7/23/2019 Cultura Medievală Și Aristotelismul 2

http://slidepdf.com/reader/full/cultura-medievala-i-aristotelismul-2 1/4

Cultura medievală i aristotelismul. Contextul receptăriiș

Ideologia dominantă în Evul Mediu este religia. Întotdeauna aceasta a constituitinstrumentul cel mai potrivit conservatorismului social al claselor dominante. Însă înnicio altă perioadă religia nu s-a manifestat cu mai multă intoleran ă sau cu atâta sete deț

domina ie politică i spiritual ca acum.ț ș

Analizând cauzele ce au dus la primatul teologiei asupra întregii vie i ideologice înț

Evul Mediu, Engels spunea ″iserica i proprietatea ei funciară asigurau o legătură realăș

între diferitele ări! organiza ia feudală a "isericii a luat su" o"lăduirea religiei orânduireaț ț

de stat feudală laică. În afară de aceasta, clerul era singura clasă instruită. Era deciinevita"il ca dogma "isericească să constituie elementul primordial i "aza oricăreiș

gândiri. tiin a dreptului, tiin a naturii, filozofia, întregul con inut al acestor tiin e eraȘ ț ș ț ț ș ț

 pus în concordan ă cu învă ătura "isericii.″ț ț

#in cauza e$cluderii de la via a culturală a societă ii, păturile muncitoare nu puteauț ț

a%unge la ela"orarea unei concep ii tiin ifice despre lume. &a rândul lor, reprezentan iiț ș ț ț

for elor înaintate ale societă ii feudale, nefiind spri%ini i de o masă organizată, derutai iț ț ț ș

intimida i de iserică, nu î i puteau afirma decât foarte greu dorin a de a cerceta i aț ș ț șspune adevărul în manieră o"iectivă. 'u toate acestea, acceptând compromisul, sauuitlizând tactica deg(izării adevărului pentru a induce în eroare oficialitatea, opozi iaț

împotriva "isericii i ordinii feudale s-a manifestat în forme din ce în ce mai îndrăzne e iș ț ș

cu o amploare crescândă. ″)pozi ia revolu ionară împotriva feudalită ii *spunea Engels-ț ț ț

stră"ate întregul Ev Mediu i îm"racă, după împre%urări, forma de mistică, de erezieș

desc(isă sau de răscoală armată.″

+ormele concrete ale acestei opozi ii ideologice au variat, prezentând particularită iț ț

distinctive pentru diferitele ări din )rient sau din )ccident. În general, această opozi ieț țs-a manifestat fie în cadrul unor dispute ideologice, vizând interpretarea unor pro"lemfilozofice particulare ca aceea a naturii i valorii no iunilor generale , fie su" formaș ț

unor încercări mai directe de a reduce autoritatea "isericii în limite mai rezona"ile, pentrua se sta"ili o linie de demarca ie între cunoa terea religioasă i cunoa terea tiin ificăț ș ș ș ș ț

toria adevărului du"lu.

7/23/2019 Cultura Medievală Și Aristotelismul 2

http://slidepdf.com/reader/full/cultura-medievala-i-aristotelismul-2 2/4

+a ă de filozofia greacă în ansam"lu, religia cre tină, al cărei con inut doctrinalț ș ț

avea în centru conceptual unei lumi ″de dincolo″ i al unei divinită i care ar fi creat lumeaș ț

din nimic, s-a manifestat printr-o vie opozi ie, de i e$istau evidente afinită i cu idealismulț ș ț

filosofic. Admi ând ideea unei divinită i atotputernice, sau aceea a caracterului divin alț ț

naturii, autorii elini n-au a%uns până la concluzia, care li s-a părut o supremă a"surditate,că divinitatea ar fi creat lumea din nimic.  Ex nihilo nihil  pare a fi una din premiselecaracteristice ale gândirii eline. Afirmarea crea iuniiț  Ex nihilo  reprezintă, dimpotrivă,dogma fundamentală a religiei cre tine.ș

ro"lema acordului cu legile ra iunii nu s-a pus în cre tinism în faza lui ini ială!ț ș ț

dimpotrivă, cercetarea adevărului, în sensul unei e$plicări rationale a faptelor, era privităde oamenii "isericii ca o ini iativă eretică i fără sens. ″'red pentru că este a"surd″,ț ș

acesta era crezul lui /ertulian, unul dintre părin ii "isericii cre tine.ț ș

reluând i modelând în cadrul unei sinteze proprii elemente ale filozofiei antice,ș

cre tinismul a putut satisface aspira iile cele mai diferite, sporindu- i cu rapiditateș ț ș

numărul adep ilor, dezvoltându- i doctrina morală în direc ia unei concep ii potrivitț ș ț ț

căreia ″materia″ este izvorul răului i al păcatului, mântuirea omului constând înș

adevărata cunoa tere, în "iruirea atrac iei pe care, su" diferite forme, ″materia″ o e$ercităș ț

asupra sufletului. ) sc(im"are totală a perspective morale în raport cu antic(itatea clasicăare loc, marcând trecerea de la o filozofie ce punea accentual pe autonomia persoanei la

una potrivit căreia omul tre"uie considerat ca o creatura neputincioasă i dependent, alșcărei destin este (otărât de o for ă supranaturală.ț

0peran a într-o societate în care to i oamenii să poată trăi în armonie i egalitateț ț ș

deplină, necunoscând o altă lege, înafara celei emanate de voin a divină, a însufle itț ț

con tiin a cre tină încă din perioada eroică a începuturilor. 1lterior, via a religioasă aș ț ș ț

cre tinismului capătă forme noi, în accord cu dezvoltarea "isericii care, constituindu-seș

într-un corp ierar(ic, devine interpreta autorizată a 0cripturii. /reptat, clericii, în frunte cuepiscopii do"ândesc o putere din ce în ce mai mare, dând na tere unei noi aristocra ii,ș ț

acaparatoare i autoritară, necru ătoare cu cei care î i permiteau să gândească altfel.ș ț ș're tinii de rând protestează i apar secte democratice care atacă episcopii i slăvescș ș ș

 proorocii. Încetul cu încetul, episcopul de la 2oma, nedorind să î i împartă autoritatea cuș

episcopii altor centre, do"ânde te calitatea de prim reprezentant al "isericii, primatul săuș

fiind recunoscut pretutindeni. iserica devine o for ă i ierar(ia "isericescă do"ânde teț ș ș

7/23/2019 Cultura Medievală Și Aristotelismul 2

http://slidepdf.com/reader/full/cultura-medievala-i-aristotelismul-2 3/4

trăsături monar(ice din ce în ce mai evidente. 're tinismul se transformă astfel într-unș

aliat ideologic al ierar(iei feudale.

'on tiin a cre tină este dominată de un singur ideal, cel de sfin enie, de puritateș ț ș ț

sufletească. reten ia e$cesivă la în elepciune este considerată o tentative a diavolului, totț țatât de condamna"lă din punct de vedere moral ca i lăcomia sau seduc ia. rincipalaș ț

virtute a cre tinului constă în a se conforma normelor din căr ile sfinte. Astfel apare unș ț

effort imens pentru ela"orarea i apărarea dogmelor cre tine.ș ș

Au avut loc numeroase controverse în ceea ce prive te încercarea de consolidare iș ș

 %ustificare a dogmei, a%ungându-se inevita"il la raportul dintre ra iune i credin ă,ț ș ț

 pro"lemă cu infinite i grave implica ii morale. În centrul acestor controverse se aflăș ț

rela ia dintre religie i filozofie. entru o perioadă îndelungată, oamenii "isericiiț ș

consideră filozofia ca o ″în elepciune păgână″, o în elepciune care acordă prea multăț țaten ie ra iunii i autonomiei individuale, spiritului de laicitate i li"erei cugetări,ț ț ș ș

su"minând astfel autoritatea "isericii i a dogmei revelate. ână în secolul al 3III-lea,ș

termenii  philosophi iș  sancti  vor sugera opozi ia dintre două moduri de a concpeț

 pro"lemele e$isten ei i ale vie ii morale4 unul propriu fiin elor lipsite de (arul credin ei,ț ș ț ț ț

înclinate să considere ra iunea drept ormă supremă a adevărului i conduitei umane!ț ș

celălalt, propriu părin ilor "isericii, caracterizat prin supunere totală fa ă de autoritateaț ț

 "isericii i încredere în adevărul revela iei divine. În centrul efortului depus de "isericăș ț

de-a lungul întregului ev mediu vas ta tendin a de a înfrâna veleită ile de independent aleț ținteligen ei umane, prin su"ordonarea totală a vie ii intelectuale fa ă de dogmele religieiț ț ț

cre tine. Însă, pentru numero i reprezentan i ai catolicismului medieval, părin i i doctoriș ș ț ț ș

ai "isericii, filozofia a e$ercitat o atrac ie irezisti"ilă, declan ând un process de criză aț ș

sentimentului religios.

usă la îndoială doar de fanaticii credin ei oar"e, autoritatea ra iunii va fi frecventț ț

invocată în istoria cre tinismului medieval, semnifica iile ei fiind cel mai adesea căutateș ț

în scrierile filozofilor antici. 'ălugărul Anselme 5678-5569 a dat o e$presie

semnificativă unei tendin e afirmate cu multă vreme înainte4 ″ 0cripturile i isericaț șimpun credin ei noastre ni te dogme, ca acelea despre e$isten a lui #umnezeu iț ș ț ș

incarna ie! omul nu poate accede la ele decât pe calea autorită ii, i ra iunea nu ne poateț ț ș ț

conduce acolo. #ar când credin a e$istă, omul are în plus tendin a de a gândi dogmele, deț ț

a le cerceta motivele. Isaia spune4 dacă nu crezi nu vei în elege. #ar pe de altă parte,ț

credin a noastră caută să în eleagă! în elegerea pe care o putem do"ândi asupra dogmelor ț ț ț

7/23/2019 Cultura Medievală Și Aristotelismul 2

http://slidepdf.com/reader/full/cultura-medievala-i-aristotelismul-2 4/4

este ca un intermediar între credin a pură i viziunea direct pe care cei ale i o vor aveaț ș ș

despre realitatea divină.″

În aceste condi ii i-a făcut apari ia filozofia scolastică a evului mediu. 0colasticaț ș ț

este filosofia religiei ″slu%nica religiei″. 0u"ordonarea filosofiei fa ă de religie era oțnormă a"solută care tre"uia urmată atât în reproducerea, cât i în a%ustarea filosofieiș

antice la învă ătura cre tină. /otu i, în sânul filosofiei oficiale a "isericii s-a putut afirmaț ș ș

o mi care de idei care, cu multe limitări i contradic ii, a însemnat o formă de reac ieș ș ț ț

 pozitivă împotriva autorită ii tutelare a "isericii.ț

În istoria scolastică medievală se pot distinde două perioade4 prima, din secolul alI3-lea, până la începutul secolului al 3III-lea, iar cea de-a doua până spre mi%loculsecolului al 3I:-lea. rima perioadă este caracteriza ă prin efortul de a adapta logicaț

aristotelică i filosofia platoniciană i neoplatoniciană la învă ătura cre tină. A douaș ș ț ș perioadă este de desăvâr ire i lărgire a scolasticii, constând în folosirea filosofieiș ș

aristotelice, acum mai "ine cunoscută dar denaturată totu i, în slu%"a dogmelor "iserice ti.ș ș

Epitetul ″scolastic″ a fost ini ial atri"uit celui care preda cele apte ″arte li"erale″ț ș

în colile mânăstire ti întemeiate de 'arol cel Mare.ș ș