CURMALUL CHINEZESC

(Ziziphus jujuba Mill.)

Prof.dr. Florin Stănică

Facultatea de Horticultură Bucureşti Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară,

flstanica@yahoo.co.uk

A. INFORMAŢII GENERALE Cerinţele culturii: zone plane şi colinare (0-350 m altitudine), climat cu ierni blânde (temperaturi medii anuale 9,0-11,0°C) şi precipitaţii cuprinse între 400-600 mm anual. Valorifică foarte bine solurile sărace, uşoare, terenurile sărăturate şi zonele cu secetă pronunţată şi temperaturi excesive în timpul verii care nu sunt pretabile culturii altor specii pomicole.

Aria de răspândire pe glob este destul de largă. Este originar din Asia Centrală unde se cultivă din cele mai vechi timpurii şi de unde s-a extins în Asia Mică, Nordul Africii, Europa şi America.

Astfel, Pliniu cel Bătrân precizează că un consul al Împăratului Augustus ar fi introdus această specie din Siria în actuala Italie de unde s-a răspândit apoi, în Spania, Franţa şi Nordul Africii. În America primele plante au fost duse din Franţa în a doua jumătate a secolului XIX.

La noi în ţară se vorbeşte de existenţa cu ani în urmă a unui pâlc de pomi pe malul drept al Dunării în localitatea Ostrov, judeţul Constanţa, fără să se cunoască provenienţa lor. Localnicii numesc planta "măslin de Dobrogea" şi în acest moment se cunoaşte existenţa unor pomi care fructifică abundent, fiind perfect adaptaţi condiţiilor locale în care se găsesc. De asemenea, în sudul frontierei, în oraşul Silistra şi împrejurimi au fost identificaţi mai mulţi pomi aflaţi în plină rodire.

La Jurilovca, la Capul Doloşman, lângă ruinele cetăţii Argamum, există o populaţie cu creştere arbustivă care produce fructe mici, asemănătoare cu ale curmalului chinezesc sălbatic. Prezenţa plantelor în acel spaţiu ne-au condus la ipoteza că ar fi fost aduse de către coloniştii greci şi bizantini şi că au rezistat secole în condiţiile Dobrogei.

Cel mai mare producător de curmale chinezeşti Ziziphus jujuba (Ziziphus sativa) este evident, China care cultivă o suprafaţă de peste 1 milion de hectare având o tradiţie de peste 4000 de ani. Urmează apoi Coreea de Sud, Japonia, India, Punjab, Pakistan, Mongolia, ţări ex-sovietice din Asia Centrală, Statele Unite etc.

În România, zone favorabile pentru cultura curmalului chinezesc: toată partea de sud a ţării, dar şi Banatul şi Câmpia de Vest. Datorită rusticităţii deosebite, poate creşte şi pe terenuri sărăturate.

Sortimentul este reprezentat de peste 500 de genotipuri diferite, marea majoritate cultivate în China.

Pe lângă specia amintită, genul Ziziphus conţine un număr mare de specii, în marea lor majoritate cu întrebuinţări economice.

Astfel, Ziziphus lotus D., curmalul berberilor, prezent în Nordul Africii, Sicilia, Spania, Grecia şi Cipru, se pare că ar fi fost folosit ca plantă alimentară de bază înaintea cerealelor. Importantă este şi specia Ziziphus spina-christi Willd., curmalul de Palestina, cultivat din Asia Mică până în Nordul Indiei precum şi Ziziphus nummularia prezentă la limita deşertului Sahara.

În zona zona subtropicală a Indiei şi în zone similare din Asia se cultivă pe suprafeţe mai mari Ziziphus mauritiana.

Soiuri de Z. jujuba au caracteristici diferite atât în ceea ce priveşte portul cât şi mărimea şi calitatea fructelor. Trebuie remarcat soiul Li Zao (Pear date) ale cărui fructe depăşesc dimensiunile unui ou de găină (30-40 fructe/kg), chiar dacă producţia nu este întotdeauna foarte ridicată.

Un alt soi valoros este Ban Zao remarcabil prin productivitate (40-50 kg/pom) şi prin calităţile deosebite ale fructului. În China se mai înmulţesc soiurile Mei mi, Bu Luo Su, Jian Zao, Ha Ma Zoo, Ling Ling Zao, Jun Zao, You Zao, Ji Shan Yuan Zao şi multe altele.

În Coreea de Sud, o altă ţară cultivatoare, cele mai cunoscute sunt soiurile Geumsung, Keumsung şi Moodeung.

În ţările din fosta Uniune Sovietică se întâlnesc soiurile: Akmedi, Azeri, Kitaiskii, Irada, Nasimi, Nikitskii 52, 58, 48, în Italia: Cu fruct rotund, Cu fruct lung, în Franţa, Jaune de Provence, în Statele Unite: Chico, Fitzgerald, Geant, Prine, Rootstock, Silverhill, Thornless.

La Facultatea de Horticultură din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti există un fond de germoplasmă reprezentat din peste 20 de genotipuri de provenienţă chineză, coreană şi română.

Recoltarea se face eşalonat pe măsura coacerii fructelor la A. arguta începând cu sfârşitul lunii august (la selecţiile timpurii) şi se prelungeşte în luna septembrie încheindu-se la sfârşitul lunii octombrie pentru A. chinensis şi la începutul lunii noiembrie pentru A. deliciosa.

Culesul se face manual fructele urmând să se păstreze în condiţii frigorifice cât mai departe de mere sau alte fructe care elimină etilenă. Fructe de kiwi sunt foarte sensibile la cantităţi mici de etilenă care determină înmuierea (coacerea rapidă a acestora).

Înmulţirea. Planta se poate înmulţi prin sâmburi, germinabilitatea acestora fiind mult influenţată de o serie de factori externi şi interni şi nedepăşind în general 50%.

Pentru stimularea germinării se impun o serie de măsuri cum ar fi:

- stratificarea în nisip la umed, la 20-25°C, timp de trei săptămâni;

- scarificarea cu H2SO4 concentrat timp de 2-6 ore şi stratificarea la 5°C timp de 60-90 zile;

- înlăturarea endocarpului sau scarificarea cu H2SO4, 24 ore şi tratament cu acid giberelic (GA3) 400 ppm, 24 ore;

- înlăturarea endocarpului şi imersia seminţelor în apă, 24 de ore înainte de semănat.

Înmulţirea prin butaşi semilignicaţi se poate realiza cu bune rezultate în luna iunie procentul de înrădăcinare fiind de 96%. Butaşii de 10-15 cm lungime, se obţin din partea bazală şi mijlocie a lăstarilor şi se tratează cu IBA (50 mg/l) timp de 10 ore. Înrădăcinarea are loc în nisip, sub tunele de plastic, în atmosferă de ceaţă artificială.

Alţi autori recomandă folosirea aceluiaşi hormon în concentraţie de 2000 ppm (90% înrădăcinare).

Experienţele proprii şi datele din literatura de specialitate au dovedit că butăşirea în uscat, cu încălzire bazală nu dă rezultate pozitive.

Folosirea drajonilor este posibilă de asemenea pentru înmulţire. În acest sens pe cercul format de proiecţia coroanei, se realizează toamna, cu cazmaua, tăieturi ale rădăcinilor superficiale şi se stimulează astfel emiterea drajonilor în sezonul următor.

Altoirea se poate face pe drajoni proveniţi de la plante mamă sau pe puieţi produşi în acest scop. Cele mai bune rezultate au fost obţinute la altoirea în ochi crescând sau chip budding realizată cu ramuri altoi recoltate în ianuarie-februarie şi păstrate în frigider.

Pentru microînmulţire majoritatea autorilor recomandă folosirea unui mediu MS cu AIA (1 mg/l) şi BAP (1 mg/l).

Primele rezultate pe care le-am obţinut în laboratorul de biotehnologie al Facultăţii de Horticultură din Bucureşti, au demonstrat o bună rată de multiplicare şi prin folosirea IBA (0,1 mg/l). Înrădăcinarea se poate realiza uşor prin creşterea concentraţiei de auxine (IBA) la 1 mg/l.

B. ÎNFIINŢAREA PLANTAŢIEI ŞI TEHNOLOGIA CULTURII Plantaţiile clasice de curmal chinezesc prezentau distanţe mari de 5-7 m între rânduri şi între plante pe rând.

Producţia se obţinea fără lucrări de fertilizare, irigare sau mobilizarea solului.

O practică frecvent folosită în China, constă în realizarea anuală a decorticării inelare a trunchiului, la 10 cm de la porţiunea decorticată în anul precedent. Operaţia se realizează în timpul legării fructelor şi poate fi efectuată şi prin lovirea trunchiului de jur împrejur cu un topor ascuţit. Efectul imediat constă în mărirea substanţială a producţiei.

În prezent se extind plantaţiile de tip intensiv şi superintensiv cu distanţe mici de plantare, ajungându-se până la plantarea în benzi cu rânduri duble, la 4 x 2 x 2 m. După tăierea de proiectare a coroanei la 70 cm înălţime, în anii următori se fac tăieri de transfer ale axului pe câte o ramificaţie laterală, stimulând în acest fel garnisirea laterală cu ramuri de semischelet productive.

Începând cu anul IV de la plantare se realizează decorticarea inelară a axului, tratamente cu GA3 (10 ppm) şi tăieri în verde. Alte forme de coroană folosite în ţările cultivatoare sunt: piramida, fusul şi formele columnare.

Protecţia fitosanitară

Curmalul chinezesc prezintă o rezistenţă biologică destul de mare faţă de boli şi dăunători, necesitând puţine tratamente fitosanitare.

Planta poate fi afectată de cancerul bacterian (Agrobacterium tumefaciens), antracnoza (Gloesporium sp.), putregaiul cenuşiu (Botrytis cinerea), rugina (Phakopsora zizyphi-vulgari) ş.a.

Printre dăunătorii cei mai importanţi semnalăm Carpomya vesuviana (Costa) şi C. incompleta (Beck), diptere care depun ponta în luna iulie sub epiderma fructelor. Alţi dăunători: Ceratitis capitata, Cydia molesta, Polycrosis botrana, provoacă daune de mică importanţă.

Protecţia fitosanitară se poate asigura printr-un număr redus de tratamente cu fungicide şi insecticide. La noi în ţară până în prezent nu s-au semnalat probleme fitosanitare deosebite şi nu este nevoie să se aplice tratamente chimice.

C. PĂSTRAREA ŞI VALORIFICAREA FRUCTELOR Recoltarea fructelor se realizează începând din luna septembrie fiind destul de eşalonată pe măsură ce fructele

se coc.

Posibilităţile de utilizare a fructelor sunt multiple de la consumul în stare proaspătă sau deshidratată până la prelucrarea acestora sub formă de siropuri, marmelade, dulciuri, făină, cidru, etc. Pentru multe populaţii aceste fructe au constituit de-a lungul istoriei un aliment de bază în Odiseea, Homer vorbind de "mâncătorii de loto" (Z. lotus D.)

În medicina populară, fructele sunt neîntrecute în uz extern ca antiinflamatoare şi calmante iar pentru iz intern sunt faimoase pentru efectul emolient şi expectorant.

Păstrarea. Fructele se pot păstra în stare proaspătă timp de 70 zile la 10°C sau 30 zile la 20°C. Temperaturi de păstrare mai mici de 2°C sunt dăunătoare.

Valoarea alimentară a fructelor curmalului chinezesc este ridicată mai ales prin conţinutul mare de substanţă uscată solubilă depăşindu-se frecvent valoarea de 30%, în condiţiile în care conţinutul în glucide totale trece de 27%. Aciditatea fructelor variază între 0,3 şi 1,0%.

Trebuie remarcat conţinutul foarte ridicat al fructelor în acid ascorbic (vitamina C), în funcţie de soi înregistrându-se valori, de 330-880 mg acid ascorbic/100 g. Conţinutul în vitamina P depăşeşte 1.000 mg/100 g. Sunt prezente, de asemenea vitamine din grupul B.

Ridicat este şi conţinutul în microelemente: Fe 0,355%, Ca 0,246%, Mg 0,057%, Zn 5,044 ppm, Mn 3,85 ppm, Cu 2,364 ppm. Fructele conţin până la 500 nmoli/g din substanţa uscată, adenozin 3-5 monofosfat (de 10 ori mai mult decât orice plantă analizată până în prezent) şi în plus, cantităţi mari de acid oleanolic şi ursolic.

Prin valoarea deosebită a fructelor suntem convinşi că această specie va lărgi oferta de produse pomicole şi îşi va găsi rapid consumatorii.

D. ALTE INFORMAŢII Pepiniere. În ţară nu există deocamdată pepiniere specializate care să producă un număr mare de plante de

curmal chinezesc. Se află în observaţie la ISTIS, patru soiuri pentru a fi incluse în Catalogul oficial al soiurilor plantelor de cultură din România.

Cercetarea la curmalul chinezesc se desfăşoară la USAMV Bucureşti, Facultatea de Horticultură (ameliorare genetică, tehnologie, înmulţire). Mici colecţii de genotipuri de curmal chinezesc se găsesc şi la ICDP Mărăcineni şi USAMV Iaşi, Facultatea de Horticultură.

Bucureşti 15.10.2010