfection, 1980 Edition, The American Poultry Association, 1980, New

York.

2 Medicamente alopatice = medicamente care, administrate într-o anumită doză la pasărea sănătoasă, produc efecte contrare simptomelor principale ale bolii care urmează a fi tratată.

Curs TCM – 2009/2010

© Ioan Huțu, 2010

IV-8

ANEXA 1, curs IV RASE ŞI HIBRIZI DE GĂINI DOMESTICE – Gallus domestica

RASE DE GĂINI GRELE , SPECIALIZATE PENTRU PRODUCŢIA DE CARNE CORNISH Culori: albă, galbenă, roşie,

aurie Talie: înaltă Piele: galbenă şi albă G♂/♀:4,5-5,5/3,5-4,0 kg MS♂/♀:183/200-210 zile Mat. somatică: 31 săpt. Nr/g ou:100-130/60-65 Fecunditate: 90% Cul. ou: brună

Origine: origine europeană, Anglia Descriere: creastă roşie aprins, nuciformă, bătută sau simplă; faţă roşie, iris portocaliu şi sprâncene; trunchi ovoidal, piept proeminent şi musculos. Calităţi: greutate corporală mare, precocitate, consum specific redus. Randament mare la sacrificare, carne de calitate superioară. adaptabilitate și rezistenţă nespecifică remarcabile Utilizare: ameliorarea producţiei de carne, crearea hibrizilor pentru carne; la noi hibridul Robro [Foto: http://www.feathersite.com]

COCHINCHINA Culori: albă, neagră, galbenă, potârnichie, barată şi albastră Talie: înaltă Piele: galbenă/albă G♂/♀:3,5-5,5/3,0-4,5 kg MS♂/♀: 52/52 săptămâni Mat. somatică: 18 luni Nr /g ou:80-110/ 56 Cul. ou: roşu-brună/albă

Origine: asiatică (China) şi formată în Anglia Descriere: aspect general de minge de pene; masivitate şi compactitate deosebită; trunchi cuboidal, piept larg; abdomen voluminos; coadă sferică sau globuloasă. Temperament limfatic şi instinct pronunţat de clocit. Cea mai tardivă rasă Calităţi: rusticitate şi rezistenţă Utilizare: hobby, frumuseţe [Foto: http://www.feathersite.com]

RASE DE GĂINI GRELE , SPECIALIZATE PENTRU PRODUCŢIA DE CARNE BRAHMA Culori: herminată

deschis/închis, galbenă potârnichie, albastră Talie: înaltă Piele: galbenă G♂/♀:3,5-5,5/3,0-4,5 kg MS♂/♀: 40,5/36-42 săpt Nr /g ou:125/ 53 Cul. ou: galben-brun

Origine: asiatico-americană Descriere: aspect general de minge de pene care impresionează prin masivitate şi compactitate; creastă triplă; trunchiul pătrat, adânc; piept larg; abdomen voluminos; coadă scurtă, bogată; încălţată. Temperament limfatic şi instinct pronunţat de clocit. Calităţi: ouat susţinut în lunile de iarnă Utilizare: hobby, frumuseţe [Foto: http://www.kippengrabbelton.be]

DORKING Culori: albă, argintie deschisă, argintie închisă, brun-roşietică, barată Talie: medie Piele: albă G♂&♀:3,5-4,5/2,5-3,5 kg MS♂/♀: 21-27 săptămâni Nr /g ou:120-150/ 55-60 Cul. ou: alb-roză

Origine: Anglia Descriere: rasă tardivă; creastă dinţată şi bătută; schelet fin; trunchi dreptunghiular, orizontal; piept larg şi adânc; spinare lungă; aripi lungi; coadă purtată sus; membre scurte, puternice, cu 5 degete. Temperament limfatic şi instinct de clocit mediu. Calităţi: rusticitate şi rezistenţă Utilizare: ameliorează fineţea cărnii şi randamentul ridicat la sacrificare [Foto: http://www.feathersite.com]

FAVEROLLES Culori: albă, somon, albastră, neagră, galbenă Talie: medie Piele: albă G♂/♀: 4-4,5/3,5-4 kg MS♂/♀: 31,5/31,5 luni Nr /g ou:120-150/ 55-59

Origine: Franţa Descriere: pe părţile laterale ale capului prezintă favoriţi; urechiuşele şi bărbiţele mici şi roşii acoperite de barbă si favoriţi; trunchi dreptunghiular; piept larg; abdomen voluminos; coadă semiglobuloasă şi orizontală. Temperament limfatic şi instinct moderat de clocit. Calităţi: rusticitate şi rezistenţă Utilizare: ameliorează fineţea cărnii, randamentul la sacrificare şi precocitatea la rasele locale [Foto: http://www.feathersite.com]

RASE GĂINI COMBATANTEC. MALAEZĂ Culori: neagră-roşcată,

galbenă-pai, potârnichie, sălbatică stropit cu roşu, alb, negru, barat, porţelaniu Talie: mare Piele: galbenă G♂/♀: 3,5-4,5/2,5-3,5 kg Nr /g ou:100/50 Cul. ou: maroniu-gălbui

Origine: malaieziană Descriere: urechiuşe şi bărbiţe mici, roşii; creastă mică, nuciformă; trunchi larg, oblic; gât lung, vertical; aripi scurte, late, cu partea anterioară purtată sus; coadă lungă ţinută mândră; membre puternice, galben deschis, lungi. Temperament foarte agresiv şi instinct pronunţat de clocit. Carne de calitate mediocră. Calităţi / utilizare: hobby, formare de rase noi [Foto: http://www.feathersite.com]

C. DE ASEEL Culori: roşie de diferite nuanţe, sălbatică, brună ca fazanul, albastru-argintiu, galben-pai, albă, albastră Talie: mică Piele: galbenă G♂/♀: 2-2,5/1,5-2 kg VPO: 31,5 săptămâni Nr /g ou:60-80/40

Origine: Aseel - India Descriere: cap scurt, larg; urechiuşe mici, de culoare roşie-închisă; creastă mică; fără trunchi scurt în formă ovoidă, poziţie oblică antero-posterioară, cu pene scurte, spinare largă, căzută; aripi scurte, purtate sus; coadă purtată jos; piept larg rotunjit; membre scurte, puternice. Temperament foarte agresiv şi instinct pronunţat de clocit. Calităţi/utilizare: în crescătorii specializate [Foto: http://www.kippengrabbelton.be]

CREȘTEREA BROILERILOR DE GÂINĂ

IV-9

RASE DECORATIVEPHOENIX

Culori: aurie, argintie, potârnichie şi albă Piele: albă G♂/♀:1,8-2,0/1,3-1,5 kg MS♂/♀: 31,5/31,5 săpt. Nr /g ou: 30/45

Origine: japoneză. Descriere: urechiuşe mici, albe; creastă dinţată; trunchi îngust; spinare lungă; aripi purtate sus; coadă foarte lungă - membre de lungime medie, glabre. Sensibilităţi şi condiţii de creştere: solicită întreţinere în spaţii curate şi cu stinghii pentru păstrarea penajului - lungimea rectricelor poate să ajungă la 2,5-3 m; Calităţi/utilizare: rasă decorativă, hobby [Foto: http://www.kippengrabbelton.be]

PADUANĂ Culori: argintiu stropit cu negru, auriu stropit cu negru, negru, alb, albastru, gri perlată şi barat-ondulată Talie: mică Piele: albă G♂/♀: 2-2,5/1,5-2 kg MS♂/♀: 26/26 săpt. Nr /g ou: 110-150/48-50 Cul. ou: albă

Origine: Europa de Est Descriere: Rasă decorativă, crescută îndeosebi pentru moţul bogat din creştetul capului; urechiuşele sunt mici, acoperite de pene; creasta şi bărbiţele lipsesc; trunchi larg la nivelul umerilor, îngust în partea posterioară; aripi lungi bine legate; spinare lungă uşor căzută; membre glabre, gri-albăstrui. Sensibilităţi şi condiţii de creştere: sensibilă la climatul umed. Calităţi/utilizare: decorativă, hobby. [Foto: http://www.feathersite.com]

G. DE MĂTASE Culori: neagră, albă, roşie, galbenă Talie: mijlocie Piele: albă G♂/♀: 1,0/0,8 kg Nr /g ou: 120-140/35-40 Cul. ou: brună

Nume/origine: sin. Nègresse / Asia de Est (Japonia) Descriere: rasă veche (700 ani), cu urechiuşe mici de culoare turcoaz; creastă nuciformă; bărbiţe rotunde, albăstrui acoperite de pene moi şi mătăsoase; trunchi larg scurt, uşor ridicat posterior; aripi scurte, orizontale; coadă bogată purtată în sus. Defecte/inconveniente: carne de culoare închisă – nu se consumă. Calităţi/utilizare: frumuseţe, hobby [Foto: http://www.kippengrabbelton.be]

BROILERI DE GĂINĂCOBB Culori: albă

Piele: albă/galbenă Performanţe: Cobb 500 V. sacrif ♂/♀: 42/42 zile G sacrif ♂/♀: 2582/2155 g smz♂/♀: 61/50 g/zi Ccum. NC♂/♀: 4,4/3,8 kg CS♂/♀: 1,71/1,79 kg R sacrif.♂/♀: 72/71,6 % Piept ♂/♀: 17,7/18,09%

Origine: Cobb Breeding Company Ltd, Descriere: Cobb 500, Cobb 700 cu echilibru şi uniformitate privind consumul de furaj, viabilitate, rata creşterii şi calitatea carcasei. Caracteristici: Creştere foarte rapidă; în perioada 7-15 zile sunt necesare măsuri de temperare a creşterii pentru a evita apariţia sindromului morţii subite. Calităţi/utilizare: carne de calitate în sistem intensiv [Foto: http://www.cobb-vantress.com]

HYBRO Culori: albă Piele: galbenă/albă Performanţe: Hybro G V. sacrif ♂/♀: 49/49 zile G sacrif ♂/♀: 3217/2626 g smz♂/♀: 66/54 g/zi Ccum. NC♂/♀: 5,72/4,91kg CS♂/♀: 1,78/1,87 kg R sacrif.♂/♀: 71,6/71,4 % Piept ♂/♀: 19,1/18,1%

Origine: Euribrid B.V., Olanda, Descriere: Hibrizii Hybro PN – linie de părinţi deosebit de prolifică, Hybro PG - linie cu o intensitate de creştere remarcabilă şi Hybro G - linie cu pieptul foarte dezvoltat, creştere rapidă, caractere reproductive şi viabilitate bună. În România, la vârsta de 38 de zile, broilerii Hybro G au o viabilitate de 94,5%, un consum specific de 1,80 şi o greutate de 2070 g, respectiv 53 g sporul mediu zilnic. Măsuri de temperarea creşterii. Calităţi/utilizare: carne de calitate în sistem intensiv [Foto: http://www.hybrobreeders.com]

ROSS Culori: alb. Piele: galbenă Performanţe: Ross 308 V. sacrif ♂/♀: 49/42 zile G sacrif ♂/♀: 3000/2200 g smz♂/♀: 6152g/zi Ccum. NC♂/♀: 5,82/4,07kg CS♂/♀: 1,78/1,74 kg R sacrif.♂/♀: 72/70 % Carne ♂/♀: 34/33%

Origine: Aviagen Group Ltd. Descriere/tipuri: hibrizi Ross 208, 308, 508 şi 708; Hibrizii R. 208 şi 308, au o greutate la populare de 42g şi manifestă o viteză de creştere mare. R. 708, este robust cu o conformaţie deosebită pentru carne; femelele depun grăsime în carcasă după 2,8 kg. Caracteristici: măsuri de temperare a creşterii Calităţi/utilizare: piept cu carne stratificată, greutăţi corporale bune, consumuri specifice reduse şi randament ridicat la sacrificare; rezistenţă la ascită şi sindromul morţii subite. [Foto: http://mail.rossbreeders.com]

SASSO Culori: variate ale penajului (galben, alb, gri, negri) cu sau fără gât golaş. Piele: albă/galbenă Performanţe: T44XSA51 V. sacrif: 63 zile Gsacrif: 2080 g CS: 2,27 kg NProt/En:19,3%/3150 kcal [Foto: http://www.saso.fr]

Origine: Salbres, Franţa Linii materne: SA51 – pt. produşi Label; SA 31 – rezistentă, broileri autosexabili, cu greutăţi corporale mari. SA 31A –broileri autosexabili şi destinaţi tehnologiilor extensive. Linii paterne uşoare; T44N; T55NPB; T55N, Sussex T55, T77N, T77-I;medii -T44I, T44, T88 şi linii grele - X44, XL44, X44N şi X55. Calităţi/utilizare: rusticitate, rezistenţă la boli, adaptabilitate / sistem tradiţional pentru carne cu proprietăţi organoleptice superioare. Creştere lentă.