Cum au trait parintii nostri experienta totalitara?

Prin falsificarea legilor, in 1946, dictatura comunista a fost impusa Romaniei. Tara era condusa de un singur partid politic (PCR – Partidul Comunist Roman), celelalte fiind considerate ilegale.

Societatea civila era inexistenta, activitatile economice erau controlate de stat, opozita era anihilata, drepturile cetatenilor nu erau respectate, iar libertatea era incalcata.

Parintii mei au prins o buna parter din “perioada ceausista”, iar daca ar fi sa ii intreb : “Ce perioada vi se pare mai buna? Democratica sau totalitara?” Nu ar putea sa imi raspunda concret. Parerile lor, cat si ale celorlalti ce au trait aceasta experienta (ma refer la tineretul de atunci, adica oamenii pana in varsta de 50 de ani impliniti azi) sunt impartite. Cert, este ca sunt 2 lumi diferite. Toată lumea, care ştie şi care nu ştie, are de spus ceva în legătură cu acele vremuri. Dar, bineînţeles, fiecare cu părerea lui, mai bună sau mai rea.

Pe vremea lui Ceausescu, locurile de munca erau asigurate pentru toata lumea, în funcţie de pregatirea fiecaruia. Au existat cazuri când oameni fara serviciu au fost luaţi de pe stradă şi angajaţi în câmpul muncii, asadar, nu era somaj. Acest lucru nu s-ar intampla in niciun caz la ora actuala! Si asta doar pentru ca exista discriminare si indiferenta. Cu toate astea, se muncea si sambata, duminica, noaptea, in proportie mai mare fata de AZI.

Uleiul, zaharul, painea se dadeau pe cartela. Era o ratie fixa pe luna. Cozile interminabile, de exemplu de la lapte, insa s-au dovedit destul de folositoare în educarea copiilor. În primul rând au învăţat să fie respectuoşi (deoarece la acele rânduri stăteau, în principal, pensionarii), răbdători, ordonaţi şi disciplinaţi, harnici (căci de multe ori trebuia să te scoli dis-de-dimineaţă ca să prinzi un rând mai în faţă) şi multe alte calităţi. Cu toate că trebuia să stai la cozi, cu toate că unele alimente se dădeau pe cartelă, cu toate acestea nimeni n-a murit de foame.

Inchipuiti-va ca nu existau magazine sau afaceri particulare. In fiecare institutie existau membrii ai partidului si nu se intampla nimic din ceea ce nu era planificat de partid. Generatia noua n-ar intelege, spun unii.

Sistemul de sănătate era gratuit. Statul se obliga prin lege să asigure îngrijirea cetăţeanului, costul consultaţiilor sau al spitalizărilor fiind suportat de sistem.

Securitatea individului era mult mai bine asigurată faţă de ziua de azi. Se fura mult mai puţin, numărul jafurilor sau al crimelor era sensibil mai mic faţă de cel actual, iar atunci când se întâmpla aşa ceva, foarte puţini erau cei care ştiau de existenţa acestor fărădelegi, datorita lipsei dreptului la informare. `

Sistemul de pensii era foarte bine pus la punct, cumulul pensiilor fiind rezonabil pentru orice persoană, care îşi putea asigura, astfel, o bătrâneţe liniştită financiar. În plus, statul suporta o foarte mare parte din costul utilităţilor (lumină, apă, telefon, gaze, întreţinere), spre deosebire de ziua de azi, în care aceste facturi îngroapă cetăţeanul cu un venit mic.

Dorind “egalitate”, toti erau limitati si existau restrictii mari, care insa nu se aplicau si conducatorului, doar din dorinta de a domina, de a stapani (se ajungea la confiscarea averilor mari sau a bunurilor personale). Se spune ca era dreptate, se dadeau pedepse cand era cazul, nu era santaj atat de mare si nici mita, dar majoritatea lucrurilor bune se dadeau “pe sub mana”. Jucariile si in general lucrurile erau de calitate, dar rare (confectii, imbracaminte, hrana). Se stimulau producatorii din tara, erau produse sanatoase, dar majoritatea luau drumul exportului. In Romania ramanea doar o parte mica.

Nu erau premise calatoriile decat sub un regim foarte strict.Sistemul de învăţământ era gratuit. Manualele erau gratuit de la scoala. “In timpul

orelor nu indrazneam sa zicem "psss" dar cand am terminat scoala am stiut sa scriem, sa citim si sa ne comportam corect. Festivitatile in care eram ridicati la rangul de "pionier" aveau farmecul lor, iar daca te inscriai la o olimpiada te lasa acasa ca sa inveti“, mi-a dezvaluit mama cu un zambet nostalgic pe fata. Tot ea mi-a spus si despre bentita alba pe care fetele o purtau la scoala pe cap si o ascundeau imediat ce ieseau.

Faceau "munca patriotica": curatau strazile de langa scoala, strangeau sticle, borcane si hartii de la oameni. Erau "voluntari". Mergeau sa exerseze pentru defilare sau pe station pentru 23 august, dar practica la cules de struguri, mere, pere, porumb, si cate altele in unele zile era totusi atat de ostenitoare. Era obligatoriu, n-aveai ce sa faci.

Tata mi-a zis de “pustile”, din tevi de plastic, cu gornete, folosite in jocuri. Aveau revista "soimii patriei" pentru cei mici si "cutezatorii" pentru cei mai maricei. Primele pagini erau dedicate "tovarasului mult iubit" dar dupa acestea erau chestii interesante, iar pe ultima pagina - jocuri. Pe coperta in spate la cutezatorii aveau cate un episod stil "benzi desenate".

Desenele animate "Mihaela" si "Lolek si Bolek" amintesc tuturor de unicele momente de distractie in casa, foarte rare ce-i drept (doar duminica de la ora 20.00). La televizor, in rest, se vorbea doar despre regimul comunist si conducatorii tarii. De aceea citeau orice pana ii dureau ochii, fapt ce uneori ii supara pe parintii lor. Filmele Racheta Alba, Ciresarii, Pistruiatul, Arabella erau ca niste minuni pentru cei ce nu stiau ce-i acela telefon mobil, internet sau calculator.

Aparea cenzura foarte des si nu exista libertatea de exprimare, ba chiar era pedepsita! Ati putea trai intr-o asfel de lume? Sa-ti fie frica sa vorbesti despre ceva, ca te aud vecinii si ii spun conducatorului, care ar putea sa te aresteze? Eu, categoric, nu! Totusi, e mai bine acum când sunt atâţia şomeri? E mai bine că sunt atâţia oameni pe drumuri, fără casă, fără masă, dormind prin canale, tomberoane sau pe unde apucă? Cu siguranţă nu!

Studiul "Implicarea civica si politica a tinerilor", realizat de Fundatia Soros Romania, releva faptul ca mai mult de jumatate dintre adolescenti cred ca era mai bine pe vremea lui Ceausescu, in ciuda faptului ca acestia nu au avut experiente directe cu regimul comunist. Daca studiul ar fi mers mai departe, s-ar fi aflat si de ce au ajuns adolescentii la o asa concluzie. Se stie ca astazi, cel mai greu, pentru un tanar, mai ales, e sa-si gaseasca un loc de munca si sa aiba propria lui locuinta. Adolescentul afla ca atunci, pe vremea lui Ceausescu, primeai automat loc de munca la terminarea studiilor si un

apartament, indata ce-ti intemeiai o familie. Aici, in casa si locul de munca, vad adolescentii binele epocii in care nu au trait.

Se poate ca parintii sau bunicii sa fi uitat de cozile interminabile la alimente, de painea data pe cartela si frigul din apartamente, de la serviciu sau de la scoala, din timpul iernii. La fel cum nu pomenesc nici de curentul, gazele si apa date cu portia.

Tinerii de azi cred ca atunci, inainte de 1989, exista un mai mare respect fata de lege. Mai precis, exista frica de lege, frica de orice. Si, din frica de a nu-si pierde libertatea, a tacut si a suferit umilinta atatia zeci de ani.

In 1989, au murit romani pe strada strigand “libertate” la revolutie, adica libertate de expresie, de miscare, de informare, ceea ce le-a lipsit cel mai mult in perioada ceausista. Revoluția Română din 1989 a constat într-o serie de proteste, lupte de stradă și demonstrații în luna decembrie, care au dus la sfârșitul regimului comunist din România și la căderea lui Nicolae Ceausescu.

Cu unele parti mai bune, cu unele parti mai rele, n-as da insa Romania de acum pentru Romania de alta data. Aceasta e parerea mea si sunt fericita ca pot sa mi-o exprim fara a-mi fi frica de consecinte.

BIBLIOGRAFIE:www.wikipedia.rowww.soros.rowww.tpu.rowww.observatorcultural.ro