Cunoştinţe: - acte normative privind exercitarea profesiei; - elemente de etică şi deontologie profesională; - norme şi reglementări legislative specifice profesiei; - elemente de legislaţie privind drepturile omului; - standarde profesionale specifice domeniului de activitate; - competenţe necesare exercitării profesiei; - norme şi reglementări emise de organizaţia profesională reprezentativă.

Cunoştinţe: - psihologia dezvoltării; - psihologia personalităţii; - psihologie socială; - clasificarea tulburărilor mintale; - psihodiagnostic; - teorii despre psihopatologie şi sănătate mintală; - teorii comportamentale; - clasificarea surselor de informare; - tipuri de informaţii relevante pentru problemele clientului; - metode şi tehnici de colectare a informaţiilor relevante pentru problemele clientului; - metode de analiză şi prelucrare a informaţiilor; - structura şi continutul unui raport; - tipuri de resurse educaţionale; - cerinţe privind competenţele profesionale ale persoanelor abilitate să soluţioneze problemele care pot apare în mediul şcolar; - tipologia deciziilor; - stiluri decizionale; - metode de fundamentare a deciziilor; - modalităţi de comunicare eficientă.

Cunoştinţe: - metode şi instrumente utilizate în evaluarea psihologică; - strategii de evaluare şi diagnostic; - caracteristici psihometrice ale instrumentelor de evaluare; - cerinţe de standardizare şi etalonare a instrumentelor de evaluare; - metodologia de administrare şi cotare a instrumentelor de evaluare; - metode de analiză şi interpretare a rezultatelor evaluării psihologice; - clasificarea tulburărilor mintale; - psihodiagnostic; - psihologie aplicată; - manifestarea problemelor psihologice: context şi factori de formare, menţinere şi activare; - metodologia de utilizare a instrumentelor de evaluare psihologică; - documente utilizate în consemnarea rezultatelor evaluării psihologice; - principii de consemnare şi păstrare a informaţiilor cu caracter personal; - condiţii de păstrare a documentelor specifice; - aspecte legislative privind furnizarea informaţiilor cu caracter personal; - structura şi conţinutul raportului psihologic; - metodologia de întocmire a raportului psihologic; - norme de etică şi deontologie profesională.

TEMA 3. Consilierul școlar- personalitate şi competenţe

3.1. Caracteristicile consilierului eficient G. Tomşa, 2003, arată faptul că înainte de toate, consilieul şcolar trebuie să aibă anumite deprinderi sociale şi pedagogice, să fie capabil să stabilească cu uşurinţă relaţii interpersonale şi să comunice cu orice tip de client, indiferent de nivelul de pregătire şi de manifestările psihocomportamentale ale acestuia. Printre caracteristicile personale ale consilierului eficient, descrie în literatura de specialitate, mai semnificative sunt considerate următoarele:* Calmul şi răbdarea.* Capacitatea de a asculta.* Viziunea pozitivă asupra oamenilor.* Deschiderea în relaţiile cu semenii.* Capacitatea de comunicare interpersonală.* Deschiderea la schimbare.* Capacitatea de a tolera ambiguitatea.* Simţul umorului. * Onesticitatea şi sinceritatea.* Capacitatea de a-şi recunoaşte propiile greşeli.* Realismul.* Capacitatea empatică.* Capacitatea de a accepta oamenii aşa cum sunt ei în realitate. Consilierul şcolar îndeplineşte multiple roluri în unitatea în care lucrează. El este:

Educator. Consultant in probleme de educaţie şi instruire. Mediator al conflictelor. Psiholog al elevilor , profesorilor si părinţilor.

Pornind de la detaliile activităţii de consiliere, competenţa consilierului se extinde pină la nivelul comunităţii sociale in care trăieşte.

Atribuţiile si responsabilităţile profesionale ale consilierului şcolar, descrise de Asociaţia Consilierilor Şcolari din America (ASCA) sunt: Consilierul, în colaborare cu alţii, ajută la definirea

obiectivelor si identificarea nevoilor elevilor, acordă asistenţă

in formularea planurilor de acţiune, asistă la continuarea programului si la dezvoltarea curriculumului si ajută la evaluarea programului.

Responsabilitatea fundamentală a consilierului este consilierea individuală şi de grup. El ajută elevii să-şi dezvolte constiinţa de sine, abilitatea de exprimare ,ideile, sentimentele, trebuinţele şi valorile, consilierul școlar furnizează informaţii permanente, şi încearca să promoveze abilitatea elevilor în luarea deciziilor.

Consilierul este liderul si consultantul programului de evaluare al şcolii. El organizează şi coordonează culegerea datelor despre elevi şi părinţi, face înregistrări şi inventare, iar la final interpretează aceste date pentru elevi, părinţi si profesori, echipamentul de procesare a datelor respective trebuie sa faciliteză adunarea , stocarea si recuperarea lor.

Consilierul şcolar asistă elevii şi părinţii în întelegerea oportunităţilor educaţionale şi profesionale. El raportează interesele elevilor, aptitudinile si abilităţile lor la o gamă largă de proiecte si alegeri. Colectează şi distribuie informaţii educaţionale şi ocupaţionale etc.

Recunoscîndu-şi propriile limite, consilierul îşi asumă responsabilitatea pentru a face trimiteri, atunci cînd este cazul, la alţi specialisţi din cadrul comunităţii.Consilierul îşi asumă responsabilitatea serviciilor de plasare (Voinea 2009).

4.2. Tipuri de consiliere după numărul de participanţi Consilierea individuală. În consilierea individuală accentul cade pe problemele personale ale beneficiarului, pe dificultăţile sau eşecurile în încercarea de a se adapta cerinţelor familiei, şcolii, societăţii în care traieşte. Sunt situaţii în care copilul sau adultul nu

găsesc răspunsurile adaptative necesare din diferite cauze: lipsa de comunicare dintre generaţii, conflicte datorate unor exigenţe nejustificate şi nerezonabile, intrarea adolescentului în grupuri delicvente, dificultăţi personale de afirmare socială etc. Principalele obiective ale consilierii individuale, realizată în scopul orientării carierei sunt: modificarea comportamentelor cu privire la cariera, centrarea pe problemele clientului, stimularea capacităţii de a acţiona raţional, şi în consens cu realitatea şi mediul ( Jigau, 2001). Consilierea în grup. Oamenii sunt fiinţe sociale, fapt evidenţiat în activitatea şi relaţiilor din cadrul diferitelor tipuri de grupuri. În general, grupurile se constituie cu un anumit scop, iar unele dintre ele îşi precizeaza şi durata reunirii membrilor ( un an şcolar, realizarea unui proiect, etc.). În unele grupuri individul alege să facă parte, în altele face parte prin naştere. În consilierea de grup, se folosesc metode interactive de tipul jocurilor de rol, a problematizărilor, a dezbaterilor ( Baban, 2001,). Scopul, pentru care se derulează consilierea în grup, este acela de a facilita şi întari învaţarea, a practica și a exersa acele comportamente sociale dezirabile, favorabile dezvoltării personalităţii, inserţiei socio-profesionale reuşite, planificării și punerii în practică a unui proiect. Acest lucru se realizează prin prezentarea experienţei personale ( pozitive sau negative) legate de aceste subiecte şi mai ales prin ascultarea sentimentelor, beneficiului personal al fiecăruia, observarea impactului, a nivelului de înţelegere şi atitudinilor declanşate de mesaje în rîndul participanţilor. În cadrul consilierii în grup, trebuie încurajată expunerea experienţei personale, a îndoielilor, a modurilor particulare de reacţie, eşecurilor etc, şi aşteptate atitudini , soluţii şi stări în plan afectiv ale celorlalţi. Rînd pe rînd, fiecare este pus în situaţia de a-şi expune o experienţă personală, a-şi exprima sentimentele, a asculta părerea celorlalţi în acest proces complex de comunicare în grup. Procesul consilierii în grup şi buna ,, funcţionare’’ a acestuia presupune parcurgerea de către consilier şi beneficiari a următorilor ,,paşi’’:

Anunţarea scopului constituirii grupului şi stabilirea finalităţilor aşteptate;

Planificarea activităţilor şi regulilor de funcţionare ale grupului;

Stabilirea sarcinilor individuale şi colective atribuirea/ asumarea anumitor roluri de către membrii grupului şi precisarea aşteptărilor;

Identificarea modalităţilor de a constitui, întări şi conserva spiritul de grup, sentimentul de apartenenţă şi solidaritate, construirea unei anumite dinamici şi coeziuni ale grupului în vederea atingerii obiectivelor consilierii ( încredere, siguranţă, respect, toleranţă, deschidere, sprijin, acceptare);

Adoptarea unui cod etic, intern al grupului, stabilirea drepturilor membrilor sau modului de rezolvare a conflictelor;

Identificarea problemelor comune ale grupului; Identificarea problemelor particulare ale membrilor grupului; Asigurarea unei comunicări efective între membrii grupului şi

ale grupului cu exteriorul; Conducerea internă a grupului ( proceduri, structuri), stabilirea

modului de alegere a liderilor, coordonatorilor de sub proiecte; Consolidarea încrederii în sine şi construirea mediului pozitiv

de activitate. alternarea activităţilor teoretice cu cele practice , ale

învaţării raţionale cu cea emoţională; simularea în cadrul grupului a diferitelor situaţii de viaţă ; oferirea de soluţii şi rezolvarea situaţiilor critice; exprimarea opinilor negative (fară a oferi consecinţe neplăcute

sau afecta coeziunea grupului); culegerea de informaţii şi experienţe personale care s-ar putea

dovedi utile şi altora; exersarea luării deciziilor în mod raţional şi motivat,

comunicării în diferite situaţii, rezolvării problemelor; alternarea muncii în grup cu cea în grupuri mici şi apoi cu cea

independentă ( care va deveni , în final , preponderentă); tranziţia treptată din planul imaginarului şi ipoteticului, în cel

al posibilului şi realului (Jigau, 2001,).

TEMA 5. Psihodiagnoza şi evaluarea psihologică 5.1. Consilierea psihologică în școală Consilierea psihologică, reprezintă utilizarea într-o manieră abilă şi principială a relaţiei dintre psiholog şi clientul (copil, cadru didactic, părinte), în scopul de a susţine şi favoriza cunoaşterea de sine, autoacceptarea, maturizarea şi dezvoltarea resurselor personale. Relaţia dintre psiholog şi client, este o relaţie de încredere, participare şi colaborare reciprocă. Scopul fundamental al consilierii psihologice îl constituie:

- funcţionarea psihosocială optimă a persoanei sau grupului;- consilierea copiilor şi adulţilor în problemele ce ţin de

dezvoltare, instruire, educaţie. O şedinţă de consiliere se va organiza respectînd etapele consilierii, codul deontologic al psihologului. Durata consilierii individuale a elevului – 45 min., a părintelui – 30 min., a cadrului didactic – 60 min., a consilierii de grup – 60 min. (conform „Regulamentul cu privire la normarea activităţii psihologului şcolar”, nr. ord.3/911 din 27.09.1991).

5.2. Psihodiagnoza şi evaluarea psihologică Psihodiagnoza şi evaluarea psihologică, reprezintă o formă de activitate complexă a psihologului şcolar din sistemul învăţămîntului preuniversitar, orientată spre studierea psihologică aprofundată a copilului pe parcursul perioadei de instruire, pentru cunoaşterea particularităţilor psihice individuale şi capacităţilor personale, prin intermediul metodelor şi tehnicilor psihologice, pentru identificarea cauzelor şi mecanismelor insuccesului şcolar, inadaptării şcolare etc. În activitatea sa, psihologul se va conduce de lista metodelor şi tehnicilor de uz intern pentru cercetarea dezvoltării psihice, emoţionale, caracteriale a elevilor.

5.3. Lista metodelor şi tehnicilor de psihodiagnozărecomandată în activitatea de cercetarea elevilor cl. a I-XII-a Aprobată la Comisia Metodică a Psihologilor 23.08.2010Treapta primarăClasa I. Examinarea nivelului de pregătire pentru şcoală

1) Test „Determinarea maturităţii şcolare” Kern- Jirásec nonverbal

2) Test „Căsuţa” (Н.И. Гуткина)3) Metodica „Dictare grafică” (Д.Б. Элъконин)

Clasa I. Adaptarea şcolară1) Ancheta „Aprecierea nivelului motivaţiei şcolare” (Н.Г.

Лусканова)2) Test „Casă- Copac- Om” (J. Buck)

Clasa a IV- a. Cercetarea multiaspectuală1) Test „ŞTUR- IV” (rom.), ГИТ (rus)2) Matricele Progresive Standart (J. Raven)3) Test „Stări psihice” (H. Eysenck)4) Proba de corectură (Toulouse- Pieron; Bourdon-

Amfimov)Treapta gimnazialăClasa a VI-a. Adaptarea şcolară

1) Sociometria (J. Moreno)2) Test „Anxietatea şcolară” (Phillips)3) Metodica „Determinarea climatului psihologic”

(Душабаев)4) Ancheta ,,Motivaţia de învăţare” (М. Р. Гинзбург)5) Test ,,Stări psihice” (H. Eysenck)

Clasa a IX-a. Cercetarea multiaspectuală la etapa de absolvire a cl.IX-a

1) Chestionar de personalitate (H. Eysenck)2) Chestionar de aptitudini comunicative şi organizatorice COS-

1 (В.В. Синявский, В.В. Федорошин)3) Chestionar ,,V-aţi ales bine meseria?” (D. Super)4) Chestionar ,,Harta intereselor” (modificată)5) Chestionar de personalitate (J. Barrett)Treapta licealăClasa a X-a. Adaptarea şcolară1) Test ,,Determinarea nivelului autoaprecierii” (L. Savca)2) Chestionar de personalitate (T.Leary)

3) Test ,,Cercetarea motivaţiei de învăţare” (М.И. Лукъянова)

4) Metodica ,,Determinarea climatului psihologic”( З.Р. Душабаев)

- Adriana Băban enumeră cele mai potrivite metode şi

tehnici de lucru în consiliere:

Brainstorming

Dezbaterea

Problematizarea

Jocul de rol

Activităţi structurate

Activităţi ludice de

relaxare

Exerciţii de învăţare

Vizionare şi

comentare de filme

Transpunere în

diferite situaţii

Reflexia

Argumentarea

Comentarea unor

texte şi imagini

Completarea de fişe

de lucru şi scale de

autoevaluare

Realizarea de postere

colaje

Imaginarea de situaţii

Evaluarea unor situaţii

problematice

Elaborarea de

proiecte

Conceperea de

portofolii

Studii de caz

Prelegerea

(op. cit., p. 34).

- pot fi intercalate metode şi tehnici specifice domeniului psihologiei, precum

interviul (de auto- sau intercunoaştere), aplicarea unor teste şi chestionare

specifice, tehnici de comunicare eficientă ş.a.

- ca şi strategii de lucru, putem vorbi de patru mari categorii:

Strategii de identificare a atitudinilor şi sentimentelor negative; 

Strategii de schimbare a atitudinilor şi sentimentelor negative; 

Strategii de identificare a comportamentelor negative;

Strategii de schimbare a comportamentelor negative.

Tabel nr. 1 Strategii în consilierea psihopedagogică (apud Dumitriu, Gh., 2002)

Strategii de identificare a

atitudinilor şi sentimentelor

negative

- Clarificarea şi reflectarea

sentimentelor clientului

- Modelarea sentimentelor

- Strategia cercurilor concentrice

- Confruntarea şi întărirea

sentimentelor

- Căutarea gândurilor ascunse sau

neexprimate

- Confruntarea clientului cu imaginea

de sine

- Dialogarea şi inversarea rolurilor

Strategii de identificare a

comportamentelor negative

- Vizualizarea rolului

- Descrierea şi inventarierea

comportamentului (inventarul unei

zile obişnuite, de pildă)

Strategii de schimbare a

atitudinilor şi sentimentelor

negative

- Aproximaţia succesivă a

sentimentelor

Strategii de schimbare a

comportamentelor negative

- Întărirea pozitivă

- Asumarea de roluri

- Tehnicile de stopare a gândirii

- Strategia de identificare a rolului

- Contactul comportamental

- Practica negativă

- Modelarea indirectă

- Autocontrolul

- Antrenamentul asertiv