CULTURA, LA FUNDUL SACULUI - Suplimentul de...

INTERVIU CU SCRIITOAREA ANCA VISDEI:

„GIACOMETTI NU POATE FIÎNȚELES FĂRĂ PĂMÂNTUL UNDE S-A NĂSCUT“

ANUL XV w NR. 652 w 6 – 12 IULIE 2019 w REALIZAT DE EDITURA POLIROM ȘI ZIARUL DE IAȘI PAGINILE 8-9

Vara este un manual al revoltei înfrânte. O colecție de aventuri interioare în careabandonul triumfă în lupta cu singurătatea și vidul.

CAMUS ȘIFRUGALITATEACALMĂ

DANIEL BREAZ –DISOLUȚIE ÎN LOC

DE SOLUȚIE

PAGINILE 2-3

PAGINA 10

PETERMATTHIESSEN –LEOPARDUL DE ZĂPADĂ

PAGINA 12

Un fragment în avan -premieră din volumul în curs de apariție laEditura Polirom.

CULTURA, LA FUNDUL

SACULUI

2ANUL XV NR. 6526 – 12 IULIE 2019actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

DANIEL BREAZ –DISOLUȚIE ÎN LOC DE SOLUȚIE

Cultura, la fundul sacului

RADU CUCUTEANU

Înscăunat în noiembrie 2018, Da�niel Breaz părea să dețină o seriede atuuri pentru poziția de minis�tru: rector al Universității „1 De�cembrie 1918“ din Alba Iulia,matematician premiat interna �țional, cunoscător al mediului aca �demic, al nevoilor acestuia, aplecatspre cercetare, deci știind preabine greutățile pe care le întâm�pină cercetătorii etc. Numai că nua fost așa. Urmându�i lui GeorgeIvașcu, actorul care și�a jucat atâtde prost rolul de ministru încâtnici nu a putut să și�l ducă până lacapăt, Daniel Breaz a avut grijă săse remarce în spațiul public prindeclarații cel puțin fistichii.

Una dintre acestea, cu un ră�sunet destul de mare, a fost cea încare, spunând că este un sus �ținător al familiei tradiționale (șiaceasta nu este o problemă), acompletat cu îndoiala ce�l încear �că în privința existenței familiilormonoparentale în România. Sur�prinzătoare a fost și declarația căexistă o formulă matematică a fa�miliei – formulă pe care nu ne�aoferit�o însă.

Apropierea de trecuți miniș �tri nu se limitează numai la nu�mele lui George Ivașcu, prinieșirile sale la rampă Daniel Breazamintind de Lucian Romașcanu,cel aterizat în post direct de laconducerea unei părți a presei ta�bloide. Ba chiar prezența sa înaceastă postură suportă apropieride un alt fost rector devenit cele�bru pe scena politică, ValentinPopa, fost ministru al EducațieiNaționale, venit de la Suceava:ambii s�au remarcat prin gafele

comise și prin proasta stăpânire alimbii române. „Ca și cadru didac�tic“, „poet care l�a dat România“sunt numai două ipostaze aleapropierii lui Daniel Breaz de Vio�rica Dăncilă.

Acest lucru este grav în sine,căci ne arată cât de gol este înrealitate împăratul: cacofoniile,lipsa prepozițiilor, amestecul deidei ne arată în realitate o gân�dire sincopată, care reușește cum �va, într�un meșteșug al disocieriicog nitive, să îmbrățișeze doi ver �sanți opuși, cel de ministru al Cul�turii (cu certitudine, și al Identi� tății Naționale) și cel de propagator

de discursuri ce contravin pri�mei poziții.

Discursurile sforăitoare suntde altfel una dintre caracteristi�cile ultimilor ani ai celor de la pu�tere, pline de vorbe goale și avândîn spate realități sumbre. În fe�bruarie, spre exemplu, afirma căeste nevoie de strategii culturale,„astfel încât cultura și identitatearomânească să nu dispară“. Șicine o amenință? Dacă nu știați, esimplu: Internetul. „Internetul –şi o spun cu sinceritate şi încre�dere – generează şi manipuleazătinerii sau tinerele generaţii şi îiîndreaptă către alte direcţii decât

cele ce ar trebui să fie normale.“Ministrul Culturii ne arată căpentru el cultura este numai latrecut, că astăzi nu consideră că armai exista așa ceva. Și atunci în�trebarea este simplă: oare DanielBreaz își știe atribuțiile ca minis�tru? Din ceea ce ne arată, se poatededuce un singur lucru: nu.

CEARTA CU ARHEOLOGIA

Dar acțiunile domniei sale măcarau un rezultat cert: cei din culturăse cunosc mai bine acum, ca ur�mare a ralierii tuturor în fața mul�tiplelor incompetențe dovedite de

Daniel Breaz. Cultura este înstradă, practic – și de aici derivăun lucru bun: îi vedem mai binepe acești oameni, aflați de obiceiîn planul al doilea.

Însă orice incompetență ge�nerează nevoia de a găsi un țapispășitor. Și ministrul a reușit să�lidentifice: din punctul său de ve�dere, vinovați pentru lipsa de dez�voltare a României sunt... arhe� ologii. Se pare că lipsa de autos�trăzi, de infrastructură, în minteasa se trage de acolo. Să mai spu�nem oare cât de abject este ca unministru al Culturii, atâta câtămai este, să treacă la subminareapropriului domeniu? Mai mult,același Breaz urmărea transfor�marea cercetării arheologice pre�ventive în supraveghere, ceea cear avea efecte catastrofale asupradomeniului.

S�a ajuns la punctul în care,exasperați de lipsa de transpa �rență și de obtuzitatea ministru�lui cu inițiativă, arheologii sădeclanșeze o grevă generală. Osituație fără precedent și care aanunțat un viitor sumbru. „Fiţi în�credinţat că arheologia este o şti�inţă şi apelaţi la cei care audo bândit�o“, îi scria academicia�nul Mihai Bărbulescu lui DanielBreaz. Efectul? Deja știți răspun�sul: zero.

Și, culmea, aceasta după ceMCIN se laudă cu semnarea unuiprotocol cu Academia Românăprin care ministerul poate bene�ficia de expertiza Academiei. Din�colo de deșertăciunea demer� sului, vedem cum Daniel Breazeste stăpânit de o concepție de �pășită asupra culturii, pe care ovede normată de stat. Cultură lanormă, la pogon, în care singurulpartener posibil pe care îl vede

Aveam un soi de naivitate în copilărie, că, orice ar fi,cultura merge înainte. Din păcate, am crescut și mi-atrecut. „N-ar fi rău să fie bine“, cum ar spune Creangă.Însă nu e cazul. În ultimii ani, domeniul culturii acunoscut scăderi dramatice, care au ajuns să aibă unimpact din ce în ce mai mare asupra structurilor noastreidentitare. Din ministru incompetent în ministru și mai

incompetent, România a intrat pe o spirală descendentăce riscă să ne arunce cu totul în vrie și la acest nivel, alculturii. Iar atunci când ne gândeam că mai jos nu avemcum ajunge, că nu poate fi mai rău, iată, guvernanții ausărit să ne ajute și au găsit o soluție. În momentul defață, aceasta poartă numele de Daniel Breaz și titlul deministru al Culturii și al Identității Naționale.

Daniel Breaz

3ANUL XV NR. 6526 – 12 IULIE 2019 actualitate


ministrul este Academia, organnormativ la rândul său.

PROBLEMA PATRIMONIULUI

În trei decenii, România a evoluatfoarte puțin spre deloc în restau�rarea și punerea în valoare a pa�trimoniului național. Cu siguran�ță, ministrul actual nu înțelegeprea bine ce este acesta, nici ne�voia elaborării unui Cod al Patri�moniului de către specialiști saumăcar banalul fapt că patrimo�niul poate fi pentru România osursă constantă de venit pe ter�men mediu și lung.

Acum însă, în pas alert, Da�niel Breaz pare a fi sigur că patri�moniul încurcă. Pe cine și cum?Se pare că pe acei dezvoltatori careurmăresc binele țării, însă suntîmpiedicați de istorici. Însă patri�moniul cultural este un elementde siguranță națională. Acestaeste și unul dintre motivele pen�tru care săptămâna aceasta per�sonalul angajat în muzee a ținut ogrevă de avertisment. Al doileamotiv al grevei? Prin bugetul alo�cat domeniului Culturii, muzeelenu au bani de salarii până lasfârșitul anului și, mai mult, unelenu dețin fonduri nici pentru a îșiputea plăti utilitățile. Este cazulComplexului Național Muzeal„Moldova“ din Iași: directorul său,Lăcrămioara Stratulat, a declaratcă în urma tăierilor bugetare numai sunt nici bani de salarii.

Ce nu e clar însă este felul încare, blocat în modelele culturaleale trecutului, înțelege ministrulidentitatea națională, pe care pre�tinde că o reprezintă, și dezvolta�rea acesteia în lipsa trecutului pecare el îl distruge. Ce e clar estefaptul că Daniel Breaz nu știe căistoria nu este numai la trecut, cică ea se petrece în fiecare clipă.

CU TEATRUL CUM STĂM?

Cultura se confruntă de mult timpcu o subfinanțare cronică, este unlucru știut de toată lumea. Însă nu

s�au mai întâlnit tăieri de la preamicul său buget precum cele deacum. Și sacrificarea este de douăfeluri: culturală și umană. În lipsăde fonduri, instituțiile din subor�dinea MCIN au sistat colaborărilecu operatorii independenți, înacest fel reușind să afirme că nuau fost concedieri. Și așa și este:

tehnic vorbind, au fost întreruptecontracte de colaborare. Însăaceasta duce la faptul că niște oa�meni au rămas fără venituri denici un fel.

Iar a doua consecință este cămulte spectacole nu mai pot fipuse în scenă: cei mai mulți din�tre mașiniști, tehnicieni, sunetiștietc. sunt în această situație. Spreexemplu, cu un buget micșorat cu2 milioane de lei față de anul tre�cut, Teatrul Național București afost silit să întrerupă colaborareacu 54 de persoane. Prin urmare,cum este și firesc într�o asemeneasituație nefirească, s�au declanșatproteste ale persoanelor de peacest sector.

Nu vorbim despre un caz spe�cial, același lucru s�a petrecut înmajoritatea teatrelor din țară.Slăbirea identitară de care amamintit mai sus vine și din aceastăparte: lipsa de personal a dus șiduce la anularea a numeroase pu�neri în scenă, de la operă la teatruși balet. Beatrice Rancea, manage�rul Operei Naționale din Iași, de�clară că lipsa fondurilor riscă săducă la suspendarea spectacole�lor din stagiunea viitoare. Operadin Cluj intră în incapacitate deplată. Un ministru incompetentreușește, încet�încet, să dea stin�gerea culturii române, pretinzândcă o salvează.

REDUCEREA BUGETULUI AFCN

Iar reducerile au lovit toate sec�toarele culturale. Spre exemplu,Administrația Fondului CulturalNațional a primit un buget cu 30%mai mic decât în 2018. Cu aceastăocazie, Daniel Breaz a arătat în ce

impostură se află, nefiind pregătitnicicum pentru poziția pe care oocupă: măsura aceasta lovește pu�ternic în proiecte multianuale, darministrul matematician se pare cănu are de unde ști acest lucru.

Mai mult, în fața protestelorîn stradă pe care le�a iscat, minis�trul iese să mintă, afirmând că nuse taie nimic și că oricum pro�blema se va rezolva în august, larectificarea bugetară – ar fi o pre�mieră să asistăm la așa ceva: Fon�dul Cultural Național nu ținedirect de bugetul de stat, ci se for�mează din contribuții adunate dela anumiți operatori economici.Astfel, ministrul reu șește să bifezeun nou domeniu al incompetențeisale: necunoaș te rea legii.

Această tăiere de buget vaafecta proiecte în desfășurare, darși posibilitatea de a lansa noicompetiții, ceea ce înseamnă fon�duri mai puține pentru acti vități

culturale, pentru editarea de cărțiși reviste etc.

Și aici, ca urmare a măsuriloraberante ale ministerului din su�bordinea lui Daniel Breaz, au în�ceput o serie de proteste în stradăși de greve. Instabilitatea indusămediului cultural este atât demare, încât nici nu știi la ce anu �me să te mai aștepți și mai că ți�edor de ineficiența blândă a lui George Ivașcu.

CULTURA CA BÂTĂ

Academia nu stă nici ea mai bine,instituția anunțând că sumele pen�tru salarizare nu acoperă integralanul în curs. Prin urmare, se dispunpensionări forțate, concedii fărăplată și altele asemenea. Avem înfață un peisaj apocaliptic, în caretoate instituțiile de cultură suntaruncate în haos, în care supra vie �țuirea independenților este incertă.

În această viziune a statuluipaternalist care îl stăpânește pedomnul Breaz, ministerul este celcare decide. Prin urmare, ministruleste stăpân absolut. Am mai întâl�nit această concepție: se nu meștedespotism asiatic, în care fiecareeste contra fiecăruia și își doreștesă fie un nou Tamerlan. Automat,cetățeanul nu este ce tățean, cimasă de manevră, care trebuie săse supună. Astfel, orice ieșire dinfront trebuie pedepsită. Și acestaeste momentul în care ministrulfolosește cultura ca pe o bâtă.

Este cazul lui Ion Caramitru,care a ridicat problema supra viețuiriiinstituțiilor culturale. Răspunsul avenit imediat:Daniel Breaz a anunțatcă va trimite corpul de control pentrua verifica activitatea desfășurată deIon Caramitru. Nici o deschidere, nicio asumare a dezastrului, nici o urmăde gândire critică, ci pedepsirea celuicare a vorbit neîntrebat. SDC

Cultura română are nevoie de profesioniști. Deoameni de bună credinţă. De dezvoltareprovenită din cercetare și inovare. De formareaviitorului prin diseminarea cunoștinţelor acumu-late. Și cine o poate face? Un amator care credecă arta independentă nu trebuie să existe? Cătotul trebuie reglementat și controlat de stat din vârful pixului? Și care are printre colegi un„intelectual“ de calibrul lui Cătălin Rădulescu,cunoscut ca „deputatul mitralieră“. Dacă ţinem seama de ce nu am mai spus aici, cuun ICR care promovează creaţii de modă, cuTimișoara – Capitală Culturală Europeană încălipsită de sprijin din partea Bucureștiului, cu Eu-ropalia pe butuci, cu „Centenarul extins“ folositca pavăză pentru direcţionarea de fonduri către

ce destinaţii vrea mai-marele zilei sau cuprestaţia absolut atroce la președinţia ConsiliuluiUE, este clar că România merită mai mult.În acest ritm, cu persoane care par hotărâte sădărâme tot ce se poate dărâma, se va terminacu tot ce înseamnă cultură în România, cu cer -cetarea și diseminarea. Vor rămâne doar poziţiigoale de conţinut, cu rol de sinecuri, și cher-meze de partid la care, în numele Culturii, se vaîntări Identitatea Naţională prin împărţirea demici, sarmale și fasole. Și acesta va fi parastasulcultural al României.Lângă Iași se află un deal, numit Breazu. În momentul de faţă am certitudinea că dealulBreazu ar fi mai potrivit ca ministru decâtDaniel Breaz. SDC

Cu ce rămânem după atâta cultură?

© A

na A

nito

iu

Beatrice Rancea Ion Caramitru

4ANUL XV NR. 6526 – 12 IULIE 2019opinii


Marele Oraș ne aduna din toatecolțurile țării și ne îmbrățișa,dându�ne iluzia că vom fi îm�preună pentru totdeauna, darpeste zilele acelea s�au așezatalte zile și apoi alte zile, e ca șicum s�ar fi coborât o ruginăpeste sângele nostru.

Toți împărtășeam pe atunci ace �leași vise și aveam aceleași amin�tiri, știam aceleași lucruri.

A fost un timp în care aveamchiar și o casă, numai a noastră,deși nici unul nu avea acte de pro�prietate.

Îmi e foarte greu să mă întorcîn timpul acela, pentru că nostal�gia nu are doar obiect, ea este unmecanism care ne schimbă chiaracum – încerc să redevin același,deși știu că nu voi mai fi niciodată

cel de atunci, de când nu mă gân�disem încă la moarte.

Și timpul prieteniei s�a sfârșit.Casa noastră s�a destrămat:

Vlad a intrat în avocatură și a în�ceput să câștige procese și cu elebani tot mai mulți, care l�au pur�tat înspre case tot mai mari și maiscumpe, până a ajuns într�un car�tier unde nici nu poți să intri. Aînceput să poarte costume cam�brate și mai face dragoste doar cuamantele sale, în pauza de prânz,în hoteluri închiriate cu ora.

Ca să îi vorbesc trebuie săîmi fac programare la secretară.Și secretara îi e amantă, bine �înțeles. Îmi vor bește pe un ton deprofesionistă, de parcă eu nu știuce le face Vlad amantelor, așa cănu mai sun decât o dată la treiluni, când îmi răspunde o altă

secretară, la fel ca aceea dinainte. Amândoi am iubit�o pe Ale�

xandra și nu mai știu unde e Ale�xandra acum, dar unde ar fi pututsă ajungă o fată cu pornirile ei, ourmam înnebuniți de iubire pre�tutindeni, ea își ținea curtea me �reu deschisă și noi fuseserămchemați ca să o adorăm. Era deajuns să spună: asta vreau! și de�getul ei se ridica spre un lucru sauspre un om, care nu mai avea scă�pare. Avea un fel de geniu moralcare o absolvea de toate păcatele.Alexandra își folosea bufonii de lacurte care să salveze lumea. Uitecă lumea tot nu a fost salvată, darea sigur mai încearcă, poate prinAfrica.

L�am revăzut pe Mihnea, poar �tă o butelie pe sub tricou, învârteniște afaceri marginale, a căror

poveste m�a plictisit întâmplător.Am vrut să îl opresc, dar nu amavut inimă. M�am prefăcut atentla toate tentativele lui de îmbo �gățire, care nu vor reuși, pentru cănu știe să fie ticălos până la capăt.

Am avut o idee îngrozitoare:ar fi trebuit să îmi omor toți prie�tenii când aveau doar douăzeci deani, să nu trebuiască să îndur tim�pul care s�a adunat peste noi. Nusuport să îi văd acum, între altevârste, mergând toți pe alte dru�muri, cu casa noastră rămasă pen�tru totdeauna în urmă, un refugiula care nu mai avem putere saucuraj să ne întoarcem.

Trec uneori pe strada Făinarisă văd singurul loc în care am fostfericit, într�o zi am vrut să bat laușă, să văd ce ar spune locatariidacă i�aș implora să mă lase să

dau o raită prin casă să văd sufra�geria și dormitoarele și băile, pen�tru că, știți dumneavoastră, aiciam fost fericit.

Am sunat la ușă și am fugitînainte să�mi răspundă cineva.Am spionat casa zile la rând, credcă acum locuiește acolo o pianistăbătrână și probabil un pic ne�bună. Ce�ar fi spus pianista dacăaș fi implorat�o cu adevărat?

Toată averea mea se rezumăastăzi la o bicicletă cu care cutre�ier doar cartierele mărginașe,unde viața a rămas grea și prezen�tul încă nu a sosit. SDC

ANDREI CRĂCIUNCULEGĂTORUL DE HARFE

Povestire despre destrămare

1.

Plimbându�mă prin oraș, mă totîntreb – a nu știu câta oară – dece Dumnezeu tot insistă oameniisă pună atâtea căsuțe pentru pă�sărele prin copaci. Sunt pline par�curile cu asemenea „locuințe“. Și�iobicei vechi. Ni se bagă în cap încăde pe la grădiniță. Îmi amintesc căși pionierii aveau obligația cetă �țenească să construiască și să pla�seze în pom cinci căsuțe pentrusărmanele zburătoare.

Și nu pricep. N�am văzut înviața mea vreo păsăruică măcarsă se odihnească în trecere peacoperișul „sprijinului“ oferit denoi, darmite să�și întemeieze o fa�milie înăuntru. Acestea, evident,preferă să�și facă lucrul lor, săcare felurite crengi, paie, frunzeetc. și să�și încropească singureun cuib cum le taie capul.

Tare mă tem că, de fapt, totulpor nește de la imaginația noastrăpervertită de desene animate:pă�sărele stau musai în căsuțe dinlemn, cu acoperiș în două ape.Totuși, nu�i evident că nu�s inte�resate de nici o culoare de ceea cefacem noi pentru ele?

2.

Am citit recent trei cărți. Citit,vorba vine. Le�am luat de pe raft,mai degrabă la întâmplare, ca sămă opresc doar asupra uneia, ceamai interesantă dintre.

Prima era constituită din eseu �ri despre iubire și moarte. Sub �țirică, cu scris mare, am citit�o cap�coadă. Și�am rămas cu o senzațiede vid mai acută decât dacă aș fiprivit un meci de ligă secundă dincampionatul românesc. Un autorcelebru, evident inteligent și cult,

profesionist într�ale scrisului, darde o mediocritate lucie, care a eta�lat crude – și crunte – povesti �oare ori banalități filosofice împă� nate cu trimiteri la mari perso �nalități culturale ale lumii.

A doua era un roman de câ�teva sute de pagini. Am citit pri�mele o sută, după care am con �tinuat pe sărite, cam câte zece încalup, până la sfârșit. După înce�putul bun, foarte promițător, car�tea a fost o continuă cădere liberă.Nimic în afară de o nostalgie gău�noasă, relevantă doar pentruautor și cunoștințele sale, pusă înpagină cu un talent incredibil dea rata esențialul, marea povesteapromisă la tot pasul, care însă numai vine. Timp de câteva ore am„văzut“ încontinuu un om – auto�rul – care își ia avânt să sară unșanț, mă asigură prin vorbe meș �teșugite că o să�mi arate ceva

spectaculos, se laudă cu capaci �tățile extraordinare și cu misiu�nea lui sacră de a o face (i�a pro� mis bunicului, încă din fragedăcopilărie), pentru a se opri, de fie�care dată, pe marginea lui. Credcă, de oricât har stilistic ar bene�ficia un scriitor, acesta devine ri�dicol când încearcă să transformeo pumneală din copilărie în Bătă�lia de la Waterloo. Sau poate în�cerca, dar în cheie ironică, nucrezând că a fost, pe bune, eroulunui asemenea eveniment, nu vân�zându�mi�o ca pe�o chestie care vamarca omenirea.

În fine, pe�a treia doar am frun�zărit�o. O alesesem doar de amuza�ment, datorită stupizeniei titlului.Una dintre miile de porcărioare

„cum să“, care te�nvață chipurilesă rezolvi practic, profesionist,varii probleme cotidiene. Vreo ju�mătate de oră, pe sărite, prinafirmațiile idioate cu caracter„științific“, a fost distractivă, dupăcare m�a lăsat mască prin pre�tinsa ei seriozitate, vorbind des�pre nimic. În vreme ce pot acordaun anumit respect genului acestade cărțulii care mă învață să udflorile, să cresc hamsteri etc., îmifac cruce când văd că cineva ascris 200 de pagini despre cum sădeschizi și cum să vorbești la tele�fonul mobil.

Judec o carte în funcție deceea ce și�a propus autorul. Și�oaccept, o duc până la capăt șiatunci când are multe lipsuri, bachiar și când e de�o prostie cin�stită. N�o pot tolera însă când, printoate cusăturile ei cu ață albă, simtcă autorul mă ia pe mine, cititorul,de prost.

Și�s oarecum șocat – indignate prea mult spus; fiecare citește ce,cum și cât vrea – când mă gândescla succesul pe care îl au toate celetrei cărți „citite“ recent de mine nudoar în rândul amatorilor, ci și alașa�zișilor profesioniști. SDC

FLORIN LĂZĂRESCUÎNTÂMPLĂRI ŞI PERSONAJE

Știri la zi din actualitatea culturală și articolele ediţiei pewww.suplimentuldecultura.ro

Căsuțe pentru păsărele și cărți care te iau de prost

Într�o zi, în căldura toridă a veriitimișorene, am mers la o searăde lectură colectivă pentru careselectasem, de dragul coerenței,un set de texte literare despreidentitatea locului și istoria eiimplicită din anii 1980 încoace.

Cu puțin înainte de a începe lec�tura și discuțiile, a apărut un tâ �năr arhitect vioi și zâmbitor,prieten cu organizatorii, care eradoar în trecere, dar, din politețe, aîntrebat ce vorbeam și citeam noiacolo. Cineva i�a spus și l�a între�bat dacă n�ar vrea să stea și el (ori�cum nu eram prea mulți). Înmomentul acela chipul i s�a strâm bat. A pufnit:

— M�am săturat de poveștileastea cu multiculturalismul Timi �șoarei, cu românii și nemții și ungu�rii și sârbii, cum trăiau ei îm preună.Istoria, imperiul și ce�a făcut aici...

Am dat din umeri: tema lectu�rii nu era tocmai asta, dar poate că

omul nu înțelesese bine. Oricum,disprețul lui agitat era autentic.

— Pe mine istoria actuală măinteresează. Și nu Timișoara decentru, pe unde umblă turiștii,unde vine toată lumea să cașteochii. Periferia, cartierele, acolo eadevăratul oraș. La periferie, înfabrici, în uzine...

Am tresărit. Fabrici și uzine –de când n�am mai auzit sintagmaasta! Și voi fi auzit�o vreodată dingura cuiva care n�a apucat să tră�iască în comunism? Parcă nu.

— Romii, a continuat tânărularhitect, uite, de exemplu, romii,s�a ocupat cineva de rolul etnieirome în istoria orașului? Nu, cănu interesează, nu vorbim despreromi, vorbim numai despre inter�lopii bogați, cu vilele din centru...

— O s�avem în toamnă o lec�tură cu o poetă romă, l�a întrerupttimid unul dintre organizatori.

— Ei, da, așa da! Uite, la așaceva aș veni! Dar poveștile alea cu

ce�a fost acum o sută de ani, m�amsăturat de ele. Ce se întâmplă as�tăzi, asta contează!

— Bun, dar asta�i o lectură li�terară, pe niște texte literare, amsărit eu cam țâfnos.

— Sigur, despre Timișoara.Zilele astea, în Timișoara, nișteromi din Kuntz sunt dați afară dincasele lor! Acum ne ocupăm noide asta, mergem să vedem ce sepoate face. Astea�s problemele!

A plecat, lăsând pe toată lu meaun pic stânjenită și nervoasă – in�clusiv pe el.

M�am gândit un pic. Activis�mul social e o treabă lăudabilă,mai ales când se implică în el ti�nerii din clasa de mijloc. Poate cănu�și are neapărat locul la o întâl�nire literară, dar atunci când arzipentru o idee, ce mai conteazăunde arzi? Într�un fel, îi admir peoamenii ăștia, un fel de apostoli întimpul liber, care îi fac pe cei dinjur să vadă cât de nesemnificative

le sunt preocupările când exactacum, în lume, ba chiar la doi pașide noi, se întâmplă lucruri urâteși nedrepte.

E drept că pe lume sunt ne�numărate cauze pentru care sămilitezi, multe nedreptăți pe caresă vrei să le îndrepți, așa că uma�nitatea din mine are probleme săaleagă o direcție anume. Aici acti�vistul nostru, oricare ar fi el și ori�care i�ar fi cauza, merită iarăși uncăuș de admirație. Căci nu e mă�cinat de îndoieli și șovăieli, ci știe,la fel ca Martorii lui Iehova, că –aici și acum – asta este cauzadreaptă, fie că e vorba de niștecetățeni evacuați, de un grup decopii ai străzii, de niște câini vaga�bonzi ce urmează să fie eutana �siați, de refugiații din Siria.

Mi�l imaginez pe activist apă�rând la o convenție a scriitorilor descience�fiction:nu are timp să stea,e doar în trecere, dar nu pricepecum poți să stai și să lansezi cărți SF,să discuți despre roboți și spațiulvirtual, să compari idei și subgenuri,când la adăpostul de câini de la mar�ginea orașului treizeci de animalenecăjite își așteaptă moartea. Mi�lînchipui la un festival al filmului

pornografic, trecând printre ac �trițele îmbrăcate sumar și mi�rându�se că pot pierde vremea cuniște lucruri atât de futile, cândcompaniile multinaționale ex�ploatează forța de muncă ieftinădin Europa de Est.

Poate că uneori nu e de ajunssă simți că faci un lucru bun. E ne�voie să�i faci pe cei din jur săsimtă că greșesc fiindcă nu îl fac.Cum poți să stai acasă și să stu�diezi greaca veche, să compui osimfonie sau chiar să tunzi iarba,când la marginea orașului suntscoși din case niște oameni, iarviolența domestică e în creștere?Virtutea are căile ei și multe�multe chipuri – câteodată îți vinegreu să te împaci cu toate. SDC

5ANUL XV NR. 6526 – 12 IULIE 2019 opinii


RADU PAVEL GHEOROMÂNII E DEŞTEPŢI

Virtutea militantă

Au câștigat pro�europenii la con�gresul PSD. Cel puțin asta reiesedin declarațiile taberei câș �tigătoare. Dar ceva nu se leagădupă reuniunea social�demo �craților de sâmbăta trecută. Dăn�cilă câștigă detașat șefia parti �dului, însă cel mai aplaudat dis�curs a fost rostit de LiviuPleșoianu. Care culmea, candidataman la funcția numărul unudin PSD.

Cum de s�a transformat atât de re�pede partidul condus până maiieri de Liviu Dragnea? Care a ade�văratul PSD? Unde sunt CEX�urilede altădată, în care Europa erapusă la zid, iar frații socialiști de laBruxelles erau acuzați de trădare?

Li s�a urcat democrația la capcelor din PSD peste noap te? N�așcrede că s�a născut partidul destânga mare și pro�european înRomânia la doar câteva săptămânide la condamnarea lui Dragnea.

O fi Viorica Dăncilă altcevadecât Dragnea, pentru că femeianu e presată de dosare. N�are pecap o condamnare iminentă, deaceea pare democrata numărulunu a stângii românești. Însă nuViorica Dăncilă a câștigat funcțiasupremă în partid, ci postul de laPalatul Victoria i�a asigurat victo�ria. Dacă nu era prim�ministru,Dăncilă ar fi prins cel mult ofuncție de vicepreședinte la PSD.Credeți că baronii PSD văd în Vio�rica vreun politician vizionar înspatele căruia poți să te încolo�nezi și să mergi mai departe? Nicivorbă. Unii încă tânjesc după tă�tucul Dragnea, dar cei mai mulținu�și pot închipui decuplarea dela guvernare. Iar un eșec al Viori�căi la congres putea duce rapid laschimbarea executivului.

Puțin le pasă baronilor PSDcă partidul va suferi un nou eșecla prezidențiale. Oricum înfrân�

gerea e previzibilă. Cu sau fărăDăncilă, partidul nu poate emitepretenții la scrutinul din toamnă,iar întrebarea e dacă va găsi uncandidat cu care să nu se facă derâs. Dar baronii măcar știu că maistau la guvernare câteva luni, e totce mai contează după eșecul ustu�rător de la europarlamentare.

Discursurile aripii dure la con�gres, dar mai ales reacția sălii, aratăcă partidul a rămas același, chiardacă la vârf au venit ceva figuri noi.Dar Liviu Pleșoianu, Codrin Ștefă �nescu, Șerban Nicolae sau CătălinRădulescu sunt tot în prima linie abătăliei PSD cu statul paralel.

Cum naiba să crezi că parti�dul vrea altceva, când jumătatedintre delegații la congres sor�beau vorbele lui Pleșoianu?

Aplauzele alea n�au fost întâm�plătoare. Majoritatea oamenilor din

PSD se regăsesc în temele națio na �liste și anti�europene lansate de LiviuPleșoianu la congres. Victoria Viori�căi Dăncilă a fost una de conjunc�tură, pentru că esențială pentrupartid este men ținerea la putere.

Interesant este însă cum vaacționa Dăncilă din poziția de șefăa social�democraților. Va încercaprobabil să îndepărteze câțiva oa�meni vocali în primele săptămânide mandat, dar nu va reuși să re�formeze PSD. Nici nu poate, pen�tru că pe de o parte n�are sufi� cientă forță, iar în al doilea rândnici ea nu crede într�o reformăadevărată în partid. Va poza înapărătoarea statului de drept, darucenicii lui Dragnea vor continuasă măcelărească Jus tiția în spate.Nici vorbă să desființeze secțiaspecială sau să revină asupra co�durilor penale.

Vi�l amintiți pe Victor Ponta?La Bruxelles era mielușel în fațalui Barroso, dar odată întors laBucurești uita promisiunea că nuva răsturna masa. La fel va pro�ceda și Dăncilă. Va încerca săintre în grațiile europenilor, darnu va repara nimic din ceea cePSD a distrus în ultimii doi ani.

Pentru opoziție, victoria tripleteiDăncilă�Teodorovici�Fifor e cea maibună veste. Iar pentru Klaus Iohan�nis reprezintă garan ția obțineriiunui al doilea mandat. La cum seprezintă azi lu crurile, probabil că Io�hannis e mai îngrijorat de o confrun�tare cu Dan Barna sau Dacian Cioloșîn turul al doilea decât cu vreun „star“de la PSD. Cine să�i pună probleme?Orlando Teodorovici? Cu un PSDbăltit, nici un candidat susținut desocial�democrați n�are vreo șansă.

PS:Declarație de ultimă oră aproaspătului secretar general alPSD, Mihai Fifor: „Nu se dezice ni�meni de Liviu Dragnea în partid lanoi. Vrem ca acesta să fie puternicși să fie eliberat“.

Codrin Ștefănescu și�a schim�bat pare�se numele. SDC

FLORIN GHEŢĂUVAGONUL CU VORBE

Credeţi că baronii PSD văd în Vioricavreun politician vizionar în spatele căruiapoţi să te încolonezi și să mergi mai departe? Nici vorbă.

PSD și fardurile Vioricăi Dăncilă

6ANUL XV NR. 6526 – 12 IULIE 2019muzică


Românii nu au lipsit de la Festival.Printre spectatori au fost prezențimulți dintre numeroșii muzicienicu familiile lor, violoniști în pri�mul rând, stabiliți de decenii înzona Bonn�Köln�Düsseldorf, unde,adesea, au condus în calitate deconcertmaeștri orchestre și forma �țiuni camerale locale.

Ceea ce ar trebui, însă, să�iatra gă fără rezerve pe melomaniidin România este prezența con�stantă a unor personalități de ceamai înaltă valoare, începând cu Mi�haela Martin. Înnăscută excep �țională violonistă, pedagog de marehar și iubită de studenții ei ce o ur�mează peste tot (unul din ei, StephenWaarts a fost cooptat recent ca aldoilea violonist în cvartetul Miche�langelo), la Rolandseck MihaelaMartin și�a dovedit cu prisosință –primind zilnic elogii – competențași talentul de manager de festival.Programele au fost cu totul excep �ționale, uneori surprinzătoare, șimi�au amintit în melanjul lor deopusuri clasice și contemporane deun alt festival special, celebru, celde la Lockenhaus, administrat odi�nioară de Gidon Kremer.

Alături de Mihaela s�a aflat,pe tot parcursul festivalului, Răz�van Popovici, bine�cunoscut atâtca altist, cât și ca manager demare succes al propriului festival,SoNoRo. Răzvan nu are nevoie denici o prezentare, dar aș fi fost fericit dacă prestația sa excep țio �nală, împreună cu pianista Mookie�Lee Menuhin și clarinetistul Michel Lethiec, în cele Patru piesepentru clarinet, viola și pian. Mär�chenerzälungen op. 120 de RobertSchumann, ar fi fost înregistrată.A o descrie în cuvinte nu�și aresensul; nu însemnările ziariștilor,criticilor, ci muzica, aici și întot�deauna, trebuie ascultată!

Același lucru l�aș spune, fărănici un fel de rezervă, despre

violoncelistul Andrei Ioniță � și elprezent cîteva zile pline la Rolan�dseck –, a cărui interpretare, îm�preună cu temperamentala șiextraordinara violonistă care esteLiza Ferschtman (căutați�i înre�gistrările!), a Duo�ului op. 7 pen�tru vioară și violoncel al lui ZoltánKodály, s�a încheiat cu ovații. Un altregret că serile pline de muzică șifarmec nu au fost toate înregistrate,pentru a da măsura altor momentede excepție, cum au fost două cvin�tete – Mozart și Brahms – cu Cvar�tetul Michelangelo și altista BlytheTeh Engstroem, Trioul cu pianDumky al lui Dvořák (cu EnricoPace la pian, Dong�Suk Kang,vioară, Frans Helmerson, violon�cel) sau Suita în aranjament desextet din West Side Story, „diri�jată“ s�ar putea spune de inepui�zabilul clarinetist Michel Lethiec,în compania a doi violoniști deexcepție (Friedemann Eichhorn șiUsha Kapoor), a lui Răzvan Popo�vici, Andrei Ioniță și a contrabasis�tului de mare efect StanislauAnishanka.

Au fost însă înregistrate altemomente excepționale, de postulde radio de muzică clasică de laStuttgart, SWR, ce vor fi difuzateîn viitorul apropiat. Între ele s�audistins, joi, celebrul Trio cu pianîn mi bemol major, D929 de Schu�bert (cu pianista Diana Ketler,

Mihaela Martin și violoncelistul înmare formă al Cvartetului Jerusa�lem, Kyril Zlotnikov) și, mai ales,un extraordinar cântat opus al luiArnold Schoenberg, Sextetul op. 4Verklärte Nacht (Liza Ferschtman,Friedemann Eichhorn, vioară,Kyoungmin Park și Răzvan Popo�vici, violă, Kyril Zlotnikov și An�drei Ioniță, violoncel). La ora lacare închei această rubrică, toatălumea așteaptă concertul final alFestivalului – ce va fi și el înregis�trat de SWR și, poate, cine știe ? vaapare și pe un CD – cu un alt pro�gram excepțional:Fantezia pentrudouă piane, compoziția lui JeremyMenuhin (cântată în tandem cusoția sa Mookie�Lee Menuhin), KolNidrei op. 47 pentru violoncel șipian al lui Max Bruch (Kyril Zlotni�kov, Jeremy Menuhin), superbulCvintet în fa minor de César Frank(cu un alt pianist excepțional, En�rico Pace, secondat de FriedemannEichhorn, Liza Ferschtman, Kyoun�gmin Park și Andrei Ioniță), totulîncununat în final de Octuor în domajor, op. 7 pentru coarde al lui George Enescu.

Speranța tuturor celor pre �zenți aici, muzicieni și în aceeașimăsură publicul ce a umplutuna din marile săli ale Gării mo�nument istoric de la Rolandseck,este ca Festivalul să continue șianul viitor, după primii trei ani

de succes sub conducerea Miha �elei Martin.

În fapt ceea ce s�a anunțat dinprimăvară deja că se va petrece laRolandseck are aerul unui gesttotal de impietate. Directorul Mu�zeului a decis ca din 2020 să numai colaboreze cu Asociația „Jo�hannes Wasmuth“, organizatoa�rea evenimentului, fapt care riscăsă curme și viața Festivalului Mi�haelei Martin.

Este greu de spus ceea ce seaflă exact în spatele decizie. Moti�vele prezentate de directorul Oli�ver Kornhoff vizau oficial dorințaunei predictibilități mai mari a or�ganizării stagiunii muzicale, pânăacum sub egida Societății Was�muth, și care va fi transferată la oFundație de stat, „Villa Musica“, du�blată de o stabilitate financiară (sesubînțelege, absentă în prezent) șio conexiune mai strânsă cu expo �zițiile găzduite de Muzeul Arp.

Sunt argumente pe care So�cietatea locală le respinge, chiardacă recunoaște că trece de câțivaani prin dificultăți de sponsorizare,însoțite de ceea ce se poate vedeacu ochiul liber, o îmbătrânire ac�centuată a publicului și absențaaproape totală a reînnoirii lui.

Lucrurile devin cu adevărattulburătoare în momentul în carese constată dorința administrațieiMuzeului Arp de a se separa de

simbolurile legate de numele luiJohannes Wasmuth, un personajspecial, care s�a distins, la începu�tul anilor ’60, ca un inițiator delicitații cu lucrări de Picasso, Dali,Arp etc., destinate unor activitățide caritate. Banii obținuți i�a in�vestit în diverse acțiuni sociale.

El a fost și cel care a repus înlumină clădirea elegantă a găriiRolandseck, construcție în stil cla�sic din 1856. Abandonată după celde�al Doilea Război Mondial, la unpas de a fi demolată în 1958, Was�muth a salvat�o, încheind în 1964un contract de închiriere, pentrua o pune la dispoziția artiștilor.

Muzicienii nu au ezitat să i seralieze. În 1965 a fondat o Societate„de artă și muzică“, împreună cupianistul Stefan Askenase și YaltahMenuhin. La Rolandseck și�a pregă�tit, de exemplu, Martha Argerichparticiparea la Concursul Interna �țional Chopin din 1965, de la Var �șovia, care avea să�i lanseze carierastrălucitoare cunoscută. În Gara dela Rolandseck a dat recitaluri de ca�ritate, între alți mari muzicieni, șipianistul Sviatoslav Richter.

Wasmuth s�a aflat și în spa�tele unei acțiuni complexe de sal�vare și transformare a clădiriiîntr�un Muzeu Hans Arp, susținutîn întreprinderea sa de artiștiplastici ca Gerhard Richter sau demimul Marcel Marceau, autor aunui manifest purtînd motto�ul„Salvați Gara Rolandseck“. El aveasă organizeze în anii 1970 și pri�mele concerte ale Filarmonicii Is�raelului în Germania Federală, șisă inițieze Festivalul de muzică decameră împreună cu concer�tmaestrul acesteia, Chaim Taub.

Wasmuth a murit în 1997. De�cizia de a renunța astăzi la colabo�rarea cu Societatea ce îi poartănumele și de a pune capăt Festiva�lului inițiat de el este, cel puțin,stranie. Deocamdată, directoareaartistică a Festivalului, MihaelaMartin, speră să se ajungă la uncompromis pentru continuareafestivalului, luând în vedere și alteopțiuni de a�i schimba locația. SDC

CU MIHAELA MARTIN PE MALURILE RINULUI

Festivalul Internațional de Muzicăde Cameră de la Rolandseck

VICTOR ESKENASYSCRISOARE PENTRUMELOMANI„Muzica nu trebuie înţeleasă, ea trebuie ascultată.“ (Hermann Scherchen)

Artiștii festivalului împreună cu Mihaela Martin (între ei Răzvan Popovici și Andrei Ioniţă)

Dacă la excepționala montare a operei Œdipe, în primăvară,la teatrele din Gera și Altenburg, am reușit să atrag câțivaprieteni dragi melomani din România, la Festivalul inter -național de muzică de cameră ce se desfășoară de trei ani, la început de iulie, la Rolandseck, în apropiere de Bonn, subdirecția artistică a violonistei Mihaela Martin, trebuie să-mideclar eșecul. Predispoziția românilor pentru turismul culturalmuzical rămâne limitată și am pe undeva sentimentul (poate

mă înșel) că snobismul joacă și el un rol în alegerea posibi -lelor deplasări ale celor din țară. Greu să-i convingi că ex -cep ționala calitate a interpreților, ca și condițiile financiare –un zbor de avion până la Bonn este mereu în limiteleaccesibilității intelectualilor melomani din țară, după cum înzona Rolandseck se poate găsi o excelentă găzduire cu micdejun la numai 25 de euro noaptea – merită, toate, efortulmental de a ieși din sucul românesc.

Numai că, în condițiile reale dedezvoltare economică a țării, spo�rirea nu are acoperire financiară,iar legiuitorii și guvernanții nu aufăcut nici simulări, nici nu s�augândit mai departe de interesulelectoral. Adică nu și�au bătutcapul cu anticipări, nu s�au con�sultat cu oamenii de teatru.

Ca să nu mai vorbim de fap�tul că așa�zisa lege unitară nu enici pe departe atât de unitară pe cât insinuează numele și auproclamat autorii ei. Ea conține o sumedenie de nedreptăți și de

dezechilibre nejustificate, conser�vând diferențe de 25 la sută întrein stituțiile din subordinea Minis�terului Culturii, primăria Capita�lei și restul lumii. Deși toată lu meaare studii superioare și face mun �că de creație, iar a fi finanțat deminister și a activa în Bucu rești nupot constitui avantaje în sine caresă�i discrimineze pe cei din subor�dinea autori tăților descentrali�zate și care creează în insti tuții dinafara Bucureștiului.

MULȚIMEA DE CAPCANE CENU SE VĂD LA PRIMA VEDERE

Un alt factor care a îngreunat via �ța artiștilor a fost comunicarea cuextrem de mare întârziere a buge�tului pentru 2019: abia la final deaprilie, devenind opera țional înmai. Cu alte cuvinte, mai bine depatru luni, în plin sezon, teatreleau trebuit să se descurce cu a 12�aparte din ce primiseră în anul pre�cedent, fără să știe cât vor avea ladispoziție pentru 2019. Adică bâj�bâind sau trezindu�se chiar că, la co�municarea bugetului, cheltuiserădeja tot ce li se alocase pentru anulîn curs, adică inclusiv pentru bucatade stagiune nouă, din septembriepână în decembrie. Cum să lucreziîn condițiile astea? Consecințele sevăd rapid pe afiș: foarte puține pre�miere, montări cu buget zero pen�tru decoruri (poți să faci și câtevade�astea, dar nu pe toate) sau dinexistent, adică refolosind elementedin alte spectacole, fără să interfe�rezi cu problema copyrightului.

O să mă refer aici și la o altădecizie ce ține oarecum tot de

salarizarea personalului din tea�tre: tichetele de vacanță. Și lamul țimea de capcane ce nu se vădla prima vedere. Deși legea zicedespre cuantumul lor că trebuiesă fie la nivelul unui salariu mi �nim pe economie, ele au rămas totla 1450 lei, impozitabil. Suma seadaugă la salariul lunii respectiveși se impozitează împreună cuacesta, ceea ce înseamnă că înluna acordării, angajatul primeș �te mai puțini bani la net. În con �diții de inflație accelerata, care auanulat, practic, orice efect al ma�jorărilor salariale.

În plus, în piața de turism, da�torită amplificării cererii, din mo�mentul în care s�a anunțat acor� darea lor, operatorii au crescutprețurile. În mod real, 1450 lei nuajung decât pentru un weekendprelungit pentru care trebuie să�țiplătești și transportul. Dacă nufolosești tichetele, musai să le daiînapoi, fără să ți se recalculezediferența de impozit. Iar dacă nule�ai folosit și le�ai rătăcit, sumaechivalentă ți se retrage din sala�riu. Apropo de faptul că esența lu�crurilor nu se vede cu ochiul liberși că politicienii spun de foartemulte ori doar jumătate de adevăr.

EFECTELE SE VOR VEDEADIRECT ÎN LUMINILEREFLECTOARELOR

Cireașa de pe colivă a venit acum,la final de stagiune, când teatreledin Capitală și cele din subordi�nea MCIN au trebuit să�și reducăcu 30 la sută bugetele. Adică sărenunțe la foarte mulți colaboratori

și la cei plătiți prin agenții demun că temporară (formulă lacare unele instituții apelau întru�cât aveau nevoie de oameniiaceștia, dar nu existau posturi înschemă). Decizia va face și mai di�ficilă activitatea artistică în toam �nă, când artiștii vor reveni dinvacanța dintre stagiuni. Efectelese vor vedea direct în luminile re�flectoarelor.

O statistică făcută publică deInstitutul Național de Statisticăarată cu cifre că teatrul se află întopul preferințelor publicului îngenul artelor spectacolului. Insti �tuțiile și companiile de spectacoleși concerte au susținut în țară 26,2mii reprezentații, urmărite de 7,9milioane spectatori, față de 23,5mii reprezentații, urmărite de 6,4milioane spectatori în anul 2017.În funcție de tipul instituțiilor șicompaniilor de spectacole sauconcerte, în anul 2018, cei maimulți spectatori s�au înregistrat

la teatre (45,0%) și la spectaco�lele susținute de ansambluri ar�tistice, trupe de dans și de diver� tisment (27,9%).

În anul 2018, instituțiile șicompaniile de spectacole și con�certe au participat la 371 turnee,264 festivaluri de gen și 206 eve�nimente culturale organizate înalte țări, la care au participat unnumăr de 622 de mii spectatori șiîn cadrul cărora s�au susținut 799de reprezentații. Personalul despecialitate existent la sfârșitulanului 2018 în cadrul instituțiilorși companiilor de spectacole șiconcerte a fost de 12.817 persoane,dintre care 59,3% aveau funcțiiartistice de specialitate. Sunt cifrecare�ar trebui să le dea de gânditguvernanților. SDC

7ANUL XV NR. 6526 – 12 IULIE 2019 teatru


ION BARBUPINACOTECA DIN PETRILA

OLTIȚA CÎNTECDATUL ÎN SPECTACOL

O stagiune dificilăSezonul teatral 2018-2019 a fost unuldificil. Împovărate decomponenta sala ria -lă, bugetele instituții -lor de spectacole s-audezechilibrat, iar pen -tru producție n-aumai rămas decât foar -te puțini bani. Legeasalarizării unitare acrescut substanțialsalariile, ceea ce înprincipiu nu e delocrău, de vreme ce elenu mai fuseseră ma -jorate de foarte multăvreme și se aflau lalimita subzistenței.

8ANUL XV NR. 6526 – 12 IULIE 2019interviu


INTERVIU CU SCRIITOAREA ANCA VISDEI:

„Giacometti nu poate fi înțelesfără pământul unde s-a născut“

Am dorit, prin interviul de față,să aflăm mai multe despreopțiunea și modul în care AncaVisdei a scris această biografie.

DAN BURCEA

De ce Alberto Giacometti și celoc îi acordați în această trilogiede artiști?

Am dorit să creionez portreteleunor artiști care, în genuri diferite,sunt reprezentativi pentru figuraomului secolului XX. După Anouilh,scriitor francez căruia am avutșansa să�i fiu prietenă apropiată,l�am ales pe Orson Welles, un ci�neast american îndrăgostit de Eu�ropa. Și dintr�o dată mi�am zis:incredibil, eu, care desenez și pic�tez de când mă știu, nu am scris ni�ciodată despre un artist plastic.Imaginea lui Giacometti mi�a apă�rut imediat și mi�am zis: „El e, amgăsit… în plus e elvețian!“. Mai alescă îmi va fi ușor să stabilesc con�tacte pentru documentare, sămerg la fața locului și să�l desco�păr mai îndeaproape cum îmi do�ream, mai ales că i�am îndrăgit dintotdeauna opera.

Între anchetă, explorare, recon-stituire a operei și redactare,care etapă vi s-a părut cea maidificilă, dar, poate, și cea maipasionantă?

Sincer vorbind, cred că redacta�rea a fost perioada cea mai difi�cilă. Mai întâi, fiindcă un fel deresponsabilitate te copleșește din �tr�o dată: ai toate documentele,toate interviurile, ai imaginile și,iată, că vine răspunderea imensă

de a fi la nivelul materialului adu�nat și a timpului acordat de per�soanele solicitate. În plus, e vorbade o perioadă solitară după atâteadescoperiri în cascadă: oameni,locuri... Cel mai pasionant pentrumine (pentru jurnalista care amfost și care am rămas pentru tot�deauna) a fost ancheta: deplasă�rile la fața locului, interviurile cuoamenii, consultarea arhivelor.Este ca un thriller intelectualfoarte incitant până când ajungi

la momentul când trebuie să teapuci de scris, și atunci te întrebi,oare am să fiu în stare să le trans�mit toate acestea cititorilor? Dinfericire, chiar și în timpul redac�tării care, încă o dată, este omuncă solitară, există momentede bucurie și de inspirație plinede entuziasm.

Să vorbim mai întâi de locul natal al lui Giacometti, Val Bregaglia, loc unic care a dat

numeroși artiști. Ce influență au avut aceste locuri asupra marelui sculptor?

Giacometti nu poate fi înțeles fărăpământul unde s�a născut. Fiu alnaturii și al peisajelor agreste dela munte, el a întrezărit, prinprisma omului, lumea minerală. Aredat această lume cu o simplitateși o evidență care au rezultat dinobservarea naturii. Un alt fapt im�portant este acela că tatăl său afost pictor și că marea bucurie din

copilărie a lui Alberto Giacomettiera de a da fuga în atelier de în�dată ce revenea de la școală. Să maiadăugăm asprimea vieții din ValBregaglia, tenacitatea cu care oa�menii luptau pentru a supra viețui,demnitatea lor protestantă și lim �ba tot atât de muzicală ca și ita�liana. Toate aceste particu laritățicontrastante nu puteau să deadecât o personalitate originală; fă �ră a mai pomeni de cultul muncii șide simțul etic tipic elvețian.

Din copilăria sa, am reținut maimulte detalii. Mai întâi, „ochii[cu care] absoarbe deja lumea“încă de la vârsta de 2 ani, apoi,copilăria sa „bucolică, veselă șinicidecum singuratică“, dar șicaracterul lui visător, solitar, nevoia lui „de a se simți însiguranță“, „mângâiat și prote-jat fără încetare“. Ați străbătutpersonal aceste coline. Ce v-auinspirat?

I�am rugat pe oamenii din vale să�mi arate locurile, inclusiv pește �rile despre care Giacometti vor� bește în scrierile sale, acolo undese ascundea copil fiind, inclusivstâncile negre despre care credeacă îi sunt dușmănoase. Nimic nuse schimbase, totul era ca pe vre�muri. M�am strecurat pe genunchiîmpreună cu o rudă de�a lui Gia�cometti în peșterile despre care elvorbea, am pipăit încăperile încăl�zite la soare sau acoperite de ză�padă (le�am vizitat în toate ano� timpurile) și am simțit un lucru cape o evidență: în această vale seaude glasul veșniciei. Lucru și maifrumos, am vizitat atelierul tatăluicare a devenit apoi cel al lui Al�berto. Nimic nu se schimbase, eraca o călătorie în timp. De altfel,aceasta e una din marile calități

Anca Visdei este romancieră, autoare de piese de teatru și

de biografii elvețiană de limbă franceză și de origine română.

Piesele sale de teatru sunt jucate în lumea întreagă, inclusiv

la București, orașul său natal, unde autoarea își începuse în

tinerețe studiile la Institutul de Teatru și Cinematografie,

secția Regie. Piesa sa Dona Juana se joacă actualmente la

București la Teatrul Dramaturgilor Români. Dintre scrierile

sale cele mai cunoscute, le menționăm aici pe cele

aparținând genului biografic și dedicate dramaturgului Jean

Anouilh (2012) – unica biografie scrisă până acum despre

acesta –, cea a actorului Orson Welles (2015) și în fine pe cea

cu titlul Alberto Giacometti, Ascèse et passion (2019).

9ANUL XV NR. 6526 – 12 IULIE 2019 interviu


ale tablourilor și sculpturilor luiGiacometti: timpul pare suspen�dat, te afli în imuabil, în inalterabil.

Ce ne puteți spune despre legă-tura dintre Alberto și mama sa,Annetta Giacometti ?

Annetta era o „madre�padrona“, ofigură matriarhală în fața căreiaAlberto era cuprins de spaimă, darși de fascinație. Ea domnea pesteîntregul trib, desigur din cele mailăudabile motive: ea era creierulfamiliei și nu este deloc sigur căAlberto, fratele lui, Diego și chiartatăl lor și�ar fi putut împlini ope�rele lor fără ea. Bineînțeles, ea ho�tăra dacă și cu cine urmau să secăsătorească copiii, îi certa, le dă �dea ordine, devotamentul ei fiindînsă imens. Cu un gust nestinghe�rit, a crezut în geniul fiului săucum crezuse și în cel al soțului. Afăcut tot ce se putea pentru a�iajuta să�și realizeze operele.

Care este rolul patern?

Importanța tatălui este imensă. Înfamilie, rolurile sunt un pic inver�sate: mama domnea asupra ordi�nii, iar tatăl veghea la transmi �terea frumosului și a cunoștin �țelor, făcând lucrul acesta cu odulce și liniștitoare tandrețe. Iu�birea lui Alberto pentru tatăl săuera atât de mare încât, la moarteaacestuia, i�a fost imposibil săasiste la înmormântare: s�a îm�bolnăvit, fiind nevoit să stea maimulte săptămâni în spital. Relativla mama sa, lucrurile s�au petre�cut altfel, Alberto a murit la nu �mai doi ani după ea. Este o familieunită printr�o iubire incredibilă,fizică, terestră. Cred că tot ceea ceGiacometti a realizat a fost și ca omulțumire adresată lor, dar și caei să fie mândri de fiul lor.

Pe ce coordonate se con stru -iește personalitatea lui Giaco-metti? Vorbiți în cartea dum-neavoastră de „obsesia copilă-riei“, de „hipersensibilitatea laschimbările subtile a ființelor șia vieții“, de „privirea lui hiper-mnezică“, definindu-l ca fiind

„un torturat extravertit“.

Giacometti era obsedat de a redalumea așa cum el o vedea. E unpariu atât de greu! Citindu�i co �respondența, scrierile sau inter�viurile din ziare, ai impresia căși�a ales această limită imposibilde atins, această stea inaccesibilă,tocmai pentru a nu o atinge vreo�dată și a continua astfel să o cautetoată viața. Cert, avea obsesiile lui,dar deseori operele sunt con�struite cu astfel de obsesii. Prinaceastă precizie și prin onestitatea

artistică, el și�a dedicat viața pen�tru a ne face sensibili la lumea lui.

Ajuns la Paris în 1920, dorințalui este „de a reprezenta totali-tatea fără a omite amănuntele“.Care este contribuția majoră dinaceastă perioadă a lui Giaco-metti?

Marea operă a lui Giacometti con�stă în faptul de a fi făcut o sintezăîntre pictură și sculptură. În afarăde Michelangelo Buonarroti, ni�meni nu a mers atât de departe peacest drum. Sculpturile lui Giaco�metti, prin policromia lor, prinforma lor de lamă de cuțit, printransmutarea viselor sale în ope �ră din perioada suprarealistă,realizează această uniune dintrepictură și sculptură. În ce priveștetablourile sale, fiecare trăsăturăeste iterativă, reluată fără înce�tare, ca și când ar fi lucrat la osculptură cu dalta. De altfel, el în�scrie foarte des pe sculpturile saletrăsături cu briceagul: ca trăsătu�rile de desenator. Putem spunedeci că Giacometti este omul sin�tezei între cele două arte, un ade�vărat plastician, în sensul celdintâi al termenului.

Când începe adevărata perioadăa operelor care-l va consacra cu adevărat?

Giacometti este deja cunoscut, bachiar și la modă, încă de la sfâr �șitul anilor douăzeci, datorită su �prarealiștilor care�l remarcă, îlajută să expună, scriu despreopera lui. După excluderea lui dingrupul suprarealiștilor, Giaco�metti se află într�o situație difi�cilă, fiind izolat și obligat să facăceea ce se numește „lunga sa călă�torie“, continuându�și căutareafără sprijinul vreunui grup. În tim�pul războiului, revine în Elveția șistă până în 1945: lucrează zi șinoapte, numai că, atunci când re�vine la Paris, operele sale sunt

atât de minuscule, că va sfârșiprin a spune că le�a transportatîntr�o cutie de chibrituri. Aceastăoperă liliputană, adevărată ni�gredo alchimică, constituie creu�zetul de unde se vor ivi în mo �mentul Bienalei de la Venețiaoperele sale desăvârșite: Femeileașa�zise din Veneția, Omul cu de�getul, Omul care merge. Gestațias�a împlinit în timpul războiuluiși, în momentul în care se întoarceîn atelierul parizian, el reușește sărealizeze la dimensiuni mari ceeace lucrase multă vreme ca fiindniște machete ale unor sculpturice urmau să apară.

Ce raport întreține artistul de -spre care s-a spus că trăia ca un„călugăr laic“ cu noțiunea decelebritate și cu cea de confortmaterial?

Într�adevăr, celebritatea îi era in�diferentă. Trăia și lucra într�unatelier minuscul, fără apă curentăși încălzindu�se doar la o sobă dă�răpănată. Nu închidea niciodatăușa cu cheia, deși păstra din ce înce mai mulți bani în cutii de pan�tofi puse sub pat. Îi plăcea enormsă�și petreacă iernile la Val Brega�glia, întorcându�se astfel la casacopilăriei, la atelierul tatălui, dor�mea în patul unde se născuse,mama lui oferindu�i tot confortulposibil, retrăia deci dulcea lui co�pilărie. Alternanța dintre acestereveniri la culcușul natal, maternși condițiile spartane pe care și leimpunea la Paris este unul din se�cretele reușitei sale ca artist: oco�lea mondenitățile, capcanele opu� lenței și relațiile sociale care�imâncau timpul, reușind în acelașitimp să�și refacă forțele prin în�toarcerea la rădăcinile geograficeși familiale pentru a�și putea con�tinua opera.

Ce ne puteți spune despre legă-turile lui cu femeile?

Influența acaparatoare a mamei afost formidabilă. În așa măsurăîncât Alberto ajunge să�i spunăsoției pe care o chema Annette căs�a căsătorit cu ea fiindcă aveaacelași prenume cu mama lui.Dincolo de acest detaliu, lucrurilesunt mult mai complexe: el i�alăsat soției imensa moștenire șiputerea de a veghea asupra poste �rității operei sale. Cheia care

ne�ar putea face să înțelegemaceastă relație constă poate înprezența pentru el a imaginii fa�miliei atât de strâns unite pe carea cunoscută în copilărie. La vârstade șaptesprezece ani a aflat că de�venise steril din cauza oreionuluide care se îmbolnăvise. S�a gânditprin urmare că, neputând să aibăcopii, nu putea să impună acestlucru unei „femei bine“. Prostitua�tele constituiau prin urmare so �luția, căci ele nu�i puteau impunesă aibă o familie. Mai mult, cumacestea nu erau decât femei de oca�zie, ele îi permiteau să nu trăiascădecât pentru opera lui, fără com �plicațiile unei vieți de familie. Lerespecta și, atunci când își consa�cra timp să discute cu ele, ceea ce îiplăcea, le plătea pentru timpul pe�trecut discutând. De altfel, cuplulpe care îl forma împreună cu An�nette era mai degra bă un cuplutată�fiică sau prieten�prietenă de �cât un cuplu înamorat.

În schimb, ultima lui iubire,Caroline, a fost pentru el o apo�teoză. S�a lăsat să alunece cătreun sentiment călduros, încreză�tor. Desigur, Caroline era „prosti�tuată pe trei sferturi“, cum ziceaJacques Brel, dar ea i�a luminat

ultima parte a vieții, ca să nu maivorbim de câtă tandrețe poartă înele portretele pe care i le�a făcut!

Ce se poate spune azi despreposteritatea lui Giacometti?

Piața actuală a obiectelor de artăeste un târg pentru cine apucă maimult, astfel încât deseori operelesunt mai degrabă echivalente cu unpachet de acțiuni decât cu o emoțiesau un sens. Ceea ce e formidabil încazul lui Giacometti e că opera luireunește în același timp calități ar�tistice și recu noaș tere financiară pepiață. În 2015, sculptura sa Omul cudeget a fost achiziționată pentru141,3 mili oane de dolari la Chri�stie’s: este sculptura cea maiscumpă din lume, care a detronatprecedentul record de 131 de mi�lioane de dolari. Care era acea scul�ptură? Omul care merge, tot al luiGiacometti. Sculptorul i�a influ �ențat pe toți artiștii contemporanicare recunosc în mod deschis cât îidatorează. Cred că nu este vorbaaici de un fenomen de modă. Giaco�metti va rămâne pentru totdeau naîn istoria sculpturii datorită faptu�lui că, prin simplitatea sa, prin ca�pacitatea lui de sintetizare, el re� prezintă în fiecare din operele saleceea ce toți oamenii au în comununii cu alții. Și tot ce au etern în ei.Operele sale posedă aceeași univer�salitate ca și cele mai renumitesculpturi etrusce, sumeriene, egip�tene. O artă dincolo de timp, o artăpentru eternitate, la fel ca munțiidin Val Bregaglia. SDC

Una din marile calităţi ale tablourilor și sculpturilor lui Giacometti este că timpul pare suspendat.

10ANUL XV NR. 6526 – 12 IULIE 2019carte


Camus și frugalitatea calmă

MARIUS MIHEȚ

Locuitorii Oranului natal s�auspecializat între timp la celălaltcapăt al vieții, ferecându�se întreziduri și exorcizând peisajul. Bamai mult, construindu�și labirin�tul prin pasivitate, ei s�au lăsatpradă Minotaurului. La fel cum în�treaga Europă – „jilavă și neagră“ –tocmai își devorase umanitatea înrăzboaie. Cu toate aces tea, el vedefrumusețea din „barbaria feri�cită“, ce trăiește doar prin con�strângere. Fugind de singurătateapopulată a continentului euro�pean, fiul Algeriei știe acum să as�culte pietrele, să admire deșertul,să priceapă cerul mineral. Cu altecuvinte, Camus scrie un jurnal alrevelației din mijlocul unui loc cenu s�a prăbușit sub povara în�greunării profețite de Nietzsche.

Vara cuprinde numeroaseasemenea interferențe culturale.Pe de o parte un volum memoria�listic, cu impresii de călătorie șimeditații despre devenire, amin�tire și sens; de cealaltă, citimeseuri despre temele obișnuiteale filosofului și prozatorului.Scrise din anii treizeci până lamijlocul secolului trecut, eseuriledin Vara se distanțează de texteleradicale ale lui Camus. Dacă încele mai cunoscute volume scrii�torul dezbate absurdul vieții șiconflictul dintre cosmic și uman,aici, Camus se înșurubează medi�tativ într�un trecut retrăit cușansa unei fericiri posibile.

N�aș vrea să se înțeleagă căscriitorul se reîntoarce în Algeria

franceză ca un turist. Nici n�arputea. Mai degrabă, el se vrea unghid pentru cititori, convins fiindcă, dacă te naști într�un loc, nu�lvei putea niciodată trata cu dis �tanță critică. Când se lasă pradăamintirii și notației descriptive,Camus devine un poet sigur cănefericirea ucide și ura descăr�nează. În același timp, recunoaștecă, așa cum arată timpurile, iubireae cu neputință și dreptatea n�arecum răzbi de una singură. Infla�mat de atmosferă, de peisaje șimare, scriitorul se lasă pradă re�veriei lucide. În fond, eseurile luiCamus sunt pretexte ale întoarce�rii la inocență. Dobândită la ma�turitate, ea, inocența, se numeșteacum simplitate, și sentimentuldominant crește din acumulărilefilosofice, din cele livrești și, maiales, din biografeme.

MIRAREA COPLEȘEȘTERAȚIUNEA LUI CAMUS

Camus scrie cu însuflețire poeticădespre un loc în care infernul pie�trei și sensurile mării se însoțescîn formule inedite; ca într�un pa�radis locuit de neant. Cea maimare temere a scriitorului fran�cez este să nu devină captivul dez�nădejdii, ca întreaga lui generație.În fapt, opțiunea lui e paradoxală,migrând acum spre o poetică aexistențialismului luminos. El nuneagă zarva actualității, dar acla �mă inactualitatea nihilistă.

Camus caută scânteia acolounde Nietzsche cerceta bezna ceamai adâncă. El scrie mereu ațintitcu ochii spre cer, agățându�se deun soare pe care�l intuiește îndă�răt, dar pe care nu�l privește nicio�dată fățiș, preferându�i irizațiile.Ca în fața unui un zeu spre care nuridici privirea, ci îl cauți prin gran�diosul dimprejur. Sau, ca să neslujim de Kant, el caută sublimulpentru a nu cădea pradă acediei.

În Vara, notațiile eseisticeaparțin unei ființe surprinsă depropria vitalitate. Cucerit de reve�derea unui cer uitat în prezentulapocaliptic, mirarea copleșeșterațiunea lui Camus. Oricât de

ironic la adresa romantismului,scriitorul stă față�n față cu pro�priul destin romantic. Numai cărecursul lui contemplativ îlpoartă într�o intimitate ce nu semetamorfozează nicicum în dis�curs. Ieșind din matrice, cândpărăsește Tipasa, redescoperăluptele endemice ale Europei.Însă amintirea regenerată în pa�tria algeriană îl întremează. Ceeace nu e puțin lucru. Căci filosofulrecunoaște expert calea lăuntricăstrăbătută la două capete: de�oparte și de alta a crimei și spiritu�lui. Prețuiește, la urmă, o virtutecumva naivă pentru vehemențaștiută din alte eseuri. Anume,voința de a trăi fără a refuza nimicdin viață. Ultimul text, un Jurnalde bord, trebuie citit ca un corolarvindicativ al exilatului în filosofie.Camus călătorește în jurul lumiicu senzația că sensurile anco�rează întotdeauna poetic, că ob �servația rămâne inutilă.

CAMUS ȘI-A RECUNOSCUTEȘECURILE

Citit astăzi fără echer, volumuladuce cu o scriere anti�existen �țialistă. Mai mult decât un jurnaleseistic, Vara este o declarație dedragoste. Întâi, dedicat nebuniei„mute“ a mării și vieții care nu sesupun uitării. Apoi, pentru căorice întoarcere cu acces la feri�cire deschide altfel supapele vie �ții. Atunci, libertatea și goana sprepropria pierzanie capătă un senssimplificat, profetic chiar. Deaceea sen zația că trăiește în largulmării, însoțit de spaima de a fi șide primejdia inclasabilă, îi oferăîn același timp și certitudinea că,pentru a retrăi e nevoie de�un harspecial, „de uitare de sine sau de o patrie“.

Camus și�a recunoscut eșecu �rile după cum s�a închinat mă �reției unui absurd pe care nu l�aslujit până la capăt. Aproape fie�care frază din eseurile prinse înVara trădează o complicitate sa�vantă. Cu locurile, cu mitologia șiliteratura, cu propriul sine. Însănu crede că scriitorii se au pe ei

înșiși în vedere, nici că se pot ilus�tra în textele lor.

Cu siguranță, crede el, ope�rele evocă istoria unor nostalgiisau tentații, aproape niciodatăpropria biografie. „Nici un om n�aîndrăznit vreodată să se zugră�vească așa cum este“, conchide el.Și�atunci, ce să reținem dintr�oviață? Aș zice că, alături de anti�dotul propus de Nietzsche și re �ținut de francez, al frugalitățiicalme, trebuie așezată viața nesu�pusă amintirii și uitării. Dar ne�apărat dominate de un soareînsoțit de mare.

Întoarcere la Tipasa și Mareacât mai aproape au atâta poezieconcentrată de negăsit în altăparte a eseisticii lui. La patruzecide ani, scriitorul lasă deoparte ti�neretul algerian, umorile dintrecartiere și regiuni, dintre etnii șicivilizații și se oprește la mare. Înmijlocul ei. Camus începe acest

periplu ca un turist al locurilor na�tale, un critic civilizat transformatîn promotorul regiunii, scrie maideparte în tradiția reportericeascănaivă, pentru ca spre final să�și fiesieși arbitru în dezbaterile concep�tuale. Sfârșește, cum spuneam, îm�potriva nefericirii. Ca poet.

Vara este un manual al revol�tei înfrânte. O colecție de aventuriinterioare în care abandonul tri�umfă în lupta cu singurătatea șividul. Început ca un experimentbiografic, rezemat pe sărăcia exi�lului ce naște proiecte deficitare,periplul eseistic încremenește în�aintea neobișnuitului din banali�tate. Camus rămâne un copil cutinerețea furată și un matur cereînvață să privească poezia cuinocență. SDC

Albert Camus, Vara, traducere de Modest Morariu, Editura Polirom, 2019

A rămas un celebru anonim prietenul lui Flaubert care, pe moarte fiind, cereasă închidă cineva fereastra, pentru că afară e insuportabil de frumos. Camusreține exclamația vieții atunci când îi evaluează pe oranezi la maturitate.

11ANUL XV NR. 6526 – 12 IULIE 2019 actualitate


Chihlimbar, de Cătălin Pavel, laureat al Premiilor Filialei Dobrogea a UniuniiScriitorilor din România, 2017-2018

Romanul Chihlimbar, apărut încolecția Ego. Proză a Editurii Po�lirom (2017), este laureat al Pre�miilor Filialei Dobrogea a Uniu �nii Scriitorilor din România,ediția 2019, la secțiunea Proză.

Premiile au fost decernate sâmbătă,29 iunie, la sediul Muzeului de Artădin Constanța, juriul fiind formatdin: Angelo Mitchievici, președinteși alți membri: prof.univ. NicolaeRotund, Ovidiu Dunăreanu, redac�torul�șef al revistei „Ex Ponto“,prof.univ.dr. Sergiu Miculescu șipoetul Costel Bunoaică.

Când biografiei balcanizate a muzicianului franco�flamand

Josquin des Prez i se adaugă o că�lătorie în Dobrogea, fresca isto�rică se scorojește brusc ca într�oreclamă și devine o parodie sprin�tenă. Aici Hanul Ancuței e, cum�necum, o tabără de creație, cu fon �duri renascentiste nerambursabile,pentru scriitorii și muzicienii dintr�oUniune Europeană medievală. Sin�gurătatea lipsește din acest roman.Se glumește, în gând sau nu, cupretexte gârlă, de la concursul sco�lastic pentru cea mai complicatăalegorie despre Dumnezeu la con�flictul dintre birocrație și amourcourtois. Este o variantă europeanăa celor 1.001 de nopți, una în care setrăiește din dragoste, pe muzică șifără discernământ. Romanul de

iubire este camuflat într�o cerce�tare a „trecutului absolut“, stocatintegral în „grădina întristării și havuzul snoavelor“ ca într�unhard disk.

Cătălin Pavel (n. 1976), doctorîn arheologie. Săpături în țară șiîn Maroc, Franța, Germania, Is�rael, Anglia și în special Turcia(Milet, Gordion și, în 2005�2010,Troia), având ca rezultat volumeacademice ca Describing and In�terpreting the Past (Editura Uni �versității din București, 2010) șiDicționar de Mitologie Greco�Ro�mană (coautor, Corint, 2011) și orubrică permanentă de arheo�logie în „Dilema veche“. Bursier

CEREFREA la Université Paris 1Sorbonne, Chevening la Universi�tatea din Oxford, Andrew W. Mel�lon la Institutul Arheologic Al� bright din Ierusalim; a predat cursuride artă clasică în București și At�lanta. A debutat în poezie cu Al�tera Pars (A.T.U., 2013), cel mairecent volum de versuri fiind Ada� gietto (frACTalia, 2016). Romane:Aproape a șaptea parte din lume(Humanitas, 2010; traducere fran�ceză, 2017), Nicio clipă Portasar(Cartea Românească, 2015) și Tre�cerea (Cartea Românească, 2016;Premiul Național de Proză al „Zia�rului de Iași“, nominalizat la pre�miile Uniunii Scriitorilor dinRomânia). SDC

Cristian Teodorescu,întâlnire cu cititorii la Râmnicu VâlceaJoi, 11 iulie, ora 18.00, la Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul“ (Sala deconferințe) din Râmnicu Vâlcea, Cristian Teodorescu își va întâlni cititorii,în cadrul unui eveniment dedicat volumului București, marea speranță,apărut de curând la Editura Polirom, în colecția Fiction LTD.

l Va vorbi despre carte, alături de autor: Mihaela Rădulescu, pre �ședintele Societății Culturale „Anton Pann“

l Amfitrionul întâlnirii: Remus Grigorescu, managerul bibliotecii

Evenimentul se va încheia cu o sesiune de autografe.

În vremuri tulburi pentru România, la început de secol XX, Vasilica șiTiberiu, soț și soție, își iau avutul pe care au reușit să�l strângă în satul lordin Ardeal și, împreună cu toată familia, pleacă să�și facă un rost laBucurești. Ea, școlită la Budapesta, devine cea mai cunoscută moașă din ca�pitală, fiind preferată medicilor din maternitate chiar și de mai�marii urbei.El, fost institutor care a învățat latina și greaca veche la Viena, ajunge să sealăture unui grup de patrioți care se cred rezistența română împotrivaocupației germane. Pe fundalul vieților celor doi se conturează tabloul uneiepoci de mari frământări, încheiate odată cu Marele Război, cu personajedintre cele mai diferite, de la familia regală, vârfurile politicii românești șiintelectualitate, la oameni din popor care se străduiesc să supraviețuiascăîntr�o lume ce se schimbă cu o viteză amețitoare. Acte de curaj nebunesc șifraternizări cu inamicul, prietenii neașteptate și trădări dureroase, deziluziaîn fața unei înfrângeri iminente la sfârșitul războiului și euforia Marii Uniri,toate acestea se găsesc în București, marea speranță, un roman�frescă despreînceputurile României moderne. SDC

Vineri, 12 iulie, ora 18.00, la Li�brăria Humanitas „ConstantinNoica“ din Sibiu (Str. NicolaeBălcescu, nr. 16) va avea loclansarea volumului Opera poe�tică (II), de Paul Celan, recentapărut în colecția BibliotecaPolirom, traducere din limbagermană de George State,postfață de Andrei Corbea.

l Vor vorbi:Andrei Corbea,George State, Radu Vancu

lVa modera:Andrei Terian

Evenimentul va avea loc încadrul Colocviului Anual alAsociației de Literatură Gene�rală și Comparată din România,ediția a XVI�a, Universitatea„Lucian Blaga“ din Sibiu, 10�13iulie 2019.

„S�a spus cu dreptate că mo�delul ideal pentru traducătoriilui Celan îl oferă însuși tradu�cătorul Celan. Fără lecturile dinNietzsche, Heidegger, Adorno șidin eseistica lui Valéry, el nu s�ar fi încumetat să traducă

poemul Jeune Parque [...]. Tra�ducătorul trebuie să fie elînsuși poeta doctus, altfel spussă dispună de aptitudinea exer�sată de a detecta sensurile apro�piate și îndepărtate, să recon� stituie aluziile biografice și culturale, inclusiv țesutul inter�textual al dialogului cu alțipoeți, unii traduși de Celan, sărevadă istoria genezei textelor

și contextele lor, să descifreze,în definitiv, cu smerenia dato�rată «textului�sursă», o încifrarecu care s�a îndeletnicit oricumo cuprinzătoare exegeză, ori�când consultabilă. Am convin�gerea că în cazul traducerii defață putem conta pe împlinireaunui program intelectual aflatla înălțimea misiunii asumate.“(Andrei Corbea) SDC

Lansare de carte la Sibiu: Opera poetică (II), de Paul Celan

– Fragment –

29 noiembriePetrec o după-amiază liniști �

tă în meditație undeva lângă alta�rul alb de la confluența râurilor,lăsându-mi mintea să se dizolveîn tumultul luminos unde se în�tâlnesc cele două cursuri de apă.Când coboară întunericul, măalătur lui Tukten și Dawa lângăfoc. Bem tăcuți arak, vorbim pu țin,ne simțim amorțiți și mulțumiți.Mă întreb dacă Tukten o să beamult, dar nu o face.

Îl studiez pe acest soldat bă�trân, cu o cicatrice în formă de semilună pe obrazul stâng, ochitriști și un zâmbet nestăpânit, celuminează un chip ca o străveche

mască mongolă. Când sunt departede ceilalți șerpași, Tukten și Dawase înțeleg bine: nu i-am auzit nicimăcar o dată spunându-și vreovorbă răutăcioasă, deși sunt nevoițisă împartă același cort mic. Dawa îidă ascultare lui Tukten, așa cum seși cuvine, căci în tot timpul câtDawa a bolit și apoi a simulat boalapentru a se sustrage de la muncă,Tukten a fost un adevărat Bodhi�sattva, purtându-se cu mai tânărulșerpaș la fel de politicos și de ama�bil cum se poartă cu mine.

Cad, cad întruna – un vis cu oprăbușire, într-o mașină pe care nuo mai pot controla. Îmi potolesc pa�nica respirând profund și mergpână într-acolo încât le urez noroccelorlalți pasageri. Chiar când sun�tem pe punctul de a ne izbi, se audeun răsunet cosmic și, alinat de zgo�motul râului, mă întreb dacă suntmort. Mă simt pe jumătate în inte�riorul trupului meu și pe jumătateîn afara lui, mă zbat să mă eliberez,dar încă nu sunt pregătit să renunț.

30 noiembrieAjungem la aeroport devre me,

curați și destul de timizi unul fațăde altul. Tukten și-a aruncat că�ciula și zdrențele și arată odihnit înpuloverul meu de rezervă, căci laKath mandu îl voi recomanda vânză�torilor de echipament montan casirdar, șef de șerpași. Le plătescșerpașilor salariile pentru lunile lor

de muncă loială și îl pun pe Tuktensă-i explice lui Dawa detaliile cuprivire la calcule. Apoi îl iau pe Tuk�ten deoparte ca să-i plătesc supli�mentul promis. Șerpașii nu dorescsă mă întrebe nimic despre calcule,nici să își numere ba nii, temându-sesă nu pară nepoliti coși, și amândoisunt încântați de bacșișuri. Când ise pune în față o chitanță, lui Dawaîi face o deosebită plăcere să îșiscrie încet numele pentru primaoară în viața lui. Ideea îl face să secutremure de râs. Cât despre Tuk�ten, el pare mulțumit că îl considercalificat pentru funcția de șef deșerpași și se declară dispus sămeargă la un interviu de angajareîn Kathman du – am senzația că nuo face neapărat cu gândul să-șiîmbunătățească situația, ci mai de�grabă din politețe față de mine șiambițiile pe care le am pentru el.

Un bărbat călare, prieten cuTukten, vine cu niște arak ca dar dedespărțire. Spre prânz un zgomotde motoare se prăvălește din văz�duhul de deasupra lui Kanjiroba:omașinărie zburătoare dă ocol luniinoi și tot orașul vine în fugă la pistă.În timpul aterizării caii se tragsperiați îndărăt, iar copiii aleargăprin praful lăsat în urmă de avion.În apropiere de pistă, două silueteindiferente, ce desțelenesc pămân�tul cu niște săpăligi rudimentare, îșicontinuă treaba, înaintând agale,pas cu pas. Apoi avionul dispare iarcu zgomot în sud și ciorile agitate serotesc în zbor peste vale.

Controlul poliției se face re�pede, căci se dovedește că și in�spectorul e prieten cu Tukten.Când avionul se întoarce, suntemculeși din Jumla și duși înapoi înest în doar câteva ore, zburândpeste canioanele întunecate șiversanții albi, a căror traversarene-a luat multe săptămâni grele.Când străbatem o trecătoare înaltădintre munți, pilotul glu mește cucopilotul și zboară la cinci metrideasupra solului, vârful unei aripitrece la doar câțiva metri de gheațascânteietoare, iar singurul care nue înfricoșat de trucul ăsta prostesceste șerpașul Dawa, care zâmbeștetimid, cople șit de uimire.

Avionul iese dintre cresteleînzăpezite și plutește liniștit spresud-est, de-a lungul masivilor albi

ai lui Dhaulagiri, pe lângă Anna�purna și conul transparent al luiMachhapuchare, și spre sud, pestepoalele lui Bhairava, unde KaliGandaki coboară din munți șiintră în India. Când avionul vi�rează, umbra sa cade peste ceea cetrebuie să fie Lumbini, la capătulunei șosele proaspăt construitepeste munți – un dar al budiștilordin Japonia. Strig la Tukten să-iarate lui Dawa locul nașterii luiBuddha Sakyamuni. Dawa oftează.

Bhairava este un alt nume datlui Shiva Distrugătorul în CâmpiaGangelui. Nu e cu mult deasupra

nivelului mării și, după două lunipetrecute pe înălțimi, ne chinuimsă respirăm în umiditatea și căl�dura de aici. Apoi avionul o ia dinnou spre nord și est, iar întreagafortificație albă a Himalaiei se în�tinde dinaintea noastră, creastădupă creastă. Când avionul în�conjoară Kathmandu, Tukten ara �tă spre ceva aflat foarte departe înest, zicând că acolo sunt Everestulși mărețul Lachi Kang, unde amurit Milarepa. Totuși eu cred căTukten se înșală. Lachi Kang emult prea departe pentru a puteafi zărit. SDC

12ANUL XV NR. 6526 – 12 IULIE 2019avanpremieră


Peter Matthiessen –Leopardul de zăpadă„Suplimentul de cultură“publică în avanpremierăun fragment din volumulLeopardul de zăpadă, dePeter Matthiessen, tra -ducere din limba englezăși note de Mihaela Ne -grilă, care va apărea încurând în colecția „Biblio -teca Polirom. Esențial“ aEditurii Polirom.

CARTEALeopardul de zăpadă, volum cu care Peter Matthiessen a obţinutprima oară National Book Award, este o relatare a călătoriei făcutede el împreună cu naturalistul George Schaller în Nepal, încăutarea faimoasei feline cu acest nume, dar și pentru a vizitaMănăstirea de Cristal, un centru spiritual budist din Himalaia. Pa-sionat de filosofia Zen și, în același timp, un observator perspicaceal lumii din jur, Matthiessen transformă relatarea călătoriei saleîntr-una de tip iniţiatic, în care căutarea unui animal rar se îmbinăcu o căutare a sinelui după o traumă recent suferită de scriitor —moartea prematură a soţiei, Deborah. Descrierea călătoriei, cugreutăţile întâmpinate pe traseu, prin munţii înzăpeziţi și satelenepaleze, alternează cu digresiuni pe teme spirituale, legate degândirea și practica budiste, excursuri filosofice și meditaţii de or-din personal. Această împletire de întâmplări, idei, personaje exo-tice și descrieri ale copleșitoarelor peisaje himalaiene conferă unfarmec aparte volumului lui Matthiessen, scris sub forma unui jur-nal de expediţie, dar care e în același timp o călătorie spre fiinţalăuntrică ascunsă în fiecare dintre noi. SDC

AUTORUL

PETER MATTHIESSEN (1927-2014) a fost un scriitor și naturalist american și,până în prezent, singurul autor care a câștigat National Book Award pentruficţiune și nonficţiune. Născut în New York, Matthiessen a studiat la Yale Uni-versity și, vreme de un an, la Sorbona. După absolvirea facultăţii, a început săpublice povestiri și să studieze zoologia. În urma succesului obţinut cuprimele texte de proză, se hotărăște să urmeze o carieră literară. Începe săcălătorească intens și, în urma explorărilor sale, publică aproximativ douăzecide volume pe teme de știinţe naturale și mediu, inclusiv Leopardul de zăpadă(1978), cu care obţine pentru prima oară National Book Award. În acelașitimp, continuă să publice proză scurtă și mai ales romane, printre care senumără At Play in the Fields of the Lord (1965, selectat pe lista scurtă pentruNational Book Award) și trilogia Everglades (Killing Mister Watson, Lost Man’sRiver și Bone by Bone), apărută în 2008 într-un singur volum, cu titlul ShadowCountry, cu care câștigă încă o dată National Book Award. SDC

13ANUL XV NR. 6526 – 12 IULIE 2019 opinii


„A vorbi despre Poet înseamnă a striga într�o peșteră goală.“

Butada, aproximativ citată, pecare Arghezi o lansa în contextulnu știu cărei aniversări a lui Emi�nescu, mi se pare potrivită șiexercițiilor aplicate pe care atâțiacondeieri cu știință de carte șizvâc de sintagmă le�au comis pemarginea sau în perimetrul opereilui Leonard Cohen: poet, roman�cier, muzician, dar mai ales o marefigură a culturii postbelice, pe câtde nonconformist, pe atât deobișnuit. Formula admirativă „omare figură“ se dorește luată și adlitteram, și la modul colocvial iro�nic, pe care Cohen însuși îl folosea,ba chiar și�l făcuse stil inconfun�dabil de exprimare în cele rostitecu prilejul vreunui interviu sau la

prezentarea nenumăratelor saleconcerte. Așadar, când a venit mo�mentul să�mi dau cu părerea�nbaltă despre Leonard Co hen, m�amautocenzurat, amintindu�mi decuvintele lui Arghezi, el însușimare figură în spațiul culturii ro�mâne. Și totuși...

Prima dată când l�am auzitpe Leonard Cohen cântând a fostîn concertul de la Isle of Wight,1970. Banda de magnetofon pecare copiasem dublul LP rula fărăsă poată sări piesa Suzanne, ceurma după All Right Now, a celorde la Free, și My Sunday Feeling,cu Jethro Tull. Piesa și prestația luiCohen difereau atât de mult derestul selecțiunilor încât mă între�bam mereu ce naiba căuta el acolo,cine îl invitase și cum de nu�l alun�gaseră de pe scenă cei 600.000 de

spectatori zăpăciți de stat în soare,substanțe halucinogene, alcool șide toate prostiile felului de viațărock, specific timpului. Am aflatînsă că, dimpotrivă, Cohen era gatasă�i alunge pe spectatorii pes te mă�sură de recalcitranți. Mai multdecât asta, show�ul lui Co hen, în�ceput la ora două, în ultima noaptea festivalului ce risca să devină omanifestare violentă și anarhicădin motive ce scapă percepției co�mune, a reușit să calmeze spiritele

și să�i facă pe turbulenți să ascultece li se cântă. Pentru că, pânăatunci, aceștia avuseseră impresiacă interpreții urcați la microfonvoiau doar să ia banii celor pe carenimeni nu�i forțase să vină la con�cert. Iar după ce veniseră, credeaucă li se cuvin cântece gratis, bere șimâncare fără bani, sex după poftă,precum și libertatea de a zbieraocări la adresa oricui nu era deacord cu pretențiile lor.

Leonard Cohen însă i�a domo�lit pe toți, incitându�i la dialog înfelul acela evreiesc, cu interlocuto�rul care crede – și se simte flatat –că este ascultat, fără să fie con �știent că ascultă și se conformeazăel însuși celor spuse pe ton autoi�ronic și calm, prozaic, firesc, de

parcă ar discuta despre vreme, nudespre rostul vieții.

Acest fel de a cânta, de a de�păna o poveste, de a interac ționacu publicul de cele mai diferiteorientări, cu opinii și bagaj cultu�ral diametral opuse, este specificlui Leonard Cohen: evreu născutîn Montreal, Canada, care la 29 deani scria o carte de poeme desprepatimile neamului său intitulatăFlowers for Hitler și pe care o tri�mitea sub nume propriu la un con�curs pentru tineri scriitori, deși eracunoscut deja ca poet valoros. Poetvaloros fiind, a avut deschidereade minte să recunoască pe un altulmai bun, despre care colegii lui,literații canadieni, nici nu auzi�seră: Bob Dylan. Era prin 1965,într�o vreme în care nimeni nu�șiimagina că premiul Nobel pentruLiteratură poate fi dat cuiva careîși cântă versurile.

Aceste fapte, și multe altele,sunt cuprinse în cartea lui Liel Lei�bowitz – Hallelujah: Rock & Roll,izbăvire și viața lui Leonard Co �hen, traducere de Louis și Tu dorUlrich, editura Victoria Books/ Pu�blica, 2014 (achiziție Bookfest!). SDC

Poetul pătimiriiiconoclaste

Întrebați�mă la ce mă uit pe In�ternet zilele acestea. La tricouriîmpăturite. Mai precis, la tri�couri împăturite la dungă, străzispălate sub presiune, felul încare se așterne betonul la o pis�cină, creioane topite care devinlumânări, torturi decorate ca uncastel, cusături care inițial nu aunici o logică, iar spre sfârșitdevin un peisaj.

Ce au toate în comun? Mai nimic,cu excepția faptului că aproapetoată lumea le privește vrăjită. Senumesc „filme ciudat de satisfăcă�toare“/ „oddly satisfying videos“ șieu, una, am devenit dependentă.

Vorbim foarte multe desprescăderea capacității de concen�trare a oamenilor. Internetul neface să ne pierdem răbdarea și sătrecem rapid peste informații,texte, fotografii. Dar în acest pei�saj a apărut ceva ciudat: filmulețelungi de 3�6 minute, privite în ge�neral până la capăt. La început,

păreau că acestea contrazic toatălogica atenției umane, atât de în�delung studiată de industria pu �blicității. De exemplu, filmele nuprezentau neapărat un fir narativ,ci acțiuni disparate. Primele filmede acest gen arătau blocuri denisip cinetic tăiate felii. Sau bulede apă care se sparg, filmate în

slow motion. Nu există „expoziție“,„intrigă“ sau „punct culminant“.Pe lângă asta, durata lor și faptulcă sunt privite până la final de mi�lioane de oameni contrazice oricelogică de marketing.

Deși au teme extrem de dife�rite, par totuși să aibă în comun: oestetică vizuală a finalului. Este

sentimentul pe care îl avem atuncicând un morman de pantofi esteordonat. Într�o intensitate multmai scăzută, este sentimentul pecare îl au cei cu nevroză obsesiv�compulsivă atunci când există unelement nelalocul lui și îl rearan�jează, astfel încât totul devine per�fect congruent vizual. În unelefilme, ordinea apare la final. În al�tele, totul începe cu ceva perfectiar oamenii privesc până la finalcum se destramă, cu încetișorul.Au toate o calitate pe care aproapepoți pune degetul, dar nu chiar.

Internetul a fost mai rapiddecât știința, în acest caz, astfelîncât efectul nu este încă pe deplinexplicat. Oricine îl poate recu �noaște atunci când îl vede, dar încănu i se poate găsi o formulă. Existădoar câteva opinii, nefundamen�tate științific, care sugerează căastfel de compoziții vizuale facapel la procese cognitive de bază șică sunt un mod prin care creierulnostru se odihnește. Spre deosebire

de un film, de exemplu, unde tre�buie urmărit un fir narativ, iaratenția se împletește cu emoția, fil�mele ciudat de satisfăcătoare nucer mai nimic din partea următo�rilor. Doar să fie privite până lacapăt, acolo unde se află satisfacțialucrului împlinit.

Atenția de care se bucurăaceste filme ar putea avea legă�tură cu un stres de care nu suntemconștienți, dar corpul nostru da.Ce s�a demonstrat științific estefaptul că privitul lor determinăeliberarea de dopamină și seroto�nină, numiți și „hormonii fericirii“.O explicație a motivului pentrucare ne relaxează ar putea fi faptulcă se activează neuronii�oglindă,cei care lasă impresia că noi înșinefacem acțiunile din film. Ar fi binesă fie așa. Aș avea cele mai frumosîmpăturite haine. SDC

MĂDĂLINA COCEADE VEGHE-N LANUL DE CULTURĂ

De ce privesc milioane de oamenicum se construiește o piscină

DUMITRU UNGUREANUROCKIN’ BY MYSELF

Sunt cărți care nu pot fitranspuse în film? Sautotul e doar o chestiu -ne de timp și bani?

Asta e întrebarea pe care și�opune „The Guardian“ la anunțulcă Netflix va adapta seria BD San�dman a lui Neil Gaiman sub formaunui serial TV. După aproape treidecenii de încercări eșuate deadaptare, Sandman a fost consi�derat „de nefilmat“. La fel ca unroman de Gabriel García Márquez(Un veac de singurătate), și el înșantier la Netflix. Ce mai înseam �nă, de fapt, „de nefilmat“?, se în�treabă „The Guardian“. Iată câtevarăspunsuri:n „Am încercat și n�am reușit“ – oscuză pentru nenumărate filme

care sunt în continuare prizoniereîn faza de dezvoltare: Paradisulpierdut, după John Milton, sauBlood Meridian, după CormacMcCarthy.n „Am încercat și a ieșit prost“ –exemplul cel mai bun este filmulextrem de prost primit de publicși de critică bazat pe seria Dark To�wer a lui Stephen King. Sau AtlasShrugged, bazat pe cartea lui AynRand, care, după o primă parte de�zastruoasă, a fost continuat cu altedouă părți pe care chiar nimeni nuavea chef să le vadă.n „Nu ne permitem financiar“ –unele adaptări necesită bugeteuriașe pe care producătorii nusunt dispuși să le investească. Stă�pânul inelelor a fost făcut abiacând tehnologia a fost suficientde ieftină pentru a realiza viziu�nea lui Tolkien, dar chiar și așa a

înghițit un buget uriaș. De aseme�nea, despre Sandman se spune căva fi cel mai scump serial pe careîl vor produce studiourile DC Comics.n „Nu este comercial“ – asta în�seamnă, în cazul pieței americane,că filmul este într�o altă limbă șitrebuie subtitrat. Este o problemăcare a împiedicat ani de zile adap�tarea cărții Un veac de singură�tate. Gabriel García Márquez a in�sistat ani de zile că un eventual

film trebuie neapărat vorbit înspa niolă. Netflix s�a conformatpentru că știe că trăim într�o erăîn care până și americanii pot citisubtitlurile.n „Am încercat și ne�a ieșit“ – nusunt multe cazuri dar există reu �șite notabile: Cloud Atlas, adap�tarea surorilor Wachowski a cărțiilui David Mitchell, filmul lui PaulThomas Anderson bazat pe roma�nul Inherent Vice a lui ThomasPyncheon sau recentul serial

Catch�22, bazat pe cartea lui Jo�seph Heller (foto).

Sau poate, spune „The Guar�dian“, am ajuns în era în care „denefilmat“ a ajuns să se refere doarla cărți „de necitit“, etichetă pe caremulți se grăbesc să o aplice unorromane semnate de Joyce sau Vir�ginia Woolf, de Pyncheon sau DavidFoster Wallace. Ori poate că totuleste o chestiune de răbdare, pânăcând și aceste cărți vor fi transpusepe micile sau marile ecrane. SDC

Ce cărți sunt „de nefilmat”?

ANUL XV NR. 6526 – 12 IULIE 201914


LUCIAN AMARII (JUP)SUPLIMENTUL LUI JUP

La moartea lui Mordillo, cel care desena pentru a vorbiAutor a nenumărate benzi de �senate umoristice, celebrul de �senator argentinian GuillermoMordillo a încetat din viață înSpania, la vârsta de 86 de ani.

Mordillo lasă în urmă o uriașăoperă desenată, cunoscută prinlongevivele colaborări ale artistu�lui cu publicațiile „Lui“, „Paris�Match“, „Marie�Claire“ și „Pif Gad�get“, revistă pentru tineri prin careMordillo a devenit cunoscut și înRomânia.

Ilustrațiile lui Mordillo erauimpregnate, scrie „Le Figaro“, deun umor negru pe care artistul îldefinea drept „tandrețea fricii“.Una dintre informațiile care auînsoțit anunțul morții sale perețelele sociale este un desen încare un om este săltat de polițiștipentru vina de a fi vopsit aco �perișul casei în culori roz, pe o

stradă în care restul caselor sunttoate cenușii. „Oamenii mă în�treabă uneori de unde îmi vinideile. Pentru mine e limpede:ideile sunt ca niște fluturi, dau dinaripi în jurul tău și încerc să leprind“, spunea Mordillo într�uninterviu din 2011.

Născut în 1932 la Buenos Ai�res, a realizat primul lui desenanimat la vârsta de 12 ani și pri�mele ilustrații în anii ’50. Mordillos�a stabilit în 1963 la Paris, undemai multe reviste au început să îipublice desenele. Gloria lui nu s�a limitat numai la Franța, ilus �trațiile lui Mordillo se bucură „deun succes astronomic și în Angliași în Germania“.

Mordillo a început să dese �neze încă din școala primară, cânda avut un șoc văzând filmul Albaca Zăpada al lui Disney. „Parte din

viața mea am constatat că nu potsă mă exprim prin cuvinte. Într�ozi, din întâmplare, am descoperitun sistem pentru a vorbi fără cu�vinte“, explica Mordillo. SDC

Unul dintre cei mai apreciați re�gizori din istorie schimbă direcțiaartistică la vârsta de 83 de ani.

Woody Allen a pus în scenăGianni Schicci, o operă de Puccini,în 2008, la Los Angeles. Acum elpropune același spectacol la Scaladin Milano, între 6 și 19 iulie,aceeași versiune, dar având pe ge�neric elevi ai Academiei presti�gioasei instituții milaneze, pe diri �jorul Adam Fischer și pe bari tonulAmbrogio Maestri.

„Eram curios să văd cum vorgestiona studenții dificultatea in�terpretării unei opere comice. Amfost uluit“, a declarat Allen. „Au fă�cut o treabă extraordinară, inter�pretând spectacolul exact așa cummi�am dorit.“

Allen a povestit că ani de zilea fost îndemnat de către PlacidoDomingo să pună în scenă acestspectacol, dar că nu a fost convinsdecât după prima lui experiență,din 2008. „Nu știam dacă pot faceașa ceva, făcusem doar cinema șipuțin teatru“, recunoaște regizorul.

La conferința de presă ținută laMilano, ziariștii prezenți nu auavut voie să pună alte întrebăridecât legate de acest spectacol.

După premiera operei, Allenva merge în Spania pentru a lucrala o nouă comedie romantică ce îiare pe generic pe Christoph Waltz,Gina Gershon și Louis Garrel. Asta

fiindcă Allen este încă apreciat înEuropa, mai ales în Franța și Italia.

În Statele Unite însă, reputa �ția lui Allen a fost practic spulbe�rată după momentul #MeToo,când au fost dezgropate mai ve�chile acuzații la adresa sa de abuzasupra unui minor, acuzații dejajudecate și niciodată dovedite. SDC

ANUL XV NR. 6526 – 12 IULIE 2019 15


Responsabilitatea juridică pentru conținutul articolului îi aparține autorului.Manuscrisele primite la redacție nu se înapoiază.

Adresă: Iași, B�dul Carol I, nr. 4, etaj 4, CP 266, tel.: 0232/ 214.100, 0232/ 214111,

fax: 0232/ 214111

Redactor�șef:George Onofrei

Redactor�șef adjunct:Radu Cucuteanu

DTP:Adina Arnăutu

Rubrici permanente:Bobi (Fără Zahăr),Mădălina Cocea, Dragoș Cojocaru, Andrei Crăciun, Florin Ghețău, Radu Pavel Gheo, Florin Lăzărescu, George Onofrei

Carte: Doris Mironescu, Eli Bădică, Marius Miheț, Cristian Teodo rescu, Bogdan�Alexandru Stănescu, Alina Purcaru, Cătălin Constantinescu, Ioan�Alexandru Tofan, Florin Irimia, Dana Pîrvan

Muzică:Victor Eskenasy, Dumitru Ungurea nu

Film: Iulia Blaga

Teatru:Oltița Cîntec

Caricatură:Lucian Amarii (Jup)

Grafică: Ion Barbu

Actualitate:Cătălin Hopulele

Publicitate: tel. 0232/ 252294

Distribuție:Mihai Sârbu, tel. 0232/ 271333.Media Distribution S.R.L., tel. 0232/ 216112

Abonamente: tel. 0232/214100

Tarife de abonament:45 lei pentru 3 luni; 91 lei pentru 6 luni; 182 lei pentru 12 luni.Prețurile includ și tarifele poștale.

„Suplimentul de cultură“ este tipărit cu sprijinul

Adevărul Holding

Marcă înregistrată – Editura Polirom și „Ziarul de Iași“. Proiect realizat de Editura Polirom în

colaborare cu „Ziarul de Iași“. Se distribuie gratuitîmpreună cu „Ziarul de Iași“.

să devină următorul interpret alagentului James Bond. Evident,Elba denunță ca principal motival acestei renunțări o formă de ras�ism. „Când lumea îți spune că nupoți juca un rol din cauza culoriipielii, e descurajant“, declară el.n A încetat din viață, la vârsta de73 de ani, actorul Billy Drago,aproape specializat în roluri ne�gative. Este cunoscut mai alespentru rolul gangsterului FrankNitti din Incoruptibilii lui BrianDe Palma (1987).n Studiourile Warner Bros ar pre�găti un serial TV pentru platformalor de streaming bazat pe univer�sul Harry Potter. Acțiunea ar ur �ma să se desfășoare tot la școalade magie Hogwarts, înainte deacțiunea din filmele și cărțiledoamnei Rowling și va aduce înscenă noi personaje.n În Yesterday, noul lui film,Danny Boyle spune povestea unuifan Beatles care se trezește într�olume în care celebrul cvartet nu aexistat niciodată. Ideea aceastasimplă pare a duce însă la uneventual proces de plagiat. În fil�mul francez Jean�Philippe, reali�zat de Laurent Tuel în 2006,

Fabrici Luchini joacă rolul unuifan al lui Johnny Hallyday care,în urma unui accident, se trezeșteîntr�o lume paralelă în care Hal�lyday nu a existat niciodată. Deasemenea, filmul lui Boyle sea�mănă foarte mult cu o bandă des�enată franceză numită chiar Yes�terday, realizată de David Blot,animator la Radio Nova, care ezităsă îi acuze însă, public, pe reali�zatorii filmului. n Un nou roman al laureatuluiNobel Patrick Modiano (foto) vaapărea pe 3 octombrie și va purtatitlul de Encre sympathique,anun ță editura Gallimard. Ultimul

roman al lui Modiano, Souvenirsdormants, a apărut în 2017. Anulacesta, scriitorul a publicat piesade teatru Nos débuts dans la vie.nConform unui raport publicat zi�lele trecute, Netflix este responsa�bil de 23% din traficul internet dinFranța, mult peste Google (17%) șiFacebook (5%) sau alte rețele ceoferă conținut video în streaming.În Franța, Netflix a crescut tarifelela sfârșitul lui iunie. SDC

Pagini realizate de DRAGOȘ COJOCARU

PE SCURT

n Anunț șoc: seria de benzi dese �nate The Walking Dead s�a sfârșitodată cu numărul de revistă pu�blicat, în SUA, pe 3 iulie. În acesttimp, serialul bazat pe ea, care cu �noaște audiențe uriașe, se pre �gătește de cel de al 10�lea sezon.n Un proiect de film bazat pe tra�gedia micului Aylan Kurdi, a căruimoarte tragică l�a transformat însimbol al crizei migranților, a in�dignat familia copilului care consi�deră inițiativa drept „inacceptabilă“.Filmul, care poartă titlul de AylanBaby: Sea of Death, este filmat înprezent în Turcia, iar din distribuțieface parte Steven Seagal.

n Madonna încearcă să facă pro�pagandă, dar stârnește scandal.Videoclipul ei, God Control (fotosus), menit să promoveze ideeaunui control mai strict al armelorde foc, este atât de violent și deșocant, încât a stârnit mânia mul�tora dintre supraviețuitorii masa�crului din Orlando, Florida, din2016, în cursul căruia și�au pier�dut viața 49 de persoane. „Înțelegcă Madonna încearcă să sensibi�lizeze publicul, dar nu cred că ofa ce cum trebuie“, a comentat osupraviețuitoare pe Twitter.n Idris Elba, actorul britanic de cu�loare, a anunțat că nu mai încearcă

Gonit din cinema de isteria #MeToo,Woody Allen trece la operă

Am avut parte și de o surpriză carecred că a fost un semn de la regre�tatul coleg de breaslă Tudor Ca�ranfil (parcă�l și aud chicotind). LaIMAX locul meu preferat e rândul8, locul 1, pentru că e la capăt derând și pentru că are în față niștebare pe care urc picioarele. Eibine, fără să fi cerut locul respec�tiv, am primit chiar rândul 8, locul1! Caranfil, care a plecat dintre noiîn martie 2019, stătea tot la capătde rând pentru că de cele maimulte ori pleca după un sfert deoră. Eu am stat până la sfârșit.

Dar nevăzând Avengers:End �game (premiera la noi 26 aprilie2019), nu știam că Tony Stark/Iron Man murise și el, de aceea adurat până să mă dumiresc (fil�mul începe ușor ironic cu hitul luiWhitney Houston I Will AlwaysLove You), deși am constatat cusurpriză că mai țineam minte che�stii din Spider�Man:Homecoming(2017). De pildă, călătoria claseilui Peter Parker/ Spider�Man laWashington și faptul că Peter e

îndrăgostit în secret de colega lui,MJ. (Vă dați seama cât de conec�tată sunt la universul Marvel…)

Deci. pentru cineva care mer �ge la superproducții din an înPaști. noul Spider�Man e amuzantși poate fi consumat ca un film ne�complicat, de vacanță. De astădată, Peter Parker (care e în conti�nuare elev de liceu) merge cu clasaîntr�o călătorie prin Europa, prilejde a promova turistic Ve neția,Praga, Austria, Berlinul, Olanda șiLondra (deși Olanda e închipuităîn studio). Pentru aproape fiecareloc a fost imaginat un personaj

negativ – un Elemental aparte. ÎnVeneția e Elementalul de apă(normal), în Praga cel de foc, iar laLondra acționează ElementalulFurtunii. Scenariul aduce și douăpersonaje noi, interpretate de ve�dete cunoscute – Quentin Beck(Jake Gyllenhaal), un supereroucare e, de fapt, un fost angajat alStark Industries, a cărui sete deputere se traduce prin aceea căimaginează cu alți colegi realitățiholografice ale unor false ame nin �țări extraterestre, în vreme ce NickFury (Samuel L. Jackson) e fostuldirector al S.H.I.E.L.D. și, spre

deosebire de Tony Stark, pare sănu pună bază pe seriozitatea „so�teriologică“ a lui Peter Parker.

Povestea e nostimă pentru căe în același timp una cu adoles �cenți, și una cu supereroi. Peternu vrea să salveze lumea, planullui e să�și mărturisească senti�mentele lui MJ într�un cadru ro�mantic. Ciocnirea celor două pla� nuri ale poveștii dă adesea naștereunor momente de acțiune ha�ioase, de pildă, atunci când Peter,care tocmai a intrat în posesiaochelarilor lui Tony Stark, dotațicu inteligență artificială cu acces

la baza de date a lui Stark Indus�tries, e cât pe ce să arunce în aerautocarul clasei numai pentru cădorea să�și potolească un colegcare�i făcea și el curte lui MJ.

Pe de altă parte, găselnița cuhologramele create de Beck șiacoliții lui duce la spectaculoasesecvențe de acțiune care au și lo�gică, făcându�ne să pătrundemodată cu Spider�Man în interiorulacestor lumi imaginare care nupot fi distruse decât dinăuntru.

La 23 de ani, britanicul TomHolland încă arată ca un puști,dar probabil că în curând nu vamai putea juca elevi de liceu, învreme ce Samuel L. Jackson e fărăvârstă la cei 70 de ani (nu e posibilsă se fi născut în 1948!). Jake Gyl�lenhaal aduce personajului Becko răutate fermecătoare; deși pro�fund rău, nu reușește să ne devinăantipatic.

Evident, povestea e cu va urma,chiar dacă MJ află în fine cine ePeter Parker și sărutul lor peste„ruinurile“ lui Tower Bridge dinLondra consfințește victoria tem�porară asupra forțelor răului. SDC

Omul-păianjen: Departe de casă /Spider-Man: Far From Home – deJon Watts, cu: Tom Holland, JakeGyllenhaal, Samuel L. Jackson

16ANUL XV NR. 6526 – 12 IULIE 2019fast food


Departe, aproapeIULIA BLAGAFILM

652

Pierdusem pasul cuAvengers (de mai binede un an am decis săstopez degradareaneuronală și să nu maimerg la superpro duc ții),dar mi-a făcut plăceresă văd noul Spider-Man, Spider-Man: FarFrom Home. Nu maiintrasem de câteva lunila IMAX și mi-era poftăde ceva necomplicat lapop corn, plus că aveamcumpărături de făcut înAFI Cotroceni. (Mallu rileau ceva dezolant, maiales cinemato grafelede mall, deși proiecția e foarte bună tehnic.)

CULTURA, LA FUNDUL SACULUI - Suplimentul de...

Documents

Transcript of CULTURA, LA FUNDUL SACULUI - Suplimentul de...