Revistă deanaliză şiinformaţieculturală

Anul VIII • Nr. 108 • martie 2015 • editat de INTOL PRESS sprijinit de ECOSTAR 21 • www.culturaarsmundi.ro

www.globalartfusion.com • www.pcichirdan.go.ro • cichirdan@yahoo.com

ISSN 1844 - 2358ISSN-L 1844 - 2358

SPADĂ DIN SECOLUL X-IV LA OCNELE MARI

Recent, primarul Petre Iordache ne-a pre-zentat o spadă ruginită descoperită pe

teritoriul Ocnelor Mari şi pe care o găzduieştecu multă cinste în noul său muzeu, care, cât decurând va fi o raritate în domeniu, de marevaloare, privind exponatele. Spada estemomentan încadrată de către noi la categoriaSpadă de lovire, este foarte ruginită, este mono-bloc (tăiş, gardă, mâner, buton din acelaşi semi-fabricat) şi are următoarele caracteristici (de-sigur, cu anumite aproximări fiind atât de înain-tată starea ei de degradare): lungimea tăişului-90 cm, garda-23 cm, mânerul-10cm, butonul-Diam. 55cm/25cm Gros. 35cm, gros. părţiicilind. 10 cm. Lăţimea pe lungime a tăişului:54cm/31cm...Greutatea spadei: 1,54kg. Trebuiede urgenţă să se facă proba metalografică şicurăţirea de rugină pentru a vedea eventualeleinscripţii sau canale.

MONUMENTUL AFDPRTREBUIE

INSCRIPŢIONAT CUNUMELE EOILOR

Continuându-ne periplul prin Ocnele Mari solicitămConsiliului Local Ocnele Mari să aprobe înscrierea în marmură,pe soclul Monumentului AFDPR Vâlcea, a numelor grafiate acumpe plăci montate pe cele trei feţe ale soclului. Concepţia soclului,care face parte din monumentul executat de subsemnatul, este detip monolit şi nu admite alte adaosuri, din contră, dăunează esteti-

cii monumentului, ca şi acele coroane deflori de hârtie...pe care cetăţenii le pun dinprea mult respect pentru eroi veterani derăzboi şi cei care au sfârşit în Salina puşcă-rie...Reliefarea numelor eroilor în marmurăaduce un respect în plus celor care au luptatpentru libertate, dar va însemna un adaossporit la estetica monumentului.

Simion-Petre CICHIRDANExpert în Tehnologia Maşinilor şi Materialelor

ZIUA A ŞASEA ŞI A ŞAPTEA... LA TÂRGUL JIU...

SĂ-L ANIVERSĂM A 139-A OARĂ

S-a smintit numărătoarea zilelor. Pe vremuri con-templam lucrurile plăcute, Îi mulţumeam cu

imnuri, Îl rugam pe Creator să făptuiască, continuândsă înnoiască lumea şi El, ca un Tată suprem decretase,întru ascultarea tuturor: stoparea lucrului în ziua desabat, dând primul exemplul. Soarele îşi schimba privi-rea într-o zi ca o vinere mare să poată încăpea în ea răs-tignirea tuturor celor adunate pe calea cu munci şi zile.Întuneric se făcea şi duhurile cu aripi negre se cocoţauîn copacii ciopoarelor de oameni. Altă lume se ivea înzorii sabatului. Un soare nou stralucea şi se vădeautoate grozăviile trecute. I-au zis, cei înnoiţi şi ei,cuprinşi de îndemnul poruncii: ziua soarelui, a domnu-lui soare cu chipul celui neînchipuit de frumos :Domnul poruncii – pe la noi Dumnezeu, iar zileiDuminică. Unii am proclamat-o nou început ca promi-siune a înnoirii perpetue, zi dintâi, alţii, ca un hotar cuconcluzie : finis coronat opus, o apă a sâmbetei, carejudecă şi spală, pentru înnoirea prin primenirea altui şircare va începe de mâine. Sabatul ca o duminică de con-templaţie devine lucrul cu spălare de păcate şi judecăţide trecere... adică sâmbătă, ca o vinere mare... recono-tată. S-a smintit numărătoarea nu însă şi rostul fiecăreizile din pretocmitul ciclu al facerii...

Iată-ne sosiţi în târgul de sus al Jiului, cel cu ansam-blul meşterului mare Constantin Brâncuşi, într-o vineriseara (20 feb.2015), pe la apusul soarelui. Ne oprim întăcere la malul apei în care, însângerat, discul solar sescufunda şi întunericul se înnaripa în ciorile din copaciiparcului dimprejurul unui disc de piatră, cu toate tăce-rile măsurate în baza 12 a numeraţiei clipelor. Apa seînsâmbetise, îmbătată de noapte şi în adâncul ei o vâl-toare nevăzută, cu doar aparenţa somnului, începuseîntorcerile pe dos, ale unei întregi zile frământate. Pevechi, sosisem de fapt la cina de taină a Joii Mari, undeni s-au spălat picioarele după drumurile lungi din toatăţara către Târgu Jiu. Noaptea se lăsase în grădina dincare, dintre noi, a fost smuls şi aruncat în judecata cușuvoiul calvarului cel însângerat să-ţi pătimească curăstignire ziua de vineri, pentru noi ca o apă a sâmbeteiJiul, acelaşi care se va fi roşit cândva cu sângele erois-mului concret, să inspire monumentalul de pomenire.Începutul zilei următoare, în caledarul nostru dumine-ca, pe post de sabat, trebuia să însorească din nou con-templaţia şi imnul de slavă. Venisem acolo şi se potri-vise lecţia cea mare a tăcerii profunde, odată cu vânza-rea din Ghetsimani.

A doua zi, în calendarul nostru 21 februarie 2015,

am fost în alaiul... judecătorilor celui ce urma să fieadus în anualele noastre răstigniri şi reevaluări adăuga-te. Ecce homo! Va fi fost desemnat să sufere calvarul:Constantin Brâncuşi, fiind citaţi pentru Colocviile lui.După dansul istoric al calvarului cu... răstignirea omu-lui eram invitaţi la un contra-dans. Într-un răspăr nevom da 33 de paşi în spate, la recomandarea prietenuluiZenovie dintr-o inspirată epopee a lytosului, şi vomzâmbi câteva obişnuinţe, general valabile, dar cu rele-vanţa concretă a colocviilor. Târgu Jiu se pregătise pen-tru toate momentele ca rememorare a stărilor celui ce senăscuse pe la Hobiţa-Pestişani cu vreo 139 de ani înurmă. O aparentă confuzie plutea în cotidianul gorje-nesc al presei vigilente. Comemorare sau aniversare?Plângem, deplângem, pomenim, slăvim, actualizămconform cu rostul zilei şi ... ordinea de zi! Sâmbetilepurtăm sâmbetile morţilor, vorbindu-i numai de bine,dându-le de pomană. Dumnica la liturghie sunt vii,împreună cu toată comunitatea, în afara timpului lor şial nostru. Noi fiind acolo, la cele două stări cu timp şifără, recunoaştem faptul că media locală a suprapuscele două momente într-unul, cum se arăta şi numeleevenimentului. A treia zi, duminica lui 22 februarie2015, ca la o liturghie în... Sala Maură, s-au tras con-cluziile la predicile noastre, am primit sfintele daruri şiam plecat împăcaţi, unii cu alţii, dar cu multe noi între-bări asupra duhului celui re-răstignit de noi, ca să ne re-răscumpere de fiecare dată. După frecuşul lipsă, de laAna la Caiafa, de la Pilat, la Irod – toşi fiind convocaţila Prefectul Gorjului, am servit pomana în Golgota...Parângului, din târg şi am vizionat aventurile trans-moderne ale virilului meşter, respectând drepturile deautor ale pomenirilor private, în sala unui mare regizorlocal, cu statuie şi scandal. Peste toate, tâlharul dereporter din mine, eliberat de pe cruce pentru zâzanii şimetanii, va fi observat obsesile, prejudecăţile, suficien-ţa expertizelor, auctoritate instituţională, agresivitateaîndrituiţilor canonici, subjugările stipendiate, intuiţiileproaspete, credinţele definitive, intenţiile lăudabile,promisiunile lui dacă, vorbele de clacă, lauda de sine,reclama pe spesele... reclamatului, denunţarea concu-renţei, întâietatea găselniţei etc., ca în răsgândurile luiVasile Ponea şi a multor altor lucidităţi locale, naţionaleşi internaţionale, să evităm pe cele globale şi cosmice.Tâlhar fiind, nădăjduiesc la iertare, iubindu-l, ca toţiceilalţi în felul lor, pe Constantin Brâncuşi şi mărturi-sindu-l pentru sine, credem că mă va primii în raiul lui,ca un brâncuşiolog, întru brâncuşiologie şi acestea –cuvintele sfintele – vor intra şi ele canonizate în dicţio-narele cele noi, ca în sinaxare cu sfinţi recunoscuţi şidăruiţi cu zile precise, departe de smintirile agendelor...

Mihai SPORIŞ

2 CULTURAvâlceană martie 2015

perisabile. Dăm cezarului ce este al lui, mulţumind organi-zatorilor pentru că, dincolo de larva-zarva noastră, rostuiescpomenirea şi întreţin, în mod responsabil, focul viu al uneiiubiri care uneşte şi ne întăreşte în ceva definitoriu firiinoastre: Constantin Brâncuşi.

Ne dăm în spate 33 de paşi şi comitem 33 de constatărica nişte contrapaşi în contra-dansul din creştina ...SalaMaură a celui... mai mult decât Prefectul, desigur Brâncuşi,pe durata ... colocviilor:

1.Aniversarea părea STAS-parastas;2.Creştinii libercugetători, cu ură... în sala... maură;3.Pentru denunţul marelui respect, oficilalii au fost

reprezentaţi de vici(i);4.Primarul era de la second-hand, iar prefectul căzuse...

sub;5.Cunoşteau aşa de bine subiectul că se poticneau, citind

biletul;6. Deși mesajul era... sub, sub-til, se aplauda-n delir;7.Au venit să fie așteptaţi sublimii, dar au zbughit-o pri-

mii;8.Moderatorul, oratorul, iară cu tuşe, se ţinea de şuşe;

9. Inspiraţia, respiraţia şi peroraţia pură au nevoie demai mult de-o gură;

10. Muza trebuie să fie în carne și oase, pentru resusci-tarea gură la gură;

11. Peroraţia, cu raţia, nu are scuză, când muza-i leuză;12.Demonstraţia devine sentinţă a sorţilor, când muza-i

adormită, după lecţia de retorică a nopţilor;13.Drept organizator al colocviilor a fost desemnat

strâmbulescu să ducem cu noi dorul... dorului;14. La aniversare sărbătoritul primeşte daruri, acum el

ne-a dat de pomană și pomenire;15. Agentul fiscal încasa pentru sine dreptul tuturor

autorilor... inspiraţi; 16.Editorii îşi vindeau marfa falimentului pe taraba eve-

nimentului;17.Vom face și vom drege... prin alţii, se-nţelege!;18.În numele sărbătoritului care nu ie (prezent!) altul își

pune statuie!;19. Poveste lungă şi gregară, cu concluzia precară...

scoate asistenţ-afară!;20. Mulţi cu taina-ntr-un dovleac o dau toată în vileag;21. Pentru to(n)ţi, boieri dumneavostră, taina noastră e

măiastră!;

22. Zarvă mare la masa tăcerii... bucatelor, din copaciciorile ne-aşteaptă înnoptarea;

23. Eu știu, am fost acolo, nenăscut fiind, de ori unmilion, ca Marco Polo;

24 . Prin poarta deschisă, vine noaptea cu rece sărut;25. Se afundă-n apus steaua de foc a zilei şi încă n-am

spus...;26. Parângu-i rece cu zăpadă, urcă-n cer doar apa

caldă...;27. Sus la vârf urcăm în zbor, înghesuiţi în ascensor;28. Prin Parâng în iarna rece, lume multă nu prea trece;29. La restaurant... de la goţi, de-atunci/friptură cu car-

tofi mănânci...;30. În parcare rezervare, doar mașina lui ... cutare;31. Totu-i însă cu silinţă, bunăvoinţă caldă, primitoare/

pentru-o dată viitoare;32. N-a fost rău, ştie oricine/ când se simte omul bine!;33. Acum pe urmă, fără glumă, fără confuzie, cu contu-

zie, o concluzie: tuturor le mulţumim fiindcă împreună îlpreţuim pe Brâncuşi, iubindu-L... în toate zilele, indiferentde vremea cu zile albe, sau negre, lucrătoare, ori de litanii.

În anul 1977 au început lucrările la Hidrocentrala dinoraşul Călimăneşti şi s-au terminat peste patru ani, în

1981. Organele de conducere locale (din Călimăneşti) şijudeţene n-au fost de acord cu construirea hidrocentralei înstaţiunea balneară Călimăneşti-Căciulata. DarHidrocentrala de la Călimăneşti era menţionată în PlanulNaţional de Electrificare. Cu alte cuvinte era oarecumimpusă! Argumentele noastre de-a nu se construi aceastăhidrocentrală n-au fost luate în seamă şi s-a purces laîntocmirea proiectului.

Pentru Hidrocentrala din Călimăneşti au fost elaboratedouă proiecte. În primul proiect barajul hidrocentralei a fostamplasat în aval de vărsarea râului Coişca în Olt, în parteade sud a localităţii Jiblea Nouă. S-a ales acest amplasamentpentru a salva Ostrovul şi Schitul lui Neagoe Basarab de

inundarea lacului de acumulare. Conform acestui proiect omare parte din Jiblea Nouă şi din cartierul Vărzărie dinCălimăneşti erau acoperite de apa lacului. Se scotea o maresuprafaţă de teren agricol din circuitul agricol şi erau inun-date o mulţime de case şi gospodării din cele două zone.Când proiectul a fost dus la aprobare de către organelesuperioare de partid şi de stat, n-a fost aprobat din motivelemenţionate mai sus. Şi totuşi hidrocentrala trebuiaconstruită, era în planul naţional. S-a trecut atunci laîntocmirea unui nou proiect. Se prevedea construirea hidro-centralei în amonte de vărsarea râului Coişca în Olt, maisus, spre nord. Barajul a fost amplsat la podul ce legaCălimăneşti de Jiblea Veche. Lacul de acumulare nu maiafecta terenuri agricole, iar numărul caselor inundate eramic, doar cele care se aflau pe malul stâng al Oltului. Darlacul de acumulare inunda Ostrovul şi Schitul lui NeagoeBasarab. A intervenit atunci prof. univ. dr. Vasile Drăguţ,preşedinte al Comisiei Naţionale pentru Monumente

Istorice din România. Acesta a arătat că Schitul lui NeagoeBasarab, construit în anii 1520-1522, este monument istoricşi de însemnătate naţională şi europeană. Nu trebuie demo-lat, nu trebuie mutat! Pentru a salva acest schit, s-a găsitsoluţia de a ridica Ostrovul şi Schitul cu 6.5m. Proiectantulşi constructorul au căzut de acord cu această soluţie.Proiectul .... întocmit la care s-a adăugat şi soluţia ridicării,a fost aprobat de conducerea superioară de partid şi de stat.

Într-una din zilele lunii august 1978 am avut fericitulprilej să-l cunosc personal pe domnul Vasile Drăguţ. Eramîn faţa Sanatoriului din Călimăneşti împreună cu bunul meuprieten şi consătean, pictorul Virgil Moise. La un momentdat a venit la noi profesorul Vasile Drăguţ. Când a juns îndreptul nostru , Virgil l-a salutat foarte reverenţios.Profesorul s-a oprit şi l-a recunoscut pe Virgil Moise restau-ratorul Schitului din Ostrov. Virgil ne-a prezentat atunci,profesorului. Dânsul urmărea îndeaproape lucrările de laSchit. Profesorul era mulţumit de lucrările de ridicare abisericuţei. „Avem tehnicieni oameni pricepuţi, lucrează cumultă atenţie la înălţarea schitului”, ne-a spus dânsul.

HIDROCENTRALA CĂLIMĂNEŞTIGheorghe MĂMULARU

CALEA FERATĂ ŞI PODUL SPERANŢEI! TURNUL DE APĂ DE LA FOSTULC.P.I.L. RÂMNICU VÂLCEA, VREM SĂ-L VEDEM MUZEU!

Din perioada comunismului, ante 1989, Râmnicul amoştenit două lucruri opuse, unul frumos şi altul

urât: Podul de peste Olt care trebuia să facă legătura dintreRâmnicu Vâlcea şi Curtea de Argeş, un lucru minunat şiutil, şi locul gol ca o gură ştirbă, mizerabil din centruloraşului. Ambele vin să pedepsească o comunitate care şi-a bătut joc de propria identitate. Ne repetăm, am spus-o deatâtea ori, viitorul acestui oraş constă în dezvoltarea trans-

portului Feroviar electric şi Rutier dintre Râmnicu Vâlcea şiSibiu, dintre Râmnicu Vâlcea şi Curtea de Argeş, Piteşti,Bucureşti. Vai de viitorul acestui oraş dacă nu vom face ceau gândit alţii mai deştepţi ca noi...Dacă Oltul l-am sacrifi-cat, şi abandonat (deşi şi în acest domeniu trebuie să netrezim) nimeni nu ne dă voie să abandonăm ideia că Vâlceaeste poartă de cea mai mare importanţă între EuropaCentrală şi Europa de Sud Est!...Nimeni nu ne dă voie să nu

exploatăm ceea ce natura ne-a dat cu prisosinţă şi pentrucare marii imperatori ai lumii au vrut să ne cucerească!

Domnule Primar, daţi-ne nouă Turnul de Apă de la fostulCPIL Râmnicu Vâlcea care încă mai rezistă în tumultul vre-murilor. Vrem să-l transformăm într-un Muzeu alTehnologiei vâlcene. Vrem să arătăm lumii că oraşul acestaa fost un miracol! al Culturii Româneşti. Da trebuie săînvăţăm că Tehnologia face parte din Cultură...

3martie 2015 CULTURAvâlceană

UN DAR DE SUFLET PENTRU VÂLCEA ŞI VÂLCENI

Bucuria minţii şi a sufletului mi-a fost recent prilejuităde o carte cu totul deosebită. Ea se poate înscrie în ca-

tegoria celor prin care se înalţă o adevărată statuie aurelolatăde recunoştinţă celor care o merită pentru viaţa şi activitatealor.

Cui o datorăm? Profesorului Nicolae Angelescu-un numeprestigios în agenda personalităţilor vâlcene.

Pentru ce? Pentru o carte. Cartea cu titlu semnificativ pen-tru noi toţi: “Plimbări şi mici excursii în Râmnicu Vâlcii”

Recunoştinţă şi pentru Liliana Beu, directoare adjunctă aMuzeului Judeţean de istorie Vâlcea, cu o dăruire până la pasi-une şi responsabilitate dublată de grija de a respecta punctelede vedere ale autorului; a descifrat, a selectat şi a ordonat dincele 24 caiete-manuscrise, realizând acest volum. Au fost anide meticuloasă muncă şi aşteptare.

A gândit să nu lase să se aştearnă colbul uitării peste ceeace merită să fie cunoscut de vâlcenii de azi.

A dat viaţă şi a împlinit astfel dorinţa memorialistuluiNicolae Angelescu, de a scrie o monografie a oraşului; dinpăcate autorul nu a mai avut timpul necesar s-o realizeze pen-tru a se bucura de desăvârşirea şi publicarea ei.

Cartea nu este un roman, ci o lucrare cu valoare istorico-documentară: scrisă însă nu numai cu mintea ci şi cu sufletul.

Este construită pe baza însemnărilor rafinatului om decultură, reputat profesor şi distins avocat, observator atent alvieţii oraşului şi a locuitorilor lui, iubitor al meleagurilorvâlcene, cărora le-a dăruit foarte mult din timpul vieţii sale,consemnând date, fapte, evenimente, realităţi cotidiene, deru-late de-a lungul sfârşitului de secol XIX şi început de secolXX.

Ca să înţelegi cu adevărat şi mai complet ce s-a petrecut pefirul timpului, trebuie să citeşti volumul său apărut anterior"Memoriile unui om obscur". Informaţiile, interesante, oferăîn context vâlcean date autobiografice pline de memorieafectivă ale autorului-memorialist privind copilăria, şcoala,activitatea didactică la Seminarul "Sf.Nicolae" şi la Liceul"Alexandru Lahovary", atmosfera de la Tribunal cu o lumespecială, implicarea în viaţa politică, unde datorită structuriisale verticale nu a rămas, dezamăgit fiind de cele două partideale timpului său. Se retrage şi va continua activitatea foartemeritorie la Episcopie, ca juristconsult şi organizator alArhivei acesteia, o adevărată comoară cu date privind istoriculşi activitatea sfântului lăcaş vâlcean. Între altele este redatăatmosfera oraşului cu multe detalii, traiul oamenilor în timpulcelor două războaie mondiale, un oraş cu o viaţă densă şivariată fiind între oraşele renumite din ţară nu numai prinpitoresc, ci şi prin multe activităţi cultural artistice.

Ca şi primul volum, şi acesta, publicat recent, te îndeamnăsă citeşti cu nesaţ un capitol, apoi încă unul şi tot aşa până lasfârşit. Datorită spiritului său de observaţie, memorialistul anotat şi adnotat date, evenimente, substanţa sa inte¬lectuală,permiţându-i să facă punţi între faptele din zilele lui şi dinzilele de dinainte, pigmentându-le cu legende sau cu poveşti,

cu istorioare ale unor case sau familii cu durată în două -treigeneraţii. Stilul este cald, descrierile sunt realizate cu talent deadevărat scriitor, iar serisul frumos caligrafic.

Pentru râmniceni, mai ales pentru cei din generaţia a treia,lectura cărţii este şi mai valoroasă; te regăseşti, surprinzător,aproape în fiecare pagină.

Porneşti pe străzile descrise cu gândurile tale, alăturateautorului, cauţi, şi de multe ori găseşti fie nume cunoscute decanoştiinţe, prieteni, colegi de şcoală, nume de magazine-librării pe care le frecventai, nume de negustori sau meseriaşice ofereau vâl¬cenilor cele necesare traiului firesc. Despretoate aceste categorii sociale profesorul a consemnat câte cevaneuitând nici pe birjar, lău¬tar sau frizer. Volumul lui NicolaeAngelescu îţi hrăneşte memoria… Din păcate, nu tot ce estemodern este şi frumos, nu tot ce este bun e şi sanătos de aceea,acum când Râmnicul şi-a pierdut mult din identitateaurbanistică suntm nevoiţi să vorbim despre el cel mai adeseala timpul trecut. Aici a fost casa unde au locuit părinţii mei şiunde m-am născut, aici a fost şcoala mea primară, aici liceul,aici a fost casa doamnei învăţătoate sau a profesoarelor melespre care firesc ne îndreptăm gândul, recunoştiinţa şi respec-tul.

Despre unele relatări, evenimente am mai citit, dar poatepentru că sunt râmniceancă şi-mi iubesc oraşul am citit carteaşi am trăit-o cu încă un plus de intensitate emotivă.

Interesante, inedite chiar consemnate cu mult talent,apoape pictu¬ral, sunt descrierile despre plutaşii venind pe Oltde la Brezoi, aspri¬mea vieţii lor, lupta cu natura pentrusupravieţuire. Parcă îl vezi pe domnul Nicu strecurat curios pemalul apei privindu-i la popasul ce-l făceau la Râmnic pentruînnoptat.

Tot foarte interesantă şi pitorească, prin detalii, este şidescrierea felului cum funcţiona la sfârşitul secolului XIX,serviciul de poşta¬lion din judeţ.

Te poartă în altă lume şi relatările despre celebrele târguriVinerea Mare, şi de la Râureni, amândouă apreciate în paginifoarte frumoase.

Ca şi în volumul anterior, cititorul găseşte relatări dinepocă privind viaţa economică, socială, politică, religioasă,spiriuală a oraşului.

Este meritoriu pentru memorialist că se apleacă cu interesşi înţelegere asupra trăsăturilor de caracter ale râmnicerilor:bunătatea sufletului, ospitalitatea, sociabilitatea, respectulpentru semeni, un anume rafinament spiritual, bucuria trăiriipentru frumosul estetic din cele mai diferite domenii.

Este datul lui Dumnezeu pentru această zonă, "Grădină aMaicii Domnului", unde au poposit şi au lăsat lumini încultură, ctitorii de seamă, iluştri domnitori: Matei Basarab,Mircea cel Bătrân, Constan¬tin Brâncoveanu, Mihai Viteazulcu tatăl său, Pătraşcu, şi apoi Sfânta Episcopie cu rosturile eiîn timp.

Iată deci, câteva argumente care justifică faptul că eu amcitit cartea pe nerăsuflate în numai două zile şi că mi-am întăritsentimen¬tul de mândrie că sunt fiică a acestui oraş.

I-am trmis un gând de mulţumire şi recunoştiinţă, profe-sorului Nicolae Angelescu pentru truda de a fi consemntmărturii atât de diverse ce poartă patina vremii, despreRâmnicul nostru de odinioară.

Aş fi vrut să găsesc unele date şi despre înintaşii mei,părinţi, bunici, unchi. I-am căutat zadarnic în paginile cărţii,deşi locuiam în Centru cum se spune, lîngă StatuiaIndependenţei şi aproape de biserica “Sfânta Paraschiva".

M-am bucurat însă mult când l-am găsit pe străbunicul dinpartea mamei, Filip Georgescu, cel care în calitate de căpitan-veteran, a vorbit încurajând oltenii vâlceni ce plecau în 1913să lupte, dându-le ca exemplu eroismul celor din 1877 care-şivărsaseră sângele pentru cucerirea Independenţei.

Mi s-a conturat şi un gând de regret, că m-am pierdut preaadesea în grijile cotidiene şi nu am stat mai mult de vorbă cuai mei despre faptele lor.

Astăzi i-aş întreba, dar nu mai am pe cine. În aceasta constăşi o parte a explicaţiei privind importanţa memoriilor lăsate decei de ieri şi chiar de cei de azi adresate celor de mâine.Timpul le va cerne.

Evocatoare de aduceri aminte sunt şi fotografiile şi ele din"tăcere" ne mai pot spune ceva, deşi de multe ori.rămânnebăgate în seamă.

Cartea te îndeamnă pe tine, trăitor în acest oraş să te uiţicu ochii mai larg deschişi pe unde mergi, să priveşti mai atentcasele, oamenii, să-ţi fixezi în memorie, desigur selectiv,evenimente importante pentru ca la vârsta a treia să ai minteabogată cu amintiri, şi să ai ce răspunde la întrebările copiilorsau nepoţilor.

Citiţi cărţile şi veţi avea bucurii alese, poate vă veţi regăsiîntr-o însemnare a memorialistului Nicolae Angelescu.

Lansarea cărţii s-a făcut La Muzeul Judeţean de IstorieVâlcea, Secţia de artă, Casa Simian şi a fost de înaltă ţinută.

Spre deosebire de alte asemenea evenimente, m-am bucu-rat să constat că au participat mulţi iubirori de carte, care auascultat cu.interes cuvântul unor personalităţi ce înnobileazăcultura vâlceană domnul Doru Moţoc şi Traian Dobrinescu.Moderator a fost domnul Gheorghe Stancu cel care de fapt afost şi primul cititor al cărţii; de aceea plusul de emoţiesubiectivă era firesc, dânsul, fiindu-i Lilianei Beu de real spri-jin pentru corectură şi pentru sugestii în vederea finalizăriivolumului. Tot altfel s-a întâmplat şi în 2005 când s-a lansatvolumul "Memoriile unui om obscur". Atunci Liliann Beu s-abucurat de laude şi încurajare pentru efortul făcut în ani, dinpartea celor cere i-au înţeles demersul şi au contribuit direct;mă refer la prof.Ion Soare, Tiberiu Aniniş.

Toţi au împărtăşit sentimentul de bucurie pentru că au con-tribuit dăruind astfel ceva interesant şi util râmnicenilor.

Un cuvânt de calde mulţumiri celor care au facilitatachiziţionarea celor peste 90 de volume de memorii, şi con-ducerii muzeului sub egida căruia au văzut lumina tiparuluimărturiile unui distins intelectual al oraşului nostru.

In mod special, mulţumiri şi felicitări Lilianei Beu pentrudarul de suflet făcut râmnicenilor şi Vâlcii de azi şi de mâine.

Ileana GEORGESCU

În cursul lunii martie 2015 Biblioteca Judeţeană agăzduit o expoziţie foto din Cuba de la care colaboratorulnostru Mihai Sporiş ne-a trimis câteva imagini...

CUBA ÎN IMAGINI...

CH

IOR

EA

N -

pac

ea e

glo

bala

- n

u m

erge

cu

ţârâ

ita

CH

IOR

EA

N -

pen

icil

loru

m o

mni

bus

terr

is a

duna

re

4 martie 2015CULTURAvâlceană

IULIAN MARGU PE SCENA TEATRULUI NAŢIONALPĂREREA UNUI SPECTATOR DE CURSĂ LUNGĂ

În prima tinereţe, adică în perioada comunistă,ajunsesem să vedem şi trei spectacole pe săptămână.

Era un mod de a fugi de minciuna atotstăpânitoare din jur.Anul 1990 a fost un an atât de greu, încât nu ne mai duceamdecât, rar, la concerte. După aceea, au început să vină spec-tacole din Franţa, Italia, Anglia şi ne-am dus cu înflăcărare,chiar şi când nu cunoşteam limba, dar, ne-am cam dezum-flat. Au urmat uluitoarele spectacole ale lui Andrei Şerbanşi ale lui Silviu Purcărete care, mereu, reuşeau să nesurprindă, să ne încarce emoţional, să ne transmită atât demult, încât şi la câteva zile după vizionare eram înaşteptarea repetării stării, gândurilor, adică în aşteptareaunor seri ieşite din comun, a unor adevărate sărbători.

După anul 2000, aproape că ne-am speriat de zbuciumul,gălăgia, violenţa şi mai ales, sublinierea sexualităţii, nunumai a aluziilor, dezbrăcarea actriţelor, dar şi a actorilor lafel de nejustificat, aşa, doar de dragul şocării, cred, aproapede către toţi regizorii, cât ar fi ei de mari.

De curând, un vechi prieten, Felix Sima, de la Râmnicu-Vâlcea, ne-a scris despre spectacolul „Dumnezeu seîmbracă de la second-hand”, pus în scena naţionaluluibucureştean, de către Ion Caramitru, după piesa lui IulianMargu, care trăieşte şi scrie acolo, la Vâlcea. Ca de obicei,am dat telefon prietenilor, am adunat trei perechi şi ampurces, cu teamă şi cu un pic de speranţă, la Sala Studio, înaşteptarea unui spectacol de teatru, nu de teatru-dans,teatru-imagine şi zgomot etc. Am fost răsplătiţi cu un spec-tacol foarte actual, cu multe trimiteri în trecut, cu o povestecare poate fi înţeleasă, nu bănuită, cu actori foarte, foartebuni şi …cu multă căldură umană. La sfârşitul spectacolu-lui, am aplaudat îndelung, actorii erau fericiţi, noi, cei opt,eram bucuroşi că n-am fost dezamăgiţi, ca în atâtea altecazuri. Unuia dintre noi i s-a părut că „au fost prea multe

vorbe”, dar i-am amintit că Ion Caramitru este un admiratoral cuvântului, ca şi noi, de altfel. Dramaturgul Iulian Marguare ştiinţa dialogului, în mare suferinţă la dramaturgii con-temporani, dar şi subtilitate în construirea unor personajecredibile. Poate că, în unele locuri, trebuia scurtat textul,spre exemplu se repetă nedumerirea lui Buză referitoare lafericirea unora, a celor bogaţi, faţă de nefericirea altora, cael, adică.

Scenografia Mariei Miu este de nota 10, mai ales pentrufaptul că, la Scorpie acasă, accentuează lipsa ei de gust şi decunoaştere a valorii, prin amalgamarea lucrurilor,pachetelor, şi, mai ales, prin prezenţa pianului Pleyel, înjurul căruia de fapt se petrece toată acţiunea. Mi-a amintitde casele unor foste vânzătoare de aprozar, care, după 90, s-au pricopsit, au devenit patroane cu ifose de mari doamne.Dacă ar fi fost mai multe tablouri de valoare, puse unullângă altul, câteva chinezisme şi mai ştiu eu ce indianisme,ne-ar fi dus cu gândul la vestitul fost prim-ministru, cel cumulte case-depozit. Este înduioşător de bine realizatăcămăruţa muncitorului Manole, venit de la ţară, ca şi aceeaa „prinţesei”, în care acelaşi pian lustruieşte perfecta sărăciedin jur.

Pisica, traversând scena cu paşi maiestuoşi, a stârnitmurmure de simpatie, pe bună dreptate.

Piesele muzicale clasice, înregistrate ori interpretate lapian de Mihai Ungureanu, sunt cele care ne duc şi ne aducîn alt timp, alt loc, cu aceeaşi uşurinţă cu care ne poartă şipersonajele care rămân, uneori, în alt decor, în alt timp,dându-ne mereu impresia că normalul de atunci poate fi şinormalul de astăzi.

Distribuţia este fără cusur. Dorin Andone, deşi are ofigură de mare domn, rasat, cultivat, rafinat, reuşeşte să fieun om de nimic, o fiinţă care, de n-ar fi fost înfumurată şisuperficială, ar fi ajuns cineva, ar fi avut o viaţăstrălucitoare, chiar (scena valsului o dovedeşte). Am

recunoscut în el pe doi cunoscuţi ai noştri, care n-au ajunssă fure propriu-zis pentru că au găsit pe lângă cine să se aci-ueze.

Pe Lari Giorgescu, interpretul hoţului mai mic, l-amvăzut la tvr.2, într-o emisiune în care Gigi Căciuleanu îşiprezenta trupa cu care a făcut un spectacol de teatru-dans,din O noapte furtunoasă. Acest actor a fost singurul pe carel-am ţinut minte şi m-am bucurat să-l revăd şi, mai ales, să-l aud jucând cu atâta firesc, care vine din talent, evident.

Carmen Ungureanu este o actriţă atât de specială şi defrumoasă, încât fiecare apariţie a ei parcă te trimite cu gân-dul la o poveste, în care ea reuşeşte să transforme un bietmuncitor în prinţul ei fermecat. Acest personaj, înduioşătorde romantic, este întruchipat de Eduard Adam cu multăstângăcie şi farmec.

Teodora Mareş, împreună cu Armand Calotă, te poartăîntr-o altă epocă, cu eleganţă şi graţie.

Apariţia Florinei Cercel, în rolul Scorpiei, bineînţeles, astârnit un val de simpatie şi de admiraţie, pentru că ea aratăla fel de puternică şi de frumoasă, cum o ştim de atâta timp.

Trimiterile la heirupismul comunist şi la îndoctrinarea„iepocii societăţii socialiste multilateral dezvoltate”, suntbinevenite, mai ales pentru cei care au uitat relele celoraproape cinzeci de ani de îndobitocire programată, dar şipentru tinerii care aud mereu cât de grozav era atunci, cândfiecare era repartizat undeva, la un loc de muncă, când con-cediile se făceau la munte şi la mare, când totul părea posi-bil, pentru că toate situaţiile statistice erau umflate, pro-dusele, făcute din materie primă de proastă calitate, erauraportate ca mari realizări etc., etc.

Abia aşteptăm să vedem alte şi alte spectacole, dupăpiesele lui Iulian Margu, nu numai la Naţional, ci şi laRâmnicul Vâlcea, unde mergem des, şi la alte teatre dinBucureşti.

Lidia LAZU

Mitropolitul Bartolomeu Anania - peregrin prin lumea cuvintelor către Împărăţia Cuvântului Cel veşnic

În zilele de 16-17 martie 2015, ArhiepiscopiaRâmnicului, Primăria Râmnicului, Fundația Culturală

„Sfântul Antim Ivireanul”, Biblioteca Judeţeană „AntimIvireanul” şi Forumul Cultural al Râmnicului au organi-zat,,Memorialul Bartolomeu Valeriu Anania”, aflat deja la acincea ediţie. Evenimentul cultural a debutat luni, 16 mar-tie, în Comuna Glăvile. La ora 10.00, în Biserica SfinţiiVoievozi Mihail şi Gavriil s-a săvârşit slujba de pomenirepentru cei adormiţi din familia Anania. De la ora 12.00, înŞcoala Generală „Bartolomeu Valeriu Anania”, a avut locevocarea: „Bartolomeu Valeriu Anania, un fiu de seamă alneamului românesc”. La început au rostit alocuţiunireprezentanţi din partea Arhiepiscopiei Râmnicului,Bibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul”, InspectoratuluiŞcolar Judeţean şi Primăriei Glăvile. În partea a doua aevocării au luat cuvântul: pr. prof. univ. dr. Ion Buga, dinBucureşti; dr. Costion Nicolescu, din Bucureşti; ing.Laurian Anania, din Bucureşti; Eugen Petrescu, dinRâmnicu Vâlcea, Zenovia Zamfir de la BibliotecaJudeţeană “Antim Ivireanul” Vâlcea, scriitori şi oameni decultură care l-au cunoscut pe Mitropolitul Bartolomeu,veniţi din mai multe oraşe ale ţării. Acţiunea s-a încheiat cuo serie de fragmente alese din „Literatura Glăvilor”,

pregătite de domnul Marcel Nicolescu – director ŞcoalăGimnazială ,doamna Maria Catană – bibliotecar şi citite deelevi. Întâlnirea a fost moderată de ist. Eugen Petrescu.Evenimentul a continuat la Biblioteca Judeţeană „AntimIvireanul” din Râmnicu Vâlcea cu evocarea: „BartolomeuValeriu Anania, o viaţă şi o operă de excepţie” de la ora17.30. În cadrul acestei secţiuni, au prezentat comunicăriurmătorii invitaţi: Ion Buga, din Bucureşti; Laurian Ananiadin Bucureşti; Costion Nicolescu, din Bucureşti; conf.univ. dr. Ioan St. Lazăr din Râmnicu Vâlcea, moderatorulîntâlniri. Marţi, 17 martie 2015, la Biblioteca orăşenească„A.E. Baconsky” din Călimăneşti, de la ora 12.00, s-adesfăşurat manifestarea sub titlul :„Rotondă la alt plop

aprins”. Au prezentat comunicări următorii: LaurianAnania; Ion Buga; pr. conf. univ. dr. Ştefan Iloaie, din ClujNapoca; pr. conf. univ. dr. Jan Nicolae, din Alba Iulia.Acţiunea a fost moderată de părintele Nicolae StateBurluşi. În încheiere au fost prezentate mai multe noutăţieditoriale. Biblioteca Judeţeană “Antim Ivireanul” Vâlcea afost reprezentată de Monica Cosac şi Zenovia Zamfir. Totmarţi, 17 martie, de la ora 17.30, în Sala „Iosif Episcopul”a Centrului social-cultural Sfântul Calinic de la Cernica,din cadrul Arhiepiscopiei Râmnicului, a avut loc ultimaparte a evenimentului comemorativ: „O seară cuBartolomeu la Râmnic”. Intâlnirea de seară a debutat cu uncuvânt de binecuvântare rostit de Înaltpreasfinţitului

Zenovia ZAMFIR

5martie 2015 CULTURAvâlceană

Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului. „Ca unulcare a reuşit în chip admirabil, exemplar, să împleteascătrăirea duhovnicească cu viaţa intelectuală şi administraţiabisericească, Mitropolitul Bartolomeu reprezintă un modelautentic şi viu pentru fiecare dintre noi. Viaţa lui a fost deunii atât de admirată, pe cât a fost de alţii privită cu patimăînverşunată. (...) Mitropolitul Bartolomeu a avut o credinţăimpresionantă, o cultură imensă, o putere de a sluji neamulşi Biserica cu preţul jertfei vieţii sale. A luptat pentruAdevăr şi libertate!”, a spus în cuvântul său omagialÎnaltpreasfinția Sa.

La buna desfăşurare a acestui eveniment cultural-bi-sericesc închinat vrednicului de pomenire MitropolitBartolomeu Anania au contribuit: ArhiepiscopiaRâmnicului ,Asociaia Naţională „Cultul Eroilor - ReginaMaria”, filiala Vâlcea; Asociaţia Seniorilor din Cultură,Știinţă şi Educaţie; Inspectoratul Şcolar al Judeţului Vâlcea;Primăria Comunei Glăvile; Biblioteca Comunei Glăvile;Școala Generală „Bartolomeu Valeriu Anania” din ComunaGlăvile; Biblioteca orăşenească „A.E. Baconsky” dinCălimăneşti; Liga Femeilor Ortodoxe - Vâlcea; SocietateaCulturală „Anton Pann”; Mănăstirea Cozia; MănăstireaOstrov; Seminarul Teologic „Sfântul Nicolae” din RâmnicuVâlcea; Liceul Călimăneşti; Editura Eikon, din ClujNapoca; Editura Altip, din Alba Iulia. Pe numele său debotez Valeriu Anania, Mitropolitul Bartolomeu Anania s-anăscut la 18 martie anul 1921 în comuna Glăvile din judeţulVâlcea. Cel ce avea să devină, în martie anul 2006,Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului aavut parte de o tinereţe agitată, fiind arestat în trei rânduri (anii 1941, 1942 şi 1958) după ce a fost acuzat de "activităţilegionare" şi condamnat la muncă silnică pentru 25 de ani(ispăşind 6 ani). S-a călugărit în anul 1942, fiind apoi stu-dent la Facultatea de Medicină, la Conservatorul de Muzică

şi ulterior la Facultatea de Teologie. Cu alte cuvinte,Bartolomeu Valeriu Anania a urmat cursurile Facultăţii deMedicină şi Conservatorul de Muzică din Cluj, între anii1944 şi 1946, pe care nu le-a terminat, dar şi ale Facultăţiide Teologie din Bucureşti, ale Academiilor Teologice dinCluj - Napoca şi Sibiu, fiind licenţiat la Sibiu în anul 1948.Bartolomeu Valeriu Anania nu este cunoscut doar în calitatede cleric ortodox, ci şi de scriitor, poet şi dramaturg. Carieraduhovnicească, a început-o în 2 februarie anul 1942 când afost tuns în monahism la mănăstirea "Antim" din Bucureştiprimind numele de călugărie, Bartolomeu. El a fost hiro-tonit ierodiacon, la 15 martie anul 1942, şi-a desfăşuratactivitatea în această calitate la mănăstirile Polovragi şiBaia de Arieş, între anii 1943 şi 1947, după care a devenitstareţ la Mănăstirea Topliţa, inspector patriarhal pentruînvăţământul bisericesc, între anii1949 şi 1950, decan alCentrului de Îndrumare Misionară şi Socială a Clerului, laCurtea de Argeş, în perioada anilor 1951-1952. A fost con-damnat de către Tribunalul Militar Ploieşti la 25 de ani demuncă silnică pentru "uneltire contra ordinii sociale". Şi-aispăşit pedeapsa în închisoarea de la Aiud la secţia "politi-ci". În timpul detenţiei i-a murit mama, iar el a fost înştiinţatde acest fapt de către fratele lui, închis şi el în aceeaşiînchisoare. În anul 1964 a fost eliberat, împreună cu alţidetinuţi politici, în urma unui decret dat de autorităţi dedesfiinţare a detenţiei politice. Aşadar, în luna iunie anul1946, în timp ce era student la Cluj şi preşedinte alCentrului studenţesc "Petru Maior", a condus grevastudenţească antirevizionistă şi anticomunistă, după care aurmat un şir lung de arestări şi expulzări. Sub regimulcomunist, Bartolomeu Anania a efectuat şase ani dedetenţie, între anii 1958-1964. În anul 1982 va ieşi la pensieşi se va retrage la Mănăstirea Văratec, pentru a se dedicascrisului, când şi unde a început să lucreze la revizuirea tra-

ducerii în limba română a Sfintei Scripturi. În primăvaraanului 1990, Preacuviosul Părinte Arhimandrit BartolomeuAnania a făcut parte din Grupul de Reflecţie pentruÎnnoirea Bisericii, alături de clericii: Dumitru Stăniloae,Constantin Galeriu, Daniel Ciobotea, Constantin Voicescu,Iustin Marchiş, Toader Crăsmariu şi de mirenii: HoriaBernea, Octavian Ghibu, Teodor Baconsky, SorinDumitrescu. La 21 ianuarie anul 1993 este ales caArhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, fiind hiro-tonit şi înscăunat în Catedrala Arhiepiscopală din munici-piul Cluj – Napoca, ca successor al Arhiepiscopului TeofilHerineanu, la 7 februierie anul 1993. În toamna anului 2005iniţiază, demarează şi coordonează acţiunea de înfiinţare anoii mitropolii: a Clujului, Albei, Crişanei şiMaramureşului. La 2 martie anul 2006, Sfântul Sinod alBisericii Ortodoxe Române l-a ridicat pe ÎnaltpreasfinţitulPărinte Arhiepiscop Bartolomeu al Vadului, Feleacului şiClujului la rangul de Mitropolit al Clujului, Albei, Crişaneişi Maramureşului - mitropolie înfiinţată în mod canonic decătre Sfântul Sinod la 4 noiembrie 2005. Slujba festivă deconferire şi înfiinţare având loc de Prasnicul Buneivestiri la25 martie anul 2006, la Catedrala Mitropolitană dinmunicpiul Cluj – Napoca. Destinul său a fost strâns legat dedestinul Patriarhului Justinian Marina originar din locali-tatea Suieşti, judeţul Vâlcea. În seara zilei de 31 ianuarie2011, mitropolitul Bartolomeu al Clujului, Albei, Crişaneişi Maramureşului a trecut la cele veşnice în Cluj-Napoca,la vârsta de aproape 90 de ani. Trupul său a fost depus înaşteptarea Învierii în cripta ierarhilor de sub altarulCatedralei din Cluj. Contemporanii cât şi posteritatea îi voracorda, totdeauna, cinstea, recunoştinţa şi preţuireacuvenită pentru tot ce a făcut, pentru ceea ce a fost şi însem-nat (sau ar trebui să însemne) în constiinţa şi în memorianoastră colectivă.

Prof. univ. dr. Pompiliu Manea a publicat, în anul2011, la Ed. „Mediamira” Cluj-Napoca, volumul

monumental, în acelaşi timp album de fotografii, PERE-GRIN PE CINCI CONTINENTE, care a fost remarcabilmediatizat, atât în presa scrisă, cât şi pe undeleaudiovizualului. Sfătuit, însă, de Prof. Iosif Viehmann, carei-a fost asistent savantului Emil Racoviţă, la Universitateadin Cluj, în ultimii săi ani de viaţă (1947-1949), dl. Maneas-a asociat cu un grup de cercetători, autori de filme docu-mentare şi noi explorări, clujeni, şi, în luna decembrie 2014,„când tocmai sosise vara arctică”, s-au „pregătit de plecarespre Continentul Alb” – pe urmele unor iluştri exploratori,de la Amundsen la Racoviţă, deschizători de drumuri, sprea pune pe hârtie formidabila Odisee şi, în plus, mulţumireamorală profundă şi efortul folositor – care au putut fiadăugate la acea comună operă a Umanităţii „care eştiinţa!”

Volumul EMIL RACOVIŢĂ ŞI URMAŞII SĂI (apărut laaceeaşi editură „Mediamira”, întemeiată de omul de ştiinţăRadu Munteanu) este un reportaj senzaţional şi plurivalent,în care autorul nu foloseşte numai pana (blocnotesul) şiaparatele de fotografiat şi filmat, ci şi drona şi alte aparatetehnico-ştiinţifice, pentru cercetări şi explorări, telecoman-date subacvatic; şi în comparaţie cu dificultaţile, eroismul,

austeritatea şi asprimea climei,îndurate de Expediţia ştiinţificăinternaţională „BELGICA” (între1897-1899), grupul de cercetătorişi noi exploratori contemporaniclujeni a folosit cele mai moderneşi postrevoluţionare mijloaceştiinţifice.

Traseul acestei „reconstituiri”

a urmat, cu exactitate, „drumul” deschis de către marelenostru compatriot, căpătând un renume mondial – EMILRACOVIŢĂ – şi care a devenit fondatorul unei noi ştiinţe,

„BIOSPEOLOGIA”. Racoviţă a iniţiat atunci, la sfârşitulsec. XIX, prima cercetare europeană – expediţie care a ier-nat, blocată în gheţuri, 13 luni, în Antarctica, şi care, în celemai ostile şi cumplite condiţii, a totalizat 60 de volume de

cercetări, analize şi observaţii „în teren”, „mai mult,afirmă Prof. Manea, decât aportul tuturor celorlalteexpediţii ştiinţifice, care au ajuns până la Polul Sud,înaintea sa, la un loc”.

– „Ce am făcut în această viaţă, încât să îmi deaDumnezeu şansa de a călători pe urmele savantuluinostru Emil Racoviţă?”, se întreabă autorul volumu-lui. „Materialele diverse” – botanice, geologice şioceanologice, mineralogice, climaterice, hidrografice,culese şi studiate, odinioară de savantul român, au fostre-văzute, în teren şi re-inventariate, la consilierea fos-tului asistent amintit, prof. Iosif Viemann, iar în urmacălătoriei ştiinţifice, dl. Manea a adunat peste 450fotografii ştiinţifice şi numeroase documente (reporta-je) filmate, cu mijloacele cele mai post-moderne(inclusiv tehnica digitală).

Dl. Pompiliu Manea aduce, la zi, şi acţiunile ştiinţifice,aportul şi memoria unor „înaintaşi români” ai lui E.Racoviţă, ale căror rezultate, însemnate în piatră şi în bronz,şi strălucite cercetări erau, de mult, recunoscute – în muzee,care purtau numele lor: „insula Grigore Cobălcescu” (numedat de E. Racoviţă); un muzeu purtând numele lui IuliuPopper (1857-1893), explorator născut în Bucureşti – însădecedat în condiţii necunoscute, „obscure”, în Argentina;lanţul muntos „Sierra Regina CARMEN SILVA”; o prelun-gire a Munţilor Anzi, numită „Cordiliera Carlos deRomânia”; muzeul expediţiei „Belgica” etc.

Reportajul-volum, polivalent şi de un interes apreciabil:

Constantin ZĂRNESCU

POMPILIU MANEAEMIL RACOVIŢĂ ŞI URMAŞII SĂI

Participanţi la manifestarea de la Călimăneşti

6 CULTURAvâlceană martie 2015

„EMIL RACOVIŢĂ ŞI URMAŞII SĂI”, ajunge până lasfârşitul veacului tocmai scurs XX, la cercetători, savanţi şigeografi, precum Gheorghe Neamu (născut în Lădeşti-Vâlcea) şi Teodor Negoiţă; acesta din urmă, în 2006, a înte-meiat Staţia de cercetare ştiinţifică a României „Law-Racoviţă”, sub protecţia Academiei Române; iar, în anul2002, Staţia„Law-Racoviţă-Negoiţă” (privată – cu unpartener chinez).

Prof. Pompiliu Manea reia, cu succes, memoria celuimai popular mit ştiinţific al românilor – şi al realizărilorunei personalităţi exemplare, ajunse legendare: savantulEml Racoviţă. Nu există cetăţean (şi elev) român care să nupăstreze, toată viaţa, într-un sertar al memoriei sale, operaşi sacrificiile, eroice, ale savantului nostru. Întrebat de PetruGroza despre soarta postumă a operei marelui Racoviţă,

Traian Săvulescu, preşedintele Academiei Române, în1948, a răspuns cu ipocrizie: „Racoviţă a murit de foame!Pentru că l-au dat afară de la catedră!... L-au dat afară şi dela Academie!... A murit în mizerie!...” Adăugăm aici,spicuim, şi câteva amintiri, petrecute după 1990, ale fostu-lui asistent al lui Racoviţă, Prof. Iosif (Pepe) Viemann, citatde P. Manea: „Soarta ingrată a moştenirii şi memorieisavantului Racoviţă a continuat şi după RevoluţiaRomână!... Arhiva, absolut uimitoare, rămasă de la el, seaflă în pericol de a se distruge şi risipi! Fiindcă edificiulMuzeului de Speologie Cluj a fost retrocedat, prin justiţie!Deşi poate deveni un brand, pentru cercetare şi pentrueducaţia naţională, opera şi influenţa ştiinţifică a luiRacoviţă trec, azi, printr-o perioadă dificilă!... Universitatea«Babeş-Bolyai» şi mai ales Primăria Cluj-Napoca, cea care

îşi doreşte, de profundis, ca municipiul nostru să fie agreat,nominalizat şi declarat, în 2021,«Capitală CulturalăEuropeană», amână ridicarea unei arhitecturi, care săcuprindă moştenirea, în eternitate, a savantului EmilRacoviţă; o facultate de Ştiinţe ale Naturii (şi Speologie); ostaţie pilot, o librărie şi un muzeu, care pot ajunge laautofinanţare, România fiind, pe lângă iniţiatorul ştiinţei«Biospeologiei» şi o «patrie a peşterilor», deci a cercetăriispeologice româneşti şi universale”.

Remarcabila contribuţie a Prof. Pompiliu Manea: PEURMELE LUI EMIL RACOVIŢĂ – SPRE POLUL SUD,reia şi acest subiect, fierbinte-politic, dar plin de ignoranţăşi ingratitudine, al actualităţii noastre.

„Generozitatea e virtutea celor tari” (Garabet Ibrăileanu)

Pe 27 martie 2015 la Biblioteca Judeţeană „AntimIvireanul” a avut loc un eveniment cu o distincţie

aparte, dedicat domnului colonel (r) Gheorghe Giurcă, carecu o zi înainte împlinise venerabila vârstă de 90 de ani. Caun elogiu adus sărbătoritului, Editura Intol Press a publicatcartea „Vulturul de la Pietrari, ofiţer al Armatei Române şifiu al satului”, al cărui autor este cunoscutul om de culturăşi artă, Petre Cichirdan.

Medalionul aniversar-o manifestare complexă a fostorganizat de Biblioteca Judeţeană, Asociaţia Seniorilor dinEducaţie, Ştiinţă şi Cultură, Asociaţia Oamenilor de Ştiinţăşi Artă „Ecostar 21” şi Forumul Cultural al Râmnicului. Lasolemnitate au participat oameni de cultură, cadre militareactive şi în rezervă, ziarişti, membri ai familiei celui cele-brat, consăteni din localitatea natală Pietrari ş.a. Acţiunea s-a desfăşurat într-o notă de originalitate şi a cuprins lansareacărţii, proiecţia video-roman „Vulturul de la Pietrari”,discuţii, impresii şi un moment artistic atractiv, oferit deformaţii din cadrul Căminului Cultural Pietrari (directorConstantin Diaconu), unde această activitate are rădăciniprofunde. Cartea a apărut în 2015 la Editura Intol Press şi afost tipărită la Prodcom Tg Jiu într-o ediţie de înalţă ţinută,şi de calitate...

Despre carte şi despre viaţa militarului de carieră, omu-lui şi cetăţeanului Gheorghe Giurcă, au vorbit GheorghePantelimon, moderatorul acţiunii, Gheorghe Dumitraşcu,secretarul general al Forumului Cultural şi al AsociaţieiSeniorilor, mr. Florentin Duman, originar din Pietrari,Nicolae Dinescu, directorul Academiei Olimpice Române,Filiala Vâlcea, renumita învăţătoare Anica David dinPietrari, părintele Viorel Diaconu, preot la Parohia Pietrariide Sus şi lt. col. (r) Matei Călin, din partea AsociaţieiNaţionale Cultul Eroilor „Regina Maria”.

Domnul colonel Gheorghe Giurcă, eroul principal alcărţii, are o biografie impresionantă care se întinde pe dura-ta a trei sesteme sociale. Se poate mândri cu o carierămilitară de excepţie, sub drapelul sfânt tricolor, în slujbapatriei şi a românilor.

A intrat la şcoală în clasa I la 15 septembrie 1932. Fiindfoarte ambiţios, de la militar în termen în 1948 a urcat ier-arhia până la comandant de regiment, în 1968. A urmatŞcoala Militară, Academia Militară şi a colindat ţara, laCaracal, Pleniţa, Râmnicu Sărat, Brăila, Galaţi, până cânds-a pensionat, în 1981. Ca oştean de infanterie a avut o viaţămai austeră, cu multe sacrificii şi renunţări. Dar a rămas unom cu suflet mare, generos, de o rară politeţe şi onestitate,cu dragoste pentru locurile de obârşie, pentru oameni. Dinperioada 2005-2013, a ridicat mai multe monumente închi-nate armatei şi bisericii, fiind ajutat şi de cei trei cumnaţi,de preotul Viorel Diaconu, de săteni etc.Între 1922-1925 la

Pietrarii de Sus, în curtea bisericiis-a construit un monument (sculp-tor I. Tucar), în memoria eroilorcăzuţi în Primul Război Mondial.Acesta are o istorie tristă,dureroasă. După anul 1950 a fostvandalizat, iar vulturul, simbolulcurajului, al cutezanţei, a dispărutfără urmă. A fost refăcut,confecţionat din aluminiu, de artis-tul plastic Petre Cichirdan şi a fostinstalat pe 7 iunie 2005, de ZiuaÎnălţării Domnului (Ziua Eroilor) şieste o adevărată operă de artă.Lângă monument a fost renovatătroiţa din lemn, care are de aseme-nea o valoare artistică deosebită.Colonelul (r) Gheorghe Giurcă amai amenajat o capelă frumoasă înlocul numit „La cruce”, a instalat în 2010 de Ziua SfântuluiMare Mucenic Gheorghe un alt monument, „Crucea dehotar”, între Pietrari şi Tomşanu, şi o cruce de hotar din secXVIII. De asemenea a efectuat diferite lucrări la CimitirulMilitar din Râmnicu Vâlcea, unde îşi are locul de veci,alături de soţia sa, cu numele de domnişoară FevroniaDavid. Şi nu se opreşte aici. Un alt monument va fi ridicatîn curtea Garnizoanei Militare din Râmnicu Vâlcea. Înlucrarea lansată şi proiectată video (realizator Adriana Edu)de la Biblioteca Judeţeană, Petre Cichirdan relatează fapteşi întâmplări care s-au petrecut mai ales în deceniul 2005-2015, în comunitatea sătească a Pietrarilor de Sus, provo-cate de restaurarea Monumentului eroilor, dar şi momentedin viaţa plină de modestie şi cumpătare a col. (r) GheorgheGiurcă, fiu al satului, care reprezintă personificare acestuivultur. Vulturi temerari sunt şi eroii din Pietrari, veterani aicelor două războaie mondiale, care au făcut fapte de vitejiepe front, ale căror nume sunt încrustate la loc de cinste peplăcile de marmură ale monumentului. Romanul are va-loare istorică şi documentară şi se constituie într-un omagiuadus colonelului (r) Gheorghe Giurcă, eroilor căzuţi pecâmpul de luptă în cele două conflagraţii mondiale, cât şi larevoluţia din decembrie 1989. El conţine imagini fotounice, de epocă, de familie, cu multe personalităţi alecomunei, printre care şi Nicolae Moraru, primarul comu-niei.

Aşa cum sublinia înv. Anica David, poet popular, carteaa ieşit din truda şi dragostea unui militar, din iubirea sa pen-tru satul natal, pentru rude, pentru oameni. În lucrare serelatează că a devenit o frumoasă tradiţie, organizarea unorîntâlniri cu veterani ai satului din cel de-al Doilea RăzboiMondial. Ne-a atras atenţia că cel mai bătrân şi titrat eroueste Nicolae Cârţală, luptător pe ambele fronturi, în est şi învest, iar cel mai în vârstă şi cel mai mare în grad esteConstantin Săndoiu, care se apropie de 99 de ani. Tuturor le

dorim multă sănătate!Din carte şi din discuţii a reieşit că dl. col. (r) Gheorghe

Giurcă nu este numai un brav oştean al armatei române, darşi un mare iubitor de cultură, omniprezent la aceste

activităţi, un erou al zilelor noastre, mem-bru de onoare al Asociaţiei Naţionale CultulEroilor „Regina Maria” şi cetăţean deonoare al comunei Pietrari. A fost şi a rămasun model, în primul rând pentru cei doi fii aisăi care au îmbrăcat tot haina militară, pen-tru ofiţerii tineri, pentru cei care l-au cunos-cut şi apreciat.

În cadrul ceremoniei a primit mai multedistincţii: Dilpomă de Excelnţă din parteaGarnizoanei Militare Râmnicu Vâlcea,Diplomă de Excelenţă din partea AcademieiOlimpice Române şi Placheta ConsiliuluiJudeţean Vâlcean. Cei prezenţi la aceastăsărbătoare memorabilă l-au asigirat de toatăpreţuirea pentru tot ce a realizat durabil înviaţă, pentru ţară, pentru localitatea Pietrari,pentru familie şi pentru semeni şi i-au uratun sincer şi respectuos „La mulţi ani!”. Cuemoţie şi bucurie, domnul colonel a spus căeste foarte mulţumit de acţiunea aniversară

ce i-a fost dedicată şi va continua să fie util communităţii şisemenilor.

Multă sănătate domnule colonel pentru a pune înpractică proiectele pe care le mai aveţi, şi, care, împreunăcu cele executate până acum v-au adus atâta stimă şi noto-rietate.

Gheorghe PANTELIMON

COLONELUL GHEORGHE GIURCĂUN EROU AL ZILELOR NOASTRE

GHIOCELUL-MĂRŢIŞOR

PAULIANBUICESCU

Spre tot ce este "Primăvară", gânduri bune-mi pleacă-n zbor!Către domni trimit "saluturi", iar doamnelor, un "Mărţişor!"Mă doare respectuos de doamne; de "Primăvară", am un dorDar până ne-om vedea la "Gală", vă dau un "Tele-Mărţişor!"

De sub pământul geruit, din frunze verzi iese uşorUn clopoţel al purităţii: Ghiocelul-Mărţişor!Ce ne anunţă clopoţind, că e sosită primăvara!O uvertură-a "simfoniei" (care-o dorim să vină): vara!

Eu vă urez să aveţi parte, de "primăvară"-n viaţa voastrăSă vă deschideţi către Ceruri, sufletul, ca o fereastră!"Primavera" sau "BECHA"="VESNA", "Le Printemps" sau"Primăvara"Sau oricum s-ar pronunţa, anunţă că vine...varaaa!!!

7martie 2015 CULTURAvâlceană

Un eveniniment cultural, de marecultură, a avut loc la Biblioteca

Judeţeană atunci când s-a lansat cartea scrisăde cei trei, de mai sus, „Pârâienii Valahiei”,Editura Paralela 45, 2014 şi la care au camparticipat toţi cei care au contribuit la apariţiaei, sau au avut legături cu Boierii Pârâieni,lucru cu totul inedit, revenirea asupra unuisubiect care până acum ne-a privat deadevărul istoric, anume, că dezvoltareacomunităţii locale şi regionale în Româniamedievală şi modernă-contemporană aufăcut-o oamenii luminaţi ai acesteia, printrecare un loc important l-a ocupat boierimearomână-valahă, moldavă şi transilvană... Sepoate vorbi mult despre această apariţietipografică, s-a şi vorbit deja, una dintre celemai savante-date fiind dovezile pe bază dedocumente şi, atenţie, de imagini culese dindomeniul artei sacre! dar, noi vrem săamintim doar un singur punct de vedere, spe-

cific lucrării, care, credem, va face „carieră”:cartea prezintă fresce din Biserica „SfÎmpăraţi Constantin şi Elena” din ComunaGrădişte în care descoperim chipuri din fami-lia ctitorului care se încadrează în încercărilereuşite de realizare artistică (1840) a „portre-tului”!..pictori: Gheorghe, Ioan şi Nicolae(reamintim cunoscătorilor, că în acele timpuri,autohtone-locale, nu se cunoştea foarte binecuvântul „pictură” aşa cum acum se cheamăpictura de biserică). Şi încă mai vedem, câtevapagini mai în faţă, portretele EcaterineiGăneasca (în primul rând!), fiica PaharniculuiŞtefan Bibescu, Necşei Stolniceasca şi BarbuGănescu (1772) din Biserica „Sf Nicolae” dinGăneşti; cel subliniat, o capodoperă a genului!

Trebuie să mai amintim că, în 2011, s-aumai făcut investigaţii la Mânăstirea Polovragicu ocazia Pomenirii lui C. Brâncuşi la care amparticipat şi noi, şi de unde şi când au rezultat

pozele de mai jos, colosale, realizate înpronaosul Bisericii Bolniţă (1738-pictori Ioanşi Gheorghe) a Mânăstirii Polovragi şi carevizează ctitorul Lavrenţie-egumenulMânăstirii-şi urmaşul său... Mihai Pârâianu,de la Finanţe Vâlcea. Ne interesează acestaspect pentru că, în memoria lui Costea

Marinoiu, care, atunci, scria şi el o mono-grafie a Pârâienilor, ar fi interesant ca ea săvadă lumina tiparului...Manuscrisul se afla,atunci, când ne-am interesat noi, 2012, laTipografia domnului Veţeleanu.

pcickirdan

CONSTANŢA BADEA, PETRONELABADEA, MIHAI PÂRÂIANU:

„PÂRÂIENII VALAHIEI”

Lucrarea Pârâienii Valahiei, apărută la EdituraParalela 45 din Piteşti, în 2014, semnată de doam-

nele profesor Constanţa Badea, Petronela Badea şi domnuldr. economist Mihai Pârâianu, din punctul meu de vedere,al cititorului preocupat de istoria meleagurilor natale,reprezintă una dintre cele mai bune lucrări de istorie cevizează partea de sud - vest a judeţului Vâlcea, cu precădereistoria familiei Pârâianu, familie ilustră de boieri olteni cuîntinse încrengături în istoria întregii Oltenii.

Numele boierilor Pârâianu evocă în memoria meamomente însemnate de viață politică, culturală și socială,amintiri din timpuri de bărbăţie şi restrişte din cartea nea-mului nostru și ar trebui să servească de puternic îndemn şipentru alţii. Oltenia a dat mari familii de boieri care au făcutistorie, una dintre acestea este şi familia boierilor Pârâianu.Ei au avut funcţii în administrație, deţinând ranguriboiereşti, logofeţi, postelnici,

După o primă lectură a lucrări realizezi că elaborareaacesteia a beneficiat de o atenţie deosebită din partea auto-rilor, înglobând multe ore de documentare, ca dovadă bibli-ografia bogată şi desele trimiteri la sursa primară deinformaţie. După o lectură mai profundă îţi dai seama că aiîn mână o lucrare elaborată într-o manieră captivantă cuargumente impresionante despre câteva secole de istorie aŢării Româneşti. Excesul în explicarea unor documenteaduse în discuţie devoalează instrucţia juridică a unuia din-tre autori. Ori acest accent pus pe explicaţii uşurează lecturaşi face lucrarea accesibilă şi cititorului neavizat, nu numaicelui cu pregătire în domeniu.

În continuare am să abordez lucrarea doar din punctulde vedere al interferenţelor istorice cu Grădiştea, comunăvecină actualei comune Livezi, localitate în care boieriiPârâieni au ctitorit şi au avut moşii. Important este demenţionat că boierii Pârâieni, având moşii în actualacomună Grădiştea, s-au implicat nu numai în viaţa econo-mico – socială a localităţii, dar şi cultural - religioasă. Cândspun asta am în vedere ctitorirea unei biserici în satulGrădiştea dar şi susţinerea învăţământului rural în satulBăeşti - pe atunci comună - azi Dobricea, sat component alcomunei Grădiştea. Boierii Pârâieni mai apar în docu-mentele vremii şi ca boieri hotarnici orânduiţi pentru cer-cetarea diverselor pricini de moşii în Grădiştea.

Biserica parohială cu hramul Sfinţii Împăraţi Constantinşi Elena din satul Grădiştea,sat de reședință al comuneiGrădiştea, județul Vâlcea, este înscrisă în ListaMonumentelor Istorice publicată în Monitorul Oficial,partea I, nr. 670/bis din 01.10.2010 la poziția 461. Bisericaa fost zidită în anul 1840 de boierii Constantin şi MateiPârâianu, fraţi, după cum o arată şi pisania de la intrarea înbiserică.

Profesorul Grigore Ionescu, în ”Istoria arhitecturiiromâneşti”, lucrare apărută în anul 1937, descrie bisericadin Grădiştea ca având pictură în frescă de valoare artistică.În aceeași lucrare se găseşte şi o fotografie a bisericii.

Biserica a fost renovată şi i s-au făcut reparaţii în anii1859, 1948 şi 1951. În anul 1964 este repictată. În momen-tul de faţă biserica are urgentă nevoie de reparații iar pic-tura de restaurare.

În mijlocul biserici, la nivelul pardoselii, se găseşte olespede de piatră fără nici o inscripţie. Slujitorii de la altarulbisericii, ca să evite ca enoriaşii să calce cu piciorul loculrespectiv, l-au izolat. Niciunul dintre aceştia nu ştiu să deao explicaţie cu privire la provenienţa acesteia în biserică.Înclin să cred că este vorba de o piatră de altar provenită dela o altă biserică din sat care a fost demolată. Nu este exclusnici existenţa unui mormânt. Bătrânii satului și-amintesc devizite ale unor cercetători ce veneau la Grădiştea cu eli-copterul. Acesta ateriza în apropierea bisericii. Ce căutauaceşti cercetători, a rămas o enigmă pentru locuitorii satu-lui?!!

De începuturile învăţământului sătesc de la Grădiştea seleagă şi numele boierilor Pârâianu. Astfel şcoala săteascădin satul Băeşti, azi satul Dobricea, era susţinută financiar

şi de proprietari pe lângă moşnenii satului. Astfel, docu-mentele amintesc de un examen ţinut în aprilie 1857 laşcoala din Băeşti. Aici învăţătorul şcolii, Preda BarbuMazilu a primit, pentru activitatea desfăşurată şi rezultateleobţinute în activitatea de pregătire a elevilor mulţumirile“de la toţi” sătenii, iar din partea boierului Barbu Pârâianua primit “în dar” un inel de argint și o rublă. Acest BarbuPârâianu era urmașul lui Stanciu Pârâianu cel căruia, în 18martie 1633, Matei Basarab îi întărea” ocină în Băești.”

Lucrurile nu sunt așa de clare în ce-l privește pe Hamzabanul din Obislave, sfetnic domnesc între anii 1512 - 1535.Și acest lucru trebuie lămurit. Poate într-o ediție viitoare.Nu este clar despre care Obislav este vorba: de cel dinGrădiștea Vâlcii sau de cel din comuna Corbii Mari,devenit din 1968 satul Grozăvești, județul Dâmbovița.Conform monografiei localității respective, Hamza banul,este de fel din vechiul sat Obislave, azi Grozăveşti.

Într-un document emis la 23 iulie 1571 ( sau 1574 – anuleste rupt în document ), de domnitorul Alexandru al II-leaMircea ce întărește Mânăstirii Glavacioc, ocină în Obislavîn urma unei judecăţi ”ca să-i fie satul Obislav, cât a fostpartea lui Hamza ban. Pentru că a fost dedina lui, însă l-adat şi l-a închinat însăşi jupâniţa lui Hamza ban, anumeStanca de a ei bună voie Sfintei mânăstiri.” ( Documenteprivind istoria României, B, Țara Românească, veacul alXVI-lea, 1571-1580, Ion Ionașcu, Ion Lăzărescu, EdituraAcademiei RPR, București, 1952, pag 35)

Trebuie avut în vedere faptul că satul Obislavu, dinGrădiștea, atestat documentar în anul 1722, a fost un sat demoșneni. Nu contest faptul că Hamza ar fi putut avea moșieacolo, dar nu a stăpânit satul ca să-l poată asocia la nume.

Ilie FÎRTAT, bibliotecar

DESPRE PÂRÂIENII VALAHIEI

8 martie 2015CULTURAvâlceană

Satul Obislavu, azi satul Grozăveşti din comuna CorbiiMari, Dâmbovița, atestat documentar în anul 1475, a fostun sat de robi țigani proprietate a lui Hamza ban. În lucrarealui Cristian Nicolae Apetrei, ”Reședințele boierești dinȚara Românească și Moldova în secolele XIV - XVI”, lapagina 101, găsim menționați doi jupâni Hamza dinObislav. Primul este jupân Hamza I din Obislav căsătorit cu

o soră a boierilor Craiovești iar celălalt, jupân Hamza al II-lea din Obislav, cel menționat ca fiind din Obislavu deVâlcea, este chiar nepotul primului, devenit mare dregătorîn prima jumătate a secolului al XVI- lea. Același lucru-laflăm și din lucrarea lui Nicolae Stoicescu,” (Dicţionar almarilor dregători din Țara Românească şi Moldova, se-colele XIV-XVII ”, pag 62 – 63.)

Cartea „Pârâienii Valahiei”, o veritabilă bibliotecă de

istorie într-o carte, într-o realizare grafică deosebită, scrisă,cum se spune, pe înțelesul tuturor, se recomandă singurăspre lectură. Ea se adresează deopotrivă atât specialiștilorcât și iubitorului de istorie. Aici veţi găsi răspunsuri lamulte întrebări legate de obiceiul pământului, de originilebasarabilor, de dregătoriile boiereşti, dar mai ales de istoriaunei ilustre familii de boieri olteni, boierii Pârâieni.

Dimineaţa peste Oltenia Râmnicului pare înnoire a uneiprimăveri întârziate. Dinspre Răsărit o săgetare cerească

lasă o dâră ca o brazdă novăcească însângerată prin ţarina deazur lăptos a cerului. În zorii unor voievozi harnici, cum va fifost Mircea cel Mare, fiul lui Radu I Basarab, trebuie să fi trecutOltul şi Nicodim de la Vodiţa, Tismana, Prislop, Cozia... să ducăduh de primenire crezului creştin pe la Cotmeana. Olteni neaoşi,adică din stânga Alutusului, fuseserăm invitaţi la un evenimentspecial la Piteşti, dar şi la mănăstirea Cotmeana: SimpozionulNaţional „Mircea Eliade şi mitul eternei reîntoarceri”, respectivColocviile simpozionului, integrând şi parastasul dedicat luiMircea (Eliade) şi lui Constantin (Brâncuşi). Toate acestea trebu-iau să se desfăşoare chiar de Blagoveştenii, adică în ziua consa-crată de calendarul trăirii creştine, cea a Buneivestiri, acelmoment al pogorârii duhului să dea gliei încunoştinţarea căsămânţa înnoitoare va primeni toate întrupările cu înnoirea tim-pului.

Trecem hotarul de apă dintre Oltenia de sub munte şiMuntenia, şi ea cu streaşină sub albirea tâmplelor alpine, cătrelocul de adunare şi rostire, ca dintr-un amvon al veştilor înnoi-toare, anunţate cumva de promisiunile programului prin temeleînscrise şi numele prestigioase, cunoscute apriori. Semne bune!În sala de conferinţe a impunătoarei Biblioteci Judeţene „DinicuGolescu”, încă înainte de ora programată, nu mai sunt locurilibere. Se mai aduc şi alte scaune. Presa de toate felurile îşi pre-găteşte înregistrările, aparatele de fotografiat nu contenesc, iarcei ce au de făcut comunicări se disting prin emoţii şi pregătirilelogistice (expoziţie, proiecţie video, afişe, etc.). Prima vestebună? Aici sunt foarte mulţi tineri de la liceele cu, şi fără blazo-nul de ...„colegiu”, ale municipiului Piteşti, veniţi din proprieiniţiativă să vorbească despre un Mircea Eliade descoperit de eiînşişi, ştiind că programa oficială mai mult îl ascunde. Apoi, altăveste încurajatoare, că nişte profesori, cu conştiinţă didactică,poate mai rebelă celor canonice, vor fi încurajat cercetarea tine-rilor. Ne convingem imediat că evenimentul are tradiţie, fiind laa IX-a ediţie şi că atributul de... naţional este cu asupra de măsu-ră acoperit, deşi un izvor de împrospătare nu are nevoie, neapă-rat, de etichete. Personalităţile prezente, conform cu programul –uneori se întâmplă să fie pe afiş pentru susţinerea celor fărănume...! – sunt oameni liberi şi vorbesc în numele adevăruluipersonal, îndelung muncit şi adeverit prin neostoită adâncire şicontinuă lărgire a orizonturilor. Sunt cunoscuţi prin opera lor deoriginalitate incontestabilă, prin atitudinea lor neaservită vreuneioprelişti instituţionale, ci propriei conştiinţe. Mihail Diaconescu,Constantin Dulcan, Nicolae Georgescu, Aureliu Goci, FloreaFiran, Florentin Popescu, Florentina Dobrogeanu, ŞtefanStăiculescu, Simona Galaţchi, Lucian Costache au fost acolo însala aceea plină să vestească tinerilor că geniile românilor, recu-noscute în universalitate : Eminescu, Brâncuşi, Eliade sunt preapuţin cunoscute şi prea nemeritat marginalizate, din motiveobscure, amânându-le scoaterea din ascundere.

Organizatorii sunt modeşti şi eficienţi. Au înţeles că impor-tante sunt mesajele, modalitatea de transmitere şi mai ales recep-ţionarea lor pe înţelesul unui public pregătit să le discearnă cupropria capacitate de înţelegere. Asociaţia Culturală „Prieteniilui Eliade”, prin Monica Maria Vâlceanu şi Gabriela Georgescua demonstrat subtil că ştie să înmulţească ... prietenii lui Eliade.

A organizat în parteneriat cu biblioteca publică evenimentul - încalitate de gazdă, fiind prezent directorul instituţiei: OctavianSachelarie - a invitat acolo Inspectoratul şcolar (Cristina Cergan)şi a antrenat la eveniment... prietenii, între care ne-am regăsit,din vecinătate, vâlcenii şi cei din curtea... cea domnească aArgeşului. Se cade să remarcăm aici pe George Păun care va fiaflat - iată o nouă bună vestire!- că numele îi va fi fost ales, însemn de înaltă preţuire, nu academicianului, cât informaticianu-lui de prestigiu mondial, să poarte noroc Laboratorului de infor-matică al Colegiului Naţional „I.C.Brătianu”. Fiind, între noiprietenii lui Eliade, am început apoi... mărturisirile.

Când este vorba despre o anumită perioadă şi despre anumitepersonalităţi există o anume primejdie a mărturisirii. Ne atrageatenţia asupra acestui lucru Nicolae Steinhardt şi faptul că întremărturisire şi apariţia cărţii au trecut ceva ani. Mărturiile de prin1984-1988 au văzut lumina tiparului abia prin 1993 (Primejdiamărturisirii- convorbiri cu Ioan Pintea, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1993). Dar astăzi, aici, de Bunavestire, nu prea pot fioprite sentinţele tăioase să se poată însămânţa: netemere delucrurile incomode. Temele anunţate sunt cuprinzătoare. Cer lăr-girea timpului de expunere. Pe lângă cele scrise apar parantezelesă semnifice momentul. Tinerii trebuie să afle şi altceva, maipuţin canonic. Interesul creşte şi liniştea din sală îl arată.Eliberarea din chingile autocenzurilor, ca între cei ce ştiu şi taccomplice taina, se face, necesar, pentru a scurta... o cale noilorveniţi. Se scot, dintr-o casetă prea păzită de prejudecăţi, fărătemeri absurde, lucruri care interesează. Le rostesc oameni cuvirtutea majoră a curajului, cum îl va fi constatat autoexilatul dela Rohia pe Sergiu Al-George în libertatea lui de-a spune lucruriprimejdioase într-o lume ostilă. Musceleanul Mihail Diaconescuîncepe şi îşi încheie „lecţia”(sublinierea relaţiei: mitic-etic-isto-ric!), despre conceptualizarea mitului în opera lui Mircea Eliade,în nota acestei virtuţi. Constantin Dulcan, cel conştient de ...inteligenţa materiei, se bucură de prezenţa tinerilor – marea reu-şită a Simpozionului, deschis chiar de ei printr-o frumoasă pre-zentare modernă!- apoi foarte structurat, ne alungă temerea de...moarte prin expunerea despre Simbolul morţii iniţiatice. Încheiecu îndemnul adresat tinerilor să-l înţeleagă pe Eliade, studiindu-i opera şi preluând cu atenţie din spusele altora, despre un omgenial, care va fi suscitat şi multă invidie. (Lucru constatat şi deEugen Simion în cartea sa: Mircea Eliade/Nodurile şi semneleprozei, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005, în ediţiaa II-a; prima în 1995!). Se va fi vorbit acolo despre dificultateagăsirii lucrărilor lui Eliade, din cauza acaparării drepturilor deautor de către o editură, mai agresivă în apărarea drepturilor saleîn economia de piaţă, făcând grave deservicii memoriei autorilorcărora le valorifică drepturile... Lăsaţi tinerii să vină către ade-vărul unor genii ale acestui pământ, fără piedicile artificiale alearginţilor blestemaţi, cu care băgaţi în debarale cadavrele celorrobiţi să vă servească! Ne potopeşte, aşa... din senin, un îndemn,înainte de un blestem care mă îndeamnă şi el la cuvinte maigrele.

Deodată, într-un necesar intermezzo, din mulţimea tăcută,erupe în costumul său popular: rapsodul cu vibraţie de cobză şivocea-i puternică şi sacadată, ca o inimă puternică, zvâcnindsubstraturile doldora de taine. Balada adusă aici – altă bună ves-tire potrivită momentului!- izvoreşte din adâncime şi se impreg-

nează în toată adunarea, rezonând taina, infiorându-ne de-o plă-cere inexplicabilă. Rapsodul autentic, Ion Creţeanu, este purtăto-rul unei vâlve care joacă la soroace peste comorile cu locul lortăinuit. Apoi, pentru ca faptul trăirii să rotunjească timpul sfinţi-rii, ne va fi cântat Balada Brâncoveanului. Se împlineau acum,exact 301 ani de la mazilirea lui Brâncoveanu, prin 1714, într-ozi de bună vestire! Afirmaţia pare contradictorie dacă nu nelăsăm convinşi de actul iniţiatic al morţi, ori de afirmaţia luiAntim Ivireanul cum că trecerea la cele veşnice este adevăratanaştere ca o sărbătoare-n cer pentru eroismele şi martirajelepământene. Aici, prin acest dar/baladă s-a confirmat celor pre-zenţi că Brâncoveanu Constantin, în ciuda voinţei patriarhuluiConstantinopolului, prezent la execuţie, va fi rămas posterităţiimodelul creştin, care îl va fi dus în ceata sfinţilor (asupra acestuiadevăr, insistând mult Nicolae Georgescu!). Ne-a mai promisrapsodul că va vesti lumii despre noi, iară, mai în vară, prin acelMilano, marcat de veacuri cu izbânda celebrului Edict, din 313,de recunoaştere a creştinilor în împărăţia Romei.

Vorbitorii, cu multe lucruri de spus, încearcă să comprimeexpunerea. Se promite că lucrările vor fi publicate.Eminescologului Nicolae Georgescu îi vine uşor să vorbeascădespre alt geniu şi despre opera lui. O face cu rigoarea cercetă-torului documentat, aprig luptător împotriva celor spuse... dupăureche. El poate fi un model pentru tinerii care vor să afle ade-vărul gol-goluţ despre Eliade şi să evite sentinţele categorice alecelor care doar presupun, fără să meargă la izvorul prim al infor-maţiei. Florea Firan va fi prezentat o expoziţie de carte şi ne vavorbi despre Eliade şi Brâncuşi ca despre două genii cu un destinasemănător al recepţiei în ţara lor, îmboldind publicul ţintă să seinformeze, inclusiv din revistele de cultură care dezbat cotidianteme de mare interes. Ne va fi dăruit cu multă generozitate revis-tele aduse de la Craiova, editate sub emblema Scrisul Românesc.Au mai fost prezente la simpozion revistele Cultura Vâlceană,Povestea Vorbei 21, din Râmnicu Vâlcea, să probeze preocupă-rile oamenilor de cultură pentru... împrietenirea mai multora cuMircea Eliade, Constantin Brâncuşi (aici cu referire directă la ceiîn discuţie, aflaţi pe agenda lunii Martie: 9 Martie: naşterea luiEliade; 16 Martie: trecerea la cele veşnice a lui ConstantinBrâncuşi!), Bucureştiul Literar şi Artistic, revistă fondată prin2011 şi reprezentată la simpozion de scriitorul fondator:Florentin Popescu (moderator al colocviului de la Cotmeana!),Curtea de la Argeş, având la acest eveniment alături, pe fonda-torul Gheorghe Păun.

S-au spus lucrurile pe şleau, ori prin inducţie, prin tempera-rea curajului. Mişcarea legionară nu-i fascism! Dar aici trebuiauaduse şi... argumente pentru ca tinerii cercetători să nu fie şi eimanipulaţi de percepţia generală impusă în timp, propagandisticşi cu efecte nocive asupra generaţiei culturale interbelice (aiciparte din vorbitori, identificând doar triada: Eliade, Cioran,Ionescu!), poziţionată în dreapta tradiţională. Prin comparaţie,tineretul trebuie să cunoască faptul că în anii noştrii a fost spove-dit printr-un... proces, doar Comunismul, niciodată legionaris-mul, precum fascismul, ori nazismul. Din lipsa unei analize (genproces!) şi absenţa unei sentinţe general valabile, legionarii paradevărate stafii rele care şi acum fac răul cel mare în locul altora.Se ocultează politic lupta legionarilor-partizani; a legionarilordin închisorile politice, a legionarilor asumându-şi martiriul; alegionarilor-cărturari, rezistenţe vii prin cultură, acasă, dar şi înexil... Nu pledăm aici ca avocaţi, peste timp, ai unei mişcărinaţionale antrenată de lupta politică a vremii şi în extremisme(plătite scump, cu sânge şi de legionarii însişi!), dar separarea

Bune vestiri

9martie 2015 CULTURAvâlceană

apelor trebuie să o facem cândva ca în întunericul întreţinut să nulăsăm stafiile travestite să arunce mereu vinovăţii măsluite. Vominvoca aici, ca martor la cele spuse, pe evreul-creştin care îninvocata mărturisire, cu frică de Dumnezeul românilor şi alevreilor, încearcă să ne lumineze. Mărturisirea este necesară caun imperativ al celor ce au murit eroic pentru o cauză în care aucrezut: „Dezveliţi tot adevărul!” spune un vers, ca o poruncăauzită în fiecare an de Înălţare, când se intonează Imnul eroilor.

Spune Nicolae Steinhardt, recunoscând apriori că este o măr-turisire... primejdioasă: „Am avut norocul să aparţin unei gene-raţii care se poate făli cu nume ilustre: Mircea Eliade, EugenIonescu, E.M.Cioran, Mircea Vulcănescu, AlexandruCiorănescu, Anton Dumitriu şi mulţi alţii (aici noi adăugăm, dinmenţiunile sale: Nae Ionescu, Mihail Sebastian, Sergiu Al-George, Dinu Pilat, Constantin Noica, Lucian Blaga). Pentruaceştia toţi, cu toată diversitatea stilurilor, opiniilor şi personali-tăţii, între cultură şi viaţă nu a existat un hiatus ci o simbioză careaproape că a mers până la o contopire. Niciunul dintre ei nu şi-aimaginat vreodată că s-ar putea concepe cultura altfel decât ca oipostază a vieţii. Sau, eventual, ca o perspectivă din care viaţapoate fi privită, analizată şi constatată drept fenomen natural înplină efervescenţă. Acesta este adevăratul înţeles al termenului„trăirism” pe care unii l-au folosit pentru a caracteriza generaţiade care vorbim şi atribuind termenului un caracter denigrator. Eo eroare, voită sau nevoită, deoarece prin trăirism nu s-a înţelesşi nu trebuie să se înţeleagă decât afirmarea indisolubilităţiicuplului viaţă-cultură.”

Îndemnul la trăire fiind lansat, după încheierea simpozionu-lui de la bibliotecă am continuat, la prânzul cel mare, cu o agapăasigurată de un prieten de-al lui Eliade la restaurantul său. Aicidezbaterile au continuat, intrând în rol actorul..., evocând paginidin literatura lui Eliade; rapsodul care mai avea multe de spus şiorganizatorii cu pregătirea momentului Colocvial de laCotmeana.

Cotmeana am găsit-o la vremea vecerniei. Trăise ziua ceamare a hramului, una însorită şi cu lume câtă frunză şi iarbăvenită de aproape şi de foarte departe. Mănăstirea Cotmeana îşiîmpodobise chipul, totul arătând o ordine frumoasă şi îndelungdereticată. Deşi se preumblase pe aici potop de oameni înserarea,din ce în ce mai răcoroasă, ne arăta o neclintită frumuseţe, semncă obştea monahilor trudeşte fără timp, cu multă pricepere, cin-stirea Maicii Preacurate, azi reînnoită cu o bunăvestire a prime-nirii noastre. Semnul consacrării momentului ne apare la intrări.

Îngerul, Arhanghelul Gabriel, venit de la Tatăl îi spune Maiciinoastre că ne va purta în pântece şi ne vom ivi, iar şi iară, oameniai vremii, cu toţii fii ai Lui Dumnezeu, să ne cuvântăm lumea,mereu alta. Pipăim toate ungherele, vorbindu-ne istoria multise-culară cu începuturi prin 1385, dar şi despre cele recente oglin-dite în strălucirea unei gospodării monastice. Arbori seculari şiacareturi noi, bisericuţa cea veche lângă cea nouă şi cu trapeză,pictate cu duhul icoanelor, vorbindu-şi tainele creştine. Grădinacare le include are pajişte largă să încapă toată frumuseţea.Alături stă un complex să ofer găzduire pelerinilor rămaşi prinpreajmă în nopţile dintre zile. Ca să ne vorbească de continuita-tea omenească, sub semnul consacrat victoriilor, o coloană nes-fârşită cu cruce în vârf, amintind de diaconul-sculptor Brâncuşi,a fost pusă în vecinătatea pridvorului trapezei. Se vede treaba căgândul nostru pentru pomenirea în acest an a lui Brâncuşi (într-o obişnuinţă anuală să-l pomenim pe la mănăstirile valahe!), s-apotrivit cu gândul de demult al părintelui stareţ Ioasaf, mareiubitor de cioplitori, ca tot neamul lui şi al nostru al tuturor româ-nilor, neamul moroşănesc din ţara de sus a descălecătorilor deîntemeieri.

Parastasul de pomenire, după vecernie ne găseşte în bisericacea nouă cu zugrăveală şi pictură proaspete. Mircea şiConstantin sunt rostite spre pomenirea genialilor Eliade şiBrâncuşi, cu trupurile în risipirea planetară. Le cântăm veşnicapomenire şi depunem acolo mărturie, în faţa altarului, chiar lasorocul Buneivestiri, că le iubim faptele care ne-au înălţatneamul între neamurile planetei, că le cinstim memoria şi cărugăm pe Judecătorul cel Mare să le judece El cele lumeşti – noifiind încă în dispute partizane! Apoi, la cina de... taine ne vom fi

dumirit cu multe. Părintele stareţ ne va fi spus, cum după 48 deani de paragină – anii unui ateism sever cu consecinţe dramatice!– sfântul lăcaş îşi va fi regăsit, pas cu pas strălucirea de azi şicăutarea cea multă a pelerinilor veniţi să se izbăvească de boli-le-păcate. Da, o ştim de mult: omul sfinţeşte locul! Vom fi poves-tit acolo despre Cercul de la Râmnic ”România Grădina MaiciiDomnului” şi misiunea lui, prezenţa noastră acolo fiind, chiar oformă de-a fi a rostogolirii noastre, să vorbim de chipul frumosal ţării şi al oamenilor ei deosebiţi. Gheorghe Cărbunescu, IonCreţeanu vor fi adus şi acolo o altfel de cântare... patriei.Profesorii prezenţi ne vor fi încredinţat că liceenii din Bucureştişi Piteşti au un interes special pentru Eliade, într-o pornire fireas-că, emulativă, antrenându-se într-un curent recuperator... prin eiînşişi, dar se constată că este nevoie şi de dascălii bine informaţişi cu dragoste de adevăr, în preajma lor. Dorinţa de-a spunemulte, uneori redundant, este temperată cu tact de moderatorulFlorentin Popescu şi cu o anumită fermitate de gazda noastră,părintele stareţ.

Stelele umpluseră policandrul când ne-am terminat... cina.Parte dintre cei prezenţi la colocviu s-au retras în vecinătateaculcușului dintre nopţi. Noi, cei veniţi după dâra însângerată abrazdei tăiată în cerul dimineţii, am pornit-o pe drumul oglinditpe pământ, robit celui de sus să dăm vestea târzie Olteniei de subMunte că geniul lui Eliade şi cel al lui Brâncuşi ţi-au dat întâlnirela Cotmeana, acolo unde, demult, Nicodim va fi slujit luiMircea(cel Mare) să dea continuitate, nesfârşită neamului,nedespărţit de hotare.

M. SPORIŞ

Medicul veterinar şi omul de cultură Vasile Grevuţu, pecare în urmă cu aproape doi ani l-am sărbătorit cu prile-

jul împlinirii a 8 decenii de viaţă, are o biografie extrem de inte-resantă, pe care ne propunem să o relevăm în cele ce urmează,fiindcă avem convingerea că domnia sa poate constitui un modelpentru tinerii din ziua de astăzi, care duc lipsă de modele valabilesau, mai rău, adoptă modele cel puţin discutabile, dacă nu chiarnedemne şi imorale sub aspectul comportamentului lor social.

Domnul Vasile Grevuţu s-a născut la 1 septembrie 1933, înConstanţa, părinţii săi fiind ardeleni originari din comunaToparcea, judeţul Sibiu, localitatea în care îşi are obârşia şi poetulGeorge Topârceanu, o aşezare multiseculară, atestată documentarîncă din anul 309 d. H. Este absolvent al Liceului „EmanuelGojdu” din Oradea, promoţia 1954, şi al Facultăţii de MedicinăVeterinară din Bucureşti, promoţia 1960.

Încă din copilărie, s-a deprins cu munca, ajutându-şi mama şibunicii din partea tatălui, acesta fiind concentrat şi mobilizat larăzboi. Dl. Vasile Grevuţu vorbeşte cu multă dragoste şi pasiunedespre perioadele copilăriei şi adolescenţei, ambele petrecute încomuna Toparcea. Amintirile sale din acele perioade surprindprin amănunţime şi regretul romantic al irepetabilităţii lor, căci peatunci lucrurile erau altfel orânduite, mai drept şi mai cinstit, maiîn armonie cu natura şi cu Dumnezeu, chiar dacă vremurile nuerau deloc uşoare. Domnia sa îşi aminteşte cu veneraţie de învă-ţătoarea sa, domnişora Neli, venită în comuna Toparcea ca refu-

giată din Ardealul cedat, o tânără „de o rară frumuseţe şi o blân-deţe ieşită din comun”, care, pe lângă „buchea cărţii” îi învăţa pecopii să coasă „pe muşte” şi să cioplească lemnul. Cu respect şiadmiraţie vorbeşte dl. Vasile Grevuţu şi despre dirigintele său,tânărul profesor de istorie Ioan Vecerdea, de la care a reţinutmodul cum îi învăţa pe elevii săi să reţină date şi fapte istoriceimportante; de exemplu pentru „popoarele năvălitore” era sufi-cientă reţinerea iniţialelor „go-hu-av-sla-bu-pe-cu-tu-tă”, adică„goţii-hunii-avarii-slavii-bulgarii-pecenegii-cumanii-turcii-tăta-rii”.

Cu deosebită căldură şi respect îşi aminteşte dl. Grevuţu defemeile din comuna Toparcea, obligate să ducă greul gospodorieiîntr-o vreme în care bărbaţii lor erau plecaţi pe front. În acele con-diţii copiii erau obligaţi să le dea mamelor o mână de ajutor.Scăldatul în apa Visa, căţăratul prin pomi după fructe, prinsul peş-tilor cu mâna, de sub lespezile de piatră după „secarea Visei”(adică abaterea cursului său), datul cu sania sau cu patine de lemniarna, colindatul de Anul Nou, jocurile copilăriei etc., sunt încă viiîn memoria viitorului octogenar. În contrast cu hrana actuală,„otrăvită de chimicale”, domnia sa duce dorul mâncărurilor sim-ple de atunci – „cucuruzul fript pe jar, sau fiert în căldare, cartofiicopţi toamna la cules, într-o groapa mare cu jar, dovleacul turcesccopt în cuptor, …cocenii de varză toamna, laptele muls proaspăt,pus la fiert în oala de mămăligă, dupa ce aceasta era turnată pecârpătoare din lemn, laptele primind un usor gust de afumat”,strugurii mîncaţi cu pâine caldă, atunci scoasă din cuptor, apoitradiţionala „slană” cu ceapă şi „pită”, mierea în fagure etc. –

toate naturale şi hrănitoare, încât astăzi amintirea lor îl face săexclame: „Cât de bune erau!”. I-au rămas „în nări pe toată viaţaanumite miresme” – de pâine atunci scoasă din cuptor, de fânprospăt uscat, de frunze de nuc cu care vara se răcoreau camerelecaselor, de cânepă topită, de fumul frunzişului jilav căruia i sedădea foc primăvara ca să se cureţe grădinile, de brazdă atunciîntoarsă de fierul plugului… La fel, în auz i-au rămas „suneteletălăngilor, mugetele vitelor cand se întorceau seara de la păşune,scârţâitul carului încărcat cu fan”, doina murmurată în pasul legă-nat al boilor de cel care îi conducea în timp ce el, copil fiind, stă-tea pe spate în vârful carului şi admira stelele îmbătat de mirosulfânului…

De neuitat pentru dl. Grevuţu sunt şi şezătorile din serile lungide iarnă unde fetele şi femeile torceau sau coseau iar, după ovreme, apăreau „feciorii” cu fluiere, se aşeza fiecare pe lângă ofată şi începeau să cânte, sfărşind prin a încinge jocuri „cu strigă-turi şi chiuituri” care adesea erau „împunsături între rivale”.„Când vii bade-n şezătoare / Nu sta la uşe-n picioare, / Uită-tebade de-a rândul / Şi te-aşează un’ ţi-ii gândul!” ori „Toarce furcăşi tu fus / C-o ven’t badea şi s-o dus” – iată cam ce se striga înacele şezători; nu-i de mirare că din acele locuri a răsărit„Doamna munţilor”, adică – Lucreţia Ciobanu. Nunţile acelorvremuri aveau un farmec deosebit, respectând cu sfinţenie tradiţialocului. Marile sărbători de peste an – Crăciunul şi Paştele, erauevenimente majore, care presupuneau curăţenia generală şiînnoirea plină de bucurie a sufletului omului de la ţară.Duminicile şi sărbătorile de peste an erau destinate mersului labiserică şi apoi, odihnei bine-meritate. La slujbă, când vreun copilspunea fără greşeală şi cu voce clară şi tare „Tatăl nostru” şi„Crezul”, era motiv de mare mândrie pentru părinţi.

Cel mai mare rău care se putea întâmpla pe atunci în Toparceaera moartea pe front a vreunui bărbat din sat, moarte anunţată prin„scrisori tipărite” care erau aduse din ce în ce mai des de către

VASILE GREVUŢUspecialist şi om de cultură – repere biografice

Marian PĂTRAŞCU

(continuare în p.10)

10 CULTURAvâlceană martie 2015

INVENTICA

Centrul de Excelenta pentru Initierea Tinerilor inCercetarea Stiintifica infiintat in cadrul Institutului

National de Cercetare-Dezvoltare pentru Inginerie ElectricaICPE-CA a adaugat inca un premiu in palmaresul sau.

Pentru activitatea desfasurata in cadrul Centrului, coordona-torul, dr.ing. Mircea Ignat, a primit premiul pentru sectiuneaStiinta acordat de Radio Romania Cultural in cadrul celei de aXV-a editii a Galei Premiilor Radio Romania Cultural.

Prin toate eforturile depuse, Centrul sustine si confirma misi-unea sa, de a pregati si atrage tinerii talentati in cadrul institutelornationale de cercetare-dezvoltare, astfel incat acestia sa devinacercetatorii de maine.

Biroul de Presa ICPE-CA

COMUNICAT DE PRESA25 martie 2015

Pentru a sustine pregatirea tinerilor talentati din licee indomeniul stiintific si pentru atragerea acestora in cadrul

institutelor nationale de cercetare-dezvoltare, Institutul Nationalde Cercetare-Dezvoltare pentru Inginerie Electrica ICPE-CA ainfiintat Centrul de Excelenta pentru Initierea Tinerilor inCercetarea Stiintifica.

In acest context, Centrul a participat recent la o emisiune ded-icata stiintei, Cafeneaua de stiinta, desfasurata in incinta LibrarieiHumanitas, Cismigiu.

Alaturi de coordonatorul Centrului, ICPE-CA, si patru dintreechipele acestuia, E-commerce platform (Cristian Dragomir,Alexandru Glontaru) si Harvesting Cube (Andrei Corbeanu,Luca Florescu) de la Colegiul National de Informatica TudorVianu, Medical Rehabilitation Monitoring (Ana MariaTudorache, Miruna Ojoga) si Magnetic Bacteria (Elena Yuan,Sebastian Curpan) de la Liceul International de Informatica, aumai participat si Corina Dobrescu, profesor la Colegiul TudorVianu si profesor Mustafa Oz, directorul Liceului International deInformatica.

In afara de pasiunea pentru stiinta, cele patru echipe au punc-tat si aspecte din activitatea specifica de cercetare, anume: identi-

ficarea optima a unui produs prin soft adaptat la nivelul celu-larelor, microsenzori destinati procedurilor de reabilitare me-dicala a membrului superior, studii referitoare la bacterii magne-tice si aplicatii pentru microroboti elementari micromecano-mag-netici, demonstrator de energie regenerabila din mediul incon-jurator.

Dintre rezultatele Centrului din acest an amintim calificarea adoua echipe de elevi in finala Olimpiadei INTELL, ce va avea locin luna mai, la Pittsburg, SUA.

Biroul de Presa ICPE-CA

COMUNICAT DE PRESA4 martie 2015

Simion-Petre CICHIRDAN(Membru Fondator SIR-1990)

Am deschis acest ciclu (Noutăţi tehnice aplicate-Invenţii, Inovaţii,Unicate) în numărul din luna august 2014, cu invenţii, inovaţii, uni-

cate, personale, numindu-le Invenţii pe acelea care au cartoanele de BrevetOSIM, care au numărul de înregistrare OSIM şi au fost publicate în BuletinulOSIM; Inovaţii, pe cele pentru care sunt elaborate cartoanele de inovaţii, decătre unitatea economică care le foloseşte; şi, Unicate, acele lucrări rarisimecare sunt specifice doar autorului şi care nu au evidenţă decât în unitateaproductivă. Astăzi ne vom opri asupra a două lucrări: Baliză semnalizare cuautoaprindere OSIM Certificat Nr. 003602, 1994 şi Dispozitiv pentru con-trolul degajărilor interioare cerere brevet 126 793 din 28 01 87, OSIMBucureşti.

Baliza cu autoaprindere face parte din trusa auto şi se utilizează cândmaşina este în pană, în trafic. Se mai utilizează la delimitarea tronsonului deşantier pe un drum aflat în reabilitare.

Dispozitivul de măsurat degajări interioare atât de frecvente în industriahidraulică - Aparatura de reglare şi control a presiunii şi debitului fluidului-constă în măsurarea acestor degajări pe principiul calibrului TNT (trece nutrece) dar şi în sistem relativ, măsurarea lungimii degajării...

NOUTĂŢI TEHNICE APLICATE

Baliză semnalizare cu autoaprindere Certificat Nr. 003602

poştaş spre sfârşitul războiului; atunci toată casa la care se oprisepoştaşul se pornea pe jelit, îmbrăcându-şi straiele cernite… Deşimarcată de război şi absenţa tatălui, dl. Vasile Grevuţu vorbeştecu nostalgie despre copilăria sa şi sunt convins că, la fel ca şimine, ar da orice să mai treacă o dată prin ea…

Dl. Vasile Grevuţu se mândreşte că a fost elev intern al unuiliceu celebru – Liceul „Emanuel Gojdu” din Oradea, a cărui clă-dire „enormă” fusese construită din fondurile Fundaţiei „Gojdu”şi dată în folosinţă în anul 1909, fiind pe atunci singura şcoală cupredare în limba română din Oradea. Jurist şi politician român,membru al Parlamentului de la Budapesta, cu studii liceale laOradea şi universitare la Budapesta şi Viena, de origine modestă,pe care niciodată nu a uitat-o, Emanuel Gojdu (1802-1870) ainstituit, după ce a acumulat o avere însemnată, un fond de bursepentru studenţii români din Transilvania şi Ungaria prin fundaţiacare-i poartă numele. Mecenatul său cultural remarcabil, din care

liceul din Oradea ce-i poartă numele este doar o parte, a fost moti-vat de cele mai înalte sentimente patriotice şi de credinţa nestră-mutată în Dumnezeu: „Ca fiu credincios al Bisericii mele, laudDumnezeirea, căci m-a facut român, iubirea ce am către Naţiuneamea mă îmboldeşte a stărui în faptă, ca încă după moarte săerump de sub gliile mormântului, spre a putea fi pururea în sânulNaţiunii mele”. Din păcate, toate bunurile mobile şi imobile aleFundaţiei „Gojdu” aflate în cea mai mare parte în Ungaria şi des-tinate exclusiv sprijinirii tineretului român ortodox şi dornic deafirmare au fost confiscate de către maghiari, nefiind recuperatenici până astăzi de statul român, deşi încercări, este drept – timi-de, au fost, partea maghiară susţinând tot timpul că din Fundaţia„Gojdu” nu a mai rămas nimic, ceea ce, evident, este un mareneadevăr. Dintre absolvenţii Liceului „Emanuel Gojdu” dinOradea s-au ridicat numeroşi intelectuali şi savanţi, între care dl.Grevuţu îi menţionează pe Traian Vuia, Victor Babeş, Octavian

Goga, Constantin Daicoviciu şi Petru Groza. Liceul acesta s-aremarcat de-a lungul vremii printr-un corp profesoral de elită.Traian Blajovici, Valeria Botiş, Titus şi Maria Costin, GheorgheMuscă şi Nicolae Ruican – sunt câţiva dintre dascălii din liceu decare dl. Grevuţu îşi aminteşte cu mult respect. Domnia sa a absol-vit liceul în anul 1954 şi, în acelaşi an, reuşeşte la Facultatea deMedicină Veterinară din Bucureşti, al cărei licenţiat devine înanul 1960, fiind prima promoţie de medici veterinari cu duratastudiilor de 6 ani.

Prima şcoală de medicină veterinară din lume a fost înfiinţatăîn Franţa, la Lyon de către Claude Bourgelat în anul 1761, urmatăde o a doua la Alfort-Paris în anul 1766. În anul 1861, prin LegeaHaret-Athanasiu, apare la Bucureşti Şcoala Superioară deMedicină, Farmacie şi Medicină Veterinară, precursoareaFacultăţii de Medicină Veterinară unde bacalaureatul VasileGrevuţu fusese admis în urma unui examen riguros, candidaţiiparticipând înainte la cursuri de pregătire (anatomia şi fiziologiaomului, chimie, botanică, zoologie, limba şi literatura românăşi… bazele darwinismului!) ţinute chiar de către cadrele didactice

(urmare din p.9) VASILE GREVUŢU - specialist...

11martie 2015 CULTURAvâlceană

universitare. Domnia sa îşi motivează această opţiune profesiona-lă prin faptul că, trăind până atunci la ţară, a învăţat să iubească şisă respecte animalele, indispensabile pentru asigurarea traiuluizilnic al locuitorilor din mediul rural.

Dl. Vasile Grevuţu menţionează o pleiadă de personalităţimedicale veterinare care au contribuit la evoluţia acestei ştiinţe şidezvoltarea învăţământului medical veterinar, dintre care s-auremarcat în mod deosebit Francisc Reiner, Victor Papilian, IonPopescu, Constantin Fometescu, Constantin Gavrilescu,Constantin Motaş, Gheorghe Iliescu, Vasile Gheţie, Ilie Th. Rigaşi Eugeniu Paştea. Despre seriozitatea şi severitata profesorilor dela Facultatea de Medicină Veterinară se dusese vestea în totBucureştiul, aşa încât studenţii de la celelalte facultăţi îi compăti-meau sincer pe cei de la medicină veterinară atunci când făceaucunoştinţă cu aceştia şi când, invariabil îi întrebau cum de rezistăla acea facultate. Spre exemplu, prof. Vasile Gheţie avea o frazăpe care o repeta de fiecare dată când începea să predea unei noiserii de studenţi: „În mine se duce o luptă crâncenă între milă şiconştiiţă: milă, pentru părinţii care muncesc să vă întreţină lafacultate şi conştiinţă pentru că socialismul nu se construieşte culichele; aşa că să faceţi bine să puneţi mâna pe carte că vă iamama dracului, aţi înţeles?”.

Pe cât era de exigent profesorul Gheţie pe atât de plin de umorera. Astfel, aflase că printre studenţi era unul care îl imita perfect,profesorul fiind un bărbat solid, cu pântecul proeminent şi vocecaracteristică şi, aflând cine este, l-a scos în faţa colegilor şi l-apus să-l imite. Fără a se pierde cu firea, studentul l-a imitat cuma putut mai bine pe marele profesor. V-aţi fi aşteptat ca profesorulsă se supere, dar, dimpotrivă, a fost chiar încântat şi, din când încând îl mai punea pe acel student să-l imite pentru a se destinde.Profesorul Gheţie a fost profund marcat de moartea căţeluşei Fra(de la freuland, domnişoară – în limba germană) primită cadouîntr-o vizită de lucru în Germania Federală şi a calului Bălan, ani-male de care profesorul se ataşase în mod deosebit fiindcă ani dezile i-au servit ca material didactic. Despre calul Bălan, care atin-sese „o vârstă matusalemică” şi era deosebit de inteligent, se spu-nea că învăţase să le „şoptească” studenţilor care-şi dădeau exa-menul la anatomie topografică, în sensul că dacă studentul întâr-zia cu răspunsul, el îşi contracta tocmai muşchiul care trebuiaindicat de cel examinat. Atunci profesorul îl certa pe Bălan, carenu lua în seamă câtuşi de puţin obsevaţiile făcute, continuândimperturbabil să le „şoptească” studenţilor mai puţin pregăţiţi.Interesant era şi faptul că, de dragul calului, profesorul deveneamai puţin sever cu studentul respectiv, dându-i notă de trecere,fireşte, după o beşteleală pe cinste adresată acestuia, din carerezulta că până şi un cal este mai deştept ca el. Audiat de către ocomisie de politruci, la un moment dat, un membru al acesteia l-a întrebat dacă a studiat tratatul de medicină veterinară al luiKlimov, autor cu care prof. Gheţie fusese coleg la Facultatea deMedicină Veterinară din Berlin; profesorul a răspuns cu o nonşa-lanţă dezarmantă: „Pe acela îl consultă laborantul meu, Costică!”.Dl. Grevuţu îşi amiteşte cu respect de Radu Vlădescu, ElenaHădărag şi Lascăr Buruiană – mari profesori şi pedagogi care i-au predat „ştiinţele chimice şi biochimice adaptate domeniuluiveterinar”.

Profesori remarcabili a avut dl. Grevuţu şi la celelalte discipli-ne: zoologie – Nicolae Iordan şi Maria Ciobanu, histologie – IlieDiculescu (la 26 de ani cooptat în conducerea Facultăţii deMedicină Veterinară, la 32 de ani numit Şef al Armei Chimice cugradul de maior, fondatorul histochimiei împreună cu DoinaOnicescu de la Facultatea de Medicină „Carol Davila”) şiGheorghe Borda, fiziologie – Constantin C. Parhon (fiul mareluiC. I. Parhon), Ilie Popescu (colonel, şeful Spitalului MilitarVeterinar) şi Elena Iliosu-Bârză (o doamnă „extrem de frumoasăşi foarte ataşată de studenţi” pe care studenţii o supranumiseră„doamna doamnelor” şi „mama studenţilor”), botanică –Gheorghe Anghel, microbiologie – Nicolae Stamatin, ValeriaBica-Popii şi Helgonmar Răducănescu (ajuns decan şi care a fostajutat de dl. Grevuţu în sensul că, începând cu anul 1972, i-a faci-litat efectuarea practicii cu studenţii în unităţi agro-zootehnice dinjudeţul Vâlcea), farmacologie – Ştefan Em. Licperta, OlimpiaVechiu şi Petre Balaci, patologie medicală – Alexandru Panu şiIon Adameşteanu.

Primul loc de muncă al d-lui Vasile Grevuţu, ca medic veteri-nar, a fost la C. A. P. Şura Mică, în perioada august 1961-martie1962, încă înainte de susţinerea examenului de stat. Aici, tânărulmedic veterinar s-a confruntat încă de la început cu o mortalitateridicată a bovinelor cauzată de paraziţii care invadau plămâniianimalelor, situaţie pe care a reuşit să o depăşească şi cu ajutorulunor specialişti de marcă în parazitologie (Gheorghe Olteanu şiVladimir Fromunda). Campania aceea i-a adus d-lui Grevuţusatisfacţia de a-şi vedea numele pentru prima dată pe o lucrare şti-inţifică alături de Gheorghe Olteanu, Vladimir Fromunda şi

Victor Câmpeanu, lucrare publicată în volumul „LucrăriŞtiinţifice ale Institutului de Patologie şi Igienă Animală”, vol.XI, Editura Agrosilvică Bucureşti, 1961.

Ca tânăr licenţiat în medicină veterinară, familia d-luiGrevuţu ar fi dorit ca acesta să fie repartizat undeva prin Ardeal,lucru ce s-a dovedit a fi nerealizabil, toate posturile de medicveterinar fiind blocate în acea parte a ţării, absolvenţii fiind direc-ţionaţi către celelalte regiuni considerate deficitare în astfel decadre. A ales zona cea mai apropiată de Ardeal – regiunea Argeş,raionul Drăgăşani, fiind încadrat ca medic veterinar laCircumscripţia Sanitară-Veterinară Olanu, unitate nou înfiinţată,care avea în raza sa de activitate şi comunele Drăgoeşti, Bârsoiu,Dejeşti şi Vitomireşti. Aici a lucrat o perioadă scurtă de timp –între 15 martie şi 15 august 1961. Interesant este faptul că dl.Grevuţu a fost curios să cunoască istoria acestei comune – Olanu.Astfel, a aflat că până la reforma administrativă din 1968 (când aureapărut judeţele), comuna Olanu se numea Peretu, toponimulacesta provenind de la o pădure de peri ce exista pe acele locuri.La originea toponomului Olanu este antroponimul Olan, atestatdocumentar de la 18 iunie 1647, dată la care voievodul MateiBasarab trimite lui Rafail, egumenul Mânăstirii Cozia, mai mulţiboieri adeveritori şi hotarnici însărcinaţi cu stabilirea hotarelormoşiei Viticheşti care aparţinea mânăstirii menţionate. Dl.Grevuţu face o legătură oarecum forţată, credem noi, între locali-tatea Olanu şi Muntele Olanu din comuna Cîineni, satul Grebleşti(satul natal al subsemnatului), ambele aflate pe partea stângă aOltului, conform căreia atât satul cât şi muntele ar fi aparţinutcândva aceluiaşi stăpân – Olanu. Ceea ce ştim sigur, este faptul cămânăstirile mari din actualul judeţ Vâlcea, aveau pe vremuridrepturi moşneneşti – aşanumitele dramuri sau bani, adică un felde acţiuni – în Ţara Loviştei, în contul cărora vara îşi păşteau tur-mele de oi pe munţii din această zonă. Pe de altă parte, cuvântulolan desemnează piesa de argilă arsă de formă semicirculară folo-sită la confecţionarea scocurilor şi a ţevilor pentru aducţiuneaapei, dl. Grevuţu presupunând că Olanu ar fi fost numele unuimeşter priceput în facerea olanelor şi de aici ar deriva şi cele douătoponime, al localităţii şi al muntelui. Acest fapt este, după păre-rea noastră puţin probabil deoarece între Muntele Olanu şi locali-tatea Olanu este o distanţă destul de mare pentru ca la originea lorsă fie antroponimul Olan sau Olanu, corespunzător aceleiaşi per-soane în ambele cazuri. În fine, localitatea Olanu este atestatădocumentar de la 8 martie 1615 într-un fel de recesământ general(suprafaţă, oameni, animale).

Primul loc de muncă în calitate de medic veterinar licenţiat,are o semnificaţie deosebită pentru dl. Grevuţu deoarece la 1august 1963 se căsătoreşte cu domnişoara Cârste Jenica, tânarăprofesoară de matematică la Şcoala Generală Olanu, căsnicie reu-şită din care au rezultat doi copii – o fată şi un băiat.

În perioada 15 august 1961-10 octombrie 1971, dl. Grevuţu alucrat în cadrul Circumscrpţiei Sanitar-Veterinare Drăgăşani, deunde a fost promovat în funcţia de director general adjunct laDirecţia Generală Agricolă a judeţului Vâlcea. La 31 noiembrie1981 a fost transferat în interesul serviciului la Intreprinderea deIndustrializare a Laptelui Râmnicu Vâlcea unde a deţinut funcţiade director. La 1 aprilie 1991 a revenit la precedentul loc demuncă, devenit între timp Direcţia Generală pentru Agricultură şiAlimentaţie Vâlcea şi pe aceeaşi funcţie – director generaladjunct, pe care a deţinut-o cu unele întreruperi timp de 25 de ani.S-a pensionat la 1 aprilie 1991, la data aceea având funcţia deinspector de specialitate la Centru Naţional de Reproducţie şiSelecţie a Animalelor Bucureşti. După pensionare a mai lucrat caepizootolog la IAS Vâlcea şi ca dealer la S. C. ROMVAC COM-PANY S. A. Voluntari-Ilfov/Depozitul de Medicamente şiMateriale de Uz Veterinar Râmnicu Vâlcea. La 1 februarie 2001dl. Grevuţu a renunţat definitiv la activitatea profesională, dedi-cându-se creşterii şi educării nepoţilor şi activităţilor culturale dinurbea noastră.

Dl. Vasile Grevuţu a fost preşedinte al Asociaţiei Crescatorilorde Albine, din judeţul Vâlcea în perioada 1972-1980, preşedinteal Asociaţiei Generale a Medicilor Veterinari din România, FilialaVâlcea în perioada1971-1981 şi preşedinte al grupului de iniţia-tivă pentru înfiinţarea Băncii Comerciale Albina S.A. Este mem-bru al Fundatiei Internaţionale de Caritate, Reconciliere şi Pace,al Forumului Cultural al Râmnicului şi al Aociaţiei Seniorilor dinEducaţie, Stiinţă şi Cultură din Râmnicu Vâlcea. Este, de aseme-nea, autorul a numeroase lucrări de specilitate şi articole cultu-rale, precum şi posesorul unor distincţii – ordine, medalii şi diplo-me –, conferite de către diverse foruri ca urmare a recunoaşteriiactivităţii sale profesionale şi culturale (v. Anexele I şi II).

L-am cunoscut pe dl. Grevuţu în 2005 când am devenit mem-bru al Forumului Cultural al Râmnicului, domnia sa fiind mem-bru al acestui ONG încă de la înfiiţarea sa. Este tipul ardeleanuluiharnic şi căruia îi place luctul bine făcut, un om pe care te poţi

baza. Am avut ocazia să-mi dau seama de aceste calităţi ale dom-niei sale în special atunci când am fost parteneri în organizarea,în două rânduri, a mesei rotunde cu tema „Cercetarea ştiinţifico-tehnică vâlceană – prezent şi perspective”, ambele ediţii desfăşu-rându-se la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru PomiculturăRâmnicu Vâlcea în anii 2008 şi 2011 şi care s-au bucurat de suc-ces şi datorită gazdelor noastre care ne-au dat tot concursul pentruca acţiunile să se desfăşoare în cele mai bune condiţii. În 2012, dl.Grevuţu a organizat singur o manifestare ştiinţfică la DirecţiaSanitar-Veterinară Vâlcea, în cadrul căreia constatsem anterior căsunt multe cadre veterinare cu doctorate obţinute şi altele încrisela doctorat (o astfel de situaţie remarcabilă există şi în cadrulStaţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură). De ase-menea, stând de vorbă cu mulţi subalterni şi foşti colegi de-aidomniei sale, am constatat că absolut toţi au numai cuvinte delaudă la adresa sa, ceea ce înseamnă că domnia sa „a lăsat loc debună ziua” – cum se spune în popor, iar asta este mare lucru pen-tru un om….

Am avut apoi plăcuta surpriză ca în 2010 să-l întâlnesc lapetrecerea de nuntă a ficei mele, ca invitat din partea familieipărinţilor cuscrei mele din Lăpuşata (Mazilu) cu care dl. Grevuţueste bun prieten de mulţi ani. După naşterea nepoatei mele,Maria-Sofia, la 6 ianuarie 2012 şi care, din păcate trăieşte la Cluj-Napoca, alături de părinţi, dar noi îi vizităm destul de des, i-amînţeles foarte bine entuziasmul cu care adeseori domnia sa îmivorbea despre nepoţi; acum, şi eu vorbesc cu acelaşi entuziasmdepre nepoată-mea, fiindcă am constatat că sentimentele, atuncicând devii bunic, sunt cu totul şi cu totul aparte, foarte diferitedecât atunci când devii părinte.

Încă o dată, îi urez domnului Vasile Grevuţu ani mulţi, cusănătate şi să apuce să-şi vadă nepoţii la casele lor! Îl asigur că măsimt onorat că l-am cunoscut.

ANEXA I:LISTA DE LUCRĂRI

01. Contribuţii la studiul epizootologiei şi profilaxiei dictio-caulozei la bovine, studio de caz la CAP Şura Mică, jud. Sibiu, în„Lucrările Ştiinţifice ale Institutului de Patologie şi IgienăAnimală”, vol. XI, Editura Agrosilvică, Bucureşti, 1961;

02. Unele aspecte ale trichinelozei la oameni în jud. Argeş,comunicare la Simpozinul de Medicină Veterinară, Galaţi, 1961;în „Lucrările Ştiinţifice ale Institutului de Patologie şi IgienăAnimală”, vol. XV, Editura Agrosilvică, Bucureşti,1965;

03. Recomandări de zooigienă pentru creşterea animalelordin fermele şi brigăzile zootehnice ale CAP-urilor din jud.Vâlcea,broşură, Casa Agronomului a Judeţului Vâlcea, Râmnicu Vâlcea,1965;

04. Observaţii epizootologice, anatomo-clinice şi de trata-ment în sindromul estrogenic de natură micotică la taurine şiporcine, în „Revista de Zootehnie şi Medicină Veterinară”, nr.X,Bucureşti, 1977;

05. Importanţa economică şi socială a strategiei şi activităţiimedicului veterinar; în „Studii vâlcene”, serie nouă, nr. I (VIII),Râmnicu Vâlcea, 2003;

06. Strategia de prevenire şi combatere a bolilor la animale şipăsări - principale surse de îmbolnăvire pentru om, în „Studiivâlcene”, serie nouă, nr. I(VIII), Râmnicu Vâlcea, 2003;

07. Performanţa – singura şansă a producţiei agricoleîn Romania, în „Forum V”, nr. 1/2006, Râmnicu Vâlcea, 2006;

08. Speranţe pentru agricultură, în „Forum V” nr. 1(2)/2007,Râmnicu Vâlcea;

09. Alexandru Locusteanu,(1848-1922) – personalitatede seamă a medicinei veterinare româneşti, creatorul învăţămân-tului veterinar românesc, director al Şcolii Superioare deMedicină Veterinară, presedinte al Societăţii şi AsociaţieiGenerale a Medicilor Veterinari din România, în “Forum V“, nr.2(3)/2007, Râmnicu Vâlcea;

1o. Andrei M. Cârstea – „Amintiri despre Gib Mihăescu” şi„Tragedia Brâncovenilor”, în „Forum V”, nr. 2(3)/2007,Râmnicu Vâlcea;

11. Academician Ana Aslan (1897-1988) – medic celebru,dascăl pasionat, personalitate complexă, om de ştiinţă, inventa-toare a unor medicamente esenţiale pentru tratamentul îmbătrâ-nirii, în „Forum V”, nr. 3 (4)/2007, Râmnicu Vâlcea;

12. Andrei M. Cârstea – Amintiri despre Gib Mihăescu, în„Povestea vorbei”, serie nouă, anul II(VIII), nr. 3-5(27-29),decembrie, 2007, Râmnicu Vâlcea;

13. Trei probleme grave ale lumii contemporane: foamea,demografia şi agriculture, în „Forum V”anul II (VIII), nr.2(3)/2007 (I) şi nr.4/(5) /2007(II) ;

14. Agricultura României şi beneficiile ei, în „Cultura vâlcea-

(continuare în p.15)

12 martie 2015CULTURAvâlceană

Minunat! Nu fusesem niciodată... Am fost aşteptataproape zece ani, de John, să ajung aici, la această

adevarată cabană de munte unde autenticul şi mâna de gospo-dar te întâmpină la fiecare mişcare, orice pas... Celor ce vinîn acest rai sălbatic, unde natura este la ea acasă, la plecare lecer să nu ia nimic cu ei din ce-au văzut, atins şi călcat, decâtimaginile culese cu privirea sau tehnica foto-video din dotare,şi resturile produselor consumate de ei inşişi! S-a întâmplat săajung şi eu, la cabana Cheia, ridicată de “oamenii pădurii”,amonte de fascinantele chei ale Văii Cheia, pe un tăpşan între„pâraie”, imediat la ieşirea din strânsoarea acestor pereţi, de„stei”, botezaţi cu numele de Cheile Cheii. Am văzut şi noiCheile, printr-o întâmplare fericită. Am zis noi, subsemnatulacestor consemnări şi Ion Frântu – cel ce se face „vinovat” demultele noastre peregrinări în spaţiul turistic românesc, şi,căruia, pe această cale, nu pot decât să-i mulţumesc!

Grupul, sau cei cu care trebuia să ne întâlnim, plecaseră înexcursie pe la diferitele obiective turistice, nu puţine, aflate înacest mirific areal, numit “Oltenia de sub munte”. Pe Fane,cabanierul, care zilnic este aici, l-am cunoscut în aceeaşi zi,seara, la restaurantul hotelului Central din Olăneşti, unde par-ticipa ( în calitate de membru al clubului sărbătorit), ca şimine (invitat - reprezentant al Clubului de Turism EcologicMontan "LOTRU", Voineasa), la cea de-a XXXV-a aniver-sare a Clubului de Turism Ecologic "Buila Vânturariţa" dinRâmnicu Vâlcea.

Căutăm pe cineva, dintre organizatori, dar nu reuşim săgăsim pe niciunul… Am aflat că Mirela, veche membră aclubului sărbătorit şi cea care ne-a făcut invitaţia, era cazatăla o prietenă undeva pe la o vilă din staţiune, că ştie de noi şitrebuie s-o căutăm. Am încercat, dar fără nici un rezultat. Lahotelul Parâng, nu am găsit decât paznicul, de la care am aflatcă hotelul este închis de la sfârşitul sezonului trecut şi nu vafi deschis decât în jurul lui 1 Mai, când se va da drumul la...„bilete”! Am rămas perplex! Cum, ditamai hotelul, cu bazăde tratament proprie-singura locaţie a sindicatelor dinRomânia-să fie închis!? ...Cum, de mai bine de şase luni,principala bază de tratament din sistemul sindical esteînchisă? Ce s-a întâmplat cu personalul de seviciu, medicii,asistentele? Hotelul Parâng, cu a sa baza de tratamentconsiderată prima din România pentru tratamente unice,specifice acestei staţiuni balneo-climaterice, stă închis pentrucă aşa vor guvernanţii, care, în complicitate cu o firmă cuacelaşi domeniu de activitate, au confiscat de ani de zile toateresursele de ape minerale ale staţiunii Băile Olăneşti!? Toţiceilalţi doritori şi toate celelalte firme care prestează activităţibalneo sunt obligate să cumpere accesul la izvoarele de apeminerale!? Oare, aceste resurse naturale nu aparţin statului şi,implicit, întregului popor? Până când, domnilor guvernanţi,mai poate persista această cârdăşie nesimţită? Cu ce dreptcineva, chiar de-ar fie el şi guvernant, ne poate lipsi de undrept constituţional!?

Nereuşind să ne cazăm la Parâng, am încercat la hotelLivadia. Aici, nu mai aveau nici un loc! Totul era plin! Amrugat-o pe doamna recepţioneră să-mi facă legătura cu cinevadin conducere pentru a-i aminti că, publiciştii din turismbeneficiază de anumite facilităţi în ce priveşte cazarea,indiferent de proprietarul imobilului. – Noi, suntem în subor-dinea Ministerului Muncii şi suntem în cunoştiinţă de cauză,dar, trebuie să ne înţelegeţi, că nu avem nici un loc, chiar dacăvă fac legătura cu d-na director! Am înţeles! Dar, cum e posi-bil că la dvs. să fie plin şi dincolo să fie închis? Sindicatelenu conlucrează cu ministerul în a cărui subordine sunteţi?…sau acestea există numai în memoria colectivă? Atunci cândîntreprinderile au fost închise şi salariaţii au fost lăsaţi pe dru-muri, ştiu că aceste operaţiuni s-au făcut cu acordul „marilorsindicate”! Unde sunt acestea acum? „Marii” lor lideri,momiţi de „partidul stat” au ajuns în Parlamentul Românieica să le „apere”, dar, se pare că şi le-au apărat…! Le-au apăratpână când, fostele întreprinderi, ajunse fier vechi, împreunăcu cei ce-au muncit în ele au luat drumul Occidentului saucine ştie pe ce „coclauri” ale lumii! Intrebare: pentru ce mai

există aceste „structuri…”, cum îi place lui „dom' Nae” să lezică, dacă drepturile membrilor de sindicat, atâţi câţi au mairămas, nu sunt apărate şi bazele de odihnă şi tratament, aflateîn proprietatea lor, stau goale, pe cale de a se ruina? Urgent,aşteptăm repunerea lor în funcţiune!

Cum la hotelul unde au fost cazaţi majoritatea invitaţiilornu mai existau locuri, am gasit, în imediata apropiere, la CasaDoina, cazare de nota zece şi la un preţ foarte convenabil.Gazdele noastre, au dovedit, pe întreaga perioadă a scurtuluinostru sejur, că sunt profesioniste şi foarte ospitaliere, aşacum trebuie să fie toţi prestatorii de servicii turistice.Felicitări amfitrionilor noştri, de-o zi!

Era sâmbătă şi deja se făcuse ora 11. Încotro s-o apucăm!?Nu puteam rămâne să ne învârtim până seara să aşteptămsosirea celor plecaţi în excursie. De abia aşteptam momentulîntâlnirii… Cu mulţi nu mă mai întâlnisem de foarte mulţiani. Până la ora întâlnirii şi a surprizelor ce aveau să urmeze,ne mai rămâneau câteva ore bune la dispoziţie. Gând lagând… cu Ion, partenerul meu de escapade, care îmi propunesă mergem undeva în afara staţiunii, că „bolidul” lui, de abia

aşteaptă să-şi învârte roţile! Îmi zice, „mi-aţi promis de anultrecut că mă duceţi la cabana Cheia”! Ce ziceţi? Neîncumetăm? - Cu cea mai mare plăcere, numai drumul să fiebun, îi răspund! În zonele văzute mai puţin de soare zăpadaîncă mai persista şi-n această situaţie se putea afla şi drumulpe anumite porţiuni din traseul ce urma să-l parcurgem. Neîntoarcem 7 km pe acelaşi drum pe care am venit, de laRâmnicu Vâlcea, până în Păuşeşti Măglaşi – localitate vecinăcu oraşul Băile Olăneşti, unde am prins intersecţia cu drumulce se face la dreapta, pe Valea Cheia, îndreptându-ne spreţinta noastră, Cabana Cheia. Vremea era numai bună pentru oasemenea excursie. Mergeam cu soarele undeva sus peacoperişul maşinii, care-şi arunca steluţele aurii pe lustruitacapotă, vopsită în culorile lacurilor de munte, care apăreau,parcă, tocmai atunci când îmi îndreptam obiectivul foto-aparatului spre crestele înzăpezite ale muntelui, stricându-miimaginea prin reflexia lor, albind parbrizul. Jocul acesta, de-a şoarecele cu pisica, cu jucăuşele raze, a continuat până din-colo de Schitul Iezer, unde drumul, urmărind firul văii şi-aschimbat direcţia de mers mai mult spre nord-vest, pierzân-du-se în „cataractele” acoperite de pădure, până la intersecţiacu drumul ce se face, la stânga, spre schitul Pahomie (4 km),loc unde drumul scapă din strânsoare abrupţilor versanţi şivalea se mai relaxează. Aici, fiind un punct de referinţă de pevale, oprim să ne informăm şi totodată să ne hotărâm în cedirecţie o apucăm. Nu eram încă hotărâţi, văzând crestelemuntelui acoperite cu zăpadă, încotro vom merge. Doream săvizităm şi cele două lăcaşuri monahale, pe care Ion nu levăzuse şi dacă tot se aflau în drumul nostru, era păcat să tre-cem pe lângă ele fără a le vedea şi a aprinde o lumânare.Acest punct de referinţă, marcat de o troiţă, o hartă cu traseeleturistice spre crestele înalte ale Builei-Vânturariţa şi de tăbliţeindicatoare cu marcajele traseelor, direcţiile de mers şi timpiide parcurs, era tocmai ce ne interesa, că altfel nu prea ştiamce vom face. Tocmai când am coborât din maşină apare înintersecţie, venind din aceeaşi direcţie cu a noastră, un auto-turism de teren, negru, cu număr de Bucureşti, un fel de caprăneagră, după roţile foarte înalte, aproape disproporţionat cuvolumul său, care nu prea avea gând a opri. Imediat m-a ful-

gerat… că acesta se îndrepta spre acelaşi punct cu al nostru,neîndreptându-se spre Pahomie.Îi fac semn şi opreşte. -Credcă mergeţi spre Cabana Cheia… Da! Am vrea şi noi săajungem acolo dar nu prea ştim cum e drumul! Dv., poate v-aţi interesat sau lucraţi chiar acolo? –Nu! Nu lucrez acolo, darmerg destul de des, adică când am ocazia şi timpul necesar!Anul acesta n-am fost! Nici eu nu ştiu cum e drumul. Dacă-mi vedeţi maşina la gura Tunelului, înseamnă că am luat-operpedes, iar dacă nu… înseamnă că drumul este bun şi pe ela trecut şi John. Nu l-am mai întrebat cine este John intind căeste Ionuţ – stăpânul cabanei şi-n acelaşi timp, vechiul meuprieten,care de câte ori îl întâlneam mă întreba, când merg lael la cabană? Spre regretul meu nu reuşisem niciodată săajung acolo! Eu, am lucrat, mai mult de jumătate din activi-tatea mea profesională pe o altă vale, opusă acesteia şi timpliber nu prea am avut! Când toată lumea se distra şi pleca îndrumeţii eu lucram. Mi-am găsit libertatea după ce-amcoborât în „zone mai calde”! Eram aşa de bucuros că deaceastă dată voi ajunge la cabana lui Ionuţ. Tot drumul pânăla enigmaticul „Tunel” am stat cu inima cât un purice, rugân-du-mă la Dumnezeu să nu văd vreo maşină acolo,înbărbătându-mă, în gând, ştiind că noi aveam o maşină multmai puternică decât acea „capră neagră” a bucureşteanului, cădrumul va fi deschis şi vom trece. Am hotărât să vedemSchitul Pahomie şi dacă va mai rămâne timp şi „Iezerul”,dacă nu, cu altă ocazie. Eram legaţi şi de timp pentru că, tre-buia să ajungem mai devreme, la Olăneşti, să prindem festi-vitatea de deschidere a festivalului muntelui! Drumul până„Tunel” a fost plin cu gropi, ca şi cel pe care am venit de laieşire din satul Cheia, cu zone pline cu nămol, care nicidesculţ nu le puteai trece, dar „Toyota” – un adevărat tanc, nule-a prea luat în seamă. Mă întrebam cum ajungeam cu grupulmeu de montagniarzi, majoritatea seniori, anul trecut, cândam mutat, aproape în ultimul ceas, acţiunea de la CabanaCheia la Olăneşti. Pe mulţi îi pierdeam pe drum! Am primitcriticile de rigoare, dar acum, îmi dau seama că am procedatbine! NU ai mijloc de transport special pentru astfel de dru-muri NU ai ce căuta. Aceste trasee sunt pentru cei cu rucsaculîn spate şi pentru OAMENI DE MUNTE, care iubescmuntele…Pe serpentinele, până-n „Tunel”, unde majoritateafalnicilor fagi a căzut seceraţi de multele ferăstraie mecanice,care, cu zarva lor, au speriat sensibilele animale ale pădurii,am avut ocazia de a fotografia două dintre aceste locuitoareale pădurii. Erau două căprioare, care se putea citi pe chipullor cât de speriate şi întrebătoare erau, parcă stând să spună,ăştia de unde-or fi mai apărut. Am oprit, lăsându-le să seadăpostească la umbra pădurii. Frumoase apariţii! Acesta afost marele premiu al nostru pentru efortul de-a ajunge aici.Tunelul, l-am găsit deschis fără nicio urmă de-abucureşteanului sau Ionuţ. După subtraversarea Stogşoarelor,dincolo, la cealaltă gură a tunelului, drumul de abia îşi făcealoc printre troienele de zăpadă. Am tras o sperieturăzdravănă! Am zis, gata, acesta este finalul drumului nostru!De aici nu ne mai putem aventura, mai ales că drumul îşiurma traseul în coborâre şi noi trebuia să ne şi întoarcem înaceeaşi zi. Ce facem? Trebuia să luăm o hotărâre! L-am lăsatpe Ion să hotărască. Am mers perpedes vre-o sută de metriconstatând că nu era zăpadă decât vreo câţiva metri, adusăprobabil de vântul dinspre nord. Am continuat coborârea,bine-nţeles cu maşina până la cabană. În vale am găsit multăzăpadă, cu drumul liber ce cobora uşor printre falnicii brazi,drepţi ca lumânările, spre gura dinspre munte a Cheilor Cheii,unde cabana cu nume de vale, ne aştepta undeva, în dreapta,pe un tăpşan lângă pârâul ce coboară dinspre CurmăturaComarnic. aşezată la altitudinea de 919 m. Doar ce-l auzimpe bucureştean că strigă: John, vezi că ţi-au sosit musafirii! Încamera cu soba în care flăcările focului pâlpâiau în vatră,masa din mijlocul micuţei încăperi, „pavoazată” cu douăstrăchini din care ieşau aburi cu miros de fasole, nişteslăninuţă afumată, tocată pe un cărpător rudăresc, sticluţa cuţuiculiţă ce trona lângă două păhărele şi două cepe roşiităiate-n patru, aşteptau doi oameni flămânzi! Gazda - John,ridicând unul dintre cele două păhărele, ne urează cu salutul,să trăiţi şi bine aţi venit, la Cabana Cheia! -Pentru şofer, amun sirop de zmeură cu ceai de munte! După felul cum am fostprimiţi, bucureşteanu anunţase vizita noastră, pentru care îimulţumim!

O PLIMBARE PE VALEA CHEIAGheorghe SPORIŞ

13martie 2015 CULTURAvâlceană

PROIECT COMUN AL FORUMULUI CULTURAL ŞIARHIEPISCOPIEI RÂMNICULUI

Se ştie că de-a lungul existenţei noastre, BisericaOrtodoxă a avut merite incontestabile în promovarea

valorilor culturale, a tradiţiilor şi datinilor strămoşeşti, înformarea şi afirmarea limbii române, contribuind lapăstrarea fiinţei naţionale.

Arhiepiscopia Râmnicului, cu acest rang din iunie 2009,este continuatoarea Episcopiei Râmnicului Noul Severin,atestată documentar la 1503 şi moştenitoarea MitropolieiSeverinului, a doua mitropolie a Ţării Româneşti,întemeiată în anul 1370. Este una dintre cele mai vechieparhii din ţară şi a doua ca număr de lăcaşuri sfinte, cu ointensă viaţă religioasă. De la Antim Critopol ( 1370-1381) şi până în prezent, în fruntea ei s-au aflat ierarhi care auslujit pentru menţinerea credinţei ortodoxe şi pentru ascen-siunea culturii româneşti. După trecerea la Domnul, pe 9aprilie 2014, a vrednicului de pomenire ÎnaltpreasfinţitulPărinte Gherasim Cristea, pe 8 iunie 2014, a fost întronizat,ca arhiepiscop, Preasfinţitul părinte dr. VarsanufiePrahoveanul, fost episcop vicar al ArhiepiscopieiBucureştilor.

Deşi a trecut o perioadă scurtă, IPS Varsanufie a demon-strat că va continua cu hotărâre şi iscusinţă operaînaintaşilor şi îi va adăuga valenţe noi. În Arhiepiscopie s-au produs multe transformări şi se simte un suflu înnoitor.Cu toţii ne bucurăm că Arhiepiscopia Râmnicului a fostbinecuvântată cu un distins Arhiepiscop, cultivat, cu largăexperienţă, deschis dialogului, animat de dorinţa de dez-voltare a vieţii religioase şi culturale, în Ţinutul Sfânt alMănăstirilor. Apreciem în mod deosebit faptul că are unrespect deosebit faţă de fenomenul cultural, că preţuieşte şipromovează valorile autentice, fiind convins că neidentificăm prin rădăcinile noastre. Spre exemplu, pe 14iunie 2014, Înaltpreasfinţitul Varsanufie a iniţiat şi organi-zat la Centrul Eparhial al Arhiepiscopiei, un eveniment reli-gios şi cultural de excepţie, dedicat marelui poet naţionalMihai Eminescu, la 125 de ani de la trecerea sa în eternitate,care s-a bucurat de aprecierea unanimă. Totodată are peagenda de lucru şi alte proiecte preţioase. Din dorinţa de ase realiza o mai bună corelare a manifestărilor cultural –spirituale din municipiul Râmnicu Vâlcea şi din judeţulnostru a invitat Consiliul de Conducere al ForumuluiCultural şi reprezentanţi ai unor asociaţii cu atribuţii îndomeniu, la o întâlnire de lucru, care a avut loc pe 12 martie

a.c. la Arhiepiscopie. Printre invitaţi s-a aflat şi EugenPetrescu, preşedintele Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor“Regina Maria” Filiala Râmnicu Vâlcea, cel care a editatmai multe lucrări despre mănăstirile şi schiturile din judeţ,despre unele personalităţi de seamă ale Bisericii OrtodoxeRomâne. Cum a menţionat chiar în debutul întâlnirii,Alexandru Popescu Mihăieşti preşedintele executiv alForumului Cultural al Râmnicului “au stat faţă în faţacărturari truditori pentru suflet şi viaţă”. Cu acest prilej s-areînnodat o tradiţie. Pe 3 mai 2001 când s-a constituitForumul Cultural ca organizaţie neguvernamentală, înfuncţia de preşedinte de onoare al acestuia a fost ales PSGherasim Cristea, Episcopul Râmnicului.

Înaltpreasfinţitul Varsanufie a acceptat “cu maredragoste“ propunerea de a devein preşedinte de onoare alForumului Cultural şi a relevat “Este o mare cinste şionoare să fac parte din Forum, care se exprimă atât de bineîn peisajul cultural al municipiului Râmnicu Vâlcea.Suntem fericiţi că vă aflaţi în mijlocul nostru şi discutăm dela suflet la suflet. Arhiepiscopia şi Forumul Cultural trebuiesă formeze o simbioză. Creştinii sunt ostaşii lui Hristos şitoţi să fim o oaste a bisericii”. Totodată a mulţumitForumului Cultural pentru participarea la acţiunileArhiepiscopiei, pentru grija deosebită pe care a manifestat-o faţă de personalitatea unor ierarhi, pe care i-a evocat. Încontext s-a referit la câţiva arhierei cu o viaţă exemplară,care au păstorit Biserica Ortodoxă din Vâlcea: Nifon alIIlea, fost patriarh al Patriarhiei Ecumenice de laConstantinopol, considerat de istorici întemeietorul eparhi-ilor Râmnicului şi Buzăului; Sfântul Ierarh Martir AntimIvireanul, mare personalitate a lumii creştine, patronul spir-itual al municipiului Râmnicu Vâlcea; Sfântul IerarhCalinic de la Cernica, făcătorul de minuni, unul dintre ceimai de seamă sfinţi din calendarul ortodox român, cano-nizat în octombrie 1955, ctitorul reşedinţei Episcopale de laRâmnic şi al Mănăstirii Frăsinei; Justinian Marina, originardin Stăneşti – Vâlcea, patriarhul providenţial pentruRomânia, care a organizat Biserica Ortodoxă Română aşacum nu a mai fost niciodată, unul dintr cei mai maricărturari ai ţării; ierarhul, scriitorul şi cărturarul de originevâlceană, din Glăvile, Bartolomeu Valeriu Anania, care ascris cel mai frumos despre Eminescu (Imn Eminescului)ş.a.

În cadrul întâlnirii s-a aprobat Proiectul pentru colabo-rare şi sprijin reciproc între Forumul Cultural al Râmniculuişi Arhiepiscopia Râmnicului în activităţile cultural-spiri-tuale pe anul 2015.

Acesta cuprinde următoarele evenimente: Eminesciana– Ziua Culturii Naţionale; Evocarea domnitorului Mirceacel Mare; Evocarea personalităţii patriarhului JustinianMarina; Participarea la Memorialul Bartolomeu ValeriuAnania; Ziua atestării documentare a Râmnicului (organi-zator principal şi coordonator – Primăria Râmnicului);Ziua Sfântului Ştefan cel Mare şi Sfânt; Memorialul “PreotDumitru Bălaşa”; Prăznuirea anuală a Sfântului AntimIvireanul; Zilele “Dumitru Drăghicescu”; dezbaterea “Artade a trăi sănătos” şi simpozionul ”Haretismul în actuali-tate”. Programul a fost apreciat şi susţinut, fiind un mijlocde conlucrare mai strânsă şi mai eficientă, în interes reci-proc, majoritatea manifestărilor propuse având şi ocomponentă spirituală.

Gheorghe Dumitraşcu, secretarul general al ForumuluiCultural a reiterat că şcoala, biserica şi cultura trebuie săformeze o familie, să acţioneze împreună, conform tradiţiei,idée pentru care a pledat şi Ion Soare, vicepreşedinte aForumului. Mulţi vorbitori printre care Ştefan Stăiculescuşi Nicolae Daneş au facut propuneri interesante carevizează reliefarea unor personalităţi istorice, artistice, mi-litare, cum sunt: Burebista, Decebal, Constantin Brâncuşi,generalui David Praporgescu, căzut în luptele de apărare depe valea Oltului, în Primul Război Mondial, ş. a. Ioan St.Lazăr a prezentat Programul Memorialului “ BartolomeuValeriu Anania”, ediţia a V a, o manifestare complexă cares-a desfăşurat în zilele de 16 şi 17 martie a,c. la Găvile,Călimăneşti şi Râmnicu Vâlcea.

Un rol important în organizarea întrunirii l-a avutpărintele pr. Nicolae State Burluşi, care militează perma-nent pentru conjugarea eforturilor factorilor din domeniulcultural, spiritual, social, în folosul oamenilor.

Am plecat mulţumiţi sufleteşte de la o întâlnireconstructivă, selectă, care, cu certitudine va da roadeleaşteptate, iar colaborarea Forumului Cultural cuArhiepiscopia Râmniculuiva va cunoaşte noi dimensiuni.

Duminică, 22 martie 2015, în Salina Ocnele Mari,aflată la zece kilometri distanţă de Râmnicu

Vâlcea, a debutat Turneul muzical „Armonii pascale”.Evenimentul cultural, realizat de Asociaţia Culturală „ProValores” şi „Amena Studio”, s-a desfăşurat cu binecu-vântarea Inaltpreasfinţitului Părinte Varsanufie,Arhiepiscopul Râmnicului.

În această duminică, închinată Sfântului Ioan Scărarul,care premerge praznicul Bunei Vestiri, ÎnaltpreasfinţitulPărinte Varsanufie a slujit Sfânta Liturghie în Capela SfântaMare Muceniţă Varvara, din Salina Ocnele Mari.

După slujba arhierească, credincioşii care au participatla Sfânta Liturghie şi ceilalţi vizitatori ai Salinei s-au bucu-rat de un spectacol inedit de poezie creştină şi muzicăinstrumentală. Actriţa Daniela Nane a recitat versuri dincreaţia lirică a poeţilor creştini Mihai Eminescu, Radu Gyr,Vasile Voiculescu, Ioan Alexandru, Arsenie Boca, Nichifor

Crainic, Benone Burtescu şi Costache Ioanid, iar pianistaIoana Maria Lupaşcu a oferit un recital din creaţia compo-zitorilor Astor Piazzolla, Constantin Silvestri, GeorgeEnescu şi Paul Constantinescu.

Daniela Nane este actriţă la „TeatrulBulandra” din Bucureşti din anul 1995. Ainterpretat numeroase roluri în piese deteatru şi film. Mare iubitoare de poezie,actriţa a fost invitată de-a lungul timpuluiîn numeroase spectacole culturale.

Pianista Ioana Maria Lupaşcu estecâştigătoare, finalistă sau laureată anumeroase concursuri muzicale dinRomânia, Grecia şi Turcia. Este oprezenţă constantă pe scene de renumedin Italia, România, Elveţia, Croaţia,Slovacia, Lituania, Belgia, Turcia şiSpania. În prezent este solistă concertistăla Filarmonica „Paul Constantinescu” din

Ploieşti.Versurile rostite duminică în taina Salinei Ocnele Mari

au devenit adevărate călăuze în universul poeziei creştine,iar armoniile de pian au luminat taina fiecărui vers,umplând de emoţie sufletul spectatorilor. Poezia şi muzicas-au arătat a fi două forţe spirituale complementare, iarSalina, un loc de taină care îndeamnă la meditaţie şiregăsire interioară.

*

SPECTACOL LIRIC ŞI MUZICAL ÎNSALINA OCNELE MARI

Pr. Iancu Dorin NIFON

Gh PANTELIMON

14 martie 2015CULTURAvâlceană

„Îi mulţumim lui Dumnezeu că putem să le reamintimoamenilor, prin poezie creştină şi prin muzică, frumuseţeaşi nobleţea sufletului omenesc şi, în acelaşi timp, dragosteaşi dorinţa de adevăr, de lumină şi de iubire” (actriţa DanielaNane).

„Acest turneu, care a debutat astăzi, pentru mine este unvis împlinit, iar faptul că totul s-a aflat sub binecuvântareaÎnaltpreasfinţitul Părinte Varsanufie depăşeşte orice poate fispus prin cuvinte, pentru că totul a fost închinat DomnuluiIisus Hristos şi dragostei de Dumnezeu, dragoste din caretoţi ne naştem şi, de fapt, spre care tindem - rostul vieţii

noastre. Am încercat şi prin muzică să mă apropii de poeziacreştină. Am cântat piese româneşti, care ţin de identitateaneamului nostru ortodox” (pianista Ioana Maria Lupaşcu).

„Mă bucur că am fost aici, la acest spectacol care pre-cede fericit inspirat Buna Vestire. E şi pentru spectacol obunăvestire, este şi pentru iniţiativa ArhiepiscopuluiRâmnicului, Varsanufie, cunoscut pentru aplecarea lui sprecultură şi spre ideea de teatru creştin. Eu, ca om de teatru,sprijin foarte mult această idee a ArhiepiscopuluiRâmnicului, pentru că Râmnicul de la începuturile Bisericiiîn lumea modernă a fost un promotor al teatrului creştin.

Celebra mănăstire Bistriţa a găzduit un teatru creştin într-operioadă în care stareţă era maica Olga Gulugan, care a pro-movat teatrul creştin în incinta mănăstirii, în oraşele dinVâlcea şi chiar la Bucureşti. În sfârşit, se continuă o tradiţiefoarte frumoasă datorită Arhiepiscopului Râmnicului. Douăartiste autentice, astăzi, şi Daniela Nane, şi pianista IoanaMaria Lupaşcu, recunoscute, au creat o clipă care mie mi-adat sentimentul că mă aflu la deschiderea unei adevăratestagiuni consacrate teatrului şi poeziei creştine” (dramaturgDinu Săraru).

„MARŞ PENTRU VIAŢĂ” ÎN RÂMNICU VÂLCEA

În perioada 18-25 martie 2015, în România şiRepublica Moldova are avea loc „Săptămâna pentru

viaţă”, sub titlul „Fiecare viaţă este un dar”, al cărei eveni-ment central este „Marşul pentru viaţă”. Aflat deja la acincea ediţie în ţara noastră, „Marşul pentru viaţă” esteorganizat de Asociaţia „Studenţi pentru viaţă” şi se vadesfăşura simultan în peste 60 de oraşe din România şiRepublica Moldova, în data de 21 martie 2015. Anul trecutevenimentul a fost organizat în 40 de oraşe.

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului PărinteVarsanufie, Arhiepiscopia Râmnicului se alătură cu dragacestui eveniment de apărare şi promovare a vieţii şi fami-liei tradiţionale, prin organizarea acestui „Marş pentruviaţă” în oraşul Râmnicu Vâlcea, de la ora 12:00.

„Marşul pentru viaţă” va porni din curtea CatedraleiArhiepiscopale şi va parcurge, fără opriri, următorul traseu:strada Calea lui Traian, bulevardul Tudor Vladimirescu,strada General Praporgescu şi strada Nicolae Bălcescu, cuoprire finală în curtea Arhiepiscopiei. Ca şi în aniiprecedenţi, participanţii vor purta icoane cu Buna Vestire şiMaica Domnului, ca simboluri ale Vieţii, şi pancarte cuurmătoarele mesaje: Dumnezeu este Viaţă; Viaţa, dar al LuiDumnezeu; Biserica susţine Viaţa; Tinerii susţin Viaţa;Adopţia, o alegere nobilă.

*

Anul acesta „Marşul pentru viaţă” are ca temă principală„Fiecare viaţă este un dar” şi îşi propune să evidenţieze fap-tul că fiecare viaţă umană este unică şi are o valoareinfinită, iar societatea nu are decât de beneficiat dacăsprijină persoanele cu nevoi speciale şi, în particular, dacăle sprijină pe mame să dea naştere atunci când se află într-o situaţie dificilă. Ziua de 21 martie a fost aleasă că dată aMarşului deoarece este „Ziua Mondială a persoanelor cuSindrom Down”, iar la nivelul Uniunii Europene, dintrecopiii diagnosticaţi cu Sindrom Down, circa 96% suntavortaţi.

În România se fac circa 400 de avorturi la cerere pe zidoar în spitalele de Stat, rata avorturilor fiind de 480 deavorturi la 1.000 de naşteri, cea mai mare din UniuneaEuropeană şi dublă faţă de cea din SUA. În realitate, rataavorturilor este mult mai mare, deoarece avorturile din cli-nicile private nu sunt raportate la Stat, iar avorturile făcutede femeile românce din străinătate nu sunt nici ele incluse.

Organizatorii şi cei care participă la acest evenimentsocial-cultural îşi doresc să sensibilizeze societatea asuprafaptului că discriminarea persoanelor cu Sindrom Down, înspecial, şi a persoanelor cu nevoi speciale, în general,începe înainte de naştere.

„Considerăm că orice viață umană este demnă derespect şi ajutor, indiferent de alte criterii: etnie, sex, religie,stare de sănătate, stare de dezvoltare etc. Un copil în prima

zi după concepţie nu este mai puţin om decât o persoană înfloarea vârstei, o persoană cu Sindrom Down nu este maipuţin om decât un geniu, o persoană imobilizată la pat nueste mai puţin om decât un campion olimpic. Fiecarepersoană are de dăruit semenilor săi ceva unic şi infinit depreţios, iar societatea, pentru a fi cu adevărat umană, arenevoie să se aplece asupra nevoilor specifice ale fiecăruia,cu delicateţe şi respect. Adevărata civilizaţie nu îi excludeşi nu îi discriminează pe cei aflaţi în situaţii defavorabile!”,a declarat Alexandra Nadane, preşedintele Asociaţiei„Studenţi pentru viaţă”.

„Marşul pentru viaţă” este neconfesional şi apolitic. Prinacest demers bine intenţionat nu se luptă împotriva nici uneialte organizaţii sau instituţii din ţara noastră şi nu se solicităinterzicerea prin lege a avorturilor, ci se doreşte numaiconştientizarea societăţii asupra valorii vieţii umane,indiferent de trăsăturile specifice ale persoanei. Acest lucrureiese şi din cele trei premise principale care stau la bazaorganizării lui: existenţa, unicitatea, demnitatea şi valoareafiecărui om începe din momentul concepţiei; diferitesituaţii defavorabile, precum sarcina neaşteptată ori prim-irea unui diagnostic medical nefavorabil conduc la criza desarcină, o perioadă extrem de dificilă pentru femeie; nece-sitatea sprijinirii femeilor aflate în criză de sarcină, înainteşi după naştere.

Biroul mass media al Arhiepiscopiei Râmnicului

Văzând cartea în mâna lui Ioan St. Lazăr, titlul, de-sigur, aceasta dându-mi-o spre a o cunoaşte ştiindu-

mi sensibilitatea pentru cele două ţinuturi: Vâlcea de nordşi Nordul Bucovinei, dintr-o dată mintea mi s-a înflăcăratşi-am luat-o cu mine la Colocviile Brâncuşi 2015; şi, într-oseară am şi citit-o, i-am făcut şi o umilă şi nevinovată recen-zie, având permanent în faţa ochilor ţinutul de basm alBucovinei, care, mai toată, mai puţin Cernăuţiul şi ŢinutulHerţa, se află pe teritoriul României. Ca să ştie cititorul, cese află acum din întreaga Bucovină în spaţiul Moldoveinoastre, şi care nici nu se compară ca frumuseţe şi bogăţiecu ce este în Ucraina românească-luată cu japca şi neretro-cedată (ca şi Basarabia istorică)! usca-li-s-ar limba şi cerulgurii, ucrainienilor, şi nu ruşilor, căci dacă primii ar fi fostoameni ca lumea în 1990 dădeau înapoi românilor ceea cenu era al lor!...şi ducă-se în Kamciatka, cu totul, pentru cei-au făcut lui Leca Morariu, Traian Cantemir, părinţilor mei,lui Ciprian Porumbescu şi lui Mihai Eminescu...Dar numaiatât? ...70 000 de basarabeni şi bucovineni au fost aduşi for-ţat în judeţul Vâlcea! Ce noroc a dat peste ei!...începând dinMartie 1944, când Mareşalul Antonescu a semnat actulEvacuării, atât de frumos şi bine întocmit, făcând ca astăzisă nu ne fie ruşine că suntem români.

„Câmpulungul în zorile Unirii” ocarte scrisă de Ioan Bieleţchi-Albescu şiTraian Roşu, o culegere de texte, aparţi-nând celor doi, întocmită de Ion Filipciucpe care îl cunoaştem de la Fundaţia„Leca Morariu”, din Suceava, condusăde Maria Olar, carte apărută la EdituraBiblioteca „Mioriţa”, CâmpulungBucovina, 2014.

Dintr-un început, din „Cuvântul îndă-răptnic”, este definit locul şi momentulistoric pentru care a apărut cartea!...laCâmpulung: 21/ octombrie/ 03 noiem-brie 1918, când, cetăţenii întocmesc oMoţiune, care este trimisă a doua zi laFălticeni, Reg. 16, pentru a cere Unireacu România şi intrarea Armatei Române în Bucovina, înSuceava, Siret şi Rădăuţi.

Menţionăm, spiritul critic, autohton, nedesimulat folositde autori: cei de la Câmpulung, Vatra Dornei şi GuraHumorului (unde este reşedinţa de vară a doamnei MariaOlar-ţinut de vis şi unde mergea, la Băi, Leca Morariu) auacţionat „în spiritul disciplinei şi loialităţii deprinse de lafoştii stăpâni austrieci (dar şi într-un romantism cras: Leca

Morariu, douăzeci şi şase de ani mai târziu, obligând-o peOctavia, soţia sa, cu pistolul, să-l urmeze la RâmnicuVâlcea!). Bucovina care avea capitala la Cernăuţi.

Subliniem limba folosită, curat românească şi presăratăcu bucovinismele „îndărăptnic”, „indigenat”, „ţinutaşii”,

„poporenii”... Să nu uităm că foarte mulţidin cei „indigenaţi” la Vâlcea în Oltenia „desub Munte”, în 1940 şi 1944, au primit pos-turi de preoţi şi profesori, învăţători în şcoli-le şi parohiile vâlcene şi că foarte mulţi dinjudeţele Ţării mergeau la Universitatea dinCernăuţi cu predare în limba română deşi,Cernăuţiul, era sub autoritate germană! CeRomânie frumoasă era odată! Cât de mult aluptat România postbelică, şi a reuşit, să păs-treze şi să generalizeze această limbă şiautoritate fără seamăn, amândouă, în istoriaîndelungată a acestui ţinut „rotund”...

Recunoaştem spiritul acestei cărţi scriseatât de frumos: Nicolae Iorga, 1908, „IstoriaŢării prin cei mici”!...ce să mai adăugămnoi, cei ruşinaţi de clasa mijlocie instalată-

creată artificial după 2000!...Şi revenind la locul faptei, a marii înfăptuiri din 1918,

citim în carte, că, la Cernăuţi, Unirea s-a produs prin „insu-recţie armată” făcută în 07 Noiembrie 1918 de cătreRegimentul 8 Lugoj cu „180 de honvezi români” din armataaustro-ungară! dezertată de pe frontul rusesc de lângăTiraspol (să mai spună cineva că Unirea cea Mare nu a fostfăcută prin voinţă populară!)! Regiment condus de Ilie

„CÂMPULUNGUL ÎN ZORILE UNIRII”BUCOVINA DRAGOSTEA MEA!

Dorin Iancu NIFON

15martie 2015 CULTURAvâlceană

Lazăr (şi pe bunicul meu şi fratele meu mai mare i-a chematIlie, ca şi pe Generalul Gorjan din Drăgăşani! acum dinRâmnic, sau pe Ilie Petrescu, Ilie Predescu, IlieMoromete...Eli, Eli, lama sabactani!) şi care pune tricolo-rul pe turla Primăriei din Cernăuţi şi se supune ConsiliuluiNaţional Român din Bucovina. Pe 11 noiembrie1918 înCernăuţi intră Generalul Iacob Zadik în fruntea Diviziei a8-a, Regatul României, şi inimile noastre se umplu, chiaracum, în februarie 2015, de mândrie curată... Scrie în cartecă, foarte important, eliberarea Bucovinei s-a făcut de subtutela austriacă şi a „legionarilor ucrainieni”, iată, încă deatunci, japcagii care ar fi vrut Moldova toată! nu s-au lăsatpână la urmă şi au luat şi Basarabia istorică...Lăsaţi domni-lor cominternşti kgb-işti, da, ştim, am mai spus odată!

Congresul General al Bucovinei votează pe 15/28noiembrie 1918 (două date: stil nou şi stil vechi-aşa-i cuslavii ăştia, de la Răsărit) Unirea Bucovinei cu RegatulRomâniei! Să mai spună cineva că Regatul şi-a alipit terito-riile noi şi, nu ele, teritoriile şi populaţia, au dorit Unirea!

Dar să vedem atmosfera, de-atunci: o societate extremde coruptă-la pag. 81, citim: „Un individ oferea 500 de

coroane secretarului comunal din Câmpulung, Ioan Anghel,ca să-i mijlocească eliberarea unui certificat de indigenat,când urma încetăţenirea şi recesământul”. Să nu credeţi căeste ceva atât de simplu; tatăl meu, în 1948-RâmnicuVâlcea, când trebuia să primească buletinul de indentitate,nou, cu noua Republică Populară Română, pentru a fi con-semnat ca cetăţean român a avut nevoie de o confirmareoficială, din R.S.S. Moldovenească, şi anume că pe listelede recesământ din 1930 figura „cetăţean român”! altfel,cine ştie ce eram astăzi?...evreu, german, turc, tătar, ungur,rutean...căci români, atunci, în Hotin, erau douăzeci la sută!Şi iată cum continuă autorii... „Puţini au tăria încercărilorde mituire cum a făcut-o d-l Anghel”. „Mita şi corupţia des-chid astăzi oraşele şi satele noastre unor elemente carenumai binele nu ni-l doresc”. „Indivizi care până înaintecâteva zile erau încă supuşi turci, astăzi au indigenat încomune româneşti pe care o singură dată le-au văzut.” Cefrumos, ce interesant, ca şi în Râmnicul nostru drag, undeprin anii cincizeci primar era un ţigan (nu eu îi ziceam aşa,că doar eu m-am născut în „Versailles” şi am fost omologatrefugiat, de proşti!...)! Sau mai târziu, în 2012, când preşe-

dintele Traian Băsescu era făcut tătar sau bătăuş de copii peteleviziunile penale de către duşmani ai poporului adevărat,şi pe care rânjeau cei fără de frică, făcându-l „Băse”, de lace cuvânt, derivat, oare?

...Realităţi incredibile ni se descriu, dovezi de sărăcireşi bajocorire a elementului românesc: şcoli în care plouă,clase liceale fără români, toate acestea apărute în textepublicate de Bieleţchi în „Glasul Bucovinei” celebrul ziarpreluat mai târziu de Aurel Morariu, fratele lui LecaMorariu!...săracii de ei!...ce destin!

Citează undeva Filipciuc pe Ioan Bieleţchi: „Un poporpoate concura cu altele numai în urma supremaţiei sale cul-turale, iar lipsindu-i acesta va rămâne orb!” Desigur, amân-doi consideră Cultura, ca şi marele Eminescu, mai întâi cao componetă a bunăstării şi economicului, şi mai apoi adansului, a istoriei, a performanţei poetice...O carte nesem-nificativă la prima vedere, dar care vedeţi la câte gânduri,realităţi, ne duce atunci când o citim, consemnăm despreea!

Petre CICHIRDAN

nă”, anul I, nr. 8-11, septembrie-octombrie 2008 (I) şi anul II, nr.12-15 ianuarie-martie 2009 (II);

15. Timp favorabil pentru holera aviară, în „Lumea satului”,anul V, nr. 5(82), 1-15 martie 2008;

16. Tranziţia în agricultura României, în „Cultura vâlceană”,anul II, nr.16-17, aprilie-iunie 2009;

17. Virusul gripei A H1N1 - sfaturi pentru medicii veterinari,crescătorii de porci şi personalul din industria cărnii de porc, în„Cultura vâlceană”, anul II, Nr.18-21, iulie-octombrie 2009;

18. Cancerul – o enigmă încă nedescifrată, în „Forum V”,anul IV, nr. 2(11)/2009

19. Ion Şt. Furună (1860-1937) – o mare personalitate a med-icinii veterinare româneşti în „Studii vâlcene”, serie nouă, Nr. V(XII)/2009;

20. Ziua naţională a medicului veterinar la Râmnicu Vâlcea -15 Mai 2009, în „Povestea vorbei”, anul III(IX), nr. 12(36),octombrie 2009(I);

21 Gripa (fluenza) porcului (gripa porcină), în „Cultura vâl-ceană”, anul II, nr. 22-24, noiembrie-decembrie 2009;

22. 35 de ani de învăţământ superior medical veterinar înRepublica Moldova, în „Cultura vâlceană”, anul III, nr. 25-28,ianuarie–aprilie 2010;

23. Ziua naţională a medicului veterina r- 15 mai 2010, în

„Cultura vâlceană”, anul III, nr. 29-33, mai-iunie 2010;24. Academician Ana Aslan, în „Povestea vorbei”, anul

III(IX), nr. 13(37), decembrie 2009;25. Ion Cantacuzino (1863-1934), în „Cultura vâlceană”, anul

III, nr.34-35, iulie 2010(I) şi nr. 36-37, august 2010(II);26. Doi patrioţi români – Andrei Şaguna şi Vicenţiu Babeş, în

„Cultura Vâlceană”, anul III, nr. 38-39, septembrie 2010;27. Miracolul agricol japonez, în „Povestea vorbei”, anul IV,

nr. 3(40), septembrie 2010;28. Cancerul în opinia dr. Rudolf Breuss, în „Cultura vâlcea-

nă”, anul III, nr. 40-41, noiembrie 2010;29. DIAVIT – medicina românească dă o lovitură internaţio-

nală: diabetul tratat cu un nou medicament naturist, în „Culturavâlceană”, anul IV, nr. 46-47, februarie 2011.

ANEXA II:DISTINCŢII

– Medalia „A 20-a aniversare a eliberării patriei”, Decret510/1964;

– Medalia Muncii. Decret 430/1965;– Ordinul Muncii Clasa a III-a , Decret 138/1971;

– Medalia „25 ani de la proclamarea Republicii”, Decret480/1972;

– Medalia „Meritul Agricol”, Decret 21/1974;– Medalia Jubiliară „A 40-a aniversare a RSR”/ 23 august

1984;– Medalia pentru progresul medicinii veterinare, Asociaţia

Generală a Medicilor Veterinari din România – Filiala Vâlcea,diploma nr. 1800/1997;

– Diplomă de Excelenţă, Asociaţia Generală a MedicilorVeterinari din România – Filiala Vâlcea, 2008;

– Diplomă omagială cu prilejul împlinirii vârstei de 75 de ani,Forumul Cultural al Râmnicului şi Societatea Culturală „AntonPann”, Râmnicu Vâlcea2008;

– Diplomă omagială cu prilejul împlinirii vârstei de 75 de ani,Asociaţia Seniorilor din Educaţie, Ştiinţă şi Cultură RâmnicuVâlcea, 2008;

– Diplomă de merit, A XXXIX-a ediţie a Festivalului „Laizvorul dorului” – Băbeni, Societatea Culturală, Literară şiFolclorică „Dragoş Vrânceanu” Băbeni;

– Diplomă de merit cu ocazia zilei internaţionale a per-soanelor vârstnice, Consiliul Judeţean Vâlcea şi Filiala Vâlcea aU. G. P. P., 2008;

– Diplomă jubiliară cu prilejul aniversării a 680 de ani de lavictoria lui Basarab I – Întemeietorul asupra lui Carol Robert deAnjou în luptele de la Posada din 9-12 noiembrie 1330, AsociaţiaNaţională „Cultul Eroilor” – Filiala Vâlcea, 2008.

(urmare din p.11) VASILE GREVUŢU - specialist...

RĂZVAN IONIŢESCU

Lui George Filip

Unui poet departe de ţară,Aşezat în ţara “aezilor” luiÎi doresc prin această coalăSă-i rămână Iubirea iubindă haihui…Să-i răsară in piepţi minuni ferecateDacă-i mai există, ori dacă se mai cade…Un suflet rupt în trupu-i să-i coase FericireaAleşilor aceştia, cei pustiiţi de vânturiŞi trântiţi în ţeasta Dorului,Otrăviţi de depărtăriCu sentimentele aşezate în palme prea moi,Cu paşii prea goi…Lor, lui, desculţilor aceşti plecaţiÎnlăuntrul fiinţelor noastre,Le cer permisiunea să iubesc

Ramul, florile, Frunzele pământului românescNăscute din patima, cântul şi durerea lorCu iz nepământesc.Îţi cer, de aici, din poalele a tot ce-i dulceŞi-atât de “românesc”Păstrează-mi, te rog, şi mieUn colţ din eternitatea ÎnstrăinăriiSă pot a cunoaşte lacrimile Depărtării,Strângerea pumnuluiŞi angina ce-ncearcă inimileAtunci, când sunt Veşnic aiciŞi de o viată plecat de-acasă…Îţi mulţumesc că mi-ai reamintitCât sunt de norocos şi fericitSă-mi rătăcesc inimile-n ţara mea,Durerile, năravul, iubirile şi dorulLa firul ierbii unde şade firea mea,Sărutul Naşterii şi Moartea sa…

Poetului “aezilor…”

POVESTEA ŞTRANDULUITERMAL DIN CĂCIULATA

În anul 1973 a fost executat, de cătreI.F.L.G.S. din Bucureşti (actualul

FORADEX) Sonda 1004 pe malul stâng alpârâului Căciulata (din Călimăneşti) şi lacirca 600 – 800 metri vest de şoseauaRâmnicu Vâlcea – Sibiu. S-a forat în anul1973 până la adâncimea de 1200 metri şi s-aobţinut apă minerală termală (470C). Apaacestui izvor are mineralizare de 4,068‰,este sulfuroasă, cloro-sodică, necarbonatatăşi are un debit de 450 metri cubi pe zi. Dinpunct de vedere medical este indicată însuferinţele reumatismale, tulburări vasculare(arterite) şi sechele posttraumatice ale mem-brelor superioare şi inferioare, sub formă debăi.

Având în vedere aceste calităţi ale noiisurse minerale, conducerea ComplexuluiBalnear Călimăneşti, formată din ConstantinPredescu – director coordonator, dr.Gheorghe Mămularu – director medical,Boris Hirui – director comercial şi DumitruFilip – contabil şef, a hotărât să construiască,

lângă sonda, termală un ştrand. C. Predescul-a rugat pe domnul ing. Dan Predoiu, direc-tor general la T.C.H. Ciunget din judeţulVâlcea, să ne ajute cu utilaje de la unitateadomniei sale în construirea acestui ştrand.Dl. ing. Dan Predoiu a fost de acord şi înlunile aprilie şi mai 1974 au fost efectuatelucrările la ştrandul amplasat în apropiereaizvorului.

Atunci am avut fericitul prilej să-l cunoscpersonal pe domnul ing. Dan Predoiu, larugămintea d-lui C. Predescu, l-am consultatşi i-am indicat tratament; suferea dehipertensiunea arterială.

La sfârşitul lucrărilor domnul ing. DanPredoiu a refuzat orice plată sau compensări.Ne-a spus că ştrandul termal de la Căciulataeste un cadou din partea HidrocentraleiCiunget.

Frumos gest!În apropierea ştrandului Complexului

Balnear Călimăneşti a fost construită, din(continuare în p.16)

martie 2015CULTURAvâlceană16

Ziar de cultură realizat de SC INTOL SRL Editura INTOL - PRESS.

Director: Petre CICHIRDANConsilier editorial: Constantin POENARUSenior editor: Arhim. Veniamin MICLEColaboratori: Felix SIMA,

Mihai SPORIŞ,Vasile GREVUŢU, Simona Maria KISSGheorghe PANTELIMONAdina DUMITRESCU

Tehnoredactare computerizată: Bogdan CICHIRDAN.

Adresa: Calea lui Traian 169, bl. 5, sc. E, ap. 3Tel/Fax: 0250.736615, 0350.401254, 0746.029824, E-mail: cichirdan@yahoo.comParteneri media: www.globalartfusion.com, RevistaInterferenţa Artelor, www.publiconline.ro, www.pub-lictv.ro, www.pcichirdan.go.ro

Preţ: 3 lei

NOTĂZiarul apare cu 16 pagini, când poate, ca să respecte Legea 186/2003! Ziarul se adresează cetăţenilor cu

diverse preocupări culturale de la sat şi de la oraş. Articolele, grafica, fotografiile nesemnate aparţin edi-torului. Autorii păstrează responsabilitatea conţinutului.

Tipărit la Prodcom, Tg. Jiu, 20.05.2015

DOAMNA CONFERENŢIAR UNIVERSITAR DOCTOR ŞI DECAN, DIACONU ELENA, ÎNTRE PREŢUITELE MODELE UMANE VÂLCENE

„Valoarea unei naţiuni este dată de numărulpersonalităţilor de valoare, purtătoare de pro-

gres.”Ne face plăcere să începem mărturisirea noastră de

credinţă cu ideea-sinteză: „Spune-mi cum e învăţătorul şi-am să-ţi spun cum este poporul”.

Este recunoscut faptul că progresul omenirii nu mai estedependent numai de resursele naturale, ci de competenţeleşi de valorile umane active, la formarea cărora contribuie şimodelele umane.

Fiinţa umană se naşte cu predispoziţii care sunt numaipunct de plecare şi bază pentru viitoarea posibilă dez-voltare.

Formarea, dezvoltarea, perfecţionarea, performanţadepind de mediul educogen în care se formează insul şigeneraţia, şi, mai ales, de idealul de viaţă, de aspiraţia şi deefortul individului pentru a se dezvolta. Din acest punct devedere, fiecare este un „Constructor de sine”.

Dar noua generaţie nu creează cunoştinţele de care arenevoie.

Omul este fiinţă socială. Preia cunoştinţe şi modele decomportament de la generaţiile adulte coprezente, între caremarile personalităţi sunt implicate şi în creaţiile privitoarede progres şi ca modele de competenţe, performanţe şi ati-tudine în mediul social.

Vâlcea a avut şi are modele umane, care trebuie făcutecunoscute într-un mediu social cât mai larg.

Printre ele înscriem numele doamnei, conferenţiar uni-versitar doctor Diaconu Elena, decan la Facultatea deContabilitate şi Finanţe a Universităţii „Spiru Haret”, dincentrul Râmnicu Vâlcea.

În această categorie-de personalitate model-rostim cupreţuire şi respect numele doamnei Diaconu Elena.

A lucrat ca economist licenţiat la mai multe instituţii,fiind solicitată în organizarea şi conducerea activiăţii deeconomist, contabil şef, director... iar în ultimii ani este

cadru didactic universitar. Pe unde a lucrat a sfinţit loculprin performanţa profesională, dăruire totală şi modelulunui „Om de omenie” corect, harnic şi cu respect şi grijăfaţă de semeni.

I-am cunoscut direct activitatea; am fost prezent şi cândşi-a susţinut doctoratul şi am ascultat laudele membrilorcomisiei de doctorat.

Valoarea unei naţiuni este dată de numărulpersonalităţilor de valoare purtătoare de progres şi demăsura în care este preţuită valoarea.

Este preţuită şi admirată de către studenţi şi de colegi.Cu aleasă preţuire, îi urez acestui model uman viaţă

lungă, sănătate şi putere de muncă spre câştigul nostruuman şi social.

Profesor universitar doctor,Alexandru POPESCU-MIHĂEŞTI

Preşedintele Forumului Cultural al Râmnicului

TelegramăMinistrului acum îi scriu,Să premieze toţi soldaţii,Ce mi-au venit la inundaţii,Salvând butoiul cu rachiu.

Descărcarea norilor

Într-un sat la inundaţii,Plâng şi strigă sinistraţii,Că de ploaie nu mai scapăŞi au cârciuma sub apă !

DeznădejdeCând ploile din luna Mai,

Dezastru-n curte i-a produs,De supărare, nea’ MihaiDirect la cârciumă s-a dus.

Ajutor la inundaţiiCând apa, casa i-a distrus,I-a dat guvernul bani de altaŞi ocolind prin curte balta,În cârciumă cu ei s-a dus.

Gaze, pericol de explozie!Toată vara-a spus Guvernul,Vorbe dure către ruşi ;Dar noi vom trăi infernul,Stând cu gheaţa pe la uşi.

Unde-s nameţii de odinioară?Spuneau sătenii cu regrete,Că nu-i o iarnă-adevăratăŞi n-au primit ca altă dată,Remorci cu lemne şi pachete.

Dar la anu' ?!Afară-i viscol si poleiDar la Crăciun am o speranţă,Sacrific porcul de faianţă Că am în el vreo zece lei!

SubvenţiePentru casa inundată,

De la stat primind răsplată,Azi mi s-amplinit speranţa,Să plătesc la bar restanţa.

Ajutor cerescPrimarul s-a rugat la soare, Să-i mai topească din ninsoare,Iar astrul i-a intrat în graţii, Ş-apoi urmară inundaţii.

CutezătoriiVre-o şapte, opt săteni semeţi, Săpând tunele prin nămeţi,S-au dus cu toţi la magazin,Să-şi cumpere ţigări şi vin.

ION MICUŢDezastre naturale

(epigrame)

jaleş cu reverie

o idee nuanţare sau o frunză-n amar de strigare stomaticăamăreală stomahicăscârţâit ca de plângere la tăierea din floare muget din străfund

străbătut de un radixsau poate o toană de aprig izvorgoană de picior călător dintr-o râpă prea neagrăsau prea aplecată înspre jaleşul încolţit de stindard ca un simbol…de mână amândoi amântrei mai putem să găsim

un picior simţitor călător sau o inimă picurândă de jale pentru cercul durerii şi ce bocet e jalea pentru suflul acela cotit obosit să tot fugăprintre pietre de moarăunde-ar vrea să-ntâlneascădoar izvorul şi lucrul curatjaleşul mărul sau părul brumat…

stăm de mână sub râpa cea neagrăcurăţindu-ne ochii o femeie bătrână şi o plantă tot aşa de bătrână ca lumea un izvor sau un râu ce se varsă în altul mai mare şi o viaţă rărită în iţe tradiţiiprea-mărind numai banul din suspine, din jale se coace şi se-mparte o pâine

se sărează şi-nghite mestecat dumicat şi se ţesepentru lumea de mâinealb ştergar fluturatalbă floare de jaleşspumă albă de râu aşezat într-o matcă de miereînviere de tei

înviere de vreireverie

ADINA DUMITRESCU

(urmare din p.15) POVESTEA ŞTRANDULUI TERMAL...lemn brut, căsuţe confortabile, şi la 1 iunie 1974 ştrandul aintrat în funcţiune.

Pe la începutul lunii iunie C. Predescu şi D. Filip au plecatîn concediu de odihnă. Le-au ţinut locul eu şi dl. Aurel (Relu)Moise-şeful biroului contabilitate. Acesta a venit la mine îngri-jorat şi mi-a spus că nu ştie cum să justifice ştrandul dinCăciulata, nu găseşte acte contabile ci doar există cele deexpropiere. Atunci i-am spus ia dosarele şi documentele con-tabile punându-l în legătură cu dl. Popian, directorul Băncii,care a fost la Călimăneşti pe la începutul anului 1974. Dânsul a

găsit o soluţie formidabilă, a încadrat noul obiectiv lângă altulmai redus, care nu se terminase, era în derulare. Atunci dl. ReluMoise a răsuflat uşurat.

Ştrandul termal de la Căciulata a fost vizitat, din anul 1974,de numeroase persoane care veneau aici în scop terapeutic saude agrement.

Ştrandul termal de la Căciulata a fost primul construit înoraşul şi staţiunea noastră.

Dr. Gh. MămularuCălimăneşti