RAPORT DE MONITORIZARE A REFORMEI IN EDUCATIE, SEPTEMBRIE 2009

Cuprins1. Examenele nationale, bacalaureatul si tezele unice: aceeasi

ipocrizie acopera  rezultate necredibile. ………………22. Scandal la tezele unice: subiecte gresite ………………43. Ordinul privind evaluarea cadrelor didactice din

preuniversitar: fara legatura cu realitatea …………….54. Scandalul Spiru Haret 5. Legea educatiei nationale, o sansa pierduta,  insotita de

scandal politic la varful coalitiei. ………………………76. Scandalul  sumelor uriase alocate in ultimii ani

infrastructurii scolare, fara rezultate vizibile. …………157.  Scandalul  privitor la ordinul pentru  schimbarea

directorilor ………………………………………………..16

Introducere

Ultimele trei luni au adus pentru educatia romaneasca un important eveniment negativ: ratarea sansei de a moderniza invatamantul printr-un cadru legislativ european. Luptele politice “la baioneta”, intre proiectul d-nei Andronescu si proiectul Miclea au condus la un hibrid continand 90% codul Andronescu, cu prevederi centralist etatiste, provenind din epoca comunista, de care d-na Andronescu nu se poate rupe, ineficiente in plan practic, departe de prevederi europene, fara speranta unei ameliorari rapide a sistemelor de educatie si formare. Mai presus de orice si noua lege conserva situatia actuala din sistemele de educatie si formare profesionala, care poate fi rezumata astfel: nimeni nu da socoteala de nimic.

1

S-au mentinut scandalurile, devenite “clasice”, legate de tezele unice si bacalaureat. Noutatea din acest an consta in erori impardonabile in redactarea subiectelor la limba romana si istorie, urmate de demisia sefului Centrului Naţional de Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar (CNCEIP), demisie urmata, la randul ei, de ramanerea sefului pe post.

Megascandalul legat de universitatea Spiru Haret a tinut afisul o buna perioada de timp, exact perioada de inscriere la universitati. Pana la urma diplomele obtinute prin parcurgerea unor programe de studii ilegale au ramas valabile.

Inceputul de an scolar a prilejuit “traditionala” contabilizare a scolilor aflate in paragina, santiere deschise de precedenta guvernare in 4000 de unitati scolare, fara vreo speranta de finalizare, in ciuda uriaselor resurse investite in infrastructura. Aceste resurse au disparut ca apa in nisip iar promisiunile d-nei ministru de a se face o analiza independenta, post finantare, au fost repede date uitarii. Nici d-l prim ministru Emil Boc, desi are la dispozitie corpul de control propriu, nu schiteaza vreun gest in directia limpezirii destinatiei acestor fonduri.

Interesele politice de a avea acces la aceste resurse, prin firmele “acreditate” pe langa clientela de partid si bazinul de posturi si functii reprezentat de sistemul educational face ca orice initiativa progresista sa fie inabusita in fasa, asa cum se intampla de 20 de ani.

1. Examenele nationale, bacalaureatul si tezele unice: aceeasi

ipocrizie acopera rezultate necredibile.

Rezultatele inregistrate la examenele nationale, daca ar fi reale, ne-ar plasa in topul mondial al rezultatelor educationale, la polul opus ilustrat de testele PISA aplicate in Romania. Intentia reala a acestui examen nu este de a testa nivelul de pregatire al elevilor care termina liceul si, eventual, de a trage la raspundere pe cei care incaseaza salarii fara rezultate. Rostul acestui examen este de a facilita accesul elevilor in invatamantul superior, unde sa “cotizeze” spre fericirea si

2

indestularea clanurilor universitare. Nu mai conteaza daca primesc pentru aceste “cotizatii” competentele cerute de piata muncii.

In vara s-au prezentat la examenul de bacalaureat circa 212.000 de candidati, au promovat aproximativ 170.000. In sesiunea din august au mai promovat 35.000 de candidati, asa incat, cu 205.000 de candidati promovati, din 212.000 avem un procent total de promovare de 97%, probabil record mondial. Ca o buna parte dintre absolventi nu stiu sa scrie corect romaneste, nu stiu sa faca calcule elementare de aritmetica, nu mai conteaza. Conducerea ministerului care organizeaza si monitorizeaza derularea bacalaureatului a ramas cu reflexul raportarii productiei agricole la hectar, din epoca comunista. Iata judetele fruntase pe ramura, in sesiunea iulie: Mehedinti: promovabilitate de 98,19%Constanta: promovabilitate de 94,99%Hunedoara: promovabilitate 94,5%Suceava: promovabilitate de 93,87%

La polul opus se afla Galati cu 59,8% promovabilitate. Diferenta de aproape 40 de puncte procentuale (!) intre primul si ultimul judet nu pare sa dea frisoane cuiva. Promisiunea ministrului educatiei ca se vor ancheta judetele cu procente neverosimil de mari a ramas, ca de atatea alte ori, vorba aruncata in vant, pentru domolirea criticilor.

Partea tragi-comica este ca la multe licee de elita toti elevii, dar absolut toti, au luat 10 la educatie fizica. Nu s-a impiedicat niciunul, n-a gresit nici unul aruncarea la poarta sau la cosul de baschet, totul s-a desfasurat ca la olimpiada de vis. Nici acest aspect n-a dat frisoane ministrului educatiei.

An de an se comenteaza in cercurile largi ale opiniei publice si specialistilor ca o astfel de distributie este neverosimila si ca singura explicatie este frauda masiva. An de an ministerul educatiei trateaza cu dispret aceste critici si persevereaza in mistificare si ipocrizie. Ba chiar ii condamna pe cei care spun adevarul pentru, chipurile, denigrarea invatamantului.

Rezultatele la tezele unice se incadreaza in aceeasi paradigma: toti elevii trebuie sa ajunga la liceu. Organizarea tezelor unice cu proprii profesori asigura rezultate mirobolante. Oricum nu exista esec, indiferent de nota se merge mai departe. Miza este ca notele sa fie cat mai mari, pentru a prinde licee cat mai bune. Si atunci testarea nationala se transforma in concursul

3

national “cine-si ajuta elevii mai mult”. Daca elevii “se simt” si vin si ei cu cadouri si/sau bani pentru profesori si directori, cu atat mai bine. Asa de bine s-a invatat aceasta lectie incat si in anul urmator tezele unice si bacalaureatul vor fi organizate in acelasi stil: elevii dau bani sau cadouri, iar profesorii ii lasa sa copieze. Aceasta este “viziunea” despre educatie a d-nei ministru Andronescu. S-a desfiintat examenul de capacitate, testele nationale, scolile de arte si meserii. Nota 4 la tezele unice nu mai reprezinta o problema. Toti elevii, indiferent de potential si inclinatii, merg la liceu, iau examenul de bacalaureat, apoi la facultate. Ce daca mediul de afaceri reclama lipsa personalului calificat. Ce daca absolventii de universitati se trezesc in piata muncii cu buzunarele burdusite de diplome, dar fara vreo calificare ceruta de angajatori. Ce daca evaluari internationale si interne ne trag de maneca si ne spun ca ne mintim singuri. Scopul suprem este unul singur: toata suflarea scolareasca sa ajunga sa cotizeze la invatamantul superior.

Si totusi solutii exista. Examenele de absolvire nu trebuie sa mai constituie criterii pentru accederea in ciclurile superioare, caz in care miza si presiunea pe aceste examene se diminueaza considerabil. A doua metoda este folosirea aplicatiilor informatice care sa genereze teste grila personalizate, similare dar nu identice, cu corectare automata. Aceste doua solutii ar ameliora considerabil credibilitatea examenelor de absolvire si ar da o masura a prestatiei si rezultatelor muncii din educatie, domeniu in care nimeni nu da socoteala de nimic.

2. Scandal la tezele unice: subiecte gresite

La tezele cu subiect unic din trimestrul doi s-au gresit si subiectele. La teza de la limba romana s-a incurcat Ghita Nitescu cu Nita Ghitescu, iar la istorie armata a II-a cu armata I-a. Nu ca greselile ar fi contat prea mult in notarea elevilor, aceasta era oricum asigurata, dar asa, de ochii opiniei publice, directorul Centrului National de Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar (CNCEIP), Cristian Mirescu si-a prezentat demisia, care i-a fost si acceptata. Doar ca, surpriza, pe 20 august 2009 directorul era, bine mersi, pe post pentru ca, nu-i asa: “este un om bine pregătit şi, oricum, nu era nimerit să schimbăm conducerea la jumătatea anului”, conform declaratiei unor oficiali din minister.

4

Daca adaugam si faptul ca si anul acesta rezolvarile disponibile in cartile specializate puteau fi comunicate prin telefonia mobila, iar in toamna s-a copiat lejer, dupa declaratiile candidatilor, avem imaginea a ce mai sunt astazi examenele de absolvire: prilejuri de a ne fura singuri caciula.

3. Ordinul privind evaluarea cadrelor didactice din preuniversitar: fara legatura cu realitatea

A fost emisa, prin ordinul ministrului nr. 4595/22.07.2009, fisa de evaluare a cadrelor didactice din invatamantul preuniversitar.

Fisa contine criterii fara legatura cu progresul scolar al elevilor, principal si de fapt singurul criteriu cu relevanta in aprecierea profesorilor. Domenii precum: “proiectarea eficienta a curriculumului” (15 puncte), “realizarea curriculumului” (30 puncte), “dezvoltarea profesionala, activitatea metodica si stiintifica” (15 puncte), n-au nicio valoare daca nu se concretizeaza in progresul scolar, ori tocmai acesta lipseste din fisa. Exista domeniul “evaluarea rezultatelor invatarii” (20 puncte), care inseamna altceva decat progres scolar, rezultatele putand fi proaste, foarte proaste, medii, etc. Iata exemple de criterii la acest domeniu al evaluarii rezultatelor: “Evaluarea continua si notarea conform reglementarilor legale”, “asigurarea transparentei”, “inregistrarea activitatilor de evaluare”, comunicarea sistematica, catre beneficiarii de educatiei, a rezultatelor evaluarii”. Singurul criteriu acceptabil, “evaluarea satisfactiei beneficiarilor de educatie”, este citat cu 4 puncte din 100!

Grila este realizata de catre specialistii ARACIP (Agentia Romana de Asigurarea Calitatii-Invatamantul Preuniversitar), in paradigma urmatoare: “profesorii au datoria sa predea materia si sa evalueze, invatatul este problema elevilor. Daca vor sa invete bine, daca nu, e treaba lor.”

Invatamantul modern este departe de aceasta paradigma. Problema profesorilor nu este doar predarea materiei ci si invatarea ei de catre elevi, fiecare atat cat poate. Iar evaluarea muncii profesorilor trebuie sa se faca in functie de progresul scolar al elevilor, definit si cuantificat cu mijloace clare, stiintifice, de regula informatice. Aceasta noua abordare a educatiei n-a ajuns insa la cunostinta mai marilor din educatia de la noi.

5

4. Scandalul Spiru Haret

Aparut in timpul admiterii in universitati, scandalul Spiru Haret a acaparat o buna parte din atentia publica in vara aceasta.

Fenomenul era cunoscut de catre d-na ministru din martie-aprilie. La universitatea Spiru Haret functionau programe de studiu ilegale din anii trecuti, in sensul ca nu trecusera nici macar de etapa de autorizare provizorie, conducerea universitatii apreciind ca nu are nevoie de asemenea autorizari. Mai ales programele de studiu la distanta (ID), aparute ca ciupercile prin toate oraselele tarii, implicau taxe de dumping, cateva sute de euro, iar examenele, inclusiv licenta, erau sustinute in fata unui calculator, cu intrebari tip grila si cu raspunsurile alaturi. Cursantii nu aveau contacte cu profesori, cu laboratoare, cu aparatura specifica unor specializari. Doar cu computere-examinatori.

Problema apare atunci cand ministerul a acceptat, in anii trecuti, eliberarea a circa 100.000 de diplome, cu antetul si timbrul sec oficiale, fara sa stie, sau mai grav, stiind, ca aceste diplome urmeaza a fi eliberate unor absolventi de programe de studii ilegale. ARACIS, “jandarmul” invatamantului superior romanesc isi declina si el orice raspundere. Desi la inceput d-na ministru a amenintat cu anularea acestor diplome si resustinerea examenelor de licenta la universitati acreditate, pana la urma, in buna traditie damboviteana, totul a fost inmormantat, cu exceptia faptului ca s-au desfiintat prin lege studiile la distanta. Dar cei care si-au cumparat diplomele cu cateva sute de euro au ramas negustori cinstiti. Ce conteaza ca alti mii si mii de absolventi au invatat, uneori cu sacrificii si si-au luat cinstit diplomele. In societatea romaneasca nu conteaza legalitatea si cinstea ci smecheria si frauda.

Nu putem trece cu vederea presiunile de ordin politic si electoral, care aveau in vedere afectarea unui important bazin electoral si pierderea unui numar mare de voturi, in decizia finala de a lasa diplomele ilegale in pace.

Sa mentionam si declaratia transanta a d-lui Mihail Hardau, declaratie ce creste in greutate daca avem in vedere functiile pe care le-a ocupat si le ocupa domnia sa: “Spiru Haret si alte universitati controleaza parlamentul si ministerul educatiei”! Pacat ca nu a mers pana la capat cu dezvaluirile.

La urma urmei pe langa cele 15.000 de diplome falsificate de-a dreptul, descoperite de politie, nu de minister, ce mai contau diplomele de la Spiru

6

Haret. Nici pe langa diplomele false acordate de catre universitatea din Oradea unor italieni, “specialisti” in stomatologie, dovedite ca false inclusiv de un control al corpului ministrului, dupa care universitate a fost apreciata de ARACIS cu “grad ridicat de incredere”. Curata incredere!

Nimeni, nici Primul Ministru, nici Parlamentul nu au initiat o ancheta serioasa care sa curme aceasta negustorie cu diplome universitare, avand drept posibila consecinta nerecunoasterea diplomelor romanesti in spatiul SEIS, spatiul european al invatamantului superior.

Ulterior scandalului Spiru Haret, ARACIS a publicat o lista cu programe de studii autorizate, dar neacreditate, depasind perioada permisa de lege intre autorizare si acreditare. Apreciind ca aceasta abatere este mai putin ilegala (ca si cum in cazuri de ilegalitate exista grade de comparatie), d-na ministru Andronescu a apreciat lista ARACIS ca fiind imprecisa. Adica ARACIS, “paznicul” invatamantului superior romanesc, nu stie ce are in ograda!

Concluzia nu poate fi decat aceea ca fenomenul Spiru Haret reprezinta varful aisbergului, ca ilegalitatile sunt mult mai extinse si nimeni nu pare doritor sau capabil sa puna ordine in aceasat jungla.

5. Legea educatiei nationale, o sansa pierduta,  insotita de scandal politic la varful coalitiei

De departe esecul cel mai important al momentului il reprezinta forma in care a rezultat, dupa negocieri si amenintari, Legea Educatiei Nationale. In ciuda a numeroase prevederi pozitive si corecte, bilantul este mai degraba negativ. Asteptata ca un moment de cotitura in invatamantul romanesc, legea nu reprezinta nici pe departe schimbarea necesara ci doar o mistificare pe langa altele, pentru motivele pe care le vom arata mai jos.

Nici nu puteam spera la altceva. Combinand proiectul Miclea, care avea solutii curajoase ce mergeau in pofunzimea reformei, nici ele 100% perfecte, cu Codul Andronescu, care isi propunea sa mentina educatia incremenita in tiparele comuniste, a rezultat o lege care merge pana la jumatatea drumului, uneori nici atat, naruind speranta in viitorul tinerilor romani.

7

Negocierea proiectului de lege doar cu sindicatele prevestea esecul. Sindicatele ii reprezinta pe profesori, de la care incaseaza cotizatii consistente. Doar ca nu profesorii sunt beneficiarii si platitorii, prin taxe si impozite, a sistemului de invatamant ci elevii, studentii, parintii si mediul de afaceri. Acestia trebuiau consultati in primul rand si apoi sindicatele.

Profitand de faptul ca initiatorul, ministrul Andronescu, isi putea impune punctul de vedere asupra formei legii educatiei, negocierile intre echipa Miclea si echipa ministrului au fost dure si prelungite pana la ore tarzii in noapte, cu amenintari de rupere a coalitiei si intrarea Romaniei intr-o criza politica. Pana la urma, spre uimirea celor care sperau in fermitatea premierului Emil Boc, d-na ministru Andronescu si-a impus punctul de vedere.

Ce NU realizeaza Legea Educatiei Nationale:

Pentru invatamantul preuniversitar

a. Nu defineste si nu pune in centrul intregii legi progresul scolar al elevilor. Evaluarea cadrelor didacice, salarizarea, evaluarea managementului si a unitatilor scolare trebuiau subordonate acestui criteriu fundamental: progresul scolar al elevilor, care nu apare nicaieri in lege.

b. Resursa umana este in continuare gestionata de inspectoratele scolare, factor politic, nici macar disimulat. (art. 259). Desi concursul pentru ocuparea catedrelor vacante se poate realiza de catre unitatea scolara, aceasta este abia a sasea posibilitate, dupa pretransferarea şi transferarea personalului

disponibilizat prin restrangere de activitate in aceeasi localitate

pretransferarea şi transferarea personalului disponibilizat prin restrangere de activitate in acelasi judet

pretransferarea la cerere pretransferarea prin desfiintarea unor unitati detaşarea în interesul învăţământului

Adica, degeaba au unitatile scolare dreptul de a organiza concursuri, ca nu ajung sa le organizeze, catedrele fiind

8

ocupate de pretransferari si detasari aprobate de inspectorate. Mai grav, la licee de top ajung profesori “restransi” de la alte scoli, tocmai pentru ca aduna cele mai putine puncte la evaluare, adica sunt cei mai slabi, comparativ cu colegii lor care raman in scoala. Iata tipul de “selectie” a cadrelor didactice, decis prin “cine are mai multe pile la inspectorat, sau la partidul din care vine inspectorul general”.Ca sa nu existe niciun dubiu cine “este jupanul”: Art. 259(17) “În învăţământul preuniversitar de stat, validarea concursurilor pentru ocuparea posturilor/catedrelor didactice se face de către inspectoratul şcolar. Pe baza acestei validări, inspectorul şcolar general emite pentru unităţile de învăţământ de stat decizii de repartizare pe posturi/catedre, conform statutului acestor posturi/catedre”c. Salarizarea ne-am fi asteptat sa se faca in conformitate cu performante, cu rezultatele muncii cuantificate prin progresul scolar al elevilor. Ce spune legea, la art. 309:Salarizarea personalului didactic de predare din învăţământul preuniversitar se stabileşte diferenţiat, în raport cu:a) funcţia şi norma didactica îndeplinită;b) nivelul studiilor cerute pentru ocuparea funcţiei didactice, potrivit art. 279;c) gradul didactic;d) titlul ştiinţific;e) vechimea recunoscută în învăţământ;f) calitatea activităţii instructiv-educative;g) locul şi condiţiile specifice în care se desfăşoară activitatea.Adica, criteriul legat de calitate este abia pe locul sase, fapt ce ar face orice patron privat sa se amuze copios. Parghia cea mai importanta, legarea salarizarii de performanta este astfel abandonata, motivatia unei salarizari mai bune in urma unei prestatii mai bune dispare. Ce sa faca profesorii? Vor munci ca si pana acum, ghidandu-se dupa principiul, altfel sanatos, al obtinerii de foloase maxime cu eforturi minime. Cine are grade si vechime va obtine salarii mari, indiferent ce prestatie are la catedra. Tinerii nu vor gasi nicio motivatie sa vina in invatamant. Principiul pe care ar trebui sa

9

modernizam societatea, “salariati mai putini, munca mai multa, salarii mai mari” nu se aplica conform prevederilor acestei legi. Este locul unde se vede poate cel mai pregnant incremenirea gandirii d-nei ministru Andronescu in paradigma economica comunista: “sa ne dea bugetul bani cat de multi, nu conteaza cu ce efecte”.

d. Admiterea la liceu. In ciuda tuturor solicitarilor venite din toate directiile, d-na ministru a cedat doar pe jumatate, adica liceele pot da examen de admitere, dar ponderea acestuia va conta doar 50% in nota finala de admitere. Toate evenimentele legate de tezele unice si notele umflate constatate in ultimii ani n-au avut darul sa schimbe opiniile d-nei ministru. Degeaba i s-a demonstrat ca presiunea pusa pe importanta notelor din clasele V-VIII si de la evaluarea finala, care reprezinta criteriu de admitere in liceele bune, induce o coniventa neprincipiala intre profesori, pe de o parte si elevii si parintii lor pe de alta parte, astfel incat nu se poate garanta obiectivitatea unor astfel de evaluari, domnia sa se obstineaza in aceeasi solutie care s-a dovedit falimentara. Ideea ca standardele nationale de evaluare, care au mai fost introduse in trecut la clasa a VIII-a, fara vreun rezultat notabil, vor rezolva problema, arata limitele gandirii ministeriale. Cine-si poate imagina ca in domenii asa sensibile, profund umane si subiective, cum este evaluarea elevilor, existenta unor standarde poate schimba ceva. Singura solutie corecta este anularea presiunii asupra acestor note, eliminandu-le din conditiile de accedere la liceu.

e. Structura invatamantului preuniversitar. Desi s-a argumentat de nenumarate ori ca la trecerea de la clasa a VIII-a

la liceu se produce un abandon scolar de 19-20%, pentru ca elevii din rural nu au bani sa mearga la oras la liceu, in pofida programului de guvernare si a pactului pentru educatie care prevad acces sporit la educatie, Legea Educatiei mentine aceasta fractura in parcursul educational. Proiectul Miclea prevedea ca tot invatamantul obligatoriu, de zece ani, sa se deruleze in scoala generala, in aceeasi localitate, in sanul familiei. Adica scoala sa vina la elevi, nu elevii la scoala. Explicatiile ca nu sunt spatii si cadre didactice, fara publicarea unui studiu de impact, nu sunt credibile, mai ales ca populatia scolara a scazut in ultimii ani cu 24%. Marturisim ca ne scapa logica pentru care initiatorul legii s-a obstinat sa mentina aceeasi structura a invatamantului preuniversitar, afara doar de negocierile cu sindicatele si comfortul profesorilor. Iarasi nu intelegem cum Primul Ministru Emil Boc a renuntat la prevederea importanta a programului de guvernare si a pactului pentru educatiei, referitoare la “accesul la educatie al tuturor tinerilor”.

10

f. Scoala profesionalaUn mare repros adresat invatamantului de catre mediul de afaceri se

refera la faptul ca scoala nu echipeaza elevii cu competente cerute de piata muncii. Desfiintarea scolilor de arte si meserii, create tot de catre d-na Andronescu, a facut si mai deficitara aceasta latura a activitatii scolare, formarea profesionala. Solutia oferita in lege, transformarea claselor a IX-a si a X-a din filiera tehnologica in “scoala profesionala” reprezinta o mistificare grosolana, pentru ca elevii trebuie sa parcurga o curricula de cultura generala, asemanatoare celei de alte profile, care sa permita continuarea studiilor in clasa a XI-a, o curricula teoretica tehnica si instruirea practica. Cine-si poate imagina ca niste tineri inre 14-16 ani, care mai vin si cu cele mai mici note la liceu, sunt in stare sa faca fata unor asemenea sarcini de invatare si pregatire, este in afara realitatilor scolii. O scoala profesionala adevarata inseamna 2-3 zile pe saptamana doar pentru instruirea practica, iar in forma adoptata instruirea practica se reduce la 2-3 ore. O alta mistificare si ipocrizie care a caracterizat si, din pacate, va caracteriza in continuare invatamantul romanesc.Este adevarat ca la presiunea echipei Miclea s-a acceptat o prevedere “d) învăţământ profesional postobligatoriu organizat în filiera tehnologică”, fara alte lamuriri, care ar da dreptul organizarii unui invatamant profesional post invatamant obligatoriu, intre 16-19 ani.

g. Reducerea numarului de ore si de discipline.Nu exista prevederi exprese care sa conduca la reducerea numarului de ore si discipline, apreciate de medici si psihologi ca atentat la sanatatea elevilor. Doar aprecierea ca numarul de ore va fi “cel mult 30 la gimnaziu”, lasand la voia ministrului daca le scade sau nu. Probabil nu, cel putin cat va fi d-na Andronescu ministru. Cat despre reducerea numarului de descipline, de la 14-16 la 6-8 la gimnaziu si 8-10 la liceu, nicio vorba. Elevii vor invata in continuare la un numar imens de discipline, mai nou module si daca nu sunt buni la toate cel 14-16 discipline (uneori mai multe), risca sa ramana repetenti. Ce daca in alte tari nu se pretinde “sa fii bun la toate materiile”, e suficient sa fii bun la cateva, care te pasioneaza. Invatamantul romanesc este in afara spatiului european si mondial.

11

Nu exista in lege prevederi care sa asigure caracterul aplicativ al continuturilor invatarii

h. Lipsa indemnizatiilor de sedinta pentru membrii Consiliilor de administratie din scoli si licee.

Desi s-a adoptat masura corecta in privinta Consiliilor de administratie, anume 1/3 profesori, 1/3 parinti, 1/3 reprezentantii Consiliului Local, lipsa oricaror prevederi referitoare la indemnizatiile de sedinta risca sa arunce in aer functionarea acestor consilii, munca voluntara fiind de mult cazuta in desuetitudine. Probabil asta s-a si dorit: constatarea blocarii procesului decizional si revenirea la consilii de administratie formate doar din profesori, care oricum sunt la scoala. Nu este tarziu pentru rezolvarea acestei probleme prin hotarare de guvern.

i. Competitia. Nu exista niciun fel de prevedere in noua lege privind competiile intre elevi, intre profesori, intre scoli, stiut fiind ca doar competitia genereaza calitate. In proiectul Miclea exista un capitol separat consacrat competitiei si finantarea suplimentara prin granturi a excelentei in educatie, concretizata prin performante sau prin incluziune. Mai mult, stabilirea competentelor pe discipline, curriculumul la diferite discipline, curriculumul transdisciplinar puteau fi stabilite de catre cadrele didactice prin concurs national, dotat cu premii consistente, in locul actualelor comisii pe discipline populate cu oameni fara experienta la catedra si, uneori, trecuti de varsta a patra, a cincea, etc. Conducerea actuala a ministerului educatiei a conchis ca starea competitionala nu se potriveste societatii noastre!

j. Debirocratizarea. Nu se prevede nimic pentru eliminarea birocratiei si a cantitatii uriase de documente, care incarca inutil personalul didactic si salariatii scolilor si liceelor. In era informaticii, singura explicatiei a numarului imens de situatii cerute de forurile “superioare” este data de mentinerea pe posturi a unui aparat birocratic imens in minister si inspectorate.

k. Utilizarea fondurilor pentru infrastructura. Nu exista in lege mecanisme sigure de control a utilizarii eficiente si fara fraude a banului public, ceeace mentine deschisa in continuare calea risipei si fraudarii fondurilor bugetare. In toamna aceasta, conform unei traditii incetatenite, institutiile media au aratat starea jalnica a unor unitati scolare, in ciuda sumelor uriase pompate in ultimii ani in infrastructura scolara. Toalete de zeci de mii de euro, construite langa scoli parasite, scoli reparate doar pe jumatate, unitati scolare in care numarul salariatilor era mai mare de cat al elevilor, scoli reconstruite cu milioane de euro dar parasite prin lipsa elevilor. In lipsa controalelor, a studiilor de impact si fezabilitate, a rapoartelor de evaluare post finantare, sumele acordate doar pentru ca primarii/directorii sa incaseze comisioane,

12

din care sa cedeze apoi o parte partidului care i-a propulsat, duc la disparitia in neant a unor importante fonduri de la bugetul de stat. Iarasi trebuie sa constatm cu regret ca nici primul ministru si nici parlamentul nu fac nici un efort pentru a lamuri odata aceasta problema.

l. Desi promis de d-na ministru Andronescu, Colegiul National al Educatorilor, asociatie profesionala independenta a cadrelor didactice, similara Colegiului Medicilor, apare in lege cu urmatoarea precizare: “Componenta si regulamentul de organizare sunt reglementate prin ordin de ministru”. Adica in Colegiul National al Educatorilor, asociatie independenta, intra doar persoanele dorite de ministrul educatiei!

m. Pana si un lucru pozitiv, selectia directorilor de scoli de catre Consiliile de administratie are o zona neclara. In urma concursului organizat de Consiliul de administratie, directorul este confirmat de catre primar, care verifica si legalitatea concursului, apoi incheie contract de management cu inospectorul general. S-a omis prevederea referitoare la numirea directorilor. Fara numire, directorii nici nu pot fi revocati din functie, pentru ca regula juridica spune ca organismul care face numirea pote opera si revocarea. In concluzie, directorii cui se subordoneaza, Consiliului de administratie, primarului, inspectorului general, sau tuturor? Iata cum diavolul din amanunte altereaza pana si una din putinele prevederi pozitive din lege.

n. Nu exista prevederi care sa asigure stabilirea cifrelor de scolarizare in conformitate cu structura pietei muncii. Vom avea in continuare 65% elevi care vor studia in filiera teoretica si vocationala, pentru 15-20% segment de posturi in piata muncii si 35% elevi in filiera tehnologica, pentru 80% posturi in piata muncii.

In invatamantul superior.

a. Mecanisme de control si verificareLegea nu prevede mecanisme clare de control si verificare a calitatii programelor de studii si finantarea de la stat doar in functie de indeplinirea criteriilor de calitate. In cazul in care un program de studii nu corespunde standardelor de calitate, el trebuia oprit incepand cu urmatorul an. In lipsa criteriului esential, procentul de absolventi care intra in piata muncii in primul an, in specializarea studiata si media salariilor obtinute, actuala grila de evaluare operata de catre ARACIS este mai degraba destinata sa ascunda realitatea. Fondurile bugtare se vor da in continuare in functie de relatiile la minister de care se bucura rectorii, de traficul de influenta si de clientela politica.

13

b. Finantarea de la stat doar pentru tinerii performanti, dar lipsiti de resurse materiale.Toti cetatenii inteleg ca o buna parte dintre studenti vaneaza doar o diploma, trec pe la facultate doar in perioada examenelor, cumpara examene de cate ori au ocazia. Fenomene ca acelea de la Spiru Haret se petrec aproape peste tot. Ce nu inteleg cetatenii este de ce sa finanteze prin taxe si impozite si studentii care doar “se joaca de-a facultatea”. Daca vor s-o faca, n-au decat, dar pe banii lor. c. Dreptul de a organiza doctorate. In Legea Educatiei Nationale dreptul de a organiza doctorate este dat de minister, adica de factorul politic. Nu ca ARACIS ar fi cine stie ce institutie credibila si independenta, dar prin statut si apartenenta la structuri europene asemanatoare are mai multa credibilitate decat factorul politic. Va functiona in continuare traficul de influenta si clientela de partid? Mai mult ca sigur, da.d.Finantarea cercetarii universitare. La art. 141 se prevede ca “1) Finantarea cercetarii stiintifice universitare se asigura de la: a) bugetul de stat. Nu sunt prevazute criterii transparente si eficace de alocare a fondurilor publice, fapt de natura a perpetua actuala stare de lucruri, cand nimeni nu stie pe ce se duca banii din cercetare.e.Varsta de pensionare. Conform “Art 317 (8) Conferentiarii universitari, profesorii universitari si profesorii conducatori de doctorat pot ramane in activitate si dupa implinirea varstei legale de pensionare, cu acordul consiliului facultatii si aprobarea anuala a Senatului, prin vot secret, maxim pana la implinirea varstei de 70 de ani”, cei enumerati de lege pot ramane ca titulari peste varsta de pensionare, blocand accesul tinerilor spre functii universitare. In proiectul Miclea acest dreot exista doar in calitate de profesori „consultanti”, adica netitulari.f.Neaplicare criteriilor de incompatibilitate si de eliminare a nepotismului, persoanelor aflate acum pe functii de conducere, conduce la amanarea sine die a acestor spinoase probleme.g. Nu exista prevederi privind transparenta acordarii titlurilor universitare si doctorale. Desi exista un oficiu national insarcinat cu validarea acestor titluri, CNATDCU, (Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare), platit cu bani publici, aceasta institutie n-a facut niciodata publice listele cu titlurile universitare si doctorale acordate, CV-urile si meritele celor care primesc aceste tituluri, pentru ca intreaga colectivitate univeristara si academica sa poata aprecia corectitudinea acordarii titlurilor. Nici in viitor transparenta nu va fi asigurata de prevederi clare ale legii.

14

h. Lipsa de transparenta actuala in acordarea fondurilor pentru universitati si pentru cercetarea universitara se mentine si dupa aplicarea legii.i. Legea nu rezolva conflictul de interese intre calitatea de expert evaluator al sistemului educational si salariat al aceluiasi sistem. Cum sa fii obiectiv in critica sistemului, daca acelasi sistem iti da si salariu? S-a ratat oportunitatea de a trece profesia de expert evaluator in categoria ocupatiilor independente, de genul expertilor contabili si autoreglementarea acestora in asociatii independente.j. Legea nu prevede o perioada limitata in timp a ocuparii functiilor de conducere a organismelor subordonate ministerului, astfel ca de foare multi ani, aceleasi persoane conduc institutiile care dirijeaza fondurile pentru cercetare si pentru universitati. Ce relatii se instaleaza intre acestea si rectori este lesne de presupus. k. Prevederea din lege: “Art.212 (4) Furnizorul de educaţie/unitatea/instituţia furnizoare de educaţie şi programele de studii sau de calificare acreditate ale acestora se supun din 5 în 5 ani evaluării externe periodice de către ARACIP/ARACIS sau de o altă agenţie autohtonă ori internaţională înscrisă în Registrul European al Agenţiilor de Asigurarea Calităţii (EQAR), pe bază de contract şi cu avizul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării” este gresita, pentru invatamantul preuniversitar nu este necesara inscrierea agentiilor in EQAR. In felul acesta s-a blocat complet evaluarea externa a calitatii doar la ARACIP, agentie de stat pentru invatamantului preuniversitar. Probabil asta s-a si dorit.

6. Scandalul  sumelor uriase alocate in ultimii ani infrastructurii scolare, fara rezultate vizibile

La inceputul de an scolar presa a facut inventarul scolilor care nu au autorizatie de functionare, aproximativ 40% din numarul total de unitati scolare. Acest fenomen se repeta an de an, dar de data asta dupa un ciclu 4 ani in care s-a investit masiv in infrastructura scolara.Unde s-au dus banii?Iata cateva exemple concludente, preluate din presa:

În Bucureşti, lucrările continuă, după începerea anului şcolar, în aproximativ 20 de şcoli.

Debutul anului şcolar îi găseşte pe cei aproape de 500 de elevi din comuna Poiana Mărului înghesuiţi într-un singur corp de şcoală.

15

Primarul localităţii Poiana Mărului, Nicolae Codreanu,  a declarat că "şcoala în total a costat 18 miliarde şi trebuia să fie gata într-un an”.

Elevii din Poiana Ilvei, judeţul Bistriţa Năsăud nu vor începe luni, 14 septembrie, şcoala. Şi asta deoarece, la clădire, încă se lucrează. Nici elevii din 15 sate clujene nu ştiu unde vor învăţa. Şcolile lor n-au fost reparate, aşa că n-au primit aviz de funcţionare.

Şcoli închise, lăsate în paragină, dar cu toalete de lux, în care s-au investit un miliard de lei şi care nu îşi mai găsesc utilitatea. Toaletele au fost construite pentru unităţi şcolare din mediul rural, printr-un program finanţat de Ministerul Educaţiei, în 2006. Un an mai târziu însă, mai multe şcoli au fost puse sub lacăt, din lipsă de elevi.

Investiţii fără căpătâi. Zeci de noi construcţii şcolare sunt în şantier în judeţul Mureş de ani de zile. Lucrările au început în urmă cu doi ani, însă banii nu au fost suficienţi şi pentru terminarea lor. Astfel, milioane de lei s-au dus pe apa sâmbetei. Mai mult, chiar finalizate, o parte din aceste construcţii ar putea fi complet inutile, deoarece au fost demarate în localităţi în care există un număr redus de copii.

Aproape 50% din unitatile de invatamant din judetul Arges nu au autorizatie sanitara de functionare.

Exemplele pot continua pe pagini intregi, dar concluziile sunt clare: bani alocati fara studii de impact, doar pentru ca primarul sau directorul sa incaseze comisionul si sa dea o cota la partidul care l-a propulsat pe post. Nu exista controale de legalitate si eficienta, nu exista evaluari si rapoarte post finantare, verificarea devizelor de lucrari, coincidenta lor cu realitatea din teren. De ani de zile treneaza o astfel de situatie, in ciuda semnalelor aproape saptamanale. Nicio autoritate a statutului n-a insarcinat o comisie independenta sa faca lumina in aceste cazuri. Nici procuratura sau DNA n-a incercat sa afle adevarul. Cine are interesul sa nu se ajunga la adevar? Cei care au dat banii si apoi au incasat comisioanele. Legea Educatiei Nationale ar fi trebuit sa contina prevederi clare privind transparenta documentelor implicate in derularea contractelor si, eventual, comisii de supraveghere, formate din persoane neutre, parinti, societate civila, interesate in eficienta cheltuirii acestor fonduri.

7.Scandalul  privitor la ordinul pentru  schimbarea directorilor

16

D-na ministru Andronescu a semnat ordinul 5139/16.09.2009, prin care neantizeaza o buna parte din managementul invatamantului preuniversitar de la nivel local.

Istoria e mai veche. In 23 februarie 2009, d-na ministru a emis ordinul 3278 care spune:“Incepand cu data prezentului ordin se suspenda organizarea si desfasurarea concursurilor pentru ocuparea funcțiilor de inspector școlar și inspector școlar de specialitate din inspectoratele școlare și a funcțiilor de director și director adjunct din unitățile de învățământ preuniversitar de stat, pana la o data care va fi comunicata ulterior”.

Aceasta data “comunicata ulterior” n-a mai venit. Prin acest ordin d-na ministru si-a permis sa anuleze prevederile legii 128/1997, Statutul cadrelor didactice, care specifica faptul ca functiile de director, director adjunct si inspector se ocupa prin concurs.

Ajungem in 16 septembrie 2009. La nici o saptamana de la numirile cu delegatie a 5.000 de directori, directori adjuncti si inspectori, d-na ministru anuleaza printr-un nou ordin numirile cu delegatie facute de inspectorii generali, asumandu-si domnia sa rolul de a numi, dupa analiza CV-urilor si conditiilor legale de accedere pe post, circa 5.000 de manageri din invatamantul preuniversitar, pentru a repara numirile politice, uneori ilegale, alteori politice, realizate de inspectorii generali.Este d-na ministru persoana neutra din punct de vedere politic, care sa repare personal numirile politice si ilegale facute de catre inspectorii generali? Adica se va detasa, pur si simplu, de interesele PSD si va actiona doar in interesul educatiei? Un basm frumos, chiar prea frumos pentru a fi adevarat. Nu cumva miza a fost ca directorii si inspectorii numiti de domnia sa sa pregateasca terenul ca selectia ce se va face in conditiile noii legi, sa tina cont de interesele PSD?

D-na ministru a gresit in februarie 2009 cand a blocat concursurile de manageri, fara sa emita in cel mai scurt timp o metodologie de ocupare prin concurs a functiilor de conducere, incalcand grav legea.

In intervalul 1-8 septembrie 2009 au avut loc negocieri aprige in coalitie pentru ocuparea acestor functii. Sa nu fi stiut nimic d-na ministru de aceste negocieri, cand delegatiile referitoare la functiile de conducere expirasera la

17

31 august si timp de o saptamana a fost vid de decizie in 80% din unitatile scolare? De ce n-a pus piciorul in prag in acel interval tensionat?

Noua lege a educatiei, promovata prin asumarea raspunderii intra in vigoare imediat ce va fi publicata in Monitorul Oficial. In cateva zile dupa aceea se poate elabora metodologia de reconfigurare a consiliilor de administratie din scoli si alegerea directorilor. Adica, in cateva saptamani putem avea un nou cadru pentru alegerea directorilor care sunt numiti acum cu delegatie. S-ar fi rezolvat legal si depolitizat spinoasa problema a selectarii managerilor din preuniversitar. Si atunci de ce atata graba, sa schimbe directorii de 3 ori in doua luni?

In concluzie, actuala conducere a educatiei nu reuseste sa se elibereze de paradigma comunista a educatiei, care inseamna birocratie, centre de decizie multiple ce se incurca intre ele, centralism si politizare pana la nivelele inferioare. Legea educatiei asumata de catre guvern s-a nascut greu, cu opozitia feroce a d-nei ministru Andronescu la tot ce inseamna descentralizare si depolitizare, dovada fiind prima forma a Codului Educatiei. Fara a-i face un proces de intentie, constatam doar ca asa intelege domnia sa conducerea educatiei, sa tina totul in mana, fiind convinsa ca rezolva corect problemele invatamantului, ca este plasata in afara jocurilor politice si manevrelor electorale. Principiul european al subsidiaritatii nu exista pentru domnia sa.

Era normal ca rezultatul efortului produs pentru constructia acestei legi, altfel notabil, sa poarte amprenta personalitatii sale. Dar ce vina au cele 4,5 milioane de elevi si studenti, care se confrunta cu piata muncii actuale, sa suporte consecintele unei gandiri ramase ancorata in epoca comunista?

Nu stim daca si cum se mai poate repara ceva la aceasta lege care NU inseamna modernizarea educatiei si formarii profesionale din Romania. Probabil se va urma calea modificarilor succesive, asa cum s-a intamplat si cu precedenta lege a invatamantului.

Prof. Stefan VLASTON, Presedinte EDU CERTel. 0722.802.165

18