CULTURA CREŞTINĂ C O M I T E T U L D E D I R E C Ţ I E :

Victor Macaveiu, p reşed in te ; loan Agârbiceanu, loan Bălan, Nicolae Brînzeu, f Alexandru Lupeanu-Melin, Ti tus Mălai, Ze-novie Pâcl işanu, August in Popa, Aloisiu Tăutu , membr i . — Secre tar de r edac ţ i e : Dumi t ru Neda.

An. XVJÏ S U M A R U L 1937 I . A r t i c o l e s i s t u d i i .

/. Agârbiceanu: înfruntare şi mângâiere (amintiri) . „ Doctrina iertării

Dr. Eugen Bad: Sunt copiii leneşi? f loan Bianu : Bajul însinte cu 71 ani Nie. Brânseu: Şcoaleie Blajului „Soarele Românilor" (aminiri Jiberiu Brediceanu: Prof. lacob Mureşanu (amintiri) . Nie Brînzeu: Arderea- cadavrelor f Augustin Bune a: Ep scopul Oain, Întemeietorul Blajului

(reproducere) Aug. Caliani: Educaţia naţională in şcolile Blajului .

„ n PíPÍe^jj_4L_fiJ*vii--íiUl_BJ*ij(sentimente naţionale şi sbuciumări)

f limoteiu Cipariu: Blajul (Pagni reproduse) / Alex, dura: Amintiri din B aj (un prolog) Nie. Coroiu: „Nopţile Carpatine" ale lui I.C. Drlgescu (amintiri) „Cultura Crettind": Omagiu !a bicentenarul Blajului . Gh. Dduild: Biăjenii tn Muntenia

Ep. Dr. Val. Jr. Frenţiw. Lăsaţi copiii să vie.. . /. Gârieanu: Sf. Francise de Assisi legislator

• Georjpescu-seaior: Din Blajul de altădată (amintiri) HopC Văi. Hofârtêauu şi Va.f^mi^êhehiiT^m_am motaţ ,Piatra T

>ertăţii|F (amintiri) Dr. Iuliu Eatieganu: Dram luminat" Ep. Iuliu Hossu: Izvor de lumină şi de viaţă Nie. lorga: Petru Pavel Aron şi Blajul (un cuvânt) Nie. Laslo: Un scriitor din şcolile Blajului: Simeon P. Simon Victor Macaveiu: Prolegomena pentru o viitoare ediţie a Psait

româneşti » » _CapitJul^itrppolhaji^inJBjaj^Jnţeme^r^

rjjljd_lm_in_trecutul nostru Ştef. Manciulea Ung^o^ra fu i t a t : loanTtusu

» » Masa studenţilor delà Blaj > , Contribuţiuni blijene Ia redeşteptarea conştiin

ţei naţionale tn Moldova şi Bucovina

254 268 776

iru 27, 81

104, 420 ' 549

— 2 -

Pag. loan Mitlea'. Filosofia creştină 12, 96

„ „ Temeiul filosofici creştine . . . . . 455 luliu Moisil: Ua elev al Blajului: Vicarul Grig. Moisil . . 366 Val. Moldovait: Admiraţie — şcoalelor din Blaj . . . . 287—*' Dumitru Neda: Rubricile liturgice obligă 40

Almus Artifex 156, 466, 790 Mitrop. Alex. Nicole seu: ArhiereiiBlajului şi acţiyjtatea_lor

pentru ffcâm^. 7 ^ T* 218 „ » „ -PiglirTde -profesori blăjeni (amintiri) 366 n a n Calea primenirii duhovniceşti . . 521

Paul P. Papadopol: Qmagiu şcolilor din Blaj . 249'*' Const. Pavel: Părţile ungurene şi triada delà Blaj . . . 256 Dr. P. Pavel: Papalitatea suverană şi organizarea internaţio­

nală a lumii contimporane . . . . 20, 138 Z, Pâclişanw. Mărunţişuri istorice 24

, Contnbuţiuni la biografia episcopului I. Patachi 129 ' „ Biajul în trecutul neamului nostru , . . 284-— „ Ce ar fi dacă nu ar fi concordatul ? 759

Aug. A. Pop: Cäjugäjii rida Rlaj_4i_rgjul lor în viaţa culturală a neamujui . . . 308

f Nie. Pop: Protesorî~şi amintiri blăjene . . . . . 370 Ştef. Pop: Prof. Ştefan Pop 339 Aug. Popa: Spirit paulin

, „ Rătăcirea extremistă . . . . . „ „ Ortodoxia Românească şi Biserica Unită

Dr. Nie. Popa: In preajma războiului confesional f lacob Rida: Cum am cunoscut Blajul (amintiri) luliu Raţiu; Sf. Augustin zugrăvind pe maică-sa (I) . S. Salaville: Ceva despre frumseţa Liturghiilor orientale

1 73

. 649

. 599

. 325-

. 459 409, 525

Vergii Stoica: Timoteiu C'pariu 557 Dr.Coriolan Suciu: Ce „poruncă* a adus Horia delà împăratul? 33, 143

„ „ O carte cu tendinţă (Istoria unirii Româ­nilor de I. Lupa») . . . . . . 565

. 253 580, 692

. 289

/ Mitrop. Vasile Suciu : Un gând si un apostolat 7. Tailliez S. 1.: F a ţ a creştină a Franţei A. Jkeodorian-Carada: Fiii Blajului în Oltenia G. lodica: Omul mic în lumea mare .

„ La umbra catedralei Alexin Viciu: Eemente celte în limba română

a Viaţa românească în colinde . Pagini vechi despre Blaj (diploma delà 127

I I . O a m e n i ş i t a p t e .

N. Brinztu: Lupta împotriva concordatului în Jugoslavia 810. „Cultura Creştină": Ins caunul lui Petru 50. — Alex. Lupeanu-

Melin 807. U V. M. La moartea părintelui Roşianu 8(9. D. N. Convertirea lui André Gide 57. — Solemnităţile euha-

ristice delà Manila 169. — Moartea arhiereului I. Boroş 179. — f Pre-

— 3 —

pozitul Iacob Popa 616. — Thomas G. Masaryk 625. — De profun-dis 626. — Piu XI şi Răsăritul creştin 487.— Moartea lui Marconi 489. — Paralelism revelator 491. — Jertfe bineprimite 815 — Noii Pur-puraţi Romani 819.

A. P.: Abuzuri „patriotice" 51. — Condamnarea francmasone­riei 174 — Frăţia germano-sovietică 176. — După două veacuri 478. — Roma şi Românii 481. — Vizita Card. Tisserant 621.

Z Paclişanu: O glorie a culturii româneşti (Timoteiu Cipariu) 612. G. P.: Ortodocşii în America 822. Simion Rusu: Cum stăm în Secuime 54, V. Stanciu: f Pavel Dan 623. S. lodoran: Preot şi bărbat de stat 172. — Semnificaţia unei

sărbători 817. 1. Vultur: Msgr. Grente ia Academia Franceză 484. — Preot-

poet (Le Cardonell) 6] 8.

I I I . î n s e m n ă r i .

c: Blajul şi naţionalismul 829. Dr. N. Drăganw. Nume magice 493. J. Măritam: Tormsmul 103 m.: „Ca toţi să fie una" 181. dn : Congrese euharistice internaţionale 60 — Patriotismul nu

indritueşte crima 61 — Birou medical unic în felul său 62. — Reac­ţionarismul Bisericii Romane 185— Suverani în vizită la Sf. Părinte 186. — Românii de peste hotare 187. — Hârtii străine despre oa­meni de-ai noştri 188 — Urmele unui trecut de durere 189. — Nostalgia Romei 495 — Duhul minciunii 500. — Urcuş anevoios 501. — Forţă reaiâ 504 — Idoii ce se clatină 505 — B büoteca Va­ticanului 506. — Mişcare binecuvântată 524. — „Philosophia perennis" ţine pas cu vremea 579. — Frăţie grecească 831. — Teologii laici 832 — Viaţa rel g'oasă în „Cetatea Universitara" din Paris 835. — Biruinţă rodnică 836. — „Ortodocşi apuseni" 837.

ap.: Politica şi Biserica 58 — Cum se combate comunismul 60. — „Boala Europei" 182 — Situaţia bisericii în Franţa 183. — Persoana umană în pericol 396. — Drumul medicinei 502. — Defi­cienţa extremelor 503. — Apostolat prin contact personal 631. — Napoleon pe Sf. Eiena — catolic practicant 633.— .Complotul apo­caliptic" 634.

p.: Spicuiri 930. — Fără nici un comentar 833. C. Suciu: O revenire 838 at.: Călugării, gloria Bisericii 532. 1. Vultur: Situaţia religioasă îa Germania 498

IV. C r o n i c i .

a.: Pelerinaj la Borna 64. — Hienele măcelului Spaniol 67. — Pentru recreştinarea lumii 67. — Actualitatea tomismului 68. — Con-t r » filmului imoral 69 — Sporesc divorţurile 71. — Biserica sub control de stat 102 — Preoţii şi politica 193 — Căminul păcii 146.

— 4 —

Preoţimea anglicană şi Roma 196. — Pensii de stat pentru preoţi 197. — Peiitru unirea tuturor 198. — Unum necessarium 508. — Ateismul rassist şi ateismul bolşevic 508 — Ne-a cercetat un mare prieten 511 — împărţirea Palestinei 513. — Franţa şi Biserica 514. — Spania uitată 515. — Concordatul jngosiav 517. — Directive eco­nomice 517. — Adunarea generală a „Astrei" 640 — Spectacolul bolşevic 645. — După congresul delà Nürnberg 645. — Ofensiva ortodoxă 843.

at.- Săp.amâna tomistică 643. atr. Vizita mitropolitului ortodox al Varşoviei 641. „Cultura Creştină": Episcopia ortodoxă a Maramureşului 507.

— Jubilee arhiereşti 839 vm: Aniversara Blajului 190. m.\ Războiul civil din Spania 195. — Modificarea textului ju­

rământului regilor Angliei 199. n.\ Devotament filial 64. — Taina unei b.ruinţe 65. — Patrio­

tism preoţesc 66. —Cruciada liturghiilor 68 .— Cetatea de pe munte 69. — „Mişcarea religioasa Germana" 69. — »Pro Unione" 70. — Aniversarea s. Silvestru 70. — Miguel de Uunamuno 71. —: Musso­lini şi sf. Scriptură 193. — Ofranda artiştilor 159 — Frontul necre­dinţei 197 — Roma pentru băştinaşi 198. — Creştinismul e pentru cei reduşi ca intelect? 477. — Christus Rex 509 — Preocupare fas­cistă 510. — Congresul delà Oxford 512. — Manifest creştin 516. — „Missionaüum rerum" 638. — Arma cea mai puternică 638. — Semne îmbucurătoare 639 — Jubileu îndreptăţit 642 — Canalele la­crimilor 642. — „Pax Romana" în congres 644. — Protestanţii pe baricade 644. — Sânge de mucenici 840. — Omagiu meritat 840. — Cuvinte răspicate 841. — Dezarmare economică 842. — Nouă epar­hie răsăriteană 844. — Pe povârniş 845 — Recunoaşterea înfrângerii 845. — Sfârşitul unei lupte 846.

V. D i v e r s e .

Ar on Cotruş: Pe o carte,., (versuri) 229. luliu Maniu: Un salut omagial (telegramă) 304 V. B. Munteanu: La o aniversară a Blajului (versuri) 288.

VI . B i b l i o g r a f i e .

Radu Braieş: Povestitori ardeleni şi bănăţeni până la Unire, de Ion Breazu 847.

Dumitru Neda: Theologia Dogmatica christianorum orientalium ab Ecclesia catholica dissidentium. Tom. V, de Martin Jugie 200.

p\. Istoria unirii Românilor, de I. Lupaş 646. gp.: Evocări din viaţa Blajului de Alex. Lupeanu-Melin 518. Augustin Popa: Codul Social, Trad Gh. P. Gheorghiu 72. V. Stanciu: Întoarcerea lui Andrei Pătraşcu, de Al. Lascarov-

Moldovanu 519.

REVIST-A LUNflRft

B l Q - 1

ANUL XVII. IANUARIE 1 9 3 7 NR. 1.

c u l t u r a c r e ş t i n a COMITETUL DE DIRECŢIE :

Victor Macaveiu , preşedinte ; loan Agârbiceanu, loan Bălan, Nicolae Brlnzeu, A lexandru Lupeanu, Titus Mălai, Zenovie Păcl işanu, August in Popa , A l o i s i u Tăutu, membri. — Secretar de redacţ ie: Dumitru Neda.

S U M A R U L AUG. POPA: Spirit paulin. IO AN MICLEA : Filozofia creştină. Dr. P. PAVEL: Papalitatea suverană şi organizarea internaţională a lumii.

contimporane Z, PÂCLIŞAMJ: Mărunţişuri istorice (IV) V. MACAVEIU Prolegomena pentru o viitoare ediţie a Psaltirii româneşti (II Dr. CORIOLAN SUCIU: Ce „poruncă" a adus Horia delà împăratul. DUMITRU NEDA: Rubricele liturgice obligă.

OAMENI Şl FAPTE Cultura Creştină: In scaunul lui Petru. A. P.: Abuzuri „patriotice". Simion Rusu: Cum stăm în Secuime. D. N.: Convertirea lui André Qide.

ÎNSEMNĂRI Politica şi Biserica (ap) — Congrese euharistice internaţionale (dn) —

Cum se combate comunismul ap) — Patriotismul nu indrituieşte crima (dn) — Birou medical unic tn felul său idn).

CRONICI Devotament filial - Pelerinaj Ia Roma — Taina unei biruinţe — Pa­

triotism preoţesc Hienele măcelului spaniol — Pentru recreştinarea lumii — Cruciada liturghiilor — Actualitatea Tomismului — Cetatea de pe munte — Contra filmului imoral — „Mişcarea Religioasă Germană" — „Pro Unione" — Aniversara s. Silvestru - Miguel de Unamuno — Spo­resc divorţurile-

BIBLIOGRAFIE Codul Social Trad Gh P. Gheorghiu şi F. Luzis. (Aug. Popa).

Abonamentul Un an Lei 300 Ins t i tu ţ i i , au tor i tă ţ i şi s t r ă ină t a t e „ 500 Preoţ i , profesori , învă ţă tor i , s tuden ţ i „ 250 Exemplaru l » 25

Redacţ ia şi Admin is t ra ţ i a : B L A J

AfíÜL XVII IANUARIE 1937 NR; 1

CULTURA [ R E S T I N A R E V I S T A L U N A R A

SPIRIT PAULIN

P c p â n z a î n t u n e c a t ă a anu lu i î n c a r e a m in t ra t s ' ap r inde o d â r ă de l u m i n ă . O a n i v e r s a r ă . P o m e n i r e a u n e i î n t â m p l ă r i de mul t a p u s e . C a r e p e n t r u mulţi , de s igur , n u s p u n e m a r e luc ru . O c o m e m o r a r e ca a t â t ea al tele . O p r iv i r e în t recu t , la u n a n u m i t s o r o c al v remi i , ro tunzi t de ca lcu le le omeneş t i . Atât . Sun t î n s ă şi alţii, ca r i p r i v e s c în a d â n c u r i . Sun t de ace ia , ca r i n u se p ie rd în pojghi ţa f enomene lo r vizibile, ci d incolo de aces t v ă l al Mayei c a u t ă d e s e n u l ţ esă tur i i , p l anur i l e u n i v e r s u l u i , m â n a d i r igu i toare a lumii şi a is toriei . P e n t r u ei ace s t jubi leu n u v a îi o s implă î n t â m p l a r e . Ci u n m e m e n t o . P o a t e şi u n p u n c t de p l e c a r e s p r e a l te zăr i . Un izvor de ene rg i e n o u ă p e n t r u mar i l e bătăl i i în c a r e ne î n v ă l u i m .

* Se împl inesc 19 v e a c u r i de là m i n u n e a din d r u m u l D a ­

m a s c u l u i . O s t ră fu lge ra re de s l a v ă din l u m e a cea la l t ă a făcut, a c u m 1900 de ani , din Sau l P a u l şi a da t is toriei pe „ a p o s ­tolul n e a m u r i l o r " . — Äces ta - i jubi leul ce p r ă z n u i m . H m p u t e a s p u n e , o c o n t i n u a r e şi în t reg i re a celui de a c u m p a t r u ani , c â n d a m să rbă to r i t a n i v e r s a r a mântu i r i i . D e s p r e a c e s t a a f i rmăm noi că es te u n a d e v ă r a t s e m n din ce r . C ă n u fără ros t şi n u fără u n în ţe les m a i a d â n c n e r ă s a r e în faţă toc­m a i a c u m , la a c e a s t ă co t i tu ră pe r i cu loa să , la c a r e se g ă s e ş t e r â n d u i a l a lumii n o a s t r e t u lbu ra t e .

H p a r e n ţ e l e , fireşte, sun t c o n t r a r e . S 'ar p ă r e a că sf. P a v e l n ' a r e mul te de s p u s omulu i de azi . E p r e a c o m p l e x p e n t r u men ta l i t a t ea n o a s t r ă s c h e m a t i c ă , l i nea ră . Un m u n t e p r e a g r e u de u r c a t p e n t r u m o l e ş e a l a n o a s t r ă . P r e a a u s t e r p e n t r u spir i tul n o s t r u opor tun i s t . P r e a sp i r i tua l i s t p e n t r u fiinţa n o a s t r ă m e c a n i z a t ă . E p r e a m a r e .

Ï CULfüftft CREŞTINĂ Nr. 1

Rea l i t a t ea i n s ă es te c u to tu l a l ta . L u m e a în c a r e s 'a de s f ă şu ra t m u n c a u r i a ş ă a lui P a v e l , a r e a s e m ă n ă r i isbi-t o a r e c u v r e m e a n o a s t r ă . Felu l c u m a isbuti t el s ă d o m i n e h a o s u l î n c a r e a fost a r u n c a t , a r a t ă şi p e n t r u noi ca lea d e u r m a t p e n t r u a ieşi din i m p a s . D a s c ă l u l cel m a i ideal c a r e n e p o a t e că l ăuz i în mij locul vâ r t e ju r i l o r de as tăz i es te t o c m a i P a v e l d in T a r s . Şi n i m e n i a l tul ca el.

* Imper iu l Cezar i lo r , a c ă r u i c e t ă ţ e a n c u pl ine d r ep tu r i

şi perfect loial a fost apos to lu l , e r a , fără discuţ ie , o a r ă t a r e g r a n d i o a s ă . Ii p l ă c e a s ă s e confunde cu l u m e a civi l izată . O r ea l i z a r e d e forţă şi o r g a n i z a r e c u m n u m a i v ă z u s e p ă m â n t u l . In rea l i t a te î n să , pr iv i t m a i d e a p r o a p e , u n m o n s t r u . Un colos , ţ inut lao la l tă n u m a i de scu tu r i l e legiuni lor . S ta tu ie de lut, s t r â n s ă î n ce rcu r i l e de fier a l e forţei ex t e rne . Sufletul îi e r a pu t r ed . Vir tuţ i le a s p r e , din ca r i a r ă s ă r i t şi a c rescu t , m u r i a u u n a d u p ă al ta . Corup ţ i a îi m ă c i n a irezist ibil p u t e r e a de v ia ţ ă . O r g a n i s m u l lui u r i a ş se s v â r co lea desnădă jdu i t , c a Laokoón , s u b s t r â n s o a r e a p ă c a t e l o r ce-i î nco lăc i se ră , ca şerpi i , t oa te m e m b r e l e . Nu m a i e r a decâ t u n furn icar e n o r m , î n f ierbere şi agi ta ţ ie con t inuă . Un a m e s t e c ca le idoscop ic de n e a m u r i , de l imbi, de ob ice iur i şi c red in ţe , c ă r o r a le l ipsia c imen tu l l ăun t r i c . Un a m a l g a m de i reduct ib i le c o n t r a s t e so ­cia le . Bogăţi i imense , lux şi co rup ţ i e s t r ă luc i t oa r e în pa la t e l e feer ice a l e ce lor pu te rn ic i , de z idur i le c ă r o r a se i sb iau a m e ­n in ţă to r g e m e t e l e mizer ie i ne înch ipu i t e a mi l ioane lor de des-moşten i ţ i , t r ecu ţ i în r â n d u l an ima le lo r .

Hici t r e b u i a n e a p ă r a t s ă i n t e r v i n ă „ c e v a nou" , p e n t r u a opr i aces t p r o c e s al d i s t r ămăr i i . T r e b u i a o l u m i n ă n o u ă în a c e a s t ă b e s n ă . O p u t e r e n o u ă , c a r e să î n c o r d e z e voin­ţe le la l up t a mân tu i r i i . Un idea l nou , supe r io r , c a r e s ă d e a t in te şi s ă d e s c h i d ă o r i zon tu r i nou i . T r e b u i a n e a p ă r a t c e v a divin, p e n t r u a se s a l v a u m a n u l câ t se făur i se p r in che l ­tu i r ea p â n ă la i s tov i re a forţelor p ă m â n t e ş t i . — Cei bun i , gândi tor i i şi poeţ i i şi sufletele s imple în ca r i l icăr ia incă sch in-te ia din a l tă l u m e , a u simţit ins t inc t iv a c e a s t ă n e v o i e ine­xorab i l ă a r edempţ iun i i . O dor iau . O a ş t e p t a u . O c ă u t a u cu în f r igu ra re . A ş a se expl ică m a r e a c o n t a g i u n e a a t â to r mis­t e re , ca r i î n l o c u i s e r ă c red in ţa t emp le lo r p ă r ă s i t e cu r i tua lu r i b i za re , în c e a ţ a c ă r o r a se p i e r d e a g â n d u l c ă u t ă t o r de ta ine şi de m i r a c u l o s .

Şi, î n t r ' a d e v ă r , „ lumina cea a d e v ă r a t ă " se şi a p r i n s e s e ,

Nr. í CULTURĂ CREŞTINĂ 3

t o c m a i la ace s t s o r o c al v remi i . „Răsăr i tu l cel de s u s " cobo-r î se pe p ă m â n t . D a r o a m e n i i ş i - au î n c h i s ochii . N ' a u voi t să-1 p r i m e a s c ă . Fiul lui D u m n e z e u a fost răs t igni t pe c r u c e , ca u n î ă c ă t o r d e re le . Ucenici i lui, p e s c a r i s impl i d in Gali leia, a u r ă m a s sdrobi ţ i . î n v i e r e a D o m n u l u i şi, apo i , Spir i tul Ru­sali i lor i-a făcut apos to l i neînfricaţi . D a r g lasu l şi pu te r i l e lor e r a u p r e a s l a b e ca s ă se a u d ă de là m a r g i n i p â n ă la m a r ­gini. Nu p u t e a u r ă s b a t e d incolo de g ran i ţ e l e s t r â m t e a le Pa les t ine i . C u v â n t u l vieţii n u a v e a t ă r i a n e c e s a r ă p e n t r u a d o m i n a v a c a r m u l teribil al i adu lu i î n c a r e se ros t i se .

A t u n c i a p a r e Sau l din T a r s . O i sb i re de l u m i n ă din c e r î i p u n e în m â n ă tor ţa pe c a r e î na in t e c ă u t a s'o s t ingă . Şi în t r 'o cl ipă, P a v e l se face v â l v ă t a i e c a r e a p r i n d e l u m e a . C â n d m o a r e el, d u p ă 30 de an i de s b u c i u m obst inat , de su­bl imă şi ter ibi lă a v e n t u r ă sfântă, f lacăra credinţ i i a d e v ă r a t e a r d e pe a l t a r e în toa te cen t r e l e m a r i a le imper iu lu i , î n c e p â n d „din Ie rusa l im, în toa te păr ţ i le , p â n ă în Iliria", şi m a i d e p a r t e , „ p â n ă în S p a n i a " (Rom. 15, 19—24).

Care- i t a ina aces t e i b i ruinţ i fără p e r e c h e ? De u n d e p u ­t e rea a c e s t u i g las , ca şi c a r e pu ţ i ne a u r ă s u n a t p e p ă m â n t u l n o s t r u ? C u m a junge f i ravul far iseu din n e a m u l urgis i t a l ev re i lo r f igura d o m i n a t o a r e a v r e m i l o r apos to l ice ?

D e s igur , P a v e l es te î na in t e de toa te u n „ v a s a l e s " al graţ ie i d iv ine . F ă r ă îndo ia lă , d a r u l m inun i lo r ca r i înf loresc s u b paşi i lui p u n e tot a t â t ea pietr i i de temel ie la b i se r i ca ce se înfir ipă. — Nu m a i puţ in a d e v ă r a t es te însă , că ha ­ru l s 'a altoit şi de a s t ă în r ă s a d o m e n e s c . Că P a v e l şi d u p ă c o n v e r s i u n e a p ă s t r a t î n t r e a g ă firea, î n t r e g t e m p e r a m e n t u l , toa te t r ă să tu r i l e ca r ac t e r i s t i c e a l e lui S a u l c a r e păz i s e h a i n e l e ce lor ce u c i d e a u c u pietr i p e în tâ iu l m a r t i r Ştefan. Fortif icate, de s igur , şi e l eva te , î n a ş a m ă s u r ă , că ch i a r şi defectele lui t e m p e r a m e n t a l e a u a juns forte i m p u n ă t o a r e în s lujba s c o ­pur i lo r d iv ine . — D a r t o c m a i p r in a c e a s t a a deven i t el m o ­delul p e c a r e îl c ă u t ă m în v u e t u l v r e m i l o r n o a s t r e . T o c m a i din ace s t mot iv , el es te c ă l ă u z a idea lă a ce lor ce v r e a u s ă a p r i n d ă şi î n h a o s u l r ă s t u r n ă r i l o r de azi făclia a d e v ă r u l u i mân tu i to r . Ia tă de ce t r e b u e s ă c ă u t ă m m a i d e a p r o a p e en ig ­m a i sbânz i lor lui. Să- i p r i n d e m liniile ca rac te r i s t i ce , s p r e a-le p u t e a va lo r i za în l u m e a n o a s t r ă , c a r e t r e b u e m â n t u i t ă din gh ia re le morţ i i .

*

1»

4 CULTURA CREŞTINĂ

Sf. P a v e l a fost, fără îndo ia l ă , u n g e n i u c u m foarte pu ­ţini a c u n o s c u t is tor ia . Spiri t s c â n t e e t o r şi profund, inteli­g e n ţ ă c a r e p ă t r u n d e în t r ' o c l ipă l u m e a ce lor m a i g r e l e t a ine şi v e d e cu u i m i t o a r e c la r i t a te c e e a c e alţii n u pot nici în t re ­zăr i . El es te cel m a i m a r e doc to r al Biserici i . Toţi ma r i i în ­vă ţ a ţ i ai c re ş t in i smulu i , de 19 v e a c u r i î n c o a c e , n u sun t decâ t ucen ic i ca r i se h r ă n e s c la m a s a lui, a celui dintâi şi celui m a i a d â n c teolog al c reş t ină tă ţ i i . — Totuş i n u a c e a s t a es te l inia c a r a c t e r i s t i c ă a fizionomiei lui sufleteşti . Ci a l ta . „In firea lui — scr ie u n u l d in t re biografi (Baumann: Saint Pau l 336) — o t r ă s ă t u r ă d o m i n e a z ă to tu l : üiolenfa pasionată, nu impulsivă ci dogmatică, dirijată de principiile credinfii sale. El c r ede , şi p r e t i nde ca şi alţii s ă c r e a d ă ca el, s ă t r ă i a s c ă ca el, s ă se s u p u n ă a d e v ă r u l u i " . O v o i n ţ ă în v e ş n i c ă v ă p a i e , u n v u l c a n în c locot n e î n c e t a t : aces ta - i apos to lu l n e a m u r i l o r , apos to lu l - t ip al c re ş t in i smulu i . P ro iec te g r a n d i o a s e se ţ es în i m a g i n a ţ i a lui f ierbinte; şi n u m a i decâ t se p u n e p e d r u m u r i p e n t r u r e a l i z a r e a fantas t icului . Nu c u n o a ş t e dificultăţi. Nimic n u i-se p o a t e împot r iv i . Nici forţa u r i a ş ă a s ta tu lu i . Nici în­t u n e c a r e a minţ i lor . Nici pă i engen i şu l doc t r ine lor . Nici noro iu l s t r i căc iun i i m o r a l e . Le în f run tă p e toa te , cu î n d r ă z n e a l ă u lu i ­t oa r e . El v r e a imposibi lu l . V r e a s ă c u c e r e a s c ă l u m e a ; şi o v a cuce r i . A r e gen iu l de c o m a n d a n t , c a r e n u admi t e î m p o ­t r iv i re . I n d r ă s n e a l a , cura ju l lui n u c u n o s c m a r g i n i . î n a i n t e a ochi lor v e d e ne înce t a t c o r o a n a t r iumfului , ca re - i inoieş te m e ­r e u pu te r i l e (2 Tim. 4—8 . De d r a g u l ei, P a v e l se che l tu ieş te c u fana t i sm i n c o m p a r a b i l , ne înce ta t , în f iecare cl ipă a vieţii .

D a r „nu a l e a r g ă î n neş t i r e " , (1 Cor . 9,26), ci m e r g e la ţ inte p rec i se . Rea l i zează u n p r o g r a m de v i a ţ ă fixat şi controlat , în toa te î nchee tu r i l e lui, cu u n ascu ţ i ş logic ne ie r t ă to r . Tot s b u c i u m u l , t o a t ă f r ă m â n t a r e a c locot i toare şi s a c a d a t ă a a c e s t u i pas iona t , e s t e a c e e a a u n u i perfect logic ian. Nu a u n u i ana l i s t . Ci a u n u i logic ian mist ic , c a r e t ră ieş te ideile şi se c o n s u m ă fără r e z e r v ă p e n t r u tr iumful pr incipi i lor în ca r i c r e d e . Totul , la el, s e r e d u c e şi se î n c o p c i e î n t r ' un c e n t r u fix, î n t r ' u n p u n c t d i n a m i c c a r e s t ă p â n e ş t e şi a r m o n i z e a z ă totul : Hr i s tos . T o a t e v e a c u r i l e , toţi creşt ini i , toţi sfinţii m a i a les î l i u b e s c p e Hr i ­s tos . Nicăi r i î n s ă n u g ă s i m o iub i re a tâ t de p u t e r n i c ă , de a d â n c ă , de a ş a t ă r i e e x t r a o r d i n a r ă , ca la sf. Pave l . Hr i s tos es te tot şi n imic a l ta a fa ră de el. Ce ru l şi p ă m â n t u l , v r e m e a şi ve şn i c i a , c a l e idoscopu l is toriei şi „divina c o m e d i e " a m â n ­tuiri i , tot şi t oa t e se a d u n ă în Hr i s tos . In el se a r m o n i z e a z ă

Nr. 1 CULTURA CREŞTINA S

con t ras t e l e , se d e s l e a g ă p rob leme le , se ne t eze sc asper i tă ţ i l e , se topesc contradic ţ i i le . Hr i s tos e s t e a x a u n i v e r s u l u i . P e a-c e a s t a se c l ădeş t e ta in ica a r m o n i e a lumii , m a r e a un i t a t e a că re i apos to l es te Pave l . In a ş a m ă s u r ă s 'a adânc i t şi s 'a p ie rdu t în ace s t c e n t r u vi ta l al în t rege i sa le teologii şi c o n ­cepţii de v ia ţă , î ncâ t a pu tu t s p u n e c u toa t ă g r e u t a t e a a d e ­v ă r u l u i : „Tră iesc eu - nu, ci t ră ieş te în m i n e Hr i s to s" (Gal. 2, 20).

C u t e r m e n m o d e r n , s 'a r p u t e a s p u n e c ă . P a v e l es te u n totalitarist. F i reş te , fără ră tăc i r i l e teore t ic ian i lor de azi , c a r i r id ică la r a n g de d ivini ta te s u p r e m ă s imple va lo r i u m a n e , (s ta tul s ânge le , c lasa) , p r o p o v ă d u i n d astfel a d e v ă r a t ă ido la­tr ie . Tota l i t a r i smul lui P a v e l es te cel a d e v ă r a t : D u m n e z e u ca c e n t r u de v i a ţ ă al u n i v e r s u l u i , î n c e p u t u l şi sfârşi tul a toa te . Şi la Pave l n u e v o r b a de s imple abs t rac ţ i i logice, fără v lagă . Ci de o rea l i t a te g r a n d i o a s ă şi v ie , „în c a r e t r ă im, în c a r e n e m i ş c ă m şi în c a r e s u n t e m " (Fpt. 17, 18), c h i a r fără să n e d ă m s e a m ă . Şi m a r e a un i t a t e n u e o s imp lă p lan i ­f icare s a u un i fo rmiza re artificială a infinitei va r ia ţ i i ce n e p rez in tă ex is ten ţa . Ci Hr i s to s e c a p u l a d e v ă r a t al m a r e l u i c o r p mist ic , al Bisericii sa le . Nu e o s implă me ta fo ră a c e a s t a , ci în fă ţ i şa rea sens ib i lă a u n u i fapt s u p r a n a t u r a l , m a i r e a l de­cât legile fizice însăş i . Din Hr i s tos c o b o a r ă în toa te m e m ­bre le p l en i tud inea vieţii . (Cf. Ef. 1, 21—23).

T o c m a i din ace s t mot iv , n imic n u e fără v a l o a r e în a-cest co rp , c a r e c u p r i n d e — d u p ă tâ lcul dat de sf. Torna — în ch ip ta inic , p e to ţ i : pe sfinţi şi păcă toş i , c red inc ioş i şi nec red inc ioş i , pe toţi ca r i sun t î ncopc ia ţ i a c u m în el, or i v o r fi, ori cel puţ in a r p u t e a îi. Ci totul c a p ă t ă p re ţ infinit. Nimic deci, din ce exis tă , n u t r e b u e neglijat . Ci r ea l i t a t ea î n t r e a g ă , cu toa tă bogă ţ i a formelor ei, t r e b u e r id ica tă la Hr i s tos . — D e aici caracterul pronunţat social al c r e ş t in i smulu i sf. P a v e l . El nu e n u m a i d u h o v n i c u l s ingura t i ce lo r suflete c a r e t r e b u e s c mântu i t e , ci a l sfinţirii în t rege i societă ţ i , c a r e t r u b u e s ă fie u n c o r p vivi î icat de spi r i tu l lui Hr is tos . T r ă i n d d u p ă legile da te de El. S ingure l e ca r i pot ţ inea în ech i l ib ru s tab i l şi ac t iv to ta l i ta tea . De a c e e a sc r i sor i le lui r e g l e m e n t e a z ă c u u imi toa re c l a r - v e d e r e t oa t e relaţ i i le esen ţ ia le a le soc ie tă ţ i i : r apor tu l d in t re indiv id şi au tor i t a te , d in t re s t ă p â n şi s c l a v , dintre soţ şi soţ ie , boga t şi s ă r a c , c reş t in şi p ă g â n .

In a c e a s t ă concep ţ i e o rgan i că , deş i î na in t ea lui D u m ­nezeu n u es te desch i l in i re în t re Elin şi Iudeu şi e v a n g h e l i a este d e o p o t r i v ă m â n t u i t o a r e p e n t r u toţi , to tuşi na ţ iun i l e n u

6 CULTURA CREŞTINĂ Nr, I

s u n t s imple ca tegor i i fără con ţ inu t p r o p r i u şi car i , î n c o n s e ­cinţă , a r t r ebu i s ă d i s p a r ă . Ele se î n c o p c i e î n co rpu l mis t ic a ş a c u m sunt , s p o r i n d p r in v a r i e t a t e î r u m s e ţ a uni tă ţ i i s u p r a ­fireşti. D e a c e e a el, deş i „apos to l al n e a m u r i l o r " p r in e x c e ­lenţă , es te a t â t de s t r â n s lega t de p o p o r u l s ă u încâ t n u n u ­m a i v i a ţ a şi-ar d a - o p e n t r u m â n t u i r e a lui în o r ice cl ipă, ci î n i ub i r ea lui fără m a r g i n i e x c l a m ă : „aş dori , de s 'a r p u t e a , s ă fiu e u î n s u m i a n a t e m a , d e p a r t e de Hr i s tos , p e n t r u fraţii mei , p e n t r u r u d e l e me le d u p ă t r u p " . (Rom. 9, 3).

Iată , în pa l ide cuv in t e , lumini le de fulger a le a d e v ă r u ­ri lor, p e c a r e le-a a p r i n s P a v e l pe o r izon tu l î n t u n e c a t al h a o s u l u i g r e c o - r o m a n . — Ä v e a î n faţă u n furn icar g igan t ic în p l ină f ierbere . S t r ă luc i r e a p a r e n t ă , fă ră v i a ţ ă l ăun t r i că . P ă i e n g e n i ş de doc t r ine n e p u t i n c i o a s e şi p u h o i u de co rup ţ i e indescr ip t ib i lă . In mij locul a c e s t o r v a l u r i a l e disoluţiei , el a împ lân t a t c u t ă r i e s t â lpu l de foc al a d e v ă r u l u i , c a r e s i n g u r m â n t u e ş t e . A t u n c i c â n d un i i c e r e a u „ s e m n e " , alţii c ă u t a u „în­ţ e l e p c i u n e " sc l ip i toare şi s t e a r p ă , el a p r o p ă v ă d u i t cu g l a s de tune t „ n e b u n i a c ruc i i " . (1 Cor. 1, 22—23). S p r e Hr i s tos cel ţ intuit p e l e m n u l vieţi i t r ebu ie să-ş i î na l ţ e pr iv i r i le t r ag icu l Laokoón , s t r ivi t de şerp i i r ă t ăc i r i lo r şi păca t e lo r . In Hr i s tos e r e d e m p ţ i u n e a , în el a r m o n i a şi un i t a t ea , î n el p a c e a şi eli­b e r a r e a din s t r ânso r i l e ma te r i e i . In el e v i a ţ a tu tu ro r , a s ingura t ic i lo r şi a societăţ i i în t reg i . — Şi a p r o p o v ă d u i t P a v e l a d e v ă r u l c u p a s i u n e fana t ică şi conş t ien tă , cu to ta la s a an i ­h i l a r e şi con top i r e în ideal , cu u lu i t oa re î n d r ă s n e a l ă şi c u in t r a s igen ţă n e î n d u p l e c a t ă . — Iată t a i n a i sbânz i lo r lui ex t r a ­o r d i n a r e . S'a făcut, p e n t r u Hr is tos , t u t u r o r toa te , şi i-a câş t iga t p e toţi. S p r e a lor m â n t u i r e !

S ă t r e c e m a c u m la noi . La v r e m e a şi la n e c a z u r i l e n o a s t r e . Să t r a n s p u n e m , a c u m d u p ă 19 v e a c u r i , p e sf. P a v e l în vâ l tor i le p l ine de pr imejdi i a le zi lelor n o a s t r e . î n c e r c a r e u ş o a r ă , f i indcă p u n c t e l e de a s e m ă n a r e s u n t d e a d r e p t u l isbi-t o a r e . î n v ă ţ ă m i n t e l e boga t e .

T r ă i m şi noi , î n c iuda g ran i ţe lo r ce d e s p a r t diferitele s u v e r a n i t ă ţ i na ţ iona l e , î n t r ' u n i m p e r i u g r a n d i o s . Ace l a al „civilizaţiei a lbe" , al „cul tur i i m o d e r n e " . S t r ă luc i toa re în a-fară, a c e a s t ă g igan t ică a r ă t a r e e î n p l ină agon ie . N u m a i a r e suflet. Un m e c h a n i s m u r i a ş , per fec ţ ionat p â n ă la u m a n i z a r e , în v r e m e ce omul , c r ea to ru l , s 'a d e g r a d a t şi dec l a sa t p â n ă la a b r u t i z a r e . „Noi s u n t e m — s p u n e a , î n v a r ă , Duhamel

Nr. 1 CULTURA CREŞTINA

cu pri lejul r ecep ţ i e i s a l e în A c a d e m i a F r a n c e z ă — i n v e n t a ­torii civil izaţiei n o a s t r e şi, în a c e l a ş t imp, beneficiar i i , d a r şi v ic t imele e i" . I n v e n t ă m s p r e a profita, d a r şi s p r e a d i s t ruge . Maş ina , din u n e a l t ă a a juns t i ran , c a r e ţ ine s u b t e r o a r e mil i ­o a n e l e b r a ţ e l o r m u n c i t o a r e . Exac t c e e a c e s p u n e a a tâ t d e p las t ic Bergson: „ O m e n i r e a g e m e , s t r iv i tă a p r o a p e , s u b p o ­v a r a p r o g r e s u l u i pe c a r e 1-a făcut". (Le deux s o u r c e s de la m o r a l e et de la religion, pg. 343).

Opt imismul ştiinţific al v e a c u l u i XVIII s 'a î n m o r m â n t a t , astfel, î n g r o a p a pe c a r e s i n g u r ş i-a s ă p a t - o . R d i s p ă r u t s igu ­r a n ţ a în a to tpu te rn ic ia „Ştiinţei", c a r e a c ă u t a t s ă r e z o l v e totul p e ca le m e c h a n i c ă , p r in legile imutab i l e a l e ma te r i e i . Ş t ien t i smul a mur i t , l ă s â n d u - n e zes t r e o c r â n c e n ă d e s a m â -gire, şi u n pr imejd ios p r o c e s de d i s t r ă m a r e . C ă u t â n d s ă d e s p a r t ă , s ă e t iche teze , s ă f r agmen ta r i zeze în mici m e c h a -n i s m e i n d e p e n d e n t e diferitele c o m p o n e n t e topi te insolubi l î n f enomenul c o m p l e x şi to tuş i u n i t a r al vieţii , ma r i i î n v ă ţ a ţ i , ca r i c r e d e a u că a u furat t a ina u n i v e r s u l u i , î n rea l i t a te n e - a u dat hao t i ca f r ă m â n t a r e şi f i e rbere de as tăz i . Maşini le s ' au revol ta t . Echi l ib ru l s 'a p ie rdu t . In ş t i inţă, î n filosofie, pe t e r e n social şi politic, t r ă i m în t r ' o agi ta ţ ie d i spe ra t ă . Nu m a i v e d e m pr in cea ţa teori i lor ce n e n ă p ă d e s c din toa te păr ţ i l e . Nu m a i a v e m l iniş te de t e a m a zilei de m â i n e . Nimic n u m a i e s igu r în faţa ur i lor , cu l t iva te c u s a v a n t ă a r t ă şi c u cele ^mai p e r ­fecţ ionate m e t o d e a le „ştiinţei", î n t r e ţăr i şi n e a m u r i , î n t r e r a s s e şi c lase , î n t r e t iner i şi bă t r ân i , î n t r e s ă r a c i şi boga ţ i . In a ş t e p t a r e a catas t rofei , f ab r i căm c u u l t ima î n c o r d a r e t u n u r i , s p o r i m v r ă ş m ă ş i i l e şi n e a r u n c ă m , cu f renezia desnădejd i i , în p lăcer i le g r o s o l a n e a le clipei, c a r e a r p u t e a fi c e a din u r m ă . — Nu-i nici o m i r a r e că , î n faţa aces te i pr ivel iş t i d e ­c o n c e r t a n t e , u n spir i t ascu ţ i t ca R. Labr io la a sc r i s , î n t o a m n ă , în „Ere Nouvel le" , u n a d e v ă r a t n e c r o l o g a l civil i­zaţiei n o a s t r e . A r g u m e n t a r e a lui n u e î n totul accep tab i l ă . Conc luz ia î n s ă c u g r e u poa t e fi c o m b ă t u t ă . „Lumea a s t a — zice el — a c e a s t ă civil izaţ ie occ iden t a l ă s t ă s ă m o a r ă ! "

Ca or ice v ie t a t e , o m e n i r e a p r in ins t inc t îş i d ă s e a m a de iminen ţa pr imejdiei . D e aici m a r e a p a n i c ă ce ţ ine l u m e a în t u l b u r a r e a d â n c ă . Şi tot de aici, d in vo in ţ a ne în f rân tă de a t ră i , î n c e r c ă r i l e de a m e ţ i t o a r e î n d r ă z n e a l ă pe c a r e le face s p r e a s e s a l v a . V r e a m â n t u i r e a c u or ice pre ţ . S e smu lge dec i , v io lent , din legă tur i l e vech i , şi a l e a r g ă î n del i r s p r e idea lu r i nou i , d e d r a g u l c ă r o r a e g a t a s ă s fa rme tot

s CULTURĂ CREŞTINA Nr. 1

t recu tu l , toa tă a g o n i s e a l a v e a c u r i l o r , şi s ă p u n ă în joc î n t r e g vi i torul . Din a c e a s t ă s v â r c o l i r e se n a s c , î n t o c m a i ca în v r e m i l e sî. P a v e l , „mis te re le" m o d e r n e , diferitele „mist ici" a le zi lelor n o a s t r e , tot a ş a de v a p o r o a s e , de nedefini te ca cele vech i , şi to tuş i cu e x t r a o r d i n a r ă p u t e r e de s e d u c ţ i u n e . Tot a t â t e a mira jur i ca r i f a sc inează şi d a u n a ş t e r e la e x p e ­r ien ţe soc ia le de propor ţ i i p â n ă a c u m n e c u n o s c u t e .

Or icâ t de complex şi su rp r inză to r , f enomenu l es te u ş o r de în ţe les şi, la a p a r e n ţ ă cel puţ in, câ t se poa te de logic. — D o u ă v e a c u r i , p â n ă la r ă sbo iu l mond ia l , r a ţ i u n e a a fost s t ă p â n a lumii . Şi s'a ră tăc i t . In te lec tua l i smul exage ra t , deven i t r a ţ iona l i sm, s 'a doved i t u n a d e v ă r a t d i so lvan t . C e r c e t â n d m e r e u , c r i t icând , des făcând firul de p ă r î n pa t ru , el a des ­păr ţ i t î n tot a t â t e a c o m p a r t i m e n t e i n d e p e n d e n t e şi a u t o n o m e diferitele funcţ iuni v i ta le a le vieţ i i u m a n e . A c e s t e a toa te a u lua t -o r a z n a , f iecare pe a s a ca le . R a ţ i u n e a n u le-a m a i pu tu t ţ i nea în a r m o n i e . Ä cău ta t deci s ă s e conso l eze r idi­c â n d la r a n g de doc t r ină n e p u t i n ţ a î n săş i , agnos t i c i smul li­be ra l , a c ă r u i d o g m ă p r inc ipa l ă p e n t r u j u d e c a r e a luc ru r i lo r es te to l e ran ţa , t eo re t i că şi p rac t i că , a d i c ă ident i f icarea a d e v ă ­ru lu i cu e r o a r e a . Confuzie şi scep t i c i sm. V a s ă z ică r e n u n ­ţ a r e p r inc ip ia l ă de a m a i domina şi d i rec t iva m e r s u l evo lu­ţiei d u p ă u n p l a n un i ta r . Metafizica a mur i t . In l ipsa ei, ş t i inţa, o rgo l ioasa fiică a ra ţ iune i , s 'a a n c o r a t cu toa t ă pu­t e r e a în s i n g u r u l t e r en solid ce-1 m a i s imţ ia s u b p i c i o a r e : m a t e r i a .

Mare le m ă c e l din 1914 şi c r iza g e n e r a l ă de d u p ă r ă s b o i a u perfecta t b a n c r u t a ace s tu i r a ţ i ona l i sm d i s t r ămă to r . Nimic ma i firesc, deci , decâ t r evo l t a g e n e r a l ă î m p o t r i v a m a r e ­lui v i n o v a t c a r e ne-a a d u s ac i : r a ţ i u n e a . F ă r ă mul t ă j u d e c a t ă , ea a fost d e t r o n a t ă şi d e c l a r a t ă v a l o a r e de r a n g u l doi. P r i ­m a t u l 1-a lua t fapta, vo in ţa . „Fă şi n u ce rce t a " , es te loz inca zilei. Via ţa t r ebu ie t ră i tă , n u filozofată. Şi î n c ă e ro ic , per i ­cu los . „Vivere p e r i c o l o s a m e n t e " , e loz inca fasc ismului . T r e ­b u e s ă n e î n c r e d e m orbeş te în p u t e r e a v i t a lă a s c u n s ă în sufletul colec t iv al na ţ iune i , specificul şi o r ig ina l i ta tea c ă r e i a t r e b u e să fie l inia d e t e r m i n a n t ă a vieţi i publ ice . Äici t r e b u e s ă se a l in ieze toţi fără r e z e r v ă şi fără pre tenţ i i p e r s o n a l e . Din c a p u l locului , s i n g u r a v a l o a r e , s i n g u r a rea l i ta te c u d rep t de ex is ten ţă e comun i t a t ea , na ţ i unea , r a s s a , c l a sa . S ingura ­t icul, individul t r e b u e să se in t eg reze p â n ă la an ih i l a re în n o u a un i ta te , r e făcu tă p r in faptă şi vo in ţă , din r i s ip i rea p r o ­v o c a t ă de r a ţ i une .

Nr. 1 CULTURĂ CREŞTINĂ 9

Porn i t o d a t ă p c ace s t d r u m , c u r e n t u l n u s 'a m a i pu tu t opr i la l imita jus tă . P e n d u l a ce m a r c h e a z ă mişcăr i l e g e n e r a l e a le o m e n i r e i ba t e din e x t r e m în ex t r em. A ş a şi a c u m . Nu a îost d e a j u n s c ă s 'a p r o c l a m a t n e v o i a abso lu t ă de a se r e ­face u n i t a t e a p i e r d u t ă şi a se ţ ine s e a m a şi de în t reg , eli-m i n â n d u - s e e x a g e r ă r i l e ind iv idua l i smulu i . Ci s 'a t r ecu t la e x a g e r ă r i l e o p u s e . C ă u t a r e a uni tă ţ i i s 'a t r an s fo rma t r e p e d e în t r ' o a d e v ă r a t ă mis t ică a unităţ i i , şi noui le va lo r i socot i te d r e p t c e n t r e v i ta le de r e face re a unităţ i i , din r e l a t ive ce sunt , a u fost d e c l a r a t e va lo r i abso lu te , s u p r e m e , exc lus ive . A c e a ­s ta din t end in ţa g e n e r a l ă a omulu i c a r e — zice Huxley — „are t o t d e a u n a dor in ţa de a fi a s che t i c şi c e a r c ă s ă desco­p e r e în t re toa te relat ivi tă ţ i le şt i inţei conso lă r i l e u n e i cer t i tud in i abso lu te" . A ş a se t r ans fo rmă to ta l i ta r i smul , indiferent de va ­l o a r e a de b a z ă în c a r e se c r i s t a l i zează ( r a s sa , s ta tul , c l a sa socială) , în a d e v ă r a t ă rel igie. A ş a a m a juns s ă a s i s t ă m la f enomenul p a r a d o x a l din zilele n o a s t r e , r e l e v a t de a c e l a ş i Hux ley a şa : „ O a m e n i ca r i a r fi r ă s p u n s cu u n s u r â s d i sp re ­ţui tor ce lu ice i-ar fi î n t r e b a t d a c ă c red în D u m n e z e u , a c c e p t ă fără a c r â c n i ideea divinităţ i i pa t r ie i lor şi a infalibilităţii p e c a r e o i n sp i r ă forţa". Se c r e i a z ă astfel, pe t e r e n polit ic, e c o ­n o m i c şi pe cel al vieţii pozi t ive în g e n e r a l , divini tăţ i t e res t re , u n a m a i t i r a n ă şi m a i exc lus iv i s tă decâ t a l ta . Nici n u se m u l ţ u m e s c s ă fie s imple re l igiuni , a d i c ă re la t iv i tă ţ i r id ica te la r a n g u l de absolu t , ci se c r e i ază în ju ru l lor a d e v ă r a t e mistici, fana t i sm şi, m a i p e u r m ă , şi o teologie, o c o n s t r u c ţ i e in t e l ec tua lă a c o m o d a t ă i m p e r a t i v e l o r i n to l e r an t e a le n o u e i c red in ţe .

T o c m a i ac i rez idă , deopa r t e , pe r ico lu l pe c a r e îl p r ez in t ă aces t e „mis t e re" m o d e r n e , de a l ta incapab i l i t a t ea lor de a p r o d u c e m a i mul t decâ t u n foc de pa i e t r ecă to r , în u r m a că ru i a v a r ă m â n e i a r ă ş i s c r u m de desi luzi i a m a r e . „Idola­trie, p a g a n i s m , fanat i sm. Religii m u n d a n e ca r i n u sun t d e c â t c a r i c a t u r a religiei d i v i n e ; c r e d i n ţ ă în b u n u r i l e i lusori i a le p ă m â n t u l u i , d r ep t p e d e a p s ă p e n t r u n e c r e d i n ţ a în b u n u r i l e cerului ; pol i t ica t r a n s f o r m a t ă în s u r o g a t de t eo log ie ; e v a n -gelia t r u p u l u i c a r e î n locu ie ş t e e v a n g e l i a spi r i tu lui" . „Religii fără suflet", le n u m i a , cu d rep t c u v â n t , c i n e v a în „ O s s e r v a -tore R o m a n o " (12. 9. 36.), pe c â n d v r e m e a n o a s t r ă a r e a b s o ­lută nevo i e t ocma i de con t r a ru l . „ L ' h o m m e c o n t e m p o r a i n — s p u n e u n c u v â n t gen ia l al lui Bergson — é larg i p a r la s c i ence , a besoin d 'un s u p p l é m e n t d ' â m e " . A c e a s t a e m a r e a boa l ă Europe i . Iar „religiile fără suflet" nu-i pot d a t o c m a i ace s t

10 CULTURA CREŞTINĂ Nr. 1

lucru indispensabil: „supliment de suflet". Nu pot da ce nu au nici ele. De aceea, dacă e adevărat că „moare civilizaţia", apoi nu încape îndoială că „o omoară ştiinţa care se întoarce la idolatrie".

* Nu în aceşti „nori fără de apă" ai „misticelor inferioare"; nu

în capiştile nouilor idoli păgâneşti este mântuirea. Ci singur în acela care este „lumina lumii", „calea, adevărul şi viaţa". In acela care este capul trupului mistic a toată creatiunea : îa Isus Hristos. „Creştinismul — afirmă Duhamel — e o doctrină care răspunde la toate necesităţile. Are o metafizică, o morală, chiar şi o politică. E riguroasă şi coerentă. Dă răspuns la cele mai îndrăzneţe între­bări. Te ajută să trăieşti şi să mori. E probată de veacuri. Chiar şi cel ce s'a depărtat de ea, poate continua a o respecta şi ad­mira". — Iată „mistica superioară", prin care se poate şi trebue să se refacă unitatea şi armonia lumii. Nu decretând valori rela­tive de absolute se va restabili echilibrul universal, ci statornicind o ierarhie justă a unităţilor mai mici, cari t rebue să se integreze organic în unităţi din ce în ce mai vaste, toate îndreptate şi orien­tate spre lsvorul vieţii. Toate alimentându-se şi orânduindu-se după principiile superioare şi eterne ale învăţăturilor Lui.

Din nenorocire, creştinismul astăzi, după veacuri lungi de triumfuri fără seamăn, se găseşte iarăş cam acolo unde era pe timpul sf. Pavel. In altă formă, fireşte. In ultimele două veacuri Hristos a fost scos, rând pe rând. din viaţa publică. Statul s'a de­cretat laic. Ştiinţa materialistă. Filosofia atee. Arta scop în sine. Adevărul relativ. Politica joc al forţei. Istoria, produs al legilor materiei. Religia, credinţa „chestiune particulară", închisă ermetic între zidurile bisericii şi sacristiei. Iată creştinismul redus iarăşi numai la Ierusalimul sufletului particular, adăpostit în umbra al­tarelor şi scos din vâltorile mari cari hotăresc destinele umanităţii. Ni-se potriveşte perfect, ca o mustrare, cuvântul lui loan Boteză­torul: „In mijlocul vostru stă pe carele voi nu-1 ştiţi" (Io. 1, 26) .

Nu uşor şi nu delà sine se va schimba această stare a lu­crurilor. Nu ajunge să avem lumina şi să ne resemnăm a o ţinea sub obroc. Nu. Ci adevărul trebue vestit de pe coperişurile caselor, cu toată îndrăzneala Celui ce a înfruntat şi a biruit lumea. — Sub acest raport suntem noi deficitari. Nu vom putea scăpa de teribila răspundere de a avea în mână cu adevărat „peatra filozofală" a sbuciumului omenesc, pe care n'o ştim valorifica. Până în ziua de astăzi, chiar după falimentul răsunător al raţionalismului şi mate­rialismului, creştinismul nostru este timid. Se ţine şi acum mai mult în defensivă, în loc să între vijelios în mijlocul frământărilor şi

Nr. 1 CULTURĂ CREŞTINĂ 11

să se afirme drept ceeace este : „puterea lui Dumnezeu şi înţelep­ciunea lui". (1 Cor. 1, 24).

Iată ce ne lipseşte nouă astăzi: Pavel din Tars. Singurul lucru care ne trebueşte este spiritul Paulin. Curajul. Voinţa de a birui. Entusiasmul pasionat. Fanatismul sfânt. Ne trebue un creş­tinism dinamic care să se ia de piept cu toate puterile lumii aces­teia. Altfel ni-o iau înainte slujitorii idolilor moderni. Şi încă, nu odată, adunând sub steagul lor energii de ale noastre, voinţe creş­tineşti cari cred că slujesc şi acolo pe Hristos.

Nimic nu poate fi mai bine venit pentru această dinamizare a crezului creştin decât tocmai aniversarea sf. Pavel. Să folosim bine prilejul. Anul întreg să-1 punem sub scutul şi în slujba „a-postolului neamurilor". Să-1 facem cunoscut prin toate mijloacele ce ni-le oferă amvonul, şcoala, presa. Mai ales organizaţiile „Ac-ţiunei catolice" trebue să se pătrundă de acest gând. Trebue să ne transformăm într'o adevărată armată, aprinsă de spiritul Pau­lin, spre a face să triumfe în societatea noastră programul social al sf. Pavel. Ca să se realizeze pe pământ marea unitate mistică, a cărei centru de viaţă este Hristos.

Vom înţelege oare această mare poruncă a grelelor încercări prin cari t recem? Vom pricepe semnul de sus care ne grăieşte prin acest jubileu? Să sperăm. „Şi aceasta cu atât mai vârtos, ştiind vremea, că este ceasul ca să ne deştep 'ăm din somn, căci mai aproape ne este mântuirea acum, decât am crezut. Căci noap­tea a trecut, iară ziua s'a apropiat"! (Rom. 13, 11—12).

AUG. POPA

FILOZOFIA CREŞTINĂ

Raţiunea y liberă în activitatea sa de cunoaştere, şi în formularea principiilor de viaţă poate ajunge la concluziile cari îi plac. Atârnă de agerimea şi profunzimea sa pentru a putea scruta interiorul mic şi exteriorul mare al lumii, în toate dimen­siunile. Raţiunii niciodată şi din partea nimănui nu i-s'au prescris norme de cugetare; şi le-a fixat însăşi. A putut crede despre sine, despre lume şi Dumnezeu, ceeace a voit. Dovadă este isto­ria filozofiei, care în mod caleidoscopic desfăşoară munca gândirii omeneşti, atât de variată. De altfel ar fi şi imposibil. Insă cu toate acestea, s'a crezut în trecut şi această credinţă mai persistă şi azi, că raţiunea umană ar putea fi stângenită în cercetările ei de celalalt mijloc de cunoaştere, de revelaţie, care s'ar erija în-tr 'un fel de îndrumător şi legislator al cugetării omeneşti; neper-miţându-i să gândească şi să ajungă la conduşii opuse ei.

Nu e locul să se arete aci netemeinicia acestei insinuări, de­oarece cunoaşterea pur raţională şi cunoaşterea prin revelaţie, din moment ce au acelaşi obiectiv, adevărul, nu pot fi antitetice în mod diametral. Dacă însă s'a întâmplat şi se întâmplă chiar în zilele noastre, ca activitatea naturală a raţiunii să nu ajungă la concluzii identice cu ale revelaţiunii, atunci cine poartă vina? Nu poate fi de vină decât: ori raţiunea ori revelaţia. Dar raţiunea nu se poate invinui, fiindcă ea n'a pornit din principii şi premise scoase din revelaţie; ea a cercetat cu totului liber, fără să ţină seamă de concluziile la cari va ajunge. In chipul acesta au pro­cedat gânditorii păgâni a căror filozofie a precedat creştinismul şi totuşi sistemul lor filozofic se numeşte „adevărata predoslovie a sfintelor Evanghelii"!? Atunci i-se poate arunca vina revelaţiei? Şi mai puţin. Ea n'a avut şi nici nu şi-a arogat vr'odată menirea de a prescrie legi gândirii omeneşti. Nu se găseşte un singur adevăr revelat care să oprească pe om de a cugeta în voie. Din contră, revelaţia consideră cunoaşterea drept una dintre datorinţele care-i fac cea mai mare onoare. Scopul revelaţiei a fost de a comunica oamenilor adevăruri, după cari să-şi întocmească o viaţă corespunzătoare destinaţiei lor supranaturale. Dar chiar dacă am admite imposibilitatea unui amestec oarecare al revelaţiei în

CULTURA CREŞTINĂ 13

domeniul de cunoaştere naturală, nici atunci nu s'ar putea susţine ingerinţa credinţei asupra raţiunii. Revelaţia şi credinţa nu s'a impus şi nu se impune ca o forţă iresistibilă ; ea are spontana şi libera adesiune a minţii şi voinţei omeneşti, prin graţia lui Dum­nezeu care în chip tainic face această adesiune posibilă şi raţio-nabilă. Dacă şi-ar fi impus revelaţia punctul său de vedere, atunci ar urma, că nu s'ar putea filozofa decât într 'un fel. Ori realitatea desminte o atare presupunere. Prin urmare: dacă există două conduşii similare, deşi din premise aparţinătoare domeniilor deo­sebite, nu se poate invinui nici una de amestec nechemat. Ade­văratul motiv al asemănării dintre rezultatul activităţii raţiunii naturale şi dintre revelaţie, este faptul că raţiunea umană în ceeace are ea mai esenţial, nu este decât un reflex — ce-i drept palid — al Raţiunii divine. Concluziile filozofice identice cu con­cluziile revelate, dovedesc în acest caz, că intelectul omenesc a cugetat bine, fiindcă aşa cugetă şi Dumnezeu.

Rezultatele la cari a ajuns activitatea naturală a intelectului omenesc, independent de revelaţie, s'au cristalizat în sisteme filo­zofice. Unele sunt în flagrantă opoziţie cu adevărurile revelate şi formează aşa numita filozofie „pură", laică, oficială; unul dintre aceste sisteme este în concordanţă cu ea şi formează filo­zofia creştină. Şi fiindcă trăim vremuri în cari noţiunile şi siste­mele de cugetare sunt amestecate, confundate, nu numai ignorate în mod conştient ori inconştient (ceeace nu-i cel mai rău caz); iar raporturile dintre ele stabilite după criterii persona e, isvorîte din simpatie sau ură, vom arăta: ce este filozofie creştină; posibi­litatea, existenţa şi raportul ei cu teologia şi cu filozofia necreştină.

Noţiunea filozofiei creş t ine

Precum se dă astăzi luptă înverşunată între cei ce sunt şi vreau să rămână creştini şi între cei ce n'au fost niciodată cu adevărat, nici nu vreau să fie — ba împiedecă şi pe alţii de a fi; întocmai aşa, de pe terenul ideologic încă sunt eleminaţi topi aceia a căror gândire are oricât de puţine aderenţe creştineşti. Lumea cugetării naturale este monopolul celor ce gândesc — cel puţin — alături de Dumnezeu. Cu alte cuvinte, după concepţia lor: e imposibil să existe un gânditor demn de acest nume, dacă cugetarea lui are ceva comun cu creştinismul, fiindcă activitatea intelectului nu poate fi, nici în principii şi nici în concluzii, cre­ştină. Ca dovadă ni se aduce faptul că raţiunea în scrutările ei libere şi independente nu poate avea nici un atribut ori calificativ decât „naturalul", care subinţelegându-se totdeauna, ar fi ridicol

14 CULTURA CREŞTINA Nr. 1

să se exprime. Sunt multe noţiuni cari nu sufere alături de ele nici un fel de determinare sau circumscriere. Aşa ar fi noţiunea „ştiinţă" care nu poate fi în mod formal nici „franceză", nici „ro­mânească" şi cu atât mai puţin „creştină", fiindcă în activitatea ştiinţifică a intelectului, în ceeace are ea mai esenţial şi mai pro­priu, nu pot intra astfel de atribute. Matematica şi geometria n'au patrie şi nici naţionalitate; ele sunt abstracţii universale, indepen­dente, atât în principiile cât şi în concluziile lor, de orice contin­genţe de origine, timp şi spaţiu. In ce priveşte apoi filozofia, ea cu atât mai puţin poate suferi atribute cari n'au nimic comun cu activitatea naturală a raţiunii. Cine ar vrea să vorbească de filo­zofie „românească", ar trebui să admită absurditatea unei psiho­logii şi logice româneşti. Aceste însă ori există ca „româneşti" şi atunci prin diferenţa specifică se substitue ca opuse, ori cel puţin ca diferite de logica şi psihologia adevărată şi ca atari nu pot fi decât greşite; ori se încadrează perfect în noţiunea logicei uni­versal valabile, dar atunci mx mai pot fi româneşti. Logica şi psihologia poporului român este identică cu a celorlalte neamuri. Dacă s'ar adaogă un atribut, confuzia ar creşte.

Noţiunea de „filozofie creştină" e tot aşa de neînţeleasă precum ar fi ştiinţa, matematica şi geometria creştină. Ce are a face filozofia — activitatea pur naturală a intelectului — cu un sistem de cunoştinţe cari nu purced din intelectul omenesc; nu se fac cunoscute pe cale naturală; şi din cari, cel puţin o bună parte, nici nu se referă la om întru cât e natură, nu sunt adevă­ruri naturale, susceptibile de a fi disociate, analizate şi dovedite ca logice, cu raţiunea. Dacă s'ar recurge după dovezi într 'un domeniu care nu mai aparţine raţiunii, atunci ar înceta de a mai fi filozofie, ci un amalgam, raţiune-credinţă. Despre aceasta însă nu poate fi vorba, fiindcă domeniile lor nu se confundă.

Calea cea mai simplă şi mai bună e de a lămuri cei doi termeni din chestiune: „filozofie" şi „credinţă", atunci se va vedea dacă se exclud reciproc, ori ba.

Filozofia, zice Kant, este: Die Wissenschaft von den Grenzen der Vernunft; iar s. Torna o defineşte astfel: „Philosophia est cognitio rerum per altissimas causas". In amândouă definiţiunile termenul comun este „cunoaşterea", „ştiinţa"; cunoaşterea şi efec­tul ei, ştiinţa, în filozofie sunt rezultatul activităţii intelectului na­tural. Aşa încât activitatea raţiunii naturale care tinde la cunoa­şterea sistematică a lucrurilor din lume, prin cauzele lor ultime, constitue filozofia.

Creştin se numeşte omul care crede şi ţine adevărurile reve-

Nr. 1 CULTURĂ CREŞTINĂ 15

late de Dumnezeu prin profeţi şi prin Hristos. Iar creştinismul este complexul adevărurilor cari nu sunt rezultatul activităţii in­telectului uman, ci al intelectului divin. Elementul comun în filo­zofie şi creştinism, privit din puncte de vedere deosebite, face neînţelegerea între filozof şi creştin. In filozofia „pur şi simplu", adecă în aceea care nu poate fi şi nu e creştină, punctul de mâ-necare este natura, instrumentul raţiunea; scopul, adevărul natural. In creştinism, supranatuia, revelaţia; instrumentul sau organul cunoaşterii este credinţa; iar scopul, adevărul revelat. Alta este concepţia filozofului şi alta a creştinului, despre natură. Căci pe când „natura" filozofului este desăvârşită atât în ce priveşte inte­lectul cât şi voinţa. Capabilă, prin urmare, de a ajunge la cu­noaşterea întregului adevăr, răzimată exclusiv pe puterile proprii. Fiindcă în viaţa ei n'a intervenit niciodată nici un fel de tulbu­rare, întunecare şi corupţie; ea a rămas totdeauna în puritatea originală; pe atunci „natura", în concepţia creştinului, este rănită, stricată, întunecată; şi, deşi a rămas într'o oarecare măsură capa­bilă de a cunoaşte cu puterile proprii adevărul, totuşi nu e în stare să cunoască tot adevărul, fără greşală, numai cu puterile proprii. Dar să nu se creadă că doar creştinismul ar discredita şi dispreţui natura, în favorul credinţei; din contră, în creştinism naturii i-se dă consideraţia ce pe dreptul i-se cuvine. Aici, nu e depreciată ca în luteranism, dar nici nu e idolatrizată ca în pă-gânismul modern. (Vorbesc de creştinismul autentic, catolic). El a acordat raţiunii omeneşti mai mare încredere, decât a făcut ori­care alt surogat creştin. Spre a dovedi acest lucru e suficient a aminti părerea lui Luther, în această privinţă: „Caeterum erga Deum, vel in rebus quae pertinent ad salutem vel damnationem, non habet liberum arbitrium, sed captivus, subjectus et servus est (homo) vel voluntatis Dei vel voluntatis satanae." Pe această cale a apucat şi Calvin, când a negat putinţa de cunoaştere a raţiunii omeneşti fără de revelaţie, a adevărurilor referitoare la Dumnezeu. Doar el zice: raţiunea fără credinţă „nu serveşte la nimic, nu e capabilă de nimic; mai mult, e chiar vătămătoare". Biserica catolică, osândind pe ontologişti, a arătat în mod indubi­tabil, care-i este poziţia cu privire la valoarea şi capabilitatea ra­ţiunii omeneşti, spunând: raţiunea umană poate cunoaşte pe Dumnezeu cu puterile proprii, fără revelaţie. Doar Pavel o spuse m a i înainte, că păgânii cei fără revelaţie sunt vinovaţi că n'au cunoscut pe Dumnezeu, pe care-L puteau cunoaşte şi numai cu mintea naturală, din considerarea lumii văzute.

Deosebirea între teza filozofului şi a creştinului, cu privire

15 CULTURĂ CREŞTINA Nr. i

la natură ca fundament a cunoaşterii, este următoarea: că pe când cel dintâi nu vrea să tină seamă de faptul că omul a suferit alunecare şi stricăciune în natura sa; pe atunci creştinul admite schimbarea în rău a firii omeneşti, în urma păcatului original. „Când s. Torna înşiră rănile suferite de natura omenească prin păcatul lui Adam, el nu uită niciodată să menţioneze ignoranţa, prin care raţiunea este destituită de dispoziţia sa spre adevăr. — Cu siguranţă, aptitudinea naturală a omului de a cunoaşte adevă­rul a suferit mai puţin din partea păcatului original, decât aptitu­dinea de a voi binele; dar totuşi ea a suferit şi mai sufere încă cu fiecare rană snplimentară pe care i-o impun nouile păcate" >)• (Magis est natura humana corrupta per peccatum quantum ad appetitum boni, quam ad cognitionem veri).

Rănile suferite de natura omenească, în ce are ea mai pro­priu, în creştinism nu sunt incurabile. întruparea lui Isus Hri­stos a avut de scop tocmai restaurarea firii omeneşti în aptitudi­nile naturale şi supranaturale, prin acţiunea graţiei sfinţitoare. Cu aceasta am ajuns chiar în miezul creştinismului. „Adevărata poziţie catolică consistă în a menţine şi că natura a fost creată bună şi că ea este o natură rănită; în urmă, că ea poate fi, cel puţin parţial, vindecată prin graţie, dacă Dumnezeu voieşte" — această instauratio, va să zică, această reînoire, restabilire, această restauraţie a naturii în bunătatea primitivă prin graţie, iată care este în această privinţă programul catolicismului autentic" (Cr. 37).

S'ar putea obiecţiona faptul că activitatea naturii restaurată prin graţie ori se datoreşte exclusiv graţiei şi atunci nu mai poate fi vorbă de filozofie, ci de teologie şi credinţă; ori provme din raţiune fără graţie şi atunci este filozofie, dar nu mai e cre­ştină pentrucă îi lipseşte elementul creştin. In caz că ar proveni din conlucrarea celor două elemente (natura şi supranatura) ca dintr 'un singur isvor, ceeace ar rezulta ar fi un nou gen de cu­noaştere, filozofico-teologic ; ori, noi vrem să înţelegem prin ex-presiunea „filozofie creştină" o adevărată filozofie, care să fie opera raţiunii naturale şi nu un substitut oare care.

Graţia şi natura, credinţa şi raţiunea, nu sunt termeni cari se exclud, aşa încât punând pe unul, necondiţionat trebue elimi­nat celalalt; de aceea, când zicem: „că este necesară graţia pentru a restaura natura, este tocmai contrarul suprimării ei, în profitul

•) GILSOh E.\ Christianisme et Philosophie Paris 1936, p. 111. — La acest autor şi op valoros, mă voiu provoca mai des In cursul acestui mic

studiu. 11 voiu cita Insa simplu, In text, numai cu iniţiala G. şi pagina lucrării.

CULTURA CREŞTINA 17

graţiei — este confirmarea ei prin graţie. Graţia presupune na­tura, fie pentru a o restaura, fie pentru a o desăvârşi. Iar dacă graţia restaurează natura, ea nu i-se substitue. Când însă natura restabilită prin grafie îşi împlineşte operaţiile proprii, ele sunt şi rămân operaţii natu/ale — după cum există morală naturală res­tabilită prin graţie, chiar aşa poate şi trebue să fie o filozofie naturală restabilită prin credinţă". (O. 40). Ce este filozofia cre­şt ină? „Este filozofia care cu toate că distinge în mod formal cele două orduri, consideră revelaţia ca un auxiliar indispenzabil al raţiunii". {O. 138). Este sistemul de cunoaştere al lumii prin cauzele sale ultime, care purcezând din raţiunea restabilită prin graţie, va fi în perfectă armonie cu adevărurile revelate; dar pe care revelaţia le expune ca adevăruri naturale. (Schutz A. Őrség. Bpest. 1936, pag. 93). Aci e vorba chiar de filozofie: philosophia; de o filozofie care este opera raţiunii naturale : naturalis ratio; de o filozofie naturală care uşurează totuşi accesul credinţei: iter ad fidem aperit; care se poate face azi mai bine decât ori când, pentrucă harul lui Hristos a restaurat şi înmulţit forţele raţiunii naturale: instauravit et auxit. Acest exerciţiu al raţiunii, conform cu Enciclica marelui Leo XIII, Aeterni Patris, poartă numele de philosophia cristiana. Chestiunea e, dacă se admite ori ba, ca exerciţiul unei raţiuni naturale, ajutat de revelaţie, ar mai fi un exerciţiu raţional şi dacă filozofia care se naşte merită numele de filozofie. ((7.127 — 128). Ceeace omul cu judecată n'are pentruce să nege, fiindcă este cu adevărat operă a raţiunii naturale — fi­lozofie; este apoi şi creştină, deoarece, raţiunea — rămânând şi pe mai departe naturală — în esenţă, este inobilată prin graţie — element creştin; în sfărşit, concluziile acestei activităţi raţio­nale, sunt în armonie cu adevărurile naturale revelate, care fapt din nou o îndreptăţeşte să se numească creştină.

Fiindcă sunt chiar dintre creştini unii, cărora le place să vadă filozofia complet izolată de creştinism, socotind-o ca ştiinţă esenţial păgână şi diametral opusă adevărurilor de credinţă; apoi fiindcă unii dintre filozofii moderni nu vreau să audă nici măcar principial de o filozofie cu adevărat creştină, va trebui să vedem şi principial:

Posibi l i ta tea filozofiei c reş t ine

Ceice adoptă teza imposibilităţii unei adevărate filozofii cre­ştine, trebue să-şi dovedească atitudinea pentru care nu pot con­cepe filozofia decât necreştină. Lucru care nu este chiar aşa de uşor.

Mai întâi, trebue să ara te : a) că natura omenească a rămas 2

lé CULTURA^CREŞTINA fix. i

în puritatea ei originală şi că, prin urmare, raţiunea şi voinţa ome­nească nefiind slăbite în aptitudinile lor, se îndreaptă fără şovăire spre adevăr şi bine. Greu de dovedit, fiindcă istoria filozofiei, în mare parte, nu este altceva decât istoria greşelilor minţii omeneşti; în ce priveşte apoi voinţa, e de prisos a mai arăta ce slab se în­dreaptă spre bine. Că natura omenească a suferit corupere, rămâ­nând cu toate acestea tot natură — ce-i drept rănită — dovedesc chiar şi numai aceste două facultăţi, b) Că natura omenească nu poate fi sanată prin graţie, fie din motivul că această graţie nu există; fie pentrucă graţia ar distruge natura. Dintre aceste, nu stă motivul prim, fiindcă dacă n'ar exista graţia, n'ar exista nici răs­cumpărarea prin Hristos, autorul graţiei; iar fără de Hristos, cre­ştinismul rămâne o enigmă. Insă creştinismul există ; prin urmare, graţia din care se hrăneşte, care luminează, încălzeşte, care face din păcătoşi, sfinţi şi din trădători eroi, încă există. — Că graţia nu nimiceşte natura, este un adevăr fundamental al creştinismului. El vorbeşte şi de merite naturale. Insă dacă fapta bună ar fi un efect exclusiv al graţiei nu şi al naturii, atunci omul n'ar avea niei un meri t ; tot meritul ar fi al graţiei, care a operat singură. In concluzie: Dumnezeu s'ar răsplăti pe sine; ceeace creştinismul n'a învăţat niciodată. Graţia desăvârşeşte, întăreşte şi ajută natura, în ceeace a fost slăbită odinioară, c) In urmă duşmanii filozofiei creştine ar trebui să arate că raţiunea naturală, restabilită prin graţie, în conclusiile ce şi-le formulează asupra cauzelor ultime, este imposibil să ajungă în acord cu adevărurile naturale primite de creştinii cari nu filozofează, prin revelaţie.

Obiecţiile ridicate de adversarii filozofiei creştine nu pot résista, dacă se iau în considerare — pe lângă cele de sus — şi faptele; ori, contra faptelor nu se poate filozofa.

E mai presus de îndoială, că filozofia are reprezentanţi şi încă între cei mai autorizaţi, cari în construcţiile metafizice au ajuns, pe căi şi cu mijloace pur naturale, la cunoaşterea unui însemnat număr de adevăruri naturale, în consonanţă cu cele revelate... Ce •ste, altceva, metafizica lui Anaxagoras, Socrate, Plato şi Aristot, decât o strălucită dovadă că raţiunea naturală poate ajunge la cunoaşterea unor adevăruri, cari formează, în parte, obiectul reve­laţiei? Există în istoria filozofiei un sistem de cugetare, care se identifică în principii, metodă şi concluzii, cu noţiunea filosofiei creştine. Or, fiind vorba de a numi această stare faptică, care în ceeace are mai specific este creştină, cum am putea găsi o numire mai clară decât „filozofie creştină" ? De oarece ideile şi conceptele — cu toată părerea lui Kant — noi le credem că sunt o reoglin-dire, deşi imperfectă, a lucrurilor.

UT. í CULTURA C R E Ş 1«

Că „noţiunea" „filosofie creştină" n 'are exactitate formală? Cu siguranţă au fost şi vor fi poate pururea filozofi fără credinţă şi lege, dar ceeace le lipseşte lor, nu poate conferi exactitate de formă aceleia ce le rămâne. Filozofia nu este mai filozofie când e păgână, decât când e creştină, ea nu este decât o filozofie întu­necată. Filosofia nu este mai puţin filozofie, când e creştină, decât când e păgână" {O. 120).

Nu există matematică, logică şi ştiinţă creştină, ca atare? Dar oare există matematică, logică şi ştiinţă pură ca a t a r e? abstracte de timp, loc şi origine? Aceste ştiinţe sunt legate de anumite contigenţe, cari în afară de orice intenţionalitate conştientă, ori inconştientă, ca forme oarecum categoriale ale noţiunii, îşi manifestează presenţa în activitatea spirituală a unui popor. Or, creştinismul nu este o formă indiferentă a conştiinţei; el a influ­enţat şi influenţează cu necesitate aproape structurală ideologia vremurilor, încât constatarea lui Tertullianus devine o axiomă: „Anima naturaliter Christiana". Dar dacă e aşa, atunci nu numai că se poate vorbi de o filozofie creştină, ci tocmai din contră: adevărata filozofie nu poate fi decât — creştină. Faptul că sunt o sumedenie de „filozofii" cari sunt evident necreştine, şi-ar găsi explicarea în aceea, ca ele sunt discutabile nu numai întrucât sunt contrare creştinismului, ci întrucât sunt filosofii.

Nu există logică specific „franceză"; dar logica universal va­labilă, atunci când înlănţuie principii, noţiuni şi trage concluzii — dacă e cu adevărat logică — trebue să ajungă la Dumnezeu, cauza, supremă a lucrurilor; iar de aci, până la creştinism, chiar logica va face un bun serviciu. Dealtfel logica e formată prin esenţă şi întrucât e auxiliara metafizicei, indiferent dacă e sau nu creştină, e suficient dacă metafizica nu poate să nu fie teistă; căci intre problemele ei, locul prim îl ocupă chiar Dumnezeu.

Se pare că „filozofia" devine echivocă dacă i-se adaoge adjectivul „creştină", însă filozofia n'a fost niciodată pentru filozofi decât căutarea înţelepciunii; iar cuvântul „înţelepciune" încă ar trebui să devină echivoc, dacă i-se adauge epitetul „creştină". In ce ar fi mai fericită expresia „înţelepciune creştină", decât filosofie creştină? — Termenul de filozofie nu poate respinge adjectivul pe care acela de înţelepciune nu-1 respinge, fiindcă există; iar dacă se crede, că o cercetare raţională nu va putea rămâne ca atare, acceptând de a deveni creştină, se va admite în practică, că un om nu poate rămâne om, dacă acceptă să devină creştin" (O. 121).

Credem că e de prisos a mai insista asupra chestiunii numai în principiu, când realitatea este mult mai convingătoare. (Va urma).

I. MICLEA 2»

PAPALITATEA SUVERANĂ ŞI ORGANIZAREA INTERNATIONAL Ä LUMII

CONTEMPORANE

Sub acest titlu marele profesor al Institutului Catolic delà Paris, d. Yves de la Brière, a publicat, acum cătăva vreme, un stu­diu vast, în trei volume, asupra cărora voi încerca să fac pentru „Cultura Creştină", excelenta revistă bisericească delà Blaj, o re­cenzie sumara.

înainte de toate însă, îmi voi permite să deschid o paranteză, cu caracter oarecum personal.

Pe mulţi îl va surprinde desigur numele meu într'o revistă bisericească. Nu fiindcă doar aş fi ajuns vr'odată în conflict cu Biserica, sau că aş fi profesat idei opuse învăţăturilor ei funda­mentale, ci pentrucă la noi, datorită moravurilor noastre politice, oamenii sunt clasificaţi nu după activitatea lor, sincer înfăţişată pe terenul public, ci după adversităţile şi ranchiuniie de partid. Astfel şi modestia mea s'a găsit, într'o bună zi, salutat în dreapta şi în stânga: salve! ce mai faci comunistule? Din stradă, svonul a ajuns în presă, şi în ziua următoare eram ridicat, aproape oficial, la ran­gul unui om periculos actualei ordine sociale.

Nu mi-am luat niciodată osteneala să desmint această calom­nie. Eram convins în sufletul meu, că nu merit de loc decoraţia care mi s'a dat, fără voia mea, — şi aceasta îmi era destul.

Cultura mea, fără îndoială, nu este eclesiastică. Dar n'aş putea susţine, nici că ea este pur laică. Mai întăi că, vrând ne-vrând, creştem cu toţii în familie, în şcoală, în atmosferă creştină. Dar şi în afară de asta, Biserica e o instituţie prea veche şi prea consolidată în conştiinţa omenire!, iar prestigiul ei în lume prea mare, ca să fi putut trece pe lângă ea nepăsător, ridicându-mi în mod indiferent şi mecanic, pălăria. De aceea în rafturile bibliotecei mele, lucrările privind Biserica, şi îndeosebi Biserica Romană, sunt aşezate în cea mai desăvârşită armonie, alături de cărţile laice cele mai avansate în materie economică şi socială.

Confruntându-le, am ajuns la concluzia, că urmaşii sfântului Petru pe scaunul vlădicesc delà Roma ţin pas cu mersul vremii şi că nici un fenomen social sau politic nu este trecut cu vederea. In

Nr. 1 CULTURĂ CREŞTINĂ 21

această capacitate de perfectă înţelegere a fenomenelor trecătoare, puse totddeauna în lumina unor principii eterne, am văzut totdea­una soclul perenităţii, pe care este aşezată Biserica catolică.

lata, de pildă, Enciclica Retüm Novarum a Papei Leon XIII din 1892, care reflectează exact frământările sociale din acea epocă, şi le justifică şi în numele Bisericei. Iată o altă Enciclică, socială şi aceasta, Quadragesimo Anno, din 1932 dată de Preafericitul Pă­rinte Papa Pius XI, în care se face stărilor sociale un tablou sever, dar fidel şi foarte avansat, din care nu pot să mă reţin să nu de­taşez un fragment, cu riscul de a repeta lucruri cunoscute:

„Ceiace surprinde înainte de toate, în epoca noastră, privirea, nu este numai concentrarea bogăţiilor, ci şi acumularea unei enor­me puteri, a unei puteri economice discreţionare, în mâinile unui mic grup de oameni, cari deobicei nu sunt proprietarii, ci simplii depozitari şi giranţi ai capitalului, pe care il administrează după placul lor.

„Această putere e mai ales considerabilă la aceia cari, deţi­nători şi stăpâni absoluţi ai banului, guvernează creditul şi-1 chel-tuesc după bunul lor plac. Prin aceasta ei distribuesc într'o oare­care măsură sângele necesar organismului economic, a cărui viaţă o ţin în mâinile lor, în aşa fel, că fără consimţemântul lor nimeni nu mai poate respira.

„Această concentrare a puterii şi a resurselor, care este tră­sătura distinctivă a economiei contemporane, e fructul natural a unei concurenţe, a cărei libertate nu cunoaşte limite; numai aceia rămân în picioare cari sunt cei mai tari, ceeace adeseori înseamnă: cari luptă cu mai mare violenţă şi cari sunt mai puţin jenaţi de scrupulele conştiinţei".

Trebue prin urmare o mai mare dovadă, că Sf. Scaun nu se închide ermetic faţă de nouile curente de renovare socială, şi că nu este refractar tendinţelor de lărgire a cadrelor dreptăţii până la limitele ce cuprind cele mai umile bordée din cătunele îndepărtate? Desigur, că nu. Dimpotrjvă, Biserica Romană, în general, face toate eforturile, pentru a evita comoţiunile sociale catastrofale, cari ucid civilizaţia şi pierd credinţa omenirei într'o lume mai bună şi mai dreaptă.

Şi, ca să închid această paranteză, prea lungă, trebue să mai fac o constatare în ce priveşte Revoluţia Comunistă din Rusia. Se Ştie astăzi, că un mare învăţat al Rusiei revoluţionare, omul de cultură şi scriitorul de mare talent Lunatşarschi, l a conjurat pe Lenin, Troţchi şi Stalin, să nu distrugă Bisericile, Tovarăşul lor de arme a fest însă acuzat numai decât, că este „burghez*. Cer­cetări şi constatări ulterioare au dovedit însă, că Lunatşarschi a

22 CULTURA CREŞTINA Nr. 1

t- avut dreptate. Comunismul a fost privat, prin distrugerile barbare ale bisericilor, de cele mai puternice forţe spirituale, absolut indi­spensabile mai ales in acea lume profund religioasă. Nimic n'ar fi fost mai uşor decât să acomodeze ideile sociale avansate ale epocei, religiei ortodoxe, puţin doctrinară şi teologică a mănăsti­rilor şi seminarelor, şi să tragă o învăţătură sociologică adecvată. Pentrucă omul nu trăeşte numai cu pâine, ci şi cu învăţăturile lui

f Hristos, cari sunt mereu actuale, vii, şi cari vor dura atâta vreme cât omenirea va mai trăi pe acest pământ.

Dar nu numai în materie socială, ci şi în domeniul dreptului public internaţional, Biserica Romană a dat dovadă, cum vom avea ocazia să ne convingem, de aceeaşi strălucită capacitate de adaptare Revenind aşa dar la problema care ne interesează în mod deosebit, trebue să arătăm cadrul în care este concepută lucrarea profeso­rului de la Brière şi să încercăm să facem cunoscute eforturile

N Papalităţii pentru consolidarea păcii şi în cercurile româneşti. Lucrarea se inspiră, cum însuşi autorul o mărturiseşte în pre­

faţă: din concepţia datoriei naţionale şi a datoriei internaţionale, pupă dreptul natural şi tradiţia catolică. In ea se arată învăţăturile pozitive ale Papalităţii contemporane asupra datoriilor mutuale ale naţiunilor.

Urmează apoi expunerea istorică a lucrărilor efectuate, sau încercate, de către Societatea Naţiunilor; diversele observaţiuni în legătură cu deliberările celor patru Adunări plenare din 1920, 1921, 1922 şi 1924. Un studiu detailat este apoi consacrat problemelor internaţionale de interes specific catolic, faţă de cari Societatea Na­ţiunilor este invitată să intervină, cum sunt: protecţia creştinătăţii din Asia Mică şi statutul Locurilor sfinte din Palestina.

In ultima parte a volumului I se tratează despre Suveranita­tea pontificală şi despre aptitudinea Sfântului Scaun delà Roma de a juca un rol pacificator în lumea contemporană, evocând în aceiaşi vreme câteva aspecte puţin cunoscute de istoria diplomatică a Pa­palităţii, ca de pildă: mediaţia Carolinilor în 1885, tratativele cari au dat loc participării şi mai târziu excluderii Sfântului Scaun delà desbateri, în 1899, cu ocazia primei conferinţe a păcii.

In sfârşit, autorul supune reflecţiei cititorului diversele moda­lităţi cari îl par proprii pentru o colaborare 6 t r â n s ă a Sfântului Scaun cu Societatea Naţiunilor, „nu pentru a promova o utopie presumţioasă, ci pentru a promova cauza creştină a Dreptului Ginţilor".

Dacă Institutul Catolic delà Paris, continuă profesorul de la Mrlire, şl-a orientat începând cu anul 1915 cercetările spre căuta-

Nr. 1 CULTURĂ CREŞTINA 23

rea mijloacelor de participare a Papalităţii Suverane la punerea bazelor internaţionale a viitorului, a făcut aceasta la dorinţa expresă a Papei Benedict XV, comunicată în mod oficial cercului de studii catolice «Études*.

Volumul I tratează problemele delà 1885 la 1924, şi cuprinde între altele următoarele capitole: Dreptul Ginţilor în actele şi învă­ţăturile Papalităţii contemporane; Evoluţia instituţiilor (internaţio­nale) şi a faptelor; Noul regim din Palestina; Cooperaţia intelec­tuală internaţională; Creştinii din Anatolia; Statutul Locurilor sfinte; Suveranitatea pontificală şi noul aspect al Chestiunei romane; Co­laborarea Romei cu Geneva.

Volumul II cuprinde evenimentele din anii 1924—1925—1926. Şi între altele, capitolele: Problemele spirituale ale vieţii internaţio­nale; Securitate, Arbitraj, Dezarmare; Destinul Protocolului delà Ge­neva, raporturile lui cu dreptul public creştin; Afacerile generale ale Papalităţii în 1925; Vaticanul şi Ţările de Jos; Concordatele cu

: Bavaria şi Polonia; Nonciatura cardinalului Cerretti Ia Paris; Afa­cerile eleveţiene; Colaborarea Romei cu Franţa; Vaticanul şi Quiri-nalul; Ambasadele de pe lângă Sf. Scaun; Idealul creştin şl Ceta­tea contemporană. (Societatea Naţiunilor).

Volumul III cuprinde evenimentele petrecute în anii: 1927— -i 1928—1929; şi pare să fie cel mai important, deoarece el tratează

probleme de o supremă importanţă. In 1929 s'a pus într'adevăr capăt litigiului ce diviza Sf. Scaun şi Italia, aproape de 60 de ani, Captivitatea voluntară a Papilor în Vatican a luat sfârşit, dând naştere unui nou Stat pontifical.

Dintre capitolele din acest volum, cităm: Concilierea şl Coh-cordatul cu Italia; Tratatul delà Lateran şi noul Stat pontifical; Consacrarea internaţională a Tratatului de Lateran; Concordatul cu

; Lituania; Acordul diplomatic cu Cehoslovacia: Concordatul cu Ro­mânia; Uniunea panamericană şi Fraternitatea latină.

Subiectul este vast şi de o escepţională importanţă şi actuali­tate, după cum rezultă din simpla înşirare a sumarului, incomplect, de mai sus Şi chiar pentru aceea, promitem ca în numerele viitoare să insistăm mai pe larg asupra lui.

Dr. PAVEL PAVEL

MĂRUNŢIŞURI ISTORICE IV.

Un îndemn la răsbo iu împot r iva Francezilor . In a r c h i v a ep i scop ie i un i t e din O r a d e a se p ă s t r e a z ă (voi. 102) o l u n g ă poez ie r o m â n e a s c ă sc r i să la 1797 pe t impul gre le lor r ă z b o a i e a le Aus t r ie i cu F rancez i i şi în l e g ă t u r ă c u ele. Titlul poezie i c a r e a r e 200 de v e r s u r i e s t e : Vers nou acuma scos, Românilor de folos, tarii noastre de întărire iar Francezilor de perire. A u ­to ru l e n e c u n o s c u t , i a r p o e m a e c u totul l ipsi tă de v a l o a r e l i t e ra ră . A r e î n s ă o a l tă î n s e m n ă t a t e . Tend in ţ a ei e s t e să- i î n su f l e ţ ească pe Român i , s ă lup te e ro ic c o n t r a „Francez i lo r" ca r i a u s t r ica t pos tur i le , s ă rbă to r i l e şi „sfânta c r u c e " , a u á r s „chipur i le sfinte", „odăjdii şi po t i ru r i s c u m p e " şi v r e a u ca „tot o m u l s ă t r ă i a s c ă d u p ă pofta c e a t r u p e a s c ă " . Ca î n d e m n u l r ă s b o i n i c s ă fie ma i eficace, a u t o r u l le v o r b e ş t e Român i lo r în numele Romei, le amin t e ş t e b i ru in ţe le lui T r a -ian, d e s c e n d e n ţ a lor din R o m u l u s şi s t r ă l u c i r e a n u m e l u i pe care-1 p o a r t ă . Această p a r t e a poeziei , nefiind l ipsi tă de in­t e res , o r e p r o d u c e m :

Eu Roma cetate mare Vreau a face cuvântare Către a mei fii prea iubiţi De unde sunt şi numiţi Ce se zic a c u m Români , Din păgâni făcuţi creştini , Carii foarte de demult Dintr'al m e u s ă n au eş i t . Pe Traian cel lăudat Dându-1 eu lor împărat. Care a v â n d lângă sine Tot Romani cătane bune, Credincioşi şi fără frică, Temându-se de n imica A u cuprins ţări multe foarte Cu a sa v i tează oaste . Prin foc, apă şi prin rele Vremi şi friguri foarte grele A u străbătut lume mul tă Precum cărţile cuvântă , Că au bătut neamuri tari Crai şi 'mpăraţi foarte mari, Carii făr de voia sa

D â n d cu Romanii m â n a S'au supus c u m se cuv ine Ca să le fie mai bine, învingători ei fiind Piepturi tari şi mâni având. Drept aceea a voas tră m a i c ă Eu Roma acum odată Ace lea toate le trec Nu vreau să le poves te sc Câte vitejii şi fapte Bune şi nenumărate A u făcut în lumea toată, Precum alţii nici odată, Fără numai cu fierbinte Lacrimi şi bune cuvinte Vă fac voue pomenire Spre a voas tră 'nţelepţire Ca să v ă fie aminte Cine v o u e bun părinte V a u fost dintru început Şi ce nume au avut, A u nu doară Romulus? Care şi t emeiu au pus

Nr. 1 CULTURA CREŞTINA 25

La cetatea Romei Voue nume foarte 'nalt, Capul împărăjiei , Români a c u m Vă numiţi Delà care aţi luat Delà ai voştri părinţi. C u r i o a s a poez ie s fâ rşeş te c u v e r s u r i l e : Purtaţi-vă vitejeşte Cum ati cerut de demult Că norocul v ă s lugeş te Când din Roma aţi eşit Luaţi săbi i ascuţite Din Roma a voastră maică Şi lănci în dungi făcute Sculaţ i -vă toţi odată.

* O veche înce rca re de-a romaniza mănăs t i r ea Bicsadului .

Deş i e a ş e z a t ă în t r ' o r e g i u n e r o m â n e a s c ă , m ă n ă s t i r e a Bicsadu lu i a fost, p â n ă în v r e m i l e noi a l e mar i lo r p refacer i , u n cu ib de s t ră in i sm. Că lugăr i i ei, a p r o a p e toţi ru ten i , n ' a v e a u nici o l e g ă t u r ă suf le tească c u popu la ţ i a r o m â ­n e a s c ă a împre ju r imi lo r . Aces t fapt a d e t e r m i n a t p e ep i ­scopu l Gher le i l oan V a n c e a , m a r e l e mitropol i t d e m a i t â r ­ziu al Blajului, s ă t r imi tă la 15 F e b r u a r i e 1868 „protoegume-nului" e n e r g i c a s c r i s o a r e cu No 3435, al că re i or ig ina l se găseş t e în p o s e s i u n e a m e a . Din ea f igura ep i scopu lu i a p a r e a ş a c u m a r ă m a s şi î n a m i n t i r e a ce lor ca r i l-au cunoscu t : ho tăr î tă şi conş t i en t ă de ce v r e a şi de ce p o a t e şi, m a i a les , a p a r e din ea na ţ iona l i smul lui ac t iv , c a r e 1-a făcut să - ş i sa ­crifice tot c e a agonis i t în t r 'o v i ea ţă î n t r e a g ă p e n t r u c u l t u r a r o m â n e a s c ă . Textu l scr i sor i i es te u r m ă t o r u l :

No 3435. Admodum Reverende Pater Protohegumene !

Q u u m ex p a r t e p l u r i u m dis t r ic tus v i c e a r c h i d i a c o n a l i s A v a s i e n s i s p a r o c h o r u m ea h u i c o r d i n a r i a t u i facta îuer i t r e -latio, quod ipsi v a r u s s a e p e i m p r a e v i s i s obs t acu l i s impedi t i , q u o m i n u s s u a s ecc le s i a s t i cas funct iones , illis d u r a n t i b u s , pe r sona l i t e r p e r a g e r e po tu i s sen t , e p a r t e m o n a s t e r i i Biksza-diens is n u l l á m o p e m aux i l i a t r i cem h o c in tu i tu a c c i p e r e v a -luerint , eo , q u o d inibi, licet m o n a s t e r i u m illud l ibera l i ta te Christiana popul i r o m a n i c i r c u m i a c e n t i s f u n d a t u m et a d p r a e s e n t e m s t a t u m s u b l e v a t u m existat , v i r i rel igioşi r o m a n i , uno excep to , nul i i sint, sed n e c r o m a n a e l inguae a d m i n u s in t a n t u m peri t i , u t i n t e r v e n i e n t e in c u r a a n i m a r u m neces s i ­tat is c a s u o p e r a m sp i r i tuá lém c o n c e r n e n t i b u s p a r o c h i s p r a e -stare, t a l i t e rque sp i r i tua l ibus et m o r a l i b u s popu l i fidelis in-digenti is s u c c u r r e r e possint; et ideo n e c in ip sa monas t e r i i eccles ia s a c r a a l i a q u e cu l tus divini p a r t e s al ia de c o m m u n i , q u a m ru then i ca , l i nqua fidelibus e ia t ibus p e n i t u s ignota ce l eb ran tu r .

P e r p e n s a i t aque p a r t e a b u n a v i r o r u m re l ig ioso rum illa

26 CULTURA CREŞTINĂ Nr. 1

q u o q u e voca t ion i s obl igat ione, u t i idem s a c r i s c u r i o n i b u s omni , q u a necess i t a t e cogen te v o c a r e n t u r , occas ion e ad iu -tor io r e s p e c t i v e auxi l io sint turn in illis, q u a e s a c r a s ecc le -s i as t i cas a l i a sque sp i r i tua le s î u n c t i o n e s c o n c e r n è r e n t , t u m in eis, q u a e s a c r a m popul i ins t i tu t ionem resp ic iunt ; p a r t e a b alia v e r o e t i am voca t ion i s i n c u m b e n t i a ad a m u s s i m p e n -sa ta , q u a vir i rel igioşi et in sui m o n a s t e r i i ecc les ia p o p u l o fideli earn î r e q u e n t a r e c o n s u e t o in cunc t i s m o r a l i b u s et spi-r i tua l ibus necess i t a t ibus s u b v e n i r e t ene re tu r , n o n p o s s u m u s , quin a d m o d u m R e v e r e n d a e Pa te rn i tă ţ i Y e s t r a e in D o m i n o h i s ce c o m m i t t a m u s , a t q u e in v i r tu te s a n c t a e et s a lu t a r i s obed ien t i ae p r a e s u l e a auc to r i t a t e i n i u n g a m u s , q u a t e n u s E a d e m — quod fieri po tuer i t oci jus, — ta ies v i r o s religio-sos ad d ic tum m o n a s t e r i u m Bikszad iense d i s p o n e r e s a t a g a t qu i p r a e i n s i n u a t i s christ if idel ium indigent i is s u c c u r e n d i et p l e n e c a p a c e s et s tudioşi et sufficientes, p a r a t i q u e s in t ; ex h o c q u e r e s p e c t u memine r i t E a d e m P a t e r n i t a s V e s t r a i u v e n e s na t ion i s r o m a n a e sui ordinis r e l i g io so rum a lbo a d s c r i b e r e , i l losque omni c u r a et sol l ic i tudine, suo loco, in s e m i n a r i o q u i p p e d i a e c e s e o s labii r o m a n i c i , qua l e hic S z a m o s u j v a r i n i existit, debi te e d u c ă r i et efformari c u r a r e , a t q u e in h u n e s c o p u m et c l e r i cum I sa iam T o r d a i a d h o c c e d i a e c e s a n u m theo log icum s e m i n a r i u m expens i s o rd in i s au t m o n a s t e r i i B ikszad iens i s s ac r i s ss . Theo log iae discipl inis o p e r a m n a v a -t u r u m d i s p o n e r e consu l t i s s imum foret ; q u o sic i a m b r e v i habe r i poss in t , qu i ex e o d e m m o n a s t e r i o n e c e s s a r i a m o p e ­r a m sp i r i tuá lém, earn requ is i tu r i s , c u m fructu spir i tual i et popu l i fidelis aed i î i ca t ionem p r a e s t a r e v a l e a n t . S e c u s e t i am h i sce p e r e x p r e s s u m notif icare v o l u m u s et p r o îu tu ro a t tendi i n d u b i e q u e intelligi p o s t u l a m u s : n o s nemin i i l lorum, qui ad s a e p i u s fatum m o n a s t e r i u m Bikszad i ense e p a r t e v e n e r a b i l i s ord in is disposi t i fuerint, in fu turum ecc le s i a s t i cam Jur isdic­t ionen! e s se co l la tu ros , nis i p r ius , q u i c u m q u e d e m u m illi sint, e x a m e n p r o ob t inenda ju r i sd ic t ione p r a e s c r i p t u m c o r a m v e n e r a b i l i nos t ro e x a m i n a t o r i o p r o s y n o d a l i b o n o c u m suc -ce s su sub ive r in t .

Q u o d i p s u m n o s t r a e d i a e c e s e o s s t a t ú tum v e n e r a b i l i or­dini p r o c o n g r u o not i t iae et d i rec t ion is s t a tu h i s ce notif icatur.

In r e l iquo etc . Szamosu jva r in i , die 15 F e b r u a r i i 1868

ut i p a t e r in Chr i s to I o a n n e s V a n c e a

ep i scopus Szamosujvar iens is

Z. PÂCLIŞANU

PROLEGOMENA PENTRU O VIITOARE EDIŢIE A PSALTIRII ROMANEŞTI (II)

In c o n t i n u a r e a aces to r P r o l e g o m e n e 1 ) v o m a t inge m a i în tâ iu pe s cu r t c â t e - v a p r o b l e m e , ca r i i n t r ă în c a d r e l e u n e i Isagogii , a u n e i In t roduce r i î n c u n o a ş t e r e a căr ţ i i n o a s t r e . C a d. p . n u m i r e a Cărţ i i psa lmi lor , c anon i c i t a t ea ei, n u m ă r u l n u m e r o t a r e a şl o rd inea psa lmi lor , au tor i i , inscr ipţ i i le şi tex­tul psa lmi lor , apo i l imba, şi poez i a lor, e tc .

N u sun t l u c r u r i c u totul no i ace le ce le v o m s p u n e aci , î i ind-că ches t iun i l e amint i te sun t t r a t a t e în zeci şi su t e de v o l u m e î n a l te l imbi şi, m a i puţ in , şi î n r o m â n e ş t e . — Ne v o m m u l ţ u m i s ă d ă m m a i mu l t n u m a i concluzii şi rezul­tate, p e n t r u o l u m e , c a r e n u es te nici spec ia l i za tă , d a r nici cu totul p r o f a n ă în ches t iun i de Sf. Sc r ip tu ră . Şi o facem mai a l e s p e n t r u cons ide ra ţ i a , că a c e s t e s c u r t e l ă m u r i r i c r e ­dem că a ju tă cât de pu ţ in la î n ţ e l e g e r e a psa lmi lor . Nici î n t r ' un caz , a c e s t e l ămur i r i n u a r pu t ea s ă l i p sea scă d in t r 'o Prefa ţă a u n e i v i i toa re edi ţ iuni a Psal t i r i i r o m â n e ş t i ,

V o m î n c e p e dec i cu

Numele Psal t i r i i

Psaltirea s a u C a r t e a Psa lmi lo r e s t e — d ă m definiţia lui 1. Calés S. 1. (Le L iv re d e s P s a u m e s , B e a u c h e s n e 1936 p . 1) — o co lec ţ iune de 150 p o e m e re l ig ioase , c o m p u s e s u b in­spi ra ţ ia Sfântului Spiri t de Dav id şi de alţi scr i i tor i heb ra i c i , p e n t r u a sluji, d in t ru începu t Evre i lo r , i a r m a i t â rz iu Bise­ricii c reş t ine , de c â n t e c e sfinte ori de m o d è l e de r u g ă c i u n e , atât în u z u l l i turgic , cât şi în cul tu l p a r t i c u l a r al c redinc ioş i lor .

C u v â n t u l Psaltire e s te de o r ig ine g r e c ă . WalriiQiov e r a u n i n s t r u m e n t muz ica l cu corzi , c a r e s lujea p e n t r u a c o m p a ­n i amen tu l u n e i cân tă r i . P r in m e t o n i m i e dec i s 'a da t a c e a s t a n u m i r e colecţ iei de c â n t ă r i ca r i e r a u a c o m p a n i a t e de p s a l -

1 Vezi „Cu/tura Creştină* 1936 No. 11 12.

28 CULTURA CREŞTINĂ Nr. 1

tc r ion. C u v â n t u l h e b r a i c c o r e s p u n z ă t o r es te nebel = l i ră, câ t e oda t ă kinndr = har fă . S ingura t i ce l e c â n t ă r i din Psa l ­t i re se zic psalmi (cu r ă d ă c i n a Wallt») a d e c ă p o e m e , ce e r a u c â n t a t e cu a c o m p a n i a m e n t de l i ră s a u de harfă . — Singurat ic i i p sa lmi în h e b r a i c ă se n u m e s c mizmôr. C a r t e a psa lmi lor a r t r ebu i n u m i t ă dec i sepher mizmorim; î n rea l i t a te ediţiile h e b r a i c e î i spun : sepher tehillim — c a r t e a l aude lor , c e e a c e n u m a i în pa r t e , s a u n u m a i î n t r ' u n în ţe les m a i l a r g , se po ­t r iveş t e Psalt ir i i , î n t r u câ t a d e c ă psa lmi i , m a i mul t ori m a i pu ţ in direct , ori indirect , scot î n relief g lor ia lui D u m n e z e u , m ă r i r e a lui, î n ţ e l epc iunea , p u t e r e a , d r ep t a t ea , b u n ă t a t e a şi cele la l te perfec ţ iuni a le lui .

Canonic i ta tea psalmilor

C a r a c t e r u l i n sp i r a t al Psa lmi lo r n u a fost t r a s la î n d o ­ială nici o d a t ă din p a r t e a c redinc ioş i lor , nici î n Ä p u s , nici în Orient . Psa l t i r ea e amin t i t ă în Noul T e s t a m e n t n u ma i pu ţ in decâ t de 55 ori , i a r c i ta te din p sa lmi se g ă s e s c în N. T. n u m a i pu ţ ine decâ t 45. — Conci l iu! Tr iden t in î n ş i r ă Psa l t i r ea î n t r e căr ţ i le c a n o n i c e : Psalterium Davidicum 150 psalmorum = Psa l t i r ea lui D a v i d cu 150 psa lmi . In ediţiile Sep tuag in t e i e î n ş i r a t ă c ea d in tă iu d in t re căr ţ i le hag iogra fe a l e Vech iu lu i T e s t a m e n t , i a r în Vu lga ta , î n t â iu se î n ş i r ă C a r t e a lui Iov şi apo i n u m a i decâ t Psa l t i r ea . — In ce p r i ­v e ş t e î n s ă ş i epoca , la c a r e p u t e m vo rb i d e s p r e colecţ ia psa lmi lo r î n e s t e n s i u n e a ei de as tăz i , au tor i i biblicişti sun t d e aco rd , c ă cel m a i t â r z iu î n v e a c u l al Ill-lea a. Hr . exis ta deja Psa l t i r ea n o a s t r ă , a ş a c u m es te as tăz i , i a r t r a d u c e r e a ei g r e c e a s c ă exis ta deja, făcu tă de cei Şep tezec i , pe la a n u l 200 a. Hr. Ch ia r în v e r s i u n e a Sep tuag in t e i Psa l t i r ea e soco ­ti tă a fi fost t r a d u s ă 1 în t re ce le d intă i căr ţ i . — începu tu r i l e colecţ iei Psa lmi lor se a t r i b u e în m o d cer t lui David , i a r î n c h e e r e a de obice iu se a t r i b u e lui Neemia (v. Kaulen, E in ­le i tung II p a g . 156—157), fără a se p u t e a s p u n e că ea a r fi fost defini t ivă, decâ t ab i a în v e a c u l III a. Hr. — Mai p e s u s de o r ice d iscuţ ie es te faptul, c ă Psa l t i r ea a făcut p a r t e din colecţ ia căr ţ i lor sfinte a le Evre i lo r . (Vezi a m ă n u n t e la: Herkenne, d a s B u c h de r P s a l m e n , B o n n H a n s t e i n 1936 p . 5 ; H. Keszler, d ie P s a l m e n , în colec ţ ia Kurzgefass te r K o m m e n ­ta r a lui S t rack şi Zökler, M ü n c h e n 1899 pag . XVII etc.).

CULTURA C R E Ş T I N Ă

Numărul psa lmi lor şi psa lmul 151

In ch ip c u r e n t se v o r b e ş t e d e s p r e 150 psa lmi . D a r în une l e ediţii r o m â n e ş t i — a Sî. S inod 1936, în c ea de là Blaj 1908 etc . — se m a i g ă s e ş t e şi p s a l m u l 151. Ediţ ia de là Blaj 1908, r e p r o d u c â n d , în u r m a celorlalţ i , a c e s t p sa lm, a d a u g e : „Aces t p s a l m es te scris de însuşi David, şi afară de numărul celor 150 de psa lmi , c â n d s'a bă tu t cu Goliat" . — P s a l m u l a c e s t a se găseş t e , î n t r u a d e v ă r în t r 'o mu l ţ ime de codici g receş t i şi la t ineşt i , cu a c e l a ş a d a u s , p e c a r e îl g ă s i m în Psa l t i r ea de là Blaj. N u m a i cât c u v â n t u l idiografos bibliciştii î l i n t e r p r e t e a z ă : este u n p s a l m p e c a r e D a v i d 1-a sc r i s p e s a m a sa, n u ca să s lu jească comuni tă ţ i i î n cul tul l i tu rg ic ; es te u n p sa lm „par t i cu la r" , î n opoziţ ie c u cei 150, c a r i s u n t „publici". (Vezi: /. — B. Frey, î n Verbum Domini vol . V p a g . 201, R o m a e 1925). — Deş i a u t o r u l p s a l m u l u i v o r b e ş t e în p e r s o a n a lui David , deşi , c u m s p u n e a m , el es te r e p r o d u s î n mulţ i codici v e c h i î n t r e căr ţ i le sf inte , şi c h i a r mulţ i d in t re scrii torii de r e n u m e , ca sf. A t a n a s i e , Apo l l ina r i e , A r n o b i e etc. îl cons ide ră şi îl c i tează ici colo ca g e n u i n şi c a n o n i c , — b a ch ia r se g ă s e s c ci ta te din el şi î n t r ' un r e s p o n s o r i u din B r e v i a r u l R o m a n — totuş i el t r e b u e cons ide ra t ca s p u -riu şi apocrif, a ş a c u m de fapt îl c o n s i d e r ă Conci l iul Tr i -dent in, c a r e îl e x c l u d e din colecţ ia Psalt ir i i c a n o n i c e . Şi î l exc lude pe b u n ă d rep ta t e , fi indcă toa te c a n o a n e l e v e c h i a le Sf. Sc r ip tu r i v o r b e s c tot n u m a i d e s p r e 150 de psa lmi . — Nu se poa te af irma cu cer t i tud ine , că l imba lui o r ig ina lă a r fi fost c ea eb ra i că , fiindcă n u es te nici o u r m ă a u n u i a t a r e text. P robab i l , c u m s p u n e Swetz (citat î n V e r b u m Domin i V pag . 202), a fost a d ă u g a t Psal t i r i i g receş t i d u p ă ce s'a te r ­mina t t r a d u c e r e a cărţ i i a V-a a Psa lmi lor . — Atâ t a dec i de sp re p s a l m u l 151!

Numerotarea psalmi lor

Un alt fenomen, c a r e neces i t ă o l ă m u r i r e p e n t r u p r o ­fani, es te diferenţa de n u m e r o t a r e a psa lmi lo r în tex tu l edra ic al Masore ţ i lor şi în textul Sep tuag in te i . Cau ţ i d. p. p s a l m u l 50 (Milueşte-mă D u m n e z e u l e , d u p ă m a r e mila ta...) a ş a de c u n o s c u t . In ediţiile Sep tuag in te i şi Vulgate i , în Biblia Sf. S inod şi în cea de là Blaj 1908 îl găseş t i s u b n u m ă r u l 50; în Psa l t i rea Pă r . Gala Galac t ion , în c ea br i ta ­nică, în a contese i Ca lomi ra de C i m a r a , şi de regu lă , în luc ră -

30 CULTURĂ CREŞTINĂ

r i le ştientifice a s u p r a Psalt ir i i , se g ă s e ş t e s u b n u m ă r u l 51. — E s p l i c a r e a aces tu i f enomen es te s implă . Uneor i câ t e u n p s a l m din ediţ ia Masore ţ i lo r se g ă s e ş t e împăr ţ i t î n dou i psa lmi , î n ediţiile Sep tuag in t e i şi a le Vulga te i . Şi î n t o r s ! A ş a d. p . p sa lmi i 9 şi 10 apo i 114 şi 115 din textul h e b r a i c c o r e s p u n d p s a l m u l u i 9 r e s p . 113 din textul g r e c şi la t in . P s a l m u l 116 h e b r a i c es te ps . 114 şi 115, i a r p s . 147 es te p s . 146 şi 147 în textul g r e c şi la t in . — Puş i faţă în faţă psa lmi i h e b r a i c i c o r e s p u n d psa lmi lo r g receş t i şi latini, a ş a c u m a r ă ­t ă m a c i :

P s a l m 1—8 h e b r a i c c o r e s p u n d e p s a l m 1—8 grec- la t in 9 10 9

* 1 1 - 1 1 3 „ „ „ 1 0 - 1 1 2 „ „ 1 1 4 - 1 1 5 „ „ 113 „

116 „ „ „ 1 1 4 - 1 1 5 „ , 117 -146 , „ „ 1 1 6 - 1 4 5 „

147 „ „ „ 1 4 6 - 1 4 7 „ „ 148 -150 „ „ „ 148- 150 „

C u m se v e d e deci , n u m e r o t a r e a psa lmi lo r în ediţiile g reco- la t ine r ă m â n e de obice iu (la 134 psa lmi) în u r m ă cu o un i t a t e . De a c e e a ps . 50 în ediţiile h e b r a i c e şi în deri­v a t e l e lor e s t e p s a l m u l 51.

Bibliciştii cons t a t ă totuşi că nici u n a din aces t e n u m e ­ro t ă r i — a m b e l e t rad i ţ iona le şi a ş a de v e c h i — n u co re ­s p u n d si tuaţ ie i r e a l e . F i indcă e x a m i n â n d d. p . p s . 41 şi 42 ( n u m e r o t a r e a Sep tuag in te i ) v e d e m că a v e m de a face cu u n s i n g u r cân t ec , a ş a c u m psa lmi i 18, 26, 39 şi 143 f iecare u n e ş t e î n t r ' u n s i n g u r p s a l m câ te 2 c â n t e c e (vezi: Herkenne, o. c. p a g . 162 r e s p . pag. 95, 180, 156, 443).

Tot a sa , es te v e c h e o r d i n e a în c a r e se î n ş i r ă în Psa l t i rea n o a s t r ă psa lmi i u n u l d u p ă altul; şi n u a m p u t e a s ă s p u n e m d u p ă ce fel de cri ter i i s a u d u p ă ca r i pr incipi i s 'a făcut a-c e a s t a a r a n j a r e a lor. F i indcă o r d i n e a a c e a s t a n u es te nici d u p ă au tor i , nici cea c rono log ică în c a r e a u fost scr iş i , n u es te nici d u p ă a s e m ă n a r e a or i a n a l o g i a conţ inutu lu i , nici d u p ă fo rma lor poe t ică ex te r ioa ră , nici d u p ă l e g ă t u r a lor c u uzu l t i turgic . A r a n j a r e a a c e a s t a p a r e m a i de g r a b ă a se da tor i î n t âmplă r i i , h a z a r d u l u i . D e altfel c h e s t i u n e a a c e a ­s t a n u p rez in t ă nici o i m p o r t a n ţ ă p rac t i că ,

Tot a ş a c h e s t i u n e a împăr ţ i r i i î n 5 căr ţ i a Psalt ir i i n u p r e ­zintă, nici ea , decâ t u n in te res teore t ic . In t ru a d e v ă r , la sfârşi­tul psa lmi lor 40, 71, 88 şi 105 (după n u m e r o t a r e a Septuagin te i )

ivr. 1 CULTURA CREŞTINA 31

se gă se ş t e câ t e o s c u r t ă doxologie , c a r e a r m a r c a î n c h e e r e a câ te u n e i „căr ţ i" . — Probabi l , c ă a v e m de a face cu tot a t â t ea amplif icăr i s u c c e s i v e , din 5 colecţii de c â n t e c e , a d u n a t e la olal tă r â n d pe r â n d , ca s ă n e d e a la u r m ă Psa l t i r e a de azi . Ori, c u m sus ţ in alţii, cu ma i pu ţ i nă probabi l i t a te , a m a v e a de a face c u o p e r a cu t ă ru i „ r edac to r " pos te r ior , c a r e a voi t s ă d e a Psal t i r i i deja înche ia te o a s e m ă n a r e cu cele 5 căr ţ i a le lui Moise. — In ori ce caz , î m p ă r ţ i r e a a c e a s t a ; des tu l de v e c h e —, căc i se găseş t e deja în v e a c u l IV a. Hr . — n u a r e nici ea u n t emeiu logic ev iden t . Cu a tâ t m a i v â r t o s , că î n Psa l t i rea de azi se g ă s e s c u r m e şi de alte m a i mu l t e c o ­lecţii s ingura t i ce de psa lmi , colecţi i o a r e - c â n d de s ine s tă­t ă toa re . Ca pildă, amin t im d o a r psa lmi i 119 -133 , foarte v a ­riaţi d u p ă conţ inut , p u r t â n d î n s ă inscr ip ţ ia c o m u n ă : „o c â n ­t a re a t repte lor" .

Vrâs t a psalmi lor

Vorb ind în ch ip cu ren t de „Psa l t i rea p r o r o c u l u i şi î m ­pă ra tu lu i Dav id" , t r e b u e să s p u n e m delà î n c e p u t că nu­mi rea a c e a s t a se dă Psal t i r i i m a i a l e s p e n t r u c ă cea ma i m a r e pa r t e din Psa lmi a u de au to r pe Dav id . E cazu l s ă apl i ­c ă m aci d ic tonul la t inesc : a pot ior i fit denomina t io . — Comis iu-nea Biblică Pontificală, în t r 'o Dec iz iune a sa, da l ă din z iua de 1 Maiu 1910, la dubiu l ce ii s 'a p r o p u s : d a c ă a r g u m e n ­tele ce le a v e m astăzi , a u a t â t a pu t e r e , î ncâ t s ă fim obligaţi a cons ide ra pe Dav id ca unicul autor al întregei Psal t i r i , r ă s p u n d e : Negative! A c e e a ş Comiş iune Biblică, la alt dub iu , ce ii s 'a p r o p u s : Ut rum, si cons ideren tur . . . p r u d e n t e r d e n e ­găr i poss i t praecipuum Psa l te r i i c a r m i n u m D a v i d e m esse auctorem... r ă s p u n d e ia răş i : Negative. R ă s p u n s u r i l e c o r e ­s p u n d în t ru a d e v ă r şi t radi ţ iei ev r ee ş t i şi celei c reş t ine , c o ­r e s p u n d şi r ezu l t a t e ln r ştienţifice ce lor m a i noui . D a v i d t r ebue c o n s i d e r a t ca p r inc ipa lu l a u t o r al Psalt ir i i , c a a u t o ­rul d i rect al ce lor m a i mul ţ i psa lmi . — In u r m a lui şi d u p ă modelu l c re ia t de el s'a c o m p u s res tu l psa lmi lor , la diferite epoci , şi î n t r ' un r ă s t i m p de c â t e v a v e a c u r i .

învă ţa ţ i i c a u t ă s ă fixeze câ t m a i b ine v r â s t a şi p e au ­torul f iecărui p sa lm. Se o r i en t ează , în ce rce tă r i l e lor, d u p ă inscripţ i i le ce le p o a r t ă în frunte cea m a i m a r e p a r t e din psa lmi , se o r i e n t e a z ă d u p ă l imba diferitelor v e a c u r i , d u p ă s i tuaţ ia i s tor ică , c a r e se ref lec tează ori pe c a r e o z u g r ă v e s c diferiţi psa lmi . Pe ca l ea a c e a s t a şi cu o ce r t i tud ine ap rox i -

CULTURA CREŞTINĂ Nr. I

m a t i v ă s c poa te dec i s ta to r i v r â s t a a p r o a p e a t u t u r o r psa l ­milor . A ş a d. p . psa lmi i 1 9 - 2 0 , 45, 47, 75, 60, 100, 23 da ­t e a z ă din v r e m e a împăra ţ i lo r , d ina in t e de exiliul babi lonic . Alţii (ps. 78) s u n t c h i a r de pe v r e m e a ace s tu i exiliu (a. 606— 536 a Hr.) alţii (ps. 84, 125, 147, 95 şi 97) sun t p sa lmi postexil ici .

To tuş i anumi ţ i au tor i , r e p r e z e n t â n d ş c o a l a cr i t ică r ad i ­cală , a f i rmau în t r 'o v r e m e , că cei m a i mulţ i p sa lmi a r fi d o t â n d din e p o c a Macabe i lo r (200—150 a Hr.) C o m i s i u n e a Bi­bl ică amin t i t ă m a i su s , în a c e e a ş dec iz iune (vezi-o în î n t r eg ime la Kaulen, E in le i tung II, p a g . 162) r e s p i n g e ca n e p r o b a b i l ă p ă r e r e a u n o r a d in t re scri i tori i m a i noui , ca r i î n t e m e i â n d u - s e n u m a i p e indicii i n t e r n e s a u pe o i n t e r p r e t a r e m a i puţ in c o r e c t ă a textu lu i s a c r u , se s i lesc s ă d o v e d e a s c ă , că n u put in i p s a l m i a u fost c o m p u ş i după e p o c a lui E s r a şi Nee -mie , or i c h i a r în e p o c a Macabe i lo r .

In rea l i ta te , au to r i înce rca ţ i , uni i , se g â n d e s c ab ia la 4 p s a l m i (43, 73, 78 şi 83), că a r p u t e a fi de pe v r e m e a Maca­beilor . Alţii c a d. p . E. König, E in le i tung, B o n n 1893 pag . 403) s t ă la îndo ia l ă , d a c ă poa t e a d m i t e m ă c a r p s a l m u l 73, c a de pe v r e m e a Macabe i lo r . Tot a ş a H. Keszler (o. c. pag . XVII), c a s ă a m i n t e s c n u m a i pe aceş t i doi au tor i , ambi i p r o ­tes tanţ i . A n u m i t e indicii i n t e r n e , ca d. p . aluzii le ori con­cepţi i le pol i t ice, p e ca r i le i n v o c ă cr i t ica r a d i c a l ă în spriji­nu l tezei sa le , fiind v o r b a m a i a l e s de cei 4 psa lmi amint i ţ i m a i su s , s 'a r p u t e a pot r iv i şi epoce i Macabei lor , d a r tot a şa de b ine se pot e le referi şi la o a l tă ca tas t ro fă m a i v e c h e , n o u ă n e c u n o s c u t ă , a Ie rusa l imulu i ! - S u n t e m a d e c ă d e p a r t e de a c u n o a ş t e — fără g r e ş şi fără de nici o î n t r e r u p e r e — is tor ia popo ru lu i israel i i . î n tocma i c u m t r e b u e să s p u n e m şi s ă r e c u n o a ş t e m , că în t r eg T. V. n u es te de cât o pa r t e , cea m a i i m p o r t a n t ă a l i tera tur i i h e b r a i c e , c a r e n u ne da totuşi o i c o a n ă dep l ină a limbii şi l i teratur i i , c u a tâ t m a i pu ţ in a is tor ie i p o p o r u l u i e v r e u . — Mai a d a u g e m , că mul ţ i p s a l m i a u fost u l te r io r p re luc ra ţ i , m o d e r n i z â n d u - l i - s e p o a t e l imba, or i a d a u g â n d u - l i - s e câ t e c e v a , p e n t r u a-i po t r iv i nevo i lo r l i turgice (vezi d. p . p s a l m 13, s t ich 7 ; p s . 50 st. 20 etc.). P e n t r u c a , la u r m ă , s ă c o n c l u d e m că e s t e foarte g r e a şi foarte r i s c a t ă o î n c e r c a r e de a fixa cu preciziune abso lu t ă v r â s t a singuraticilor p sa lmi .

y. MÄCÄVEIU

CE „PORUNCĂ" A ADUS HORIA DELÄ ÎMPĂRATUL?

Comemorarea în 1934—1935 a împlinirii unui secol şi jumătate delà revoluţia şi martiriul lui Horia şi a ortacilor săi Cloşca şi Crişan, a adus cu sine o îmbogăţire a literaturii privind răscoala Mocanilor delà 1784 şi sfârşitul tragic al căpeteniilor, la 1785.

Au apărut cărţi (ca d. ex. a dlui I. Lupaş) şi broşuri; s'au ţinut conferinţe, şi s'au scris studii şi articole prin reviste şl ziare.

Cele mai multe s'au inspirat din monografia lui Nicolae Den-suşianu: Revoluţia lai Horia în Transilvania şi Ungaria, 1784—1785; scrisă în baza documentelor oficiale şi tipărită la Bucureşti (ed. Gobi), la 1884, din prilejul sărbătoririi centenarului revoluţiei.

Publicaţiile recente nu mult au promovat cunoaşterea exactă a revoluţiei. Unele, din potrivă, vrând să fie originale, au adaus şi produse de ale fanteziei, iar altele au încercat să dea mişcării revo­luţionare o tendinţă de ordin confesional — ne la locul ei.

In cele ce urmează, în baza unui izvor inedit, voim să aruncăm lumină asupra unui element esenţial al revoluţiei, şi anume: In ce a constat acea poruncă sau acele porunci pe cari le-a adus Horia delà Viena, şi in baza cărora tovarăşii săi — Crişan şi Cloşca, şi pe urmă chiar şi el, au agitat poporul, cu loxinca „cu voia şi cu porunca împăratului*?

Izvorul de care ne vom folosi este monografia în manuscris, cu titlul: „Istoria Horii ţi a poporului românesc din Mantii Apu­seni ai Ardealului'', compusă de Alexandru Şt. Şuluţiu, fost mitro­polit al Blajului (respectiv episcop la 1856, data compunerii mono­grafiei).

Manuscrisul, care se păstrează în Biblioteca Centrală din Blaj, deşi e citat de Densuşianu în „Literatura revoluţiei", (p. 24) pare a nu prea fi fost utilizat.

In prealabil însă vom trece în revistă cele spuse de istoricul revoluţiei lui Horia, N. Densuşianu, privitor la această chestiune. Descriind audienţa din 1 Aprilie 1784 a lui Horia la împăratul Iosif II, audienţă în care acesta a prezentat monarhului o cerere în nu­mele alor 9 comune din Munţii Apuseni; plângându-se de maltra­tările funcţionarilor domeniului şi a judeţului — pe lângă toate rugă-

3

CULTURA CREŞTINA Nr. I

rile lor înaintate în diferite rânduri la curtea imperială, — D adaugă că la urmă „dânşii rugară a se face dispoziţiuni, ca depu­taţii comunelor să nu mai fie maltrataţi pentru plânsortle înaintate la curtea imperială'', (p. 107).

In urma acestei audienţe, cancelaria aulică, cu data de 13 Aprilie 1784 a trimis guvernului din Transilvania un ordin, în sensul, că până va urma deciziunea monarhului asupra investigaţiunii or­donată încă în anul 1780, guvernul să apere pe locuitorii comunelor petiţionare şi pe delegaţii lor, în contra tuturor persecuţiilor ilegale ale funcţionarilor, iar cei deţinuţi pentru aceste plânsori să fie puşi în libertate. Deputaţii (delegaţii) comunelor fură apoi invitaţi să plece acasă şi să aştepte liniştit deciziunea ce se va da în curând, (p. 107).

Hor ia îndată după întoarcerea sa acasă, spune Densuşianu, „începu să agiteze pe ţăranii din Transilvania, mai întâi în secret şi apoi pe faţă, zicându-le: că împăratul a trimis mai multe ordine în Transilvania, ca ţăranii să nu mai facă servicii în măsura de până aci, dar nobilimea şi autorităţile nu voiesc să respecteze ordi­nele monarhului şi nu voiesc să le comunice iobagilor, că din a-ceastă cauză împăratul a dat ordin să se militarizeze întreaga ţară, şi iobagii să capete arme, că dânsul are hârtii delà împăratul, ca ţăranii să nu mai facă servicii domnilor, ci numai împăratului (cfr. Românii din Zarand către oculistul Molnár, 17 Noem. 1784, p. 271); că monarhul nu ştie nimic de o mulţime de impozite (taxa capitis, taxa urbarialis cameralis), pe cari le-au aruncat asupra iobagilor numai nobilimea şi funcţionarii, în folosul lor propriu şi fără de ştirea împăratului (cfr. depoziţia lui Ursu Ubaru din 22 Noemvrie 1784), şi deoarece nobilimea nu voieşte să comunice ţăranilar ordi­nele date pentru uşurarea lor, de aceea împăratul l-a autorizat, ca să răscoale pe Românii din Transilvania şi cu dânşii să stingă şl să exiermtneze pe toţi magnaţii, pe toţi nobilii şi pe cetalalfi unguri, să le prădeze şi prefacă în cenuşă toate curţile şi averile, aşa ca să nu mai rămână piatră pe piatră şi aceasta este voinţa şi porunca împăratului" (cfr. sentinţa lui Horia, pp. 108—109).

La târgul delà Brad din 28 Oct. 1784, Crişan, „trimis din partea Iul Horia" făcu cunoscut ţăranilor din mai multe sate, „că Horia din Albac a fost la Viena şi a adus delà împăratul un ordin, ca ţăranii români să capete arme şi să nu mai facă servicii nobi­limii... şi-i invită, că pe Dumineca viitoare să vină câte 3—4 inşi din fiecare sat la biserica din Mesteacăn, ca să asculte porunca împărătească, ce a adus-o Horia delà Viena, şi tot odată să se în­ţeleagă ce să facă", (p. 152). In 31 Oct. 1784 la Mesteacăn apoi Crişan „înfăţişă ţăranilor.. o scrisoare.. ca să adune pe toţi ţăranii

Nr. i CULTURA CREŞTINA

din Transilvania şi să-i ducă la Alba-lulia, unde a sosit un nou ordin, ca să primească arme şi să fie grăniceri, împăratul lasă fie­cărui în voia liberă, sau să fie militar, sau să facă şi de aci înainte serviciile iobăgeşti, că la Alba-lulia se vor scădea sarcinile iobăgeşt, şi contribuţiunea pentru ţăranii cari vor voi să rămână şi de aci înainte Iobagi, şi iobagii aceştia nu vor avea în viitor să facă mai mult nobililor decât o singură zi pe săptămână, dar şi aceasta pe lângă plată, iar ţăranii, cari nu voiesc să mai fie iobagi, aceia de sigur au să primească arme la Alba-lulia şi se vor face grăniceri, şi în fine că tot la Alba Mia se va publica ţăranilor o nouă po­runcă împărătească (pp. 154—155).

Aceste le scrie Densuşianu, în baza fasiunilor unor martori şi a relatărilor lui Ştefan Hollaki, subprefectul Zarandului.

In baza spuselor lui Crişan, ţăranii erau convinşi că sunt che­maţi la satul Curechiu „cu porunca împăratului" (p. 157). „Noua poruncă împărătească", despre care spusese Crişan că se va publica la Alba-lulia, N. Densuşianu crede, că e aceea pe care „Crişan o publică a treia zi în comun Curechiu, şi această noua poruncă îm­părătească era, că ţăranii să se revolteze, să stângă şi stârpească pe toţi nobilii şi pe toţi ungurii din Transilvania* (p. 158).

Porunca aceasta însă ar fi trebuit să o publice numai după ce la Alba-lulia ar fi pus mâna pe arme.

Oculistul loan Molnár (Piuaru) din Sebeş, care fusese trimis de comisarul Mihail Bruckenthal şi de episcopul ortodox Ghedeon Nichitici delà Sibiu, în Zarand, ca să afle cauzele revoluţiei, în ra­portul său dresat din Brad, la 17 Noem. 1784, consemnează cererile Românilor aşa cum le declară Qheorghe Marcu din Crtsclor, un subcăpitan de a lui Crişan. — Acest G. Marcu spunea şl aceea, că Horia y,are scrisoare delà împăratul, şi în puterea acestei scrisori oamenii nu mai au să facă servicii domnilor, ci numai împăratului... aşa a poruncit împăratul, că noi întocmai ca şi ţara întreagă să fim înscrişi ca militari..."

La întrebarea lui Molnar; „Cum aţi făcut adunarea şi cum s'au început turburările aceste?" — a primit următorul răspuns: „Horia ne-a trimes vorbă să ne adunăm în hotarul Mesteacănului, şi afară de aceea ne-a şi scris, că dânsul are poruncă delà împăratul, ca să ne adune pe toţi, şi aşa să venim cu toţii la adunare, fiindcă are nişte porunci, pe cari voieşte să ni-le comunice, şi aşa ne-a întrebat dacă noi voim să ţinem cu domnii sau cu împăratul? Aceia cari voesc să ţină cu împăratul, să meargă cu dânsul la Alba-lulia, ca acolo să asculte poruncile, ce au să facă mai departe.." (p. 271). La urmă doctorul Molnar adaugă în raportul său : „Le-am declarat

3*

36 CULTURA CREŞTINA

limpede şi lămurit, că întreagă purtarea lor revoluţionară este în contra voinţei şi intenţiunilor Maiestăţii Sale, că nu este cu putinţă, că Horia să fi putut căpăta poruncă delà Maiestatea Sa, de oarece înălţimea monarhului nostru nu-i permite să aibă a face cu un om de jos, că Horia îi seduce, îi înşală şi voieşte să aducă în cea mai mare nefericire nu numai pe oamenii adunaţi aici, dar întreaga na­ţiune română, şi de sigur o va şi duce..." (pp. 274—275).

La p. 208 Densuşianu relatează păţania lui Horia la Bucium, în 8 Noem. 1784, când „ţăranii începură numai de cât delà primul căpitan, să ceară să le arate poruncile, prin cari 1-a autorizat pe dânsul împăratul să stângă pe toţi ungurii şi pe toţi funcţionarii din Transilvania, ca să vază şi dânşii iscălitura împăratului.. Primul căpitan le răspunse, că poruncile acestea i-l-ea dat însuşi împăratul şi se află şi acum la dânsul, dar poruncile aceste sunt cu mult mai sfinte, decât să le poată arăta ţăranilor, cu atât mai mult, câ ei nici nu sunt în stare să le citească, însă de Ioc să nu se îndoiască, fiindcă dânsul le are de sigur.

„... Dar ţăranii din Bucium nu se mulţumiră cu atât. Sub cu­vântul, că dânsul se laudă în mod fals cu poruncile împăratului, 11 duseră în comuna Bucium, şi aici îl închiseră dimpreună cu toată suita sa în casa unui iobag cu numele Macavei Băiăşanu, trimiseră apoi îndată un om la funcţionarii din Zlatna după ajutor militar, ca să le poată da In mână pe Horia".

La intrarea în Câmpeni (5 Noem.) „primul căpitan (Horia) publică ţăranilor poruncile Împărăteşti zicând: că dânsul are poruncă delà împăratul să răscoale pe ţărani în contra domnilor săi şi să le prădeze toate averiie până când aceştia nu vor comunica ţăranilor rezoluţiunile împăratului" (p. 200).

* Tratând despre prinderea Iui Horia şi Cloşca (la 27 Decern.

1784, în pădurea Scorocet de lângă Scărişoara), Densuşianu repro­duce raportul vicecolonelului Kray, în care se spune, că pe când ţăranii denunţători se aruncaseră asupra lui Horia şi Cloşca „în timpul acesta Horia scoase din sân un volum de hârtii, cât ţii în­tr'o mână, şi le aruncă în flăcările cele mari ale focului, dar ocu­paţi cu legarea lor, dânşii (Ştefan Trifu, Nuţu Mătieş, etc.) n'au putut să le scape din foc" (p. 417).

Densuşianu voeşte să rezolve această „cestiune importantă*, întrebându-se: „Ce fel de hârtii au fost acele, pe cari le aruncase Horia în foc, atunci când a fost prins" (p. 420).

El crede, că e o „presupunere imaginară .. lipsită de orice bază reală" ceeace spun unii scriitori (d. ex. Szilágyi), că aceste

Nr. 1 CULTURA CREŞTINĂ 37

hârtii ar fi fost corespondenţa secretă a lui Horia şi că prin ni­micirea acestor scrisori Horia ar fi vrut să scape de pericol pe adevăraţii autori ai revoluţiei (Ibid.).

Deşi aceste hârtii spune D. „s'au prefăcut în fum şi cenuşă' , şi „lumea nici odată nu va mai putea să cunoască adevăratul lor text, un lucru însă ştim cu siguranţă, natura acestor hârtii".

„Scrisorile, cari jucau un rol important în cursul acestei revo-luţiuni, hârtiile secrete ale lui Horia, erau aşa numitele porunci împărăteşti. — Anume: Porunca împăratului, că ţăranii să capete arme din Alba-lulia şi să nu mai facă servicii nobililor ci numai împăratului, hârtie care a existat într'adevăr şi pe care Crişan o arăta poporuiui în adunarea din Mesteacăn (cfr. fasiunea lui George Marcu către oculistul Molnar, Brad, 16 Nov. 1784). — A doua po­runcă era actul acela, prin care, zicea Horia, că 1-a autorizat îm­păratul, ca să revolteze pe Români şi cu dânşii să alunge sau să extermineze gintea ungurească din Transilvania (cfr. interogatorul lui Ursu Uibaru, din 22 Nov. 1784), poruncă în forma unei patente, despre care scrie împăratul Iosif fratelui său Leopod, că, „are o patentă, ca şi când ar fi trimis din partea mea". — Hârtiile acestea, declară însuşi Horia înaintea ţăranilor din Bucium, — să nu se îndoiască de loc că le are dânsul (cfr. interogatoriul lui Torna Bugnaru din Bucium, 1 Febr. 1785), iar în ziua următoare le arătă ţăranilor din comuna Muşca (cf. fasiunea căpitanului Torna Petruţa din Muşca, 11 Febr. 1785)" (p. 421-422) .

Prima poruncă, adecă ordinul ca să primească arme din Alba-lulia — a fost publicat-o şi Crişan la adunarea delà Mesteacăn, iar despre ceealaltă zicea Crişan, că li se va publica la Alba-lulia (p. 421, nota 3).

D. adaugă apoi: „Corespondenţă secretă, dânsul (Horia) n'a avut, autori secreţi n'au existat, şi chiar să fi fost, e sigur, că dânşii nu tratau cu Horia chestiunea revoluţiei în scris" (p. 422).

In urma anchetei făcută după prinderea lui Horia, atât din partea armatei cât şi din partea funcţionarilor domeniului (Zlatnei) ca să descopere hârtiile secrete ale lui Horia „s'au şi aflat ce e drept mai multe rezoluţii de ale cancelariei (aulice din Viena), dar nici o poruncă împărătească mai mult. Ele erau arse" (p. 422).

Iar în notă, D. dă lămurirea, că „în o traistă de piele a lut Horia, care i se luase atunci, când a fost prins, se aflară 7 hârtii, copil de pe rezoluţiuni date din partea cancelariei aulice". Mai târ­ziu s'a pus mâna şi pe alte hârtii ale lui H , aflătoare la Cristea Nicula. „Intre hârtiile aceste, 12 bucăţi la număr, fără deosebită importanţă, se află şi o carte tipărită în trei limbi, privilegiul ce-1 dase împăratul losif comercianţilor de religiune grecească din

38 CULTURA CREŞTINĂ Nr. 1

Viena, ca să poată celebra serviciul divin in biserica Sf. George din Steyerhof".

De altfel despre această carte aminteşte şi Horia în testamen­tul său. „Cartea care laste delà înălţatu împărat se află la Nicula Petru şi Ia Nicola Cârstea tipărită pe 7 coaie pentru Biserici nem­ţeşte, greceşte şi serbeşte" (p. 456 in notă).

In interogatoriul lut Horia, aflăm următoarele; „Când a fost prins, dânsul a avut cu sine, în traista sa de piele, câteva rezolu-fluni împărăteşti, dar rezoluţiunile aceste i le-au luat gornicii. De 5 ani de zile se sileşte în continuu, ca să poată face a se executa rezoluţiunile aceste, a rămas însă totdeauna liniştit" (p. 433)... „Dânsul nu ştie să scrie nici să citească şi în timpul revoluţiunii nici nu a trimes şi nici nu a primit vreo scrisoare" (p. 434). .Dân­sul nu ştie să ft publicat poporului, că are poruncă delà împăratul, ca românii să extermineze pe unguri. Astfel de lucruri n'a publicat nici odată. — Când a fost prins n'a aruncat în foc nici o hârtie şt nici n'a avut alte scrisori la sine decât acele, cari s'au aflat" (Ibid.).

Iar Cloşca în fasiunea sa a spus: „Când au fost la Viena au predat Maiestăţii Sale o petifiune, şi tot acolo au primit răspunsul, că se va da ordin guvernului ca să cerceteze plângerile lor şi să le facă dreptate...." Apoi că dânsul .nici n'a zis, că revoluţiunea se va face din porunca împăratului. — Dânsul n'a văzut, ce scri­sori a aruncat Horia în foc, atunci când l-au prins gornicii. — Nu ştie să fi zis, că are poruncă delà împăratul să ducă pe oameni la Alba-Iulia, ca să primească arme, şi că pe viitor nu vor mai avea să servească nimănui decât împăratului cu armele" (p. 436).

In sentinţa de condamnare a lui Horia şi Cloşca se spune între altele: „sceleratul acesta de Horia... apoi spre ofensa Maie­stăţii Sale a principelui ţărei, a cutezat să amăgească poporul cu aceea criminală declaraţiune, că dânsul are acte în scris din partea Maiestăţii Sale ca să execute planul său, că în puterea acestor acte ordinele, ce le va da dânsul, trebuie să fie executate..." (pp. 440 -450) .

* Tot privitor la aceste scrisori găsim în raportul vicecolonelului

Schultz, făcut generalului comandant delà Sibiu, baron Preis despre întrevederea sa avută la Câmpeni, în 21 Noem. 1784 cu căpitanii Horia şi Cloşca şi suita lor, următoarele: „Am fost siliţi (spunea mulţimea) să facem pasul acesta, ca să ajungă la urechile monar-chului tristele noastre împrejurări şl rugăminte. — La cuvintele aceste eu le-am răspuns, că dacă dânşii recunosc, că au greşit, să-mi spună cine i-a sedus la pasul acesta ilegal, şi răspunsul lor fu, că ţara întreagă a făcut-o, că eu să văd diferitele lor rezolu-

Nr. 1 CULTURĂ CREŞTINA 39

tiunl, cart le au adus în original, dar în zădar au alergat pe la toate autorităţile ţărei, căci tot n'au putut să obţină nici o deciziune. — Atunci Horia şi Cloşca scoaseră din traistele lor nişte pachete de hârtii şi-mi predară mai multe rezolaţtuni de ale cancelariei aulice, scrise în limba latină şi investite cu numeri autentici. — Eu invitai pe locotenentul Probst, pe care încă îl luasem cu mine, ca să explice adunării resoluţiunile aceste şi le arătai că din conţinu­tul lor dânşii nu au avut nict un motiv să facă pasul acesta, şi că prin urmare au fost numai înşelaţi de oameni rebeli şi spirite seducătoare, şi numai acestora au să impute nefericirea, ce va cădea acum peste capetele lor..," (p. 284).

* „Aşa numitele porunci împărăteşti" pe cari le înşiră N. Den­

suşianu, nu erau realităţi, deşi D. nu le combate. Aminteşte însă în alt Ioc, că „revoluţiunea nu era opera împăratului Iosif, cum susţinea în secret nobilimea transilvană" (p. 437). Iar la p. 439 îşi exprima „o convincţiune destul de reală, în ce priveşte adevărul istoric, şi anume, că împăratul discutase cu Horia prea adânc che­stiunea reformelor sale cu privire la Transilvania. — A susţine mai mult, că revoluţiunea s'ar fi făcut cu aprobarea împăratului Iosif, ar fi o pură fantasie, deoarece în cazul acesta, Horia de sigur nu ar fi scos la lumină deviza: Cu voia şi porunca împăratului".

Din cele ce vom reproduce din Şuluţiu se va vedea, că Den­suşianu şi-a fost format o convingere eronată privitor la discuţia dintre Horia şi împăratul Iosif II, şi că motivarea făcută privitor la neaprobarea revoluţiei din partea împăratului, e neserioasă. De asemenea se va lămuri, ce a fost aşa zisa „poruncă împărătească".

(Va urma)

D R CORiOLAN SUCIU

RUBRICELE LITURGICE OBLIGA

Slujitorilor altarelor creştine, cari sunt ispravnicii dumneze-eştilor şi îndumnezeitoarelor Taine ale Legii celei Noue, Mireasa Domnului în toată vremea le-a adus aminte cuvântul de adâncă şi sfântă înţelepciune: Sanda sande (sunt) tradanda ! Şi pentruca celea sfinte să fie într 'adevăr tratate cu evlavia cuvenită, nu s'a mărginit numai la sfaturi platonice, ci a luat măsuri precise şi pozitive ca toţi câţi vor fi chemaţi şi vor fi încredinţaţi cu slujba de ispravnici ai Sfintelor Taine să purceadă în această măreaţă, dar totodată şi înfricoşată slujbă, după rândueli bine cumpănite şi bine întărite. Rubricele liturgice tocmai această menire o au şi ele: să fie un fir roşu (rubrum) de care să se călăuzească slu­jitorii Bisericii în toate acţiunile lor ierurgice. Asta ca să se în­chidă calea haosului căruia altminteri i-ar da, inevitabil, loc ca­priciul individual şi ca, în felul acesta, să fie păstrat şi prestigiul covârşitor ce-1 împrumută serviciilor divine faptul că sunt alcă­tuiri desăvârşite, după ce au lucrat la ele meşteri mulţi, mari şi sfinţi veacuri dearândul şi că acum nu mai e lipsă să fie tot mereu retezate, petecite ori chiar refăcute.

Aşa stând lucrurile, fireşte că rubricele liturgice obligă. Iar cei ce le bagatelizează, ori se improvizează în făuritori de noui rubrice, se fac vrednici de osândă. In faţa lui Dumnezeu şi a Bisericii, carea în acest punct şi-a spus nu odată, răspicat şi ca­tegoric, cuvântul. — Şi cu toate acestea, sub raportul respectului datorat rubricelor liturgice, s'a păcătuit şi se păcătuieşte mult.

De aceea face să se revină, iară şi iară, asupra acestei pro­bleme. La apuseni ca şi la noi. Ori mai de grabă: la noi mai vârtos decât la apuseni. Răsăriteni şi „greci" cuai suntem într 'ale ritualului, ispita e mare, şi pornirea aşişderea, să evadăm din fe-recarea legii. (Graeci sine lege vagantur!). Cum se şi întâmplă câteodată, ici-colo. Deşi nu în măsura în care s'au făcut aiurea abaterile ce au prilejit rândurile de tăioasă critica ale pár. Koro-levskij, despre „uniatismul" străin, ceriu şi pământ, de adevăratul spirit al unirii.

Din capul locului trebue să se ştie un lucru: Biserica este eştire disciplinată; acies bene ordinată. Fiecare om la locul lui;

Nr. 1 CULTURĂ CREŞTINA 41

fiecare acţiune la vremea ei; fiecare mişcare cu rostul şi forma ei. Nimic nu-i aci întâmplător. Nimic necernut, necântărit, nesti­lizat, nefixat. Cu atât mai puţin vor fi deci slujbele dumnezeeşti, şi amănuntele lor de formă, cantitate neglijabilă. Aceasta apare limpede deja din can. 2 al sinodului din Carthagina care inculcă preoţilor să observe rânduiala şi ceremoniile slujbelor dumnezeeşti „ad amussim", iar săborul ecumenic al şaselea din Trullon, în can. 75, reglementează până şi tonul cântărilor bisericeşti 1 ) .

Biserica noastră română unită cu Roma, îngrijită şi ea de regularitatea şi majestatea cultului divin impune, în primul său Conciliu Provincial, preoţilor şi cantorilor săi „studierea diligentă şi observarea exactă a prescriselor Tipicului" (Tit. VI, c. V). Asta dupăce şi în prealabil (c. II) precizase că „pretinde delà toţi preoţii ca ei, câştigându-şi ştiinţa necesară ale celor poruncite de tipic, să le observe cu scumpătate, şi să nu cuteze a schimba ori a lăsa ceva din ele după plac...", pe aceiaşi declarându-i „datori să explice pe înţelesul poporului spiritul şi însemnătatea părţilor liturghiei şi ale altor funcţiuni sacre". (T. a.).

' In acelaş sens s'a făcut şi se face — şi nici că se poate altfel — şi instrucţia teologică în seminariile noastre. Isidor Marcu în a sa Teologie Pastorală (pag. 18) stăruie dinadins asu­pra însemnătăţii rubricelor, lămurindu-le rostul deosebit în rân­duiala nouei economii a mântuirii: „Biserica, spre a păstra demni­tatea cuvenită şi uniformitatea, şi spre a preveni introducerea de proceduri arbitrare în săvârşirea funcţiunilor sacre, a stabilit anu­mite norme sau prescripte, cari indică la serviciul divin singura­ticele forme liturgice. Aceste norme se zic rubrici... Rubricele sunt parte preceptive, cari sunt a se observa cu rigoare, cum sunt: cele referitoare la s. sacrificiu euharistie şi la administrarea sacramentelor, parte directive, cari arată cele de observat, ca funcţiunile sacre să se împlinească cu decenţa cuvenită". — Ti­picul Bisericesc (ed. II pag. 8) al PP. Bojor-Roşianu, e pe aceeaş linie oablă a respectului datorat rubricelor: „Formele liturgice sta­bilite şi introduse în viaţa bisericească trebuesc observate întoc­mai". Apoi, amintind că drept de a face modificări în ceremo-

*) Can 75 t ru lao: „Cei ce vin in biserici spre a cânta, voim să nu se folosească nici de str igăte excesive, silind şi firea spre răcnire, nici să ro­stească ceva dintre cele ce nu se potrivesc şi nu sunt proprii bisericii : ci cu multă luare aminte şi umilinţă să se aducă cântări de laudă Dumnezeului ce vede cele ascunse . Căci cuvântul sfânt a învăţat pe fiii Iui Israil să fie cucer­nici*. (Cfr. Dr. Nicodim Milos' Canoanele Bisericii Ortodoxe. Vol I. par tea II. Trad . U. Koiincici şi N. Popovici. Arad, 1931, pag. 452).

42 CULTURA CREŞTINA Nr. 1

niile cultului divin au : Pontificele Roman, şi, cu aprobarea lui, sinoadele provinciale, episcopii singuratici şi datina legitimă, re­vine din nou asupra datorinţei preoţilor de a studia, păstra şi observa formele liturgice vigente şi de a lua măsuri pentru delă-turarea abuzurilor şi casarea obiceiurilor păgubitoare introduse ilegal în cultul divin.

Perfect acelaş punct de vedere îl reprezintă şi Dr. Nie. Flue-raş, dar cu şi mai pronunţată intransigenţă: „Nici unui preot nu-i este permis să introducă de capul său ceremonii noui, sau să omită cele prescrise, ci să citească din cărţile liturgice cele pre­scrise, să le pronunţe la înţeles şi să nu se razime pe memorie" i). — Asta e învăţătura care s'a dat şi se dă în aşezămintele noa­stre teologice.

Şi la fel s'a purces şi se purcede, cel puţin în teorie, şi la Rutenii uniţi. Unul dintre cei mai de seamă liturgişti ai lor, păr. Dr. Niculae Busznak, într'o lucrare mai nouă a sa despre „Bre­viarul Răsar itenilor" tratează într 'un capitol special tocmai pro­blema ce ne preocupă pe noi: obligativitatea rubricelor liturgice 2). Şi încheierile la cari ajunge dânsul, pe temeiu de vastă şi se­lectă informaţie, concurg toate spre acelaş imperativ liturgic: Respect rubricelor!

Aşa, între altele, hotărîrea sinodului din Zamosc, ţinut la 1720: „Biserica a avut, chiar din veacurile cele dintâiu, obiceiul vrednic de laudă şi sfânt, să se folosiască în administrarea Taine-

') Cf. Dr. NICOLAE F LU ERAŞ: Uzul Sacramentelor. Oradea, 1932, pag. 29. — Principiile la cari se opreşte celebrul moralist Noldin, folosit atât de Dr. Marcu, cât şi de Dr. Flueraş, în ce priveşte introducerea de ceremonii noui, sunt următoarele: 1. In slujirea Sf. Liturghii e păcat greu să se adaugă ceva celor prescrise de Missale, cu gând de a introduce ceremonie nouă, ori chiar şi fără acest gând, dar în cantitate notabilă, mai ales daca se adaug rugăciuni cari nu se află în Liturghier. 2. Nu-i îngăduit ca, din devoţiune privată, ori din vre-o necesitate privată, să se adaugă ceva ceremoniilor sau rugăciunilor Litur-ghierului 3. Sigur e de reprobat intercalarea de rugăciuni jaculatorii intre ru­găciunile liturgice fie că se va face aceasta cu gura, fie că se va face numai in gând. Na e păcat însă dacă aceasta se va întâmpla când preotul, bună oară, înalţă SS. Specii, ingenunchiază, cădelniţează, dupăce aceasta nu e împotriva rubricelor. (Cf. H. Noldin S. 1. De Sacramentis". Oeniponte, 1932 n. 212- — începând cu ediţia 12, opera aceasta monumentală a fost adaptatată noului Codex Juris Canonici şi editată de păr. A. Schmitt S, L, urmaşul Iul Noldin la catedra de morală delà univ. din Innsbruk).

') Cfr, Dr. Rusznák Miklós: A liturgikus rubrikák megtartásának kö­telme. Trad, de Kozma János. A apărut în Keleti Egyház, nr. l - 2 din 1937. —- In cele ce urmează folosim o seamă de dovezi din cele aduse de valorosul liturgiát rutean unit.

Nr. 1 CULTURA CREŞTINĂ 43

lor de anumite ceremonii prin cari se închipuie rodurile lor şi poporului i-se pun oarecum înaintea ochilor, ca să fie îmboldit spre contemplarea celor Divine. Aceste ceremonii, cari ne-au fost predate de Părinţii noştri, ca şi noi să le trecem urmaşilor, Sfân­tul Sinod a socotit că trebuesc păstrate. Şi pentruca în rânduiala săvârşirii celor Dumnezeeşti să nu fie nici o tulburare ori neîn­ţelegere ş. a., şi pentruca toţi pe aceeaş cale şi fără sminteală să umblăm şi pentruca toţi, ca nişte desăvârşiţi, să zicem totdeauna acelaş lucru în acelaş înţeles şi cu acelaş gând: (Sf. Sinod) po­runceşte ca toţi să se folosiască de unul şi acelaş tipic, nimic adăugându-i nici scăzându-i în săvârşirea rânduelilor ritului Bise­ricii noastre" 1 ) . — Sinodul Provincial al Rutenilor uniţi, delà 1891, din Lemberg, aduce hotărîri în acelaş sens.

Care va să zică: principiar, Biserica Ruteană Unită şi Biserica Română Unită sub acest raport sunt de perfect acord. Şi amân­două cu Biserica Romei care, după cum apare din materialul do­cumentar adunat de Dr. Rusznák, şi-a spus de repetate ori, via sua, cuvântul în cauză atât pentru apuseni cât şi pentru răsări-teni. Şi chiar şi pentru ambele tabere împreună.

Pentru apuseni sunt dătătoare de ton dispoziţiile Săborului Tridentin care, în sess. VII. can. 13, decretează: „De va zice cineva, cumcă rânduelile primite şi aprobate ale Bisericei catolice, de cari obişnueşte să se folosiască în administrarea Tainelor, pot fi dispreţuite, sau pot fi trecute c u vederea după plac, fără păcat, de ispravnicii lor, ori pot fi schimbate c u altele noui din partea oricărui păstor bisericesc, să fie anathema" 2 ) . Acelaş conciliu, în sess. XXII, interzice preoţilor nu cumva să îndrăznească „ritus alios aut alias caeremonias et preces in missarum celebratione adhibeant, praeter eas, quae ab Ecclesia probatae fuerint". Din

') Textul latinesc aprobat de Romi : „Laudabilis ac sancta a primis Ec-clesiae saeculis fuit consuetudo in Sacramentorum administrat ions, al iquas adhi-bere caeremonias , quibus eorum effectus significantur, et populo quasi ob ocu los ponuntur ut excitetur ad rerum Divinarnm contempiat ionem; has, quas a Pa t r ibus nostris t radi tas , et t ransmit tendas ad posteros ^ccepimus, censuit Sancta Synodus, esse ret inendas: a tque ne ulla in Divinorum peragendorum ordine

sit confusio, aut discordia etc. ut omnes uao , eodemque inoffenso pede ambu-Iemus atque idipsum dicamus omnes perfecţi in codem sensu, a tque sententia: praecipit, ut uno eodemque rituali nihil ei addendo, nec quidquam ex eo detra-hendo Ecclesiae Nostri Ritus utantur*. (Cit. la Dr. Rusznák).

' ) »Si quis dixerit, receptos et approbs tos Ecclesiae Catholicae ritus in sollemni sacramentorum administrat ione adhiberi consuetos aut contemni, aut sine peccato a miuistr is pro libitu omitti, aut in novos alios per quemcunque ecclesiarum pastorem mutari posse , anathema sit*.

44 CULTURĂ CREŞTINĂ Nr. 1

partea sa Pius V opreşte şi el, cu toată asprimea, preoţii să se incumete să introducă în sf. liturghie alte ceremonii ori rugăciuni, decât cele ce se cuprind în Liturghierul Roman (acolo, unde a fost introdus) ')•

In ce ne priveşte pe noi răsăritenii, Roma papală, decâte ori i-s'a dat prilej, şi-a exprimat admiraţia fpentru sfintele noastre rândueli liturgice şi le-a luat apărarea împotriva oricui a voit să le păteze puritatea şi să le ştirbească integritatea.

In această privinţă Benedict XIV va rămânea în veci pildă clasică. El e acela care timbrează de bârfeală grecească insi-nuaţia că prin unire s'ar urmări strecurarea ritualului latin în locul celui bizantin. Tot el dă poruncă aspră Congregaţiei de „Propaganda Fide" (prin bulla „Demandatum coelitus" din 24 Decemvrie 1743) să tipărească Liturghierul melchiţilor după ru­bricele sfinţite de cea mai autentică antichitate, ca nu cumva să se furişeze în slujbele lor vre-o pervertire a vechilor rândueli. Peste o jumătate de an după aceea acelaş Pontifice Roman laudă hotărîrile capitlului rutean unit din Dubno, de a observa şi de a face să se observe pe toată linia obiceiurile, rânduelile şi cere­moniile Bisericei Răsăritene, punând în vedere, din parte-şi, pe­depse canonice tuturor călcătorilor legii liturgice, fie ei pe treaptă ierarhică mai umilă, ori înaltă, Biserica Romei ne aşteptând delà Ruteni ca ei prin unire să se lapede de propriul lor r i t s ) . Şi peste unsprezece ani va stărui din nou asupra solicitudinei spe-

') Const. Quo primum 19 Iulie 1570. *; Decretum „inter plures" ad Capitulum bubnense, die 11 Maji 1744:

„Uhid vero pro recta disciplina sapienter constituistis, ut Orientális Ecclesiae usus, consuetudines, exercitia, jejunia, ritus et caeremoniae in iisdem observen-tur. Quo quidem statútum summopere commendamus: perpendentes quod olim.. Josephus Velaminus institit coram Paulo Papa V. Praedecessore Nostro atque obtinuit declarări per Apostolicas Litteras in forma brevis, datas die 10. IV. 1615, nuUatenus Rulaenis ad communionem Sanc ! ae Sedis nuper adjunctis impositam esse legem, ut abdicatis propriis ritibus Ecclesiae Latinae ritus com-plecterentur. Cum autem Nos elapso proxime anno 1743 sub die 24 Dec. Epi-stolam Encyclicam dederimus ad Patriarcham Antiochenum Graecorum Melchi-îarum ceterosque Episcopos Catholicos illius ritus eidem Patriarche subjectos; in qua plura disponuntur circa abstinentlas et jejunia aliasque consuetudines Oiientalis Ecclesiae: volumus, ut istius quoque mentionem faciatis et praedicti decreti hujusmodi verba agatis... juxta Epistolam decretalem SS-i Dni Noştri et caet. quae fuit a Nobis ut supra conscripta adjecta poena privationislvocis activae et passivae ipso facto incurrenda non solum ab ils, qui Ecclesiae Orien­talis 'usus, consuetudines, jejunia, ritus et caeremonias transgrediantur, sed etiam in ipsorum Superiorlbus, qui dispensationem ab justa et urgente causa concedere audeat«, (Cit. Ia Dr. Rusznák).

Nr. 1 CULTURĂ CREŞTINĂ 45

ciale ce o are Sf. Scaun pentru păstrarea rânduelilor bisericeşti răsăritene în vechea lor curăţenie şi strălucire, limpezind totodată şi motivul pentru care nu se va face nici când abatere delà acea linie de conduită: „Şi pentruca să prind totul într 'un cuvânt — aşa se exprimă Benedict XIV — în ce priveşte revenirea Grecilor schismatici răsăriteni la religia catolică, grija Pontificilor Romani aceasta una a fost, ca... să le fie salvate rânduelile şi disciplina ce păstrau şi mărturisiau înainte de schismă, şi cari razimă pe venerabilele lor liturghii antice şi tipicuri; pentrucă niciodată Pontificii Romani n'au poftit ca cei ce revin la credinţa catolică să-şi lase ritul său şi să îmbrăţişeze pe cel latin; asta fiindcă aşa ceva ar aduce cu sine pierirea Bisericii Răsăritene şi a tuturor riturilor greceşti şi orientale, ceeace Sf. Scaun nu numai că n'a încercat niciodată, ci a fost in totdeauna cât mai străin de gân­durile lui" '). — Adevărate cuvinte de aur pentru cei ce au urechi de auzit şi bunăcredinţă pentru înţelegerea vorbii sincere.

Linia trasată de acest Papă savant şi cu deosebit simţ pen­tru valorile şi sugestiile tradiţiei liturgice, a fost respectată şi ur­mată cu sfinţenie şi de urmaşii Săi. Şi de câte ori a fost vorba să se facă vre-o schimbare într 'ale Tipicului răsăritean, cea dintâiu care venit cu: Nil innovetur! a fost congregaţia „Propaganda Fide", al cărei Cap e Papa în chip deosebit. Aşa, de ex., când unii episcopi ruteni uniţi au cerut Sf. Scaun să îngăduie înlocui­rea cuvântnlui „pravoslavnyj", monopolizat de schismatici, cu „pravovyirnyj", S. Congregaţie de „Propaganda Fide", cu dt. 19. V. 1887, răspunde negative *). Altfel ar fi venit doar în contra­zicere cu propriile sale principii fundamentale, cari îi impuneau

') Constitutio: „Allatae sunt" die 26 lulii 1755: »Ut uno verbo complecta-mur omnia, in reditu Graecorum schismaticorum Orientalium ad Catholicam religionem curando id unum Romanis Pontificibus maximae curae fuit... ut sal-vis eorum ritibus et disciplina, quaequae venerandis ipsorum antiquis liturgiis et Rítualibus inuituntur, quia nunquam iidem Romani Pontifices poposcerint, ut ad catholicam fidem redeuntes, suum ritum dimittere et latinum amplecti debe-rent; id namque Ecclesiae Orientalis et Graecorum ac Orientalium rituum omni-modam secumferret internecionem, quod porro non modo nunquam tentatum, imo vero semper fuit et est ab hujus Sanctae Sedis consilio quam maxime alienum". (Cit. la Dr. Rusznàk).

') Congr. de Propag. Fide, resp. 19. V. 1885: „Huic S. Consilio proposi-lum fuit; e re S. Unionis esse vocabulum pravoslavnyi (orthodoxus), quod in libris liturgicis paleo-slavicis legitur, abolelur, voce pravovjernyj (orthopistos) ei surrogata. Cum hujusmodi controversia mature discussa fuerit, E-mi Patres in generali Conventu diei 16. currentis mensis decreverunt, prius vocabulum prorsus esse retinendum, cum passim in Ruthena liturgia occurat, ad tempóra satis remola ascendat, spectatoque usu alteri aequivaleal«. (Cit. la Dr. Rusznák).

46 CULTURAsCREŞTINA HT. 1

cea mai desăvârşită veneraţie faţă de venerabilele alcătuiri litur­gice ale Răsăritului 1). împrejurarea că erau episcopi răsăriteni cei ce i-au cerut să se abată — după a lor socoată: puţintel — delà calea croită, n'a schimbat de loc situaţia. Şi de altminteri, după o declaraţie din 15 Sept. 1930, a Congr. pentru Bisericile Orientale : „Vlădicii sunt moştenitoriii şi străjuitorii calificaţi ai celei mai genuine discipline răsăritene" (Rdmi Veseovi, eredi e custodi qualificati della piu genuina disciplina orientale), întru toate trebuind să se ţină seamă de opreliştea lui Piu IX de a se face şi cele mai mici inovaţiuni pe tărîm liturgic fără a cere sfatul Sf. Scaun 2 ) . — „Cum va vrea cel mai mare" nu-i prin urmare de valoare universală. Cel puţin nu în sânul Bisericii catolice, indiferent de rit Şi, a fortiori, n 'are atare valoare „da­tina legitimă", cu legitimaţie delà cutare zănatec improvizat inovator.

Noul Codex Juris Canonici ce-i drept e făcut pentru apuseni. Dar întrucât fixează principii generale de disciplină bisericească, fireşte că ne obligă şi pe noi, Mai ales că aşteptatul Codice O-riental încă nu-i isprăvit. Şi apoi nici nu-i de crezut că în ma­terie ca cea din chestie să susţină alte principii.

Acum: Can. 818 al noului Codice de Drept Canonic, e cate­goric: „Reprobând orice obiceiu contrar, preotul slujitor să ob­serve cu acurateţa şi evlavie lubricele cărţilor sale rituale şi să se păzească nu cumva să adaugă, de capul său, alte ceremonii ori rugăciuni" '). Pentru clericii de treaptă mai înaltă cari ar ne­socoti grav ceremoniile rânduite de Biserică, ori nu s'ar îndrepta nici după dojana, se prevede suspendarea 4 ) . — Dovadă eclatantă

lj S. Congr. de Prop. Fide, litt ad Nunt. Apost. Viennens 2 Apr. 1803: „Fuit hoc semper praecipuum Apostolicae Sedis Studium, ut integer servaretur eorum splendor diversis ritibus et ob eorum antiquitatem summa veneratione collendis et approbatos in Ecclesis Catholica, cujus cum ipsa concordi eorum varietate pulcherrimum et elegantissimum ornamentum efficiunt". (Cit. la Dr. R.)

*) Const. „Omnem sollicitudinem" 3. V. 1874: „Neminl prorsus, hac Sancta Sede inconsulta, fas esse in re liturgica vel leviores innovationes peragere«.

*) Can. 818: Reprobată quavis contraria consuetudine, sacetdos celebrans accurate ac devote servet rubricas suorum ritualium librorum, caveatque ne alias caeremonias aut preces proprio arbilrio adjungat. — Prin aceasta însă În­ceată de a se mai bucura, fie şi numai de probabilitate, părerea celor ce soco­tim, ca Sf. Alfonso, Ballerini, d'Annibale, Qénicot, că n'ar fi păcat să se adaugă, din devoţiune privată, ori din vre-o necesitate privată, rugăciuni de acelea cari se află în Liturghier. (Cf Noldtn — Schmitt, o. c. n. 212). Cu atât mai puţin deci de ale Ceaslovului.

4) Can 2378: Clerici maiores, qui in sacro ministerio ritus et caeremonias ab Ecclesia praescriptas graviter negligant et moniti sese non emendaverint, suspendanlur pro diversa reatus gravitate.

Nr. 1 CULTURĂ C R E Ş T I N A 47

şi aceasta de însemnătatea care le-o atribue Biserica rubricelor şi ceremoniilor odată stabilite de ea.

Ştiu prea bine că se poate obiecţiona: Rămânând chiar şi numai la Sf. Liturghie bizantină, oricât ar fi ea de frumoasă, caută să constatăm că, sub raportul duratei, şi în asemănare cu cea romană, e absolut nepractică. Trebuie să Jinem seama de vremuri, oameni şi împrejurări (internate, bună oară) şi deci, în­chizând ochii la rubrici, s'o potrivim trebuinţelor de acum.

Vorbe, vorbe,... ca să nu zic: palavre. Pripiţilor acestora, cuprinşi de febra progresului (?) pe răpuşie, cu viteză maximă, pe lângă cea mai sgârcită cruţare a vremii (?), le-a dat răspunsul cuvenit, în formă de delicată ironie, Sf. Francise de Sales care n'a întârziat cu lămurirea unei „madame" simondicoase ce se tânguia de lungimea sf. liturghii (nu bizantine ci) latine: „Nu sf. slujbă e lungă, ci evlavia DTtale e scurtă" l ) . Le lipseşte spiritul pietăţii: ăsta-i tâlcul şi oricât ar fi de scurtă o slujbă, ei ar dori-o şi mai scurtă. Aşa că, la dreptul vorbind, slujbă pe gustul lor nu există. De aceea ciopârtesc şi profanează cele existente. Aşa au purces şi purced în toate vremile toii „progresiştii" de teapa aceasta. Ai latinilor ca şi ai noştri. Un mic tablou zugrăvit de sf. Robert Bellarmin (f 1621), dascălul bisericesc:

„Gânditivă: ce privelişte tristă şi de plâns să vezi un preot săvârşind dumnezeeştile taine încunjurat din toate părţile de ce­tele îngerilor uimiţi şi cuprinşi de cutremurare şi admiraţie în fata celor ce lucrează şi spune cu graiul dânsul: şi totuşi preotul aflător în mijlocul lor e rece de tot şi, caşi când ar fi lovit de tâmpenie, nu-i cu grijă la ce face, nu înţelege ce grăieşte şi aşa să grăbeşte s'ajungă la capăt, aşa încurcă gesturile, aşa trânteşte de năvalnic vorbele, caşi când i-ar sta tâlharii la spate şi n 'ar avea destulă vreme să fugă. Şi cu toate acestea, cum am mai zis, n 'are remuşcări de conştiinţă. Aşa se disprepaesc cele sfinte, aşa se face bătaie de joc din Dumnezeu, aşa se dă ereticilor ma­terial de luat în râs. Strigăm cât putem că însuşi Hristos se află în Taina Altarului, şi într 'aceea unii aşa se comportă, aşa tratează această Taină, caşi când nimic n'ar crede a fi mai puţin adevărat Şi ca şi când am avea un Dumnezeu de marmură ori de plumb, care n'ar simţi nimic, n'ar vedea nimic, n'ar auzi nimic. Dar să mă credeţi: avem un Dumnezeu atotputernic şi viu, care nu doarme şi nici nu se lasă de batjocură; toate le vede, toate le aude, toate le înseamnă, şi, — odată şi odată — va răzbuna toate injuriile

l) DR. 1ULIU RAŢIU: Humorul Sfinţilor, Blaj, 1936, pag. 11.

48 CULTURA C R E Ş T I N A Nr. í

ce I-s'au făcut şi îşi va râde de cei ce au râs de El, când le va veni pierirea pe neaşteptate •)".

Şi să nu se creadă că specimene ca cele luate în sfârcul biciului de sf. R. Bellarmin, şi cari îţi fac impresia că, îndată ce ar îmbrăca odăjdiile, par'că ar simp! că-i călăreşte o putere nevă­zută, ce le strigă poruncitor: Aleargă, fugare!, astăzi n'ar mai fi în Biserica Apusului cea cu slujbe scurte. Nu. Exemplare de ace­stea se găsesc şi acum şi e probabil că vor fi totdeauna în Apus ca în Răsărit. Iată ce scria, nu tocmai de mult, un paroh german, într 'o revistă preoţească, despre felul cum slujeşte capelanul său: „Geht hinaus, packt aus, schenkt ein, trinkt aus, kommt herein, zieht sich aus, reisst aus!" Adecă: O sbugheşte din sacristie, desface darurile; toarnă vin şi apă în potir; bea; o tunde îndărăt spre sacristie; se desbracă de odăjdii şi: pe-aci ţi-e drumul! 2 )

Decât: Aşaceva nu se poate. Nu se poate admite. Nici în Apus. Şi nici în Răsărit. Pe nici un titlu. Altarul Domnului e sfânt. Jertfa ce se aduce pe el e preasfântă. Forma în care este a se aduce această jertfă este şi ea sfântă prin alcătuitorii ei, aproba­rea, binecuvântarea şi îmbrăţişarea din partea Bisericii, prin ceeace i-s'a împrumutat, în întregime şi în amănunte, dreptul la cea mai deplină veneraţie. Cum scria, în 1851, episcopul Guibert cle­rului său într 'o epistolă pastorală: „Nu se află nimic în orândue-lile liturgice — fie vorba chiar şi de mărunţişurile cele mai ne­însemnate — ce n'ar avea raţiune de a exista, şi adesea un înţe­les foarte adânc. Simbolismul creştin e ceva admirabil pentru cine poate să-1 înţeleagă: E Dumnezeu cu perfecţiunile Sale ne­mărginite şi cu măririle Sale; e Biserica cu doctrinele şi cu istoria sa, făcută simţită ochilor slăbiciunii noastre". De aceea cel ce se apropie de s. Jertfelnic să facă Domnului, cu spiritul închinăr i

') Cf. R. BELLARMINI Cone. 9, Dorn. 4. Advent. - Păcatul acesta se vede că era al multora, pentrucă Sfântul revine şi cu alte prilejuri asupra lui. Aşa in lucrarea sa : De gemitu columbae (ti 5), aducând vorba de felul cum slu­jesc unii preoţi, scrie între altele: „Sic enim al :qui sine spiritu, sine affectu, sine timoré et tremore, festinatione incredibili Sacrum perficiunt, quasi fide Christum Dominum non vidèrent aut ab eo se videri non crederent*. (Cf- Opuscula asce­tica t. II. pag. 156-157 , lucrare apărută In „Bibliotheca Ascetica» XV. Ratisbonae 1925). - Aceeaş temă din Conc. 9 şi aproape cu aceleaşi cuvinte, îl preocupă şi în opera: De arte bene moriendi (I. 15), dojenind aspru clericii ajutători la sf. slujbă şi cari în decursul sf. liturghii se uită în dreapta şi în stânga, mai şi flecărind cu unul şi cu altul. Pentru care lucru însă pune vina şi pe preotul slujitor, „qui aliquando sic festinat et sic indevote se gerif, ut videatur neici ie , quid agat". (Opuscula ascetica t. 111 pag. 363 365).

') Cf. JOS. WALTER: Der katholische Priester'. Brixen. 1913. pag. 63.

CULTURĂ C R E Ş T I N A 49

să se apropie şi cu gândul de a îndeplini toate prescrisele litur­gice, chiar şi cele mai mărunte, cu evlavie şi cum se cuvine. Prin ceeace, înafară de faptul că cinsteşte pe cel Preaînalt şi zi­deşte duhovniceşte pe aproapele, se mai îmbogăţeşte sufleteşte şi pe sine cu deprinderea unei virtuţi noui: virtutea obedienţei în slujirea sf. liturghii amăsurat rubricelor sale tipiconale >). Pe când purcezând contrar nesocoteşte Biserica, jigneşte pe Stăpânul, smin­teşte pe aproapele şi îşi măreşte osânda*).

Şi pentruca nici unul din aceste rele să nu se întâmple — cel puţin nu în o măsură care ar trece peste cât se poate împiedeca prin mijloace omeneşti dictate de înţelepciunea creştină sacerdo­tală — cei chemaţi intereseze-se, vadă, controleze şi, unde o fi de lipsă, pedepsească! Dura lex, sed lex. Şi preoţimea trebuie să se ştie supune legii. Iar unde-i cazul de tembelism ori răsvrătire, acolo caută să se facă simţită numai decât şi autoritatea care pune la punct pe răzvrătiţi (ca şi pe tembeli) şi apără de anar-hizare un tărîm sfânt ca cel al Sfintelor Slujbe. Calea aceasta s'a urmat în trecutul Bisericii 3). Calea aceasta să se urmeze şi acum. — Spre a Domnului mărire şi a sufletelor mântuire. Şi pentru ca să nu dăm prilej celor ce ne voiesc nouă rele să ridice cuvânt de hulă împotriva Sf. Uniri, carea cu nimic nu-i vinovată de anu­mite păcătoşenii ale unor fii ai săi. Păcătoşenii pe care nici când nu le-a aprobat, nici nu le-a încurajat. Dimpotrivă: totdeauna le-a osândit fără cruţare.

DUMITRU NEDA

•) Cf. NIC. ö/ffÄ-Moccand: Le Saint Sacrifice de la Messe. Paris 1901. Tom. pag. 20.

2) Conc. Prov. II. Quebec, diu 1854: „Tanta gravitate, tanto religionis cultu (sacerdotes) Missae sacrificium célèbrent, ut per visibilem miniştri pietatem, iuvisibllia aeterni sacerdotis mysteria conspiciantur. Nihil igitur obiter In hac divina actione, nihil perfunctorie, nihil praecipitanter, nihil inconditis gestibus; omnia vero graviter, omnia secundum ordinem fiant, juxta receptos et appro­bates Ecclesiae ritus, qui vel in minimis, sine peceato negligi, ommltti vel mu­tări haud possunt". (Cit. la Nie. Oihr.) - Ceeace iarăş nu însemnează să cadă cineva in celalalt extrem; s'o Întindă sine fine. Regula de aur e cea lăudată de bunul Torna Rempis: Iară când slujeşti nu fi nici prea zăbavnic, nici prea gră­bit... Nu trebue să fi altora spre greutate, ori să le pricinueşti scârbă, ci să ţii calea de obşte, după rânduiala mai marilor: şi mal bine să fii altora spre folos, decât să-ti îndestulezi evlavia şi plăcerea ta. (Imitatio Christi IV—10).

>) Cr. Dr. IZIDOR MARCU: Teologia Pastorală. Vol. II. (Liturgica). Blaj. 1906. Nota 1 delà pag. 22, cu lămuririle ce dă Teodor Balsamon privitor Ia originea can. 18 laodicean şi 114 carfhaginean.

4

O A M E N I ŞI F A P T E

IN SCAUNUL LUI PETRU

O aniversară, fie şi numai de cinsprezece ani, în Cetatea Va­ticanului e ceva rar. Povara îndatoririlor care apasă pe umerii urmaşilor lui Petru, macină repede şi cele mai rezistente energii. Dar când deţinătorii sublimului oficiu de vicaii ai lui Hristos pe pământ, au trecut — din primul moment al funcţiunei lor — binişor dincolo de culmile vieţii lor pământeşti?!

Ci poate tocmai pentru aceasta a lungit Dumnezeu, în nepă­trunse sfaturile Sale, firul vieţii Aceluia, care ca uimaş diiect al Verhovnicului Petru împlineşte, la vrâsta octogenară, cincisprezece ani de înţeleaptă şi rodnică câimuire. Rodnică şi înţeleaptă, pen­truca dat ne este să urmărim înşine activitatea prodigioasă a Preafericitului nostru Părinte PAPA PIUS XI, precum şi rezulta­tele uriaşe ale acestei activităţi, pe urma cărora corabia Bisericii lui Hristos Domnul e cârmuită cu mână tare spre limanul mân­tuirii.

De fapt viaţa i se trece într'o muncă încordată şi istovitoare. Zilnic la ora 5 dimineaţa e în picioare, citeşte ceaslovul, medi­tează, slujeşte sfânta liturghie, ca precis la ora opt să fie în ca­binetul său de lucru, unde citeşte corespondenţa ce i-a sosit din toate ungheţele lumii. La ora nouă încep audienţele, întâi cele oficiale, ale secretarului de stat, cardinalilor, diplomaţilor, episco-pilor, apoi cele ale grupurilor de pelerini cari vizitează eterna Cetate. Şi dacă cele dintâi cer multă bătaie de cap, multă ştiinţă, şi promptitudine în luarea hotărîrilor, — nu mai puţin adevărat este că celelalte sunt şi mai istovitoare, întrucât pentru toţi vrea şi ştie să aibă un cuvânt de îmbărbătare şi o vorbă de mângâiere. De multeori nu ajunge să ia masa decât pela trei-patru după amiazi. După masă o scurtă plimbare, apoi iarăşi la masa de lucru, pe care înainte de ora 10 seara nu o mai părăseşte decât pentru o cină frugală. Programul acesta e acelaş acum de cinci­sprezece ani, şi nu s'a modificat decât doar în puţinele zile de recrea­ţie de peste vară, şi în timpul boalei care l-a chinuit nu de mult.

Acelaşi nesecat isvor de energie, de evlavie şi de stiinß ştie

Mr. i CULTURA C R E Ş T I N Ă 5Í

să utilizeze cele mai variate şi mai moderne arme spre inconte­stabilul profit al împărăţiei lui Hristos pe pământ. Enciclicele sale croiesc drumuii nouă, ort luminează intenzív căile spiritului; pun în mişcare, prin „Acţiunea catolică", forţele celei mai fotmi-dabile oiganizaţit religioase; făclia civilizaţiei creştine pătrunde cu armate sporite în întunerecul păgânătăţii, ca marele diriguitor al lor să se poată numi cu drept cuvânt Papă al misiunilor. Şi-atâtea altele, cart îl sttutază în seria papilor mari.

Biserica noastră, şi prin ea şi neamul nostru, încă a avut norocul să se bucure de laigul şi binevoitorul său sprijin material şi moral. Clădirile măreţe cart împodobesc din anii mai apro­piaţi Blajul, şi chiar acel Colegiu Român, menit să aibă un rol covârşitor în desvoltarea bisericii noastre, sunt din acest punct de vedere cele mai grăitoare dovezi. Până şi concordatul, contra că­ruia se ridică mulţi cu atâta duşmănie, nu serveşte decât presti­giul ţării noastre iubite in faţa lumii întregi.

Roadele acestei activităţi ordonate şi grandioase astăzi se vădesc tot mai mult. Stima şi iubirea tuturor se reflectă atât asupra persoanei Sale, cât şi asupra tronului pe care-l ocupă. O viaţă înoită pulzează în toată Biserica lui Hristos, viaţă tot mai conştientă şi mai gata de jertfe, caie se dapănă din ce în ce mai viguroasă nu numai în împărăţia secretă a conştiinţelor şi a spi­ritului, ci şi în atena vieţii sociale şi a civilizaţiei. Astăzi Biserica lui Pius XI este zăgazul cel mal puternic în contra anarhiei su­fletelor. E, ceeace însuşi a ţinut să fixeze ca suprem scop al activităţii sale: Pax Christi in regno Christi.

E prin urmare un titlu de mândrie pentru noi, dacă din prilejul acestei aniversări de cinsprezece ani ai papalităţii lui Pius XI ne plecăm cu profund devotament smeritul nostru steag, ca semn de firesc omagiu, înaintea Părintelui Creştinătăţii, şi dacă, în svon de cucernică rugăciune, îi cerşim şi noi delà Stăpânul a toate zile îndelungate, ca drept să îndrepteze cuvântul adevărului.

CULTURA CREŞTINA

ABUZURI „PATRIOTICE"

Iub i rea de n e a m es te u n s en t imen t firesc din ce le m a i nobi le . In a c e l a ş i t imp, o a l e a s ă v i r t u t e c reş t ină . C a r e , în consec in ţ ă , t r e b u e a r ă t a t ă p r in fapte. P r i n jertfe. Pr in l ă p ă -d a r e a in t e re se lo r ta le , în folosul b ine lu i c o m u n .

Nimic m a i r e sp ingă to r , în s ch imb , decâ t na ţ iona l i smu l de p a r a d ă şi de t a r a b ă , c a r e se oferă c u gă lăg ie în toa te bâ lc iur i le publici tăţ i i , sup ra l i c i t ându- se ca or ice marfă de

4*

52 CULTURA C R E Ş T I N Ă Nr. 1

vânzare. Din nefericire, la noi este destul de răspândită a-ceastă râie patriotică. Sunt oameni cari îşi fac din ea ade­vărată profesiune. Şi încă una destul de rentabilă. Sunt des­tui de aceia, cari bat toba cea mare şi urlă din toţi bojocii, că ei sunt Români; Români buni; Români adevăraţi; Români şi mai adevăraţi; Supraromâni. Pe când alţii, ceilalţi, cei din tabăra adversă nu-s Români, ci vânduţi străinilor, trădători ş. a. m. d. Primitivismul nostru, care crede că tot ce sboară se mănâncă şi nu ştie deosebi metalul nobil de cel fals, ad­mite acest spectacol, care la popoarele cu civilizaţie serioasă şi cu iubire de neam mai cristalizată, nu se poate nici măcar imagina. Ä bate monedă dintr'un sentiment firesc, a te lăuda cu o datorie, a terfeli o virtute, e o lipsă de pudoare care aiurea nu se tolerează. La noi, se plăteşte!

E posibil, la noi, ceva şi mai mult. Un abuz şi mai mare. Se întrebuinţează, nu odată, această virtute drept muşama pentru acoperirea păcatelor şi fărădelegilor. Nelegiuiri cari vreau să scape de rigorile codului penal, se ascund fără ruşine sub pulpana interesului naţional. Ca şi când naţiunea noastră, pentru a trăi, ar îi nevoită să săvârşiască bleste­măţii, să facă ticăloşii şi să umble cu strâmbătăţi. — Această apucătură este o nemeritată insultă ce se aduce neamului, şi, în acelaşi timp, o trădare criminală a adevăratelor lui interese. Fiindcă nici un neam şi nici o ţară nu trăieşte prin fărădelegi. Ci prin tăria şi curăţenia sa sufletească. Prin cinstirea legilor şi iubirea dreptăţii. înţelepciunea străbună a fixat pentru eternitate acest adevăr în maximele cunoscute: Justiţia regnorum fundamentam; şi: Fiat justiţia et pereat mundus! Tot ce se abate delà această linie dreaptă, e în pa­guba neamului. Duce la stricarea lui, fiindcă macină însăşi pietrile de temelie ale aşezării şi progresului lui.

Să luăm cazul, deacum faimos, al răpirii bisericii din Suceava. El poate fi socotit un exemplu tipic, de şcoală, pentru ilustrarea până la evidenţă a acestor consideraţiuni de ordin general.

Rutenii uniţi din Suceava Bucovinei au o biserică. E a lor în lege. Nimeni nu-i tulbură, acum de peste 100 de ani. — într'o bună zi, administraţia intră cu forţa în biserică, o ia delà stăpâni şi o dă în primire unui alt cult. Un abuz evident şi flagrant. Pentru legitimarea lui, se stoarce apoi o decizie ministerială. Alt abuz. Insuficient şi acesta. Se dă atunci un jurnal al consiliului de miniştri, care se prezintă

Nr. t CULTURA C R E Ş T I N A 38

ca „act de guvernament", crezând că în chipul acesta se acopere în bloc toată seria de ilegalităţi. „Act de guverna­ment" în litigii de proprietate este o aberaţie juridică. Deci, un nou abuz, săvârşit acum de suprema autoritate adminis­trativă a ţării.

Era, fireşte, cu totul de prisos acest amestec sama­volnic al autorităţilor într'o chestiune care nu le priveşte. Sunt legi în ţară şi sunt judecători. Dacă mitropolia ortodoxă a Bucovinei avea drept la biserica pomenită, ar fi obţinut-o fără discuţie. Intervenţia autorităţilor administrative, potrivnică tuturor legilor, este un strigător abuz de putere. Cu ce se justifică ? Cu interesul naţional ! Se zice, că numita biserică a fost clădită de Elena Doamna, soţia lui Petru Rareş, pentru cultul ortodox şi stăpânirea străină din trecut a luat-o cu sila şi a dat-o catolicilor. Că în consecinţă, gu­vernul de acum vrea să repare o nedreptate de demult. Perfect. Dar, întrebarea e: cine e competent să constate, le­gal şi formal, existenţa nedreptăţii din trecut? Şeful poliţiei, prefectul, consiliul de miniştri? Nu. Atunci, de ce se răstoarnă ordinea de competenţă legală ? De ce se calcă în picioare le­gea de azi? Dacă stăpânirea de demult a făcut un abuz, urmează că trebue să facem şi noi la fel? Când avem toată posibilitatea de a intra în dreptul nostru prin lege, păzind toată rânduiala de drept pe care razimă viaţa statului?! — Dacă însă guvernul însuşi dă pildă strigătoare de dispreţuire a ordinei legale, atunci ce tărie mai pot avea legile în faţa cetăţenilor? Şi ce s'ar întâmpla, dacă cetăţenii ar imita pilda de sus? Dacă fiecare ar începe să ia îndărăt, cu forţa, bunurile cari, pe vremuri, au fost ale strămoşilor săi, delà cari ele au fost luate de stăpânirile de atunci, după a sa părere, pe nedreptul ? Är fi o anarhie generală, flr fi, asta, spre binele neamului ? Evident nu. — Şi de ce să mai cinstea­scă legile muritorii de rând, dacă chiar păzitorii lor le calcă în picioare ? Ori, de ce să mai respecte cetăţenii autorităţile publice, cari merită acest respect tocmai prin faptul că re­prezintă legea şi ordinea de drept? — Iată rezultatul abu­zului „patriotic". El este tot ce poate fi mai nepatriotic. E o adevărată crimă naţională. Stricarea legii şi surparea auto­rităţii. Rău mai mare decât acesta nu se poate imagina. El însemnează disoluţia corpului social. Moartea.

Aceeaşi concluzie, dacă vom privi şi alte momente ale chestiunei. Fiindcă mai sunt şi altele. Tot aşa de edificatoare,

54 CULTURA CREŞTINĂ Nr. 1

— E p i s c o p u l M a r a m u r e ş u l u i , d e e p a r h i a c ă r u i a ţ ine b i se r i ca c u p r ic ina , a făcut tot ce i-a s t a t în pu t in ţă p e n t r u a-şi a p ă r a p a r o h i a . In te rven ţ i i la g u v e r n , şi m a i p e u r m ă în Sena t . E r a d a t o r s ă facă a ş a . Ä ju ra t d o a r s ă su s ţ i nă d rep tu r i l e b i s e ­ricii sa le . C a r e a fost r e z u l t a t u l ? G u v e r n u l nu 1-a ascu l ta t . Sena tu l , ins t iga t de g u v e r n , a oferit u n spec taco l d e a d r e p t u l d e g r a d a n t . In loc s ă a s c u l t e s e n i n şi c u respec t , a ş a c u m se c a d e „ m a t u r u l u i c o r p " , s 'a t r a n s f o r m a t şi el în bâ lc iu de p a r a d ă na ţ iona l i s t ă . E p i s c o p u l c e r e a , s implu , să se r e s p e c t e legea ; i a r s ena to r i i u r l a u c ă ei sun t r o m â n i , pe c â n d ru ten i i d in B u c o v i n a n u - s „buni" r o m â n i . Mai mult , ş i - au p e r m i s s ă d e a lecţii de r o m â n i s m e p i s c o p u l u i c a r e , p r i n sânge , p r in sent i­m e n t şi p r in fapta u n e i vieţ i î n t r eg i î n c h i n a t ă neamulu i , es te m a i r o m â n decâ t t oa t ă c e a t a „naţ ional iş t i lor" profitori, cu n u m e şi t r ecu t r o m â n e s c p rob l ema t i c . — A ş a se s u r p ă şi au to r i t a t ea Sena tu lu i , c a r e î n c ă a r fi s ă fie o v a l o a r e na ţ io ­na l ă . Ce r e s p e c t m a i m e r i t ă o c o r p o r a ţ i e c a r e ea î n s ă ş i n u s e r e s p e c t ă şi n u c ins teş te p e cei c a r i împl inesc da to r i a pa ­tr iot ică de a c e r e ţ i n e r e a l eg i lo r? Nici u n u l !

Şi s ă n u se u i te c ă cel c a r e a fost insultat , în S e n a t u l ţări i , p e n e d r e p t şi î n ch ip n e d e m n , e s t e u n ep iscop r o m â n . C h i a r d a c ă , s ă p r e s u p u n e m , a r fi su s ţ inu t o c a u z ă n e d r e a p t ă , el a r îi t r ebu i t t r a t a t c u r e spec t . Şi cuv i inc ios . F i indcă r e p r e ­z in tă o ins t i tu ţ ie f u n d a m e n t a l ă a ţăr i i . Biser ica. I svo ru l şi c o n s a c r a r e a u l t imă a o r i că re i au tor i tă ţ i . — Ei bine, faţă de u n i e r a r h r o m â n , S e n a t u l s 'a p u r t a t n e d e m n . In frunte c u min is t ru l cul te lor m p e r s o a n ă . — Ce efect pot a v e a astfel de p u r t ă r i d e s m ă ţ a t e a s u p r a opiniei p u b l i c e ? Ce ş coa l ă f ac? Bună , în nici u n caz , n u !

Ia tă c u m cazu l de là S u c e a v a c u p r i n d e în s ine î n v ă ţ ă ­tu r i boga te , p e c a r e a r fi t impul s u p r e m să le u r m ă m . Să i s p r ă v i m o d a t ă cu m â r ş ă v i a na ţ iona l i smulu i ur lă tor . S ă în ­ţ e l egem că na ţ i a n o a s t r ă n u v a t ră i p r in fărădelegi , ci p r in d r e p t a t e şi c ins t i rea legilor. Căc i nici neamur i l e n u s u n t s c o a s e de s u b p u t e r e a a d e v ă r u l u i e t e r n : Vai ce lor ce zic r ă u l u i că e s te b ine , şi b ine lu i că e s te r ă u !

Ä. P.

CUM STÄM IN SECUIME

După câţiva ani delà Unirea tuturor Românilor, ochii oameni­lor cu răspundere s'au oprit asupra fraţilor noştri secuizaţi în vre-mile de restrişte ale asupririlor maghiare şi mai îutâiu din ini-

Nr. 1 CULTURA CREŞTINĂ 55

ţiativă particulară, iar mai apoi şi oficială, s'a dat alarma cu alai şi cu destulă insistenţă: preoţi şi învăţători pentru readucerea ia matcă. Mirajul unei cuceriri a ispitit, şi glasurile, izolate la început, azi par a fi destul de unanime. S'au cercetat statistici, s'au întocmit altele nouă, s'au reînviat parohii şi s'au deschis şcoli în fiecare comună. Răsar ori unde urmele româneşti, cei mici le indică, cei mari Ie publică în memorii şi articole de gazetă ori chiar în broşuri ad hoc. Deci la suprafaţă şi privită de departe, întreagă problema progre­sează cu destulă rapiditate. Nici nu pare a fi atât de grea — de ce se tot vaieră ca babele şi preoţii şi învăţătorii?! Facă-şi numai datoria!

Totuşi realitatea e alta, iar începutul nostru va reuşi deplin numai când aceasta va fi integral cunoscută. Isbânda e întreagă, numai şi numai în mâna preoţilor şi a învăţătorilor care lucrează aici. Administraţia are un singur rol: de a şti da concursul oportun când preotului când învăţătorului, ori amândurora de odată. Şi toţi să se ferească de două lucruri: confesionallsmul abject şi interesele personale. Dar fiindcă aici sunt multe de spus, mai bine să se tacă şi să revenim la factorii principali: Biserica şi Şcoala, preoţii şi învăţătorii.

In slujba unui ideal nu se poate munci decât cu idealişti în­tregi (nu vizionari bolnavi însă), oameni capabili şt liberi de a se jertfi pentru isbândă cu eroi.

Cu jumătăţi nu vom câştiga nici o pătrime. Şi iarăşi e absolut necesar, ca programul de acţiune să fie bine fixat, ca să fie apţi misionarii să-1 aplice, iar din partea poporului să fie cât mai uşor înţeles şi acceptat.

Dacă asta ar fi realitatea, n'ar avea rost rândurile ce urmează. Câteva consideraţii pe teren vor lămuri îndeajuns cele afirmate.

Preoţii. In selecţionarea lor nu e nici an criteriu, şi nici nu se are în considerare dacă vor putea să-şi facă datoria ori nu, în împrejurări cu totul noi faţă de cele pentru care s'au pregătit şi au fost pregătiţi. Nu se au în vedere nici posibilităţile de existenţă. Un preot căsătorit, trimis într'o parohie fără altă sursă de venit decât salarul, de atâtea ori ciuntit, va putea fi un idealist, un animator? Ce să spun când nu cunoaşte limba maghiară — abso­lut necesară aici — ori dacă bolboreşeşte ceva, va fi el capabil să se măsoare cu un pastor fără scrupul? Cine ar afirma astfel de gugumănie, poftească două săptămâni ori unde în Secuime! De multe ori îmi pare, că întreagă chestiunea nu e luată în serios.

Se obiectează de atâtea ori: De ce nu învaţă cei trimişi în Secuime — ungureşte? Aşa e înţradevăr, dar e posibil totuş ? Va fi.

56 CULTURA C R E Ş T I N Ă Nr. I

dar această chestiune nu se poate generaliza, mai ales că nu e uşor să devii In câteva luni orator într'o limbă străină. Poporul iubeşte noutatea, dar o astfel de noutate, care încurcă silabe şi cuvinte, 11 va amuza la început, pe urmă-1 plictiseşte, iar când ştii bine nu te mai ascultă nime. Faceţi bilanţul: unde-i câştig şi unde-i pierdereI?

Şi încă ceval Să nu se uite că 'n majoritatea cazurilor avem de luptat cu biserica reformată, a cărui popor trăieşte într'o apatie groaznică şi'ntro ignoranţă religioasă nebănuită. Aceştia-s creştini de paradă, pe cari greu îi poţi obişnui cu eforturile spre spiritua­lizare şi spre îngenuncherea amorului propriu. Reminiscenţele de altădată au dispărut!

Soluţia? îndreptarea răului, dar în nici un caz neglijarea Se­cuimii. Primul lucru ce se impune este creşterea în seminar a câ­torva preoţi anume destinaţi pentru această regiune. Aceştia, întru cât e posibil, să fie celibi, iar dacă nu, să li- se dea salar corespun­zător unei vieţi omeneşti onorabile, ca să fie puşi la adăpost de mizeria zilnică a familiei. Să nu se uite că preotul căsătorit are ne­voie de o viaţă mai lipsită de griji materiale decât cel cellb, pentru că acesta, orice s'ar spune, trebue să trăiască şi să se conserve şi pentru familie, căci nimeni n'are grijă de orfanii lui dacă el îşi expune sănătatea.

In sprijinul misiunii bisericii e neapărată nevoie să vină şi şcoala, prin creşterea odraslelor de mâine în spirit naţional-româ-nesc şi, după cât îi cu putinţă în organizarea actuală, şl creştinesc

Dar şi aici criteriile de selecţionare sunt identice cu cele ale preoţilor, dacă nu mai grave. Se trimit, pur şi simplu, învăţători din Moldova şi Muntenia ori Oltenia, la o şcoală unde nimeni nu ştie o boabă românească. Dezastrul n'are nevoie de comentar: copiii cu puţin vor şti mai mult la sfârşit decât la 'nceput de an şcolar. Dar nici celor din Ardeal nu li-se întâmplă ceva mai cu folos.

Ş'apoi, manualele de şcoală în regiunea secuizată?! Delencica-Goga etc. Bune din toate punctele de vedere, numai din cel se­cuiesc, na. Cine nu crede ce spun, ostenească şi consulte un astfel de manual şi-1 pună în mâna ori cărui necunoscător al limbii. Să-1 predea şi să-şi facă bilanţul. E necesară pentru învăţarea Umbli ro­mâneşti utilizarea Umbli materne, recte a acelei vorbite în familie. Numai intuiţia nu ajunge.

Intuiţia desvoltă idei a, o naşte în mintea copilului, dar aceasta trebuie exprimată cu ajutorul vocabularului. E necesar un vocabular român-maghiar şi maghiar-român. Iar pentru uşurinţa copilului e necesară scrierea unor manuale speciale pentru şcolile din Secuime, cu bucăţi scurte şi cu un vocabular corespunzător.

Nr. 1 CULTURA C R E Ş T I N A 57

A persevera în greşelile actuale înseamnă nici mal mult nici mai puţin decât că ne irosim forţele în zadar şi să risipim orzul pe gâşte.

N'am totuşi pretenţia de a fi ascultat. Ci doar atât: ce spun, spun din propria-mi experienţă şi din necazurile celor cari mă înconjoară şi-şi împart mălaiul cu mine.

SIMION RUSU

C O N V E R T I R E A LUI A N D R É GIDE

Bolşevismul are cu un admirator de greutate continentală mai puţin: celebrul scriitor francez André Gide s'a lăpădat definitiv de dragostea roşie de până aci. Caşi Panait Istrati al nostru, a fost încântat de isbânda visului marxist, trecut în faptă de Lenin şl ucenicii lui în împărăţia ţarilor, şi a proslăvit în pagini entusiaste realizările sovietice, cunoscute din isvoarele Moscovei staliniste.

însufleţirea însă i-s'a topit ca ceara de faţa focului îndată ce a cunoscut lucrurile la faţa locului. Celea destăinuite de dânsul, la reîntoarcere din Sovietia, în lucrarea „Retour d'URSS" sunt, de altfel, de aşa natură că nici nu se poate să nu destrame orice simpatie pentru raiul bolşevic. Mici amănunte — să le zicem aşa — cari altora le-au scăpat, pe el l-au desmetecit din buimăceala care-1 cuprinsese.

Aşa, de ex., 1-a isbit revelator priveliştea unei mulţimi mari ce făcea coadă şi se înghesuia în faţa unei prăvălii, cu răspunsul ce i-s'a dat la întrebarea de ce se îmbulzesc de stau să se strop-şiască unii pe alţii: „Pentruca numai cei din rândurile prime e nă­dejde să capete ceva". Şi cealaltă privelişte din lăuntrul unei pră­vălii: o îngrămădeală, alandala, de mărfuri de prost gust. L-a mai impresionat apoi penibil şi totala lipsă de estetică a „suvenirurilor" de călătorie, ca şi a altor cadouri turistice. Tâlcul acestei lipse de gust estetic, dânsul îl vede în inexistenţa posibilităţii de schimb şi alegere, aci totul fiind uniformizat şi trebuind să iei ceeace tocmai se află la îndemână şi ţi-se oferă.

Şi nu i-au scăpat agerului observator francez nici mulţimile fără număr ale bieţilor copii-haimanale, despre cari nime nu ştie cum şi din ce trăiesc. Precum nu i-a scăpat nici mizeria înăcrită ce duhneşte din sălaşurile forţate ale ţăranilor din kolchosuri: in toate locuinţele aceeaş mobilă respingătoare, acelaş tablou al lui Stalin, acelaş duh de revoltă mocnită; aceleaşi laviţe pentru culcare, în şandramale ce oricând pot fi schimbate una cu alta. Anumite locuinţe de muncitori industriaşi Gide nu le poate numi altcum decât mici caverne imunde, în cari nu odată trebuie să-şi dapene zilele câte patru persoane, la un spaţiu de 2,50X2 metri. Şi ce

58 CULTURĂ C R E Ş T I N Ă Nr . 1

mizerie şi prânzurile în localuri comune, cu câte 2 ruble de cap] Unde-i de notat că şi aceasta înseamnă lux pentru un biet munci­tor ce are 75 ruble plată la lună.

încheierea la care ajunge A. Gide în urma celor văzute şi constatate e dintre cele mai dezolante: „Mă îndoiesc să fie azi vre-o altă ţară — aşa o (ară nici Germania lui Hitler nu e — în care spiritul să fie mai puţin liber, mai îngenunchiat, mai terorizat şi mai robit ca în Sovietia". — Barem de-ar fi auzit şi înţeles în lungul şi latul lumii strigătul desiluziei şi desgustului acestui fost mare admirator al bolşevismului! D. N.

Î N S E M N Ă R I

P o l i t i c a ş l B i s e r i c a

In revista »Tara de Mâine* delà Cluj (Nov. Dec. 1936) aflăm un judicios articol al d-lui prof. univ. C. Rădulescu-Mettu despre această temă de vie actualitate.

»Ispita de a întrebuinţa ori si ce mijloc pentru a asigura un succes In lupta politică — aşa începe autorul — este aşa de puter­nică în firea omului, încât nu este de mirare să vedem în istoria creştinismului sprijinite şi justificate pe baza învăţăturilor lui Christ revendicări politice foarte deosebite. Biserica lui Christ este reven­dicată când de săraci, când de bogaţi; când de naţionalişti, când de internaţionalişti; ea este când revoluţionară, când narcotizanta«. «Bineînţeles — adaogă îndată — Biserica a sfârşit prin a se pune la adăpost contra acestei ispite". A avut însă de luptat mereu cu aceia cari au voit s-o târască fn aceste lupte ale vremelniciei. Chiar delà început, fariseu voiau ca religia lai Mesia să fie pur şi simplu justificarea naţionalismului evreu. A trebuit o luptă uriaşă, pentru a înfrânge această erezie. Au urmat însă în curând diferitele gnoze cari, în fond, toate acest lucru îl voiau: să desbrace creştinismul de caracterul său universal şi supramundan şi să-1 potrivească cu con­cepţiile lor filozofice şi politice. Aşa a continuat această tendinţă până în zilele noastre. Astăzi, de ex. »Germania oficială revine la fariseismul evreesc de altă dată. Guvernanţii acestei ţări cer delà creştinism o justificare a politicei lor naţionaliste. Dacă Christ a venit pe lume pentru a răscumpăra păcatele omenirii întregi, atunci el na poate fi un model pentru viaţa germană. Viaţa germană vrea de aci Înainte să se diferenţieze de viaţa celorlalte popoare. Fără caractere de universalitate, ea vrea să se identifice cu destinul ger­man.... Cât va dura această erezie, este greu de prevăzut. Că ea

Nr. 1 C U L T U R A C R E Ş T I N Ă 59

va dispare, odată si odată, aceasta no face Îndoială. Deocamdată constatăm totuşi că ea este discutată. Ba incă face proseliţi prin alte ţări. Bunăoară in ţara noastră. — Avem şi noi fariseii noştri*.

Cine sunt aceştia? Aceia cari vreau să confunde ortodoxia cu naţionalismul. Iată cum li caracterizează d. R. M.: »Erezia fariseilor noştri n-are in fond nici o originalitate. Ea este un amestec de speculaţii filozofice, Împrumutate din cărţi de mâna a doua; o apo­logetică naivă a ceeace ar putea să fie un ortodoxism naţionalist al Românilor. Persoana Mântuitorului, bineînţeles, nu joacă vre-un rol în acest ortodoxism. Ortodoxismul fariseilor noştri este croit pe istoria politică a poporului romăa, Întocmai după cum creştinis­mul fariseilor evrei era croit pe mesianismul evreu. Din această cauză îl găsim anticipând ceeace a constituit politica voevozilor ro­mâni. El a fost o forţă care s'a manifestat intensiv şi extensiv. Intensiv — a creat individualitatea naţionalistă a popoarelor orto­doxe; extensiv — a întreţinut conştiinţa misiunii ecumenice a po­porului român, în prima linie, şi a celorlalte popoare ortodoxe (afară de a celui rus, probabil) îa a doua linie. (Vezi revista » Gân­direa* pe Oct. 1936). — Marele mister al creştiaismului se ocoleşte astfel de către fariseii noştri. Nu mai există marea dramă a istoriei omeneşti, produsă prin arătarea în chip de om a Iui Christ, nu mai există un »dincolo« de lume, domeniu rezervat revelaţiei; creştinis­mul cu învăţăturile Iui morale şi-a pierdut virtuţile extratemporale şi extraspatiale, de care ne vorbesc evangheliştii... Unde mai este diferenţa dintre noi şi păgâni?*

In altă ordine de idei, vorbind despre felul cum activează preoţii în politică, d. R M. are între altele, observaţia următoare: •Mulţi preoţi care fac politică, sau care sunt numai înscrişi în par­tide politice, se cred îndreptăţiţi să ia condeiul şi să intervină în polemicile cu carater bisericesc la toate ocaziile, când au impresia că este atinsă credinţa strămoşilor, Cu cele mai bune intenţiuni, dar cu argumente slabe şi copilăreşti. Dintre aceşti preoţi, unul bunăoară, scrie cu dispreţ despre catolicism şi despre protestantism, ca despre nişte confesiuni care au nenorocit popoarele Apusului, insullându-le spiritul de aventură şi de utopie, pe când ortodoxis­mul a făcut din Român un ideal de Înfăptuire armonică (vezi aceeaşi revistă >Gândirea* din Oct. 1936, în articolul semnat Stăniloaie!).— De ce ajutor pot fi pentru ortodoxism asemenea scrieri In stil de pamflet şi cu un conţinut copilăresc? Ajuns-a oare ortodoxismul să aibă nevoie, pentru a-şi justifica menirea, de caracterizările pa ­radoxale ale ori şt cărui absolvent de seminar? Ar trebui mai multă supraveghere asupra acestor impulsivi ai condeiului. Căci ne fac de râs!* — Are dreptate d. prof. Rădulescu-Motru. (ap).

«

60 CULTURA CREŞTINA Nr. I

Congrese euharlstice internaţionale Luna viitoare va avea loc la Manila, capitala Insulelor Filipine,

al XXXUl-Ua Congru Euharistie Internaţional. Ideea de a aduce neamurile creştine împreună, prin reprezentanţi în masse, omagii publice lui Isus Euharisticul, a fost realizată pentru primadată acum o jumătate de veac şi mai bine, pe pământ francez. Deatunci curentul acesta a crescut în intensitate şi extindere, cuprinzând tot globul.

Cel dintâiu atare congres s'a ţinut la Lille, în 1881. Acestuia i-au urmat apoi celelalte 32, inclusiv cel de anul acesta. Localită­ţile şi anii în care s'au desfăşurat aceste grandioase manifestări de credinţă: Avignon (Franţa) 1882; Liege (Belgia) 1883; Fribourg (El­veţia) 1885; Toulouse (Franţa) 1886; Paris 1887; Antwerpen (Belgia) 1890; Ierusalim 1893; Reims (Franţa) 1894; Paray-le Monial (Franţa) 1897; Bruxelles (Belgia) 1898; Lourdes (Franţa) 1899; Angers (Franţa) 1901; Namur (Belgia) 1902; Angouleme (Franţa) 1904; Roma 1905; Tournai (Franţa) 1906; Metz (Franţa) 1907; London 1908; Köln (Germania) 1909; Montreal (Canada) 1910; Viena 1912 (a participat oficios şi biserica noastră, achitându-se splendid de rolul său. Prin­tre conferenţiarii congresului s'a distins In chip deosebit regr. ca­nonic blăjan Dr. V. Szmigelszki). Malta 1913; Lourdes (a doua oară) 1914. După războiul mondial firul întrerupt s'a continuat: Roma 1922; Amsterdam (Olanda) 1924; Chicago (America de Nord) 1926; Sidney (Australia) 1928; Carthaginea (Africa) 1930 (printre confe­renţiarii de aici s'a distins şi păr. I. Bălan, actualul episcop al Lu­gojului); Dublin (Irlanda) 1932; Buenos-Aires (America de Sud) 1934; Manila 1937.

Unde se vor ţinea viitoarele congrese euharistice internaţionale? Proximul e vorba să se ţină anul viitor la Budapesta, iar cel urmă­tor acestuia la Varşovia, (dn).

* Cum se combate comunismul

Românul luptă contra bolşevismului. Foarte bine. E absolut necesar să sugrumăm fiara roşie până nu-i piea târziu. Dacă ne întrebăm însă, ce facem propriu zis pentru a stârpi răul, rămânem mâhniţi. Toată »lupta« noastră se reduce la vorbărie! Scriem şi strigăm contra lui Antichrist. Chiar prea tare uneori. Suspect de tare. Combatem şi reforme necesare şi drepte, decretându-le, simplu» bolşevice. Probabil, nu fără anumite interese mai mult sau mai puţin ascunse. — Altfel însă, practic, nu facem nimic.

Admirabil pune la punct problema un articol de fond din >Osservatere Romano « (7-8 Ian. 1937). înainte de toate gazeta Vaţi-

Nr. 1 CULTURA C R E Ş T I N A 61

canului constată: «Tendinţa şi mişcarea de accentuare a datoriilor celor bogaţi şi pentru uşurarea stării celor săraci şi a muncitorilor, făcându-i părtaşi mai efectiv Ia bogăţia comună, nu poate fi com­bătută de nimeni. Aceasta nu e comunism, ci o concepţie umană şi creştină, învăţătură permanentă a Bisericii'.

Nu trebue, prin urmare, strigat împotriva celor ce pretind ast­fel de Îndreptări a stărilor sociale şi economice. Dimpotrivă: «Practic şi eficace se combate (comunismul) prin soluţionarea no­rocoasă a problemelor cari dau ocaziune la revoltă, şi nu odată o îndreptăţesc. Se va combate, deci, eliminând din societate neajun­surile cari fac organizarea socială apăsătoare, autorităţile urgisite, legile oprimante. Şi in chip cu totul special: făcând s l înceteze acea teribilă risipă de bogăţie, care este sângele celui ce munceşte şi care circuli pentru viaţa altuia... Când un cetăţean se simte exilat in casa sa, când persoana lui ajunge simpli marfă de vân­zare, atunci se dospesc stările în cari se cultivă comunismul; atunci mulţi ajung bolşevici în chip automat.,. Trebue, anume, să ne dăm seamă, ea naţiunile nu pot trăi fără justiţie; şi vai,dacă dreptatea se corupe şi se preface în asuprire, exploatare, ori slăbiciune criminală*.

Dar cum s-a ajuns la aceste stări sociale nedrepte, germina-toare de comunism? Care e rădăcina râului? Răspunsul nu-i greu. Omenirea s-a abătut din calea virtuţii, care e totodată şi calea vieţii. Deşi »ar trebui să înţelegem odată, că legea creştină, igno­rată adese în chip atât de criminal, nu e numai o condiţie a vieţii eterne, ci şi a unei vieţi umane raţionale. Fără virtuţile morale, practicate tn toate fibrele vieţii comune, organismul social ajunge la convulsiuni şi la delir... E limpede, prin urmare, că bolşevismul care ameninţă civilizaţia este derivatul păcatelor tuturor şi că, In consecinţă, nu poate ii combătut cu efect declt prin restaurarea adevăratelor valori ale vieţii. Omenirea a făcut, în această primă parte a veacului, o experienţă mare: a dovedit prin fapte că fără morală lumea ajunge la măcel universal*.

In concluzie: reforme serioase cerute de dreptatea socială şi instaurarea moralei creştine în viaţa publică: e singura armă potri­vită pentru a preveni bolşevismul. De vorbe umflate, Antichrist nu se sperie! (ap).

* Patriotismul nu indritueşte crima

Uşuratici şi farsori se află în toată vremea. Pentru cei dintâi tot ce luceşte e aur. Pentru cei de al doilea nimic nu-i sfânt când e de dat lovituri răsunătoare şi cu »un ce profit*. Lozinci bine ve­nite şi cai de bătaie se află uşor. Acum e la modă patriotismul

62 CULTURA C R E Ş T I N A Nr. 1

urlător, sub drapelul căruia se încearcă să se acrediteze părerea că celor unşi de tovarăşii de coterie patriotardă cu mirul » singurului patriotism autentic* totul le este îngăduit faţă de cei declaraţi de clică a ii nepatrioţi; chiar şi crima. Acestei concepţii i-a dat ex­presie în toamna trecută, la Algier, într'o adunare politică, un anu­mit d. Rethault: »Sunt gata pentru orice crimă, numai Franţa să trăiască, şi sunt sigur că Franţa îmi va da deslegare*.

Drept că numitul d. R. nu-i catolic. Dar la acea întrunire au luat parte şi catolici, dupăce şi catolicii pot activa pe teren politic, cu excepţia cadrelor Acţiunii Franceze şi a celor bolşevice. Sub raportul activităţii politice a dreptcredincioşilor, actualul Sf. Părinte a declarat-o limpede: » Chiar şi fără a face politică în înţelesul strîns al cuvântului, Acţiunea Catolică trebue să-şi pregătiască mem­brii săi militanţi să facă o politici bună, adecă o politică ce este călăuzită de principiile creştinismului, singurele în stare să procure neamurilor bunăstare şi pacea*. (Ep. către card.-arhiep. al Lisabonei, în 1934).

Cuvântul nesocotit al ritorului R. t după cum notează »La Vie Catholique* (21,11, 36) şi-a căpătat numai decât răspunsul potrivit din partea organului Acţiunii Catolice locale »L' Effort Algérien*'. „Iubim şi noi Franţa tot aşa de mult ca oricine altul şi la nici un caz n'avem nevoie de lecţii patriotice din partea nimănuia. Dar e de datoria noastră ca Francezi şi în calitate de catolici să reprobăm cu toată tăria atari ieşiri. Se poate ca d. R. să nu fie luat cuvântul crimă în obişnuitul lui sens juridic, adecă in sensul de atac violent împotriva intangibilităţii fizice ori morale a cutărui singuratic. Aceasta nu-i poate servi însă spre scuză, deoarece seriozitatea cau­zei ar fi meritat o expunere neîndoelnică... De aceea trebue să pro­testam. Cu excepţia apărării legiuite personale şi naţionale, vio­lenţa şi asasinatul nu sunt îndrituite nici de morala naturală, nici de cea catolică. Nici un moralist ser os, şi cu atât mai vârtos nici un moralist creştin nu poate concede câ scopul, oricât de nobil să fie, ar putea face un act de virtute dintr'un mijloc ce e, în sine, o crimă de rând*, (dn).

• Birou medical unic fn felul eiu

Neavând nimic de ascuns, nici de înflorit poetic: ierarhia cato­lică, !n ce priveşte vindecările delà Lourdes, a lăsat totdeauna ştiin­ţei medicale cuvântul ultim, întru a le declara fireşti ori săvârşite în chip tainic, de puteri n a i pre sus de orice ştiinţă omenească.

Nr. I CULTURA C R E Ş T I N Ă 63

Aşa a luat fiinţă vestitul Bureau de constatations, accesibil tuturor medicilor, de orice neam şi lege ar fi, şi numai medicilor.

Nu de mult Dr. Valiét, conducătorul acestui Birou a dat un comunicat de presă, din care reiese că anual cercetează Lourdes-ul cam 25.000 bolnavi, din cari aproximativ 10 se vindecă pe cale ne­cunoscută ştiinţei medicale, după constatări făcute de specialişti. In 1926 acest birou (cercetat în 1890 de 27 medici; în 1900 de 216; în 1930 de 998; anul trecut de 790 doctori de toate neamurile şi din toate părţile lumii) şl-a format şi o secţie aparte: Asociaţia me­dicală, ce are acum 2400 membri aparţinând la 20 neamuri. Dato-rinţa acestora este să urmăriasci toată istoria vieţii celor vindecaţi şi a vindecării, cercetându-i şi după vindecare la ei acasă. Rapoar­tele acestor medici cuprinzând observaţii de-un an, şi chiar de doi şi de trei, servesc apoi Biroului din Lourdes de temeiu pentru a se pronunţa in cauză. Şi sunt cazuri că bolnavii vindeeaţi trebuie să revină la Lourdes pentru a fi din nou examinaţi.

Juriul medical totdeauna se compune din cel puţin 25 medici, cărora li-se pun întrebările la cari caută să răspundă precis şi pe conştiinţă: 1. Boala descrisă a avut loc aievea, şi era pe punctul culminant când a venit bolnavul la Lourdes? 2. S'a vindecat? înainte de aceea nu era, nu se putea constata ceva ameliorare ? S'au folosit medicamente? 3. Amisurat ştiinţei de astăzi poate-se atri­bui viadecarea vre-unui proces natural? Asta fiindcă pentru ca să fie cazul unei vindecări inexplicabile pe cale naturală, se recere ne­greşit să fi avut loc în răstimp de 24 ore, fireşte că fără medicamente şi fără să fi fost cu putinţă a se stabili în prealabil fie şi numai începutul unui proces de vindecare pe cale naturală.

De notat că Biroul nu foloseşte niciodată cuvântul »minune«, mărginindu-se să constate doar atâta că, pentru cazul dat, ştiinţa medicală actuală nu cunoaşte nici un chip şi nici un mijloc de vindecare. — Cele mai multe vindecări (cam 70°/o) sunt vindecări de oftică. De vindecările de boale nervoase, ori de ce fel ar fi, Biroul nu se ocupă din principiu, (dn).

C R O N I C I

Devotament filial Boala abătută asupra Sf. Pariate a

impresionat adânc sutele de milioane de fii sufleteşti ai Săi, delà o margine la alta a lumii. Semnele de dragoste flască ce I-se poartă n'au lipsit să se manifeste şi e le , unele mai mişcătoare ca altele, delà spovedanii ş i împărtă­şanii şi până la oferirea vieţii proprii lui Dumnezeu pentru păstrarea sănă­tăţii şi lungimea vieţii celui ce este Piu XI.

Intre cei ce au înţeles să se inşiruie In primele rânduri ale cruciadei pentru însănătoşarea Papii şi a realizării do­rinţelor lui sunt şi catolicii din Litua­nia îndepărtată geograficeşte de Sf. Scaun, dar aproape de el prin alipirea celor ce mărturisesc crezul roman in acea ţărişoară. Săptămânalul Saltinis din Marijampole făcând adecă un apel la cetitorii săi să înceapă o cruciadă a rugăciunii pentru Sf. Părinte greu su­ferind, şi gândarile Lui, mai ales în ce priveşte Spania greu încercată, a avut ua răsunet la care nici nu cute­zase să se gândească : S'au format echi­pe, nu numai dintre abonaţi, ci şi din alţi credincioşi, cari şi-au făcut chestie de conştiinţă din propaganda cea mai devotată pentru a se răspunde prin câi mal multă lume binecredincioasă ape­lului lansat.

Şi propagaada acestor echipe, îm­bărbătate de episcopii şi însufleţite de preoţi, a dus la rezultate neaşteptate. Nu de mult procuratorul general din Roma al Părinţilor Marianişti lituani­eni — editorii săptămânalului Saltinis — a putut înainta Sf. Părinte, prin se­cretarul de Stat al Vaticanului, un mic cadou duhovnicesc din Lituania: un

răboj de rugăciuni, acte evlavioase şi de mortificaţie, săvârşite de 60,000 (şasezeci de mii) de credincioşi, pen­tru sănătatea şi la intenţia Sf. Părinte din Roma vârhovnicului Petre. — De prisos să se spună că Vicarul Dom­nului a rămas profund emoţionat de acest devotament într'adevăr filial (n).

Pelerinaj la Roma Cetatea Eternă este leagănul nea­

mului şi al credinţei noastre. Este fi­rească, deci, puterea de atracţie pe care o are asupra noastră această a-devărată inimă a pământului. Ne mână spre ea, cu aceeaşi putere nevăzută, şi sângele şi sufletul. Columna lui Traian şi mormintele apostolilor ne sunt bu­nuri familiare, al căror glas tainic are rezonaoţe puternice în adâncurile fiinţei noastre. Ţâşnesc din ele, ca din isvoare miraculoase, ape dătătoare de viaţă, de mari avânturi, de nouă însufleţire.

Nu poate fi primită deci decât cu vie mulţumire horărîrea înaltului no­stru Cor episcopesc de a organiza un impunător pelerinaj românesc la aceste locuri sfinte. Inafară de considerentele generale care mobilizează toată lumea civilizată spre cerul senin şi spre mu­zeele fără seamăn ale Italiei, pe lângă porunca permanentă a fiinţei noastre latine, ne chiamă de astă dată şi un moment istoric de mare Însemnătate, care trebue sărbătorit acolo, cu toată strălucirea. Dragostea cu totul specială de care ne-a învrednicit, delà începu­tul pontificatului său şi până astăzi, Sfântul Părinte Papa Pius XI, a pus o nouă şl trainică peatră de legătură între noi şi cetatea lui Petru. Un co­legiu românesc şi o biserică romă-

CULTURA CREŞTINA

nească de toată frumuseţa, înălţate ca nişte monumente de biruinţă, deasu­pra Romei, în mijlocul grădinilor de pe Oiannicolo. Acestea se vor sfinţi şi deschide acum solemn, cu toată pompa ce se cere. Va trebui să fim acolo mulţi, din toate unghiurile ţării, cunună de însufleţire care să tălmă­cească tuturor sentimentele mulţimilor cari numai cu gândul şi cu ruga lor vor putea fi faţă la serbarea istorică.

Mai sunt şi alte considerente cari cer să se dea acestui drum pios ca­racterul unei adevărate vizite naţio­nale, mai strălucită şi de proporţii mai mari decât toate câte le-am făcut până acum la adevărata noastră casă părintească. — Italia e o ţară puter­nică. Glasul ei începe a fi auzit şi ascultat în concertul european. Avem tot iuteresul ca el să aibă accente de prietenie, şi nu de duşmănie, pentru ţara noastră. N-ar fi prea greu să-i câştigăm simpatia. Dragostea chiar. In afară de sângele comun, de spirituali­tatea latină care trebue să ne solida­rizeze, mai avem şi interese vremel­nice comune. Şi nu avem nimic ce să ne despartă. — Totuşi, zăpăceala vre­milor şi greşelile oamenilor ne-au creiat în ţara fraţilor noştri o atmos­feră care nu ne poate încânta câtuşi de puţin. Şi până acuma n-am ştiut face nimic mai de seamă pentru risi­pirea ei. Abili, unii dintre duşmanii noştri au profitat de această tulburare a apelor. Au cucerit ei, în inima fra­ţilor noştri, locul care ni-se cuvine nouă. Prin propagandă isteaţă. In care, nu încape nici o îndoială, rol foarte însemnat au avut tocmai pele­rinajele lor de linii mari, de ţinută im­punătoare.

De ce n-am învăţa ceva din această isteţime a duşmanilor? De ce să nu-i dovedim chiar cu aceleaşi arme?Ducând în Italia Ducelui valul nostru de entu-siasm, podoaba neîntrecută a portului nostru, cântarea noastră, strălucirea slujbelor noastre bisericeşti, vom arăta fără nici o greutate locul ce ni-se cu­

vine în concertul popoarelor, ca unora cari au valori culturale proprl şi po­sibilităţi de progres netăgăduite. Decât sute de broşuri şi de articole, greu plătite prin cele gazete pentruca să rămână necitite, simpla noastră pre­zenţă sărbătorească va fi o propagandă neasemănat mai rodnică şi mai rămâ-nătoare. Faţă de slujbele noastre din catedralele oraşelor italiene, faţă de seratele artistice-culturale cari s-ar da pe marile lor scene, faţă de sărbători­rea zilei de 10 Mai în Roma în pre­zenţa elitei şi notabilităţilor ţării, ce sunt articolele de gazete decât simplu plumb topit şi cuvinte sterpe, fără vlagă ?!

Şi din acest punct de vedere, prin urmare, stăm in faţa unui moment care nu trebue scăpat. Ci utilizat cât mai bine. Ca să fie cu adevărat istoric! (a)

Taina unei biruinţe Drept că nu-i prea mare taina din

chestie. Şi o bănuia toată lumea chiar şi dacă nu o destăinuia nime. Dar totuşi mai bine când face acest lucru cineva care cunoaşte dedesuptu-rile unei cauze.

Ne gândim la taina birunţei »/Von* tului Popular* in Spania şi la celea scrise de d. Alcala Zamora — fostul preşedinte al republicei iberice — pri­vitor la acea biruinţă fatală. Rândurile preşedintelui pribeag au văzut lumina tiparului în »Journal de Genève», de unde le-a reprodus Curentul (24.1.36), în tălmăcire românească. — Două pa-sagii revelatoare:

„Frontul popular a venit laputere la 16 Februarie graţie unei metode elec­torale tot pe atât de absurdă pe cât de nedreaptă, care acorda majorităţii relative, cu toate că ar fi o minoritate absolută, o primă extraordinară. Aşa, de exemplu, într'o anumită circum­scripţie, Frontul popular, cu 30,000 de voturi mai puţin decât opoziţia, a putut totuşi să cucerească zece mandate din treisprezece fără ca să depăşească ni-căeri cu mai mult de 2 la sută adver-

66 CULTURA CREŞTINĂ Nr. í

sarui, care-1 urma de aproape. Cazul acesta paradoxal a fost destul de frec­vent.

... Majoritatea astfel căpătată a fost uşor s'o facă sdrobitoare. întărit prin-tr'o bizară alianţă cu reacţionarii basci, Frontul popular a ales comisiunea de validare a mandatelor parlamentare, care a lucrat în mod cu totul arbitrar. Au fost anulate toate mandatele anu­mitor departamente, în care opoziţia era victorioasă; au fost proclamaţi de­putaţi candidaţii prieteni învinşi; au fost expulzaţi din Cortezuri mai mulţi deputaţi ai minorităţilor*.

... Şi cu toate acestea se vorbeşte şi se scrie atâta despre «guvernul legitime al Spaniei, naţionaliştii cari luptă îm­potriva lui fiind prezintaţi ca nişte re­beli criminali. — Poate pentruca n'au aşteptat să fie puşi la zid, ori >săltaţi< în spânzurătoare toţi câţi nu erau tre­cuţi ca membri în registrele >fron-tiştilorc. (n).

Patriotism preoţesc Cel ce răspundea la numele de Ca­

nonicul Delaere, venerat în toată Bel­gia, şi chiar şi departe de marginile ţării sale, s'a stins spre sfârşitul anului încheiat într'un aşezământ de al fiilor Sf, Camil. Cele inseilate de Kölnische Volkszeitung (10. 1. 37) în urma ziaru­lui londonez limes, îl prezintă pe ră­posatul într'o lumină ce-1 aşează între adevăraţii mari eroi ai creştinismului.

Comoara sufletului său preoţesc s'a vădit in toată strălucita ei bogăţie în viforul războiului mondial. După bă­tălia delà Ypern, în iarna anului 1914, populaţia oraşului şi-a căutat scăparea din calea cumplitei canonade germane prin pivniţi. Şi cu asta s'a început tragedia obştiei civile: au isbucnit epi­demiile şi au venit şi zilele mizeriei celei mai negre. Desnădejdea pusese stăpânire pe toate inimile.

Păr. Delaere nu şi-a pierdut insă cu­rajul şi zelul nici în faţa acestei pri­velişti înspăimântătoare. A înjghebat un comitet pentru siguritatea publică

şi un asii pentru copiii răniţi. A făcut rost de o mică maşină de tipărit, pe care a instalat-o intr'o clădire în mare parte dărîmată, şi a scos tipărituri cu régule de orientare a mulţimii în hao­sul şi năpasta acelor zile. Intr'aceea, ajutat şi de o mică ceată de călugă­riţe, a colindat delà subsol la subsol şi delà pivniţă la pivniţă, să vadă de cei ce-şi dăpănau zilele în ele. Lângă căpătâiul câtor civili în agonie n'a stat în acel răstimp de groază, şi câtor o-staşi încolţiţi de boale, ciuruiţi de gloanţe ori stârticaţi de srapnelé, nu le-a inchis el ochii ce n'aveau să se mai deschidă pe lumea aceasta!

Şi tot atunci, tot dânsul e acela care potoleşte panica; se îngrijeşte de un fel de lagăre de concentrare pentru băeţii şi fetiţele rămase orfane; stăruie şi izbuteşte să facă să se împărţiască lapte sugacilor în întreg departamentul Ypern; să se deie haine şi hrană ne­voiaşilor; să se aranjeze localuri pen­tru bolnavi; să se iea împotriva răspân­dirii tifosului măsurile cari au dus la 30,000 injecţii antitifoide. Şi toate a-cestea într'un oraş în ruine, ce a stat necurmat în bătaia tunurilor, şi care a fost evacuat de populaţia civilă abia în April 1915 !

Ceeace n'a însemnat însă că preotul catolic belgian nu se va mai întoarce nici el îndărăpt în mormanul de ruine. Nu. In intermezzo-urile de încetare a canonadelor, Păr. Delaere a revenit zi de zi la locul sinistrului, căutând o-biecte bisericeşti, comori de muzee, picturi şi documente de preţ, pe care le-a scăpat de pierire. Iar ca părinte al orfanilor şi-a dat toată silinţa ca în orfelinatul ridicat de dânsul să fie toate celea de lipsă ca din orfanii adă­postiţi în el să se poată forma echipe de sculptori, maestri ş i altfel de ele­mente folositoare viitoarei reclădiri a patriei sale.

După încetarea ostilităţilor s'a rea­şezat numai decât la Ypern; s'a in­stalat într'un şopron de lemne — >ca­tedrala, şcoala şi primăria noului oraş<,

Nr. 1 CULTURA C R E Ş T I N Ă 67

cum zicea el — şi s'a apucat de zidi­rea din nou a bisericilor, mănăstirilor şi caselor, întru toate având de grijă să se păstreze stilul vechiu, tradiţional, al Ypernului de altă dată. — Moartea 1-a găsit într'un orfelinat răsărit din strădaniile şi preocupările lui. La lo­cul de veşnică odihnă l'a petrecut jalea admirativă a unui neam întreg, care pe drept cuvânt a văzut şi vede într'insul pe unul dintre cei mat mari eroi na­ţionali ai săi. (n).

Hienele măcelului epanlol Continuă, cu furie mereu înoită, hora

morţii în nenorocita Spanie. Curge sângele creştin in valuri. S e face scrum uriaşa moştenire culturală a unui popor cu trecut strălucit.

Şi ce fac popoarele »culte« ale Eu­ropei in faţa acestei nebunii sălbatice? In vreme ce arde casa vecinului, a fra­telui lor, ele ţin discuţii şi conferinţe interminabile. Să intervină ori să nu intervină ? lată marea problemă. Să stingă focul ori să-1 lase în ştirea Dom­nului, să pârjolească şi restul ce a mai rămas din minunata moştenire ? Şi sfa­tul ţine săptămâni, ţine luni de zile. Nu pot ajunge la înţelegere. Iar pâr­jolul în Spania creşte, creşte, şi sângele curge din belşug în fiecare zi! Acum, în sfârşit, pare că au ajuns la hotărî-rea salvatoare: neintervenţie. E mai comod, mai frumos, mai amuzant a sta ca simplu privitor. Incendiul are şi el un fel de măreţie fioroasă. Este un re­cord al barbariei şi al degradării umane. De ce să-1 oprim tocmai acum, când atinge »performante« deadreptul extra­ordinare?!

Câtă ticăloşie, câtă micime de suflet, câtă lipsă de umanitate nu se ascunde în dosul acestui gest ruşinos: neinter­venţie ! Neînchipuit de multă. Mult mai multă decât arată la prima privire. Fiindcă «neintervenţia* este şi ea nu­mai un paravan care permite anumitor ghiare să-şi continue «intervenţiile* as­cunse, cari nu e bine să fie arătate lumii. Intr'adevăr, se aude ceva de in­

teresele industriei de arme, care este totuşi foarte activă în măcelul spaniol r Sunt fabrici puternice, în diferite ţări • culte*, cari prefac în dividende sună­toare sângele nenorocit al neamului de toreadori. Potentaţii acestor întreprin­deri ale morţii se încălzesc la rugurile spaniole. Cari, in consecinţă, trebue să ardă înainte. Cât mai lungă vreme. Nu-i iertat să se isprăvească repede. Ei au făcut doar investiţii importante de ca­pital în acest scop. Este deci un inte­res aaţional, al ţării respective, ca ei să nu piardă în această întreprindere. — Şi mai e ceva tot atât de înălţător în jocul diplomatic european. Puterile încurcă şi descurcă fără încetare, ţes la planuri şi trag Ia sfori. Spania este un cobai de experienţă. Pe pielea ei îşi măsoară forţele, îşi verifică alianţele şi situaţiile. Se face o mică repetiţie pentru marea reprezentaţie generală ce se pregăteşte.

Câtă depărtare, Doamne, de vremile eroice, cfind o idee, un ideal comun era în stare să entuziasmeze Europa întreagă şi s'o pornească la luptă des-interesată pentru eliberarea pământului sfânt din mâna păgânilor! Atunci exi­stau fapte mari născute dintr'o cre­dinţă mare; azi avem tragedii sgudui-toare născute din interese ticăloase (a).

Pentru recreetinarea lumii

După călătoria sa în America de Nord, Card, secretar de stat Pacelli a făcut Sfântului Părinte un raport amă­nunţit asupra celor văzute şi consta­tate. Drept concluzie a observaţiilor sale şi a discuţiilor avute cu autorită­ţile bisericeşti şi civile de acolo, a tăcut şi unele propuneri concrete pentru sis-temizarea acţiunei de recreştinare a lumii şi oprirea valului de neopăgânism bolşevic ce ne ameninţă. Presa din Elveţia ştie acum, că Sfântul Părinte a şi luat hotărîri importante in această privinţă. Doreşte ca atât clerul, cât şi •Acţiunea Catolică* să ia parte tot mai vie în acţiunea socială. Ţelul care tre-

3»

CULTURA CREŞTINA Nr. 1 68

bue urmărit e ducerea la biruinţă a principiilor din »Quadragesimo Anno«, curmarea nedreptăţilor şi asupririlor sociale, înlocuirea spiritului de clasă şi de castă printr'o organizare şi simţire cu adevărat creştinească a colectivităţii. Trebue urmărită colaborarea armonică a Bisericii şi a Statului, pentru a se putea determina o evoluţie socială care să nu fie nici capitalistă nici socialistă, ci simplu: dreaptă şi creştină. — Se ocupă Sfântul Părinte şi cu gândul de a lua o nouă iniţiativă, obligatoare pen­tru întreg catolicismul, de concentrare şi sistemizare a luptei contra materia­lismului, comunismului şi a noului pa­ganism din zilele noastre, (a).

Cruciada liturghiilor Nu e decât abia un an şi ceva de

când a fost pornită cruciada liturghii­lor familiare de arhiep. Hins ley din Westminster (AngliaJ, şi are deja mii de membri printre mărturisitorii cre­zului roman din Întreagă ţara lui Al­bion. Cei ce se înscriu în această •cruciadă» nu sunt obligaţi să poarte nici un fel de insignă, nici să plătească ceva cotizaţii. Tot ce li-se cere — după cum scrie Catholic limes (8. 1. 3?) — este ca fiecare familie, ce face parte din această mişcare evlavioasă cu bine precizate scopuri de morali­zare a societăţii, să se îngrijască să iea parte la o jertfă liturgică printr'un membru al său într'o zi de peste săp­tămână, care Insă să nu fie zi de săr­bătoare bisericească legată.

Obiectivul urmărit de asociaţie este: păstrarea şi promovarea vieţii creştine practicante in familie. Certificatul de înscriere în asociaţie are formula urmă­toare: «Dorind a ne lnckina toată viaţa lui Isus in Preasfânta Taină şi a coborî binecuvântarea specială a Ceriului a-supra căminului nostru, făgăduim că familia noastră va fi reprezentată la al. liturghie printr'un membru al său săptămână de săptămână in câte o zi care nu-i sărbătoare bisericească obli­gatorie*,

Sunt nădejdi că anul acesta asociaţia va fi răspândită in toată lumea. Sf. Părinte delà Roma cumpănind însem­nătatea acestei mişcări binecuvântate şi binevenite, a acordat indulgenţă plenară, pe lângă condiţiile obişnuite, fiecărui membru de familie, pentru ziua când se înscrie în această cruciadă, (n).

A c t u a l i t a t e a T o m i s m u l u i A fost o vreme, destul de lungă, care

a dispreţuit scolastica şi şi-a bătut joc de silogismele sf. Torna de Aquino. » Raţiunea» infalibilă a omului >modern< şi-a clădit sisteme filozofice mult mai spectaculoase decât acea înţelepciune a minţii sănătoase pe care Aquinatul o clădeşte întreagă pe realitatea lucru­rilor, aşa cum sunt în lume. Acum însă, dupăce s'a ajuns la prăbuşire, dupăce diferitele >isme< filozofice au desorga-nizat lumea, răsare iarăşi pe orizontul gândirii steaua liniştită a realismului tomist. Sf. Torna este iarăşi actual. — Unul din multele semne este şi împre­jurarea că marele istoriograf şi filozof catolic francez Etienne Gilson a fost invitat să ţină cursuri despre această temă la universitatea Harvard, cea mai mare şcoală înaltă a Americei.

Succesul e mare peste toate aşteptări­le. Participă la ele un auditoriu select şi foarte variat, din toate neamurile lumii noui. .Bărbaţi şi femei cu păr cărunt — scrie un participant în »The Common­weal din 20. 11. 36. — continuatori ai tradiţiilor din Harvard, vin pentru a face comparaţie între catolicul Gilson şi, de altă parte, James, Royce şi Pal­mer. Alături de ei sute de profesionişti, medici, jurişti, profesori, dascăli de fi­losofie, cari vreau puncte de vedere noui despre Descartes şi Kant. Alte sute de studenţi vin delà colegiile vecine, pentru a cunoaşte temeiurile filosof iei. Trăsătura caracteristică a acestor cursuri este claritatea neîntrecută a argumen­tării şi siguranţa judecăţii. Sunt libere de orice critică măruntă. Gilson îşi măr­turiseşte neted convingerea că Torna dç Aquino — fără a fi spus ultimul cu-

Nr. 1 CULTURA C R E Ş T I N A 69

vânt in iilosofie — a creiat o filosofie a vieţii adevărate, principiile fundamen­tale ale căreia îşi păstrează întreaga valoare şi în faţa problemelor de azi. Nu se teme, într'aceea, să arate şi le­găturile adânci dintre dogmă şi filoso-fia creştină, fără a pierde deosebirile esenţiale ce le despart. Prima serie a prelegerilor se împarte în trei; Prăbu­şirea filosofiei medievale; Prăbuşirea Cartesianismului ; Prăbuşirea Kantianis­mului şi a filosofiei moderne. Din toate se desprinde postulatul pe care Gilson îl crede singura salvare pentru vremea noastră: o reînviere universală a prin­cipiilor de viaţă a filosofiei greceşti şi medievale, că adecă adevărul, binele, dreptatea şi frumosul sunt bunuri indis­pensabile pentru civilizaţia umană», (a)

Cetatea de pe munte Biserica Romei e această cetate de

pe munte, cu ale sale întărituri şi o-ştire ce stau sus, în văzul lumii întregi, sfidând vremelnicia şi tot ce-i atmos­feră de viroage şi de mlaştină. Datele ce le aduce Anuarul Pontifical pe 1937 sunt mai elocvente ca orice vorbă, oricât de întraripată. O spicuire fugară din ele:

Cu Sf. Părinte Piu XI în frunte, în-cunjurat de cei 66 sfetnici intimi ai Săi, câţi sunt cardinalii (cari ar fi să fie 70) de azi, ierarhia catolică numără: 10 patriarhate rezidenţiale şi 4 titulare; 216 scaune mitropolitane rezidenţiale; 38 scaune arhiepiscopale rezidenţiale; 913 scaune episcopale rezidenţiale; 712 mitropolii, arhiepiscopii şi episcopii titulare; 47 prelaturi şi abaţii nullius; 277 vicariate apostolice; 111 prefecturi apostolice; 32 teritorii şi districte mi­sionare sui juris. Dar aceasta înseamnă că în cel de al cincisprezecelea an al Pontificatului lui Piu XI, scaunele rezidenţiale s'au Înmulţit cu trei, nu­mărul scaunelor titulare a crescut delà 685 la 712; vicariatele apostolice delà 274 la 277; prefecturile apostolice delà 103 la 111, faţă de anul trecut.

Din precizările aceluiaşi Anuar mai

reiese că Sf. Scaun are représentante diplomatice în 37 de state. Inafară de aceasta mai are 21 delegaţii apostolice fără caracter diplomatic. La rândul lor 36 naţiuni şi ordinul Cavalerilor de Malta îşi au şi ele reprezentanţa lor diplomatică pe lângă Sf. Scaun. (n).

Contra filmului Imoral Cunoscuta »Legion of decency* din

S. U. ale Americei duce înainte lupta pentru moralizarea cinematografului. Mai nou a formulat oficial o serie de postulate pe care le-a comunicat tutu­ror caselor de filme, pentru a le avea în vedere. Iată-le: 1. Să nu se mai facă filme cari prezintă răul în lumină atră­gătoare iar binele respingător. 2. Să nu se mai dea filme care produc în privi­tori simpatie pentru greşeli contra o-noarei, nevinovăţiei, curăţeniei, bună­tăţii, etc. 3. Fiecaie film trebue să fie propagandă pentru o viaţă onorabilă. 4. Nici un film să nu ridiculizeze legile divine şi omeneşti şi să nu prezinte pe călcătorii de lege in lumină simpatică. 5. Filmul să nu facă din criminali eroi şi să nu pară a justifica acţiunile lor. 6. Nici un film să nu atace instituţiunea căsătoriei şi a familiei, (a)

„Mişcarea Religioasă Germană"

Aparenţele înşală in foarte multe ca­zuri. Cum e şi în cazul de faţă unde, dacă ne-am lua după numire, s'ar pă­rea că avem de a face cu o mişcare religioasă creştină. In realitate însă e vorba de chiar opusul oricărui crez creştin şi a oticărei rellgiosităţl creştine.

Aşa judecă mişcarea cunoscută sub numele de „Deutsche Qlaubensbewe-gung* însuşi contele Reventlow care, alăturea de prof, Hauer, a fost o vre­me sufletul acestei mişcări, de care insă s'a lăpădat îndată ce a băgat de seamă că-i pe panta deraierii fără chip de oprire. In nr. 47 din acest an al publicaţiei sale Reichswort, dupăce recunoaşte ca autentice cunoscutele 13

70 CULTURA CREŞTINA Nr. 1

puncte de program ale mişcării men­ţionate, observă:

«Organizaţia; aceasta, din punct de vedere positiv, n'are nici în clin nici in mânec cu religia; nu cuprinde ni­mic dintr'ale religiei; dimpotrivă: unde numai întâmpină religia, se îndreaptă şi luptă în contra religiei ca atare, nu numai in contra creştinismului. Singu­rul lucru care mai poate duce în rătă­cire pe cei neorientaţi în cauză, şi de fapt îi şi induce in eroare, e numai şi numai numele: Mişcarea Religioasă Germană. Auzim din diferite părţi că actuala organizaţie a mişcării îşi re­vendică anumite aprecieri făcute asu­pra ei de Dr. Frick, ministrul Relchu-lui, pe vremea când era condusă de prof. Hauer şi de mine. Cred că n'ar fi pretenţie exagerată să fie îndrumaţi şefii organizaţiei de acum să se în­drepte spre ministrul Reichului cu în­trebarea că oare îşi mai menţine ju­decata de atunci şi cu privire la orga­nizaţia de acum, carea se lapădă de orice religie şi pe sine se consideră ca o trupă de ajutor şi ca o manda­tară a naţionalsocialismului. — Aici ar fi multe de toate de spus". Cu vremea se vor spune şi acele „multe de toate" ce acum nu se pot spune. Sigur insă că nici un suflet creştin nu se va pu­tea bucura de ce va afla din acele destăinuiri, (n).

„Pro Unions" Slavii uniţi, din cuprinsul Poloniei,

s'au întrunit, în zilele de 23—25 De­cemvrie trecut, Ia Lwoio în congres unionist. Au luat parte la acest con­gres prezidat de episcopul (redemp-torist unit) Dr. Czarnetzkyj, şase ie­rarhi uniţi, reprezentanţii ordinelor că­lugăreşti unite basilian, redemptorist şi studit, precum şi 250 preoţi.

Programul desbaterilor a fost alcă­tuit de Dr. Iosif Slipyj, rectorul facul­tăţii unite delà universitatea din Lwow. Au fost cu totul 16 referate privind chestia unirii bisericeşti a Slavilor ră-rărlteni. Cel care a făcut declaraţii de

e deosebită actualitate şi greutate a fost mitropolitul ucrainean Andreiu Szeptlczkyj, care a ţinut să sublinieze că pe tărîmul de unificare religioasă a fiilor neamului său trebuie să dispară cuvântul de «misiune", acesta rămâ­nând pentru părţile de lume locuite de păgâni ce urmează a fi câştigaţi pentru creştinism. Dacă-i însă vorba de fraţii de-un neam şi de-un sânge, despărţiţi de Roma, trebuie să se ţină seamă că pe aceştia îi desparte de Sf. Scaun numai o linie demarcaţională foarte-foarte neînsemnată.

S'a mai insistat apoi şi asupra pie-decilor pe cari le pune politica polonă în calea unirii religioase a ucrainenilor din Polonia. Nu s'au spus însă moti­vele invocate de cârmuirea de stat po­lonă întru justificarea procedurii sale (n).

Aniversara S. Silvestru Clerul Vaticanului în frunte cu card,

secretar de stat Pacelli şi în asistenţa reprezentanţilor tuturor ordinelor că­lugăreşti şi a unei mulţimi imense a luat parte, în după amiaza zilei de 31 Decemvrie trecut, la Tedeumul sărbă­toresc, ţinut în cinstea s. Silvestru, celui ce a fost al 33-lea urma? al vâr-hovnicului Petre, acum 15 veacuri. Acest Papă a ridicat un altar deasupra mormântului Pescarului din Galilea. Şi tot grijei lui este a se mulţumi clădi­rea basilicei „S. Pietro" mult schim­bată mai apoi şi devenită centrul cre­ştinătăţii nelmpuţinate. In ea au slujit SS. Taine atâtea veacuri dearândul Pontificii Romani, şi vor mai sluji.

De serbările comemorative altarul s. Silvestru a fost încadrat în altarul cel mare papal de sub baldachinul lui Bernini, iar în criptă pelerinii au putut păşi pe aceleaşi lespezi înflorite, pe cari a umblat şi Sfântul sărbătorit. Şi in vreme ce acordurile Tedeumului umpleau bolţile basilicei lui Michel Angelo în acea zi de sfârşit de an, ini­mile tuturor celor de faţă, după cum notează The Tabiet (9. 1. 37), se înăl-

Nr. 1 CULTURĂ C R E Ş T I N Ă 71

ţau spre ceruri, cerşind pace, sănătate şl zile îndelungate şezătorului de acum în scaunul s. Silvestru, a cărui cel mai fierbinte dor de Cap al creştinătăţii in­tegrale a fost şi este: .Stabilirea jus­tiţiei colective şi individuale, fără de carea nici o bună rânduială nu e cu putinţă; sau cu alte cuvinte: Pacea lui Hristos în împărăţia lui Hristos". Cum caută să fie ca să nu se dărîme tot ce-i civilizaţie şi cultură, (n).

Miguel de Unamuno Fostul profesor delà Salamanca, su­

pranumit şi „Părintele spiritual al Re-publicei Spaniole" s'a stins din viaţă în ziua de Anul Nou 1937, în suflet cu imaginea unei Spânii sfâşiate de cel mai sângeros şi mai sălbatic războiu civil ce cunoaşte istoria. Filolog, lite­rat şî esseist filozofic, acest „unul din cei mai faimoşi înţelepţi ai lumii" cum îl numeşte cineva, işl încheie zilele dăruind pentru armata creştină a gen. Franco ultimele pesetá i ce avea, ca să contribue in felul acesta la stingerea cât mai grabnică a unui cumplit in­cendiu fără sens, timbrat de el nebu­nie colectivă. Vorba Iul Unamuno:

„Madridul suferă de o maladie men­tală. Acea maladie este anarhia. A-duceţi-vă aminte că Spania e singura naţiune în lume care are un partid a-narhist constituit în regulă, cu sute de mii de aderenţi. Până şi Trotzky a fost scandalizat de acest lucru când a venit în Spania!.. Nebuni, nebuni; pur simplu: nebuni! Şi aceştia sunt deo­camdată deasupra".

Oar dacă s'a ajuns la această stă-pânie a nebuniei în Spania, în mare parte a fost vinovat şi el, crainicul de odinioară al „Agoniei Creştinismului" şi comentatorul fără pereche de para­doxal al lui Don Quichotte. Scrisul, şi vorba sa au dat în bună parte fer­menţii din cari s'a închegat şi a răbuf­nit prăpădul ce-i tocmai în toiu. Re­acţionar prin metodă, el a fost omul care n'a combàtut răul prin bine, ne­dreptatea prin dreptate, falsitatea prin

adevăr, ci s'a aruncat] in vâltoarea luptei de dragul luptei, fiind totdeauna împotriva părţii pe care o socotea cumva mai tare. »Eu nu-s nici alb, nici roşu, spunea dânsul chiar şi cu puţin înainte de moarte. Şi când totul se va sfârşi sunt sigur că voiu face ca tot­deauna: voiu fi împotriva biruitorilor".

Stilist de puritate şi eleganţă cla­sică, s'a jucat cu ideile în chip uşu­ratic, răsturnând ceeace nu-i plăcea la moment, fără să-şi mui bată capul să pună ceva serios la loc. Şi fără să se gândească la urmările unor vorbe fără mieznl adevărului, dar măestrit ticluite şi aruncate în vânt. A făcut ca exaltatul care, fără să se sinchiseescă de cei din casă, lasă fără coperiş casa care nu-i pe placul lui şi se feli­cită a fi făcut toate bine dacă a isbu-tit să descrie artistic frumseţile ceriu­lui descoperit ochilor...

À luptat o viaţă întreagă împotriva monarhiei,_ ca înainte de a muri să mărturisească (după un interview acor­dat ziarului Voz din Madrid): Ce fru­moasă era Republica sub Alfonso XIII! Şi a isbit mereu credinţa şi morala creştină a ţării şi a părinţilor săi, ca să moară constatând că diletantismul său doctrinar şi al altora înrudiţi cu e la rodit nebunia ce primejdueşte acum exitenţa unui neam valoros şi a unei culturi strălucite. — Stranie lecţie pentru talentele scriitoriceşti rău folosite, (n).

Sporesc divorţurile Biroul statistic internaţional delà Ge­

neva publică o statistică îngrijorătoare despre creşterea rapidă a divorţurilor, după răsboi. In 1913 Germania avea 28 divorţuri la 10 000 suflete; în 1935 nu mai puţin de 75. Franţa, în aceiaşi ani: 37 şi 53. In Belgia cifra s'a dublat. In foarte severa Anglie, la 1912 sunt nu­mai l . i la 10.000 locuitori; azi de zece ori atâtea. Mal periculos progresează plaga în America, unde găsim 120 divor­ţuri la acelaşi număr de locuitori. Şi asta aşa în toate ţările! (a).

72 CULTURA CREŞTINĂ Nr. I

B I B L I O G R A F I E CODUL SOCIAL. Tradus din 1

Filip Luzis. „Cartea Românească Preţul 60 Lei.

Călăuza vieţii creştine sunt legile Domnului . Eterne şi neschimbate . Simple şi uşoare la înţe les . Adânc i totuşi, cât veşnic ia . De aceea ele sunt bunul tuturor fără deosebire. Călăuzesc pe toţi. Le înţe leg copiii şi cei fără carte; nu le cuprind în întregime savanţi i . De aceea studiul lor rămâne datorie statornică pentru toată lumea.

Studiu şi cercetare stăruitoare se cere m a i ales dacă e vorba de apli­carea principiilor, oricât de l impezi î n s ine , la viaţa practică, socială. A c e a s t a e un râu curgător, fără o-prire şi fără astâmpăr. Mereu îş i sch imbă cursul şi înfăţişarea. Are cotituri multe, căderi şi tulburări primejdioase. Trebue multă putere de studiu, de înţelegere ascuţită pentru a te orienta creşt ineşte în mijlocul acestor valuri călătoare. Aceas ta mai a les la răspânti i le grele ale istoriei. Atunci când râul vieţi i s e umilă, iasă din alviile vechi ş i ameninţă c u prăpăd toată truda şi agoniseala veacuri lor apuse .

A ş a vremuri învolburate trăim delà răsboi î n c o a c e . Totul se răs­toarnă, totul e tulbure şi abia ne mai şt im purta paşii prin vraiştea gene­rală. «Uniunea internaţională ,de Studii Sociale", înfiinţată în 1920 la Malines (Belgia) sub preşedinţia ma­relui cardinal Mercier, tocmai aces t lucru uecesar I-a voit : studiul pro­blemelor sociale în lumina moralei creştine, spre a putea da orientări clare ş i precise marei mulţ imi a credincioşi lor prinşi în v ă l m ă ş a g u l celor mai teribile crize cunoscute în istorie. Concentrând luminile celor mai de s e a m ă gânditori social i ca­tolici, uniunea a şi reuşit să dea un „Cod social", î n care au apărut cris­talizate liniile mari ale principiilor

franceză de Gh. P. Gheorghiu şi Buc. 1937. Pag. XXXVIir+115.

eterne aplicate la problemele sbu-c iumate ale vremii noastre . Publicat la 1927, codul a fost tradus în cu­rând în aproape toate l imbile nea­murilor civi l izate. Până şi în chine-zeşte . Şi-a atins, deci, cu prisosinţă ţelul. Intre timp însă , lumea n'a stat pe loc . Studiile au continuat. A u apărut câ teva encic l ice papale de capitala importanţă (Divini illius magistri; Casti connubii; Quadrage-s imo Anno' . Codul social a fost pus şi el la punct . O a doua ediţie, din 1933, aducea îmbunătăţ ir i , comple­tări şi precizări de mare însemnătate .

Aces t ghid minunat îl a v e m a c u m şi în româneşte . L'au tradus, frumos şi corect, dnii adv. Gh. P. Gheor­ghiu şi publicistul Filip Luzis . Fi­reşte, după ediţia a I l-a. Trebue să le fim mulţumitori. D e a c u m fiecare creştin delà noi, unde scrisori le pa­pale sunt foarte puţin cunoscute , va găs i răspuns l impede la marile în­trebări a le c locotului social în cele 179 articole ale s impat ice i broşuri. Va afla acolo fixate punctele de razim pentru gândirea creşt ină în tot ce priveşte raporturile dintre om şi so­cietate, dintre soc ietş te şi societăţi (Introducere). Viaţa familiară, vieaţa ce tă ţenească , asoc iaţ ia profesională, deosebit de desvoltat capitolul despre viaţa economică , asociaţi i le interna­ţionale, v ieaţa supra natura lă : iată cadrele mari cari cuprind în texte scurte şi precise , adevărate texte de lege, tot râul vieţii moderne c u pro­blemele lui variate .

Este de dorit ca aces t ghid folo­sitor să nu l ipsească de pe m a s a nici unui intelectual român. D a c ă ne v o m pătrunde cu toţii de înţelep­ciunea lui, a m găsit drumul pe care trebue să se îndrepte ţara româ­n e a s c ă pentru ca să iasă biruitoare din încercările de azi. Aug . Popa

Tipografia Seminarului Teologic gr. cat. Blaj.