Departamentul Familie

Conferinţa Banat

O cunoaştere temeinică a viitorului partener conjugal

"Majoritatea eşecurilor în căsătorie sunt rezultatul faptului că cei doi nu s-au cunoscut bine înainte de aceasta. Acest fapt nu va fi niciodată suficient repetat" afirmă specialiştii în problematica vieţii de familie. O tânără, proaspăt despărţită confirmă cele spuse mai sus: "Cea mai mare greşeală a mea a fost să mă leg sufleteşte de A. înainte de a încerca să aflu măcar ce persoană este. Perioada noastră de cunoaştere s-a limitat aproape întotdeauna la întâlniri în doi. Nu am văzut niciodată cum reacţionează în afara acestor situaţii ideale". Bineînţeles că totul s-a "finalizat" cu un divorţ răsunător, cu mult mai răsunător decât nunta.

Care este mijlocul prin care se poate evita o astfel de tragedie? O bună cunoaştere înainte de căsătorie! "Omul prevăzător ia seama bine cum merge"(Proverbe 14:15). Cultivarea unor sentimente de iubire pentru cineva pe care nu îl cunoşti prea bine produce dezastru, chiar dacă acea persoană pare a fi atrăgătoare.

Acest lucru duce la o căsătorie cu o persoană ale cărei sentimente şi idealuri sunt complet diferite de ale tale. Este prudent, prin urmare, să începi să observi persoana respectivă în mijlocul altor persoane. Este, de asemeni, prudent să se ştie ce reputaţie are persoana respectivă, discutând cu cineva care o cunoaşte bine.

Ferice de cine se poate spune: "Răsplătiţi-o cu rodul muncii ei şi faptele ei s-o laude la porţile cetăţii"(Proverbe 31:31).După ce ai decis că cineva poate fi un partener de căsătorie potrivit pentru tine, ai putea aborda persoana şi ţi-ai putea exprima dorinţa de a o cunoaşte mai bine. Aceste sfaturi - se aplică în ţările în care cunoaşterea premergătoare căsătoriei constituie un obicei - sunt considerate a fi potrivite pentru creştini.

De obicei, tânărul ia iniţiativa, deşi nu există dovezi scripturale care să o împiedice pe o tânără să-şi exprime cu delicateţe sentimentele dacă tânărul este timid sau ezită. Un bun exemplu îl oferă Cântarea cântărilor. Presupunând că răspunsul va fi "da", prima întâlnire nu trebuie să fie ceva complicat. De dorit ar fi ca întâlnirea să fie într-un grup de prieteni astfel ca fiecare să-l poată observa pe celălalt cât mai bine şi să se hotărască ce curs va da relaţiei viitoare.

Tratarea lucrurilor cu o anume doză de familiaritate va contribui într-o oarecare măsură la reducerea tensiunii pe care ambii parteneri o simt la început. Şi, evitând promisiunile premature, se poate diminua sentimentul de stânjeneală sau jenă dacă unul din cei doi bate în retragere. Indiferent de tipul de întâlnire plănuit, necesară este prudenţa, precum şi îmbrăcămintea - îngrijită şi corespunzătoare. Iacov recomandă: "Orice om să fie grabnic la ascultare şi încet la vorbire..." (Iacov 1:19).

Politeţea nu a fost niciodată demodată şi de aceea bine şi de dorit este să nu fie dată la o parte în nici o situaţie; doar aşa va fi parte vie, activă în fiecare. Tratându-se reciproc cu respect, un cuplu poate stabili un model de comportare pentru viitor.

Unui soţ i se cere să dea cinste femeii ca unui vas mai slab; iar o soţie trebuie "să se teamă de bărbat"(1Petru 3:7 şi Efeseni 5:33). Sunt oare potrivite ţinerea de mână, sărutul sau

1

îmbrăţişările, şi, dacă da, când? Gesturile de afecţiune, când sunt o manifestare autentică de iubire şi nu de pasiune egoistă, pot fi curate şi potrivite.

În Cântarea cântărilor, Biblia se referă la unele gesturi decente de tandreţe schimbate de Sulamita cu cel pe care-l iubea şi cu care urma să se căsătorească:

"Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci toate dezmierdările gurii tale sunt mai bune decât vinul, mirodeniile tale au un miros plăcut"(Cântarea cântărilor 1:2)

"Să-şi pună mâna stângă sub capul meu şi să mă îmbrăţişeze cu dreapta lui"(Cântarea cântărilor 2:6) "Cine este aceea care se suie din pustie, rezemată de iubitul ei..."(Cântarea cântărilor 8:5)

Însă, asemenea acestei perechi caste, un cuplu va veghea în continuare ca gesturile de afecţiune să nu devină necurate sau să conducă la imoralitate sexuală:"... faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea..." Galateni 5:19,21. Şi Scriptura continuă "cei care fac asemenea lucruri, nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu"(Galateni 5:21).

În mod logic, astfel de gesturi de tandreţe trebuie făcute numai atunci când relaţia a ajuns în stadiul în care cei doi sunt angajaţi reciproc în mod cât se poate de serios, iar, căsătoria, nu pare, ci este iminentă.

Manifestând autocontrolul, nu vă veţi lăsa, dragi prieteni, distraşi de la ţelul principal al perioadei de cunoaştere. Concluziile la care au ajuns cercetătorii: "Este mult mai probabil ca o căsătorie să dureze şi să prospere dacă cei doi se căsătoresc atunci când fiecare cunoaşte suficient de bine persoana lăuntrică a celuilalt". Da, este esenţial să ajungi să cunoşti "omul ascuns al inimii" partenerului tău (1Petru 3:4).

Totuşi, a pătrunde în intenţiile inimii altuia cere efort şi discernământ: "Sfaturile în inima omului sunt ca nişte ape adânci, dar omul priceput ştie să scoată din ele" (Proverbe 20:5).Planifică, aşadar, activităţi care să te ajute într-o mare măsură să cunoşti persoana lăuntrică a partenerului. Dacă pentru început poate fi suficient o ieşire împreună la un spectacol, angajarea ulterioară se va face în activităţi care se pretează la conversaţii pentru ca cei doi să se poată cunoaşte mai bine.

Pentru a avea idee de modul în care gândeşte partenerul, întrebările sincere şi directe sunt cele mai eficiente. Asemenea întrebări fac posibilă primirea unor răspunsuri de profunzime care ajută la aflarea multor lucruri despre celălalt. Pe măsură ce legăturile se răsfrâng şi ambii parteneri se gândesc tot mai mult la căsătorie, discuţiile trebuie să urmeze un traseu special, vizând valori speciale şi de "cursă lungă".

Dacă, de exemplu se dă curs unei discuţii referitor la locuinţă. Răspunsuri care vizează limpede lipsa de implicare, dezinteresul; ar fi bine să fie luate ca nişte veritabile semnale de alarmă. Un asemenea om transformă în cenuşă viaţa celui de lângă el, cu zâmbetul pe buze! Problema resurselor materiale, aşa cum am mai spus, este de maximă importanţă şi nu poate fi pusă pe umerii altcuiva.

Cel care nu ştie cum se rezolvă asemenea probleme, este bine să nu se căsătorească până când nu va şti! O problemă delicată, dar o problemă, este cea de sănătate, acolo unde există. Reţete de rezolvare nu avem noi, ci medicii, dar de abordare, da: Elihu!

Iată cum a pornit Elihu discuţia: "Cu curăţie de inimă voi vorbi, buzele mele vor spune adevărul curat"(Iov 33:3).Nu încerca, prietene, să ocoleşti sau să treci repede peste subiectele delicate, de teamă să nu-l pui în dificultate pe partenerul tău.

A exista o problemă şi a nu o discuta ca şi când ea nu ar exista, înseamnă să intri într-o nouă perioadă de viaţă cu un minus, cu un gol. Problema ocolită azi, va izbucni mâine. Chiar şi o boală, o neputinţă se pot cunoaşte mai bine prin activitate în comun (forme de manifestare...). A

2

petrece timp împreună în grupuri în acţiune este de un real folos. În lucrarea lui Dumnezeu, în treburile casnice înseamnă a înfrunta împreună situaţii reale din viaţă. Cum se comportă unul? Cum se comportă celălalt?

Aceasta este viaţa în doi plus munţi de rufe de călcat şi spălat, tone de mâncare de preparat, kilometri de parcurs, pe orice vreme la servici, cumpărături, grădiniţa, şcoala, doctori... Nu doar flori, nu doar cina în doi, nu doar concerte, nu doar plimbări în parc... .

Dragi prieteni, prin faptul că sunteţi împreună în situaţii reale din viaţa de zi cu zi, când atât unul, cât şi celălalt poate că nu sunteţi chiar în cea mai bună dispoziţie, poţi vedea dincolo de aparenţe. Păstorul din Cântarea cântărilor a văzut cum reacţiona fata pe care o iubea când era dezamăgită sau în timp ce muncea sub soarele dogoritor, plină de transpiraţie şi obosită.

"Sunt neagră, dar sunt frumoasă, fiice ale Ierusalimului...Nu vă uitaţi că sunt aşa de negricioasă, căci m-a ars soarele. Fiii mamei mele s-au mâniat pe mine şi m-au pus păzitoare la vii"(Cântarea cântărilor 1:5-6).

"Prindeţi-ne vulpile, vulpile cele mici care strică viile, căci viile noastre sunt în floare"(Cântarea cântărilor 2:15).După ce a văzut, de asemenea, cum rezistă la avansurile altora, logodnicul a exclamat plin de încântare: "Eşti frumoasă de tot, iubito, şi n-ai nici un cusur".

Frumuseţea fizică a Sulamitei este amplificată de forţa ei morală care îi depăşea slăbiciunile. Cu adevărat, asemeni lui Iov, ea ar fi putut spune: "De mi s-a abătut pasul de pe calea cea dreaptă, de mi-a urmat inima ochii, de s-a lipit vreo întinăciune de mâinile mele" (Iov 31:7).

Pentru a face aprecieri similare este nevoie de timp. Evită să te pripeşti când este vorba de cunoaşterea viitorului partener de căsătorie: "Planurile omului harnic nu duc decât la belşug, dar cel ce lucrează cu grabă n-ajunge decât lipsă"(Proverbe 21:5).De obicei, un bărbat şi o femeie vor face tot posibilul pentru a-şi câştiga reciproc iubirea. Dar, dacă li se dă timp suficient, obiceiurile şi tendinţele neplăcute au prilejul de a se manifesta. Doi tineri care nu numai că îşi folosesc timpul pentru a se cunoaşte mai bine, dar îi şi dau cea mai bună utilizare, probabil că se vor acomoda mai uşor după căsătorie. Fiind în cunoştinţă de cauză, ei pot porni în căsnicie cu încrederea că sunt capabili să rezolve problemele ce se vor ivi.

O perioadă de cunoaştere plină de succes i-a pregătit pentru o căsnicie reuşită şi fericită.

3