CURIERUL ROMÂNESC · tirania”, [i, atât eu cât [i familia mea, ca [i cei c`ro- ra ne adresam...

$: CURIERUL ROMÂNESC · tirania”, [i, atât eu cât [i familia mea, ca [i cei c`rora ne adresam [i care se aflau \n exil, uram tirania, nu numai a unei familii, dar [i a acelora$
ISSN 1100-5556

CURIERULROMÂNESC

(RUMÄNSKA KURIREN)

Anul 25, nr. 295-297 PUBLICAIE TRIMESTRIAL~ Aprilie - Iunie 2005

Ansvarig utgivare SILVIA CONSTANTINESCU Editor responsabil

Adress: Altvägen 99, 142 42 SKOGÅS, SWEDEN URL: curierulromanesc.org Tel & Fax: + 46.8.7715736

CURIERUL ROMÅNESCA ÎMPLINIT 25 DE ANI!

În mai 1980, la Göteborg, ap`reapublica]ia CURIERUL ROMÂNESC, caexpresie a dorin]ei de a comunica cual]i români afla]i în exil. |nc` de laapari]ia CURIERULUI ROMÅNESCne-am propus ca, al`turi de informa]iidespre noua ]ar`, ai c`rei cet`]enidevenisem, s` prezent`m în paginilepublica]iei [i discu]ii cu al]i români dinexil, din alte ]`ri, care s` ne împ`rt`-[easc` din experien]a lor de exila]i [idespre problemele exilului. i astfel auap`rut interviurile cu românii din exil.Cum ne sim]im ca exila]i, semnifica]iaexilului, cum ne-am adaptat la condi]iiledin noua "patrie", rolul bisericii ortodo-xe române printre exila]i, ce putem facenoi, cei din exil, pentru a-i ajuta pe ceidin România, au fost cîteva din temelecare au stat în centrul discu]iilor dinseria de interviuri din 1980 pân` în1990. Dup` 1990, am continuat s`discut`m în primul rând despre exil, dar[i despre întoarcerea ”acas`”, desprerepararea rela]iilor dintre cei r`ma[i înRomânia [i cei care p`r`sisem aceast`]ar` între 1947-1990, rela]ii înveninatede regimul comunist, despre rolul biseri-cii ortodoxe române acum, dup`c`derea regimului Ceau[escu, rela]iiledintre bisericilor ortodoxe formate înexil, care nu apar]in de Patriarhia de laBucure[ti, cu cele care au fost [i suntfiliale ale acestei Patriarhii, slujite încontinuare de aceia[i preo]i trimi[i întimpul regimului comunist, despre situa-]ia comunit`]ii evreie[ti din România întimpul r`zboiului, etc. De-a lungul celor25 de ani de apari]ie am purtat aceste discu]ii cuM.S. Regele Mihai al Romåniei, cu domnul CorneliuCoposu, cu Constantin Mare[, Dinu Zamfirescu,tefan Baciu, Radu Câmpeanu, Mihai Cism`rescu,Horia Georgescu, Ion Ra]iu, Sergiu Grossu, MariaManoliu-Manea, Constantin Sporea, Georges Parjol,Radu Portocal`, Christian Mititelu, Ruxandra Obre-jea, Marcel Shapira, René Theo, Alexandru Cior`-nescu, tefan Racovi]`, Mircea Carp, ConstantinCorduneanu, Emilian Hurezeanu, Mircea Ionescu-Quintus, Dan Amedeu L`z`rescu, pre[edin]ii Româ-niei Emil Constantinescu [i Ion Iliescu, Adrian N`s-tase, C`lin Popescu T`riceanu, Neagu Djuvara, lo-mo Leibovici-Lai[, Uli Friedberg-Valureanu, IoanaBr`tianu, Ioana Ni]escu, Sanda Anghelescu, DoinaCaramzulescu, Valeria Mariana Stoica, etc.Probelemele sociale prin care a trecut [i treceRomânia dup` c`derea regimului comunist au fost [iproblemele avute de celelalte ]`ri care au apar]inutlag`rului comunist: problema retroced`rii averilor

confiscate în comunism, rela]ia dintre cei care auplecat în exil cu cei de ”acas`”, etc. Prin discu]ii cuambasadorii Lituaniei, Estoniei, Ungariei [i Polonieiam prezentat cititorilor no[tri aspecte ale rezolv`riiacestor probleme în aceste ]`ri.Etnici români, dar adopta]i suedezi, am dorit ca s`contribuim [i la r`spândirea culturii suedeze înRomânia, s` prezent`m tradi]ii suedeze, care arputea fi un model [i pentru restabilirea societ`]iidemocratice române[ti, grav avariat` în 50 de ani decomunism. Printre suedezii cu care am discutat în [idespre Suedia [i România au fost reprezentan]i aivie]ii politice, economice [i culturale cum ar fi [efide partide ca Alf Svensson, Carl Bildt, Göran Pers-son, Lars Leijonborg, Maud Olofsson, Lars Ohly,Göran Hägglund, pre[edin]i ai parlamentului suedezca Ingegerd Troedsson [i Björn von Sydow, repre-zentan]i ai unor organiza]ii interna]ionale ca Zonta [iRotary, industria[i suedezi ca Stefan Persson [i BoBerggren, cu reprezentan]i ai sindicatelor ca Bertil

Jonsson [i Wanja Lundby-Wedin, cu re-prezentan]i ai vie]ii culturale [i socialesuedeze ca Inga Gottfarb, Solomon Ber-linger, Sture Allén, Claes Eklundh, Gö-ran Lambertz, etc.Aceast` publica]ie mic`, care nu a fostgîndit` s` aduc` venituri, ci doar s` neajute s` ne schimb`m gândurile [i expe-rien]a de via]` în limba noastr` matern`cu al]i români exila]i, a devenit intere-sant` pentru cei c`rora le-o trimetem.Nu speram ca ea s` dureze a[a de mul]iani. Editarea CURIERULUI ROMÂ-NESC a însemnat o munc` grea, c`ci eas-a desf`[urat [i se desf`[oar` dup`munca noatr` zilnic`, la care s-a adù-gat [i efortul financiar, c`ci fiecarenum`r al publica]iei a însemnatcontribu]ii b`ne[ti din bugetul familieipentru tip`rire [i distribuire. Restulmuncii a fost voluntar`, atât din parteanoastr`, cât [i a celor care au contribuitcu articole în to]i ace[ti ani. To]i ceipatru copii ai no[tri au colaborat laeditarea [i r`spândirea CURIERULUIROMÅNESC: au lipit timbre, au capsatziarul, l-au distribuit, etc. [i, cånd s-auf`cut mai mari, cu articole, informa]ii,etc. Ast`zi ei sunt principalii sponsori aiCURIERULUI ROMÂNESC.Am fost adesea întreba]i de ce am alesnumele de CURIERUL ROMÅNESC.Desigur c` alegerea nu a fost \ntåmpl`-toare. C`ci ce nume mai potrivit putea fidat unei publica]ii romåne[ti care-[i pro-pusese s` vehiculeze idei printe romåniiafla]i \n exil? Acest` mic` publica]ierefolosea numele celei întemeiate de Ion

Eliade R`dulescu la 8/20 aprilie 1829. CURIERULROMÅNESC al lui Ion Eliade R`dulescu ”uratirania”, [i, atât eu cât [i familia mea, ca [i cei c`ro-ra ne adresam [i care se aflau \n exil, uram tirania,nu numai a unei familii, dar [i a acelora care, impu-nånd ideologia comunist`, au f`cut posibil` tirania \nRomånia. Constantin Mare[, prietenul [i colaborato-rul revistei de la apari]ie [i pân` la plecarea sadintre noi, se întrebase cu 25 ani \n urm` dac` pefrontispiciul publica]iei noastre s` nu adùg`m c` \n]ar` în 1829 ap`rea primul num`r al CURIERULUIROMÅNESC, editat de Ion Eliade R`dulescu.Considerente de drept de proprietate intelectual` facîns` imposibil` aceast` adùgire [i referin]`, cei ceo aplic` azi comi]ând un delict.Voi începe cu acest num`r s` prezint fragmentarinterviuri deosebite realizate de-alungul acestor 25de ani, iar din num`rul viitor voi prezenta [i cele maiimportante momente din istoria acestei publica]ii.

Silvia Constantinescu.

În 1980 la Göteborg, când am fondat publica]ia

CURIERUL ROMÂNESCeram înc` ni[te tineri entuzia[ti, care nu cuno[teau înc` problemele exilului.

Au trecut dou`zeci [i cinci de ani de când ne-am luat sarcina edit`rii

CURIERULUI ROMÂNESC.Nu mai suntem tineri [i entuziasmul ne-a mai disp`rut, c`ci în ace[ti 25 de aniam cunoscut pe propria noastr` piele ce înseamn` s` trìesti exilat [i care sunt

riscurile politice, dar [i financiare, create de editarea acestei publica]ii.În fotografii: Silvia Constantinescu [i Octavian Ciupitu.Foto: Octavian Ciupitu [i Silvia Costantinescu / © CR.

2 CURIERUL ROMÂNESC Aprilie - Iunie 2005_________________________________________________________________________________________________________

INTERVIURI DE NEUITATDe-a lungul celor 25 de ani de existen]` a CURIERULUI ROMÂNESC ampublicat interviuri cu o sem` de personalit`]i ale exilului românesc, dar [i curomâni afla]i la conducerea ]`rii dup` 1990. Interviurile realizate între 1980-1995 au fost deja strânse în volumul ”Exil - oameni [i idei”, iar interviurilerealizate dup` aceast` dat` [i pân` în prezent vor fi strânse în volumul ”Oamnei[i idei” ce va ap`rea în curând. Multe din aceste interviuri n-au ajuns la cititoriiactuali ai CURIERULUI ROMÂNESC, iar unii dintre cei intervieva]i, disp`ru]idintre noi, au fost uita]i sau sunt chiar necunoscu]i pentru cei mai mul]i dinRomânia de ast`zi. Mul]i din cei intervieva]i povestesc despre via]a în închisorile[i lag`rele comuniste, lucru care se vrea uitat de unii din ]ar`, ba chiar se

prezint` comunismul, de cei care au dus-o bine [i atunci, ca o ideologienepericuloas`, ca pe un ”trend” inofensiv.Doresc s` v` prezint spicuiri din interviurile cu ace[ti eroi ai exilului [i s` dauposibilitatea câtor mai mul]i cititori s` afle cum a fost s` trìe[ti în exil, dac` ne-am gândit la cei de acas`, dac` am fost uni]i la nenoricire pentru c` apar]inemaceleea[i etnii, sau dac` ne-am pierdut printre cet`]enii ]`rilor unde am fostadopta]i [i n-am mai vrut s` ne consider`m români. Cum a fost? Voi începeaceast` spicuire din interviurile realizate în anii trecu]i cu cel realizat cucolaboratorul CURIERULUI ROMÂNESC de la apari]ie [i pân` la plecarea sadintre noi, în 1998: Constantin Mare[, cu pseudonimul Costin Miron.* S.C.

_____________________________________________________________________________________________________________________________________

CONSTANTIN MARE:"Locul firesc al romånilor este \n Romånia!"

Silvia Constantinescu: Cine e[ti Costin Miron?

Constantin Mare[: Sînt Constantin Mare[. Sînt n`scutîn 1927, la Bucure[ti, sînt c`s`torit din 1957. So]iamea se afl` în Republica Federal` Germania din1972. |n 1977, dup` o... mic` tergiversare aautorit`]ilor române[ti, am putut s` o urmez [i eu.Sîntem stabili]i în ora[ul Hanau [i avem amîndoistatutul de refugia]i politici.

S.C.: Scrii articole politice în presa din exil. LaCURIERUL ROMÅNESC semnezi de la primulnum`r. Ai o forma]ie politic`? Ai publicat în ]ar`?

C.M.: |n ]ar` am studiat Dreptul. Mi-au trebuit 14 anis`-l termin...

S.C.: ... din cauza corijen]elor?

C.M.: Din cauza exmatricul`rilor pe considerentepolitice, a arest`rilor [i intern`rilor ce au urmatprimei exmatricul`ri. Afar` de materiile politicestudiate în cadrul Facult`]ii de Drept din Bucure[ti([i aceste materii nu lipseau), mi-am adùgat o alt`calificare politic`, dup` o metod` sovietic` la mod`prin anii 50: metoda Kotlear, a calific`rii la locul demunc`. |n cazul meu au fost mai multe din acestea:în rîndurile tineretului na]ional-liberal, începînd cuanul 1945, iar dup` 1949 în diverse locuri dere]inere, anchete [i deten]ie, cum au fost sediulsecurit`]ii din Calea Rahovei, lag`rul Ghencea,lag`rul de la Capul Midia. Ultima anchet` mi-a datprilejul în 1974 s` iau cuno[tiin]` cu actualul sediu alsecurit`]ii din Bucure[ti, aflat în strada Beldiman.Pîn` la plecarea mea din ]ar`, în 1977, nu ampublicat nimic altceva decît anun]uri de vînzare la"Mica publicitate" din ziarul România Liber`.

S.C.: E[ti plecat din ]ar` de 4 ani. Nu e[ti singurul.Cum vezi acest val de emigrare, care tinde s`creasc`?

C.M.: Locul firesc al românilor este în România.Veacuri de-a rîndul neamul românesc nu s-a plecat[i nu a plecat; nici din calea go]ilor, nici a hunilor,nici a slavilor, nici a t`tarilor. România a fost o ]ar`de imigrare, nu de emigrare. Emigra]ia de ast`zieste cu atît mai dureroas`, cu cît are la baz` nu unatac din afar`, ci unul dinùntru. Du[manul nu main`v`le[te în puhoaie [i colbìri de copite, ci estefratele nostru vitreg, care ne d`ruie opresiunea [is`lb`ticia noastr` de toate zilele.

S.C.: Ce po]i spune despre atitudinea românilorexila]i, ca exilat român?

C.M.: Neputîndu-se realiza uman, individual, pe niciun plan decît cu pre]ul unor înalte tr`d`ri morale [ijoase lingu[iri imorale, românul ia toiagul pribegiei.Se pierd pentru neamul românesc, pentru cultura [iistoria româneasc` energii tinere [i valori poten]iale,cu atît mai mult, cu cît, odat` v`zîndu-se ajun[i pe unp`mînt strìn, cei mai mul]i dintre cei sosi]i caut` s`

se identifice în mod cît mai total cu aceia care le-auoferit g`zduire, cel mai adesea f`r` s` le fie cerut`renun]area la str`mo[i, la limb`, la cultur` [i ladatini. Dar românii pribegi, în num`r prea mare sedezintereseaz` de tot ce este valoare purromâneasc`, de solidaritate româneasc`, de biseric`românesc`, de suferin]` româneasc`, fie ea întresau peste hotare. Iar copiii caut` s` [i-i creascàstfel ca s` uite c` au fost români, iar dac` î[i maiaduc aminte, s` le fie m`car jen`, dac` nu chiarru[ine. S` nu uit`m c` dup` dou` milenii, evreii aurevenit cu fruntea sus în Ierusalim, considerîndIsraelul ca adev`rata lor patrie [i c` timp de optveacuri sa[ii [i-au p`strat în Transilvania [i religia [icultura [i limba [i fiin]a na]ional` proprie. Nici oclip` nu [i-au negat cu ru[ine, ci totdeauna [i-auafirmat cu mîndrie origina lor german`.

S.C.: Crezi c` se poate vorbi de o politic` a exiluluiromânesc?

C.M.: Cred c` este prezum]ios s` vorbim despre opolitic` a exilului. Exist` exila]i care fac politic`,exist` exila]i care se prefac c` fac politic`,G[i, maiexist` exila]i care cred c` fac politic`. Dar maipresus de toate exist` nuan]e, tendin]e [i intoleran]eîn acest exil.

S.C.: S-a discutat mult despre unitatea exiluluiromânesc. Ca unul care faci parte din acest exil,cum vezi lucrurile?

C.M.: Unitatea exilului românesc este o necesitate,dar în acela[i timp [i un simplu deziderat. Sînt multecauze care genereaz` lipsa de unitate: diferen]` devîrst` [i de cunoa[tere real` a situa]iei din ]ar`,deosebiri de concep]ii, de tendin]e politice, deforma]ie, de interese ([i mai ales de dezinterese!).Mai intervin cu pondere, motivul real al exilului,situa]ia familiei r`mase în ]ar`, rela]iile cuautorit`]ile române[ti. Am f`cut o enun]are, nu olimitare. |ncerc`rile de "unificare" f`cute pînàcum, au e[uat pe rînd, f`cînd astfel ca ideia în sines` ias` sl`bit`. Desigur îns`, nu numai c` se poateface ceva, dar [i trebuie f`cut. Mic`, o pic`tur`,putem aduce fiecare din noi azi la ceea ce într-o ziva fi, sau ar putea fi, o mare a împlinirilor române[tiîn pribegie.

S.C.: De pild`?

C.M.: De pild`, s` ne ab]inem de la polemici sterileîntre români. De pild`, fiecare s` sprijine oasocia]ie, o publica]ie, o biseric` româneasc`. Depild`, fiecare s` prest`m o activitate de cultur`româneasc`, de p`strare a limbii române[ti. F`cîndtoate acestea într-un climat de toleran]` [i omenieromâneasc`, receptînd activitatea altor români,chiar dac` este în alt` sfer`, vom contribui laconstituirea unui fundament pentru dificila, darnecesara construc]ie a unit`]ii exilului. S` folosimdeocamdat` no]iunea de unitate, care poate [i

trebuie s` admit` diversitatea. Este poate prea mult[i desigur prea devreme s` vorbim de unificareaexilului.

S.C.: |n ultima vreme Regele Mihai I s-a adresat ]`rii[i exilului. Ca unul care e[ti exilat, ce crezi despreatitudinea fa]` de monarhie [i republic`?

C.M.: |n ce prive[te neamul nostru românesc, el nu afost consultat nici la 30 decembrie 1947, cînd s-aproclamat de c`tre partid republic`, nici de atunciasupra acestei probleme. `ri ca Suedia, Norvegia,Danemarca, Anglia au r`mas monarhii. |n Spania,democra]ia a putut fi instaurat` [i salvgardat`, înprimul rînd cu ajutorul monarhiei. S` nu uit`m c` [ipapalitatea constituie în fond o monarhie, electiv`,dar [i absolut`. Europa cunoa[te practic doarmonarhii constitu]ionale în state democratice. |nschimb toate dictaturile comuniste sînt republici.Cînd poporul român va avea posibilitatea s` sepronun]e liber, va putea reflecta comparativ, laCarol I [i Ferdinand, la Parhon [i Petru Groza [iatunci va hot`rî el, primul guvern, M`ria Sa,Poporul. |n exil, în prezent, Regele poate juca un roldeosebit ca factor unificator, moderator, fiinddeasupra partidelor, a grupurilor, a persoanelor [iintereselor. Pentru aceasta îns`, nu numai trebuie s`fie acceptat de genera]ia mai veche, ci [i consideratde cea mai tîn`r`.

S.C.: E[ti unul din exila]i. Crezi c` exilul are în fondo semnifica]ie aparte?

C.M.: Exilul, dac` este politic [i nu este un simpluexil economic (s`-i spunem exilul caltabo[ului), are,cred, dou` finalit`]i: în primul rînd, s` afirmepermanen]e române[ti, pretutindeni. |n al doilearînd, s` contrubuie la propria sa negare, la dispari]iasa ca exil, atuncea cînd va fi posibil` întoarcerea laisvoare. Exilul nu este o etap` scurt`. Pentru cei maimul]i dintre noi este [i va fi o tragic` permanen]`,avînd ca unitate de m`sur` îns`[i limita vie]ii. Cu atîtmai mult nu trebuie s` l`s`m exilul pe seama rù-interesa]ilor, a dezinteresa]ilor, a manipula]ilor dec`tre ambasadele Bucure[tiului. Exilul trebuie s`cuvînte demn, dar hot`rît, ceea ce c`lu[ul îiîmpiedic` pe cei de la Vatr` s` o fac`, s` men]in`treaz` suma cuno[tin]elor române[ti, s` prezinteopineiei publice [i cancelariilor apusene adev`ruldespre România [i poporul român. Iar cînd cei demîine vor trebui, nu s` plece din ]ar`, ci vor putea s`se întoarc`, s` nu ne huleasc` pentru ocara [iru[inea ce nu avem dreptul s` le-o facem celor 22de milioane r`ma[i în arcul Prutului [i Dun`rii, avînd[i ei în fond un exil, poate mai dureros: exilulcon[tiin]elor [i speran]ei. ___________________* Not`: Acesta este un fragment din interviulrealizat în 1981. Inerviul integral poate fi citit înlucrarea: Silvia Constantinescu: ”Exil – oamnei [iidei”, Skogås 1995, ISBN 91-972440-0-7.

Aprilie - Iunie 2005 CURIERUL ROMÂNESC 3__________________________________________________________________________________________________________

ANDERS WELANDERIntendent, specialist de grafic` la Casa de Licita]ii Bukowskis din Suedia:

"EU V~D ARTA GRAFIC~ CA PE O POART~ DE INTRARE C~TRE LUMEA ARTEI!"

Anders Welander, intendent la Bukowskis.Foto: Octavian Ciupitu / © CR.

Silvia Constantinescu: Arhitectul Octavian Ciupituprezint` licitat]iile de la Bukowskis consecvent, iareu am prezentat deja o parte din speciai[tii Casei deLicita]ii Bukowskis, ca de pild` pe Lars Gundberg,Sandra Brauns, Anette Granlund [i chiar pe Carl-Gustaf Petersén, directorul executiv al CaseiBukowskis. De mult` vreme vreau s` vorbesc cutine despre gravuri, specialitatea ta [i un interescomun nou`. Dar doresc s` începem cu respectareatradi]iei CURIERUL ROMÂNESC [i anume caintervievatul s` se prezinte el însu[i. De aceea te rogs` poveste[ti despre tine, despre ce hobby ai, despremeseria ta, despre ce preg`tire ai, despre cum aiajuns aici.

Anders Welander: Absolut! Drumul care a f`cut s`nimeresc aici este un drum destul de pestri]. Laînceput am fost interesat mai mult de Asia, decultura chinez`. Am început [i s` studiez chineza laUniversitate [i am f`cut mai multe c`l`torii în China,unde am studiat [i mai mult` chinez`, m-am interesatde arta chinez`. Am trìt mai mul]i ani în China [iam studiat acolo limba, cultura, am urmat cursuri decaligrafie chinez` [i de pictur` în tu[. Pe urm`,încetul cu încetul am studiat teoria artei dup`revenirea în Suedia. Am continuat apoi s` studiezarta [i arhitectura chinez`, dar am avut mai multeinterese. De fapt, eram interesat de toat` arta, dar înspecial de cea chinez`. Dar, dup` ce am terminatstudiile (trebuie s` m` gândesc cum a fost de fapt),la un seminariu am discutat cu ni[te participan]i carelucrau la Bukowskis [i atunci am început s` m`gândesc [i la alte posibilit`]i. Mai întâi m` gândisems` scriu teza de ”master”, s` doctorez [i a[a maideparte [i s` merg s` v`d lumea, dar m-a gândit càr fi intersant s` lucrez [i la licita]ii, c`ci acesta afost un interes pe care l-am avut paralel cu celelalte.M-am interesat despre ce se cerea, cum se lucra, cese f`cea, dup` care am primit s` lucrez ca asistentla sec]ia de art` plastic`. Sec]ia de art` plastic`poate c` nu a fost îns` prea potrivit` pentru mine,deoarece eu eram interesat mai mult de por]elanurichineze[ti, de fapt, de ceramic` [i artizanat. Dar erainteresant [i, deoarece mi s-a f`cut o ofert`, amacceptat-o.

S.C.: Am studiat [i eu chineza la universitate, ca sàm o introducere în aceast` cultur` [i limb`. Deaceea obi[nuiesc s` afirm c` anul în care am studiatistoria artei la universitate, un an întreg, adic` cevacare corespunde în Suedia cu 40 de puncte, a fostmult mai u[or decât prima lun` de studiu a limbiichineze: am avut dictare, a trebuit s` citim ceva înlimba chinez`… A fost îngrozitor de mult de studiat,cu cerin]e mai severe decât la alte facult`]i.

A.W.: Când am început eu s` studiez chineza, amfost la început cred c` vreo treizeci de persoane,dar în semestrul al doilea nu am mai r`mas decât[apte! A[a c` a fost foarte greu, într-adev`r. La artàu fost mai mult imagini, înv`]am cum s` vedemarta. Lucrul acesta îl fac [i acum, dar tot timpul estevorba [i despre o apreciere de calitate. În muncamea trebuie s` apreciez calitatea [i autenticitatea,dar trebuie s` pun [i un pre] la aceasta. De aceeatrebuie s` m` uit la calitate, c`ci, chiar dac` estevorba despre un Picasso, un Picasso se poate deosebifoarte mult de un alt Picasso. Se cere mult`cercetare.

S.C.: Noi, so]ul meu [i cu mine, am fost mereuinteresa]i de Orient, am citit despre China [i Japonia,am strâns o mul]ime de c`r]i [i ne-am ]inut informa]icu ce se petrece în aceste ]`ri. Cu toate acestea,vizita în China, pe care am efectuat-o anul trecut, afost o mare surpriz`, c`ci totul se petrece acoloextrem de alert, într-un ritm de neimaginat. Tu aistudiat acolo, ai fost de mai multe ori, ai stat mai multdecât noi [i ai putut vedea mai bine ”detalii” pe carenoi nu le-am putut sesiza într-o perioad` atât descurt`. Cum vezi tu ritmul în care se desf`[oaràctivit`]ile în China azi?

A.W.: Când am fost acolo prima dat`, am avut o cutotul alt` imagine. China, la care visasem eu, nuexista! Arhitectura, arta [i a[a mai departe sunt înanumite locuri, în muzee, dar sunt atât de multelucruri care sunt altfel. De fiecare dat` când m`reîntorc în China sunt surprins din nou, pentr` c` s-aschimbat a[a de repede, se întâmpl` a[a de multelucruri acolo. Cred c` de fiecare dat` când mergiacolo e[ti uimit [i surprins.

S.C.: Cum te-au privit oamenii? Tu esti blond, viidintr-o ]ar` atât de diferit`…

A.W.: Au fost foarte pozitivi, pu]in curio[i. Cânderam în localit`]i mai mici, lumea se uita uimit` lamine, probabil c` ar`tam destul de ciudat pentru ei.Dar pe urm`, dup` ce am putut s` vorbesc chinezacu ei - la început nu [tiam chineza, prima dat` cândam fost acolo – s-au deschis multe u[i [i am avut oprimire deosebit`. O parte dintre ei nu au în]elesexact la început faptul c` în]eleseser` ce le spuneameu! Erau foarte surprin[i c` deodat` au putut s`vorbeasc` cu mine!

S.C.: Ai c`l`torit în Japonia?

A.W.: Nu, nu am fost niciodat` în Japonia.Începusem odat` s` studiez japoneza, dar nu am maicontinuat niciodat` dup` aceea, din p`cate.

S.C.: China este ]ara de crea]ie, care a influen]atîntreaga Asie, dar, ca to]i oamenii creativi, chineziisunt nedisciplina]i. Dar Japonia, care a preluat de lacultura chinez` enorm, îns` a adùgat ceva”japonez”, sunt sigur` c` te-ar interesa pe tine, careai studiat chineza, te-ar fascina, mai ales c`, avândbaza culturii chineze, ai putea realiza ce s-a preluatde la cultura chinez` [i cum a evoluat. Dac` tehot`r`[ti la o astfel de c`l`torie, noi putem s`-]i d`mtoate detaliile.

A.W.: Da, s-ar putea face. Eu am de fapt prietenicare locuiesc în Japonia, a[a c`ci, dac` voi c`l`toriacolo, am s-o fac.

S.C.: Dar, acum, înapoi la Bukowskis. Ai început caasistent la grafic`, când tu ai a[a de multe cuno[tin]edespre China?

A.W.: Pe de-o parte a fost liber un post de asistent lasec]ia de art` plastic`. La început am fost asistentgeneral, ceea ce înseamn` c` am lucrat cu tot ceexista. L-am ajutat pe Lars Gundberg cu pictur`

veche [i a[a mai departe, [i pe Anna-Karin Pusic cupictur` din secolul XIX [i altele la fel. Pe urm`, l-amajutat într-o oarecare m`sur` [i pe intendentul carese afla atunci care lucra cu art` grafic`. Dup` untimp am încetat s` lucrez cu unele lucruri [i m-amata[at de alte domenii. Cu timpul începi s` crezi càlte lucruri sunt mai interesante, iar eu consider càrta grafic` este foarte palpitant`, c`ci este mult def`cut: trebuie s` umbli dup` informa]ii, s` cau]i încataloage, trebuie s` faci mult` cercetare. Deexemplu, s` fie filigrane, care trebuie s` sepotriveasc`, [i dimensiuni, [i a[a mai departe. A[aceva mi se potrive[te!

S.C.: Arta grafic` este o art` ieftin`, pentru lumecare nu are destui bani ca s` cumpere uleiuri. Cep`rere ai despre o asemenea afirma]ie?

A.W.: Ceva, ceva adev`r, este. Poate c` nu estecomplet corect`, dar are ceva adev`r în ea. Pentruc` eu cred c`, pentru mul]i, arta grafic` este poartade intrare la a începe s` cumpere lucr`ri de art` [is` se intereseze de art`. Poate c` încep s` cumperelitografii, care sunt accesibile, ca primele lucr`ri deart` plastic`. Pe urm`, poate c`, încetul cu încetul,încep s` cumpere [i alt fel de art` - picturi în ulei [ialtele la fel. Dar eu v`d arta grafic` ca pe o poart`de intrare c`tre lumea artei. C`ci acesta este [igândul de baz`: ca ea s` fie în mai multe exemplare,pentru a se putea r`spândi la mult` lume.

S.C.: Suedia este o ]ar` bogat` în ceea ce prive[tearta plastic` scump`…

A.W.: Da, iar aceast` observa]ie este valabil` [icând este vorba despre arta grafic`. De exemplu, oparte dintre galeri[tii suedezi au adus destul detimpuriu lucr`ri de grafic` de Chagall, Picasso,Matisse, deja prin anii ’40-’50 au început s` vin`foarte multe în Suedia [i s-a consolidat astfelinteresul din partea publicului, care a devenit din ceîn ce mai mare. Mai ales în anii ’60-’70 foarte multegalerii - sunt unele de prim rang în Göteborg, Malmö[i Stockholm – au f`cut comer] cu art` grafic`. 4

"Offrande à la tour Eiffel”, gravur` colorat` deMarc Chagall, tip`rit` pe hâritie Arches, la Mourlot,

Paris, în 1964, semnat` în creion, 24/50.A fost evaluat` la 160.000 –180.000 SEK,s-a vândut cu 175.000 SEK în aprilie a.c. labukowskis moderna+contemporary&design.

Foto: © Bukowskis.

4 CURIERUL ROMÂNESC Aprilie - Iunie 2005__________________________________________________________________________________________________________

(Continuare din pag.3: Anders Welander.)

Azi exist` aici o comoar` destul de mare de art`grafic` interna]ional` de înalt` clas`. Din p`cate, pecale de estompare, deoarece azi nu mai existìnteres cu adev`rat pentru aceasta printre suedezi,a[a c`ci acum în schimb clien]ii strìni sunt foarteactivi [i cump`r` la licita]iile noastre. Poate c`,încetul cu încetul, interesul va reveni la suedezi [iatunci ei vor trebui s` caute în strìn`tate plan[eleacestea. Dar acum exist` o comoar` bogat` înSuedia, iar eu cred c` aceasta depinde de faptul càu existat câ]iva galeri[ti care s-au interesat foartede timpuriu tocmai de arta grafic` a marilor arti[tiplastici.

S.C.: Care sunt cei mai bine cota]i graficieni înSuedia? Exist` anumi]i favori]i ai cump`r`torilorsuedezi, sau se merge dup` aprecierileinterna]ionale?

A.W.: Cei care au fost cei mai aprecia]i [i ale c`rorlucr`ri sunt în cel mai mare num`r, sunt, mai înaintede toate, Chagall [i Picasso, chiar [i Miró [i Matisse.Dac` ar fi s` merg ceva mai aproape în timp, esteAndy Warhol – exist`, desigur, mult Warhol înSuedia.

S.C.: Prin anii ’80 au fost multe discu]ii referitor laDalí. Dalí este favoritul meu. Noi am fost chiar [i înFigueras la Muzeul Dalí. Ce [tii despre discu]iile culucr`rile false… c` doar foile de hârtie fuseser`semnate de el, iar restul era f`cut de altcineva… ?

A.W.: Trebuie s` spun c` a fost vorba atât despreDalí, cât [i despre Miró, pentru c` s-a cam întâmplatîn acela[i timp, când a avut loc încurc`tura aceea pela sfâr[itul anilor ’80. Mai înainte de toate a existatun tipograf, Léon Amiel, care a avut acees la pl`cilede imprimat [i a tip`rit cu mult mai multe exemplarede lucr`ri de grafic` de Miró [i Dalí decât fusesepl`nuit vreodat` s` se fac`. Le-a semnat el însu[i,familia lui a semnat [i ea, astfel încât atunci cândpoli]ia le-a f`cut o razie la New York, unde locuiaacesta, a g`sit la el [i familia sa zeci de mii deimprim`ri false. Acestea au fost îns` sechestrate,desigur, iar, în perioada de timp care a trecut deatunci, pia]a s-a epurat destul de mult de imprim`rifalse, a[a încât eu nu cred c` acum ele mai sunt îna[a mare num`r în circula]ie. Dar eu sunt extrem deprecaut atunci când este vorba tocmai despre Dalí [ichiar Miró, c`ci trebuie mereu s` te asiguri c` totulse potrive[te. Îns`, chiar dac` totul se potrive[te, totse poate s` fie gre[it, c`ci foile acelea seimprimaser` cu pl`cile originale, a[a c` sunt în mareparte identice. Se pot deosebi, poate, dup` filigran,care poate fi altul, de exemplu. Lucrul cel maiimportant este, de aceea, provenien]a. Dac` exist` oprovenien]` dovedit` - poate c` gravura de Dalí afost cump`rat` în anii ’70, sau una de Miró a fostcump`rat` în anii ’70, atunci po]i s` fii în siguran]`,c`ci pe vremea aceea nu existau falsuri. Dar dac`nu se [tie, se întâmpl` adesea ca eu s` refuzimprim`ri despre care nu pot spune dac` sunt falsesau nu. Eu prefer s` refuz o lucrare de care nu suntsigur, decât s` primesc la licita]ii o falsificare.

S.C.: Dar, sincer vorbind, dac` ele sunt f`cute cuacelea[i pl`ci, de ce s` nu fie autentice?

A.W.: Lucrul acesta este într-adev`r interesant. S-arputea considera a[a, c`ci ele ar trebui s` fie preciscum le-a creat artistul. Dar exist` o diferen]` foarte,foarte mic` între ele [i anume aceea c`falsificatorii, atunci când le-au imprimat, nu aufolosit exact acelea[i culori pe care le folosise, deexemplu, Miró când le imprimase. Azi le putemdeosebi în felul acesta de cele autentice. Deexemplu, am fost la Barcelona la Fondacion Miró [imi s-au expertizat gravuri de Miró. Culoarea neagr`pe care o folosise Miró se deosebe[te foarte, foartepu]in de cea pe care o folosiser` falsificatorii. Deaceea este o munc` deosebit` ca s` po]i compara cuun original care deja exist` gravura pe care trebuies` o cercetezi. Este vorba despre o sarcin` foartegrea.

S.C.: Se poate face o paralel` între gravurajaponez` [i falsific`rile din anii ’80 când este vorbadespre Miró. Exist` în continuare unele pl`ci deimprimat care se pot folosi la a trage noi exemplarede gravuri japoneze vechi…

A.W.: Eu nu cred c` era câtu[i de pu]in important pevremea aceea, c`ci ele se tip`reau adesea pentruanumite ocazii, ca un fel de afi[e de reclam` pentruanumi]i actori sau ceva asem`n`tor. Era, deexemplu, o imagine a unui actor cunoscut careap`rea într-o pies` anume, s`pt`mâna urm`toarealtceva asem`n`tor [i a[a mai departe. Cred c` setip`reau cât de multe exemplare se putea [i dupàceea erau afi[ate. Probabil c` ei aveau un alt fel dea considera ce este o lucrare original`. Aceasta esteo întrebare interesant`: ce este un original?

S.C.: De fapt gravurile au început ca o reclam`budist` de propagand`, a[a c` au fost îngrozitor demulte, tocmai pentru c` f`ceau parte dinpropagand`. Eu consider c` odat` cu folosireaalbastrului de Prusia s-a terminat cu gravurajaponez`… Unul dintre cei mai mari gravorijaponezi, care se vinde destul de scump [i vinedestul de rar pe pia]`, este Utamaro. De ce oare?

Gravura lui René Margritte ”L’oeil (L’oeil vert /L’objet)”, hârtie Rives, numerotat` cu creion

114/150, din1968, tip`rit` la Atélier Georges Visat,Paris, 28,5 x 22,7 cm.

Fusese evaluat` la 10.000-12.000 SEK,dar s-a vândut cu 18.000 SEK

la licita]iile Bukowskis din aprilie anul acesta.Foto: © Bukowskis.

A.W.: Da, atunci când au început s` foloseasc`vopsele din anilin`, vopsele chimice, [i atunci audevenit poate cam ]ip`toare cele de mai târziu. Înprimul rând sfâr[itul secolului XVIII [i începutulsecolului XIX [i, desigur, Hokusai, adic` primajum`tate a secolului XIX, sunt cu adev`ratinteresante în ceea ce prive[te xilogravurilejaponeze… Eu cred c` azi, în Occident, exist`foarte mult în muzee, iar lucr`rile acestea provin dincolec]ii mai vechi, de fapt, care fuseser` createdestul de timpuriu. Cred c` azi nu apar a[a multe -sunt multe în muzee, sunt unele în colec]ii private,dar nu vin prea multe pe pia]`, mai ales nu decalitate. Eu nu cred c` sunt prea multe lucr`ri deUtamaro în Japonia, exist` mai multe în Occident.

S.C.: Ce fel de oameni vin aici s` cumpere gravuri?

A.W.: Câmpul meu de activitate se întinde de lasfâr[itul secolului XV – începutul secolului XVI [ipân` azi. Cei care cump`r` art` grafdic` sunt dedou` categorii. Cei ce cump`r` gravuri mai vechi,ca Dürer, Lucas van Leyden sau Rembrandt, suntadesea strìni – fie colec]ionari, fie negustori deart`, dar cei ce cump`r` sunt mai ales colec]ionari.Când este vorba de art` grafic` mai modern`, din

secolul XX, este foarte amestecat: comer]ul de artèste activ, la fel cel strìn, dar [i clien]ii strìni. Sunt[i ceva clien]i suedezi care cump`r`, dar clien]iipriva]i cump`r` ceva de care s-au legat, ceva ce leplace, iar numele artistului plastic nu este, poate,chiar a[a de important, în timp ce negustorii [tiu cevor s` aibe – dac` este s` fie Picasso, atunci ce felde tip, [.a.m.d. De fapt, nu po]i [ti mereu cine esteclientul, c`ci difer` a[a de mult.

S.C.: Am auzit de la negustorii de antichit`]i c`destul de mul]i clien]i cump`r` art` care s` li sepotriveasc` la culoarea canapelei… M` gândesc c`la Bukowskis exist` mereu lucr`ri de art` foartescumpe [i c` nu este acela[i lucru ca la o licita]ies`pt`mânal`, unde negustorii de art` cump`r`pentru a vinde apoi mai departe în buticurile lor. Aivreo idee care este propor]ia între pre]ul decump`rare la licita]ie [i cel de cump`rare într-unmagazin de antichit`]i atunci când este vorba despreacelea[i lucr`ri de art` grafic`?

A.W.: Am avut un caz interesant, de fapt nu a fostceva ce noi am vândut, ci a fost odat` un client dinFlorida, care voia s` cumpere o litografie deChagall, care acolo costa 80.000 de dolari - olitografie foarte frumoas`, dar scump`. Eu am reu[its`-i dau de urm` [i am aflat c` se vânduse cu un anmai înainte la Londra la jum`tate din acest pre]. Îns`cred c` aceasta depinde pu]in [i de unde în lume seafl` galeristul, dar ei adaug`, totu[i, destul de mult lapre]. Dar trebuie s` o fac`, deoarece [i afacerea lortrebuie s` aibe acoperire.

S.C.: La voi se vând lucr`ri de art` care sunt deja încircula]ie. Dar dac` exist` un artist plastic înc` învia]`, atunci nu mai este acela[i interes. De ce?

A.W.: Aici vreau s` spun c` trebuie s` deosebimactivitatea de galerie de art` de cea de licita]ii, careeste o pia]` de lucruri ”la mâna a doua”. Galeri[tiise dedic` îns` la a introduce art` nou`. Când un nouartist a fost consacrat - ceea ce poate lua foarte multtimp, multe expozi]ii pentru a-[i face un nume, poates` [i apar` la licita]ii [i începe s` fie considerat cainteresant. Lucrul acesta poate lua 20-30 de ani,c`ci pentru unii poate merge mai repede, în timp cepentru al]ii poate merge foarte încet – abia atunci îiprimim la licita]iile noastre. Noi suntem pu]inconservatori într-un fel: trebuie s` existe o valoareconsolidat` într-un fel, ca s` fim interesa]i deobiectele respective.

S.C.: Este adev`rat ce spui, deoarece, chiar dacèxist` un artist plastic care este foarte b`trân [ifoarte cunoscut, poate s` aibe probleme ca s` seafirme. Avem un exemplu foarte interesant cuHilding Linnqvist, pe care l-am avut la galerianoastr` de la Göteborg, Galleri OCISCO. Octavianlucra atunci ca arhitect [i eu ca bibliotecar`, dar amavut în plus [i o galerie de art` la care aveam înfiecare lun` un alt artist cu expozi]ie personal`,arti[ti plastici adu[i din toat` lumea.

Octavian Ciupitu: L-am avut cu o expozi]ie pe lasfâr[itul anului 1984. Îi propusesem s` expun` la noi,trebuia s` fie o expozi]ie personal` cu unele lucr`rinoi [i altele mai vechi pe care le avea acas` la el.Noi nu [tiam nimic despre el pe atunci, în afar` decum îi ar`tau tablourile. El avea nu [tiu ce p`reri po-litice sau altceva ce f`cuse s` fie dezapreciat de pu-blic, dar nou` nu ne-a p`sat. A[a cu nu era prea ma-re interes pentru el. Am vândut ceva dintre tablouri-le lui, dar la nivel de 3.000-7.000 de coroane bucata.

S.C.: Noi l-am acceptat, dar nici o alt` galerie dinGötegorg nu a vrut s`-l aibe atunci.

O.C.: El a murit în timpul desf`[ur`rii acestei expo-zi]ii. Pe urm` a]i început voi s`-i vinde]i lucr`rile lanivel de 1.000.000 de coroane pentru un tablou.Foarte ciudat!

A.W.: Da, uneori poate fi greu de în]eles [i uneorilucrurile se schimb` foarte repede, deoarece artacuiva poate fi considerat` deodat` foarte interesant`sau este redescoperit` [i apreciat`…


O.C.: Dar a fost nevoie ca el s` moar` mai înaintede a se întâmla a[a!

A.W.: Nu, nu cred c` este vre-o leg`tur` cuaceasta, c`ci sunt unii care sunt mor]i de mult`vreme, iar arta lor în continuare nu cost` nimic.

S.C.: Nu cumva ”interesant” devine ce considerùnii cunosc`tori de art`, care decid c` ”acum estemodern s` ai stilul Napoléon III”, de exemplu? Iartot ce este stilul Napoléon III devine atunci foartescump. Cred c` exist` ”cineva” care spune cetendin]e s` fie valabile…

A.W.: Poate fi dificil uneori de aflat cine suntcreatorii de tendin]e la mod` sau cum se stârne[te oastfel de tendin]`. Uneori se poate întâmpla ca oexpozi]ie, o mare expozi]ie, o retrospectiv` a unuiartist plastic s` fac` s` creasc` interesul pentru el,iar pre]urile la lucr`rile lui s` creasc` [i ele. C`ci,cu cât este mai mare interesul, cu atât mai mare estecererea, iar atunci pre]urile cresc.

S.C.: În anii ’80 a fost o perioad` când ”to]i” f`ceauinvesti]ii în art`, c`ci se spunea c` arta ar fi fost oinveti]ie sigur`, cu câ[tig imediat. Acum exist` dinnou un asemenea val de investi]ii…

A.W.: Da, dar pre]urile au crescut acum permanentîn ultimii ani [i cre[terea aceasta se deosebe[te pu]inde cea din anii ’80. În primul rând, pentru c` specu-la]iile acestea nu se mai fac acum cu bani împrumu-ta]i, ci acum se mizeaz` capitalul propriu. Pe urm`,nu mai este exact aceea[i isterie a investi]iilor, ci cli-en]ii sunt azi mai con[tien]i de calitate, se cump`r`prin a pl`ti bine pentru cea mai bun` calitate.

S.C.: Cauza a fost pe atunci c` ei împrumutau baniide la b`nci pe care-i investeau în art`.

A.W.: Precis! F`ceau împrumut pentru a cump`raceva pe care dup` scurt timp s` poat` vinde maiscump, în timp ce acum vedem o investire de lung`durat` - se cump`r`, de exemplu, o oper` de art`clasic` pentru a o avea timp de zece sau dou`zecide ani.

S.C.: Dac` tu ai avea un milion de coroane pe cares`-i investe[ti în art`, ce ai cump`ra?

A.W.: Vai, ce greu! Cred c` i-a[ r`spândi pu]in.Desigur c` a[ cump`ra ceva art` grafic`, pentru c`lucrez cu aceasta [i o cunosc cel mai bine. Cred cà[ cump`ra gravuri vechi, de arti[ti nu atât decunoscu]i, care nu cost` a[a de mult azi. Dar eucred c` [i gravura veche va avea o rena[tere,deoarece se pot g`si plan[e din secolul XVI dearti[ti mai pu]in cunoscu]i care cost` doar câtevamii. A[ cump`ra [i ceva gravuri japoneze în lemn [iceva de arti[tii clasici din secolul XX – ceva gravuride Picasso, Matisse, poate vreun Miró timpuriu, unChagall timpuriu ar fi ceva palpitant…

S.C.: Suedia are îngrozitor de mult por]elan dinChina, datorit` Companiei Indiilor de R`s`rit, darde[i exist` multe obiecte, sunt totu[i îngrozitor descumpe. Vin mul]i din China, din Orient, sau cei carecump`r` sunt europeni?

A.W.: Azi cred c` exist` de fapt un foarte maregrup, care a devenit mai mare [i care va deveni [imai mare, din ]`rile de origine, din China. Chineziisunt interesa]i s` cumpere înapoi [i mult se duceînapoi în China. Este fascinat s` te gânde[ti c` dup`200 sau 250 de ani dup` ce s-au importat în Suedia,s` se duc` înapoi în China.

O.C.: Ceva mai scumpe!

S.C.: Dar, la începutul anilor ’90, când s-au deschisgrani]ele, atunci au venit aici îngrozitor de mul]i ru[icu gen]ile pline de dolari [i au cump`rat foarte multelucr`ri de art`, c`ci exist` în Suedia [i mult` art`rus`. Cine cump`r` art` rus`?

A.W.: Da, exist` mult` art` rus` [i de fapt noi ne-amocupat de ea. Dup` revolu]ie (din 1917, n.tr.), mul]iingineri [i tehnicieni suedezi [i al]ii care au lucrat în

Rusia, deoarece rubla nu avea o valoare stabil`, auprimit adesea plata în lucr`ri de art`. Aceasta af`cut ca azi s` existe la noi art` foarte pre]ioas` dela sfâr[itul secolului XIX, dar [i art` mai veche, cese afl` în case private suedeze. Este îns` clar c` [i oparte dintre emigran]ii care au venit atunci din Rusiaau adus cu ei ceva lucr`ri de art`. Dar cred c` ceimai mul]i au primit art` rus` ca plat` pentru serviciiefectuate în Rusia.

S.C.: În România, în perioada comunist`, au fostconfiscate case, averi, [.a.m.d. Ce se întâmpl` dacèxist` lucr`ri de art` care au fost confiscate [i apoivândute la licita]ie [i persoanele private, de la careau fost confiscate lucr`rile, le revendic`?

Joan Miró: ”La main”, gravur` color, semnat` încreion, pe hârtie Rives, tiprit` la Lacourière, Paris,

1953. A fost evaluat` la 100.000-120.000 SEK [i s-avândut cu 105.000 SEK la licita]ia de toamn` 2005

bukowskis moderna+contemporary&design.

Lucio Fontana: F`r` titlu. Exemplar 22/99, semnat`în creion, tip`rit` la Stamperia, Roma,

60,7 x 46,6 cm. Evaluat` la 15.000-18.000 SEK,vândut` cu 24.000 SEK la

bukowskis moderna+contemporary&design.Foto: © Bukowskis.

A.W.: Întrebarea este foarte interesant`. Eu nu credc` noi ne-am aflat într-o asemenea situa]ie pânàcum. Probabil c` este foarne neobi[nuit ca a[aceva s` apar`. Îmi este greu s` r`spund, mai bine sà[tept`m s` se întâmple a[a ceva [i s` lu`m pozi]ieîn func]ie de cel fel de lucrare de art` este vorba [ide istoria ei. Consider c` fiecare caz de felul acestaeste individual [i cere o rezolvare proprie.

S.C.: Ce mai vrei s` spui despre munca ta aici [i ce[tii tu despre România?

A.W.: Eu [tiu foarte pu]in despre România. Când m`gândesc la România, m` gândesc la o ]ar` cald`,frumoas`, destul de fertil`, verde – cred. Nu am fostniciodat` în România, dar a[ vrea cu pl`cere s`

c`l`toresc acolo.

S.C.: Am s` încerc s` procur ceva materiale despreRomânia, pe care s` ]i le dau ca s` te informezi.Spune-mi, te rog, e[ti membru în vreo oreganiza]ieca Zonta, Rotary, Franc-Masonerie?

A.W.: Nu, nu fac parte. Am fost mai înainte membruîn tot felul de asocia]ii, mai ales în unele legate deChina, dar azi nu mai sunt activ în via]a de asocia]ii.

S.C.: În ]`rile Europei de Est, arti[tii plastici trebuiaus` reprezinte în operele lor ”munca poporului”,”realiz`rile socialismului”, [.a.m.d., iar artistul plas-tic trebuia s` aibe o anumit` atitudine militant`. Cumconsideri tu aceasta?

A.W.: Consider c` sufoc` arta, sufoc` arta [i via]aartistic`, de fapt. Ne putem gândi c` cei ce pictau înfelul acesta care li se cerea [i se aproba poate c` nuvoiau deloc s` picteze a[a, ci o f`ceau doar pentruc` trebuia s` o fac` în felul acesta. Într-un fel, esteo crea]ie cu mâinile legate la spate.

S.C.: Dar tu, ca specialist care faci evalu`ri, cumapreciezi asemenea lucr`ri, care sunt foartepolitizate?

A.W.: Azi, dac` ne uit`m la arta care a fost creat`în fosta Uniune Sovietic`, o vedem, într-un fel, ca oparte a istoriei artei. Astfel, tipul acesta de art` depropagand` [i-a c`p`tat locul sù în istorie, a[a càzi ea este v`zut` cu al]i ochi, într-un fel. Poate c`în curând se va vinde chiar [i la licita]ii [i se va pl`tiscump pentru ea.

S.C.: Ce mai po]i spune despre munca ta aici, laBukowskis?

A.W.: Munca mea este foarte variat`, niciodat` nupo]i s` [tii ce ai s` vezi când vii aici diminea]a, cesurprize ai, ce lucrare nemaipomenit` ai descoperit!Munca mea se caracterizeaz` prin foarte mult`cercetare.

S.C.: Ce faci când nu e[ti sigur de ceva, când nu po]istabili identitatea lucr`rii? Cum faci?

A.W.: Pe de-o parte, am mul]i colegi interna]ionali lacare m` pot adresa, iar, dac` nu am reu[it s` dau cuo sut` de procente un r`spuns bun, atunci trebuie s`c`l`toresc undeva [i s` ar`t lucrarea respectiv` unuiexpert la vreun muzeu.

S.C.: Ceva ce nu-mi place, nu numai la Bukowskis,ci peste tot, sunt indica]iile de catalog de tipul:”Caravaggio, [coala sa”. Consider c` este cevaîn[el`tor într-o expresie de genul acesta…

A.W.: Nu, nu cred. Eu consider mai degrab` cèste, din contr`, foarte grìtor. Acum, acesta nu estechiar domeniul meu, dar, dac` ne uit`m la picturamai veche din vremea aceea, se copia adesea unmaestru cunoscut, de exemplu Caravaggio, de c`trecercul sù cel mai apropiat, iar lucrarea este creatàtunci având pe Caravaggio ca model. Consider c`prezentarea aceastra este cinstit`, dac` se scrieaceasta. Dar dac` s-ar scrie c` este Caravaggio,atunci ar fi gre[it, dar nu dac` se scrie ”[coala sa”sau ”maniera sa”.

S.C.: Totu[i, dac` st` scris ”Caravaggio, [coala sa”,este pu]in derutant, c`ci prima impresie este c` ”Ah!Este un Caravaggio!”, dar nu este el, ci doar uncontemporan al sù care picteaz` în acela[i stil. Nuar fi fost mai corect s` se scrie a[a?

A.W.: Da, dar trebuie s` ne uit`m [i la eticheta cupre]ul: dac` ar fi fost un Caravaggio, sigur c` ar fifost mult mai scump! Ha, ha, ha!

S.C.: Te vei ocupa toat` via]a cu munca aceasta?Anders, ce vârst` ai?

A.W.: Nu, nu cred, de fapt. Poate c` peste cinci-zece ani doresc s` fac ceva cu totul diferit. Am omare pasiune, sunt foarte încântat de gr`dini [iplante [i poate c` m` fac gr`dinar! Am 33 de ani!

(Traducere din suedez`: Octavian Ciupitu.)


TEODOR BACONSCHISecretar de Stat în Ministerul Afacerilor Externe al României:

”AM AVUT FERICIREA DE A CONTRIBUI, MODEST, LA VIZITAPAPEI IOAN PAUL AL II-LEA ÎN ROMÂNIA!”

Teodor Baconschi, în vizit` în Suedia.Foto: Octavian Ciupitu / © CR.

|ntre 11-13 aprilie a.c. Teodor Baconschi, secretar de stat cuprobleme globale \n Ministerul Afacerilor Externe alRomåniei, a sosit la Stockholm pentru a participa la confe-rin]a interna]ional` "Conflict Prevention and Resolution:Challenges and Changes for the UN". Cu ocazia acesteivizite Teodor Baconschi a \ntålnit-o pe Laila Freivalds,ministrul de externe al Suediei [i pe Anika Söder, secretarde stat pentru cooperare [i dezvoltare Interna]ional`. Pedata de 12 aprilie, Teodor Baconschi a acordat un interviupublica]iei CURIERUL ROMÅNESC, interviu care a fostimprimat pe band` [i pe care \l redau mai jos. S.C.

Silvia Constantinescu: Noi avem o tradi]ie laCURIERUL ROMÂNESC… V` rog ca pentrucitiorii mei s` spune]i câteva lucruri despre dvs.,despre familie [i despre ce v` place mai mult, cehobby-uri ave]i.

Teodor Baconschi: Am s` încerc s` fac acestrezumat biografic. Sunt fiul unui scriitor român,poet, esseist, traduc`tor, Alexandru Baconschi, carea murit, din p`cate, destul de tân`r, la 52 de ani, încutremurul din 1977. Am reluat o tradi]ie familial`preo]easc` [i am studiat teologia în ultimii ani încomunism; spre sfâr[itul regimului comunist,considerând c` nu am [anse profesionale reale înRomânia, mi-am depus actele pentru emigrare -vroiam s` fac un doctorat în Occident. A intervenitruptura isotirc` din ’89 care ne-a deschis nu numaimie, ci [i compatrio]ilor no[tri, un nou capitol deistorie colectiv`, [i personal`, încât am trecutimediat de la Patriarhie, unde lucram la edituraInstitului Biblic, la noul Minister al Culturii, cuAndrei Ple[u, c`ruia i-am fost pentru o scurt`perioad` consilier, iar în toamna lui ’90 am primit oburs` de la gurvernul francez. Am plecat la Paris [iam putut s`-mi fac un masterat [i ulterior o tez` dedoctorat în isoria religiilor [i antropologia religioas`,la Universitatea Paris 4, Sorbona. Patru ani demunc` în 7 biblioteci [i de paradis intelectual…

S.C.: Ce înseamn` ”paradis intelectual”?

T.B.: Am avut libertatea de a studia când cineva î]ipermite s` face acest lucru oferindu-]i o burs`… numai m-am întâlnit cu o asemenea condi]ii… Dar a

fost o perioad` foarte activ`, de cercetare… [i cândam sus]inut teza de doctorat, am [i publicat, pestecâteva luni, o versiune mai dietetic`, cum îi spuneameu, mai pu]in indigest` ca aparat critic, la o editurìmportant` de la Paris, care este una dintre celedou` mari case editorile teologice, dup` care m-amîntors în România. Am f`cut divese lucruri… Amcondus o editur`, Anastasia. Am predat un curs deantropologie religioas` la facultatea de filozofie,secondându-l la catedr` pe Andrei Ple[u. Am fost [ibursier al colegiului ”Noua Europ`”, singurul institutde studii avansate din România, studii post-doctorale[i acolo am mai f`cut o lucrare despre ”Imaginalulreligios al cruciadei a patra” [i am publicat primeledou` c`r]i - asta era în ’96 - versiunea integral` atezei [i o carte de eseuri. Moment în care s-a schim-bat puterea – a avut loc prima alternan]` la guverna-re [i noua guvernare a cùtat figuri de oamnei maitineri [i cu un parcurs semnificativ, inclusiv în diplo-ma]ie, unde mi s-a propus s` devin ambasador alRomâniei la Sfântul Scaun, la Vatican. Lucrul acestas-a petrecut în ’97. Normal am intrat pe u[a din fa]`în diploma]ie, ajungând cel mai tân`r ambasador alRomâniei, la 34 de ani. Tot ce pot spune este c` amavut fericirea de a contribui, modest, la vizita PapeiIoan Paul al II-lea în România, în 1999.

S.C.: Contribu]ia modest` v-a fost în vreun felr`spl`tit`?

T.B.: Da [i nu. În fine, r`spl`tit` pentru un momentde mare mediatizare, inclusiv a muncii care amf`cut-o acolo ca ambasador, dar ulterior, de fapt, mis-a scurtat, din motive, s` zicem, politice, misiuneaacolo, de[i eu eram deja diplomat de carier`… Afost un episod oarecum nepl`cut, în 2000, când m-am trezit rechemat înainte de încheierea mandatuluimeu de la Vatican, îns` mi-am continuat activitatea.Fiind deja, cum spuneam, diplomat de carier`, amr`mas în Ministeul de Externe, am fost directorgeneral pentru Afaceri Culturale [i Comuit`]iRomâne[ti, dup` care, dup` 2 ani aproape, am pututs` plec din nou ca ambasador la Lisabona. LaLisabona, deasemenea mi-am completat experien]aprofesional` într-o ambasad`, de data asta tipic`,pentru c` la Vatican era o ambasad` mai special`,iar dup` alegerile din 2004, noul ministru de externe,domnul Mihai R`zvan Ungureanu, m-a invitat s`facem echip` [i s`-l secondez, ca secretar de stat.Mi s-a p`rut, moralmente, nefiresc s`-l refuz [i de 3

Teodor Baconschi r`sfoie[te publica]iaCURIERUL ROMÂNESC.

Foto: Octavian Ciupitu / © CR.

Chair dac` în Suedia este interzis s` fumezi mai întoate locurile publice, de la locul de munc` [i pân`la restaurante, Teodor Baconschi s-a prevalat de

dreptul de a fi pe pe teritoriu românesc în ambasadaRomâniei la Stockholm [i [i-a aprins pipa.

Octavian Ciupitu [i cu mine, nefum`tori [i cu alergiila fum de tutun, înc` mai a[tept`m s` fim întreba]i

dac` ne deranjeaz` fumul de pip` [i dac`se poate fuma în prezen]a noastr`.


luni sunt în aceast` nou` capacitate, la MinisterulAfacerilor Externe.

S.C. Din informa]iile mele sunte]i un asiduu cititor allucr`rilor despre religii. M` bucur, pentru c` [i noiavem o foarte frumoas` colec]ie de literatur` înacest domeeniu. Ce altceva v` mai intereseaz`, cealte interese literare mai ave]i?

T.B.: Sunt un cititor de literatur`, din p`cate nu maiam timp, adic` obliga]iile profesionale m` absorbaproape în întregime. Am o familie, doi copii, o fat`[i un bìat. Încerc s`-mi men]in [i activitateapublicistic`, dar mi-am restrâns-o la p`strarea uneirubrici în revista ”Dilema” veche. E foarte greu s`le faci pe amândou`, m` rog, s` fii [i scriitor [idiplomat, în ziua de ast`zi mai ales. Pe vremuri eramai u[or [i avem mai multe exemple de diploma]icare au reu[it s`-[i scrie totu[i opera, servind înacela[i timp interesele statelor respective, dar…accept… Suntem într-un moment important pentruRomânia, în preajma finaliz`rii acestui preocesdificil, integrara european` [i m` bucur c` amaceast` responsabilitate într-un moment crucial.

S.C.: Ce muzic` asculta]i?

T.B.: Sunt amator de jaz, în rest am preferin]emuzicale legate de… în oper` nu dep`[esc Verdi [itot ce ]ine de opera italian`, poate un pic Mozart…

S.C.: Atunci [ti]i totul…

T.B.:… Dar, în orce caz, nici muzic` nu mai amtimp s` ascult, nu mai am vreme s` m` duc laconcerte… Mai ascult lector digital de muzic`numai în avion, când c`l`toresc.

S.C.: S` [ti]i c` muzica v-ar ajuta foarte mult s` v`delecta]i, dar [i s` v` deconecta]i.


”N-am fost membrul nici unui partid, dar în publicis-tica mea am exprimat valori centru-dreapta”.


Eu am studiat facultatea de bibliotecari în Suediaf`când naveta dintr-o localitate în alta [i n-a[ firezistat dac` nu a[ fi avut un free-style, cu care amascultat muzic`… Dac` vrei s` te concentrezi, tre-buie s` ascul]i muzic` instrumental`, nu oper`, s` nute gânde[ti la cuvinte, [i foarte pianissimo. Mi-amcitit pe tren toate cursurile, chiar [i cam la toate pre-legerile am avut free-style-ul. Asta era pe la începu-tul anilor ’80 [i era foarte ciudat s` vezi pe cineva înpublic cu free-style. N-a[ fi supravie]uit… [i s` [ti]ic` v` concentra]i… Încerca]i, încerca]i [i urma]i-misfatul!

T.B.: O s` încerc, sigur…

S.C.: Crede]i-m`, c` am copii de vârsta dvs. [i fac lafel… Dac` v` place opera italian`, este deajuns.Dac` asculta]i o dat` Wagner, v` este de ajuns, c`nu-l mai asculta]i a doua oar`! Aceasta este p`rereafamiliei noastre! Dumneavoastr` nu mi-a]i spusabsolut nimic despre vreun hobby anume.

T.B.: Nu, nu pescuiesc, nu practic filatelia, nu, n-amnici un fel de… nu am nici o colec]ie de cutii de ceaivechi, de ceasuri, nu.

S.C.: V` sf`tuiesc s` începe]i colec]ionarea deceasuri, c`ci sunt foarte scumpe la licita]ii!Dumneavoastr` a]i spus, în scurta prezentare pecare v-a]i f`cut-o, c` a]i fost rechemat mai devremede la post din motive politice, înseamn` c` dumnea-voastr` a]i declarat o anumit` pozi]ie politic`. Care afost aceea?

T.B.: N-am fost membrul nici unui partid, dar înpublicistica mea am exprimat valori centru-drepta,legate de valori cre[tin-democrate, asta era sensibi-litatea politic` pe care mi-am asumat-o [i la caresubscriu în continuare, chair dac` ea are întruchi-p`ri palide pe scena politic` româneasc`. N-am fostrechemat pe fondul unui delict de opinie, pur [i sim-plu numirea mea direct` ca ambasador a fost soco-tit` o numire politic`, ceea ce [i fusese la origine,numai c` poate s-a trecut cu vedrea faptul c`, întretimp, pe baza unui concurs, alesesem cariera diplo-matic` [i eram deja în Ministerul Afacerilor Exter-ne, deci nu puteam fi rechemat pe o list` de ambasa-dori politici.

S.C.: Dar, între noi fie vorba, n-ar trebui ca numireaambasadorilor s` aibe un aspect politic?

T.B.: În multe state, în fine, exist` un procent varia-bil de ambasadori numi]i pe acest criteriu, politic.Sigur c` ei sunt fie apropia]i ai [efului statului, fiepersonalit`]i din via]a intelectual`, social`, academi-c` - e normal! Toate statele au un num`r, de obicei

acest procent nu dep`[e[te 20 la sut`, s` zicem. Dar,la noi, sigur c` nu exist` înc` o regul` clar` în acestsens, adic` cifrele astea variaz`. Pe de alt` parte,exist` [i tendin]a de a demoniza de la dreapta sau lastânga ambasadorii politici, uitându-se c` e cazul s`fie evaluat` activitatea fiec`ruia [i ce-a f`cut cuadev`rat, nu… Dac` por]i o etichet` de tipul `sta [icineva ]i-o dezlipe[te brutal o dat` la patru ani, credc` ]ara pierde, de fapt. Pentru c` au fost ambasadoripolitici slabi, [i au fost ambasadori, numi]i în acestfel, foarte buni, deci nu cred c` trebuie s` oper`mcu preconcep]ii în domeniul `sta.

S.C.: A[a. Dumneavoastr` sunte]i secretar de statpentru probleme globale. Ce înseamn` aceasta?

T.B.: Conduc un departament care se ocup` deorganiza]iile interna]ionale, deci de rela]iile Româ-niei în cadrul acestor organiza]ii – e vorba de Orga-niza]ia Na]iunilor Unite, de NATO, de Organiza]iapentru Securitate [i Cooperare în Europa, de diverseorganisme multilaterale din care noi facem parte.Dar, pe lâng` asta, gestionez [i rela]iile bilaterale custate din afara Uniunii Europene, adic` cu cele douÀmerici, Africa, Asia, Pacific.

S.C.: Înainte de a se numi ”globale”, se chemau”înterna]ionale”, sau cum?

”Deci, mergeam la o biseric` a exilului, amcunoscut, m` rog, [i valorile, [i memoria cultural`, [idisensiunile cronice, [i frustr`rile, [i împlinirile uneimari comunit`]i române[ti, cum e cea din regiunea

parizian`”, spune Teodor Baconschi.Foto: Octavian Ciupitu / © CR.

T.B.: Nu, nu. E o denumire, e o denumire… accep-tat` în majoritatea ministerelor de externe.

S.C.: A existat [i înainte de a se extinde acest termende ”globalizare”?

T.B.: Da. Sigur, da.

S.C.: Vreau s` v` rog s`-mi vorbi]i, tocmai pentru c`v-a]i ocupat [i de departamentul de rela]ii cu româniidin afara grani]elor, dac` a]i vrea s`-mi spune]i, încalitatea care a]i avut-o, cum definea]i ”diaspora” [i”exilul”?

T.B.: Le-am cunoscut mai bine din interior, pentruc` am trìt la începutul anilor ’90 aproape cinci anila Paris. Deci, mergeam la o biseric` a exilului, amcunoscut, m` rog, [i valorile, [i memoria cultural`, [idisensiunile cronice, [i frustr`rile, [i împlinirile uneimari comunit`]i române[ti, cum e cea din regiuneaparizian`. i, dup` aceea, trecând în diploma]ie,sigur, [i gestionând aceast` problematic`, am v`zutc`, într-adev`r, statul român de multe ori a r`mas lani[te reflexe mai vechi de îmbr`]i[are retoric` acomunit`]ilor române[ti. Nu are, deocamdat`, nicisuficiente resurse financiare, nici o politic` suficient

de nuan]at`, pentru c` s-au petrecut ni[te transfor-m`ri esen]iale în structura comunit`]ilor române[tidin strìn`tate, nu? Adic`, exist` acest fenomenrecent de emigra]ie economic`, foarte important,care trebuie tratat altfel decât fostul exil anticomu-nist, s` spunem. Sau exist` alte motiva]ii, alt tip decomunitate, alt` scar`, de fapt, a fenomenului.Cred c` o astfel de politic` de leg`tur` cu româniidin strìn`tate, de men]inere a identit`]ii lor [i decrearea unor condi]ii economice [i politice pentru caei s` doreasc` fie s` se-ntoarc`, dac` e cazul, fie…s` se-ntoarc` de tot, sau s` se-ntoarc` cât mai des –s`-[i men]in`, pe scurt, o rela]ie direct` cu familia,cu prietenii, cu ]ara în general. Eh, o astfel depolitic` înc` nu exist` cu adev`rat, adic` e… sereduce la principiile pe care le-am enun]at [i euadineauri, dar nu se aplic` de la ]ar` la ]ar`, de lacontext istorico-politic [i cultural, de la un contextspecific la un altul. Dar… pentru c` ai [i românii dinpreajma grani]elor, nu? Comunit`]ile, ai [i româniide pe alte continente, [i românii pleca]i la munc`pentru câteva luni [i care se întorc. Va trebui s`g`sim o formul`, poate, [i de reprezentare a lor înParlament, [i de comunicare între Guvern [i ei, întresocietatea civil` din România [i ei.Toat` lumea e surprins`, în fond cred c` nici comu-nit`]ile române[ti nu sunt absolut la zi cu schimb`riledin România.

S.C.: Pân` acum, to]i pe care i-am întâlnit au repro-[at c` românii din afar` n-au fost uni]i, c` întotdeau-na au fost disensiuni. Eu, de obicei, spun c` noi,românii din afar`, suntem o Românie mic`: cu diver-se p`reri politice, nivele culturale, interese [i a[amai departe.De ce se vrea ca s` fim o comunitate?

T.B.: Pì… Exist` o fric` c`, de la Bucure[ti, cinevaîncearc` s`, acum sau în trecut, încearc` s`”manipuleze” românii din afar`, s`-i ”instrumen-talizeze” politic, s`-i ”înregimenteze”, s`-i ”folo-seasc`”, [tiu eu, ca pe-o ”cutie de rezonan]`”pentru nu [tiu ce mesaj propagandistic. Probabil càu existat astfel de ”capete”, care se vedeau la”pupitrul de comand`” al acestor români din afar`,care au [i mai mul]i bani, au contacte, au influen]`.Ori, la ora asta, v` pot spune, atât cât v`d eu, înguvernul actual nu exist` nici un fel de astfel deinten]ie. ”Comunitatea” e necesar` pentru c`, dac`nu ai o ”comunitate”, î]i pierzi identitatea treptat,nu? Adic`, exist` totu[i riscul ca românii s`… m`rog, ”riscul”!, pentru unii asta e o op]iune: s` seasimileze complet în societatea gazd`, pentru al]ii –o dram`. Pentru unii e un proces incon[tient, 8

”Pentru c` au fost ambasadori politici slabi, [i au fostambasadori, numi]i în acest fel, foarte buni, deci nu

cred c` trebuie s` oper`m cu preconcep]ii îndomeniul `sta”, consider` Teodor Baconschi.

Foto: Octavian Ciupitu / © CR .


(Continuare din pag.7: Teodor Baconschi.)

nici nu-[i dau seama c` se înstrìneaz`, [i atuncea,la modul foarte transparent [i democratic, cred c`statul român are obliga]ia moral` de a le da - celorcare doresc s`-[i p`streze leg`tura fie familial`, fiecultural`, fie religioas` sau economic` cu ]ara – s`poat` s` fac` acest lucru. S` le ofere doar un cadruîn care ei s` poat` face asta.

S.C.: Atunci s` le ofere, c` pân` acum au fost numaipromisiuni. Guvernul are aceast` misiune!

T.B.: S` [ti]i c` eu n-am nici un complex s` criticdiaspora [i v` spun de ce: pentru c` am fost, practic,în situa]ia pe de-o parte a cuiva care vroia s` plecedefinitiv, cum v-am spus la început, înainte de ’89;pe de alt` parte, în situa]ia unui student român carenu era sigur c` se întoarce, pentru c` în ]ar` eraumineriadele, erau…Deci, am cunoscut cu adev`rat, ca un poten]ialexilat, aceast` comunitate, în spe]` din Fran]a, nu? icred c` gre[eli au f`cut [i guvernan]ii de laBucure[ti, [i aceste comunit`]i. Pentru c` de pild`tema asta a diviziunilor e real`, ce s` facem? Este,din p`cate…

S.C.: Da, [i în România sunt… o sut` de partide aufost la primele alegeri, de ce s` nu fie la fel [i…

T.B.: Da. Probabil c` e inerent.

S.C.: …tocmai pentru c` sunt [i oamenii care auplecat din motive politice, sunt oameni care auplecat din motive economice.

T.B.: Da, [i exist` o eterogenitate inevitabil`, da.

S.C.: Sigur, [i trebuie s-o accept`m de ambele p`r]i.S-a înfiin]at un Institut pentru Memoria ExiluluiRomânesc. Dumneavoastr` considera]i c` acest exils-a terminat?

T.B.: Pì, nu po]i s` for]ezi pe cineva care se credeîn exil s`-i spui: ”Nu mai e[ti în exil!”. Pe de alt`parte, o defini]e a exilului implic` ostilitateadefinitiv` a unui guvern fa]` de un cet`]ean al lui,c`ruia îi sugereaz`, sau pe care îl oblig` s` plece,c`ruia nu i se permite s` se întoarc`, care estedec`zut din toate drepturile lui civile [i a[a maideparte. Totu[i, obiectiv nu mai putem vorbi de a[aceva. Dar, e adev`rat c` românii care au p`timit caexila]i politic au r`mas mai exigen]i, mai sceptici,mai circumspec]i fa]` de bunele inten]ii aleguvernelor de dup` comunism.

S.C.: Dar, dac` ne uit`m cu aten]ie la guvernele dedup` comunism, cam to]i au fost membri de partidactivi. i nu este îndrept`]it ca s` existe o team` càce[ti oameni, care au gândit ieri într-un fel, nu s-aur`zgândit a doua zi [i [i-au schimbat total p`rerilepolitice? Dac` ei sunt în continuare la conducere, nueste normal s` existe aceast`…?

T.B.: Am avut [i noi, în ]ar`, problema aceasta, cacet`]eni, deci… Da.

S.C.: Ce mai vreau s` v` întreb: ce [tia]i despreSuedia înainte de a veni aici?

T.B.: Am f`cut o recapitulare în avion. Mi-am datseama c`, într-adev`r, percepem Suedia într-un blocnordic [i baltic, cel mult, [i nu suntem atât de lega]ide ea, încât s` facem diferen]a specific`. Dar, sigurc` de la marile firme [i companii suedeze cunoscutepeste tot – toat` lumea [i-a dorit un Volvo, la unmoment dat toat` lumea s-a uitat admirativ latelefoanele Ericsson, la tot ce ]ine de înaltatehnologie, toat` lumea asculta cândva ABBA, toat`lumea urm`re[te premiile Nobel, toat` lumea aauzit, sau poate unii au auzit, de Christina Suediei [ide dilema, de rela]ia ei cu Descartes, care, de fapt,doar s-a îmboln`vit aicea din cauza unei climesevere…

S.C.: Domnul arhitect (Octavian Ciupitu), care astudiat în mod deosebit aceasta…

T.B.: … Îi admir` lumea pentru geniul lor militar din

trecut, nu?, pentru b`t`liile câ[tigate cu ru[ii,pentru…

S.C.: Care?

T.B.: Nu, au fost… În r`zboiul ruso-suedez aucâ[tigat!

S.C.: La Poltava? Este anul de tragedie din istoriaSuediei!

T.B.: Da? În fine, au fost bravi, dar ca…comercian]i, în fine… i varegii, rela]ia lor cu Rusiachievean`, cu Bizan]ul, în fine… Sunt, deci…Avem, a[a… Greta Garbo e în imaginarul colectiv.Deci, sunt o mul]ime de repere care pun Suedia pehart`, pentru un intelectual român, asta e clar! Dar,poate mai sunt… Exist`… Sigur, acuma schimburileculturale sunt mai consistente, orice s-ar spune. Amîn]eles c` a]i avut aicea un fel de an, nu?, sau… alculturii române[ti, da, deci… Cred c` [i ei auînceput, cât de cât, s` ne cunoasc` mai bine.

S.C.: Nu!

T.B.: ”Mai e de lucru”, vre]i s` zice]i.

S.C.: Mai e de lucru!

T.B.: Ei, poftim!

S.C.: Spune]i-mi, sunte]i membru în Rotary, Zontasau vreo loje francmasonic`?

T.B.: Nu.

S.C.: Noi, aici în Suedia, ne tutuim, [i cu regele. Dar,aceasta în general nu se accept` în România. Eu,drept s` v` spun, puteam s` v` zic direct pe nume,pentru c` sunte]i de vârsta copiilor mei, am cel pu]inla fel de multe studii ca dumneavoastr` [i sunte]i atâtde tân`r, încât v-a[ fi f`cut un compliment dac` v`tutuiam. Dar, pentru c` tradi]ia româneasc` esteaceasta, aceea de a ]ine la distan]`, de a-]i ar`tarangul – de[i eu m` gândesc c` noi lui Dumnezeu îispunem ”Tu”, când ne rug`m la el, am s` continui s`v` spun dumeavoastr`.Cum vede]i aceast` tutuire? E posibil` în România?Care-i ideea cu acest ”dumneavoastr`”, când spui”dumneavoastr`” [i pre[edintelui, [i femeii deserviciu?

T.B.: Da, pì… Noi n-avem ca-n englez` un ”tu”Inclusiv, care se pliaz` [i pe registrul politicos, [i pecel de intimitate. V` asigur îns` c` ”dumnea-voastr`” [i polite]ea tradi]ional` sunt într-un declinaccelerat în România, în special industria publicit`]iia generalizat un fel de tutuial` autoritar` a clientului[i a consumatorului. E[ti tutuit când te a[tep]i maipu]in [i, personal eu ]in la… sunt mai conservator îndomeniul `sta.Deci, accept cu pl`cere s` m` tutuiesc cu româniicu care am afinit`]i [i sunt prieten, dar, când tetreze[ti pe strad` brusc tutuit de cineva, la Bucure[tiînc` m` simt deranjat. Am o ”supersti]ie” a mea.

S.C.: Suedezii spun a[a, c`, de fapt, nu conteaz`dac` spui ”dumneavoastr`” sau spui ”tu”... Darreferitor la ce spune]i despre ”tu”-ul din englez`, s`[ti]i c` în limba suedez` e ca-n limba român`, nu-ica-n englez`…

T.B.: Nu mi s-a p`rut c` suedezii ar fi sacrificatorice element de protocol în via]a lor public`, mi separe c` e o societate destul de…

S.C.: Accentul se pune pe modul în care se spune,problema este tonul pe care-l folose[ti atunci când teadresezi [i nu cum te adresezi.Aici, de la Marele Maestru al francmasonerieisuedeze [i prim-ministru, [i absolut toat` lumea,nimeni nu s-ar gândi s` spun` c` vrea s` i se spun`”dumneavoastr`”. E o hot`râre politic`, care a fostluat` în ’66, [i în CURIERUL ROMÂNESC o s`g`si]i motiv`rile acesteia. De atunci, toat` lumea aacceptat.

T.B.: E o cutum` democratic`, admirabil` în felul ei.

(Continuare în num`rul urm`tor.)

LUI

CHRISTER JANSSONMII DE MULUMIRI

CU PRILEJUL CELOR 25 DE ANIDE APARIIE A PUBLICAIEI

CURIERUL ROMÂNESC!

Christer Jansson,tipograful cu care colabor`m la tip`rirea

CURIERULUI ROMÂNESC.Foto: Octavian Ciupitu © CR.

Când l-am întâlnit pe Christer Jansson, ca ucenic, latipografia la care începusem s` tip`rim CURIERULROMÂNESC, era un bìe]andru de 15-16 ani.Christer era atunci îngrozitor de timid [i doarlic`rirea din priviri [i un ”bine” spus cu ochii înp`mânt, ne indica c` a în]eles ce vrem [i c` va ie[itreaba bine. Caracter tipic suedez, adic` timid, f`r`s` exprime ce gânde[te cu g`l`gia latin`, Christer [i-a f`cut întotdeauna meseria cu d`ruire. An de an [inum`r de num`r l-am întâlnit, ne-am împrietenit,aceast` ”prietenie” însemnând nu mai mult de unzâmbet pe care-l arunca [i un fel mai degajat cânddiscutam [i-i spuneam ce dorim. În ultimii ani,Christer venea chiar cu câte o sugestie. Într-o a[a delung` colaborare evident c` s-a mai întâmplat s` fieceva gre[it, ba din partea noastr`, ba din parte lui, [is-a întâmplat chair ca toat` edi]ia s` trebuiesc` s`fie retip`rit`. Niciodat`, dar absolut nciodat`,Christer n-a vociferat, n-a ridicat tonul, nu ne-arepro[at ceva, n-a refuzat s` retip`reasc` num`rulcât a putut de repede, spusând doar: ”Bine, cândvre]i s` ave]i publica]ia tip`rit` din nou?”. Niciodat`n-am pl`tit în avans, nu ne-a pretins s` pl`timsuplimentar când a fost vorba de gre[ala noastr`,dar întotdeauna ne-a sc`zut pre]ul când a fost vorbade gre[ala lui. Christer este o parte din publica]iaCURIERUL ROMÂNESC [i acum, la aniversarea a25 de ani de apari]ie, nu se poate s` nu-i mul]umim [ilui Christer pentru aceast` colaborare de pân` acum[i s` sper`m la una la fel de bun` [i în viitor.


CITII I R~SPÂNDII

CURIERUL ROMÂNESC

FONDAT ÎN SUEDIA ÎN 1980.


Dr. Gavril Iosif ChiuzbaianPre[edintele Uniunii Juri[tilor din Romånia:

REDEFINIREA UNEI STRATEGIIÎn seara zilei de 2 aprilie 2005 Papa Ioan Paul al II-lea a intrat în eternitate pe marea poart` a celorale[i. Umanitatea pierdea în acel moment un simbolal armoniei sale ini]iale.În timp ce scriam rândurile de mai jos – care se vorun pios omagiu adus ilustrului disp`rut – la Vaticanera anun]at` vestea cea mare: HABEMUS PAPAM!Conclavul cardinalilor l-a ales pe cel de al 265-leaPap` în persoana Eminen]ei Sale Cardinalul JosephRatzinger, Prefectul Congrega]iei pentru DoctrinaCredin]ei [i fost Arhiepiscop de München. Persona-litatea noului Pap` exprima astfel în mod fericitarmonia între experien]a diocezei [i cea a CurieiRomane. Ilustr` personalitate a Bisericii Catolice,Cardinalul german Joseph Ratzinger – devenit Pap`cu numele de Benedict al XVI-lea – a fost unuldintre apropia]ii Papei Ioan Paul al II-lea, ceea cereprezint` o important` garan]ie de continuitate am`re]ei opere pontificale a ilustrului sù predecesor.Relevant` în acest sens este [i cartea noului Pontifintitulat` ”Valori în timpuri de prefacere”, ap`rut`recent în ]ara sa natal`. Dup` ce regretatul PapÌoan Paul al II-lea a încercat f`r` succes s` deter-mine introducerea în Constitu]ia Europei (Tratatul deinstituire a unei Constitu]ii pentru Europa) a uneireferiri la originea cre[tin` a civiliza]iei europene,Joseph Ratzinger argumenteaz` cu persuasiune încartea sa necesitatea ca Europa s` se întoarc` latradi]iile cre[tine dac` vrea s` se salveze. Pentru cà nu recunoa[te cre[tinismului legitimitatea de a sesitua printre izvoarele de drept ale Europei, esteacela[i lucru cu a legifera dreptul de a-i dispre]ui pep`rin]i. Cartea militeaz` pentru consolidarea pozi]iei[i rolului bisericii în ziua de azi, care, în opiniaautorului, trebuie s` devin` o ferm` ap`r`toare asfintei credin]e în fa]a laiciz`rii excesive a societ`]iiactuale. Asupra mesajului acestei c`r]i [i asuprailustrului ei autor vom reveni îns` cu un alt prilej.Acum s` urm`m la ceea ce ne-am propus ini]ial printextul de fa]`: un omagiu postum adus Papei IoanPaul al II-lea, ajuns în scaunul Sfântului Petru prinvoin]a lui Dumnezeu [i prin în]elepciunea istoriei.Prin toate ac]iunile sale, s`vâr[ite în timpulluminosului pontificat, Papa Ioan Paul al II-lea af`cut istorie, ba, mai mult, a schimbat cursul istoriei,cu prec`dere prin aportul sù la pr`bu[ireasistemului comunist. A f`cut în a[a fel ca dup`pontificatul sù nimeni s` nu mai aib` curajul s`repete întrebarea pus` cândva de Stalin: „Câtedivizii are Papa?”. A demonstrat c` for]a moralèste o arm` suficient de puternic` pentru a învingerùl, inclusiv cel care s`l`[uie[te în fiecare dintrenoi. În acela[i mod s-a produs [i dep`[irea diviz`riiEuropei, ce fusese decis` la Yalta, în pofida tuturorcelor care [i ast`zi o vor dezbinat` cu orice pret.De[i a fost printre principalii „vinova]i” deînl`turarea comunismului, Papa Ioan Paul al II-leanu era un admirator f`r` rezerve al societ`]iiicapitaliste de consum. Economia de pia]` –considera el –, în pofida succeselor sale practice,pare adeseori lipsit` de o fa]` uman`. Nu eraentuziasmat de civiliza]ia occidental` modern`, cuîndep`rtarea ei de lumea valorilor spirituale,civiliza]ie pe care o acuza de relativism moral. Avorbit mereu despre demnitatea [i unicitateapersoanei umane, atunci cand drepturile eielementare erau dispre]uite. A fost un ap`r`tor als`racilor, al persecuta]ilor, al marginaliza]ilor de petoate continentele lumii. „Voi, care v-a]i eliberat deco[marul dictaturii totalitare, nu v` lasa]i am`gi]i devisurile în[el`toare, periculoase ale consumismului.i acestea ucid viitorul. Iisus v` face s` visa]i oRomânie nou`, un p`mânt pe care Orientul [iOccidentul s` se poata întâlni în fraternitate.” Eraîndemnul pe care Sfântul P`rinte l-a adresat

românilor la Bucure[ti cu ocazia ceremoniei der`mas bun din 9 mai 1999.Vorbind atunci despre locul României în lume,Suveranul Pontif l-a definit ca „o punte întreOccident [i Orient”, având convingerea c` ]`riinoastre îi este h`r`zit un rol semnificativ în aceast`lume ca „protagonist` a unei perioade de entuziasm[i curaj.” În viziunea sa, românii vor fi o na]iuneprosper`, un popor solidar [i f`c`tor de pace pep`mânt roditor. Papa Ioan Paul al II-lea a fost, deasemenea, un tenace [i neobosit lupt`tor pentruunitatea bisericilor cre[tine. Urmare vizitei sale laBucure[ti în mai 1999 – prima vizit` a unui SuveranPontif într-o ]ar` ortodox` –, la 12 octombrie 2002semna la Vatican, împreun` cu Preafericitul PatriarhTeoctist, Declara]ia pentru unitatea cre[tinilor, înbaza c`reia, la aproape o mie de ani de la MareaSchism`, Biserica Catolic` [i Biserica Ortodox`Român` au devenit oficial Biserici surori. Oluminoas` încununare a dialogului d`t`tor desperan]`. „Trìasc` Biserica unit`!” a scandatatunci mul]imea prezent` în Pia]a San Pietro dinRoma, ca un ecou la ceea ce se întâmplase maiînainte la Bucure[ti. Din p`cate, de multe ori setrece prea u[or peste adev`rul istoric c`, laînceputul existen]ei sale, Biserica cre[tin` era unasingur` [i anume catolic`, deci universal` [i, înacela[i timp, ortodox`, adic` drept credincioas`.Abia în 1054 (anul schismei oficiale dintre Roma [iConstantinopol) termenii de „catolic” [i de„ortodox” îsi modific` sensul ini]ial. UnitateaBisericilor cre[tine r`mâne [i pe mai departe unnobil ideal. (Printr-o stranie coinciden]`, în recentuldoliu al sufletelor noastre în timp ce Papa Ioan Paulal II-lea se afla pe catafalc, de la postul de radioDeutsche Welle am aflat de dispari]ia, la München,a monseniorului Octavian Bîrlea. Personalitate deelit` a exilului românesc, acesta a fost, la rândul sù,[i un militant de seam` pentru reunificarea Bisericiicre[tine. Iar eu, gra]ie proniei cere[ti, am avutprivilegiul ca prin intermediul v`rului meu AdrianChiuzbaian de la München – cu care era prieten –s`-l pot cunoa[te [i s`-i pot aprecia atât bun`tatea [iîn]elepciunea cât [i credin]a nestr`mutat` c` într-ozi unitatea Bisericii cre[tine se va înf`ptui înbeneficiul tuturor fiilor sì. În sus]inerea ideilor salenobile, monseniorul Bîrlea a editat c`r]i [i publica]iide referin]`. Din p`cate, mass-media din Românianu a consemnat nici m`car printr-o [tire lapidar`dispari]ia acestui nobil [i erudit prelat originar dinRomânia.) Unii au v`zut în Papa Ioan Paul al II-leape cel care a pus bazele rena[terii religioase printr-o larg` deschidere spiritual` [i prin ecumenism. Caun veritabil „Atlet al lui Hristos”, s-a afirmat [i dreptun neobosit Cavaler al p`cii. Al]ii au v`zut în el peap`r`torul s`racilor [i oprimat]lor, oriunde s-ar aflaace[tia. Via]a [i opera sa pilduitoare ne arat` c`Sfântul P`rinte a iubit libertatea [i a condamnatnedreptatea oriunde s-ar fi comis ea în lume. Cuprivire la libertate a ]inut îns` s` avertizeze c` eaconstituie [i un risc. „Libertatea este un mare curaj[i un mare risc. Poate fi folosit` bine sau rù. Dac`libertatea nu se supune adev`rului, v` poate nimici.”Pentru a în]elege pe deplin dimensiunile spiritualeale pontificatului Papei Ioan Paul al II-lea cred c`trebuie s` subliniem [i num`rul mare de documentenovatoare emise în aceast` perioad`, printre care 13enciclice de o importan]` deosebit`. Ele poartàmprenta sa inconfundabil` [i îl reprezint` ca pe ungânditor renascentist de mare profunzime preocupatatât de problemele complexe ale Bisericii cre[tine –vizând, mai ales, unitatea acesteia – cât [i de soartaumanit`]ii, amenin]at` de nenum`rate pericole.Astfel, în enciclica „Fides et Ratio” se propune unnou mod de a gândi [i de a în]elege raportul dintre

credin]` [i ra]iune. „Credin]a [i ra]iunea sunt cadou` aripi cu care spiritul uman se înal]` sprecontemplarea adev`rului.” i biserica cre[tin` nupoate fi indiferent` fa]` de nimic din ceea ce faces` bat` inima omului.Preocupat de rolul culturii [i al oamenilor de cultur`,suveranul Pontif a considerat c` adev`rata cultur`trebuie s` fie „un instrument de apropiere [i departicipare, de în]elegere [i de solidaritate. Deaceea, adev`ratul om de cultur` tinde întotdeauna sùneasc` [i nu s` dezbine.” De aici permanentapreocupare a Papei Ioan Paul al II-lea de a edificapun]i – atât între biserici cât [i între popoare. Suntastfel impresionante demersurile sale privindîncurajarea dialogului [i colabor`rii dintre cele treireligii monoteiste dar [i cele f`cute pentruasigurarea unei solidarit`]i umane la scar` global`între Nordul bogat [i Sudul s`rac. Cum ar putea fiuitate, apoi, ac]iunile sale în favoarea p`cii, pentruprevenirea sau aplanarea conflictelor din diferitezone ale lumii? A fost permanent preocupat deg`sirea celor mai bune cì spre a aduce omenireape un f`ga[ normal, care s` însemne pace, stabilitate[i securitate interna]ional`. i nu o dat` s-a pronun]atcategoric împotriva folosirii for]ei în via]ainterna]ional`. A pledat cu t`rie pentru respectareadreptului interna]ional, a drepturilor omului [i aechit`]ii, pentru solu]ionarea pe calea dialogului aoric`rei st`ri conflictuale.Practic, în perioada pontificatului sù nu a existatvreun conflict în lume în care Papa s` nu fiintervenit în scopul aplan`rii sau pentru stopareaac]iunilor militare. Este impresionant faptul c` numaiîn cazul conflictului din Bosnia [i Hertegovina, înperioada 1992–1995, Sfântul P`rinte a intervenit de120 de ori. Interven]ii prin care a reu[it chiar s`determine evitarea unor conflicte armate. Astfel, aizbutit s` conving` Argentina [i Chile s` semneze –la Vatican – o declara]ie de prietenie [i decolaborare prin care se obligau s` solu]ioneze, prinmijloace pa[nice, diferendul legat de insula dincanalul Beagle. Iar în mesajul prilejuit de ZiuaMondial` a P`cii din anul 2001, Papa a propus tema„Dialogul dintre culturi pentru o civiliza]ie a iubirii [ia p`cii.” În viziunea sa, „La începutul celui de altreilea mileniu este urgent s` se propun` caleadialogului într-o lume marcat` de prea multeconflicte [i violen]e, uneori descurajat` [i incapabil`de a scruta orizonturile speran]ei [i ale p`cii.”Având asemenea convingeri, nu este de mirare c`Papa Ioan Paul al II-lea a condamnat energicbombardarea spatiului iugoslav – în noaptea de Pa[tea anului 1999! –, sau c` a f`cut extraordinareeforturi pentru evitarea invad`rii Irakului în 2003 [iapoi pentru oprirea r`zboiului de agresiune. „Paceîn Irak!” a fost îndemnul Papei cu ocazia celebr`riicelui de al 25-lea Pa[te al pontificatului sù.F`când un bilan] sumbru al tragediilor din întreagalume, al „r`zboaielor uitate” [i al „conflictelorlarvare”, al mor]ilor [i r`ni]ilor de pe urma acestorconfrunt`ri – ce au loc în mijlocul t`cerii [iindiferen]ei celor din jur – Suveranul Pontif a insistatîn mod special asupra consecin]elor legate deinterven]ia armat` din Irak, c`reia i s-a opus cuvehemen]`, considerând-o, cu îndrept`]ire, ca fiindîn afara legalit`]ii interna]ionale. „S` punem cap`tînl`nt]uirii de ur`, care amenin]] evolutia ordonat` afamiliei umane. Fie ca Dumnezeu s` ne ajute s` neeliber`m de pericolul unei confrunt`ri dramaticeîntre culturi [i religii”, a mai precizat Papa.Evenimentele care au urmat – cu puternicereverbera]ii atât în zona limitrof`, cât [i pe întreagaplanet` – au confirmat pe deplin juste]eaîndemnurilor [i avertismentelor Papei Ioan Paul alII-lea, dovedind eroarea de neiertat a 14


RAPORT DE ACTIVITATEAL INSTITUTULUI NAIONAL PENTRU MEMORIA EXILULUI

ROMÂNESC DE LA ÎNFIINARE PÂN~ ÎN PREZENT.Institutul Na]ional pentru Memoria ExiluluiRomânesc (INMER) a luat fiin]` prin HG656/05.06.2003, publicat` în Monitorul Oficial nr.417/13.06.2003. Numirea pre[edintelui INMER,Dinu Zamfirescu, de c`tre prim ministrul AdrianN`stase s-a realizat prin Decizia nr. 227/01.09.2003.Numirea vicepre[edintelui INMER, AdrianNiculescu, de c`tre prim ministrul Adrian N`stase s-a realizat prin Decizia nr. 260/07.11.2003. Actualulsediu al INMER, situat în Bucure[ti, str. Polon` nr. 1-5, etaj 6, ap. 14, a fost atribuit, conform HG656/05.06.2003, printr-un Contract de loca]iune [iprest`ri servicii, cu nr. 8384/23.09.2003, încheiat cuRAAPS. Ulterior, HG 656/05.06.2003 a fostmodificat` prin HG 917/10.06.2004, publicat` înMonitorul Oficial nr. 543/17.06.2004. Lansareapublic` a INMER a avut loc în 21 octombrie 2003, laPalatul u]u (sediul INMER nefiind înc` dotat) înprezen]a unor reprezentan]i ai exilului românesc, aunor reprezentan]i ai mass media cât [i în prezen]aunui public interesat. În luna octombrie 2003, s-aualocat din Fondul de Rezerv` al Guvernului 11miliarde de lei (în vederea mobil`rii [i dot`riisediului INMER) care, în conformitate cu legile învigoare, trebuiau cheltui]i pân` la 20 decembrie2003. Din aceast` sum` s-au cheltuit, pân` la 20decembrie 2003, 8.800.000.000 lei, iar diferen]afiind restituit` la bugetul statului. La 22 decembrie2003 a fost inaugurat sediul actual al INMER, înprezen]a primului ministru Adrian N`stase, aMinistrului Culturii [i Cultelor, R`zvan Theodorescu,a numeroase personalit`]i din exil, cât [i a unorpersonalit`]i publice din România. Au fost prezen]i [ireprezentan]i ai mass media. Pentru anul 2004 amîntocmit o propunere de buget în valoare de19.360.000.000 lei pe care care l-am trimisMinisterului Culturii [i Cultelor. Din parteaMinisterului Culturii [i Cultelor am primit adresa cunr. 7913/22.12.2003 prin care ni s-a f`cut cunoscutc` fondurile alocate INMER sunt de doar3.128.000.000 lei. La data de 19.01.2004 am solicitatMinisterului Culturii [i Cultelor suplimentareafondurilor alocate pentru ca INMER s`-[i poat`îndeplini obiectivele pentru care a fost creat.Ulterior, în cursul anului 2004, ni s-au mai alocatsume care reprezint` un total pe 2004 de6.418.000.000 lei. Din planul de activitate pe anul2004 nu am fost în m`sur` s` realiz`m cele ce ni le-am propus, decât par]ial, datorit` penuriei defonduri. Conform HG 656/05.06.200, care prevedeca INMER s` constituie un veritabil “depozit legalretroactiv”, am început aceast` opera]ie de lung`perspectiv`. Astfel, am realizat în parte recuperareade arhive din Germania, Suedia, Danemarca [iFran]a, cât [i achizi]ionarea unor arhive aflate în]ar`. Aceasta ne-a permis s` începem cercet`ri pebaza acestor arhive. De asemenea, au avut loc oserie de contacte în strìn`tate cu personalit`]i aleexilului în vederea identific`rii [i recuper`rii dearhive. Totodat`, am fost în m`sur` s` achizi]ion`mo serie de c`r]i pentru dotarea Bibliotecii INMERcare este la dispozi]ia nu numai a personaluluiINMER, ci [i a tuturor celor interesa]i deproblematica exilului românesc. Am sus]inutfinanciar o lucrare de cercetare realizat` de c`treClaudia Chinezu, care s-a deplasat în acest scop înElve]ia [i Fran]a pentru studierea unor arhive localecu privire la activitatea lui Grigore Gafencu.Lucrarea a fost finalizat` în 2004 [i a ap`rut subforma unui volum intitulat “Provocarea Europei.Exilul elve]ian al lui Grigore Gafencu - 1941-1957”.INMER a publicat, în august 2004, volumul“Tragedia României – 1939-1947”, editat de c`treeditura ProHistoria, în colec]ia Restituiri. Volumulreprezint` o culegere de texte selectate de c`tre Ion

Solacolu, ap`rute în revista “Dialog”, care sepublica în exil, în Germania. Prefa]a îi apar]ine luiNeagu Djuvara, iar postfa]a îi apar]ine lui FlorinConstantinescu. În planul de activitate al INMERap`rea [i lucrarea “Arti[ti români în Vest”, careîns` nu a putut fi reeditat` din motive financiare. Încursul anului 2004, INMER a luat ini]iativaorganiz`rii unor lans`ri de carte legate deactivitatea exilului precum: * lansarea c`r]ii “Ceicinci care au speriat Estul”, scris` de Stej`rel Olaru,ap`rut` la Editura Polirom în 2003. Volumul a fostdezb`tut de c`tre Neagu Djuvara, Adrian Cioroianu,Stej`rel Olaru, Ion C`l`feteanu, Adrian Pop, CristianTroncot, etc. * lansarea c`r]ii “Emigra]ie [i c`l`torii.Un român în Germania”, scris` de Ion Filitti, ap`rut`la editura Paideia, în 2004. Autorul c`r]ii, Ion Filitti,de profesie inginer, a emigrat în Germania înaintede 1980. * De asemenea INMER a mai luat ini]iativaunor dezbateri pe tema “Disiden]` [i exil”. În anul2004 au avut loc trei dezbateri pe aceast` tem`.Prima dezbatere a avut loc pe 18.05.2004, avându-ica protagoni[ti pe Gabriel Andreescu, RaduFilipescu [i Gheorghe Gherghina ca disiden]i, iar caexila]i Doru Novacovici, Ion Vianu, SorinAlexandrescu, Ion Dumitru, Victor Frunz`, ChristianMititelu, Radu Câmpeanu, Adrian Niculescu [i DinuZamfirescu. A doua dezbatere a avut loc la21.06.2004, avându-i ca protagoni[ti pe arh.Mariana Celac [i Victor Frunz`. A treia [i ultimadezbatere pe anul 2004 a avut loc la 22 octombrie2004 avându-i ca invita]i speciali pe Doina Cornea,Leontin Iuhas (fiul Doinei Cornea) [i Ion VianuAceast` dezbatere a avut loc la A[ez`mântulBr`tianu. * În cadrul INMER exist` un Departamentde Arhiv` [i Istorie Oral`, format din exper]i decercetare [i cercet`tori, care în cursul anului 2004,au realizat o serie de interviuri cu personalit`]ireprezentative din exil precum: Andrei Brânzianu,Mircea Carp, Radu Câmpeanu, Neagu Djuvara,Nicolae Stroescu-St`ni[oar`, Matei Cazacu, NicolaeLupan [i Ion Solacolu. S-a început [i studiereaactivit`]ii exilului românesc în Arhivele Militare cât[i în cadrul CNSAS. În decembrie 2004 a ap`rutprimul num`r din revista INMER intitulat` ”CaieteleINMER”. Pentru o cunoa[tere a activit`]ii exiluluiromânesc între 1940-1989 de c`tre genera]ia tânâràm intervenit pe lâng` Ministerul Înv`]mântului [iCercet`rii pentru vederea includerii în manualele[colare de istorie [i de literatur` a unor datereferitoare la ac]iunea politic` a exilului [i apersonalit`]ilor proeminente ale exilului (ca RegeleMihai, gen. R`descu, Grigore Gafencu, ConstantinVi[oianu, Mihail F`rc`[anu, etc.). Conform HG656/05.06.2003 de înfiin]are a INMER, careprevede ca INMER s` sprijine material aceleinstitu]ii ale fostului exil care trebuie s` r`mân` înstrìn`tate ca prezen]e active române[ti în ]`rilerespective, INMER a ini]iat discu]ii cu InstitutulRomân de Cercet`ri – Biblioteca Român` dinFreiburg (Germania) finalizate printr-un protocolîncheiat la 12.11.2004 [i aprobat de Ministrul Culturii[i Cultelor, urmând ca INMER s` sus]in` financiarInstitutul respectiv cu suma de 20.000 de Euro anual.În urma unor întrevederi avute de Pre[edinteleINMER cu Majestatea Sa Regele Mihai acesta aacceptat ca INMER s`-[i desf`[oare activitatea subÎnaltul Sù Patronaj. În acela[i timp, în urma uneidiscu]ii avute la re[edin]a Regelui din Elve]ia,Majestatea Sa a acceptat ca arhiva personal` s`poat` fi studiat` de cercet`tori trimi[i numai curecomandarea pre[edintelui INMER. Pe anul 2005,pentru desf`[urarea activit`]ilor pe care ni le-ampropus, am solicitat Ministerului Culturii [i Cultelorun buget de 30.050.000.000 lei. Fa]` de aceast`cifr`, ni s-au alocat doar 6.615.000.000 lei, adic`

22% din solicitare. Totu[i în cursul acestui an, pelâng` faptul c` s-a continuat ac]iunea de recuperarea unor arhive din ]ar` (de la Arhivele Na]ionale, dela Arhivele Consiliului Na]ional pentru StudiereaArhivelor Securit`]ii [i din fosta Arhiv` a CC. alPCR) [i din strìn`tate, s-au editat înc` dou` numeredin „Caietele INMER” (nr. 2 [i 3). De asemenea ampublicat înc` un volum intitulat „Comandan]i f`ràrmat`. Exilul militar românesc. 1939-1972”,realizat de cercet`tori ai Institutului. Cum anul trecutnu am putut reedita, din motive financiare, lucrarea„Arti[ti români în Vest”, anul acesta am beneficiatde sprijinul Fondului Na]ional Cultural (cu suma de500.000.000 lei), ceea ce permite apari]ia acesteilucr`ri pân` la finele lunii iulie a.c. Mai sunt în cursde apari]ie: * lucrarea „Puncte de reper – ocronologie legionar`”; * un volum despre activitateaAsocia]iei ProBasarabia [i ProBucovina, avându-l caautor pe Nicolae Lupan; * primul volum integral alJurnalului lui Grigore Gafencu (celelalte trei vorapare în cursul anului viitor); * un volum cuprinzândurm`rirea de c`tre fosta Securitate a unorpersonalit`]i marcante ale exilului românesc; * unvolum asupra unor organiza]ii ale exilului românescîn documentele Securit`]ii. Toate aceste lucr`ri serealizeaz` exclusiv cu personalul Institutului. Înacela[i timp se continu` ac]iunea de cercetare aarhivelor din ]ar`. S-a mai realizat o participarefinanciar` din partea INMER la apari]ia volumului„L’Europe Unie. De l’idée a la fondation” al luiGeorge Cior`nescu, ap`rut la Editura Paideia [iîngrijit de Matei Cazacu. De asemenea, am sprijinitfinanciar [i volumul „Cronologia comentat` arela]iilor dintre România [i Statele Unite aleAmericii” al lui Mircea R`ceanu, care este în cursde apari]ie. Institutul a organizat, la 26 ianuarie2005, o dezbatere asupra volumului „Un sfert deveac de urm`rire: documente din dosarele secreteale generalului Nicolae R`descu”, editat de c`treCNSAS. La 28 ianuarie 2005, a avut loc lansareaoficial` a volumului „Provocarea Europei. Exilulelve]ian al lui Grigore Gafencu”, sub auspiciileMinisterului Afacerilor Externe [i în prezen]aactualului ministru R`zvan Mihai Ungureanu [i anumeroase personalit`]i publice [i istorici. La 6aprilie 2005, a avut loc o festivitate la PalatulElisabeta, la invita]ia M.S. Regelui Mihai, pentruoficializarea Înaltului Patronaj acordat Institutului dec`tre Majestatea Sa, în prezen]a familiei regale, aîntregului personal al INMER [i a numeroasepersonalit`]i din exil [i din societatea civil`.La 12 aprilie 2005, în Sala Multimedia a MinisteruluiCulturii [i Cultelor, a avut loc dezbaterea cusubiectul „Regele Mihai [i exilul românesc”.Dezbaterea s-a bucurat de prezen]a Doamneiministru Mona Musc` [i a unor pestigio[i istoriciromâni. INMER a fost prezent, pentru prima dat`, laTârgul Interna]ional de Carte – Bucure[ti, 2005,care a avut loc între 1-5 iunie a.c. INMER a avut unstand la care s-au prezentat toate realiz`rileeditoriale ale acestuia. Cu aceast` ocazie a avut loc[i lansarea volumului „Comandan]i f`r` armat`.Exilul militar românesc. 1939-1972”.

Dinu Zamfirescu, pre[edinte, 22 iunie 2005.

INSTITUTUL NAIONAL PENTRU MEMORIAEXILULUI ROMÂNESC ANUN~:

Prin prezenta v` aduc la cuno[tin]` dou` decizii aleprimului-ministru, care intereseaz` îndeaproapeInstitutul Na]ional pentru Memoria ExiluluiRomânesc. Prima se refer` la revocarea din func]iade vicepre[edinte al Institutului a domnului AdrianNiculescu. Cea de-a doua const` în numireadomnului Matei Cazacu în func]ia de vicepre[edinteal INMER. 14


40 DE ANI DE CÅND OMUL A F~CUT PRIMA“PLIMBARE” - “SPACEWALK”

ÎN COSTUM, LIBER, ÎN SPAIU.

Aleksey Arkhipovich Leonov este primul om [i cosmonaut care a ie[it în costum,liber, în spa]iu. Data a fost la 18 martie 1965. C`l`toria extra-vehicular` a

început la ora 8:34:51 [i a durat 12 minute.În fotografie: Aleksey Arkhipovich Leonov la “plimbare” în spa]iul cosmic.

Foto: © NASA

Edward Higgins White II este al doilea om, acesta astronaut, care a ie[it încostum, liber, în spa]iu. De la bordul navei Gemini 4, pilotul Edward H. White II[i-a început c`l`toria extra-vehicular` la 3 iunie 1965, care a durat 21 deminute. În fotografie: Edward Higgins White II, la “plimbare” în spa]iul cosmic.Foto: © NASA

C`l`toria omului în spa]iu a început cu Sputnik I,primul satelit creat de om, lansat de URSS la 4octombrie 1957. La mai pu]in de o lun`, la 3noiembrie, URSS lanseaz` Sputnik II cu Laika,prima fiin]` în spa]iu. Tot URSS este ]ara care aveas` trimit` [i primul om în spa]iu: Yuri Gagarin la 12aprilie 1961, la bordul navei Vostok 1. Chiar [i primac`l`torie extra-vehicular`, primul “spacewalk”, afost efectuat` de un cosmonaut, de AlekseyArkhipovich Leonov, la 18 martie 1965, la ora8:34:51 [i a durat 12 minute. C`l`toria extra-vehicular` (EVA) s-a f`cut de la bordul naveiVoskhod 2, care purta 2 oameni, la fel ca [i Gemini,dar sovieticii construiser` un ”capac”pneumatic pentru mersul în spa]iu al luiA.A. Leonov. Soarta lui Aleksey Ark-hipovich Leonov, ast`zi general, direc-tor delegat al Centrului de Cosmo-nautic` ”Gagarin” [i îns`rcinat curela]iile cu cosmonau]ii oaspe]i interna-]ionali, printre altele, a fost extra-ordinar`. N`scut la 30 mai 1934, de[ifascinat de pictur`, el va studiaingineria [i conducerea avioanlor cureac]ie [i va fi selectat la numai 25 deani, în 1959, dintre 20 de candida]i, s`devin` cosmonaut. S-ar putea spune c`înc` din 18 martie 1965, când AlekseyArkhipovich Leonov face prima”plimbare” în costum, în spa]iu, a avutun ”înger p`zitor”. Ie[it în spa]iu,Alexei Arkhipovich Leonov [i-a datseama c` avea un costum prea rigid,care-i f`cea imposibil` reintrarea în”capacul” pneumatic [i atunci, cu oidee genial`, Leonov a mic[oratpresiunea în costum, f`când astfelposibil` reintrarea sa în capsul`. Acelemomente au fost momente de maretensiune! De-a lungul activit`]ii sale asupravie]uit miraculos a tot felul deaccidente. Astfel, câ]iva ani mai târziu,o defec]iune la o rachet` l-a for]at pe Leonov [i pepartenerul sù de echip` s` aterizeze în mun]iînz`pezi]i, înconjura]i de lupi, care urlau [i zgâriau”cuibul” par]ial deschis a lui Voskhod. Câ]iva animai târziu, A.A. Leonov [i co-pilotul sù ValeriKubasov au fost desemna]i pentru Salyut 1, prima

sta]ie spa]ial` sovietic`, dar Kubasov s-a îmboln`vit[i atunci o alt` echip` a fost trimis` în loc l-a Salyut1; echipajul trimis în locul lor a pierit, când o valv`de aer a navei lor s-a defectat la revenirea pep`mânt. A.A. Leonov avea s` p`c`leasc` moarteaînc` de dou` ori: atunci când automobilul sù aplonjat într-un lac adânc acoperit cu ghea]`: lui nunumai c` nu-i s-a întâmplat nimic, ci, în mod eroic,[i-a salvat [i so]ia [i [oferul; [i apoi cu ocaziaatentatului împotriva premierului Brejnev, cândautomobilul în care se aflau ei a fost acoperit de oploaie de gloan]e: [oferul a fost omorât, dar Brejnev[i A.A. Leonov au sc`pat!

A. A. Leonov împreun` cu Valery Kubasov aveaus` participe [i la prima cuplare de nave spa]ialeamericane [i sovietice, la proiectul Apollo-Soyuz, în1975. Antrenat la Houston, unde a înv`]at engleza,Aleksey Arkhipovich Leonov a impresionat prininteligen]a sa ascu]it` [i humorul deosebit.Cosmonautul Aleksey Arkhipovich Leonov a r`mas

îndr`gostit de pictur`, pictând de la biserici ruse[ti,scene siberiene, la imagini spa]iale. Lucr`rile saleau fost expuse peste tot în fosta URSS, dar [i laMuzeul Na]ional al Aerului [i Spa]iului de laWashington, DC. Picturile sale sunt prezentate [i înlucrarea ”The Stream of Stars: the Soviet-AmericanSpace Art Book”.Edward Higgins White II, astronaut american de laNASA, la numai 2 luni [i 12 zile mai târziu, avea s`fie cel de al 2-alea om care a efectuat un“spacewalk”, o c`l`torie extra-vehicular` în spa]iu,de la bordul navei Gemini 4.Chiar dac` nu a fost primul care a efectuat o

c`l`torie extra-vehicular`, EdwardHiggins White II a fost primul pilot care af`cut 66 de rota]ii în jurul Pamântului,într-o misiune de 4 zile, care a început la3 iunie [i s-a terminat la 7 iunie 1965. Întimpul celei de-a 3-a rota]ii el a efectuaprima activitate extra-vehicular` încadrul programului de zboruri spa]iale cuoameni la bord al USA. Edward HigginsWhite II a fost în afara lui Gemini 4 timpde 21 de minute [i va r`mâne ca primulom care s-a controlat el însu[i în spa]iu întimpul unei activit`]ii extra-vehicularefolosind un aparat de manevrare. Misiu-nea lui Edward H. White II în cadrulGemini 4 a fost deosebit de important`pentru c` a inclus în program [i executatdepresurizarea [i deschiderea u[ilor cabi-nei, precum [i 12 experien]e [tiin]ifice [imedicale. Pentru acest zbor a primitMedalia pentru Servicii Excep]ionale dela NASA [i Aripile de Astronaut Senior alUS Air Force. Edward H. White II s-an`scut la San Antonio, Texas, la 14 no-iembrie 1930. A luat mai întâi un ”bache-lor” în [tiin]e la United States MilitaryAcademy [i apoi ”master” în Aeronau-tical Engineering la University of Michi-gan. La 21 martie 1966 a fost numit unul

ditre pilo]ii misinunii AS-204, primul zbor Apollo 1,cu 3 oameni. Locotenent-colonelul Edward HigginsWhite II a pierit la 26 ianuarie 1967, la numai 37 deani, în incendiul navei spa]iale Apollo I la testul delansare de la centrul Spa]ial Kennedy din Florida.


Aleksey Arkhipovich Leonov a împlinit anul acesta, când s-au aniversat40 de ani de la ie[irea istoric` în costum, liber, în spa]iu, 71 de ani.

În fotografie: Aleksey Arkhipovich Leonov împreun` cu Marc Ciupitu,manager al opera]iilor [i utilajelor NASA la GCTC, Laboratorul

Hidrotehnic din Rusia la Star City. Marc Ciupitu este originar român,co-fondator [i sponsor al publica]iei CURIERUL ROMÂNESC.

Foto: Marc Ciupitu / © CR.


POSIBILITATEA ELIMIN~RII UNOR FORMUL~RI,DUP~ TIP~RIREA UNUI INTERVIU,

NU EXIST~!de Silvia Constantinescu, cu o introducere de Octavain Ciupitu.

O activitate care face \ntr-un fel specificulpublica]iei CURIERUL ROMÅNESC este realizarea[i publicarea de interviuri realizate cu diver[ioameni de diferite na]ionalit`]i [i din diferite ]`ridespre subiecte care s-au dovedit mereu c` ausatisf`cut interesul cititorilor no[tri. |n func]ie de\mprejur`ri, aceste schimburi de \ntreb`ri [ir`spunsuri au loc fie direct, cånd interviatorul [iinterviatul se afl` fa]` \n fa]`, fie sub form` deinterviuri-anchet`, cånd au loc schimburi de\ntreb`ri [i r`spunsuri \ntre cele dou` p`r]i printelefon, fax, po[t` electronic` sau po[t` tradi]ional`cu hårtie de scrisoare, plic [i timbre po[tale.|ndiferent de forma [i metoda de lucru, atåtîntreb`rile, cåt [i r`spunsurile sunt documentate [ip`strate \n arhiva noastr` a[a cum au fost eleexprimate de c`tre p`r]i [i sunt redate de noi cåt sepoate de fidel, ]inând seam` de condi]iile tehnice de\nregistrare de cele mai multe ori vitrege, \n formatip`rit` a interviului ce apare \n paginile publica]ieinoastre. Dac` aceste forme [i metode de lucruinfluen]eaz` sau nu forma [i calitatea \ntreb`rilor [i

r`spunsurilor a[a cum se pot ele citi \n starea lorfinal`, lucrul acesta se las` la aprecierea cititorului,de al c`rui discern`mânt nu ne \ndoim \n ceea ceprive[te aprecierea ce o face \n leg`tur` cu astfelde eventuale influen]e.Evident c` de aceea[i \ncredere se bucur` dinpartea noastr` \n prmul rând persoanele intervieva-te, de al c`rui discern`månt nu ne \ndoim atuncicånd \[i formuleaz` r`spunsurile.Convingerea noastr` este c` intervievatul a datr`spunsul con[tiet [i c` a vrut s` dea tocmai acester`spunsuri [i în tocmai aceste formul`ri [i nu altele [ide aceea rolul nostru este de a le reda cât se poatede fidel. Elimin`m astfel posibilitatea de a denaturaimpresia cititorilor asupra intervievatului, c`ruia nicinu-i \nrùt`]im astfel reputa]ia, dar nici nu-lprezent`m mai înfrumuse]at decåt este \n realitate.Ce rezult` este un intervievat pus fa]` în fa]` cucititorul într-un mod pe care \l vrem cât se poate deobiectiv.Odat` tip`rit, un astfel de interviu este definitiv.Dup` tip`rirea edi]iei respective, nu mai exist` nici o

posibilitate de a interveni \n text pentru a scoate,adùga sau muta de colo-colo texte, semnediacritice sau ilustra]ii. Ce s-a tip`rit r`mâne buntip`rit. Posibilitatea elimin`rii unor formul`ri, dup`tip`rirea unui interviu, nu exist`! Iar noi cont`m [i înacest caz pe discern`mântul intervieva]ilor, pefaptul c` ei [tiu ce spun, c` ei sunt con[tien]i defaptul c` ceva tip`rit nu se poate reface [i c`, dinaceast` cauz`, ei \[i vor cânt`ri mult [i bine fiecarecuvânt emis la interviu. Iar, dac` nu o fac, aceastacade \n r`spunderea lor, redac]ia fiind liber` deorice r`spundere [i obliga]ii de natur` s` modificeun fapt \mplinit al lor.Aceste condi]ii fiind \n]elese pe deplin deintervieva]ii no[tri de la anul 1980 [i pân` mai acum,activitatea de interviuri nu a dus la nici o cerere dinpartea vreunui intervievat de eliminarea unorformul`ri din vreu interviu deja tip`rit, aceasta dac`nu din motive tematice, m`car din motive de logic`.Cu o singur` excep]ie, ce merit` a fi pus` la punct.Lucru pe care îl facem în cele ce urmeaz`.

Octavian Ciupitu.

_________________________________________________________________________________________________________________________________________________

În num`rul 1/2005 al CURIERULUI ROMÂNESCam prezentat 3 femei care reprezint` România încalitate de ambasadoare: Valeria Mariana Stoica,ambasadoarea României în Israel, Silvia Stancu-Davidoiu, ambsadoarea României în Irlanda [i nouaambasadoare a României în Suedia, VictoriaPopescu. Despre cum am realizat aceste interviuriam scris în acela[i num`r, la sfâr[itul inteviului cuVictoria Popescu, în pagina 15. Am f`cut un gestamabil [i am trimis câte un exemplar gratuit cu po[tadoamnei Valeria Mariana Stoica [i Silviei Stancu-Davidoiu, chiar dac` aveau posibilitatea s` citeascàceste interviuri în edi]ia electronic` aCURIERULUI ROMÂNESC.În ceea ce o prive[te pe ambasadoarea VictoriaPopescu, am trecut împreun` cu Octavian Ciupitu [iam l`sat la poart`, dar direct în mâna ambasadoarei,nu numai CURIERUL ROMÂNESC, în care fusesepublicat interviul, ci [i ”Från Riksdag & Depar-tement”, nr 14, 2 mai, 2005, publica]ie editat` deParlamentul Suediei. Avusesem o discu]ie telefonic`cu Victoria Popescu prin care-i semnalam un articolcare de fapt îl indignase pe arhitectul Ciupitu, c`ciautorul articolului dezinforma cititorii suedezi înleg`tur` cu situa]ia rromilor din Romania (StaffanThulin: ara care vrea s` intre în noua Europ` - Plinde speran]e, dar nesigur pentru România). Conside-ram c` reprezentantul României în Suedia, ambasa-doarea Victoria Popescu, ar trebui s` intervin` prina da informa]ii corecte despre situa]ia rromilor dinRomânia, pentru ca s` se preîntâmpine în viitor afir-ma]ii nefondate, cel pu]in în publica]ia ParlamentuluiSuediei. Dar pentru aceasta trebuia s` aibe revistarespectiv` [i s` citeasc` articolul, de aceea i-ampromis c` îi vom pune noi l-a dispozi]ie publica]ia,ceea ce am [i f`cut. Dou` zile dup` aceea am primiturm`toarea scrisoare:”Stimat` doamn` Constantinescu, V` mul]umescpentru semnalarea articolului din Revista parlamen-tului cu referire la România, precum [i pentruexemplarul din Curierul Românesc.În leg`tur` cu cele trei interviuri cu diploma]i, dinCurierul Românesc, l`sând la o parte aprecierilecritice sau laudative cu privire la persoaneleintervievate, consider c` exist` o mare diferen]`

între cele dou` formule pe care le-a]i utilizat [icondi]iile în care s-au desf`[urat: 1. întreb`ri/r`spunsuri scrise, care ofer`, atât persoaneiintervievate cât [i ziaristului, posibilitatea de a-[iordona ideile [i formul`rile, de a le finisa [i corectarelaxat (a[a cum a fost cazul colegelor mele); 2. încazul meu - transcrierea (numai a r`spunsurilor)unei înregistr`ri realizate absolut spontan, f`r` niciun fel de orientare anterioar` asupra întreb`rilor,mai precis a cascadei de întreb`ri (ceea ce nu efoarte evident în interviul scris, în condi]iile în careîntreb`rile nu au fost înregistrate, ci doarreconstituite sintetic din memorie), [i derulate în ritmalert, f`r` a l`sa nici un r`gaz de reflec]ieintervievatului. A[ aprecia, în semn de echitate [iprofesionalism, de a mi se da posibilitatea elimin`riiunor formul`ri repetitive, fire[ti pentru condi]iile încare s-a desf`[urat interviul meu, iar în cazul unorparagrafe, împ`r]irea mai corect` a fluxului sonor înfraze [i propozi]ii. Este o chestiune strict editorial`care, f`r` a modifica r`spunsurile, ar diminua, într-oanumit` m`sur`, decalajul dintre cele dou`modalit`]i complet diferite de intervievare, [i pe celdintre modul de redare a r`spunsurilor printranscrierea nud` a fluxului sonor, în timp ceîntreb`rile au fost reformulate dup` interviu. Însperan]a c` ve]i da curs acestei solicit`ri, v` adresezun salut respectuos, Victoria Popescu.”Primirea acestei scrisori, cu po[ta electronic`, de laambasadoarea României în Suedia, VictoriaPopescu, m-a intrigat, c`ci nu în]elegeam nici cedorea de fapt [i nici afirma]iile total nefondate dinscrisoare. Victoria Popescu îmi spunea c`:”A[ aprecia, în semn de echitate [i profesionalism,de a mi se da posibilitatea elimin`rii unor formul`rirepetitive…”.Cum vedea Victoria Popescu aceast` ”posibilitate”?Num`rul respectiv fusese deja tip`rit [i primise dejaun exemplar. Apoi, afirma]ia Victoriei Popescu cumc`: ”transcrierea (numai a r`spunsurilor) uneiînregistr`ri realizate absolut spontan, f`r` nici un felde orientare anterioar` asupra întreb`rilor, maiprecis a cascadei de întreb`ri (ceea ce nu e foarteevident în interviul scris, în condi]iile în care întreb`-rile nu au fost înregistrate, ci doar reconstituite

sintetic din memorie), [i derulate în ritm alert...”, eraneadev`rat`. Pe ce-[i bazeaz` Victoria Popescu oastfel de afirma]ie?Este adev`rat c` eu scrisesem în explica]ia dat`dup` interviul cu ambasadoarea Victoria Popescu c`”întreb`rile pe care le-am pus sunt pu]in schimbate,c`ci microfonul, îndreptat c`tre ambasadoareaVictoria Popescu, a înregistrat slab vocea mea,astfel c` anumite întreb`ri a trebuit s` le deduc. Ogre[al` tehnic` pentru care-mi cer scuze!”, dar îmicerusem aceaste scuze pentru c` obi[nuiesc s` nuschimb nimic nici din ce spun interlocutorii [i niciîntreb`rile mele, nici atunci când interviurile suntînregistrate pe band` [i nici când primescr`spunsurile în scris (în 25 de ani am intervenit înredactare la numai 4 r`spunsuri scrise, în consens cuintervievatul), [i de aceea transcrierea de pe bandò verific înc` o dat`, tocmai ca s` corespund` exactcu ceea ce a spus cel intervievat sau cu întreb`rilemele. În cazul acestui interviu, verificarea înc` odat` a textului dup` band` mi-a ar`tat c` de fapt eravorba de reconstituirea câtorva cuvinte la ultimileîntreb`ri. Scuza mea, poate difuz expirmat`, sereferea tocmai la aceste câteva cuvinte. VictoriaPopescu a r`st`lm`cit îns` scuza mea [i a fabulat,acuzându-m` eronat c` a[ fi modificat toate întreb`-rile, cùtând astfel justific`ri pentru afirma]iile saledin interviu, care dup` tip`rire nu-i mai pl`ceau.Aceast` scrisoare trimis` mie prin po[ta electronic`se pare a fi efectul unui complex: Victoria Popescus-a comparat ea îns`[i cu celelalte dou` colege, s-asim]it deodat` concurat` de ele [i nu putea acceptaaceasta! Sau poate c` Victoria Popescu realizase,singur` sau cu ajutor, rezonan]a unor declara]ii detipul: ”Era mai degrab` o chestiune c` `sta eratrendul, asta era tendin]a: studen]ii foarte buni,eminen]i, erau încuraja]i s` devin` membri departid!” [i vroia acum s` le schimbe aruncând vinape întreb`rile mele, r`st`lm`cind explica]ia dat` demine. Am luat în discu]ie cu o parte din membriiredac]iei aceast` scrisoare. S-a considerat c` nutrebuie s`-i d`m curs, c`ci cererea modific`rilordup` tip`rirea interviului este f`r` sens. Considerîns` c` to]i avem drepul la înc` o [ans` [i, de[i [tiamc` afirma]iile Victoirei Popescu sunt de rea credin]`,


ba de-a dreptul aberante, dar deoarece nu avusesemtimp s` cump`r un aparat de înt`rirea sunetului ca s`pot s` reascult banda în mai bune condi]ii pentru averifica din nou tot interviul, am g`sit de cuviin]`,împotriva p`rerilor membrilor redac]iei, s`-i scriuVictoriei Popescu pentru a g`si o solu]ie la aceast`situa]ie. Având motive s` cred c` toate convorbirilecare au loc la ambasad`, cel pu]in în biroulambasadorului, chiar dac` nu se recuno[te, seimprim` pe band`, deci [i acel interviu, i-am trimisVictoriei Popescu urm`toarea scrisoare:”Stimat` doamn` Victoria Popescu,Ca s` rezolv`m cât se poate de repede [i bineproblema care o ridica]i, doresc s` începem cu: 1.Ave]i o copie a interviului f`cut de noi la ambasad`în care se în]eleg exact întreb`rile mele? Dac` da,v` rog s` mi-o pune]i la dispozi]ie, ca s` potreproduce corect [i întreb`rile mele. Altfel lereproduc eu cu câte unul-dou` cuvinte care nu seîn]eleg, ca s` vedem, mai întâi, în ce m`sur` absen]aacestor cuvinte schimb` sensul r`spunsurilor. Cucele mai sincere gânduri, Silvia Constantinescu.”Deci, când am scris aceast` scrisoare, nu reasculta-sem înc` interviul cu un aparat de amplificat sunetul.Imediat am primit urm`torul r`spuns:”Stimat` doamn` Silvia Constantinescu, Dup` cum[ti]i foarte bine nu am nici un fel de înregistrare, nicia întreb`rilor dvs. [i nici a r`spunsurilor mele. Eu amr`spuns spontan, cu toat` sinceritatea [i candoarea,unor întreb`ri pe care nu le-am cunoscut [i nu le-amanticipat, deoarece nu mi-a]i dat nici un indiciu asu-pra lor. Dar în aceast` faz` nu aceasta este proble-ma, [i nici solicitarea pe care v-am adresat-o. Ape-lez la dvs. pentru a încerca o minim` egalizare acondi]iilor în care s-au realizat celelalte dou` inter-viuri ale colegelor mele [i respectiv al meu, iar pede alt` parte, pentru a diminua decalajul evidentîntre r`spunsurile mele redate "nud" dup` înregistra-rea sonor` - cu inerentele elemente repetitive, bal-be, împ`r]ire aleatorie în fraze - [i întreb`rile dvs.pe care, dup` cum a]i m`rturisit, le-a]i reconstituitulterior dup` r`spunsuri, având evident posibilitateade a le refraza [i sintetiza. Concret, v` solicit posibi-litatea de a elimina din r`spunsurile mele unele ele-mente repetitive, sub aspect stilistic, [i de a reîmp`r]iîn mod corect în fraze unele paragrafe. Este o ches-tiune pur editorial`, care nu modific` cu nimic con-]inutul r`spunsurilor, [i nici al întreb`rilor dvs. pecare nu-mi propun s` le reconstitui dup` memorie,chiar dac` difer` de cele scrise. Aceast` minimìnterven]ie editorial` asupra r`spunsurilor a[ puteas-o fac eu, direct pe textul scris pe care a]i avutamabilitatea s` mi-l da]i.Cu stim`, Victoria Popescu.”R`spunsul acesta al Victoriei Popescu m` surprinde[i mai mult. Mai întâi c` eu nu ”m`rturisisem” c`întreb`rile mele le-am reconstituit ulterior: ”dup`cum a]i m`rturisit, le-a]i reconstituit ulterior dup`r`spunsuri, având evident posibilitatea de a le refra-za [i sintetiza”, cum scrie Victoria Popescu. Eu amspus c` ”întreb`rile pe care le-am pus sunt pu]inschimbate, c`ci microfonul, îndreptat c`tre ambasa-doarea Victoria Popescu, a înregistrat slab voceamea, astfel c` anumite întreb`ri a trebuit s` lededuc”. Deci numai anumite întreb`ri sunt schimba-te [i nu toate întreb`rile sunt reconstituite ulteriordup` r`punsuri! S-ar fi cuvenit ca Victoria Popescus` m` citeze corect, nu? Victoria Popescu nu spuneclar ce dore[te, sub ce form` s` se realizeze ”egali-zarea decalajului” dintre interviul domniei sale [i celal colegelor (”Apelez la dvs. pentru a încerca ominim` egalizare a condi]iilor în care s-au realizatcelelalte dou` interviuri ale colegelor mele [irespectiv al meu, iar pe de alt` parte, pentru adiminua decalajul evident între r`spunsurile meleredate ’nud’ dup` înregistrarea sonor`…” ) [i deaceea am considerat c` poate printr-o discu]ie, pecare s-o avem curând, s` explice ce nemul]umireare referitor la redarea interviului în publica]ie, iarconvorbirea pe care o vom avea s-o imprim`m peband` amândou`, ca s` nu mai fie din noucontroverse, [i s-o public în num`rul urm`tor al

CURIERULUI ROMÂNESC.Mai prietenos [i mai în]eleg`tor gest decât aceast`solu]ie, nu cred c` se putea!Ultimul r`spuns al Victoirei Popescu m-a decis îns`s` cump`r echipamentul necesar, un aparat careamplific` sonorul [i 3 perechi diferite de c`[ti cuputere sonor` mai mare. Am ascultat din nou textul[i am avut înc` o dat` dovada c` transcrierear`spunsurilor date de Victoria Popescu era exact`,iar tonul redat, prin folosirea semnelor depunctua]ie, cât se poate de corect! În ceea ceprive[te întreb`rile mele [i ”mai precis a cascadeide întreb`ri (ceea ce nu e foarte evident în interviulscris…)”, vreau s` spun c` afirma]ia VictorieiPopescu este neadev`rat` [i nu în]eleg de unde adedus aceasta. Toate întreb`rile puse de mine sunttranscrise în ordinea în care au fost puse [i urmatede r`spunsurile Victoriei Popescu. Dar de laîntrebarea care începea cu:”S.C.: ... pentru c` num`rul celor care auposibilitatea s-o fac` este limitat, fie c` unii, … ”,care de fapt este un comentariu f`cut de mine, [i nuo întrebare, scurtasem textul, c` nu se auzea bine,dar scurtarea nu influen]a r`spunsul pe care trebuias`-l dea Victoria Popescu sau mersul mai departe alconversa]iei noastre. La sfâr[itul ultimelor 3întreb`ri nu se aude, ce-i drept, ce spun eu exact, nunumai din cauza aparatului de înregistrat, ci constatacum c`, mai ales, pentru c` Victoria Popescu aintrat peste vorba mea!Din tot sufletul am dorit, poate dintr-o solidaritatefeminin` prost în]eleas`, s`-i ”diminuez” VictorieiPopescu complexul de inferioritate fa]` de colegelediplomate [i s`-i dau o [ans` printr-o discu]iereferitoare la transcrierea interviului, chiar dacàjunseser` la mine [i alte comentarii f`cute laadresa mea de Victoria Popescu ceva mai ”intens”exprimate, al`turi de acuza]iile eronate f`cute înscris! I-am trimis totu[i o nou` scrisoare prin e-mailVictoriei Popescu cu urm`torul text: ”Doamn`Popescu, 1. Am citit cu mult` aten]ie scrisorile dvs. [iam recitit cu [i mai mare aten]ie înregistrarea peband` a discu]iei noastre. Înainte de a da cursplângerilor dvs. scrise, adic` de a publica cele 2scrisori, doresc s` am o discu]ie cu dvs., deoarececonsidera]ia pe care o ar`t oamenilor m` obig` s`v` dau o [ans`, înainte de a face o discu]ie, care arputea s` v` arate într-o lumin` nefavorabil`. (tiu c`v-a]i plâns unde a]i putut, dar...) Subliniez c` eu n-am gre[it în cazul dvs. cu nimic [i nici n-am înc`lcatetica profesional`. Asta o pot demonstra [i prin apune la dispozi]ie, la redac]ie, banda înregistrat` laambasad`. 2. Doresc s` ne întâlnim la o cofet`rie,într-un loc neutru, [i s` discut`m, de la intelectual laintelectual, f`r` ironie. 3. Dac` sunte]i de acord cupropunerea mea, comunica]i-mi câteva date care v`convin dvs., dar care s` se potriveasc` [i cu timpulmeu liber. 4. Ca s` nu fie nici un dubiu, putemînregistra discu]ia pe band`, atât dvs. cât [i eu. Cucele mai sincere gânduri, Silvia Constantinescu.P.S.: Eu nu-mi doresc [i nu mi-am dorit niciodat`func]ii politice sau de stat importante! Dac` a[ fidorit, a[ fi putut s` le am, pentru c` am preg`tireintelectual` [i probitate moral`, astfel c` multepartide m-ar fi acceptat în conducerea lor, sau mi-arfi dat func]ii importante1. S.C.”R`spunsul doamnei Victoria Popescu a venit prompt:”Stimat` doamn` Constantinescu, Mesajul dvs. m` iaprin surprindere: 1. Eu nu v-am scris dvs. scrisori, ciexclusiv câteva e-mail-uri informale, de comunicareuzual`. M` surprinde inten]ia dvs. de a publicaaceste e-mail-uri, care aveau strict scopul de aclarifica unele aspecte tehnice. Oricum, apreciez càr fi corect, sub aspect deontologic, s` ave]i permisi-unea mea în acest sens. În acelasi timp, v-a[ rugas`-mi clarifica]i [i mie scopul unei astfel de ac]iuni.2. În privin]a afirma]iei dvs. c` "m-a[ fi plâns..", sevede c` nu m` cunoa[te]i de loc. Rug`mintea meaeste s` nu mai face]i afirma]ii f`r` acoperire în ceeace m` prive[te. 3. La fel ca [i cu ceilal]i români caretrìesc în Suedia, [i cum dealtfel v-am spus-o direct,sunt oricând deschis` discu]iilor cu dvs., la ambasa-

d` sau în alt` parte. Nu înteleg îns` necesitatea unorîntâlniri conspirative, în "locuri neutre "[i "cu discu]iiînregistrate". Pentru o discu]ie deschis` [i onest`,f`r` prejudec`]i, ca între intelectuali, v` stau ladispozi]ie [i a[tept sugestiile dvs. de dat`. VictoriaPopescu.”R`spunsul acesta consider c` a trecut peste limit`.Modul de a rezona al ambasadoarei VictoriaPopescu nu-l pot accepta! Mai întâi VictoriaPopescu îmi scrie c`: ”Eu nu v-am scris dvs. scrisori,ci exclusiv câteva e-mail-uri informale, decomunicare uzual`.”S` nu [tie filoloaga, profesoara, ”studenta eminent`”de alt` dat`, acum ambasadoare, ce însemn` oscrisoare? O simpl` privire în dic]ionarele limbiiromâne i-ar fi dat defini]ia no]iunilor ”scrisoare” [i”e-mail”.De exemplu, în Cartier: Dic]ionar enciclopedic,2003. Pag. 843: SCRISOARE s.f. (<scris) 1.Comunicare scris` trimis` cuiva prin po[t`, sauprintr-un intermediar; Pag. 288: E-mail. S.n. (cuv.engl.) Po[t` electronic`.Consider` Victoria Popescu c` trebuie s` fie trimisò ”comunicare” cu po[talionul ca s` se chemescrisoare?”M` surprinde inten]ia dvs. de a publica aceste e-mail-uri…”, scrie în continuare Victoria Popescu.Scrisorile e-mail au fost trimise de Victoria Popescupe numele meu, ca realizatoare a interviului, darprin con]inutul lor, prin cerin]a exprimat` în ele,devin o chestiune de redac]ie [i de interes pentrucititori. În plus Victoria Popescu m` acuz`,încercând s` m` fac` pe mine motivul r`spunsurilorei din interviu, care acum, dup` ce au fost tip`rite,nu-i mai plac! Dealtfel Victoria Popescu n-a trimisscrisoarea cu men]iunea ”confiden]ial”.”Nu înteleg îns` necesitatea unor întâlniri conspi-rative, în "locuri neutre "[i "cu discu]ii înregistrate",scrie deodat` Victoria Popescu.Acum, când accept s` ne întâlnim ca s` clarific`macuza]iile, care sunt de fapt n`scociri ale unui omcomplexat, Victoria Popescu îmi scrie c` nu în]elege”necesitatea unor întâlniri conspirative” (?). Cum dei-a trecut prin cap una ca asta Victoriei Popescu?Întâlniri conspirative!?Octavian Ciupitu m` întreba de ce oare consider`Victoria Popescu c` o întâlnire la o cofet`rie, într-unloc public, este mai conspirativ` decât la ambasad`,eu fiind cet`]ean suedez. Formularea ”întâlnire la ao cofet`rie” este cumva un cod secret de care eu n-am habar?Întâlnirea propus` de mine era un gest de mareamabilitate, c`ci aceasta implica nu numai o munc`în plus pentru mine, dar [i acordarea unui nou spa]iuîn num`rul urm`tor al CURIERULUI ROMÂNESC[i aceasta numai în dorin]a de a-i da VictorieiPopescu posibilitatea s`-[i dep`[easc` complexufa]` de colege, creat de propriile r`spunsuri.C`ci nu era vorba de un ”drept la replic`”!În ceea ce prive[te ”condi]iile” în care s-a desf`[u-rat interviul, [i aici Victoria Popescu afirm` unneadev`r, c`ci acest interviu n-a fost chiar a[a”absolut spontan”, ci el a fost convenit cu mult timpînainte [i a avut loc la Ambasada României, în biroulambasadoarei Victoria Popescu. Deci acest interviun-a avut loc nici la col] de strad`, nici când alergadup` tramvai, ci în condi]ii de destindere [i a duratmai mult de o or`.Victoria Popescu este profesoar`, ajuns` diplomat,ceea ce presupune c` prin natura meseriei deprofesor mai întâi, iar apoi a func]iei de diplomat,trebuie s` [tie s` r`spun` coerent [i cu responsabili-tate întreb`rilor ziari[tilor sau ale altor persoane.”Eu am r`spuns spontan, cu toat` sinceritatea [icandoarea, unor întreb`ri pe care nu le-am cunoscut[i nu le-am anticipat, deoarece nu mi-a]i dat nici unindiciu asupra lor”, mai afirm` Victoria Popescu.Afirma]ia c` n-a avut ”nici un indiciu” asupraîntreb`rilor mele este un adev`r cu multe modific`ri,c`ci îi pusesm la dispozi]ie, deja în noiembrie 2004,19 numere ale CURIERULUI ROMÂNESC

14


IOSIF CHIUZBAIAN,Pre[edintele Uniunii Juri[tilor din România,

ALES VICEPREEDINTELE ASOCIAIEIINTERNAIONALE A JURITILOR

DEMOCRAI

La Congresul de la Paris în perioada 7–11 iunie a.c.s-a desf`[urat la Paris cel de-al 16-lea Congres alAsocia]iei Interna]ionale a Juri[tilor Democra]i(A.I.J.D.), cea mai important` organiza]ie mondial`a profesiunilor juridice, cu statut special pe lâng`ONU [i UNESCO. Reuniunea a avut ca tem`principal` „Dreptul [i juri[tii în serviciul oamenilor -pentru pace, justi]ie [i dezvoltare”. ”Carta ONU [iinstitu]iile interna]ionale”, ”profesia de jurist [iindependen]a judiciar`”, ”dreptul la informare,transparen]a [i protec]ia jurnali[tilor”, ”roluljuri[tilor în combaterea terorismului interna]ional”,au fost principalele probleme dezb`tute în cele 6comisii ale Congresului. Din România au participatdomnii Gavril Iosif Chiuzbaian, pre[edintele UniuniiJuri[tilor din România, Ovidiu Predescu [i VictorDuculescu. Juri[tii români au prezentat referate în[edin]ele plenare [i în comisii. La propunereapre[edintelui U.J.R., domnul Gavril Iosif Chiuzbaian,Congresul a decis înfiin]area unui Consiliu [tiin]ificpermanent al A.I.J.D. [i adoptarea în final a„Declara]iei de la Paris”, care reflect` pozi]iaorganiza]iei fa]` de principalele provoc`ri ale lumiicontemporane. Domnul Victor Duculescu aprezentat o sintez` a observa]iilor [i propunerilorf`cute de participan]ii la simpozionul cu tema„Reforma ONU [i provoc`rile lumii contemporane”organizat de U.J.R. la 1 iunie a.c. A fost primit` înA.I.J.D. [i Uniunea Juri[tilor din Republica Moldova,care a fost reprezentat` la Congres de domnulGheorghe Avornic, pre[edintele organiza]iei.Congresul a dezb`tut [i a aprobat rezolu]iileanterioare ale Biroului Permanent privind cazurilede înc`lcare a drepturilor omului în diferite ]`ri,inclusiv cele adoptate la Paris, Marsilia [i Berlin – lapropunerea U.J.R. – în favoarea patrio]ilor românide]inu]i în mod ilegal la Tiraspol. Au prezentat sauau transmis mesaje de salut directorul generalUNESCO, secretarul general al francofoniei,ministrul francez de externe, institu]ii academice,ambasadorii unor ]`ri reprezentate la reuniune [iconfedera]ii sindicale de diferite orientari politice.Mesajele au eviden]iat rolul [i contribu]ia A.I.J.D. lapromovarea principiilor Cartei ONU [i la solu]i-onarea unor probleme grave ale lumii contem-porane. Pre[edintele Uniunii Juri[tilor din România,domnul Gavril Iosif Chiuzbaian, a fost ales vicepre-[edinte al A.I.J.D. [i a fost invitat s` rosteasc` o alo-cu]iune la sesiunea solemn` de închidere a lucr`rilordesf`[urat` la Universitatea Sorbona. În acest cadrua fost marcat` [i aniversarea a 60 de ani de laîntemeierea A.I.J.D. din ini]iativa ilustrului jurist [idiplomat francez René Cassin, principal autor alDeclara]iei Universale a Drepturilor Omului, laureatal Premiului Nobel pentru pace. Sesiunile [tiin]ificeale congresului s-au desf`[urat sub patronajul unorpersonalit`]i de prestigiu din lumea academic`francez`.

DIN PROVERBELE LUMIICIMITIRUL ESTE PLIN

DE OAMENI DE NE|NLOCUIT!*

PROSTIA DIN FIRE N-ARE LECUIRE!*

PROSTUL NU E PROST DESTUL,PÂN~ NU E I FUDUL!

*DE DEPARTE -I TRANDAFIR,DE APROAPE-I BOR CU TIR!

*PRIETENII SUNT CA PEPENII,

TREBUIE S~ ÎNCERCI MAI MULIPÂN~ G~SETI UNUL BUN!

(Continuare din pag. 13: Posibilitatea elimin`rii…)

(anii 1995-2004), ca [i lucrarea ”Exil - oamnei [iidei” (cuprinzând interviuri realizate în perioada1980-1995), unde sunt în general acela[i tip deîntreb`ri. O dovad` este chiar prima întrebare pecare i-o adresez la începutul interviului: ”A]i cititdeja câteva numere din CURIERUL ROMÂNESC,aceasta presupune c` ne cunoa[te]i tradi]ia. Cinesunte]i doamn` Victoria Popescu?”Ar fi fost de preferat ca Victoria Popescu, încalitatea pe care o are, s` r`spund` cu cap, în loc decu ”candoare”!Dac` un ambasador nu-[i poate controla exprim`rileatunci când i se pun întreb`ri pe care ”nu le-acunoscut anticipat”, dac` nu are prezen]` de spirit,dac` nu are spontaneitate în a da r`spunsuriinteligente, f`r` s` se compromit` pe el sau ]ara pecare o reprezit` atunci când st` de vorb` cu ziari[ti,sau cu oricine, dac` face gafe, nu cumva NU esteapt pentru aceast` func]ie? Nu pune în pericolrela]iile României cu ]ara unde a fost trimis s-oreprezinte? A r`spunde cu ”candoare” este odovad` de infatilism, care nu este o calitate pentruun diplomat!Î[i permite România s` fie reprezentat` de personecare nu au discern`mânt politic, care bagatelizez`suferin]a a milioane de oameni în timpul odiosuluiregim comunist [i care prezint` comunismul ca peun ”trend”? Cum î[i alege România diploma]ii?În 25 de ani am realizat interviuri înregistrate peband` cu M.S. Regele Mihai, domnul CorneliuCoposu, cu pre[edin]ii Ion Iliescu [i Emil Constanti-nescu, cu Adrian N`stase, C`lin Popescu T`riceanu,R`zvan Theodorescu, Principesa Margareta, Prin]ulAndronic Cantacuzino, Neagu Djuvara, ambasadoriiLucian Petrescu2, Ion Pascu [i Viorel Isticioaia-Budura, etc., etc., dar nici unul dintre ace[tia n-aucerut întreb`rile ”anticipat” [i nici s` fac` o”minim` interven]ie editorial`” în text.Este o art` s` [tii ce [i cum s` r`spunzi, art` pe careun diplomat trebuie s-o posede!Întreb`ri scrise am trimis numai atunci cândinterlocutorul a fost la distan]` [i interviul nu s-aputut realza printr-o discu]ie direct`. Mul]i dintre ceicu care am realizat discu]ii prin po[t` aerian` sauelectronic` [i-au exprimat într-un fel nemul]umireac` n-am avut un contact direct, cum este de exemplu[i cazul doamnei ambasador Valeria MarianaStoica, care spunea la sfâr[itul ”discu]iei” noastreurm`toarele: ”V` m`rturisesc c` mi-ar fi f`cutpl`cere ca aceast` discu]ie s` fi avut loc într-undialog în care s` avem posibilitatea în primul rând s`ne vedem, s` ne complet`m [i s` ne schimb`mimpresii din via]a noastr` [i a familiei noastre, agreut`]ilor pe care un român le întâmpin` pentruintegrarea sa într-o nou` societate…”.

___________________________________________

1. Am mai spus de nenum`rate ori c`, la mul]i anidup` venirea în Suedia, am dorit s` am [i o”experien]` politic`”, astfel c` în 1991 m-am \nscris\n partidul liberal suedez (Fp) [i imediat am fostnumit` consilier cu probleme de imigran]i [iminorit`]i \n cadrul Consiliului de Imigran]i dincomuna Huddinge. N-am solicitat eu, ci alegereamea s-a f`cut, probabil, în baza studiilor de lafacultatea de sociologie (un an [i jum`tate de studiidespre ”Emigran]i [i minorit`]i în lume”) [i, probabil,pentru c` eram imigrant`. |nainte de terminareamandatului, dup` ce am v`zut ce \nseamn` s` fiipolitician [i mai ales pentru unii, de bun`voie [inesilit` de nimeni, spre surpriza colegilor de partid,am renun]at la postul de consilier [i am ie[it [i dinpartid, c`ci am considerat c` un ziarist nu trebuie s`fie ”atårnat”.2. Ambasadorii României în Suedia dup` 1990Lucian Petrescu, Nicolae Ionescu [i AdrianConstantinescu au acordat, la intrarea în post,interviuri CURIERULUI ROMÂNESC f`r` s` aibeîntreb`rile ”anticipat” sau s` cear` s` fac` vreo”interven]ie editorial`”.

(Continuare din pag. 9: Gavril Iosif Chiuzbaian…)

liderilor – aplauda]i de tot felul de chibi]i de dou`parale – care au optat pentru logica r`zboiului,reu[ind chiar malefica performan]` de a împ`r]icontinentul nostru în noua [i, respectiv, vecheaEurop`. Mesajul s-a încheiat cu un apel prin carePapa le-a cerut „tuturor credincio[ilor, indiferent dereligie” s` devin` „artizanii curajo[i ai în]elegerii [iiert`rii, capabili s` ini]ieze un dialog fructuos inter-religios care s` dea na[tere unei noi ere de justi]ie [ipace.” (Ce i-o fi împiedicând oare pe liderii lumiiprofane s` dea [i domniile lor asemenea exemple depuritate moral`, de rectitudine [i consecven]` atuncicând se afl` în fa]a acelora[i probleme acute alecontemporaneit`]ii?!) Nu este, a[adar, întâmpl`torc` în cuprinsul unui alt important document Suvera-nul Pontif f`cea tulbur`toarea constatare c` lumeade azi începe s` se învârt` în jurul unui „razboi alputernicilor împotriva celor slabi.” Iar cei „puter-nici” nu se sfiesc s` loveasc` uneori chiar [i cucopita. A demonstrat acest lucru [i marea nedreptatece i s-a f`cut Papei Ioan Paul al II-lea cand i s-arefuzat Premiul Nobel pentru Pace. Cine altcinevaera mai îndrept`]it la aceast` distinc]ie?! Autoriiacestei grave nedrept`]i merit`, neîndoielnic, celpu]in o mustrare permanent`. Din p`cate, pe viitoracest premiu nu va mai fi ceea ce a fost pân` în acelmoment. Un nobil simbol [i-a pierdut astfel str`lu-cirea. (Desigur, Sfântul P`rinte nu avea nevoie s`fie „innobilat” de o asemenea recompens` din par-tea lumii profane; în mod sigur îns`, el ar fi innobilat„recompensa” în cauz`. Deci, nu el este cel care apierdut... competi]ia! Mult mai important` a fost pen-tru neobositul Cavaler al P`cii [i pentru întreagalume cre[tin` recompensa pe care i-au acordat-osutele de mii de pelerini din Pia]a Bazilicii San Pietroatunci când l-au numit SFÂNTUL. Pentru c` PapaIoan Paul al II-lea a fost, f`r` îndoial`, un biruitor.Exist` – din fericire! – toate [ansele ca noul Pontif,Sanctitatea Sa Papa Benedict al XVI-lea, s` conti-nue cu fidelitate Opera ilustrului înainta[. Pentru c`,suntem siguri, el va ridica Sfânta Cruce de acolounde a l`sat-o regretatul disp`rut [i-i va continuapelerinajul prin lume, îndemnându-i pe oameni s` nule fie fric`. Dumnezeu s`-l ajute!

(Continuare din pag. 10: Raportul de activitate…)

Prima decizie a fost necesar` deoarece domnulAdrian Niculescu, de la crearea INMER în iunie2003 [i pân` la revocarea sa în 8 iunie 2005, nu [i-aîndeplinit în nici un fel atribu]iile ce îi reveneaupotrivit legii. Domnul Adrian Niculescu a creat oimagine denigratoare la adresa institu]iei în rândulpersoanelor fostului exil; nu a respectat programulde lucru al institu]iei, fiind prezent la serviciu 1-2ore/zi, atunci când se prezenta; de[i îi revenea prinRegulamentul de organizare [i func]ionare coordo-narea compartimentului de cercetare, nu s-a impli-cat în nici un mod în cercetare sau în redactareavreunui material pentru Institut [i, cu atât mai pu]in,s` coordoneze aceast` activitate; singura sa contri-bu]ie real` a fost s` creeze animozit`]i [i st`ri con-flictuale. Fa]` de cele prezentate mai sus, am fostobligat s` propun domnului prim-ministru ca s` deci-d` în consecin]`. În ceea ce prive[te numirea dom-nului Matei Cazacu, tot la propunerea mea, dorescs` v` informez pe acei care înc` nu îl cunosc pân`în prezent, c` dânsul este un istoric cunoscut, cerce-t`tor la CNRS [i conferen]iar la INALCO-Paris. S-aimplicat în toate ac]iunile exilului românesc din anii´70-´80-´90 împotriva regimului comunist din ]ar`.Este cunoscut în mai toate cercurile fo[tilor exila]i,se bucur` de un bun renume, colaborând în condi]iifoarte bune cu ceilal]i membri ai fostului exil. Este [icoordonator al activit`]ilor Institutului Român de laFreiburg, ceea ce va permite, pe de-o parte, o leg`-tur` direct` cu fostul exil, dar [i posibilitatea uneicolabor`ri mai strânse sub toate aspectele cu Insti-tutul din Freiburg. Va facilita accesul Institutului la oserie de documente din arhivele personale alemultor fo[ti exila]i. Dinu Zamfirescu, pre[edinte.


Radu Negrescu- u]u:

PAUL GOMA I TURN~TORIIDomnul Goma a avut bun`voin]a, ca [i în alte d`]i,s`-mi ofere ultima sa apari]ie editorial`: Jurnalul, îndou` volume, al anilor 1999-2003. Cartea va fi, cucertitudine, prilejul unor noi polemici, undeargumentele detractorilor sì cu pana muiat` învitriolul Securit`]ii vor umple iar`[i multe paginiconfuze pentru cititorul tân`r neavertizat. Voiîncerca, în câteva rânduri, s` exprim ceea ce amresim]it la lectura acestui ultim Jurnal al scriitorului.Paul Goma este un român care î[i iube[te dureros demult ]ara [i acest sentiment se resimte la fiecarepagin` din Jurnal. Bineîn]eles c` pentru a sesizaacest lucru, c`r]ile sale trebuie citite, ceea ce nueste întotdeauna cazul celor care scriu sau vorbescdespre ele, [i aceasta s’a v`zut clar în cazul multcriticatei sale lucr`ri ,,S`pt`mâna Ro[ie - Basarabia[i evreii’’. Domnul Goma face parte dintre pu]iniiexila]i care nu s’au întors înc` în ]ar`. Cel pu]in înParis, ace[tia nu sunt mul]i, din câte cunosc eu, cummul]i nu sunt nici cei care nu pun piciorul însaloanele Ambasadei securisto-comuniste românedin rue de l’Exposition sau a Centrului sau ,,foaaartecultural’’, cum ar spune Domnul Goma. De altfel,Domnia sa a avut bun`voin]a s`-mi acorde un amplu[i extrem de lucid interviu pe aceast` tem`, în 1999(,,Tr`darea Exilului ?’’). Au trecut de atunci 6 ani [inu cred s` se fi schimbat prea multe între timp, deciinterviul r`mâne [i ast`zi la fel de actual. Am putut-o constata chiar anul trecut, în noiembrie, când, lainsisten]ele lui Ilie Mihalcea, am acceptat s`-miexercit dreptul ([i nu obliga]ia) de vot contracandidatului comunist N`stase. Primirea, înc` de lapoart`, a fost de o mârl`nie [i agresivitate rarîntâlnite, cu excese de autoritate de plutonier-majorcu aere de colonel, de biet c`]el dresat s` mu[te, cape vremea Odiosului. Atunci m-am sim]it din nou,,ca acas`’’, precum m-am sim]it [i la geamlâcul dela Serviciul consular de al`turi, unde ,,noiidiploma]i’’ forma]i dup` a[a-zisa revolu]ie doresc s`te prezin]i cu c`ciula-n mân` spre a solicita un dreptpentru care mai achi]i [i o tax` piperat`. Ca [iDomnul Goma, toate aceste pu]ine persoane î[iiubesc dureros patria care i-a abandonat, care i-auitat, care nu mai are nevoie de ei [i-atunci r`mâncaptivi liberi ai propriului lor exil. C`ci nimeni nu sepoate duce ,,în vizit`’’ la el acas`, aceasta esteabsurd. Sau atunci înceteaz` a mai fi român,devenind francez, neam] sau american [i se va duceîn România a[a cum m-a[ duce eu ,,în vizit`’’ s`vizitez … Japonia. Situa]ia exilatului este complex`[i cei din ]ar` nu o pot nicidecum în]elege, neavândcum. Exilul nu se poate explica nim`nui, el doar setrìe[te. Dureros. O afirm în total` cuno[tin]` decauz`, dup` 28 ani de exil neîntrerupt de nici un felde vizite. Vorbeam deci de Jurnalul lui Paul Goma [im` voi opri la ultimul : Jurnal 2001-2002-2003 (vol.VIII, Criterion Publishing, Bucure[ti, 2004), în caream avut pl`cerea s` g`sesc pagini de o maresensibilitate, de o imens` înc`rc`tur` [i trìreemotive. Rela]ia scriitorului cu ]ara este, a[a cumspuneam, o rela]ie de dragoste. Ca cea cu o femeieiubit`, frumoas` dar capricioas`, pe care din când încând o mai cer]i, atunci când sim]i c` seîndep`rteaz` de tine. Iubirea este un sentimentcomplex, ca [i exilul, [i unele aparen]e pot în[ela.Cei care s’au iubit cu pasiune au cunoscut momentede beatitudine, dar s’au [i sfâ[iat, cu tot atâtapasiune. Or, dragostea de ]ar` a lui Paul Goma nueste una platonic`, nici c`ldicic`, ci pasional`. Pefemeia care te scoate din min]i, dar te mai [i în[eal`,o cer]i, îi mai tragi [i-o sc`rm`neal` bun`, dup` careîns`, neputând s-o la[i [i s` nu o mai iube[ti, o iei dinnou în bra]e s-o mângâi [i s-o dezmierzi. Camaceasta este rela]ia Domnului Goma cu ara, orepet pentru cei care cumva nu au în]eles-o: o

rela]ie de dragoste. Iat` de exemplu una din acestepagini, scris` cu pana p`tima[` a revoltei salepermanente de ,,justi]iar’’ care, spre dezn`dejdeamultora, nu mai obose[te cerând ca tic`lo[ii [icriminalii s` pl`teasc` pentru faptele lor: <<Al]isecuri[ti pretind c` ei nu au ,,lucrat’’ la anchete, cidoar la ... supraveghere, la adunare de informa]ii ...C` nu au agresat fizic în birourile de anchet` - dar îi,,vizitau’’ ei pe oameni? Le fixau întâlniri,,conspirative’’? Le propuneau ,,s` ajute organele’’,dând ,,o mic` informa]ie’’ despre un coleg, despreun vecin, despre un unchi ? Iar dac` acela se codea,nu trecea securistul (care nu d`duse o palm` în via]alui) la amenin]`ri?, la [antaj? – promi]ând ,,uneleavantaje’’ – dac` acela este ,,român adev`rat [i omde în]eles’’? Obosit, terorizat, omul accepta în celedin urm` s` dea ,,mica informa]ie’’ - care era g`sit`prea mic`, drept care securistul trecea la violen]e,nu doar verbale, [i îl acuza pe nefericit c` î[i batejoc de organe, de partid - ,,chiar de tricolor’’, c` emincinos (!), necinstit (!!), c` vrea ca Ungurii s`r`peasc` Ardealul, c` abia a[teapt` s` intre Ru[ii înRomânia (de parc` n-ar fi fost intra]i, în continuare,din 26 iunie 1940, când ne-au furat Basarabia,Bucovina de Nord, Her]a)! Un asemenea lucr`torMAI este tot atât de adânc vinovat ca [i bruta care îisnopea în b`tì pe aresta]i, pe de]inu]i. Fiindc` [i elatenta la ceva - la urma urmelor mai pre]ios: sufletulomului. Un tor]ionar î]i rupea din]ii, î]i frângeaoasele, î]i exploda ficatul - uneori te l`sa invalid pevia]`; cest`lalt, ,,ned`t`torul unei singure palme’’,atenta la demnitate. Un schilodit în b`taie (dac` arenoroc) scap` cu via]`, cu sufletul intact. Dar un, [iel, nevinovat, îns` pe care securistul ,,nonviolent’’ l-a terorizat, l-a amenintat, l-a [antajat, l-a momitcuHm`rgele de sticl` din dotarea MAI [i l-a obligats` devin` turn`tor? Acela nu se mai vindec` în veac- din pricina cui? Un singur r`spuns: din aSecurit`]ii, ea este Rùl Absolut.>> (pag. 21). Nu, s`nu ne facem iluzii. Româna[ii no[tri, cu pu]ineexcep]ii, nu cred s` fi r`mas schilodi]i suflete[te.Odat` pentru c` multi (prea mul]i, chiar) au fostdelatori voluntari, uneori chiar f`r` a urm`ri vreunavantaj personal din aceast` afacere, ci doar pentruc` aveau boal` pe… Popescu. Nu pentru c`delatorul urm`rea s`-i ia casa, nevasta, slujbuli]a sauce-o mai fi avut omul acolo, ci doar pentru c`Popescul naibii era mai inteligent, mai cult, maifrumos, mai cu succes la fete, mai talentat, maielegant sau mai b`ncos decât el, denun]`torul celpizma[, ve[nic umilit în condi]ia lui de inferioritatefa]` de Popescu. Facându-i-o el Popescului, acestava avea necazuri mari [i implicit va fi mai pu]infrumos, nu prea va mai avea succes la fete [i nicia[a de spiritual nu va mai avea chef s` fie însocietate. Ce fericireH! Pì cum s`-i par` rùturn`torului c` l-a coborât în sfâr[it pe Popescu lacondi]ia saH? Din contr`, el se va felicita în sinea-[i:,,De[tept am mai fost, i-am f`cut-o amicului, i-amars-o peste bot, c` prea se d`dea mare!’’. Acesta-icazul cel mai inocent, c`ci cel`lalt este mult maitic`los, întrucât urm`rea ob]inerea unui avantajpersonal, condi]ionat de facerea de rù, dedistrugerea altei persoane care nu-i f`cuse poatenimic. C` delatorul era voluntar sau cedasesecuri[tilor, este important dar nu esen]ial. Pentru c`putea s` nu cedeze, dac` avea suflet, [i s` nu fac`rau semenului sau, turnându-l du[manului lor comun,Securitatea. Or, chiar [i ast`zi, turn`torii demasca]i(e drept c` nu au fost prea mul]i, cei demasca]i)ignor` orice sentiment de ru[ine [i de culpabilitate.Iat` un alt citat din Jurnal, tot despre turn`toria laromâni: <<Mai exist` o categorie de simpatrio]i ...Eh, ace[tia ... Îmi produce grea]` [i mil` (dar nucondamnare) acel special mod de ,,r`sucitur`’’ al

unora – [i despre asta am mai scris: X, prietenul,colegul tù, strâns cu u[a de Securitate (sau de,,cerin]ele’’ Cadrelor - în chestiunea uneipromov`ri), da despre tine o declara]ie...defavorabil` - iat`, nu i-am spus direct: dela]iune,turn`torie; ]i-o m`rturise[te singur, b`[c`lios («S`vezi ce chestie mi se-ntâmpl`... Ha-ha!...»), saudup` ce tu, aflând, îi arunci în obraz m`g`ria, el oexplic`, o justific` astfel : «Eram încol]it, m` aflamîntr-o situa]ie f`r` ie[ire, nu aveam decât solu]iaasta» ... (adic` : turn`toria). Dac` ar fi r`mas aici, larecunoa[terea ,,situa]iei’’ - într-adev`r, cornelian` -tu, cel-turnat-f`ra-voie (mai adev`rat: de-nevoie...),ai fi ridicat din umeri [i, dac` ai fi fost bun cre[tin, l-ai fi consolat : «Las`... Nu-]i mai face sânge rù...»Îns` X: f`r` bun-sim], f`r` m`sur`, f`r` obraz, f`r`sim]ire (altfel spus : nesim]it) nu se opre[te aici, larecunoa[terea propriei sl`biciuni, a p`catului - trecefulger`tor la interpelarea-interpelatului, adùgând:«...Tu ce-ai fi f`cut în locul meu?» Despre asta eravorba ? Despre ce a[ fi f`cut eu – dac`?, nu despreceea ce a chiar f`cut el, m`garul? Tacticamizerabil` de schimbare-a-locului, scopul fiindtentativa de diminuare, ba chiar de [tergere apropriei culpe, prin implicarea... ta, victim` a lui(doar tu fusese[i turnat, nu viceversaH!). Printr’oastfel de interpelare, viermele din/de amic nuîntreab`, ci r`spunde în locul tù - implicit - când nuo face expliciH: <<În locul meu [i tu ai fi f`cut lafel!>> (pag. 271). Nici umbra unei umbre deremu[c`ri nu vine s` umbreasc` tihna delatorului:,,A[a era pe vremea aceea, nu se putea altfel’’ -este g`selni]a cel mai des întâlnit`. Ce regrete poateavea cel care-]i d` o astfel de replic` par[iv`? icum s`-[i vindece el sufletului schilodit deSecuritate? Vindecarea iîncepe cu recunoa[tereavinei fa]` de victim`, care te elibereaz` de o marepovar`. Apoi îi ceri iertare [i daca victima ]i-oacord`, de-abia atunci înseamn` c` e[ti pe caleavindec`rii. Eu nu am auzit de multe cazuri deprocese de con[tiin]` la români, ci doar de, cum arspune Paul Goma : ,,Pì dac` Popescu era în loculmeu, ar fi f`cut la felH!’’ Deci, într’un fel, eu, carel-am turnat pe Popescu, sunt chit cu el, c`ci [i el ,,m-ar fi’’ turnat pe mine, [i-atunci nu am pentru ceavea regrete. Bineîn]eles c` voin]a [i cìle Domnuluine sunt ne[tiute nou` dar, pân` la proba contrarie,eu unul r`mân sceptic fa]` de remu[c`rile [iregretele turn`torilor ,,cu sufletele schilodite desecuri[ti’’, c`ci cel care devine delator nu poateavea suflet. Una dintre cele dou` tic`loase care l-audenun]at pe inginerul Gheorghe (Babu) Ursu, i-amuitat numele, n’a avut nici o clip` regretul actuluicomis [i nu s’a sim]it n`p`dit` de remu[c`ri sauresponsabil` de moartea acestui om: ,,Pì dac` a fostprost, n’avea decât s` nu-[i lase Jurnalul în sertarulbiroului [i s` nu uite sertarul descuiat!’’, ar fir`spuns aceasta unei jurnaliste indignate de absen]aoric`ror regrete la aceast` persoan` care prin actulsù a cauzat, chiar dac` involuntar, moartea unuiom. Va fi reu[it ea între timp s`-[i realizeze [iasume vinov`]ia [i responsabilitatea moral` a acesteicrime care ar trebui s`-i bântuie noapte de noaptecon[tiin]a, pân` la sfâr[itul mizerabilei sale vie]i?Sper s` afl`m într’o zi. Pân` atunci, prefer s`reproduc un alt citat din Jurnalul lui Paul Goma,ilustrând interven]ia tovar`[ului Victor Stepaniuc încadrul unei [edin]e a Parlamentului de la Chi[inùdin 13 noiembrie 2003, în care acesta, p`truns deresponsabilitatea misiunii sale în fa]a Istoriei, trageun lung [i confuz semnal de alarm` la adresaapari]iei unei c`r]i care ar trebui interzis`, ca învremurile bune dinainte, ”S`pt`mâna Ro[ie’’, pecare o combate, bineîn]eles, f`r` a o fi citit, cu citatedintr’un articol scris de Radu Ioanid: 30


E V E N IM E N T E C U L T U R A L ED IN S T O C K H O L M

de arh. Octavian Ciupitu

”B`rba]ii lui Zorn”

Sub acest titlu se desf`[oar` în perioada de la 9 iunie2005 la 26 februarie 2006, la galeria de art` grafic`de la Muzeul Na]ional (Nationalmuseet) dinStockholm, o expozi]ie de gravuri realizate depictorul suedez Anders Zorn (1860-1920) pe tema”portrete de b`rba]i”.Anders Zorn a fost unul dintre cei mai de seamàrti[ti plastici suedezi din vremea sa, [i care a avutîn plus [i un succes interna]ional deosebit de mare.Acest succes nu s-a atenuat cu timpul, ci lucr`rile luiAnders Zorn continu` s` domine [i azi la licita]iilede art` din Suedia, unde se vând la pre]uri mereurecord.Executarea de portrete a avut o mare importan]` încariera artistic` a lui Anders Zorn. Comenzile deportrete nu erau numai aduc`toare de venituri, ci [iun mijloc pentru artist de a-[i face contacte cuoameni importan]i, de a-[i l`rgi cercul de cunoscu]i[i de a trezi în acest fel interesul unor noicomanditari [i cump`r`tori de art`. Printre modelelealese de Zorn, sau pe care a primit sarcina s` leportreteze, întâlnim b`rba]i [i femei de toatevârstele, de la ]`ranii din satul copil`riei sale, Mora,la personalit`]ii din lumea urban`, oameni de finan]e[i reprezentan]i ai elitei culturale interna]ionale. LaMuzeul Na]ional din Stockholm se afl` mari colec]iide art` grafic`, unde se g`se[te [i o suit` destul decomplet` a gravurilor în ap`-tare ale lui AndersZorn. Lucr`rile prezente în aceast` expozi]ie provinîn totalitate din suita de gravuri aflat` la acestmuzeu. Vedem aici cea mai mare parte a lucr`rilorgrafice ale lui Zorn din categoria portretelor deb`rba]i, precum [i un num`r mai mic de gravur` degen. Inten]ia organizatorilor, exprimat` [i în pliantulde prezentare a acestei expozi]ii, este de a prezentamarea mìestrie de portretist a acestui artist, dar [ide a face astfel ca imaginile prezentate s` redeaîmpreun` o imagine a rolurilor b`rbatului [i aidealului masculin în deceniile din jurul anului 1900.

Anders Zorn: ”Autoportret cu inscrip]ie 1904”.Gravur` în ap`-tare pe cupru, 1904.

NMG 157/1906, Nationalmuseet, Stockholm© Nationalmuseet, Stockholm.

Expunerea se desf`[oar` în dou` s`li mari [i treicamere mai mici, a[a-numitele ”cabinete”. Temadin prima sal` este ”lumea artistic` contemporan`lui Zorn [i locul acestuia în ea”. Centrul aten]iei îlconstituie aici dou` reprezent`ri ale sculptorului rusprin]ul Pavel Trube]koi (1866-1938) în timp celucreaz` la bustul din bronz al lui Zorn, sculptur` ceeste expus` în imediata apropiere a acestor imagini.Tot aici întâlnim mai multe portrete de colec]ionari [ide arti[ti plastici colegi cu Zorn, precum [i cel al luiAxel Herman Hägg (1835-1921), maestrul degravur` al lui Zorn. G`sim tot aici [i ”Autoportret cuinscrip]ie” executat de Zorn [i care exemplific`capacitatea acestui artist ca prin mediu, gesturi [iîmbr`c`minte s` redea originea [i activitateamodelului. Astfel, peretele din bârne din fundalsugereaz` originea rural` a lui Zorn, în timp cecostumul sù la mod` indic` [i apartenen]a sa la elitaurban`. Creionul din mâna dreapt` [i carnetul deschi]e arat` o activitate artistic`, în timp cesprijinirea capului cu mâna stâng` exprim` o starede reflectare. Metoda descrierii rolului modelului însocietate prin mediu, îmbr`c`minte [i gestic` este cuvechime, f`când parte dintr-o tradi]ie artistic` pecare Zorn a adoptat-o adesea [i con[tient în muncasa. Mai ales ”gestul gânditorului” apare frecvent înportretele realizate de Zorn, precum în cel alcolec]ionarului [i istoricului de art` Fredrik Martin,iar tradi]ia reprezent`rii colec]ionarilor [i amecena]ilor împreun` cu obiectele de colec]ie aleacestora se g`se[te în portrete ca cel al lui PontusFürstenberg (1827-1902) [i Henry Marquand.Mai departe, în primul dintre ”cabinete” esteilustrat` tema perioadei franceze a lui Anders Zorn.Aici se afl` portrete ale unor b`rba]i precumcânt`re]ul de oper` Jean-Baptiste Faure, politicianul[i omul de cultur` Antonin Proust (1832-1905),scriitorii Ernest Renan (1823-92), Anatole France(1844-1824) [i Paul Verlaine (1844-96), chimistulMarcelin Berthelot (1827-1907) [i Paul-Henri-Benjamin Balluat, baron d’Estournelles de Constant[i laureat al Premiului Nobel pentru pace. Cea maimare parte a acestor b`rba]i portretiza]i de c`treZorn au apar]inut cercului de cuno[tin]e ale luiAnders Zorn [i ale so]iei acestuia, Emma, înperioada celor opt ani cât au locuit ei la Paris. În celde-al doilea cabinet este dezvoltat` tema ”b`rbatul[i femeia”, ilustrat` prin portrete de arti[ti plastici [iscene de gen. Un loc aparte îl are o gravur` ce oreprezint` în prim-plan pe artista plastic` LouiseBurleigh Curtis ca femeie cu profesie, dar având înfundal o Madon` cu copilul Iisus ca, poate, oîntruchipare a rolului matern care, conformconcep]iei dominante a acelui timp, era mai natural[i mai potrivit pentru o femeie. Ast`zi se pare cèste tot mai mult invers. Dac` aceast` gravur` a luiZorn s-ar putea chema o ironie a autorului, atuncisitua]ia de ast`zi s-ar putea califica drept o ironie asoartei. În sfâr[it, în cel de-al treilea cabinet suntprezentate diferite imagini ecvestre în cadrul temei”c`lare”. Dac` în schi]a sa ”Monumentul luiEngelbrekt” (care este o propunere de monumentecvestru dedicat acestui conduc`tor de r`scoale dinsecolul XV în Suedia) Zorn demonstreaz` din noust`pânirea tradi]iei artei portretistice vechi, îngravura ”Vreme proast`” (ce reprezint` un c`l`re]ajuns de furtun`) el red` for]ele dezl`n]uite alenaturii, ale calului [i ale omului în împletire între ele.În cea de-a doua sal` mare de expunere sunt ar`tateîn cadrul temei ”b`rba]i publici”, printre altele,portrete executate de c`tre Zorn în cadrul celor[apte c`l`torii pe care le-a întreprins în Statele Unite

ale Americii. Acolo, Zorn a avut un mare num`r deadmiratori ai artei sale, iar lucr`ri de ale sale auintrat destul de repede în multe dintre colec]iileamericane. Dintre colec]ionarii americani seremarc` Charles Deering, care a devenit destul derepede posesorul unei bogate colec]ii de lucr`ri degrafic` executate de Anders Zorn.

Anders Zorn: ”Un toast la Idun II”.Gravur` cu ap`-tare în aram`, 1893.

NMG 38/1984, Nationalmuseet, Stockholm© Nationalmuseet, Stockholm.

O alt` categorie de lucr`ri pe aceea[i tem` prezint`b`rba]i reda]i în cadrul cluburilor [i asocia]iilor detot felul de pe vremea aceea din Suedia. În gravura”Un toast la Idun II”, în care este vorba despre osear` în cadrul clubului ”Idun” la sfâr[itul secoluluiXIX, Zorn a redat o imagine a vie]ii de societate adomnilor, având în prim-plan pe Harald Wieselgren(1835-1906), înf`]i[at cu burt` mare peste careatârn` un lan] de ceas, în mâna dreapt` cu un paharde [pri] [i în cea stâng` cu o ]igare de foi. La datarespectiv`, acest portret executat de Zorn eraconsiderat a fi o expresie pozitiv` a masculinit`]ii dela sfâr[itul secolului XIX. Ast`zi îns`, dup` maimulte decenii de demonizare a ”burgheziei”, f`cut`în special de c`tre epigonii marxismului – dar nunumai de c`tre ace[tia, în care atributele de ”burt`mare” [i ”lan] de ceas pe burt`” erau interpretate caexpresie a ”capitalistului exploatator al claseimuncitoare”, conform limbajului respectiv, efectulpublic al acestei gravuri este mai mult de parodie.De fapt, nu to]i domnii cu burt` mare [i lan] de ceaspe burt` erau capitali[ti, în schimb to]i domnii cuburt` mare aveau acea burt` mare pentru c` sau nuse hr`neau în mod ra]ional, sau sufereau de vreoboal` de abdomen. Consider c`, în loc s` inspire”ur` de clas`”, ace[tia ar fi trebuit s` fie privi]i cani[te oameni bolnavi ce au nevoie de îngrijiremedical`. Dar nu a fost s` fie a[a, ci ”ura de clas`”împotriva celor cu burt` mare, r`spândit` ca unpârjol peste omenire, a devenit cu timpul politic` destat, în primul rând în ]`rile de ocupa]ie sovietic`dup` cel de-al doilea r`zboi mondial. În neamuldinspre mama mea, ”unchiul Vl`du]”, pe nume VladOpri[an, fratele tat`lui adoptiv al mamei mele, a fostarestat prin 1948 pentru faptul c` avea burt` mare.Organele comuniste de urm`rire [i ”epurare” dinRomânia aveau ca semnalmente de depistare a capi-


PE SCENELE MUZICALE DIN STOCKHOLMtali[tilor faptul c` ace[tia aveau burt` mare, pentruc` ”supseser` sângele poporului”, [i alte bazaconiide propagand` comunist` de acest fel. Odat`depista]i, ace[ti capitali[ti, care ”se d`duser` la fundpentru a se sustrage judec`]ii drepte a poporului”,conform propagandei comuniste de atunci dinRomânia, erau aresta]i [i ”lichida]i ca clas`”, adicùci[i. Vlad Opri[an a fost arestat într-un sat lamarginea Bucure[tiului pentru motivul c` avea burt`mare, fiind pentru aceasta b`nuit a fi un capitalistcare ”s-a dat la fund” la ]ar` [i, conform celor spuseîn familia mea, a fost pentru aceasta ucis în b`taie laînchisoare. Faptul c` el nu era capitalist, ci uncismar cârpaci s`rac din satul respectiv, [i acela c`burta mare o avea în urma unei boli de pântec, nu auajutat la a i se cru]a via]a. C`ci propaganda asocieriiburtei mari la un b`rbat, cu exploatarea poporului,care trebuia pedepsit` cu ”eradicarea” (adic`moartea), dusese la o sp`lare a creierelor dup` careera mai bine s` fie ucis un nevinovat, decât s` scapeun ”vinovat”. Ce mi se pare îns` cel mai ciudat estefaptul c` un asemenea stat criminal a r`mas încontinuare nejudecat [i nepedepsit. Revenind laexemplul suedez, [i aici propaganda anti-capitalistà dus la acela[i tip de asocieri, ace[ti b`rba]i cuburt` mare din trecut, în loc s` fie trecu]i îndomeniul îngrijirii medicale, fiind trecu]i pân` acumîn domeniul ridiculiz`rii politice. De acest lucru suntcon[tien]i îns` [i organizatorii expozi]iei, ce-[i [iexprim` b`nuiala unei interpret`ri de parodiepolitic` a unei astfel de imagini din partea publiculuilarg. Aceasta, de[i se [tie c` modelul cu pricinafusese de fapt publicist [i bibliotecar la BibliotecaRegal` din Stockholm, [i nimic altceva.

Anders Zorn: ”C`lùl din Transilvania”, 1885.Gravur` în ap`-tare pe cupru.Nationalmuseet, Stockholm.


Ultima tem` a expozi]iei se ocup` de ”lumea de la]ar` [i exotism”. Aici întâlnim un grup de portrete deb`rba]i din satele copil`riei lui Zorn din zonaDalarna, sate pentru care el a p`strat o nostalgieputernic` tot timpul, lucru ce a f`cut ca în 1896 s` sestabileasc` definitiv acolo împreun` cu so]ia sa.Motivele din acele locuri ilustreaz` o cultur` rural`care era deja pe cale de dispari]ie, dar Zorn acontribuit prin arta sa la men]inerea imaginii despreDalarna ca fiind o parte autentic` din Suedia. Totaici sunt expuse [i imagini de ”tipuri exotice” ce leexecutase în c`l`toriile sale prin strìn`tate,reprezentând în special portrete de spanioli [i derromi, conform gustului acelui timp. În afar` de”portrete de ]ig`nci”, Zorn a executat [i portrete derromi b`trâni, ca acel ”C`lù din Transilvania”realizat cu ocazia c`l`toriei sale de nunt` prinArdeal de la sfâr[itul anului 1885, imagine cu carese [i încheie întreaga expozi]ie.

”2 x RAVELOra spaniol` + Copilul [i vr`jitoriile”

Opera Regal` (Kungliga Operan) din Stockholm areîn repretoriu în aceast` stagiune prezentarea înspectacol de o sear` întreag` a dou` opere scurte cumuzica compus` de compozitorul francez MauriceRavel (1875-1937): este vorba despre lucr`rile ”Oraspaniol`” [i ”Copilul [i vr`jitoriile”. În recenzia ceurmeaz` voi relata impresiile [i evenimentele legatede spectacolul vizionat la 8 iunie 2005, într-o punereîn scen` care a avut premiera la data de 12 martie aaceluia[i an.

Seara de spectacol începe cu opera într-un act ”Oraspaniol`” (în original: L’Heure Espagnole), cântat`în limba francez` [i având traducere în suedez` pema[ina de text de deasupra scenei. Libretul folose[tepiesa cu acela[i nume din anul 1904 pentru teatrulOdéon din Paris a scriitorului francez Franc-Nohain(Maurice Legrand, 1873-1934), membru al grupuluiliterar numit ”Amorphes” din care mai f`ceau parte[i Jules Renard (1864-1910), Tristan Bernard (1866-1947) [i Alfred Jarry (1873-1907) [i care avea ca]el combaterea ”ridicolei naivit`]i false” ascriitorilor simboli[ti. Opera aceasta a lui Ravel aavut premiera mondial` la 19 mai 1911 la Opéra-Comique din Paris. Ac]iunea ei are loc în Spaniasecolului XVIII, în ora[ul Toledo, [i anume înatelierul [i locuin]a ceasornicarului Torquemada [iale so]iei acestuia, Conception, pentru care fiecarelucru are timpul sù. Astfel, în fiecare joi, la aceea[ior` din zi, Torquemada pleac` timp de o or` ca s`regleze ceasurile prim`riei, iar pentru Conception,aceast` ”or` spaniol`” este singura ocazie deaventuri amoroase. Chiar acum Torquemada trebuies` plece timp de o or` de acas`, iar Conception îla[teapt` pe amantul sù, poetul Gonzalve. Numai c`ceasornicarul a primit o vizit` nea[teptat` din partealui Ramiro, c`rù[ cu catâri [i po[ta[ în ora[, c`ruia is-a stricat ceasul de buzunar mo[tenit de la un unchitoreador. Dar Torquemada pleac` la treaba sa,rugându-l pe Ramiro s`-l a[tepte. Cum îns` seapropie venirea lui Gonzalve, Conception îlîndep`rteaz` pe Ramiro, care se simte nervos înprezen]a femeilor, dându-i de lucru s` care unuldintre orologiile cu pendul` la dormitorul ei de laetaj. Ramiro a disp`rut la etaj cu ceasul în spate, iarGonzalve î[i face apari]ia, dar el este mai interesatde noi g`selni]e poetice decât de Conception.Ramiro coboar`, Conception îl ascunde pe poet îndulapul altui orologiu [i îi vine ideea s`-i cear` luiRamiro s` care acest ceas sus la dormitorul ei, dup`care s`-l care înapoi pe primul orologiu. Planul eiera ca Ramiro s` r`mân` apoi singur în atelierulceasornicarului, iar ea s` se duc` în dormitorul sù,unde s` fie împreun` cu Gonzalve.

Scen` din opera ”Ora spaniol`” de Maurice Ravella Opera Regal` din Stockholm, cu Conception(Anne Sofie von Otter), Ramiro (Johan Edholm)

[i Torquemada (Magnus Kyhle).Foto: Alexander Kenney / © Kungliga Operan.

Dar, dup` plecarea lui Ramiro cu orologiul în spate,intr` un alt curtezan, bancherul don Inigo Gomez.Pentru a-l ascunde pe acesta de Ramiro, pe cale dea coborâ de la etaj, Conception îl bag` pe bancher îndulapul unui al treilea orologiu cu pendul`. Cum însòra s-a scurtat mult prin acest dute-vino, Conceptionî[i îndreapt` aten]ia c`tre vigurosul [i t`cutulRamiro, c`ruia îi cere un ultim lucru: s` coboare dela etaj al doilea orologiu (în care este ascunsGonzalve), dup` care s` urce din nou la dormitorulei, de aceast` dat` f`r` s` mai care vreun orologiucu el. Conception îl urmeaz` pe scar` în sus, iarRamiro îi satisface r`m`[i]a orei de amor. La sosireaimediat` a lui Torquemada, ceasornicarul îi g`se[teîn atelierul sù pe Gonzalve [i don Inigo în]epeni]i îndulapurile celor dou` orologii, din care nu mai potie[i. Explica]ia lor este c` sunt interesa]i s` cumpereaceste orologii [i c` s-au în]epenit în ele în timp ce lecercetau [i pe la interior. De la etaj coboar`Conception cu Ramiro, despre care ea spune c` îic`rase în dormitor un orologiu (c`ci o f`cuse, nu-ia[a?), scutindu-l astfel pe Torquemada s` o fac`, iarGonzalve [i don Inigo cump`r` dou` orologii(justificându-[i astfel prezen]a în dulapurileacestora), a[a c`, în final, ceasornicarul este foartemul]umit, la fel cum mul]umi]i sunt [i to]i ceilal]i,desigur fiecare din motive diferite.La vremea sa, critica a considerat piesa de teatru”Ora spaniol`” drept ”un vaudeville u[orpornografic”, ceea ce consider c` nu s-a schimbatnici prin punerea sa pe muzic`, [i nici cu timpul. Înceea ce prive[te muzica lui Ravel la aceast` oper`,compozitorul însu[i a declarat într-un articol publicatîn 17 mai 1911, adic` cu dou` zile înainteapremierei, c` este vorba despre ”o comediemuzical`”, c` ”doar cvintetul final, prin forma saconven]ional`, vocalize [i efecte vocale, poate sàminteasc` de un ansamblu obi[nuit de repertoriu deoper`. În afar` de acest cvintet, este vorba mai multde declamare obi[nuit` decât de melodie”. Scopullui Ravel nu era aici de a crea muzic`, ci ”oprozodie corect`” în limba francez`, [i nu în alt`limb`. De aceea, nu este de mirare de ce criticavremii a considerat c` Ravel ”s-a r`t`cit învulgaritate”, apreciindu-se pe atunci c` el d`deadovad` de cruzime într-un stil c`ruia îi lipsea oriceurm` de c`ldur` [i sentiment. Nici aceste lucruri numi se pare c` s-au schimbat cu timpul, c`ci muzicaacestei opere const` dintr-o o cacofonie con[tient`de zgomote mecanice de-a lungul întregii partituri,chiar dac` în fundalul conversa]iei fluente acânt`re]ilor se aude din când în când coloritulorchestral spaniol [i ritmica special` a unor dansuripopulare spaniole precum ”habanera”, ”jota” [i”malagueña”. Actuala punere în scen` de la OperaRegal` din Stockholm nu mi se pare deloc c` ajut` laîmbun`t`]irea acestor premize nefericite. Astfel,cacofonia orchestral` a fost într-adev`r cacofonie,dar, toat` muzicalitatea depinzând de prozodialimbii franceze, aceasta s-a izbit de puterniculaccent suedez al unora dintre interpre]i. Când totuleste redus doar la prozodie, frazarea este foarteimportant` în crearea muzicalt`]ii, lucru ce a sc`patîns` conducerii muzicale a spectacolului. În plus,decorul [i costumele au mutat ac]iunea din secolulXVIII spaniol în ceva cu tr`s`turi de ”art déco” depe la anii 1925-1930, dar de factur` ”swedishblond”, dup` cum se numea varianta sedez` aacestui stil decorativ reluat` prin anii 1950-60. Lairitarea produs` de presta]ia anti-muzicl` a lui Ravels-a adùgat [i confuzia provocat` de mistificareaprin maniera teribilist` a autorilor de decor [icostume, ceea ce pune sub semnul întreb`rii buneleinten]ii la care te a[tep]i, ca spectator, din partearealizatorilor unui spectacol de oper`. Înc` o dat`,avem de-a face [i la aceast` punere în scen` nu cuo interpretare, ci cu o r`st`lm`cire a unui spectacolde oper`, f`cut` nu pentru a clarifica unele lucruri,ci pentru a ne deruta cu totul. 18


(Continuare din pag. 17: 2 x RAVEL.)

Cel de al doilea spectacol de oper` al serii ”2 xRavel” îl constituie ”Copilul [i vr`jitoriile” (înfrancez`: l’Enfant et les sortilèges), o fantezie liric`în dou` p`r]i cu muzica lui Maurice Ravel pe un textal scriitoarei Colette (Sidonie-Gabrielle Colette,1873-1954), a c`rei premier` mondial` a avut loc laOpera din Monte Carlo în anul 1925. La actualapunere în scen` de la Opera Regal` din Stockholmea este cântat` în limba suedez`.În prima parte a lucr`rii ne afl`m în cameraCopilului, care este un bìat de [coal` plictisit, carenu vrea s`-[i fac` lec]iile. Pere]ii sunt tapeta]i cudesene reprezentând diferite personaje, oi, p`stori,câini, m`gari, totul în culori cu totul altele decât celedin natur`. Mobilele sunt un pupitru ca de [coal` lacare [ade bìatul, fotolii mari cu huse, un orologiude parchet ca un dulap pictat cu flori, o colivie cu oveveri]` în ea [i un c`min deschis cu foc de j`raticpe care fierbe un ceainic mare. Copilul (rol demezzo-sopran`) are o r`bufnire (inexplicabil`?) derùtate: î[i r`stoarn` c`limara pe caiete, ar vrea s`goleasc` c`mara de dulciuri, s` chinuiascànimalele [i s` distrug` lucrurile din cas`,imaginându-[i bucuros cât de întristat` ar fi Mamasa din aceast` cauz`. Vrea s` fie liber! IntrareaMamei îi întrerupe aceste gânduri. V`zându-l câteste de lene[, Mama se sup`r` [i îl pedepse[te pebìat s` r`mân` în camera sa tot restul zilei f`r` demâncare. R`mas din nou singur, Copilul se înfurie,distruge lucrurile din camer` [i sfâ[ie tapetele [ic`r]ile sale. Cu un toc ascu]it scoate un ochi alveveri]ei, vars` apoi ceaiul în vatr` [i arunc` pisicape fereastr`.

Scen` din partea întâia a operei ”Copilul [ivr`jitoriile” la Opera Regal` din Stockholm:

Copilul (Susann Végh) str`punge ochiul Veveri]ei.Foto: Christina Ottosson / © Kungliga Operan.

În clipa aceea are îns` loc ceva nea[teptat: lucruriledin camera copilului prind via]`! Fotoliile, Cea[ca deCeai [i Ceainicul î[i exprim` bucuria de a sc`pa desub dominarea Copilului. Orologiul este disperatpentru c` a fost ciuntit de Copil, care i-a stricatma[in`ria. Focul amenin]` s`-l ard` pe Copil, în timpce P`storii [i P`stori]ele de pe tapete încearc` f`r`succes s`-[i adune animalele zmulse de acesta de pepere]i. Dintr-o carte de pove[ti rupt` de bìat aparePrin]esa, de care acesta este îndr`gostit. Dragosteadintre ei devine imposibil` prin distrugerea c`r]ii, iarPrin]esa este luat` de For]ele Rùlui, în timp cebìatul este supus chinurilor inumane ale Aritmeticii.

Atunci pere]ii camerei dispar [i Copilul se afl`deodat` în gr`din`, ceea ce ne duce în partea adoua a acestei fantezii lirice. Copacii au c`p`tatvia]` [i îl atac` pe bìat, pentru c` acesta îi crestasemai înainte cu cu]itul. O Libelul` care î[i caut`perechea afl` c` iubitul ei fusese str`puns cu un acde c`tre bìat. Tot atunci bìatul î[i d` deama c`Liliacul, pe care îl omorâse cu o sear` înainte, aveaopt pui care acum au r`mas f`r` p`rinte din cauzalui. În cele din urm` o întâlne[te pe Veveri]a c`reiaîi scosese un ochi în explozia sa de furie de maiînainte. Veveri]a o avertizeaz` pe o Broasc` venit`la Copil despre colivia în care ea îns`[i fuseseînchis` mai înainte. Bìatul încearc` s` se scuze,spunând c` dorea doar s` admire ochii Veveri]ei.Veveri]a îi explic` faptul c` aceasta este libertatea:s` po]i vedea cerul albastru [i înalt, precum [ilacurile adânci, care au dat ochilor ei culoarea lorfrumoas`. Dup` care Veveri]a le[in`, din cauz` c`pierduse mult sânge. Copilul vede acum c` to]ilocuitorii gr`dinii trìesc în dragoste [i armonie, elfiind singurul care nu iube[te pe nimeni [i simte c`nu este iubit de nimeni. Deodat`, Copacii din gr`din`se unesc cu Fluturii de Noapte, Broa[tele [i Lilieciiîntr-o explozie de furie oarb` împotriva Copilului,vrând s` se r`zbune pe el, [i se arunc` asupra lui.Când haita se împr`[tie, copacii [i animalele, spresurprinderea lor, v`d c` bìatul a legat r`nileVeveri]ei, care avum este vindecat` [i se poateîntoarce la via]a sa liber`. Dar nici unul dintreanimale nu poate opri ca bìatul s` sângereze înurma r`nilor pe care ele însele i le-au provocat.Singurul lucru pe care l-au putut face a fost s` ocheme pe Mama bìatului. Aceasta vine, dar Copilulzace f`r` via]` la p`mânt. Animalele [i copacii jur`în fa]a Mamei c` bìatul s-a f`cut bun [i c` el estecel care a vindecat r`nile Veveri]ei. Dup` careCopilul se treze[te în bra]ele primitoare ale Mameisale.În cea mai mare parte a sa, aceast` fantezie liricèste mai mult un balet cântat, în care fiecarepersonaj [i fiecare scen` cap`t` genul sù muzicalpropriu. Astfel, Fotoliile danseaz` un menuet careaminte[te de o saraband`, Orologiul cânt` o ariebuf` ce aminte[te de music-hall, Cea[ca de Ceai [iCeainicul danseaz` un ragtime cu elemente demuzic` pentatonic` chinezeasc`, Focul cânt` o arievirtuoas` de bel canto, Libelula execut` un vals lent,corul final cânt` un coral pe mai multe voci, [i a[amai departe. C`ci muzica acestei fantezii colcìe deecouri de la mae[trii muzicii anterioare lui Ravel:din barocul francez, din clasicismul vienez, din jazz

[i din impresionism. Dealtfel, Ravel vorbea adeseadespre ”arta grea de a se ]ine în echilibru întreimita]ie [i originalitate”. Tot Ravel obi[nuia s` spun`[i c`: ”A scrie muzic` este pân` la 75% o ocupa]ieintelectual`”. Afirma]ia aceasta este îns` atât delapidar`, încât pân` la urm` sun` bizar: c`ci cine seocup` de celelalte 25 de procente, dac` nu totacela[i compozitor intelectual? Despre Ravel,criticii din vremea sa spuneau c` este artificial, cèste mecanic. Colegul de meserie Igor Stravinski(1882-1971) obi[nuia chiar s`-l defineasc` drept”un ceasornicar elve]ian”. Personal, consider c`substan]a ce st` la baza acestor aprecieri referitoarela muzica lui Ravel este [i azi tot aceea[i. Înleg`tur` cu interpretarea acestei fantezii muzicale,citeam în The Illustrated Encyclopedia of RecordedOpera, Salamander Books 1979, c` ”o traducere atextului scris de Colette este aproape imposibil def`cut – prea mult s-ar pierde.” Observa]ie care nu aprovocat re]ineri la Opera Regal` din Stockholm dea-l prezenta în traducere suedez`. De ce s-a f`cutaceasta, când primul num`r al serii fusese jucat înlimba francez`, n-am priceput. O explica]ie ar fi fosaceea c`, pentru copii, s-ar juca în limba ]`rii, adic`în suedez`, dar, de[i eroul piesei este un copil, faptulc` se joac` dup` acea comedie u[or pornografic`, [imai ales a[a de târziu în noapte, motivul c` ar fivorba despre un spectacol pentru copii se excludede la sine. În ceea ce prive[te decorurile, izbe[teatmosfera lugubr` a interiorului camerei Copilului,ai c`rei pere]i sunt, ca o inova]ie a celor responsabilide aceast` punere în scen`, de culoare neagr`. Esteadev`rat c` pe ace[ti pere]i sunt pictate tot felul deanimale viu colorate de mari dimensiuni, ceea ce sedep`rteaz` de ideea unor tapete de camer` de copii,dar culoarea dominant` r`mâne totu[i cea neagr`.În felul acesta autorii punerii în scen` ne explic`,poate, [i de ce Copilul se poart` atât de bestial fa]`de aceast` camer` [i tot ce se afl` în ea: esteprobabil efectul locuirii unui copil într-o camer` cupere]ii negri! De[i nu acestea sunt indica]iile deambian]` descrise în libret de Colette. Oricum, [i aicine întâlnim cu inten]iile realizatorilor, din p`catepuse pe deplin în aplicare, de a se îndep`rta cât maimult posibil de inten]iile [i indica]iile autorilorlucr`rii originale. Nu vreau s` spun îns` prin aceastac` ele ar fi fost cu mult prea str`lucite, dar auncitoat` reprezentarea ar fi avut, poate, ceva mai multîn]eles. Ca [i la ”Ora spaniol`”, ce mi-a lipsit [i aicia fost frazarea subordonat` sensului voit al autoru-lui. Iar reprezentarea în traducere suedez` nu aavut deloc darul s` ajute spectacolul, din contr`.

Scen` din partea a doua a operei ”Copilul [i vr`jitoriile” la Opera Regal` din Stockholm:Copilul (Susann Végh) [i Focul (Kristina Hansson).

Foto: Christina Ottosson / © Kungliga Operan.

Aprilie – Iunie 2005 CURIERUL ROMÂNESC 19__________________________________________________________________________________________________________

LA MARILE LICITAII DE PRIM~VAR~ DE LA STOCKHOLMde arhitect Octavian Ciupitu

În perioada 26 - 29 aprilie a.c. a avut loc Licita]ia dePrim`var` Moderna a casei de licita]ii Bukowskis lasediul din Stockholm. Ca de obicei, recordurile depre]uri au fost atinse de lucr`ri suedeze cump`ratede colec]ionari suedezi. De remarcat a fost licitareapicturii ”Turistul de pe Teneriffa” executat` de Nilsvon Dardel (1888-1943), care, evaluat` fiind la1.500.000 SEK, a fost adjudecat` la suma de4.050.000 SEK, fiind astfel achizi]ionat` de o familiesuedez` de colec]ionari. Dintre picturile realizate dearti[ti plastici moderni din afara Suediei, amremarcat lucrarea ”F`r` titlu” de Karel Appel,datând de prin anii 1950, care, evaluat` fiind la350.000 SEK, s-a adjudecat la 480.000 SEK. În ceeace prive[te lucr`rile de grafic` create de arti[ti cumare renume interna]ional, cele de Marc Chagall(1887-1985) i-au interesat mai ales pe cump`r`toriigermani, englezi [i americani, cele de Christo(1935-) pe cump`r`tori atât din S.U.A. cât [i dinEuropa, cele ale lui Pablo Picasso (1881-1973) pecolec]ionarii din toat` lumea, iar cele de HenryMoore (1898-19) în special pe amatorii lui englezi,aceasta conform observa]iilor comunicate de c`trepersonalul acestei case de licita]ii. În sfâr[it, dintreobiectele de art` decorativ` men]ionez un vas dinsticl` executat de Emile Gallé în ”marqueterie surverre” care, evaluat la 60.000 SEK, s-a adjudecat la240.000 SEK.În perioada 24 - 27 mai a.c. a avut loc tot la sediulsù din Stockholm [i marea licita]ie de calitate carepoart` denumirea de Licita]ia Interna]ional` dePrim`var` de la Bukowski. Conform informa]iilor depres` primite de aici, ultimile zece zile dinaintealicita]iilor sunt afectate promov`rii [i anun]`riiacestora în presa zilnic`, precum [i unor intensearanjamente publicitare. Publicul este invitat zilnicatunci la vizite cu ghid, iar serile sunt invitate b`nci[i companii financiare suedeze [i interna]ionale lacocktailuri de vizionare [i prelegeri, totul pentru a sel`rgi baza de recrutare a clientelei [i a se creea înfelul acesta [anse mai mari pentru ca proprietariilucr`rilor l`sate spe vânzare în sarcina firmeiBukowskis s` ob]in` pre]uri cât mai bune.

266. A.P. Bogoliubov: ”Vedere asupra ora[uluiArnheim”, 1871. Ulei pe pânz`, 101 x 71 cm.

© Bukowskis.

Dac` la sec]ia de pictur` suedez` am întâlnit din nousume-record la lucr`ri de favori]i ai publicului largprecum Anders Zorn (”Margit”, ulei pe pânz`,1918, adjudecat` la 1.850.000 SEK) [i Carl Larsson(”Suzanne pe colin` în p`dure”, acuarel`, evaluat`la 450.000 SEK [i adjudecat` la 1.300.000 SEK),recordul absolut a fost atins de o pictur` de la sec]iade art` strìn`. Este vorba despre lucrarea ”Vedereasupra ora[ului Arnheim” a pictorului rus Alexei

Petrovici Bogoliubov (1824-96). Se [tie c` estevorba despre Arnheim, deoarece numele acestuiora[ este notat în col]ul drept de jos al tabloului.Arnheim, eller Arnhem, este un ora[ din Olanda, peatunci considerat ca foarte pitoresc [i vizitat depictor în c`l`toriile sale prin Europa din perioada1853-60. Anul 1871 aflat pe pânz` este anul cândpictura aceasta a fost expus` în public. Cump`rat de]arul Alexandru al II-lea (1818-81) de la pictor laPetersburg, tabloul acesta a fost mai întâi atârnat înpalatul Alexandru de la arskoe Selo (ast`zi:Pu[kin), dup` care a fost mutat la palatul Anicikov -un palat privat construit în secolul XVIII pe malulfluviului Fontanka, unul dintre palatele favorite ale]arilor Nicolae I (1796-1855) [i Alexandru al III-lea(1845-94). Tabloul mai poart` înc` pe spate etichetacu num`rul de inventar 191/268 de la palatulAnicikov. A fost adjudecat prin telefon la suma de3.950.000 SEK. Trebuie spus aici c` Bukowskis adezvoltat în ultimii ani o ampl` activitate de licita]iide art` rus`, atât la sediul sù din Stockholm, cât [ila filiala din Helsinki, în Finlanda. Interesulcump`r`torilor din Rusia pentru arta proprie esteremarcabil` [i se manifest` printre altele prin aceeac` pentru fiecare obiect licitat se lupt` mai multepersoane, adesea de la distan]` prin telefon, ceea ceface ca pre]urile s` creasc` foarte mult. Astfel,toate picturile din sec]ia de pictur` ruseasc` [i de laaceast` licita]ie s-au vândut foarte scump, celedou`zeci de linii telefonice fiind ocupate în tottimpul licit`rilor. Au fost licitate lucr`ri de FeodorVasilievici Sicikov (1860-1958), Alexandru Rub]ov(1884-1949), Ilia Repin (1844-1930) [i al]ii. Italieniinu par îns` a fi la fel de ahtia]i s`-[i recumperecapodoperele cu orice pre], de[i am întâlnit, în afar`de o mul]ime de lucr`ri desemnate ca ”în manieralui”, ”din [coala lui”, ”atribuit lui” [i a[a maideparte, [i picturi originale de excep]ie, precummeditativa ”Poeta Safo” de Domenico Zampieri, zisDomenichino (1581-1641), sau reînviatul ”Laz`r”de Sebastiano Ricci (1659-1734), evaluate îns` lapre]uri ”modice”, de sub 100.000 SEK (totul esterelativ). Pictura veche suedez` se cump`r` mai alesde suedezi, de mare interes fiind colec]ionarea deportrete de rude [i alte persoane din neam, în timpce portretele regale suedeze, mai ales cele createde Alexander Roslin (1718-93), sunt cùtate la mareconcuren]` [i de c`tre colec]ionarii strìni. Am mairemarcat obiecte de argint`rie magnifice de laînceputul secolului XVII, câteva comode rococo [iceva covoare Bidjar [i Heris. Din nou un recordrusesc s-a notat la sec]ia de por]elanuri, unde unnum`r de 18 farfurii cu motive militare produse demanufactura imperial` de por]elan de la Petersburgla comanda ]arului Nicolae al II-lea (1868-1918) aufost vândute la un pre] total de 9.600.000 SEK.

La cea mai veche cas` de licita]ii din lume înc` înfunc]iune (din anul 1674), Administra]ia de Licita]iia ora[ului Stockholm (Stockholms Auktionsverk),care de câ]iva ani în urm` este îns` privatizat`, auavut loc în perioada 27 – 29 aprilie marile licita]ii deprim`var` de art` major` [i aplicat` din epocamodern` cunoscute sub titlul de Calitatea Modern`.Am notat aici, printre altele, un birou de scris din

1923 proiectat de arhitectul suedez Uno Åhren(1897-1977), o sculptur` de Henri Matisse (1869-1954), câteva gravuri de Lucio Fontana (1899-1968)[i Pablo Picasso (1881-1973), precum [i un desensculptural de Henry Moore (1898-1986). La sec]iade sticl`rie s-a aflat o impresionant` lamp` de masèxecutat` de Gallé, în timp ce la cea de argint`rie s-au remarcat candelabrele formate de argintarulsuedez modern Wiwen Nilsson în 1929. În sfâr[it, lasec]ia de pictur` modern` suedez` m-am bucurat s`v`d cre[terea aprecierii acordate de exper]ilucr`rilor pictorului Hilding Linnqvist (1891-1984),fost ”protejat” al galeriei noastre de art` OCISCO(combinarea primei litere din prenume [i a primelordoua litere din nume de la numele Octavian Ciupitu[i Silvia Constantinescu, cei doi proprietari aigaleriei), galerie care a func]ionat la Göteborg înperioada 1983-1986. Am întâlnit aici pictura luiHilding Linnqvist intitulat` ”Cântecul inimii II” din1920, care a fost evaluat` la 500.000-700.000 SEK(acesta este cel de-al doilea exemplar din douìdentice, exemplarul ”Cântecul inimii I” se aflàcum la Muzeul de Art` Modern` din Stockholm).Este o evaluare care m` surprinde de cât este demare, dac` m` gândesc c` în anul 1986, când l-aminvitat s` aibe la galeria noastr` ceea ce s-a ar`tat afi ultima sa expozi]ie personal`, Hilding Linnqvistera marginalizat de c`tre lumea artistic` suedez`,celelalte galerii de art` evitau s`-i expun` lucr`rile,iar cotele picturilor lui nu se ridicau nici la a zeceaparte a evalu`rilor ce li se fac azi.

2466. Atribuit lui Domenico Zampieri, numitil Domenichino: ”Pietá”, 1611-1612.

Ulei pe pânz`, 148 x 114 cm.© Stockholms Auktionsverk.

În luna mai, în zilele de 25 – 27, au avut loc licita]iilede prim`var` de obiecte de calitate deosebit`, carepoart` denumirea de Marea Calitate. Au fost scoasela vânzare aici un num`r de 1.341 de loturi, grupateîn categoriile: mobile, oglinzi, ceasuri, lustre, sticl` [iceramic` europene, artizanat [i ceramic` orientale,pictur` [i sculptur` suedeze, pictur` [i sculptur` uni-versale, argint`rie, bijuterii, textile, covoare [i diver-se. Un aspect interesant aici este faptul c` o partedintre aceste obiecte au apar]inut unor personalit`]iistorice suedeze. Între ele am g`sit o mas` de scriscare apar]inuse scriitorului Erik Gustaf Geijer(1783-1847), o trus` de farmacie de voiaj care sespune c` ar proveni de la Carl von Linné (1707-78),precum [i o farfurie din cositor care a f`cut partedin serviciul de la castelul Strömsholm al regineisuedeze Hedvig Eleonora (1636-1715). Dar ele-mentul senza]ional este constituit aici de c`tre redes-coperirea picturii ”Pietá”, atribuit` unuia dintremarii mae[tri ai barocului italian, pictorul DomenicoZampieri, numit il Domenichino (1581-1641). Seprezint` aici o scen` luat` din Noul Testament, într-o compozi]ie ce constituie o varia]ie pe tema eveni-mentelor care au urmat crucific`rii lui Iisus [i carenu sunt descrise clar în Biblie.

32

20 CURIERUL ROMÂNESC Aprilie – Iunie 2005__________________________________________________________________________________________________________

ARHITECTUR~ VECHE DIN JAPONIA (XVII)de arh. Octavian Ciupitu

Arhitectura militar`(Continuare din num`rul trecut.)

Castelul Uwajima a fost construit în anul 1595 deTakatora Todo [i este de tipul ”Hirayama-jiro”(castel de câmp liber). În anul 1615 castelul a intratîn posesia lui Hidemune, primul fiu al lui MasamuneDate [i timp de 250 de ani, de-a lungul a nou`genera]ii, a avut o via]` prosper`. Turnul central,construit într-un stil independent, este acum denumit”mo[tenire cultural` na]ional` important`”. Lapoalele castelului se afl` ”Tensha-en”, o gr`din` dec`petenie r`zboinic` caracteristic` pentru perioadaEdo (1596-1867). Aceasta ocup` o suprafa]` de 1,3ha. [i este dotat` cu ele[tee precum [i plant`ri dewisteria [i iri[i.

Turnul central de la Castelul Uwajima.

Castelul Marugame, datând din aceea[i perioad`,are ca semne de recunoa[tere zidurile din piatr`”Ougi no Kobai” (în forma unui evantai îndoit).Turnul s`u central, care este unul dintre celedou`sprezece turnuri originale din lemn r`maseintacte în Japonia, precum [i por]ile ”Ote ichi noMon”, ”Ni no Mon” [i altele îi p`streaz` aparen]ape care a avut-o în vremurile de demult.

Turnul central de la Castelul Marugame.

Printre cele dou`sprezece castele din Japonia careau supravie]uit în stare relativ bun` la incendii,r`zboaie [i alte catastrofe de la sfâr[itul epociifeudale (1867), se num`r` [i Castelul Kochi. El afost construit în perioada 1601-11, dar cl`dirile saleimportante, inclusiv turnul central, dateaz` din 1748,când au fost reconstruite dup` ce fuseser` distruseîn urma unui mare incendiu. Castelul Kochi a fostsediul familiei Yamauchi, care a domnit în acel loc

Turnul central de la Castelul Kochi.

precum [i în regiunea înconjur`toare în timpul peri-oadei Edo.Castelul Matsuyama, considerat a fi printre cele maifrumoase dintre castele din Japonia r`mase în stareoriginal`, este situat pe creasta plat` a unui deal [i senum`r` printre cele doar trei castele japoneze cuaripi colaterale multiple. El a fost construit înperioada 1602-28. În anul 1635, acest castel a fostdesemnat unei ramuri a familiei Matsudaira, careera înrudit` cu Tokugawa, [i a r`mas în posesiaacestora pân` la sfâr[itul erei feudale. Actualul turncentral cu trei etaje a fost construit în 1820 într-oarhitectur` ce urmeaz` formele originalului cu cincietaje care a fost distrus la un incendiu provocat deun tr`snet.

Vedere general` de la Castelul Matsuyama.

Castelul Hirosaki a fost construit în anul 1611 dec`tre clanul Tsugaru. El cuprinde un turn central cutrei etaje, [an]uri de ap`rare fortificate, por]i [icâteva turnule]e de col] (”yagura”) care ausupravie]uit intacte pân` în zilele noastre sau careau fost reconstruite. Parcul acestui castel este unuldintre cele mai cunoscute locuri din Japonia pentrucire[i în floare. Cei peste 2 600 de cire[i ai acestuiparc desfat` peste un milion de vizitatori în cadrulevenimentelor legate de ”sakura matsuri” (festivalulcire[ilor în floare), care au loc în fiecare an întimpul ”S`pt`mânii de Aur” de la sfâr[itul luniiaprilie [i începutul lunii mai.

Vedere de la Castelul Hirosaki cu cire[i în floare.

Castelul Bitchu-Matsuyama, cunoscut [i sub numelede Castelul Takahashi, din localitatea Takayashi înprefectura Okayama, a fost construit în anul 1683 dec`tre Mizunoya Sakyonosuke Katsumune. Amplasatpe vârf de munte, el cuprinde, printre altele, undonjon [i ziduri de ap`rare. El este cunoscut ca fiindcastelul din Japonia aflat la cea mai mare în`l]ime(480 de metri deasupra nivelului m`rii). Primulcastel din aceast` zon` a fost construit la anul 1240

pe un munte din apropiere de c`tre AkibaShigenobu. Pe amplasamentul actual, primul CastelMatsuyama a fost ridicat la anul 1331 de c`treTakahashi Muneyasu. Donjonul ce se poate vedea [iazi a fost cl`dit de Mizunoya în anul 1683. Acestaera unul dintre foarte pu]inele donjoane cu numaidou` etaje, dar, aflându-se pe creasta unui munte,nu era nevoie s` se cl`deasc` un punct de ap`raremai înalt. Dup` Mizunoya au urmat al]i st`pâni aicastelului acesta pân` la venirea în 1744 a lui Itaku-ra Katsuyoshi, ai c`rui descenden]i au continuat s`-lst`pâneasc` pân` la restaura]ia Meiji din anul 1868.

Imagini de la Castelul Bichu-Matsuyama.Foto: © Kenji Yamamoto.

O a doua categorie de castele japoneze pe care leîntâlnim ast`zi o formeaz` ”castelele reconstruite”.Dintre acestea, Castelul Aizu-Wakamatsu este situatîn localitatea cu acela[i nume din prefectura Fuku-shima, pe latura de sud a bazinului Aizu, la poalelede sud ale muntelui aflat în acel loc.


Imagine de la Castelul Aizu-Wakamatsucu turnul Tensyukaku.

La partea de est se afl` lacul Inawashiro. Centrulistoric al acestui ora[ a fost construit în aceea[iperioad` cu castelul la ini]iativa familiei Ashina.Conacul ini]ial ridicat de Ashina Naonari în primulan al erei Shitoku (1384) a stat la originea CasteluluiAizu-Wakamatsu. Mai târziu, castelul a fost luat deDate Masamune [i apoi de Gamo Ujisato, care înanul al optsprezecilea al erei Tensho (1590) i-aschimbat numele în Castelul Tsuruga. Turnul princi-pal, numit Tensyukaku, a fost la origine un turn deveghe ridicat peste o locuin]` în perioada r`zboiuluicivil din perioada Sengoku (perioada Statelor R`z-boinice, 1467-1573), dar a fost consolidat cu timpultot mai mult, servind apoi [i ca o func]ie de ap`rare.În timpul perioadei Edo (1596-1867), acest turn afost considerat ca simbolul autorit`]ii seniorului local[i a devenit mai apoi tot mai decorativ. De la a fi laînceput un fort sau un lag`r militar simplu pe vremear`zboiului civil din perioada Sengoku, în perioadaEdo a[ezarea aceasta a fost transformat` de senioriifeudali în re[edin]` [i birouri administrative, servindtotodat` [i ca punct de ap`rare prin adùgarea unuidonjon în centrul sù. Rezultatul a fost un conglo-merat de cl`diri unitar, numit ”Jokaku”. În anul1868, dup` înfrângerea for]elor shogunatului dec`tre trupele noului guvern imperial în lupta de lalocalitatea Toba-Fushimi din apropiere de Kyoto, s-adat ordin de subjugarea lui Matsudaira Katamori,st`pânul domeniului Aizu, care era legat de shogu-natul Tokugawa. Armatele guvernului japonez auatacat atunci ora[ul Aizu, care a opus rezisten]` înalian]` cu aproape treizeci de clanuri feudale dinregiunea Tohoku. Ace[tia au rezistat un timp ]inândCastelul Wakamatsu, dar în luna septembrie aaceluia[i an ei au capitulat. Atunci a avut loc fai-moasa sinucidere colectiv` a regimentului ”Byako-tai” (Regimentul Tigrului Alb), format din copiii ase-dia]ilor. În urma r`zboiului de la Aizu, în anul al[aptesprezecilea al erei Meiji (1884) toate cl`dirilecastelului, inclusiv marele donjon, precum [i ora[ullegat de el, au fost arse la p`mânt, dar ora[ul Aizu afost ref`cut apoi, p`strând caracterul de ”ora[ decastel”. În luna septembrie din anul al patruzeci [inoulea din era Showa (1974), dup` nou`zeci de anide la distrugerea sa, Castelul Aizu-Wakamatsu afost [i el reconstruit [i dat în folosin]`.

Un turnule] de paz` [i donjonulde la Castelul Nagoya.

Castelul Nagoya, cunoscut [i sub numele de CastelulKinshachi, a fost fondat în anul 1612 de c`treshogunul Tokugawa Ieyasu [i se afl` situat în

localitatea Nagoya din prefectura Aichi. Este vorbadespre un castel de tipul ”castel de [es”. Ordinulconstruirii lui a fost dat de Tokugawa Ieyasu în anul1610, iar scopul reliz`rii acestuia era înt`rireaautorit`]ii shogunului în zona Owari (Nagoya [iîmprejurimi). Castelul a fost terminat în 1612 iar în1616 el a intrat în posesia lui Yoshinao, cel de-alnou`lea fiu al lui Tokugawa, de unde acesta aguvernat asupra zonei Owari. Donjonul acestui cas-tel este remarcabil prin cele dou` elemente decora-tive aurite ”shachihoko” care îi termin` acoperi[ul [icare i-au dat castelului [i denumirea de ”Kin-shachi”, termen în care ”Kin” înseamn` ”aur”, iar”shachi” este denumirea animalului mitologic înforma unei balene uciga[e care se obi[nuie[te s` sepun` în vârful acoperi[urilor la donjoane sau altecl`diri din incintele castelelor japoneze. CastelulNagoya a fost distrus de c`tre bombardamenteleamericane din timpul celui de-al doilea r`zboimondial, dar el al fost reconstruit cu structurimoderne din beton armat în anul 1959. Sunt deremarcat aici trei turnule]e de paz` de pe zidurile deincint` (”yagura”), dou` por]i [i donjonul, ce a fostîns` reconstruit [i el tot din beton armat.

Detaliu de fa]ad` de la donjonul, reconstruit în betonarmat, aflat în incinta de la Castelul Osaka.

Un alt castel din categoria de ”castele reconstruite”este Castelul Osaka. Este vorba [i aici tot despre un”castel de [es”, care este situat în localitatea Osaka[i a fost construit în anul 1583 de c`tre ToyotomiHideyoshi. Acesta, mare expert în probleme militarede b`t`lii, a proiectat aici cel mai puternic castelconstruit vreodat` în Japonia. Întreaga zon` acastelului este înconjurat` de un [an] larg care nuare decât dou` cì de acees peste el. Una dintreacestea era un pod îngust care putea fi u[or ap`ratsau chiar distrus la nevoie. Cur]ile interioare carecon]ineau marele donjon erau construite la trei etajedeasupra nivelului apei din [an]urile de ap`rare.Atacatorul trebuia s` escaladeze trei ziduri înaltedin piatr` [i s` se ca]ere peste trei rânduri deturnule]e de ap`rare pân` s` ajung` la cur]ileinterioare. Dar, cum nici un castel nu este invincibil,în anul 1615 Castelul Osaka a c`zut în mâinilearmatei lui Tokugawa. Hideyori, mo[tenitorul luiHideyoshi, s-a sinucis înainte de a fi capturat. Înanul 1620 Tokugawa a renovat Castelul Osaka întotalitate [i a cl`dit un nou donjon, f`când-ul maimare [i mai impozant decât fusese originalul luiHideyoshi. În 1665 donjonul a fost lovit de tr`znet [ia ars pân` în temelii. Castelul Osaka a fost recon-struit abia în anul 1931, [i atunci din beton armatCastelul Osaka mai este întâlnit [i sub denumirea de”Kin-jo” (Castelul de Aur).Castelul Hiroshima, situat în localitatea Hiroshimadin prefectura Hiroshima, a fost construit în anul1591 de c`tre Mori Terumoto. Este de tipul ”castelde câmpie” [i are un turn central cu o în`l]ime decinci etaje. Mori Terumoto era un important”daimyo” (senior feudal), care avea controlul asu-pra celei mai mari p`r]i a zonelor San’in [i San’yo.În cadrul luptei de la Segikahara din anul 1600, MoriTerumoto a fost de partea for]elor Vestului, careîns` au pierdut b`t`lia, iar terenurile de sub controlullui Mori au fost confiscate de c`tre guvernarea luiTokugawa Ieyasu.

Imagine de la Castelul Hiroshima.

Locul sù a fost luat la Hiroshima de c`tre Fuku-shima Masanori, care era îns` un fost aliat al luiHideyoshi, ce-i fusese rival lui Tokugawa. În timpce era sta]ionat la Castelul Hiroshima, se pare c` luiFukushima i s-a f`cut dor de vremurile trecute dintimpul lui Hideyoshi, lucru ce nu i-a f`cut pl`cere luiTokugawa. Când marea inunda]ie din 1617 a provo-cat o seam` de stric`ciuni importante la CastelulHiroshima, Fukushima s-a adresat cu o cerere laguvernul Tokugawa pentru a i se da voie s` fac`repara]iile necesare la acest castel, dar r`spunsulprimit a fost doar c` cererea se afl` ”în cercetare”.Vreo aprobare nu i-a venit îns` niciodat`. În timpulregimului lui Tokugawa se stabilise ca fiecareprovincie s` aibe un castel [i nici o provincie nuavea voie s` aibe mai mult de un singur castel. Caurmare, unele provincii f`r` castel au fost for]ate s`construiasc` ni[te castele care de fapt erau inutile,în timp ce alte provincii trebuiau s` d`râme castelecare uneori erau de mare importan]` istoric`, doarca s` respecte cerin]a de a nu avea mai mult de unulsingur în provincia respectiv`. Aceast` lege, cunos-cut` sub numele de ”ikkoku ichijoo”, mai cerea [i ca”daimyo” s` ob]in` aprobare de la guvernul Toku-gawa ca s` poat` cl`di, recl`di sau renova vreuncastel. În cazul Castelului Hiroshima, cum aproba-rea se tot l`sa a[teptat`, dup` doi ani Fukushima s-ahot`rât s` fac` cum vrea [i a început s` reparestric`ciunile. Dar, în felul acesta el a c`zut în cap-cana lui Tokugawa [i, pentru c` a înc`lcat legea, afost îndep`rtat din Hiroshima. Castelul Hiroshima arezistat tuturor vicisitudinilor din timpul luptelor ceau avut loc timp de cincisprezece ani în cadrulRestaura]iei Meiji (1853-68) [i a fost dup` aceeachiar denumit ”Comoar` Na]ional`” în anul 1931.La ce nu a rezistat îns` acest castel a fost bombaatomic` aruncat` peste ora[ul Hiroshima c`tresfâr[itul celui de-al doilea r`zboi mondial [i a c`reiexplozie l-a spulberat în câteva secunde de pesuprafa]a p`mântului. Castelul Hiroshima a fostreconstruit dup` aceea din beton armat [i a fost datîn folosin]` în anul 1958.Un exemplu de frumoas` reconstruire a unui casteloriginal îl constituie Castelul Kumamoto. Situat încentrul ora[ului Kumamoto, acest castel a fost con-struit în anul 1607 de c`tre clanul Kato, dar dupàpropare cincizeci de ani a trecut în posesia clanuluiHosokawa, care a domnit de aici peste mo[iileînconjur`toare timp de peste 200 de ani, pân` lasfâr[itul erei feudale (1867). În 1877, CastelulKumamoto a fost sediul unde a avut loc ultimulr`zboi civil din Japonia.


22 CURIERUL ROMÂNESC Aprilie - Iunie 2005

_________________________________________________________________________________________

C~L~TORIE ÎN ARA SOARELUI R~SARE (XVII)de Silvia Constantinescu

Mai aveam dou` locuri la care trebuia s` ajungem:prim`ria ora[ului Tokyo, construc]ie care-l interesa înmod deoseit pe Octavian [i Bazarul Oriental, care mìnteresa pe mine. Iar taxi! În câteva minute am ajunsla prim`ria ora[ului Tokyo, care se afl` în partea devest a zonei Shinjuku, zon` cu cel mai scump terendin întregul Tokyo, care a fost denumit` înc` din anii´60 ”fukutoshi”, adic` ”cea de a doua inim` aora[ului”, c`ci în aceast` zon` se afl` cei mai mul]i”zgârie-nori”, cu hoteluri [i restaurante luxoase, dar [icu o mul]ime de cl`diri administrative în carelucreaz` zilnic peste 250.000 de oameni. În 1991 s-aconstruit aici sediul prim`riei ora[ului, un zgârie-noride 48 de etaje, avându-l ca arhitect pe Kenzo Tange.Aceast` parte a ora[ului devine acum [i maiimportant`, ceea ce explic` numele dat dupìnaugurarea prim`riei de ”shin toshin”, adica ”nouacapital`”. Aceast imens complex, numit [i ”turnulimpozitului”, c`ci pe contribuabili i-a costat aceast`construc]ie mai mult de 1 miliard de dolari americani,const` din dou` cl`diri [i o pia]` semicircular`. Amcitit în diverse prezent`ri f`cute acestui ”zgârie-nori”c` din observatorul cl`dirii se poate vedea, când estecer senin, muntele sfânt Fuji [i golful Tokyo-ului. Dinp`cate noi n-am ajuns la acest observator. Interesullui Octavian, ca arhitect, pentru aceast` construc]ieera imens, dar când am ajuns acolo, a privit-oîndelung în t`cere, f`r` s` exprime nici admira]ie, niciaprobare, dar nici dezaprobare. Singurul comentariu,pe care eu i l-am scos cu forcepsul, afost: ”E periculoas`!”Mie nu mi-a pl`cut nimic, nici dinexterior, de[i se spune c` ”detaliilefa]adei ar reprezenta tradi]ia arhitecturiijaponeze” (nu mi s-a p`rut c` ar aveaceva din tradi]ia arhitecturii japoneze),dar nici interiorul cl`dirii, o hal` cusc`ri rulante care duceau în toatep`r]ile, derutant. Nu am g`sit nimicoriginal! Apoi, sc`rile acelea multe, m`dezorientau. Imensitatea cl`dirii mi-adat un sentiment de nelini[te, de team`.Cât de diferit poate fi perceput”imensul” de aceea[i persoan`?! Mi-amreamintit de sentimentul de lini[te, debeatitudine pe care l-am avut de fiecaredat` când am vizitat Biserica SfântulPetru din Roma. Ce diferen]` imens` dea percepe: beatitudine, la bisericaSfântul Petru; nelini[te, disconfort înprim`ria din Tokyo! Propor]ia folosit`în construc]ia Bisericii Sfântul Petru sebazeaz` pe modul de om [i aceasta faces` te sim]i bine. Cl`direa prim`rieiora[ului Tokyo mi s-a p`rut mai”planeta maimu]elor” [i tot timpul amavut o senza]ie de nelini[te, denesiguran]`, de disconfort. Poate acestsentiment de disconfort, la care s-aadùgat [i graba, a f`cut s` nu-mi amin-tesc mare lucru din interiorul cl`dirii.Îmi amintesc doar c` am intrat într-olibr`rie, c`ci cùtam c`r]i despre istoria,arhitectura [i gravura japonez` într-olimb` pe care s-o posed`m suficient cas` putem în]elege con]inutul – suedez`,englez`, francez`, italian` sau român`.C`r]i am g`sit aici, chiar multe [i în altelimbi decât japoneza, ceea ce era uneveniment, dac` m` gândesc c` pânàcum g`sisem extrem de pu]in` litera-tur` în alte limbi despre Japonia lamuzeele [i templele pe care le vizita-sem, dar pre]urile la c`r]i erau aici

extrem de mari [i n-am cump`rat nimic. Am coborâtcât am putut de repede pe sc`rile rulante spre ie[ire.Cu toat` ”nelini[tea” creat` de atmosfera dininteriorul cl`dirii, m-am ”sacrificat” pu]in [i am intratîn magazinele de bijuterii de la ie[ire. ”Mi-am pierdutrespectul [i pentru astea!”, cum spunem noi, mai înglum`, mai în serios. Singurul lucru remarcabil labijuteriile v`zute a fost pre]ul. Imens!Prim`ria ora[ului Tokyo a fost singurul obiectivcultural vizitat în Japonia care nu mi-a pl`cut deloc!Ca s` ajungem la Bazarul Oriental, trebuia s` mergempe jos pân` la sta]ia de metro Shinjuku. Am trecutprintr-un cartier în care erau o puzderie de magazinecu obiecte electronice, dar nu ne-am oprit nici m`cars` vedem [i s` compar`m pre]urile, pentru c` negr`beam foarte mult [i nici nu aveam cea mai micìnten]ie s` cump`r`m ceva, mai ales c` noi [tim còbiectele electoronice le cumperi de pe strada ta!Vroiam s` ajungem la Bazarul Oriental cât mairepede, dar drumul era destul de întortochiat [i de[iOctavian mi-a spus s` am r`bdare s` se uite pe hart`,teama mea c` va închide acolo unde speram c` voig`si s` cump`r diverse cadouri pentru copii la pre]uri”plea[c`”, a fost atât de mare, încât n-am ascultat.Nu numai c` fusesem avertiza]i, dar noi în[inefusesem ”victimele” amabilit`]ii japoneze înc` înprima zi la Tokyo [i cu toate acestea am f`cutimpruden]a s` întreb un tân`r foarte elegant, cugeant` ”diplomat”, pe care l-am b`nuit c` ar trebui s`

[tie englez`, dup` cum ar`ta, cum ajungem la sta]iade metrou. Tân`rul japonez nu [tia îns` atât de multènglez` încât s` ne explice cum s` ajungem, dar s-aoferit s` mearg` cu noi pân` la sta]ie. Pe drum a totîncercat s` converseze cu noi, dar, dup` multeîncerc`ri, constatând c` nu-i vin cuvintele în limbaenglez`, a început, deodat`, s`-[i dea cu pumnii în cap[i s` se apostrofeze singur: ”Ce prost sunt! Ce prostsunt!”, sub privirile noastre nedumerite. Octavian s-auitat la mine, eu la el [i, amândoi, deodat`, i-am spustân`rului c` nu mai vrem s` mergem la gar` [i c`r`mânem acolo s` ne uit`m la magazine. Pe fa]atân`rului se citea clar ”eliberarea”, dar a insistat înc`pu]in, atât cât s` nu ne lase s` credem c` n-ar vrea s`ne ajute. A r`suflat apoi u[urat când i-am mul]umit,exagerat de mult, pentru amabilitatea de a ne ar`tadrumul. A[a cum cere tradi]ia japonez`, s-a aplecat, [inoi la fel, s-a aplecat înc` odat` el, [i noi la fel…Între timp, Octavian a g`sit pe hart` drumul [i încâteva minute am intrat în cartierul g`rii cu magazinede tot felul, de la kimonouri pân` la bijuterii.M-a furat ”peisajul” aici! Deodat` graba de a ajungela Bazarul Oriental s-a mai diminuat [i am început s`-i argumentez lui Octavian c` n-ar strica s` ne facem oidee [i despre acest cartier [i c` poate [i aici eraumagazine cu pre]uri mai accesibile. Argumentele eraude fapt pentru mine, c`ci so]ul meu nu avea nici ceamai mic` obiec]iune! Am intrat în mai toate magazi-nele de bijuterii pe care le-am întâlnit în cale,

explicâdu-i lui Octavian c` dorescdoar s` compar pre]urile cu celedin Suedia, nu s` [i cump`rceva… Octavian ascultase acestargument de mii de ori [i-micuno[tea toate tertipurile, dup`peste 37 de ani împreun`! El [tiac` atunci când foloseam acestargument [i încercam s`-l convingc` nu vreau s` cump`r nimic,cump`ram pân` la urm`, m`car”câteva mici suveniri”…Ei bine, de data aceasta chiar n-amcump`rat nimic! Pân` [i pe mineîns`mi m-a surprins, darmite peOctavian! Vroiam, într-adev`r, s`v`d pre]urile ca s` le pot comparacu ce v`zusem pân` acum înJaponia, îns` vroiam mai ales s`v`d care este comportarea pro-prietarilor de magazine într-un locatât de aglomerat [i expus lafurturi.Bijuteriile care se vindeau înaceast` pia]` enorm` erau bijuteriiitaliene[ti, de serie, ca [i în cele-lalte ora[e vizitate. Magazine cubijuterii deosebite nu v`zusemprea multe în c`l`toria noastr`, cidoar la Hotelul Imperial dinTokyo [i imaginea câtorva splen-dori v`zute acolo n-am s-o pot[terge niciodat` de pe retin`, maiales c` [ansa de a poseda vreunadin acele splendori era extrem demic`!Ce m-a surprins din nou a fostfaptul c` magazinele de aici îngeneral, [i cele de bijuterii înspecial, ca [i în ora[ele vizitateînainte, erau cu deschidere direct`la strada, f`r` paznic, iar vânz`-torul te l`sa s` admiri obiecteleexpuse nestingherit, f`r` s` tederanjeze nici m`car cu privirea!

Prim`ria ora[ului Tokyo, construit` în 1991, un zgârie-nori de 48 de etaje.Arhitect: Kenzo Tange.



Ce diferen]` de comportare a vânz`torilor sauproprietarilor de magazine în general [i de bijuteriiîn special, în Japonia fa]` de România, unde ai osenza]ie nepl`cut` provocat` de privirile b`nuitore,jenante cu care e[ti întâmpinat în magazinele de 2 x3 mp, în care stau înghesui]i 2-3 vânz`tori al`turi deînc` 2-3 paznici! Trebuie s` recunosc îns` c` acestepriviri b`nuitoare le sim]i în ultimii 5 ani [i în Suedia,unde s-a produs o schimbare colosal` în atitudineavânz`torilor sau proprietarilor de magzine, atuncicând persoana care intr` în magazin este ”capnegru”, adic` un strìn, un imigrant. i-n alte ]`risim]i aceste priviri, dar mai discret, mai cu coadaochiului, nu atât de nepl`cute ca în România. Îns`situa]ia cu 2-3 paznici lâng` 2-3 vânz`tori, într-oînc`pere de 6 mp, n-am mai v`zut nicìeri, de laTokyo la New York, de la Beijing la Tunis. Esteceva original românesc!Singura ]ar` vizitat` pân` acum unde vânz`torii sauproprietarii de magazine te îndemn`, prin amabi-litatea lor, nu numai la privit, ci mai ales la cump`-rat, este Grecia. Îmi amintesc cu pl`cere de vizitelepe Creta, Rodos, Cipru, dar mai ales de o întâmplarede la Atena. Cu ani în urm` eu [i so]ul meu f`cusemo excursie de o s`p`mân` la Atena numai cu 2 copii,cu Anne-Marie [i Theo. Ca de obicei am intrat înmai toate magazinele, dar mai ales în cele debijuterii, cu atât mai mult cu cât doream s` mi sefac` aici o înnodare a 22 de [iraguri de perle Biwade diferite culori, cump`rate la Stockholm, la o REA(reducere de pre]uri), cu numai 7 coroane [iragul de42 cm lungime. Toate cele 22 de [iraguri costaser`numai 154 de coroane. Extrem de convenabil! Cetimpuri! Dar când m-am adresat mai multor bijutieridin Stockholm pentru a-mi face manopera deprindere a lor într-o încheietoare de argint, încheie-toare care era a mea, mi s-a cerut între 600 [i 800de coroane. Enorm! Speram ca la Atena s` costeceva mai pu]in [i de aceea am luat cu mine[iragurile de perle. Am intrat într-un mic magazindin Plaka, unde proprietarul era singur [i p`rea c` secam plictise[te [i am întrebat dac` ar putea s`-mifac` aceast` înnodare [i prindere într-o încheietoare[i cât m-ar costa acest serviciu. Maximum o sut` decoroane, mi-a spus proprietarul micului magazin debijuterii, [i c` pot veni chiar a doua zi s` le ridic.Înainte de a pleca din magazin, proprietarul a pusperlele pe cântar [i mi-a ar`tat cât cânt`reau laprimire. Dou` zile mai târziu, c`ci ziua imediatùrma s` vizit`m Delfi, la ora convenit` am intrat înmicul magazin, unde proprietarul ne a[tepta cucafea [i bùturi r`coritoare. Am fost pl`cut sur-prin[i, chiar dac` mai întâlnisem aceast` amabilitatede mai multe ori în insulele grece[ti. Theo, bìe]elulnostru cel mic, uitându-se la bùturile r`coritoare depe tav`, a spus direct c` lui nu-i place acea bùtur`[i c` el vrea Pepsi. Eu m-am jenat îngrozitor deatitudinea acestui copil cu comportare suedez` [i amîncercat s`-l scuz, dar proprietarul ne-a spus: ”Unmoment!”, ie[ind [i l`sându-ne singuri în totmagazinul. Octavian [i-a p`strat calmul, dar eu amdevenit aproape isteric` [i le-am ordonat copiilor s`stea lâng` u[e, ca nu cumva s` ne acuze c` i-amluat ceva… Eram extrem de speriat` de aceat`situa]ie! Dup` câteva minute proprietarul a revenitcu bùtura cerut` de Theo. L-am întrebat, aproapecertându-l: ”Cum ne-ai l`sat aici singuri? Dac`-]iluam ceva?” Proprietarul a zimbit [i ne-a spus: ”Eucunosc la oameni!” Asta m-a mai lini[tit pu]in, maiales c` a fost a[a de frumos spus! Apoi le-a f`cutcopiilor reducere de pre] la tot ce cump`raser` cubanii lor de buzunar! i, bine-n]eles, a cânt`rit [ira-gurile de perlele, acum superb înnodate, când mi le-a dat înapoi, ca s`-mi ar`te c` este aceea[i cantitatepe care am l`sat-o.Vreau s` v` spun c` între timp am înv`]at singur` s`fac noduri la perle [i s` le prind în încuietori, bachiar mai frumos decât mi-au f`cut mul]i care seconsiderau speciali[ti. i nu m` laud! Desigur c` oastfel de comportare nu am uitat-o, cum n-am s` uitnici gestul f`cut de proprietara magazinului debijuterii din Tokyo care mi-a cur`]at bijuteriile, f`r`

s`-mi pretind` vreo plat`, ci numai ”ca s`-mi fac` opl`cere!”, nici de cadoul f`cut de proprietarulmagazinului din Kamakura [i chiar o întâmplaredeosebit` petrecut` la Bucure[ti acum 2 ani, la unbijutier de pe strada Brezoianu, la VraciuAlexandru, unde am întâlnit amabilitate, iscusin]`,dar mai ales ceva care m-a impresionat deosebit demult: corectitudine! Despre aceasta îns` am s`povestesc mai mult cu alt` ocazia.Dar amabilitatea exagerat` are [i ea partea einepl`cut`. Cump`rasem deja un chimono, dar nu [i oanume c`ma[e din tifon, care se pune pe piele ca s`protejeze m`tasea [i s` ]in` [i de cald. Am intratîntr-un magazin mare de îmb`c`minte, unde p`reac` nu ar putea fi nici o problem` s` g`sim cecùtam. Dar n-a fost a[a! Mai întâi c` primulvânz`tor c`ruia ne-am adresat nu în]elegea o boabènglez` [i atunci a strigat dup` ajutor; cel care aventi în ajutor [tia ceva englez`, dar nu extraordinarde mult [i n-a în]eles ce vroiam noi, deoarece,necunoscând termenul japonez pentru acea”c`ma[e”, noi am folosit tot felul de descrieri, carel-au încurcat [i atunci [i el, la rândul sù, a cerutajutor altui vânz`tor de la alt raion. Timpul trecea [ieu eram forte nervoas`, c`ci m` temeam c` vaînchide la ”celebrul” Bazar Oriental. S` renun]`m?Nici vorb`, c`ci în ciuda faptului c` i-am spusvânz`torului c` ne-am r`zgândit [i nu mai vrem s`cump`r`m acel obiect, el a continuat s` arate c`vrea s` ne serveasc`. Nu putea accepta s`-[i”piard` masca” [i s` spun` c` nu în]elege ce vreaclientul! i noi avem impresia c` îi vom distrugetoat` mândria na]ional` dac` plec`m f`r` s`-i d`mposibilitatea s` arate c` a în]eles ce vrem… Ama[teptat acolo circa 30 de minute f`r` nici unrezultat! Salvarea a venit atunci când un altvânz`tor, dup` o discu]ie telefonic` cu ”[eful”, ne-aspus: ”eful spune c` acest obiect se vinde în altemagazine!” Era o form` de a se scuza, f`r` s`-[i”piard` masca”, f`r` s` arate c` nu a în]eles de faptce doream. Am convingerea c` nici unul din to]ivânz`torii care au încercat s` ne ”serveasc`”, n-auavut habar de ce doream noi de la ei! Educa]iajaponez`, care în aceast` privin]` seam`n` pu]in cucea suedez`, aceea de a nu ar`ta c` nu [iti ceva, c`nu ai în]eles ceva, c` ai f`cut ceva gre[it, de a ”nu-]ipierde masca”, nu-i permitea vânz`torului o alt`comportare. Cunosc acest` ”fa]`” a caracteruluijaponez, care a fost [i este cultivat` cu mult`tenacitate înc` în Japonia, c`ci am studiat cu multàten]ie istoria poporului Japonez. Trìesc de peste27 de ani în Suedia [i întâlnesc aceast` atitudinezilnic, de la oameni cultiva]i pân` la oameni semi-analfabe]i, ca s` nu spun analfabe]i, pentru c`, cuzeci de ani în urm`, au trecut [i ei printr-o [coalèlementar`, [i m` revolt, c`ci nu pot accepta acestmod de comportare. Consider c` este de fapt opiedic` în dezvoltarea atât a individului cât [i întregiina]iuni, dac` vre]i, c`ci am convingerea, bazat` peexperien]a de peste 25 de ani de bibliotecar`, deziarist` [i de profesoar` în Suedia, c` 99% din ceicare se tem s`-[i ”piard` masca”, s` recunoasc` c`n-au habar de o anumit` chestiune, c` n-au în]elesce i-ai întrebat, sau c`, pur [i simplu, au f`cut ogre[eal`, nu-[i completeaze lacunele în cuno[tin]eprin a se uita în vreo carte, sau s` încerce s`-[irepare gre[eala, ci r`mân cu ”masca” din p`cate, aignoran]ei. În Suedia, aceast` fric` de ”a-]i pierdemasca”, de a recuno[te c` ai gre[it, cap`t` aspectesociale grave. Dar despre asta, alt` dat`…În sfâr[it, la Bazarul Oriental! ”La pomul lùdat s`nu te duci cu sacul!”, nu? Ei bine, acest proverb s-aadeverit [i aici. Bazarul Oriental nu era altcevadec`t un centru de magazine cu tot felul de produsechineze[ti, coreene, indiene sau din alte ]`riorientale, de calitate variabil` [i nu mai ieftine decâtla Stockholm. Nu-mi aduc aminte s` fi v`zut ceva cenu g`seam la Stockholm. Am povestit de mai multeori despre un magazin din Stockholm, de peSveavägen, al unui japonez cu obiecte moderne, defoarte bun` calitate, îngrijit prezentate, de la halatedin m`tase natural` chineze[ti [i yokata japoneze la

tot felul de kakemono-uri [i ceramic` chinezeasc` [ijaponez`, cu pre]uri neglijabil mai mari decât înJaponia. Evident c` este mai inteligent s` cumperidin Stockholm, unde ai [i posibilitatea de a da înapoiprodusul, dac` ar avea vreun defect, sau, pur [isimplu, dac` te-ai r`zgândit în termen de 8 zile. Defapt, tot Stockholmul este plin de magazinechineze[ti, coreene, indiene, cu acelea[i produse.Globalizare, nu? Dup` ce-mi pusesem mari spean]eîn cump`r`turile pe care urma s` le fac în BazarulOriental, am fost decep]ion`, evident, [i m-ambucurat c` avusesem inspira]ia s` mai poposim prinmagazinele din cartierul Shinjuku [i s` vedem,m`car, mai multe magazine tipic japoneze. Am g`sitîns` în incinta acestui Bazar o libr`rie cu o mul]imede c`r]i în limba englez`, la pre]uri mai admisibile.Ferici]i, ne-am repezit s` cump`r`m toat` libr`ria,c`ci se primea carte de credit. Dar fericirea ne-afost scurt`, c`ci atunci când casierul a tras cartea decredit… stupoare! Nu a mers. L-am rugat pe casiers` mai încerce înc` o dat` [i înc` o data, s` bat`cifrele, c`ci s-ar fi putut ca s` fie demagnetizat`cartea de credit… Dar degeaba, c` tot n-a mers! iam l`sat toate c`r]ile înapoi. Ne-am scotocit printoate buzunarele, am combinat yeni cu dolari [i amstrâns pentru o care despre gravura japonez`:Ukiyo-e: an introduction to Japanese WoodblockPrints. Text by Tadachi Kobayashi.Noi strânsesem câteva lur`ri deosebit de interesantecump`rate în diverse c`l`torii pe continent, dar [i ladiverse anticariate. Aveam de exemplu lucrarea”Japanskt måleri” (Pictura [i gravura japonez`),care este de fapt volulmul 25 din ”Istoria arteiuniversale”, ap`rut` la Geneva sub îngrijirea luiCloude Schaeffner [i tradus` în suedez` în 1969.Lucrare este comentat` [i ilustrat` splendid, are untabel sinoptic asupra istoriei, istoriei artei [i religieijaponeze, o prezentare a [colilor de gravur`japoneze, un dic]ionar de termeni, o scurt` prezen-tare a celor mai importan]i gravori japonezi [i o listà muzeelor care de]in lucr`rile prezentate spreexemplificare. Splendid` lucrare! Cump`rasem laLondra la începutul anilor ´80, atunci când începuseinteresul meu pentru gravura japonez`, lucrarea luiJoe Earle: ”An Introduction to Japanese Prints”,lucrare ilustrat` cu gravuri aflate la Muzeul Victoria& Albert, nu deosebit de laborios f`cut`, dar în lips`de altceva… Tot la Londra cump`rasem [i ”Japa-nese Graphic Art”, a lui Lubor Hajek, tradus` dinceh` în 1966 [i editat` în englez` în 1976 de Octo-pus Books Limited. Lucrarea cuprinde 110 gravuricolorate, unele comentate cu poezie japonez` [i cuun lexicon de termeni japonezi, etc. O lucrareremarcabil`. Cump`rasem atunci când am începuts` studiez japoneza [i s` apreciez gravura japonez`lucrarea lui J. Hillier ”Japanese Color Prints”, tradu-s` în suedez`. Aceast` lucrare am avut-o ca ”manu-al” pentru cursul de gravur` japonez` în cadrulistoriei artei la Universitatea din Göteborg, 40 depuncte (adic` un an de studii numai de istoria artei)[i dup` aceast` lucrare au fost formulate întreb`rilela examen, de aceea o apreciez deosebit. C`ci din-colo de faptul c` a fost prima lucrare pe aceast`tem` dup` care am studiat la universitate, în ea suntstructurate excelent toate informa]iile necesare petem`: originea Ukio-e, care sunt principiile [isubiectele tratate în Ukio-e, cine sunt cei care cum-p`rau gravura, despre editori, format, etc., iar ilus-tra]iile alese sunt cele mai semnificative. Deci olucrare bun`! Tot ca literatur` de baz` pentru cinedore[te s`-[i aprofundeze cuno[tin]ele despre gra-vura japonez` este [i lucrarea lui Rose Hempel:”Holzschnittkunst Japans”, ap`rut` în 1963 [i ime-diat tradus` în englez`, spaniol`, francez` [i suede-z`, pe care tot la o ”antikmässa” (târg de antichi-t`]i) am cump`rat-o [i care are la fiecare imaginedate despre autor, prezentarea temei, formatul, peri-oada, din ce suit` face parte lucrarea, etc. Apoi, laun alt târg de antichit`]i am cump`rat, pe mai nimic,sub 100 de coroane, o lucrare deosebit de frumoslegat`, perfect` din punct de vedere al con]inutului,

24


(Continuare din pag. 23: C`l`torie în ara…)

în limba german`, ap`rut` în 1958 la Praga: ”Uta-maro, das porträt im japanischen holzschnitt”, textdr. L. Hajek, fotografien von W. Forman, editat` deArtia. Lucrarea prezint` gravura lui Utmaro, dar [ial]i arti[ti care au lucrat sub influen]a acestuia.Cump`rasem [i de la Bucure[ti catalogul expozi]iei”Pictura japonez` din patrimoniul galeriei de artòriental`”, catalog realizat de Carmen Brad [i editatde Muzeul de Art` al României în 1994, cu un scurtistoric al colec]iei, o prezentare a picturii japoneze[i caracteristicelor ei, precum [i o ampl` prezentarea gravurilor din colec]ie, astfel c` lucrarea î]i ofer`,într-adev`r, informa]iile necesare pentru a-]i face op`rere despre pictura [i gravura japonez`. Olucrare serioas`, bine f`cut`. Mai aveam [i câtevamonografii despre Hiroshige, Hokusai [i Utamaro,lucrarea lui Thomas Warburton despre gravurajaponez` din secolul XIX, etc. Toate aceste lucr`rierau foarte interesante, frumos ilustrate, didactice,dac` vre]i, dar erau exprimarea p`rerilor europenedespre pictura [i gravura japonez`. ”Ukiyo-e: anintroduction to Japanese Woodblock Prints” a luiTadachi Kobayashi era prima lucrare în careputeam citi cum vede un japonez gravura japonez`,ce remarci face cineva care cunoa[te direct toatesubtilit`]ile psiho-sociale ale poporului japonez, careare aceea[i structur` psihic`, care este parte dinaceast` societate japonez`. Faptul c` TadachiKobayashi are studii de art` la universitatea dinTokyo, este lector la universitataea din Nagoya,expert al Muzeului Na]ional din Tokyo [i co-editoral lucr`rii ”Japanese Art: The Great EuropeanColelection”, o lucrare în 20 de volume, precum [i aunei monografii despre Utamaro, îi f`ceau lucrarea[i mai interesant` pentru mine. Tadachi Kobayashiîns` nu vine în aceast` lucrare cu aprecieri totaldiferite asupra gravurii japoneze fa]` cele f`cute deautorii europeni, poate tocmai pentru c` este un buncunosc`tor al artei [i criticii de art` europene care,probabil, l-au influen]at, [i nici cu exemple degravuri neîntâlnite în lucr`rile pe care le-ammen]ionat mai sus, dar ca s` consta]i acestea trebuies` ai lucrarea, s-o studiezi [i pentru aceasta trebuias-o cumperi, adic` s` pl`te[ti 2 800 de yeni,aproximativ 50 $. Am considerat c` merit` [i deaceea am pl`tit aproape ultimii bani. Dar cu astfelde pre]uri la c`r]i, c`ci peste tot în lume c`r]ile suntscumpe, te dezintelectualizezi total!Nu mai aveam yeni [i doar câ]iva dolari, cartea decredit nu se putea activa, a[a c` nu mai aveam niciun motiv s` întârziem în Bazarul Oriental. Am luatmetroul, c`ci aveam cump`rate biletele deîntoarcere pân` la gara central`, sta]ia undecoboram de obicei pentru hotelul nostru. Scurtapromenad` pân` la hotel a fost foate pl`ct`, c`ci erao sear` superb` de mai, [i poate tocmai de aceeami-a creat o stare de triste]e, c`ci peste câteva oreaveam s` p`r`sim Japonia. Primisem de la hotel înc`din prima zi ni[te bilete care ofereau clien]ilorhotelului Marriott unde locuiam, de adio, o bùtur`în barul hotelului. Am intrat în bar, am servit obùtur` r`coritoare [i eu, [i Octavian, f`r` nici opl`cere [i am ie[it imediat. Nu mai aveam r`bdare.M` gândeam numai la plecare, de[i mi-a[ mai fidorit s` mai r`mân cel pu]in o s`pt`mân`.Am luat micul dejun a doua zi, ca de obicei la ora6,30 [i la ora 8, cu 3 ore îninte de plecareaavionului, am plecat cu autobuzul hotelului spreaeroport c`ci ni s-a spus de la hotel c` diminea]a eraun trafic îngrozitor. i a[a a fost. La vam` nici oproblem`, peste tot numai lume amabil`. O ultim`încercare cu cartea de credit la magazinele dintranzit: a mers! Am cump`rat bomboane [i 4 litri desaké. Numai dac` trie[ti în Suedia în]elegi ceînseamn` s`-]i cumperi ”ra]ia” de alcool când teîntorci dintr-o c`l`torie; pentru cei care nu locuiescîn Suedia, am s` explic în 2-3 cuvinte despre ce evorba. În 2001 înc` nu aveai voie s` intri în Suediacu mai mult de 2 l de alcool de persoan` f`r` s`pl`te[ti o vam` îngrozitor de mare. Este o axiom`

pentru fiecare suedez c`, dac` ”ai dreptul” la ceva,trebuie s`-]i iei acest drept. i dreptul la a introduceîn ]ar` 2 l de alcool de persoan`, f`r` s` pl`te[tivam`, nu-l înc`lca aproape nimeni, c`ci pre]urile laalcool în Suedia sunt enorm de mari… Noi nusuntem bùtori, dar dac` ”ai dreptul” s` ai 2 l dealcool când te întorci în ]ar`, atunci respec]i acestdrept, mai ales c` to]i [tim c` o sticl` de b`tur` esteîntotdeauna un cadou apreciat în Suedia. AziStockholm-ul e plin de baruri sushi, care servesc [isaké, dar, în urm` cu 4 ani, saké nu se g`sea nicim`car la ”System-bolaget”, adic` magazinul devânzarea a bùturilor alcoolice monopol de stat, [i osticl` de saké a fost aprecit` de prietenii c`rora le-am d`ruit-o. O sticl` o p`str`m îns`, c`ci poate,cine [tie, [i saké este ca [ampania: cu cât mai vechi,cu atât mai bun!Se întâmpl` adesea s`-]i dore[ti extrem de multceva, [i atunci când îl ob]ii pe acel ceva, s` fiidecep]ionat. Eu îmi dorisem enorm de mult s` facaceast` c`l`torie [i am fost cu sufletul strâns deteam` ca aceast` dorin]` s` nu devin` o decep]ie,atunci când o voi putea îndeplini.C`l`toria în Japonia, care mi-o dorisem enorm, n-afost o decep]ie! Mi-a pl`cut lumea, mi-a pl`cut aceabun`cuviin]` pe care înc` [i-o ar`tau oamenii întreei, chiar [i acea distan]` pe care o p`streaz`… Mi-apl`cut cur`]enia, pio[enia care o arat` la locurile lorsfinte… Ceva din structura mea psihic` corespundecu cea japonez`, cred. Poate într-o alt` via]` am fostjaponez`? Nu cred c` mi-a[ dorit s` trìesc înJaponia toat` via]a, dar îmi doresc, din tot sufletul, s`revin în Japonia, s` v`d [i alte locuri pe care nu le-am v`zut în aceast` scurt` c`l`torie de 8 zile. Mi-a[dori s` ajung la poalele Muntelui Sfânt Fuji!Înapoi în Suedia cu Lufthansa. C`l`toria cu aceast`companie nu mi-a pl`cut la venire, iar acum a fost [imai nepl`cut`. O stuardes` în vârst`, care se mi[cagreu nu numai din cauza vârstei, dar [i a formeibastante a corpului, a încurcat tot timpul câte ceva.Nu am nimic împotriva b`trânilor, din contr`, darpreceptul ”omul potrivit, la locul potrivit”, de carefacem haz în tinere]e, îl consider acum, la b`trâne]e,nu o exprimare demagogic`, ci forte în]elept, care,dac` ar fi pus în practic`, sunt convins` c` ar facevia]a noastr`, cea de toate zilele, mai u[oar` [i maifrumoas`! Munca de stuardes` se potrive[tepersoanelor tinere, care se mi[c` repede, sprintene,suple, care s` poat` trece prin culoarul îngust dintrefotolii în avion, etc. Ori aceast` stuardes` era exactinvers! La mi[c`rile încete, la corpolen]a care f`ceaaproape s` nu poat` trece prin culoar, se adùga oexpresie a fe]ei nepl`cut`, care nu te îndemna s`-iceri ajutorul! O rugasem totu[i de câteva ori s`închid` bine capacele de la ”cutiile” de bagaje dedeasupra capului, dar fie c` erau defecte, fie c` eaa f`cut treaba de mântuial`, aceste cutii s-au deschisde mai multe ori [i mi-au c`zut în cap tot felul deobiecte, ultima oar` un computer.C`l`toria cu Lufthansa a fost o mare decep]ie!Dar c`l`toria în Japonia n-am s-o uit niciodat`!Amintirile din aceast` c`l`torie o s`-mi bucuresufletul cât timp o s` trìesc.Îi mul]umesc lui Marc, c`ci prin cadoul f`cut,c`l`toria în Japonia, mi-a îndeplinit un vis, vistransformat într-o deosebit` trìre, pe care o voipurta în suflet tot restul vie]ii. Am primit de la Marc[i de data asta o mare dovad` de dragoste, care mi-aumplut sufletul de bucurie.O c`l`torie în Japonia este ceva mai scump` decâtîn alte ]`ri, mai ales dac` o faci printr-un birou deturism, dar v` sf`tuiesc s-o face]i pe cont propriu,c`ci, a[a cum argumentam la început, v` ve]idescurca de minune, chiar necunosc`nd limba, ve]iputea s` vizita]i în ritmul dorit ce dori]i [i, nu lipsit deimportan]`, v` va costa mult mai pu]in. V` promit c`nu ve]i regreta!

Nu pot s` închei relatarea despre c`l`toria minunat`în Japonia, f`r` s` v` prezint un japonez de vaz`,laureat al Premiului Nobel, pe care l-am întâlnit la

Stockholm în 1994 [i care avea s` m` surprind`,extraordinar de pl`cut, nu numai prin conversa]iaavut`, dar mai ales prin cuno[tin]ele despre culturaromân`. Este vorba despre scriitorul Kenzaburo Oe,cu care am realizat un interviu pe care l-am publicatîn CURIERUL ROMÂNESC, dar [i în revisteleFlac`ra [i Cuvântul din România în decembrie 1994.

Scriitorul japonez Kenzaburo Oe,laureat al Premiului Nobel pentru literatur`.

Foto: © Nobel Foundation.

Despre scriitorul Kenzaburo Oe scriam în 1994urm`toarele: ”Scriitorului japonez Kenzaburo Oe is-a acordat Premiul Nobel pentru literatur` cumotiva]ia Academiei suedeze c`: ’printr-o deosebit`for]` poetic` a creat o lume imaginar`, în care via]a[i mitul s-au îmbinat într-o zguduitoare imagine asitua]iei omului de ast`zi’.Kenzaburo Oe este n`scut în 1935 în satul Ose, peinsula Shikoku. A studiat la Universitatea din Tokyo[i s-a specializat în literatura francez`, luându-[ilicen]a în litere cu o lucrare despre Sartre în 1958.|n acela[i an e distins cu prestigiosul premiuAkutagawa. D-ul Oe este un erudit. L-a citit înoriaginal pe Dante, Konfucius, Rabelais, Balzac,Sartre. E un bun cunosc`tor al lui Tolstoi,Dostoievski, Selma Lagerlöf, Yeats, Poe, Twain, etc.Acum preg`te[te un studiu mai amplu despreSpinoza. |n 1996 este invitat în Statele Unite s` ]in`prelegeri la diferite Universit`]i. A c`l`torit în China[i Europa. Printre cele mai cunoscute opere literarese num`ra "The Silent Cray", " M/T", "A personalmatter", etc. E interesat de antropologie [i botanic`;[tie numele celor mai mul]i pomi în latin`, japonez`[i englez`. D-ul Oe se consider` un diletant în sensularistotelic. D-ul Oe este c`s`torit; are 2 bìe]i [i ofat`. Bìatul cel mai mare, Hikari (care înseamn`lumin`), s-a n`scut cu un handicap de în]elegere.Ast`zi Hikari este un compozitor plin de succes. D-ul Oe a fost deosebit de asaltat de pres`. Unintereviu cu Domnia Sa p`rea ceva de negândit. Aminsistat [i d-ul Oe a avut amabilitatea s`-mi acordeinterviul solicitat. Redau mai jos discu]ia avut`:

S.C.: Stimate domn Oe, sînte]i descendent al uneidistinse familii de samurai, ceea ce înseamn` càve]i o educa]ie tradi]ional` japonez`. A]i studiatîns` literatura [i filozofia francez` [i european`, i-a]i citit pe cei mai importan]i scriitori ai literaturiieuropene. Cum a influen]at aceast` combina]ie detradi]ie japonez` [i cultur` european` crea]ia Dvs.?

K.O.: A[ dori mai întîi s` precizez c` nu m` tragdintr-o "distins` familie de samurai" a[a cum s-aspus în pres`, ci numai dintr-o familie de samuraiobi[nui]i. S` nu se uite c` 30% din popula]ia Japonieise trage din familii de samurai. 32

Aprilie - Iunie 2005 CURIERUL ROMÂNESC 25___________________________________________________________________________________________________________

Silvia ConstantinescuSTOCKHOLM-BUCURETI CU AUTOMOBILUL

FIAT PUNTO: TUR & RETUR (VI)Entuziasmul pe care-l ar`tam în a întreprinde oriceac]iune pentru a ob]ine în România respectarea unuidrept pe care-l aveam, acela stipulat [i în CartaONU, c` ”Fiecare om are dreptul s` se stabileascùnde vrea!” (citez din memorie), i-a molipsit [i peThea [i Horia. Am convingerea c` depunerea dinnou a ”actelor” pentru emigrare în Germania, atât aTheei [i a lui Horia, cât [i a restului familiei, amamei Theei, a sorei Theei, a lui Edith împreun` cufiul ei Gad [i so]ul erban, ba chiar [i a fratelui luiHoria, Dan, a fost puternic influen]at` de avântulmeu [i al lui Octavian.Dar de ce deodat` noi ceream s` emigr`m? NiciOctavian [i nici eu n-am fost membri de partid. Euavusesem o ”mic`” problem` în 1967, când eramredactor la I.S. Reclama Comercial`, unde secreta-rul de partid, un oarecare Dobrescu, ne propusese,mie [i altor dou` redactoare, pentru c` dep`[isemvårsta de utc, s` ne fac` membre de partid, dar toatetrei, independent una de alta, am refuzat, refuz careera s` ne coste serviciul, c`ci Dobrescu ne-a [iv`zut ”du[mancele poporului”! Numai interven]iadirectorului Gheorghe Tama[, un om deosebit deîn]elept, i-a potolit zelul secretarului de partid,spunându-i c` nu suntem ”du[mancele poporului”, cidoar ”trei fete necoapte”. i a[a am sc`pat! Maiavusesem o ”problem`” [i la revista Flac`ra, în1970-71, când l-am repezit într-o diminea]` lacondic` pe Dasc`lu, unul din redactorii revistei; seîntâmplase c` tocmai în acea diminea]` la tv ni secomunicase hot`rârea conducerii nostre dragi departid de a scumpi carnea, spre binele poporului.Dasc`lu, care era un om în vârst`, f`r` copii, tocmaiîn acea diminea]` s-a proptit la condic` (da, larevista Flac`ra, când Adrian Pùnescu deveniseredactor [ef, ne punea pe redactori [i reporteri s`semn`m condica de prezen]` în fiecare diminea]`!)debitând inep]ii, cum c` aceasta ar fi o ”m`sur`foarte cu cap”, c`ci în felul acesta lumea vacump`ra numai cât îi este necesar! Eu eram de faptsingura femeie redactor care aveam copii mici [i[tiam exact ce înseamn` aceast` scumpire, asfel c`,”f`r` s` cât`resc riscuri”, cum îmi spusese colegulmeu Elly Abramovici, i-am spus lui D`sclu. ”S` tacidin gur`! Tu n-ai copii [i nu [tii ce înseamn` aceast`scumpire!”. Nici unul din cei de fa]` n-a f`cut niciun fel de comentariu, dar au disp`rut instantaneu.Câteva ore mai târziu am fost chemat` la comitetulde partid, ca s` se discute atitudinea mea. I-am spussecretarului de partid c` nu voi veni, pentru c` nusunt membr` de partid, [i dac` este s` se discuteatitudinea cuiva, atunci s` se discute atitudinea luiDasc`lu, ca instigator! Se pare c` mul]i gândeau camine, [i motivându-se c` ”ea are copii mici [i-i estemai greu…”, etc., s-a f`cut uitat incidentul [i n-ammai fost chemat` la comitetul de partid. Alteincidente n-am mai avut, pe de-o parte c`ci eu un ann`[team [i un an al`ptam (am n`scut [i al`ptat 4copii între 1967- 1975!), pe de alt` parte c` noi ne-am mutat la Deva, unde am lucrat 3 ani, apoi laTârgu Jiu [i înapoi la Bucure[ti, adic` n-am avut ocontinuitate la un singur lor de mumc`, ca s` s`rimîn ochii cuiva c` nu suntem membri de partid. Pentrumine faptul c` eram ocupat` cu ”decre]eii” a fost omare u[urare politic`, c`ci nu mai eram chemat` la[edin]ele l`rgite de partid, unde trebuia s` vin` [inemembrii de partid, nu trebuia s` merg la ”stâlpul15” la defilare sau vizite oficiale… Cu alte cuvintena[terile, al`pt`rile [i mut`rile m-au sc`pat de aceleobliga]ii scârboase care ]i se impunea la locul demunc`, fie c` erai, fie c` nu erai membru în partidulcomunist. Îns` cel care avea cele mai mariprobleme era Octavian, c`ci el era însurat cu ofemeie care avea o mam` [i doi fra]i într-o ]ar`

capitalist`, în Suedia. Adic`, era însurat cu mine. În1977, când am cerut s` emigr`m, lucram laETICART, o întreprindere a Ministerului IndustrieiU[oare, care se ocupa de producerea întreguluimaterial publicitar al acestui minister. ETICART-ulavea un Centru de Crea]ie, al c`rui [ef eraOctavian, centru în sarcina c`ruia intra efectuareamaterialelor de publicitate: concep]ia grafic`, foto-grafiere, realizarea textului - aici lucrau arhitec]i,graficieni, desenatori, fotografi [i personal redac]io-nal, eu fiind redactor principal. Materialul creat aici,dup` avizare, se preda sec]iei de tipografie, c`ciaceast` întreprindere, care fusese înfiin]at` în 1973,fusese dotat` [i cu o tipografie foarte modern`. Dealtfel tot utilajul acestei întreprinderi era foartemodern: laboratorul de foto avea camere fotografi-ce Hasselblad! Fusesem angaja]i aici [i eu, [iOctavian, la insisten]a unui vechi prieten, ConstantinRadu, pe care îl cuno[team înc` de când eramstudent`, lucrând totodat`, ca s` m` pot între]ine, [ica pedagog` la [coala de tipografi, unde ConstantinRadu era profesor, dar [i director de tipografie. Elfusese cel care realizase proiectarea ca [i dotareacu utilaje a acestei înteprinderi, care se vrea atuncia fi cea mai avansat` din punct de vedere tipografic,[i tot el avea [i r`spund` de func]ionarea [i evolu]iaacestei întreprinderi în primii ani. Constantin Raduceruse atât angajarea lui Octavian ca [ef pentru”crea]ie” cât [i a mea ca redactor principal, c`ci,cunoscând deja colaborarea mea cu Octavian de la

La întâlnirea de la Thea, la Köln, când am ajuns cuHermesina, Edith ne-a adus câteva mici daruri,

printre care [i acest ”trandafir de Jerico”. Nu [tiamnimic despre aceast` plant`, dar Edith ne-a spus cèa are capacitatea de a rezista mult timp f`r` ap` [iimediat cum o pui pu]in` ap` se deschide. i cum am

ajuns acas` i-am pus ap`: a fost fascinant s` v`dcum numai cu pu]in` ap`, sub ochii mei, acest

ghemotoc uscat, aceast` plant` moart`,dintr-o dat` a prins ”via]`”.

”Trandafirul de Jericho” este o plant` anual` dede[ert, pe numele ei [tiin]ific Anastatica

hierochuntica, din familia Cruciferae [i provine dinAsia Mic`. Este o ”plant` de reînviere”.


revista Moda, unde eu am fost un timp redactor [iOctavian consultant artistic extern, dar [i activitateade arhitect a lui Octavian, a considerat c` anga-jarea amândorura era o bun` solu]ie pentru între-prindere, c` ne completam unul pe altul [i, mai ales,c` nu ne subminam reciproc, tocmai pentru c` eramso] [i so]ie. Nu ne gândeam atunci la emigrare, c`cimunca aici era interesant`, colegii pl`cu]i [i condu-cerea ne l`sa s` ne facem treaba, f`r` s` ne întrebede apartenen]a politic`. Dar la numai 4 ani de laînfiin]area acestei întreprinderi, în 1976 a venit întâiun ”zvonul” [i apoi confirmarea c`, datorit` unordirective ”de sus”, întreprinderea se va desfiin]a!Utilajele moderne ale acestui complex urmau s` fietransferate la Cluj [i chiar [i salaria]ii, care doreauoc pentru toat` lumea, iar pentru noi o tragedie,c`ci la Cluj nu ne gândeam s` ne transfer`m,deoarece ne luasem în primire apartamentulconstruit cu credit în Drumul Taberei, iar o nouàngajare în Bucure[ti p`rea imposibil`, c`ci tocmaise reactualizase un vechi decret potrivit c`ruia ceicare aveau rude în Occident [i nu erau membri departid nu mai aveau voie s` lucreze în propagand`sau cu secrete de stat! Arhitectul [i redactorul ]ineaude propagand` [i secrete de stat! Ce ne facem?Tocmai în acel an, în jurul Cr`ciunului, a sosit învizit` din Israel un om care însemnase foarte multpentru mine în copil`rie, c`ci el fusese c`s`torit cu orud` de-a mea [i atunci când mama mea a ”fugit” înSuedia, el, împreun` cu aceast` rud`, avuseser`câ]iva ani grije de mine. ”Unchiul” Solo, a[a îi spu-neam [i îi spun, avea s` divor]eze de ruda mea [i,evreu fiind, s` emigreze în Israel. Acum venise,dup` mul]i ani, cu daruri (mie îmi adusese un inel deaur cu rubine, primul din via]a mea!) s` m` vad` [is` afle ”ce s-a ales de mine!” I-am povestit”unchiului” Solo toat` situa]ia. ”Unchiul” Solo (ocuno[tea pe mama mea înainte ca ea s` fi ”fugit” înSuedia), m-a întrebat: ”De ce nu emigra]i la mamata, în Suedia? Nu în]elege]i? Aici va fi din ce în cemai greu! Pleca]i, face]i ceva m`car pentru copiiivo[tri!” Aveam patru copii, unde s` pleci? Nu, astanu era solu]ia! Dar, totu[i, ideea ”unchiului” Solone-a încol]it în minte! În martie anul urm`tor a venitcutremurul [i, chiar dac` apartamentul nostru n-afost avariat, noi to]i am fost îngrozitor de [oca]i [inelini[tea noastr`, provocat` [i de problemele de laservici, s-a amplificat. Desfiin]area întreprinderiiera acum o realitate. Ne-am hot`rât atunci s` cerememigrarea, dar pentru asta trebuia s` iau leg`tura cumama, s` aflu ce ajutor puteam primi de la ea.Mama a venit în România [i a mers cu mine într-oaudien]` la serviciul de pa[apoarte, unde a pusîntrebarea: ”De ce nu i s-a aprobat fiicei mele nicim`car o excursie în Suedia?” (Noi f`cusem ocerere de emigrare prin 1968-69, nu-mi amintescexact, respins` evident, [i apoi, în 1975, o cerere devizit` eu împreun` cu o bun` prieten` [i coleg` deliceu, Marilena, în Germania la rudele ei [i apoi înSuedia la mama mea, dar [i aceast` cerere îmifusese respins`.) Cel care ne-a primit în audien]`, alc`rui nume, evident, nu-l cunosc, i-a r`spuns atuncimamei mele: ”Pentru c` fiica dumneavoastr` n-ainsistat, doamn`!” Toat` via]a am s`-i fiu recunos-c`toare acestui salariat de la serviciul de pa[apoar-te, c`ci prin aceast` fraz` avea s`-mi schimbe via]a,s`-mi dea o alt` perspectiv` a ac]iunilor mele, nunumai în ceea ce prive[te cererea de emigrare, ci [itot ce avea s` urmeze dup` aceea, chiar [i acum.C`ci acest r`spuns a fost ca o iluminare pentru mine,acest r`spuns m-a f`cut s` în]eleg clar c` insisten]a,perseverarea este cheia reu[itei!Deci, vom insista, vom persevera!



IMAGINEA MEDUZEI ÎN ARTA PLASTIC~I ÎN ARTA DECORATIV~ (2)

de Octavian Ciupitu.

În secolul V î.Hr. se pare c` are loc [i în artadecor`rii vaselor ceramice o trecere de la oreprezentare arhaic` la una mai apropiat` de aceeaa artei clasice ca de tipul celei pe care o întâlnim aziîn arta sculptural` a acelui secol elen r`mas` pân`la noi.

5. ”Perseu ucigând-o pe Meduza”. Vas ateniande tip pelike cu figuri ro[ii, secolul V î.Hr.NewYork, Metropolitan Museum, 45.11.1.

© Metropolitan Museum, New York.

În exemplul din figura nr. 5 vedem trei figuri umanecu tr`s`turi clasice. În mijloc se afl` o figur` deb`rbat în general gol, având doar pe spate o mantalegat` în fa]` la gât, purtând înc`l]`minte cu aripi [iavând pe cap o p`l`rie, [i ea înaripat`. Cu mânastâng` el ]ine capul unei femei cu aripi pe spate,plasat` la dreapta în imagine, îmbr`cat` cu fust`scurt` pân` la genunchi, cu fa]` frumoas` [i ]inândochii închi[i, iar în mâna dreapt` tân`rul are un cu]itcurbat sau o secer` cu care îi taie acesteia gâtul. Lastânga în imagine se afl` o femeie în picioare,îmbr`cat` într-o rochie lung`, cu decolteu mare, cucoif pe cap [i cu o suli]` în mâna stâng`. Deoarecese [tie c` toate reprezent`rile artistice de pe vremeaaceea trebuiau s` ilustreze povestiri bine cunoscutepublicului larg, rolul artistului fiind doar acela de ale înf`]i[a cât mai frumos, [i aceste imagini trebuiescasociate în interpretarea lor cu vreuna dintrepovestirile bine-cunoscute din antichitate. Iar ceamai potrivit` aici ar fi povestirea decapt`riiGorgonei (reprezentat` acum ca o femeie frumoas`cu aripi pe spate omorât` pe când dormea) de c`trePerseu, care este un fecior tân`r (de aceea estereprezentat gol [i cu genitalele la vedere – b`rba]iimaturi care sunt ta]i de copii erau în antichitatereprezenta]i întotdeauna acoperi]i peste [olduri) cepoart` înc`l]`rile [i p`l`ria pe care le împrumutasede la Hermes, în prezen]a zei]ei Atena, redat` înpostura ei de Atena Pallas (Înarmat`). Toatereprezent`rile figurative ale Gorgonei decapitate dec`tre Perseu, lipsite de texte explicative care s`pretind` altceva [i care sunt datate dup` perioada încare a trìt Hesiod (secolul VIII-VII î.Hr.), trebuies` le consider`m c` o înf`]i[eaz` pe GorgonaMeduza, sau mai simplu Meduza, deoarece este depresupus c` arti[tii care le-au realizat au avutcuno[tin]` la acea dat` de mitul redat de acesta înlucrarea sa ”Teogonia”, mit conform c`ruiaGorgonele erau trei la num`r, iar cea ucis` dePerseu dintre acestea nu a fost alta decât Meduza.Ca urmare, Gorgona din imaginea aceasta trebuie s`fie Gorgona Meduza. Dar aici, spre deosebire dereprezent`rile secolelor anterioare, Meduza este

reprezentat` cu o fa]` de femeie frumoas` [i nu cuo fa]` înfrico[etoare, ca în arta arhaic`. Nu putemtotu[i stabili c` în secolul V î.Hr. are loc o treceredefinitiv` de la reprezentarea arhaic` a Meduzei cufa]` înfrico[etoare la una clasic` cu fa]` cu tr`s`turifrumoase. Exemplul întâlnit în imaginea nr. 6 esteluat de la un vas ceramic care a fost executat tot laAtena, ca [i exemplul de la nr. 5, fiind totodat` [icontemporan cu acesta. Scena redat` aici sugereaz`momentul din povestirea despre Meduza dup` cePerseu a decapitat-o, i-a pus capul într-o leg`tur`tras` pe cap [i fuge astfel de la locul faptei, urmatde Atena, care î[i ]ine poala rochiei ridicat` elegant[i delicat cu mâna stâng` pentru a nu se împiedecade ea în fug`. Meduza, care este decapitat`, este [iaici reprezentat` cu aripi pe spate [i fust` scurt`,dar, în timp ce personajele sunt redate într-o factur`de art` clasic`, capul Meduzei este redat cutr`s`tur` înfrico[etoare arhaic`. Putem spune c` aiciavem de-a face cu un amestec de forme dereprezentare clasice cu un detaliu de reprezentarearhaic`, aceasta într-o perioad` în care arta clasicèra stabilit` deja ca st`pân` absolut`.

6. ”Perseu ucigând-o pe Meduza”. Vas ateniande tip hydria cu figuri ro[ii, secolul V î.Hr.

London British Museum, E 181.© British Museum.

Pe un vas ceramic din secolul IV î.Hr. provenind dinApulia, o provincie din peninsula italic`, întâlnimimaginea redat` la nr. 7. Aici, în partea stâng` aimaginii se afl` un tân`r gol purtând pe umeri omanta închis` în fa]` la gât, în picioare purtândînc`l]`ri cu aripi, pe cap având un coif bogatdecorat [i care se sprijin` cu mâna stâng` într-osuli]`. În fa]a sa, la dreapta în imagine, st` o femeiecu rochie lung` pân` la glezne, care în mânadreapt` ]ine un cap tìat ce pare a fi de femeie cufa]` frumoas` [i cu doi [erpi ie[indu-i din p`r –atârnând unul la stânga [i altul la dreapta capului, iarcu mâna stâng` reaz`mându-se la rândul sù [i eaîntr-o suli]`. De genunchiul drept al acestei femei sesprijin` un scut decorat pe margine, în a c`rei partecentral` exterioar` se oglinde[te capul tìat descrismai înainte. Nu cred c` gre[im prea mult dacàsociem aceast` reprezentare de acea întâmplaremitologic` în care Perseu, redat aici în partea stângà imaginii ca fecior tân`r [i imberb, purtândînc`l]`rile înaripate pe care le împrimutase de laHermes, tocmai i-a predat zei]ei Atena capul tìat alGorgonei, iar acum zei]a las` ca acest cap s` seoglindeasc` în ceea ce probabil trebuie s` fie Egida(αιγισ), care în acest caz este scutul executat laexterior din piele de capr`, scut al lui Zeus pe careacesta i-l d`dea adesea cu împrumut lui AtenaPallas, dar [i lui Apollo. Înc` o dat`, deoarece [i aicieste vorba despre o reprezentare provenind dintr-unsecol ulterior celui în care a trìt Hesiod, avem [i încazul aceasta de-a face cu decapitarea de c`trePerseu a aceleia dintre surorile Gorgone care esteGorgona Meduza.

7. ”Atena primind Gorgoneionul”.Vas din Apulia de tip crater campaniform

cu figuri ro[ii, secolul IV î.Hr.Boston, Museum of Fine Arts, 1970.237.

© Museum of Fine Arts, Boston.

Dac` în reprezent`rile din secolul V î.Hr. am întâlnitamestec de elemente de stil realist, ca în redareafigurilor umane, cu elemente de stil ornamental,atunci când este vorba despre redarea elementelorvegetale, aceasta rezultând astfel într-un stil mixt(vezi imaginea nr. 5), sau amestec de elemente dereprezentare clasic` cu elemente de reprezentarearhaic` (vezi imaginea nr. 6), privind acum aceast`reprezentare datând din secolul IV î.Hr. nu se poates` nu ne l`s`m încânta]i de consecven]a stilistic` defactur` naturalist` tinzând spre perfec]iune îndirec]ia frumuse]ii pe care o întâlnim aici. Darconsecven]a stilistic` de factur` naturalist` tinzândspre perfec]iune în direc]ia frumuse]ii este de fapt [icaracteristica principal` a artei din epoca aceea,numit` de istoricii de art` de dup` jum`tateasecolului XIX cu termenul de ”art` elenistic`”.Cùtarea frumosului în art` a f`cut pe atunci caelementele reprezentate s` fie frumoase fiecare însine, în scopul ca rezultatul final, ca sum` a unuianumit num`r de elemente frumoase fiecare înparte, s` fie un total de frumuse]e. Probabil c` încadrul acestui curent de absolutizare a frumosului s-a [i renun]at definitiv în aceast` perioad` istoric` [ila reprezentarea Gorgonei Meduza ca femeie cufa]` însp`mânt`tor de urât` [i s-a preferat punereaaccentului pe înf`]i[area ei ca expresie a frumuse]eiscufundate în triste]ea mor]ii, dar cu accentul pustotu[i pe frumuse]e. Asist`m aici, poate, la otransmutare, de la afirma]ia autorului de text desprecum [i cine era Meduza, la un ideal de reprezentarece se subordoneaz` total la canoanele estetice aleartei imaginii epocii sale.Cu secolul IV î.Hr. se termin` produc]ia deceramic` artistic` greceasc`. Vreau, de aceea, s`fac aici un mic rezumat al principalelor elementeale reprezent`rii Meduzei în pictura decorativ` depe aceast` categorie de vase din ceramic`: MeduzaGorgona este aici Meduza lui Hesiod, adic` soramuritoare dintre cele trei surori Gorgone, cu aripi pespate, cu [erpi în p`r, reprezentat` cu fa]` urât` [iînfrico[etoare în perioada mai veche, dar [iînf`]i[at` cu fa]` frumoas` împietrit` în triste]eamor]ii în perioada de sfâr[it a acestei epoci deproduc]ie de ceramic` de mare calitate artistic` cuvaloare decorativ`.


Pictura major` a antichit`]ii grece[ti s-a p`strat pân`la noi doar în cele câteva fragmente de pictur`mural`, fragmente de metope pictate [i picturi pesarcofage g`site în principal la [antierelearheologice din Phylakopi (Melos, secolele XVIII-XVII î.Hr.), Akrotiri (Santorin, secolul XVI î.Hr.),Cnossos (Creta, secolul XV î.Hr.), Agia Triada(Creta, secolul XIV î.Hr.), Micene (secolul XIVî.Hr.), Anogeia (Creta, secolul XIII î.Hr.), precum[i în câteva fragmente de pictur` minor` pe altareportabile din Corint (a doua jum`tate a secolului VIî.Hr.), sau pe pl`ci pictate de la Thermon (Etolia,secolul VII î.Hr.), de la acropola (sfâr[itul secoluluiVI î.Hr.) [i din agora (primul sfert al secolului Vî.Hr.) din Atena, ca [i pe o piatr` de mormânt pictat`din Amathus (Cipru, secolul III î.Hr.). Cum picturamajor` r`mas` pân` la noi dateaz` pân` în secolulXIII î.Hr., ea nu reprezint` zei greci identificabili.Aceasta deoarece, dac` credem ce a scris Herodotdin Halicarnas (probabil 485-424 î.Hr.) în lucrareasa ”Istoria”, cartea a doua, capitolul ”Obiceiurile [ireligia egiptenilor”, denumirea [i func]ia zeilor lagreci au fost stabilite pentru prima oar` de c`treHomer [i Hesiod prin secolul VIII î.Hr. Herodotscrie c` elenii au preluat zeii de la pelasgi, care i-aunumit doar ”zei”, cuvânt ce înseamn` ”ordonatori”,deoarece ace[tia ordonau totul [i aveau în mâinilelor distribuirea a toate cele. Dup` care Herodotprecizeaz`: ”Dar de unde au venit diferi]ii zei, saudac` au existat cu to]ii de-o ve[nicie, sau ceînf`]i[are au, ei (elenii, n.tr.) nu au [tiut mai demultde, eram gata s` spun, ieri sau alaltìeri. C`ci eucred c` Hesiod [i Homer au trìt cu patru sute de aniînaintea mea [i nu mai mult [i c` ace[tia sunt ceicare au creat înv`]`tura despre înrudirile zeilor, audat zeilor nume, le-au distribuit posturi [i ocupa]ii [ile-au descris înf`]i[area” (în traducerea liber` aautorului). Dac` aceste afirma]ii ale lui Herodot suntcorecte, atunci nu este de mirare de ce nu întâlnimîn pictura major` a antichit`]ii grece[ti p`strate pân`la noi, pictur` datând a[adar pân` în secolul XIIIî.Hr, nici un fel de reprezent`ri individualizate dezei [i ca atare nici o reprezentare a Gorgonei, fie eaMeduz` sau nu. A[a c` putem l`sa la o parte picturamajor` [i s` ne ocup`m acum pe mai departe dereprezentarea Gorgonei Meduza în sculptura carene-a parvenit din vremea antichit`]ii grece[ti.

8. Gorgona Meduza de la o acroter` a templuluiHecatompedon de pe Acropolea din Atena,

ca 575-550 î.Hr. Marmur` hymettian`, 196 x 286mm. Atena, Acropolis Museum, 701.Foto: © Acropolis Museum, Atena.

Fiind o figur` mitologic`, reprezentarea în sculpturamajor` a Gorgonei Meduza este legat` în primulrând de figurarea ei în temple. Cum Herodot neînva]` c` înv`]`tura despre zei dateaz` de prinsecolul IX-VIII î.Hr., nu este, poate, nici de mirarec` cele mai vechi exemple de temple grece[tidateaz` din secolul VII î.Hr. (templul lui Apollo dinThermon, ca 630 î.Hr.; templul A din Prinias, ca 625î.Hr.; templul Artemisei din Corfu, ca 600 î.Hr.), iarcele mai vechi exemple de reprezentare sculptural`major` a Gorgonei Meduza r`mase pân` la noiprovin din secolul VI î.Hr.

9. Relieful unei metope de la templul C de peAcropolea din Selinunt pe Sicilia, ca 550-540 î.Hr.,reprezentând pe Atena, Perseu [i Gorgona Meduzacu calul Pegas sub bra]. Museo Nazionale, Palermo.

Foto: © Museo Nazionale, Palermo.

Printre cele mai vechi exemple de acest fel senum`r` un cap din marmur` g`sit la s`p`turilearheologice efectuate pe Acropolea din Atena [icare a fost identificat cu Gorgona Meduza (figura8). De factur` artistic` apar]inând perioadei arhaice(700-480 î.Hr.), aceast` reprezentare ne-o arat` peGorgona Meduza cu fa]` înfrico[etoare în poz`frontal` pentru efect apotropeic (adic` de paz`contra rùlui), cu limba scoas`, cu din]ii vizibili cumolari ca de mistre], cu p`rul de pe frunte în form`de [erpi ca ni[te valuri emanate simetric din parteacentral` a capului [i cu nas lat [i încre]it. Un altexemplu dintr-o perioad` ceva mai nou` întâlnim laun relief de pe o metop` a templului C de la Selinunt,pe Sicilia (figura 9). Tot de factur` arhaic`, reliefulacesta ni-l arat` pe Perseu, având înc`l]`rile cu aripiîmprumutate de la Hermes, în timp ce-i taie capulGorgonei Meduza, asitat fiind de Atena. Meduzaeste reprezentat` cu fa]` fioroas`, cu gura largdeschis` [i cu molari ca de mistre]. Ea nu estereprezentat` aici cu aripi, dar calul Pegas esteînaripat.

10. Element decorativ cu capul Gorgonei Meduzade la un scut g`sit la Olimpia, prima jum`tate a

secolului VI î.Hr. The Museum of Olympia.© The Museum of Olympia.

Alte exemple de reliefuri din secolul VI p`stratepân` în zilele noastre sunt cele dou` elementedecorative provenind de la scuturi g`site la [antierularheologic de la Olimpia. Unul dintre acestereliefuri din bronz red` un Gorgonion, adic` capultìat al Gorgonei Meduza, încercuit de trei aripi înmi[care de rota]ie. Fa]a Meduzei este de groaz`, cu

gura larg deschis` [i cu limba scoas`, iar în jurulcapului ei se încol`cesc o sumedenie de [erpi pediscul pe care este acesta aplicat. O imagineîntreag` a Gorgonei Meduza se afl` pe cel de-aldoilea relief din bronz provenit de la un scut aflat laOlimpia (figura 11). Aici o vedem pe GorgonaMeduza reprezentat` cu aripi ce-i cresc din piept,pe cap cu un coif uria[, cu fa]` îngrozitoare culimba scoas`, cu [erpi mici în p`r, cu dou` picioarede mamifer, poate de leu, dar [i cu o prelungire acorpului ca de [arpe sau de dragon cu solzi, terminatîns` ca o coad` de pe[te. Aceast` imagine,corespunzând perioadei arhaice, se înrude[te cuunele dintre reprezent`rile pe care le-am întâlnit peceramica pictat` greceasc` apar]inând aceleia[iperioade istorice.

11. Scut decorat cu Gorgona Meduza, jum`tateasecolului VI î.Hr. The Olympia Museum.

Foto: © The Olympia Museum.

La muzeul din Delfi se afl` dou` pl`ci semicircularedin aur montate pe suport din bronz, aproapeidentice [i ilustrate cu reliefuri ce o reprezint` peGorgona Meduza. În exemplarul pe care l-am alesca s`-l prezint aici pentru c` este mai complet(figura 12), o vedem pe Gorgona Meduza cu fa]`îngrozitoare, cu gura larg deschis` [i limba scoas`,cu [erpi în p`r [i în jurul capului, cu aripi ce par a-ifi cre[te din piept, cu picioare de om reprezentate înprofil [i cu câte un [arpe în fiecare mân`.

12. Plac` semicircular` din aur cu reprezentareaGorgonei Meduza, circa 560 î.Hr.

The Delphi Museum.Foto: © The Delphi Museum.

Vedem [i aici o înrudire evident` cu reprezent`riledin acel timp arhaic ale Gorgonei Meduza întâlnitepe ceramica pictat` greceasc`, în care interesulartistului se concentreaz` pe aspectul ei de f`ptur`înaripat` cu înf`]i[are înfrico[etoare, vie [i agresiv`,dotat` cu atributele caracteristice precum gura largdescis`, limba scoas` [i ochii mari, aripi pe corp,[erpi în p`r [i corpul în mi[care agitat`. Avem de-aface în perioada arhaic` cu Meduza ca personajdinamic [i agresiv, constituind un factor de temut.



DESPRE MEDUZA (3)

de Silvia Constantinescu.

Spuneam în num`rul trecut c` eu voi încerca s`prezint imaginea Meduzei în literatura [i în istoriareligiilor, iar arhitectul Octavian Ciupitu în artaplastic` [i decorativ`.Eu n-am s` încep prezentarea Meduzei prin amerge la surse [i a prezenta originea ei, cine acreat-o, cum a fost descris` de ”p`rintele” ei, cumsun` textele în Homer, Hesiod, Ovidiu, etc., ci,pentru c` sunt [i bibliotecar` [i pentru c` doresc s`demonstrez [i ideea expus` în num`rul trecut, cumc` lucr`rile de referin]` de mare circula]ie daucititorilor informa]ii de multe ori eronate, ambigue,c` multe din aceste lucr`ri se copiaz`, f`r` discer-n`mânt, unele pe altele, c` nu-[i primenesc informa-]iile, [i nu numai în acest caz, voi începe cu prezen-tarea Meduzei în lucr`rile de referin]`, continuândcu lucr`ri de istoria religiilor, în mitologie [i în celedin urm` prezentarea celor care au creat Gorgonele[i Meduza.Întreb`ri despre Meduz`, stând în ”informa]ii” labibliotecile la care am lucrat în Suedia, mi s-au pusde zeci [i zeci de ori, atât de elevi [i studen]i, cât [ide oameni cu studii superioare. Toate aceste catego-rii aveau, desigur, nevoie de o informa]ie scurt` [irapid`, fie pentru cine [tie ce lucrare, fie pentru odiscu]ie, o controvers` cu prietenii, dar nu un interesdeosebit în studiul mitologiei grece[ti [i nu în speciala personajului Meduza. Recurgerea la lucr`rile dereferin]` devine nu numai calea cea mai rapid`, dar[i una pe care 99% din cititori o consider` sigur`,c`ci se pleac` de la premiza c` în aceste lucr`riinforma]iile sunt prezentate de exper]i în domeniu,care au studiat temeinic subiectul respectiv, cei maimul]i doctori, doctori docen]i sau profesori universi-tari în materie [i c`, într-o form` comprimat`, ace[tiexper]i vor prezenta informa]ii corecte despresubiect. Din p`cate, experien]a mea de bibliotecar`mi-a dovedit c` nu-i chiar a[a. Am o mie de exem-ple în acest sens, dar exemplele despre Meduza,cred eu, ar trebui s` fie suficiente ca s` v` fac` s`fi]i mai circumspec]i în ceea ce prive[te acestelucr`ri, iar coinciden]a aceleea[i informa]ii în maimulte lucr`ri nu trebuie s-o lua]i ca o garan]ie afaptului c` informa]ia este corect`, din p`cate!Încerc`m, atât arhitectul Ciupitu cât [i eu, ca prinexemplele date s` arunc`m pu]in` lumin` în aceast`neîn]elegere despre Meduza stârnit` de afirma]iileprof. dr. Ion Piso, directorul general al MuzeuluiNa]ional de Istorie a Transilvaniei la întreb`rile:Este Meduza numai acel personaj cu p`rul formatdin [erpi? Are Meduza atât aripi pe cap cât [i p`rformat din [erpi? Este imaginea ”cap de femeie cuaripi pe cap [i p`r format din [erpi” Meduza, saueste vorba de un alt personaj?Voi începe aceast` mic` cercetare cu citareatermenului din lucr`rile din biblioteca personal`, darcare sunt de fapt lucr`ri de baz` la dispozi]iaoric`rui cititor în bibliotecile populare [i [tiin]ifice,lucr`ri de care personal m-am folosit în munca meade bibliotecar`.Ca metod` de lucru voi proceda în felul urm`tor:atunci când posed numai textul în suedez`, îl voitraduce, cât se poate de fidel, c`ci suedeza nu estelimb` de circula]ie, dar când am un text în englez`,francez`, italian` sau român`, voi reda textul înlimba respectiv`.În afara datelor despre autor, titlul lucr`rii [i an deapari]ie, precum [i titlul în suedez` [i român`, cândeste cazul, nu voi insista asupra altor informa]iibibliografice, pentru c` aceste date sunt suficientepentru identificarea lucr`rii. Voi prezenta imaginilefolosite în lucrarea respectiv` pentru exemplificare,f`r` s` fac vreo schimbare la încadrarea imaginii,precum [i toate trimiterile la al]i termeni lega]i determenul în discu]ie.

1. Enzyklopädie der Religionen, 1990.În suedez`: ”Religionslexikonet” (Lexiconul religi-ilor)”, în 1997.* pag. 345: ”Medusa. Vezi Gorgo.”* pag.160: ”Gorgo, figur` de groaz` în mitologiagreac`, care este cunoscut` [i sub numele Medusa.Cel care o prive[te este împietrit. Dar în timp ceGorgo se consider` a fi nemuritoare, Perseus, cuajutorul Athenei, a retezat capul muritoarei Medusa.Imaginea capului Gorgonei s-a considerat mai târziuc` te fere[te de nenorociri [i Athena poart` o astfelde imagine pe piept, o Egid`.”

Dou` imagini ilustra]ie la text. În stânga: imagine peun vas, ca. 490 î.Hr. În dreapta: o palmet` cu masc`

de Gorgo din teracot`, 500 î.Hr.

2. Biedermann, H: Knaurs Lexikon der Symbole,1989.În suedez`: Biedermann, H: ”Symbollexikonet”(Lexiconul simbolurilor), în 1991.* termenul Meduza – nu exit`;* pag. 144 – ”Gorgone (din greac`. Gorgo - ceaîngrozitoare); figur` înspìmânt`tore din miturileantice. Ea reprezint` tot ce este îngrozitor în lumeavestic`, care a fost aproape necunoscut în partea deest a M`rii Mediterane. Gorgonele se numeauStheno, Euryale [i Medusa [i aveau conform descri-erii aripi, [uvi]ele p`rului cu [erpi, ca erinnii, cu din]ica de fier`strù, care le ie[au afar` din gurac`scat`. Numai Medusa era muritoare. Fa]a ei eraatât de înspìmântatore, încât cei ce o vedeua setransformau în piatr`. Eroul Perseus a reu[it s`-ireteze capul Medusei, prin a folosi scutul sù ca ooglind` [i a evitat astfel a se uita direct la ea. (jfr.Atlas). Mai târziu ’capul Medusei’ a creat simbolulgroazei [i de aceea împodobe[te scutul rotund alzei]ei Athena. Mai exist` [i alte surori grote[ti aleGorgonelor, care formeaz` o figur` de 3 personaje,[i anume Graierna (din greac` ”graiai”, cele gri), înfigura unor femei b`trâne, care aveau un singurochi [i un singur dinte, pe care le schimbau între ele:Enyo, Pemphredo [i Deino. Perseus a reu[it prin[antaj s` ob]in` ajutorul lor împotriva Medusei; el le-a furat [i ochiul [i dintele [i le-a spus c` nu le va daînapoi, pân` când nu-l vor ajuta în lupta împotrivaMedusei.”

Ilustra]iile la text.În stânga: cap de Medus` etrusc, din teracot`, Veji,ca. 580 î.Hr. În dreapta: cap de Medus` pictat ca

decor pe un scut rotund, ca 570 î.Hr.

3. Carr-Gomm, S.: The Hutchinson Dictionary ofSymbols, 1995.În suedez`: ”Motiv och symboler i konsten: enuppslagsbok” (Motiv [i simboluri în art`: o enciclo-pedie), în 1997.* pag. 163: ”Medusa a fost una dintre cele trei gor-gone [i a fost foarte cunoscut` pentru frumuse]ea ei[i în special pentru p`rul ei. Poseidon (Neptunus) adeflorat-o într-un templu închinat Athenei (Miner-va) [i, ca pedeaps` pentru c` Medusa a pâng`rit lo-cul sfânt, zei]a i-a transformat p`rul într-o încurc`-tur` de [erpi otr`vi]i. O privire spre fa]a ei ajunge caprivitorul s` se fac` piatr` [i când Perseus i-a rete-zat capul, l-a folosit ca s`-[i împietreasc` du[manii.Athena [i-a crestat imaginea Medusei pe scutul sù,ceea ce Caravaggio a redat în pictura sa.”* Alte indica]ii în text: Medusa: vezi Coral, Perseus,1Ovidius, Metamorfoze IV:774-803.* Trimiterea la Coral, pag. 132: ”Când Perseus asalvat-o pe Andromeda de monstrul marin Cetus(sau Donau), a l`sat jos capul Gorgonei [i atunciiarba de mare s-a transformat în coral1. Vasari ailustrat acest episod pe o u[e la Studioul luiFrancesco I (în Palma Vechio din Floren]a) pentru aprezenta con]inutul pre]ios al acestuia. Coralul secredea c` ap`r` de rù.”* Trimiterea la Perseus1, pag. 189: ”Atunci cândPerseus, fiul lui Zeus (Jupiter) [i Danaë, s-a n`scut,un prooroc a spus c` el î[i va omorâ bunicul, peAkrisios. Pentru a împiedica aceast` proorocire,Akrisios i-a alungat atât pe fiic` cât [i pe fiul ei.Când Perseus a devenit adult, a primit ca misiune dela pe]itorul Danaëi s`-i aduc` capul vr`jitoareiMedusa. Inten]ia era ca Perseus s` moar`, deoarecese [tia c` to]i cei care o privesc sunt pietrifica]i. …”.* Termenul ”gorgone” – nu exist`.

Ilustra]ie la text: Perseus cu capul Medusei, detaliudin ”Fineas [i înso]itorii lui sunt pietrifica]i” de Luca

Giordano, ca. 1680. National Gallery, Londra.

4. The illustrated Who’s Who in Mythology, 1985.În suedez`: ”Vem är vem i mytologin” (Cine e cineîn mitologie), în 1987.* pag.147: ”Medusa este un personaj în mitologiagreac`, cea mai cunoscut` dintre cele trei gorgone.La fel ca [i celelalte, este reprezentat` cu [erpi înp`r [i avea ea îns`[i puterea s` transforme în piatr`pe cel care o privea în fa]`. Perseus i-a tìat capul,în timp ce-[i folosea ca pav`z` scutul, ca s` nu seuite la fa]a ei.”* Nici o imagine la aceast` explica]ie.* pag. 79: ”Gorgonele – Trei mon[tri feminini careapar în mitologia greac`. P`rul lor este format din[erpi otr`vitori”. Vezi Medusa, Perseus.


Ilustra]ie la text: Cap din bronzcare o reprezint` pe una din cele trei gorgone,

mon[tri feminini din mitologia grec`.Secolul VI î.Hr.

* Trimitere la: Medusa, Perseus.* pag. 173. ”Perseus. Un personaj în mitologiagreac`, fiu al Danaëi [i Zeus, care a vizitat-o înforma unei ploi de aur, când ea a fost încuiat` detat`l ei. El a devenit un erou grec foarte cunoscut,de soi obi[nuit, unul care salveaz` fecioare,întreprinde c`l`torii pline de aventuri [i omoar`mon[tri.Vezi Andromeda, Medusa, Polydektes.”

Ilustra]ie la text: Eroul grec Perseusi-a tìat capul Gorgonei,

pe care el îl poart` cu sine într-o pung`.Athena supravegheaz` scena.

Ulcior de ap` din ca. 460 î.Hr., g`sit în Capua.

* pag. 25. ”Andromeda. Eroin` care apare în mito-logia greac`. Ea este reprezentarea ”fecioarei înpericol” în povestirile tipice cu eroi salvatori. Ea afost salvat` de Perseus din ghearele unui monstrumarin [i i-a devenit apoi so]ie.”* pag.174. ”Polydektes. Rege în Serifos. Dup`mitologia greac`, el s-a îndragostit de Danaë [i atrimis pe fiul acesteia, Perseus, pentru a aduce capulMedusei, o sarcin` pe care n-ar fi putut-o îndeplini.Regele a b`nuit c` Perseus ar fi putut fi o piedic`,când el voia s-o seduc` pe Danaä.”* Nu exist` nici o imagine.

5. Cooper J. C.: A illustrated encyclopedia oftraditional symmbols, 1978.În suedez`: ”Symboler: en uppslagsbok” (Simboluri:o enciclopedie), 1984.* termenul ”Meduza” nu exist`.* pag. 62: ”Gorgo. Cele trei gorgone sunt fiin]efeminine cu p`r cu [erpi încol`ci]i. Ele reprezint`Mama cea Mare în apari]ia ei distrug`toare [iînfrico[etoare.”

Ilustra]ie la text: Gorgona de pe aces` farfurieatenian` din ca. 500 î.Hr. o arat` pe Mama ceaMare în apari]ia ei întunecat`, ca devoratoare,

amenin]`toare, cu privirea fix`.

6. Kaster, J.: Putnam’s Concise MythologicalDictionary, 1990.În suedez`: Kaster, J.: Mytologisk uppslagsbok,(Enciclopedie mitologic`), 1994.* pag. 116: ”Medusa în mitologia greac` este aceadin cele 3 Gorgone care este muritoare. Privirea eiera atât de îngrozitoare încât acel ce se uita la eaimediat se transforma în piatr`. Dup` o versiune, eafusese la început o fat` frumoas`, care a pâng`rittemplul Athenei prin a înnopta acolo împreun` cuPoseidon. Ca r`zbunare, Athena i-a transformatp`rul în [erpi. Perseus, cu fa]a întoars` de la ea, i-atìat capul [i i l-a dat Atenei, care l-a plasat pemijlocul plato[ei pe care o purta peste piept. Medusaeste numit` [i Gorgo.”* Nici o trimitere; nici o ilustra]ie.* pag. 74.: ”Gorgone. În mitologia greac` 3 mon[trifeminini (Stheno, Euryale [i Medusa), fetele zeuluimarin Forkys cu Ceto [i câteodat` numite forikidele.Ele aveau în cap [erpi în loc de p`r, din]i mariotr`vitori [i gheare. Stheno [i Euryale eraunemuritoare, dar Medusa, cea mai cunoscut` dintrecele trei, era muritoare. Privirea ei era îngrozitoare,astfel c` cine o privea imediat se transforma înpiatr`.”* Nici o imagine; nici o trimitere.* pag. 144: ”Perseu, în mitologia greac`, fiul luiZeus [i Danaë. Polydektes, care era regele dinSerifos, una din insulele M`rii Egee, s-a îndr`gostitde Danaë [i pentru a sc`pa de Perseus l-a trimis sàduc` capul Gorgonei Meduza. Perseus a furatsingurul ochi [i dinte pe care Graiele le aveauîmpreun` - ele erau surorile gorgonelor - [i arefuzat s` le dea înapoi înainte de a-l ajuta împotrivaMedusei. El a g`sit gorgonele dormind [i a tìatcapul Medusei, uitându-se într-o oglind`, ca s` evites` se uite la ea [i s` fie transformat în stan` depiatr`. Dup` mai multe aventuri, printre care asalvat-o pe Andromeda de un monstru marin, s-aîntors la Polydektes [i l-a transformat în stan` depiatr`. El i-a dat apoi capul gorgonei Athenei, carel-a pus în mijlocul egidei sale. Andromeda a devenitapoi sotia lui.”* Nici o imagine; nici o trimitere.

7. Lodwick, M.: The Gallery Companion, 2002.În suedeza: Lodwick, M.: Konstguiden – myter ochsymboler (Ghid de art` - mituri [i simboluri), 2004.* pag.77: ”Medusa. Monstruoas` gorgon` a c`reiprivire împietrea oamenii. Medusa a fost una dintrecele 3 gorgone [i a avut, precis ca surorile Stheno [iEuryale, o privire îngrozitoare. În loc de p`r aveau[erpi încol`ci]i, în gur` din]i ca fier`strùl, mâiniledin bronz [i aripi din aur. Ele erau atât deîngrozitoare, încât cel care le privea pe loc sepietrifica, cuvânt cu cuvânt spus: se transforma înpiatr`. Înf`]i[area lor sinistr` a f`cut ca ele s` fiereprezentate pe templele antice grece[ti, pe scuturi[.a.m.d., ca amulete ca s` înl`ture rùl. CelebritateaMedusei provine din rolul ei central, chiar dac` f`r`voia ei, în mitul lui Perseus. În aceast` povestirePerseus a primit sarcina s` taie capul Medusei, ceeace el a reu[it prin a nu se uita direct în fa]a gorgonei,ci la imaginea ei reflectat` într-un scut pe care el l-aprimit de la Minerva. Din gâtul retezat al Meduseiau s`rit Pegasus [i Chrysaor, o fiin]` cu înf`]i[arenecunoscut`. Perseus a luat cu el capul Medusei [icând a zburat peste Libia au c`zut pic`turi din

sângele ei în nisip, care au f`cut [erpii mul]i caretrìesc în acele p`r]i. Perseus s-a folosit mai târziude capul ei îngrozitor pentru ai pietrifica pedu[manii Fineus [i Polydektes. În cele din urm`Perseus a dat capul Medusei Minervei, care l-aag`]at pe scutul ei sau pe egid`, o manta din piele decapr`, sau o plato[e, pentru a-i speria pe du[mani.Minerva i-a dat zeului medicinei Asklepios câtevapic`turi din sângele Medusei, atât din partea stâng`(care conform tradi]iei este aduc`toare denenorocire: stânga se nume[te în latin` ”sinistra”),care pricinuia daune, cât [i din partea dreapt`, carereda via]a.”* Trimiteri antice: Hesiodos, Theogonia 270-81;Pindaros, Od` Pytic` 126-27; Ovidius; Metamorfose4.614-20, 772-804.*Atribute: înf`]i[are îngrozitoare, [erpi încâlci]i,câteodat` cu aripi.* pictori celebri:- Caravaggio: Medusa, 1598-99, Uffizi, Floren]a,Italia.- Mafftei, Francesco: Perseus îi taie capul Medusei,ca 1650, Galleria dell’Accademia, Vene]ia, Italia.- Vedder, Elihu: Capul Medusei, 1878, San DiegoMuseum of Art, California, USA.- Burne-Jones, Edward: Pegasus [i Chrydaors senasc din sângele Medusei, 1876-85, SouthamptonCity Art Gallery, Southampton, Anglia.Termenul Meduza – nu exit`.

Explica]ii la text: Portretul îngrozitoarei Medusaf`cut de Caravaggio este pictat pe scutul de turnir al

lui Cosimo II de Medici pentru a-i înspìmânta peadversarii prin]ului.

Ferrari, A.: Dizionario di mitologia greca e latina,1999.În român`: Ferrari, A.: Dic]ionar de mitologiegreac` [i roman`, 2003.* pag. 535: Meduza, vezi Gorgone.* pag. 390: ”Gorgone (gr. Γοργσυες, -ωυ; lat.Gorgones, -um. În mitologia clasic`, numele indic`trei figuri feminine foarte temute, Steno, Euriale [iMeduza, fiicele lui Forcus [i ale lui Ceto, numiteuneori din acest motiv, Forcide (vezi schema de larubrica Geea). O serie de tradi]ii târzii plasaupovestea lor în Libia sau chiar Extremul Occident.De obicei erau reprezentate cu capul acoperit nu cup`r, ci cu [erpi; deasemenea, aveau aripi de aur [imîini de bronz [i din]i enormi (Apollodor, Biblioteca,2.4.2). Potrivit tradi]iei, singura dintre gorgone careavea o natur` muritoare era Meduza. Ini]ial eafusese o tîn`r` nespus de frumoas`, dar Atena i-atransformat pletele în [erpi, ca pedeaps` pentru c`s-a unit cu Poseidon într-unul din templele închinatezei]ei; din unirea celor doi s-a n`scut Crisaor [iPegas (potrivit izvoarelor, ace[tia s-au n`scut cîndGorgona a fost decapitat`, ie[ind din sîngele care]î[nea din gâtul ei tìat).”



7 APRILIE1944:O DAT~ UITAT~ DIN ISTORIA ROMÅNIEI

de Dr. lomo Leibovici-Lai[Odat` cu spargerea frontului de la Uman-Ucraina [iînaintarea rapid` a Armatei Ro[ii spre grani]eleRomâniei, Boto[ani a intrat în panic`. Autorit`]ile [ipe urmele lor majoritatea popula]iei locale s-auevacuat. Trenurile, autobuzele, camioanele, pân` [ic`ru]ele erau înc`rcate cu boarfe, dar [i cu arhiveleinstitu]iilor de stat [i au pornit-o în bejenie. Evreii,to]i [i o mic`, foarte mic` parte a popula]ieineevreie[ti s`race au r`mas pe loc. Evreii nu seputeau mi[ca. În to]i anii perioadei fasciste, deîndr`zneau s` întrebuin]eze mijloace de comunica]iepublice, erau azvârli]i, din mers, din trenuri sauautobuze [i omorâ]i. Românii s`raci n-aveau cu ce [inu aveau unde se duce.Ora[ul a r`mas pe mâna unei unit`]i militare dearière-gard`, format` din pu[c`ria[i – care aupreferat pericolele frontului – foametei ce bântuiape atunci în închisorile române[ti. Unitatea se afla ladispozi]ia unui pluton de SS german, care aveamenirea de a îngreuia – pe cât posibil – înaintareasovieticilor. Comportarea penali[tilor fa]` de evreiera net antisemit`. La grija pentru ziua de mâine acelor r`ma[i s-a adùgat vân`toarea de oameni înstrad`. Nem]ii îi prindeau pe evrei [i-i duceau s`sape tran[ee la marginea ora[ului. Panica ser`spândise ca fulgerul. Svonurile f`ceau ravagii:”Evreii sunt obliga]i s`-[i sape gropile, unde urmaus` fie azvârlite cadavrele lor, pentru c` urmau s` fieîmpu[ca]i”. Singura institu]ie care func]iona în ora[ afost Comunitatea Evreilor. Curajosul ei pre[edinte,împreun` cu directorul Comunit`]ii, Avram Moisi, s-au hot`rât s` trateze cu SS-i[tii. Din precau]ie l-aurugat pe foarte tân`rul activist din ilegalitateasionist` s`-i urmeze – de departe – ca în caz de li seva întâmpla ceva, s` aibe cine s` comunice. Ei aupropus SS-i[tilor s` pun` la dispozi]ia lor – zilnic –un num`r de s`p`tori, cu condi]ia s` fie lua]idiminea]a – cu camioane – de la Comunitate [i

readu[i seara pe acela[i drum, în acela[i loc. A[a s-au lini[tit pu]in spiritele. an]urile s`pate la R`chi]i n-au ajutat la nimic. Ru[ii au intrat în ora[ prin altep`r]i, prin oseaua Suli]ei [i prin oseaua Ia[ilor.În diminea]a lui 7 aprilie 1944 – ajunul Pa[teluievreiesc – au p`truns în ora[ primele pichete deosta[i ru[i. În fapt erau ni[te osta[e. Un grup defemei soldate, care tr`geau f`r` ]int` cu armele lorautomate, fiecare dintre ele cu un înc`rc`tor rotundcu 72 de ”patroane” (cartu[e). Cred c` o f`ceau defric`. Abia dup` amiaz` a intrat puhoiul. Lumea îia[tepta pe trotuarele din Strada Mare. Nu mic` le-afost surpriza – nepl`cut` - v`zând c` armataînving`toare nu este decât un nesfâr[it convoi dec`ru]e cu coviltir – a[a cum v`zusem la ]igani –pline pân` la refuz cu fe]e smede de asiatici cu ochioblici. În fruntea lor, c`lare pe cai, se aflau ungeneral [i o femeie, îmbr`cat` în hain` militar`, f`r`grade, care au cerut capitularea oficial` a ora[ului.În lipsa oric`rei autorit`]i de stat – SS-i[tii [icompania penali[tilor au fugit – s-a prezentat odelega]ie a Comunit`]ii Evreilor. În amabilitatea lor,ru[ii au întrebat dac` evreii au azima tradi]ional`pentru Pa[te. Întrebarea a entuziasmat: ”Uite cât degrijulii sunt!” Dar ofi]ereasa – care s-a dovedit a fiAna Pauker, pe atunci ofi]erul politic superior alFrontului II Ucrainian, le-a retezat elanul: ”Ce, v`închipui]i c-am venit s` ridic`m o republicèvreiasc`?” În aceea[i noapte, pe când evreii to]ierau a[eza]i s` pr`znuiasc` masa tradi]ional` dePesah (Pa[tele evreiesc), un avion german abombardat ora[ul. Dup` fiecare sfert de or` debombardament, avionul disp`rea, ca s` revin` dupò pauz` de alt sfert de or` [i s`-[i reia atacul. Raiduls-a repetat de la orele 9 seara [i pân` la 3 diminea]a.Ru[ii înc` nu aveau cu ei armament anti-aerian [iora[ul era la placul nem]ilor, care ac]ionaunestingheri]i. A doua zi lumea c`lca pe cioburi de

geamuri sparte. Boto[anii au condus la locul de vecipeste 50 de victime nevinovate ale acestuibombardament, care a f`cut ravagii în ora[.Perioada 7 aprilie – 1 septembrie 1944, în careBoto[anii se aflau sub domina]ia ComandamentuluiSovietic instalat în ora[ a primit în gura popula]ieidenumirea de Republica Evreiasc` (parafraz` laspusele lui Ana Pauker). Fiind rupt de orice leg`tur`cu centrul ]`rii, Boto[ani s-a organizat autarhic [iPrefectura, Prim`ria, Tribunalul, via]a [colar` [ipân` [i activitatea cultural-artistic` a intrat înnormal. În afara prefectului, a primarului [i a [efuluicompletului de judecat`, care au fost români, totaparatul administrativ a fost format din evrei, ce auasigurat desf`[urarea unei vie]i pe cât se putea denormal`, în condi]iile de atunci, în ora[ [i în toat`regiunea ”eliberat`”. Frontul se stabilise la TârgulFrumos, circa 50 de km. la sud de Boto[ani. ”Gurilerele” spuneau c` înaintarea Armatei Ro[ii s-a opritdatorit` marilor cantit`]i de vinuri de la vestitelepodgorii din Hodora [i Cotnari. Ru[ii obi[nuiau s`bea din g`le]ile pentru ad`pat caii [i se îmb`tau,pân` la ne[tire. Numai spre sfâr[itul lui august aupornit trupele sovietice spre sud [i dup` evenimentulde la 23 august au intrat pe data de 1 septembrie înCapital`. Partea curioas` a acestui capitol din istoriacomtemporan` a României este c` aproape nicìeriîn cercet`rile publicate ale istoricilor români nu estenici m`car amintit. Am consemnat doar telegraficaceste întâmpl`ri, ce se cer tratate mai larg. În fond,au fost 5 luni de domina]ie strìn` (sovietic`), cuperipe]iile lor nelipsite de semnifica]ie, ca, de pild`,vizita Comisiei Anglo-Americane, înso]ite de jurna-li[ti de la marile ziare din lume, care au venit s`verifice comportarea U.R.S.S.-ului pe primul terito-riu în care au p`truns [i care nu fusese niciodat` rus,nicidecum sovietic.12 Nissan 5765 / 21 aprilie 2005

___________________________________________________________________________________________________________________________________

(Continuare din pag. 15: Radu Negrescu-u]u.)

<<Mul]umesc, doamn` Pre[edinte. Stima]i colegi,deci, noi sîntem probabil ca una din pu]inele ]`ri dinEuropa care avem o lege a securit`]ii na]ionalefoarte evaziv` [i foarte liberal`. i eu m-am convinszilele acestea fiind la Comrat, la Chioselia c`partidele politice concrete din Republica Moldovaduc o activitate subversiv` împotriva statului. i ofac aceasta în ultimul timp, o fac prin literatura careo aduc de peste Prut. Mai bine de 200 exemplare dincartea ’’Basarabia’’ semnat` de Pavel Goma, deciun disident român; treaba lui. Deci aceast` carte ne-a venit la [coala respectiv`. Eu vreau s` v` spun cèste o carte înc`rcat` de antisemitism [i cu agita]ie [ipropagand` concret` împotriva r`d`cinilorstatalit`]ii Republicii Moldova. Republica Moldovaeste numit`, deci, o gaur` neagr`, deci unprotectorat al Rusiei. Este numit`, deci, o chestiunede, un subiect artificial absolut creat. i iat` aceast`literatur` a fost dus` acolo la Comrat, dar nu numaiacolo la Comrat, dar [i in alte locuri în RepublicaMoldova concret de deputatul Sec`reanu.i eu [tiu, noi cunoa[tem c` aceasta este o activitateabsolut permanent` a acestui partid politic. Eu a[vrea ca Ministerul Securit`]ii Na]ionale, deci,aceast` structur`, eu a[ vrea ca MinisterulÎnv`]`mântului [i Procuratura Republicii Moldova sànalizeze aceast` literatur` [i s` ne spun` în cem`sur` ea coincide cu prevederile constitu]ionale [icu Legea Securit`]ii Na]ionale. Fiindc` chestiuneaaceasta nu se mai poate nici într-un fel de tolerat.Noi ne lupt`m cu morile de vânt, noi încerc`m adezvolta statul acesta. Dar cineva care face

declara]ii la adresa unor vecini c` sînt a[a, c` sântpe dincolo. Ei, de fapt, distrug zi de zi acest stat,pacea civic`. Deci [i fundamentul, de fapt [iperspectivele acestui stat. Eu sînt absolut convins s`cer acestor organe un r`spuns clar, probabil cu unraport în fa]a Parlamentului la aceast` tem`. Ce seîntâmpl` la noi cu literatura adus` de peste hotarecare zi cu zi, deci, nimice[te de fapt psihologic înprimul rând tân`ra genera]ie. Închipui]i-v`dumneavoastr` copii care nu au dreptul la vot, careau dreptul la multe alte, dar nu au dreptul la vot. Nuau împlinit 18 ani [i la vârsta de 12, 13, 14 ani deci,ei citesc aceast` literatur` despre ]ara lor. Eu nucred c` din ace[ti copii se poate de educat maripatrio]i. Pedagogii singuri la [coala respectiv` auspus : cum dumneavoastr` ca oameni ai statului, caoameni ai guvernului permite]i acest lucru? V`mul]umesc.>> (pag. 615) Dar cine este vajnicultovar`[ patriot de mai sus ? Ei bine, Victor Stepaniuceste jurist, istoric [i chiar critic literar! Poate chiar [ipoet, adaug eu, dup` citirea textului. În orice caz,spune Paul Goma, agentul rus Stepaniuc ,,nu a cititnici m`car ce scrie pe coperta c`r]ii, altfel ar fi datcorect prenumele autoruluiO: Paul [i nu Pavel’’.Capabil numai de ur` Paul Goma? Este posibil, îns`cu condi]ia s` nu-i fi citit c`r]ile, ci doar articoleledetractorilor sì, ceea ce nu constituie mijlocul celmai bun de a-]i face o p`rere just` despre un autor.Insensibil Paul Goma fa]` de alte sentimenteomene[tiO? Nimic nu este mai fals [i mai rùvoitor.Întâi pentru c` setea de justi]ie nu implic` neap`ratur` [i nici nu exclude existen]a altor sentimente.Faptul c` Paul Goma este direct [i nu caut` ca stilulsù s` plac` tuturor, cu orice pre], este, pentru cine

dore[te s` cunoasc` omul Goma, nu numai scriitorul,un motiv în plus de a-i citi acest Jurnal. Închei cu unparagraf reprezentativ pentru fa]a ascuns` ascriitorului, cea pe care, din pudoare, [i-o dezv`luiedoar arareori : <<În exil am cunoscut trei perechi:Ione[tii, Eliazii, Monicii. Nu am [tire de cuvintele lordin momentele f`r` martori, dar era u[or de în]eles:din iubirea, complicitatea, unirea-n-cuget-[i-n-sim]iri a alc`tuitorilor acestor perechi r`m`sesestrugurele necules cu inten]ie, ori uitat în vie, chircit,nu frumos de privit, dar cu cât de dulci boabele, deparfumate, de stafidite - de vânturi de toamn`, debrum`, de primele geruri: tandre]ea, formasublimat` a iubirii.>> (pag. 632)

P R E C I Z A R E

Aducem la cuno[tiin]` celor care trimit materialespre publicare urm`toarele:* nu garant`m publicarea materialelor necomandatetrimise la redac]ie;* nu garant`m publicarea integral` a nici unuimaterial, mai ales cånd acesta este extrem de lung;* materialele trimise spre publicare trebuie s` fie pedischet`, fie de Macintosh, fie de Windows, \n MSWord, sau trimise prin e-mail, f`r` semne diacritice;* nu public`m niciodat` articole f`r` semn`tur` sausub pseudonim; * nu public`m articole deja ap`rute în altepublica]ii, decât cu rare except]ii;* materialele trimise la redac]ie nu se \napoiaz`;* materialele publicate nu se pl`tesc, muncaredac]iei [i a autorilor articolelor este benevol`.


CEASUL CA BIJUTERIE I OBIECT DE INVESTIIE (VIII)

Ω OMEGA Ω ( 4)

de Silvia ConstantinescuSpuneam în num`rul trecut c` Omega Automaticmarcheaz` un moment de cotitur` în istoria ceasuluielve]ian. ”Omega Automatic - Ceasul viitorului” eraprezentat ca una dintre realiz`rile epocale ale CaseiOmega [i aceast` afirmare, publicitar` atunci, adevenit o realitate în anii care au urmat.

Acest Seamaster, unul din ceasurile Omega dincolec]ia lui Octavian Ciupitu, are calibrul 562,num`rul de referin]`14701SC, num`rul de serie

17376326, din aur 18k, automatic, cu dat`, curea depiele, cu certificat din 1963.

Calul de mare gravat pe spatele carcasei trebuie s`se g`seasc` pe toate ceasurile Omega Seamaster.

Foto: Silvia Costantinescu / © CR.

* În 1948, Casa Omega avea s` lanseze cronome-trul-br`]ar` Century, care reunea experien]a câ[ti-gat` în 100 de ani a companiei, el fiind o sintez`între ”automatic” [i un cronometru de 30 mm, echi-pat cu calibrele 28,10 sau 30,10 RA JUB.În acela[i an este lansat Seamaster, care va fi apre-ciat pentru etan[eitatea [i robuste]ea lui.René Bannqartt este p`rintele acestui ceas etan[, re-zistent la o presiune de 6kg/cm2, care corespundeunei imerisuni de 60 m [i unei temperaturi de 500 C;numai 4 ani mai târziu, aceast` capacitate avea s`fie crescut` pân` la 1300 C. Casa Omega continu`s` dezvolte, al`turi de precizie, [i elegan]aceasurilor br`]ar`, carecteristici care intereseaz`deopotriv` [i pe femei, [i pe b`rba]i.* 1952 este anul când se na[te Constellation, ceasbr`]ar`-cronometru automatic creat tot de RenéBannqartt [i care este considerat [i ast`zi ceasulcare îmbin` precizie în ma[in`rie cu elegan]` [iperfec]iune în form`. El avea s` fie fabricat de

Méruse, la Bienne. Baza este de fapt calibrul 28,10RA SC.RG-352. Constellation va face senza]ii,rupând cu uniformitatea [i monotonia cadraneleorplate sau bombate ale epocii. Numele este subliniatpe cadran de o seta de aur aplicat`. Pe spatelecarcasei este gravat` o replic` a Observatorului dinGeneva. Pe modelele din aur gravura este f`cut` demân`, în timp ce pe modelele din o]el el estereprodus pe un medalion din aur înglobat. Toateceasurile Constellation, f`r` excep]ie, trebuie s`treac` cu succes probele unuia dintre BirourileOficiale (BO) ale Controlului Elve]ian al Pie]iiCesurilor [i s` ob]in` un buletin de pia]` cu men]iunespecial` pentru ”rezultate deosebit de bune”. Acestebuletine oficiale sunt p`strate în arhivele CaseiOmega, pe baza c`rora se emite cump`r`torlui uncertificat de înalt` precizie împreun` cu ceasulcump`rat. Cronometrul automat Omega Constella-tion este culmea unei munci de pioneri a mai multorgenera]ii [i încoroneaz` cercet`rile în domeniulcronometrului. El reprezint`, într-adev`r, o sintez` adescoperirilor tehnice ale ceasornic`riei moderne.

Constellation Automatic, OMEGA chronomètreofficially certified, SWISS Made, 1981.

Are 72 gr. de aur 18 K, cu cadran tot de 18 K.

Replica Observatorului din Geneva pe modelele dinaur este gravat` de mân`. Aceasta este una dincondi]iile autenticit`]ii unui Omega Constellation

Automatic, al`turi de semnul ΩΩΩΩ, care trebuie s` fie [ipe coroan`, dar [i pe sticl`. L-am achizitionat lalicita]ie la Auktionskompaniet, o filial` a Casei

Bukowskis, în urm` cu 7-8 ani [i face parte din micamea colec]ie de ceasuri Omega.Foto: Silvia Costantinescu / © CR.

Denumirea ”Constellation” le-a fost sugerat` luiAdolphe Vallat [i Oscar Wolf de Bruno Passoni,unul dintre comis-voiajorii agenului general italianCarlo De Marchi. Cronometrul automat OmegaConstellation a trebuit s` fie introdus în USA subnumele de Globemaster la început. Calit`]ile deose-bite ale ceasului Constellation automatic l-au f`cutfoarte cùtat [i el a fost îmbun`t`]it în mod continuu.Atât Omega Seamaster cât [i Omega Constellation,marile realiz`ri de dup` r`zboi ale Casei Omegasunt cu predilec]ie ceasuri de lucru, ca s` le spuna[a. Dar pe noi, femeile, al`turi de precizia acestorinstrumente de m`surat timpul, care oricum nuconteaz` petru noi, ne intereseaz` s` aibe al`trui [icâteva pietricele, diamante, safire, rubine, smaralde,[i cu cât mai multe astfel de pietre, cu atât mai bine!Casa Omega a [tiut de acest interes neascuns alfemeilor [i s-a str`duit s`-l împlineasc`.La World Fair de la New York, în 1964 este prezen-tat` cea mai prestigioas` bijuterie creat` de GilbertAlbert, unul din cei mai talenta]i creatori de la CasaOmega. Este un pandantiv deta[abil, decorat cu 7,5grame de Moldavit g`sit într-un meteorit c`zut înMoldova, de culoare verde închis. Chiar dac` nueste o informa]ie care ]ine direct de ceasurileOmega, am s` v` dau câteva date despre Moldavit,despre care nici eu nu [tiam prea mult, tocmai pen-tru c` a fost folosit la decorarea acestei bijuterii.Moldavitul apar]ine familiei tectite, care se mainume[te [i ”sticl` de meteorit”, este probabil piatr`topit` la impactul cu meteori]ii; compozi]ia chimicèste SiO2(+Al2O3), duritate 51/2, culoare brun pân`la negru [i mai rar verde închis, iar suprafa]` cica-trizat`, dep`[e[te foarte rar 3 cm în diametru; arenume diferite dup` locul de extrac]ie: moldavit – înMoldova, australit – în Australia, sau gerogiait - înGeorgia, USA. Care este explica]ia c` tocmai Mol-davit s-a folosit la aceast` bijuterie, n-am aflat-o,probabil c` tocmai faptul c` aceast` ”sticl`meteoritic`” nu a fost folosit` la bijuterii scumpepân` acum o face mai aparte, mai unic`. Dar cumcreatorii sunt con[tien]i de faptul c` o femeieapreciaz` ”unicitatea” cu cât are mai multe brilianteal`turi, [i Gilbert Albert le-a ”al`turat” din plin.

Aceast` bijuterie a fost gândit` ca un simbol alelementelor naturii: Apa, P`mântul [i Focul.

Apa este sugerat` de discretul luciu al perlelor albe[i negre; P`mântul este redat printr-un scânteietor

diamnt, tìat marchiz; iar delicatele ”fl`c`ri”formate din aur galben reprezint` Focul.

Foto: © Omega.


32 CURIERUL ROMÂNESC Aprilie - Iunie 2005___________________________________________________________________________________________________________

(Continuare din pag. 24: Kenzaburo Oe.)

|ntr-adev`r, eu sînt adînc influen]at de literatura, decultura european`, mai ales prin preg`tirea mea,c`ci eu am studiat literatura clasic` francez` temei-nic [i mi-am luat licen]a cu o lucrare despre Sartre.Eu sînt, [i m` simnt, în mod deosebit, influen]at [iatras de cultura european`. Abia dup` vîrsta de 30de ani am redescoperit literatura, cultura japonez`,tocmai datorit` culturii europene. Eu consider c`menirea mea este aceea de a recl`di culturajaponez`, bazat` pe mesajul culturii europene.

S.C.: |n opera dumneavoastr` un loc deosebit îlocup` rela]ia tat`/fiu [i poate este de în]eles. Careeste îns` rela]ia tat`/fiic` [i cum vede]i pozi]iafemeii japoneze ast`zi?

K.O.: Fiica mea, care lucreaz` la bibliotecaUniversit`]ii din Tokyo, este o persoan` deosebit deindependent`. Ea c`l`tore[te cu noi pentru primadat` acum. Ea este cel mai acerb critic al meu [i ierimi-a criticat prelegerea pe care am ]inut-o laAcademia Suedez`. Azi dup` amiaz` va trebui s`stau mai mult de vorb` cu ea pentru a ne explicapunctele de vedere. |n ceea ce prive[te pozi]iafemeii japoneze ast`zi în societate, vreau s` spunc` femeile japoneze sînt din ce în ce mai indepen-dente.

S.C.: Tradi]ia japonez` cere ca un scriitor japonezs` participe la concursurile anuale de WAKA. Scri]i[i participa]i la aceste concursuri?

K.O. Este adev`rat c` WAKA este deosebit deimportant` pentru cultura japonez`, dar aceastacere o anumit` predispozi]ie pe care eu nu o am. Eucitesc WAKA, dar nu scriu.

S.C.: |n]eleg c` sînte]i presat de timp [i de ziari[tiicare a[teapt` ner`bd`tori s` poat` vorbi cîtevaminute cu dvs., dar îndr`znesc totu[i s` v` pun oîntrebare important` pentru cititorii mei români, c`cieu sînt românc`: Ce [ti]i despre România [i desprescriitorii români?

K.O.: România? România înseamn` deosebit de multpentru mine, pentru c` Mircea Eliade este român. Ele un gînditor deosebit de profund [i deosebit deimportant pentru mine personal, pentru via]a mea. Elmi-a ar`tat un alt sens al vie]ii! O pagin` din”Jurnalul” lui Mircea Eliade avea s`-mi schimbesensul vie]ii pentru totdeauna. |n ”Jurnalul” sùMircea Eliade spune c` epifania exist`. El vorbe[te[i despre imposibilitatea de a se distruge tot ce esteomenesc în fiin]a uman`. |ntr-o zi, aflîndu-m` laspital cu fiul meu cel bolnav, care st`tea întins în pat,f`r` a da un semn de în]elegere, deodat` amdescoperit în ochii acestui copila[ o lic`rire deîn]elegere, de bucurie. i atunci am avut ”epifania”despre care vorbea Mircea Eliade. Atunci amîn]eles c` Mircea Eliade avea dreptate, c` exist`"epifanie" [i c` omul, într-adev`r, nu poate fi distruscomplect. Aceasta a fost pentru mine Revela]ia,Epifania de care vorbea Mircea Eliade [i am în]elesc` menirea mea este acea de a-mi consacra via]afiului meu. |i sunt adînc recunosc`tor lui MirceaEliade [i, prin el, României. A[ vrea s` v` mai spunc` l-am citit [i pe Eugen Ionescu [i m-am delectat cuinterpret`rile lui Dinu Lipatti [i cu compozi]iile luiEnescu.

Surpriza mi-a fost atît de mare încît n-am mai [tiutce s` spun. Domnul Oe ar mai fi dorit s` vorbeasc`despre Mircea Eliade, Ionescu, Enescu, Lipatti, dartimpul care-mi fusese acordat trecuse de mult [iner`bd`torii ziari[ti, care a[teptau la rînd, ne-auîntrerupt. Aveam cu mine un CD cu muzic` deGeorge Enescu [i o lucrare a lui Mircea Eliade pecare s` i le d`ruiesc, oricum, d-ului Oe, în ideea dea-l apropia de cultura român`. Bucuria a fostdeosebit` [i din partea mea [i a d-ului KenzaburoOe. F`r` s` [tiu, îi d`ruiam o lucrare a unui scriitordeosebit de important pentru mersul vie]ii lui [imuzica unui compozitor îndr`git.

(Continuare din pag. 19: Licita]iile de prim`var`...)

În ciuda acestui fapt, tema prezent` aici a fosttratat` de foarte multe ori de c`tre arti[tii epocilordenumite ”manierist`” (a doua jum`tate a secoluluiXVI) [i ”baroc” (secolul XVII). Este vorba desprecum Iosif din Arimathea, un membru înst`rit [irespectat al Marelui Consiliu, dar [i discipol secret allui Iisus, s-a dus la Pontius Pilatus [i i-a cerut voie s`dea jos corpul neînsufle]it al lui Hristos de pe cruce.Pilatus a aprobat acest lucru. Iar Josif a luat corpulde acolo. Ca s`-l ajute, Iosif l-a chemat pe Nicodim,un fariseu respectat înv`]at într-ale Scripturilor, carea adus cu el un vas cu amestec de mir` [i aloepentru giulgiul lui Hristos. În acest tablou, Iosif esteplasat în fundal, cu bra]ele încruci[ate. Imediatlâng` el se afl` Nicodim, aplecat peste un vas decondimente, dar aflat în conversa]ie cu Iosif [i cucapul întors spre acesta. Corpul lui Hristos zace lap`mânt, peste genunchii Binecuvântatei Fecioare,mama lui Iisus. Sora acesteia, Maria, care erac`s`torit` cu Cleopas, un ucenic al lui Iisus, osprijin`, urm`rind totodat` cu privirea conversa]iacelor doi b`rba]i. La dreapta imaginii se afl` o alt`femeie, cu bra]ele ridicate în semn de disperare lavederea st`rii în care se afl` Salvatorul: este vorbadespre Maria Magdalena, care era unul dintresus]in`torii cei mai devota]i ai lui Iisus dup` ceacesta o eliberase de [apte duhuri rele. Mai pu]inclar` pentru noi, cei de azi, este prezen]a(simbolic`?) a micului înger (sau, poate, este unputto?) de la piciorele lui Iisus [i care îl atinge peacesta cu ar`t`torul mâinii stângi pe piciorul stâng.Aflat pân` în anul 1946 în colec]ia Lord Kinnaird,acest tablou a fost vândut la licita]ie la Chrisie’s dinLondra în acel an, fiind cump`rat de C.P. Backman.Conform informa]iilor din catalogul licita]iei, peatunci el fusese atribuit lui Anibale Carracci (1560-1609). În lucrarea sa ”The Italian drawings atWindsor Castle, The drawings of Domenichino”,Londra, 1948, p. 43, John Pope-Henessy leagàceast` lucrare de Domenichino [i afirm` îns` c`:”pictura de la Kinnaird nu poate, totu[i, s` fie privit`ca o pictur` autograf` a lui Domenichino, ci ea estebazat` poate pe o adaptare a compozi]iei luiAnnibale Carracci f`cut` de Domenichino”.Compozi]ia la care se face referire aici este bine-cunoscuta ”Pietá” realizat` de Annibale Carracciprin anul 1606 [i aflat` acum în colec]iile de art` dela National Gallery din Londra, unde trece subnumele de ”Cele trei M`rii”, de[i în acest tablou suntreprezentate patru femei care se numesc Maria:Fecioara Maria, Maria Magdalena, Maria Salomea[i Maria mama lui Iacov. În afara acestor patrufemei, în tabloul lui Annibale Carracci maifigureaz` doar Iisus, f`r` nici o urm` de Iosif dinArimathea, Nicodim sau înger-putto. Varia]iile [iadùgirile lui Domenichino în actualul tablou îl facs` fie nu o copie, ci o variant` dup` lucrareaanterioar` în timp a lui Carracci. Domenichinolucrase din 1602 la Roma cu Annibale Carracci ladecorarea cu picturi murale a Galeriei Farnese,situate la etajul palatului Farnese pe latura spregr`din`. Acolo, Domenichino a completat multedintre lucr`rile lui Carracci, printre care [i”Fecioara cu inorogul”, dar adesea el a modificat [icompletat schi]ele ce i le l`sase Carracci spreexecutare. Tabloul scos acum la licita]ie a fostevaluat la 2.300.000-2.500.000 SEK. Alte lucr`ri dearti[ti strìni pe care le-am remarcat au fost osculptur` de Honoré Daumier (1808-79)reprezentând pe Felix Barthe, o pictur` de HubertRobert (1733-1808) reprezentând oameni printremonumente [i ruine din antichitatea roman`reamplasate cam ad-hoc de dragul compozi]iei,precum [i o magnific` pictur` peisagist` realizat` deJan Wilder (1586-1653), colaborator al lui PeterPaul Rubens (1577-1640), datând de la începutulsecolului XVII. Spicuind din celelalte sec]ii, vreaus` remarc o c`delni]` scandinav` din evul mediu, 12perechi de sfe[nice din argint, o colecie de cutiu]edin aur, un covor din Anatolia de la sfâr[itul

secolului XVII [i un Tebriz antic din atelierul HadjiDjalili, o ”commode transition” semnat` de FrancoisRübestuck (me[ter la Paris în perioada 1766-85), unceas-pendul` de mas` din 1775 semnat de CharlesBertrand (me[ter la Paris în perioada 1770-89),precum [i o pereche de c`ni de vin din argint,purtând [tampila lui Karl Fabergé la Moscova dinperioada 1899-1908.

SILVIACONSTANTINESCU

EXILOAMENI I IDEI

Cartea poate fi procurat` de laEditura CURIERUL ROMÂNESC

Altvägen 99, 142 42 SKOGÅS SUEDIA.Pre]ul c`r]ii = 120 SEK + porto: 24:- SEK Suedia,

29:- SEK Europa, 38:- SEK alte continente. (Pre]urile includ TVA).

PUBLICAIA / TIDSKRIFTEN

CURIERUL ROMÂNESC(RUMÄNSKA KURIREN)

Asocia]ie f`r` profit / Ideell föreningOrganisationsnr. 802403-6363

Editor responsabil / Ansvarig utgivare:SILVIA CONSTANTINESCU

Redac]ia / Redaktionen:Silvia Constantinescu, Octavian Ciupitu,

Mariejeanne Ciupitu, Anne-Marie Ciupitu,Marc Ciupitu, Theo Ciupitu.

Redactare [i punerea \n pagin`:Silvia Constantinescu.

ADRESA / ADRESS:Altvägen 99, S-142 42 SKOGÅS - SVERIGE

E-mail:[email protected]

[email protected] edi]iei pe Internet:

curierulromanesc.org

Programator:Octavian Ciupitu.

CONDIII DE ABONARE PENTRU 1 AN:Suedia 200 SEK Restul lumii: 240 SEK

PENTRU INSTITUII TARIF DUBLU.Plata prin mandat po[tal sau cec suedezpe adresa CURIERULUI ROMÅNESC

sau \n contul de Plusgiro: 81 20 66-9.Actul de plat` se va marca PRENUMERATION,

iar dona]iile b`ne[ti GÅVA.

CURIERUL ROMÅNESC circul` \n :Anglia, Australia, Canada, Danemarca, Elve]ia,

Finlanda, Fran]a, Germania, Italia, Israel,Portugalia, Romånia, Spania, Suedia, SUA.

PENTRU CONINUTUL ARTICOLELORR~SPUND AUTORII LOR.

REDACIA NU |MP~RT~ETE|NTOTDEAUNA P~RERILE ACESTORA.

MATERIALELE PUBLICATE POT FIREPRODUSE NUMAI CU APROBAREA

REDACIE I VOR FI ONORATE CONFORMTARIFELOR ÎN VIGOARE.

Acest num`r a fost sponsorizat de:SILVIA CONSTANTINESCU

OCTAVIAN CIUPITUKULTURRÅDET

MARC PAUL VENIAMIN CIUPITUTHEO ALEX CHRISTIAN CIUPITU

ANNE-MARIE THEODORA CIUPITU

CURIERUL ROMÂNESC · tirania”, [i, atât eu cât [i familia mea, ca [i cei c`ro- ra ne adresam...

Documents

Transcript of CURIERUL ROMÂNESC · tirania”, [i, atât eu cât [i familia mea, ca [i cei c`ro- ra ne adresam...