Cultul personalității

3
Cultul personalității Adolf Hitler a construit un puternic cult al personalității, bazat pe principiul conducătorului. Cultul personalității este un termen care definește vene- rarea execesivă a unui singur conducător aflat încă în via- ță. Termenul a fost inventat de conducătorul Uniunii So- vietice Nikita Hrușciov la scurtă vreme după moartea lui Stalin, dar fenomene asemănătoare existau cu mult timp înainte. Cultul personalității din timpul vieții lui Iuliu Ce- zar a displacut puternic patricienilor republicani; a des- chis drumul pentru cultul familiei imperiale în Imperiul Roman. Cultul personaliății caracterizează de obicei statele totalitare sau statele care au avut parte recent de revoluții. Renumele unui singur lider, deseori caracterizat drept “li- berator” sau “salvator” al poporului, ridică conducătorul la un nivel aproape divin. Portretul conducătorului apa- re peste tot, la fel ca și statuile sau monumentele dedicate măreției și înțelepciunii liderului. Lozincile și citatele din opera șefului acoperă pancarte uriașe, zidurile, iar cărți- le cuprinzând discursurile și scrierile lui umplu librării- le și rafturile bibliotecilor. Nivelul lingușelii poate ajun- ge la cote care pot apărea absurde unuia din afară. De exemplu, pe timpul Revoluției Culturale, toate tipăritu- rile chinezești, înclusiv publicațiile științifice, conțineau citate din Mao Zedong, și toate aceste citate erau tipărite cu litere îngroșate roșii. Alt exemplu este cel al liderului naționalist chinez, Chiang Kai-Shek. Când acesta a mu- rit, taiwanezilor li s-a cerut să cânte cântecul memorial Chiang Kai-Shek, care-l lăuda pe Chiang ca fiind “sal- vatorul națiunii” și “cea mai mare personalitate din toată lumea”. Cultul personalității tinde să prezinte liderul și statul ca fiind contopiți, devenind imposibil să înțelegi viață unuia fără celălalt. De asemenea, ajută să justifice conduce- rea dură dictatorială, iar propaganda îi face pe cetățeni să creadă că acționează ca cei mai drepți conducători. În plus, cultul personalității mai urmărește deseori să zădăr- nicească orice fel de opoziție din interiorul elitei condu- cătoare. Atât Stalin cât și Mao Zedong au folosit cultul lor al personalității pentru a strivi oponenții politici din partid sau din afara lui. Crearea unui așa de cuprinzător cult al personalității a dus deseori la critici aspre ale regimurilor lui Stalin sau, în special, al lui Mao Zedong. În perioada de glorie a re- gimurilor lor, ambii lideri apăreau ca niște conducători omniprezenți, destinați să conducă națiunile lor pe veci. Ordinele guvernamentale cereau să se pună portretele lor în fiecare casă, în fiecare clădire publică, iar mulți poeți și artiști erau instruiți să producă lucrări care să-l glorifi- ce pe lider. Pentru a justifica acest nivel al venerării, atât Mao cât și Stalin au încercat să se prezinte ca persoane umile și modeste și caracterizau deseori cultul personali- tății care-i viza ca pe o manifestare spontană a dragostei popoarelor lor. În particular, Stalin a folosit această scuză pentru a justifica campania masivă a Partidului Comunist de redenumire a diverselor locuri în onoarea sa. (Vezi și Lista locurilor care au primit numele lui Stalin). Cultul personalității poate să se prăbușească foarte repe- de după moartea liderului. Atât Stalin cât și Mao au fost exemple valabile pentru această afirmație. În unele ca- zuri, fostul lider subiect al cultului personalității ajunge să fie calomniat după moarte, deseori făcându-se eforturi mari pentru redenumirea de localități și demolarea sta- tuilor. Este de remarcat că termenul „cultul personalității” nu se referă în general la respectul față de decedați, (așa pre- cum sunt fondatorii națiunilor – de exemplu; faptul că Lenin a fost glorificat în Uniunea Sovietică nu constituie un cult al personalității, deoarece acțiunile s-au petrecut după moartea sa), și nici nu se referă la lideri onorifici, care nu au o putere reală. Un astfel de caz este cel care legat de monarhi, așa cum este regele Tailandei, al cărui portret este expus cu respect în numeroase locuri publice, dar convențiile sau legile împiedică transformarea aces- tei forme de respect în putere politică reală. Alte cazuri 1

description

istorie

Transcript of Cultul personalității

Page 1: Cultul personalității

Cultul personalității

Adolf Hitler a construit un puternic cult al personalității, bazatpe principiul conducătorului.

Cultul personalității este un termen care definește vene-rarea execesivă a unui singur conducător aflat încă în via-ță. Termenul a fost inventat de conducătorul Uniunii So-vietice Nikita Hrușciov la scurtă vreme după moartea luiStalin, dar fenomene asemănătoare existau cu mult timpînainte. Cultul personalității din timpul vieții lui Iuliu Ce-zar a displacut puternic patricienilor republicani; a des-chis drumul pentru cultul familiei imperiale în ImperiulRoman.Cultul personaliății caracterizează de obicei stateletotalitare sau statele care au avut parte recent de revoluții.Renumele unui singur lider, deseori caracterizat drept “li-berator” sau “salvator” al poporului, ridică conducătorulla un nivel aproape divin. Portretul conducătorului apa-re peste tot, la fel ca și statuile sau monumentele dedicatemăreției și înțelepciunii liderului. Lozincile și citatele dinopera șefului acoperă pancarte uriașe, zidurile, iar cărți-le cuprinzând discursurile și scrierile lui umplu librării-le și rafturile bibliotecilor. Nivelul lingușelii poate ajun-ge la cote care pot apărea absurde unuia din afară. Deexemplu, pe timpul Revoluției Culturale, toate tipăritu-rile chinezești, înclusiv publicațiile științifice, conțineaucitate din Mao Zedong, și toate aceste citate erau tipăritecu litere îngroșate roșii. Alt exemplu este cel al lideruluinaționalist chinez, Chiang Kai-Shek. Când acesta a mu-rit, taiwanezilor li s-a cerut să cânte cântecul memorialChiang Kai-Shek, care-l lăuda pe Chiang ca fiind “sal-vatorul națiunii” și “cea mai mare personalitate din toatălumea”.Cultul personalității tinde să prezinte liderul și statul cafiind contopiți, devenind imposibil să înțelegi viață unuiafără celălalt. De asemenea, ajută să justifice conduce-rea dură dictatorială, iar propaganda îi face pe cetățenisă creadă că acționează ca cei mai drepți conducători. În

plus, cultul personalității mai urmărește deseori să zădăr-nicească orice fel de opoziție din interiorul elitei condu-cătoare. Atât Stalin cât și Mao Zedong au folosit cultullor al personalității pentru a strivi oponenții politici dinpartid sau din afara lui.Crearea unui așa de cuprinzător cult al personalității a dusdeseori la critici aspre ale regimurilor lui Stalin sau, înspecial, al lui Mao Zedong. În perioada de glorie a re-gimurilor lor, ambii lideri apăreau ca niște conducătoriomniprezenți, destinați să conducă națiunile lor pe veci.Ordinele guvernamentale cereau să se pună portretele lorîn fiecare casă, în fiecare clădire publică, iar mulți poețiși artiști erau instruiți să producă lucrări care să-l glorifi-ce pe lider. Pentru a justifica acest nivel al venerării, atâtMao cât și Stalin au încercat să se prezinte ca persoaneumile și modeste și caracterizau deseori cultul personali-tății care-i viza ca pe o manifestare spontană a dragosteipopoarelor lor. În particular, Stalin a folosit această scuzăpentru a justifica campania masivă a Partidului Comunistde redenumire a diverselor locuri în onoarea sa. (Vezi șiLista locurilor care au primit numele lui Stalin).

Cultul personalității poate să se prăbușească foarte repe-de după moartea liderului. Atât Stalin cât și Mao au fostexemple valabile pentru această afirmație. În unele ca-zuri, fostul lider subiect al cultului personalității ajungesă fie calomniat după moarte, deseori făcându-se eforturimari pentru redenumirea de localități și demolarea sta-tuilor.Este de remarcat că termenul „cultul personalității” nu sereferă în general la respectul față de decedați, (așa pre-cum sunt fondatorii națiunilor – de exemplu; faptul căLenin a fost glorificat în Uniunea Sovietică nu constituieun cult al personalității, deoarece acțiunile s-au petrecutdupă moartea sa), și nici nu se referă la lideri onorifici,care nu au o putere reală. Un astfel de caz este cel carelegat de monarhi, așa cum este regele Tailandei, al căruiportret este expus cu respect în numeroase locuri publice,dar convențiile sau legile împiedică transformarea aces-tei forme de respect în putere politică reală. Alte cazuri

1

Page 2: Cultul personalității

2 1 VEZI ȘI

notabile ale cultului personalității mai sunt: Adolf Hitler– Germania Nazistă, Kemal Atatürk – Turcia, Ho ChiMinh – Vietnam, Tito – Iugoslavia, Nicolae Ceaușescu –România, Enver Hoxha – Albania, Dalai Lama în Tibet,încercarea lui Siad Barre în Somalia și Saddam Husse-in – Irak. Imperiul Roman și lumea Greciei Antice auavut multe caracteristici echivalente cultului personalită-ții. În Egiptul antic cult al personalității poate fi consi-derată practica de ridicare a faraonului la rangul de regezeu.

Sărbătoare în cinstea zilei de naștere a lui Stalin în China.

Cultul personalității nu apare în mod universal printretoate societățile totalitare sau autoritariste. Câteva din-tre cele mai opresive regimuri au aratat puțină venerațiefață de lider sau chiar de loc. Guvernul Khmerilor Ro-șii și guvernul teocratic taliban din Afganistan au evitatcultul personalității, șefii acestor regimuri au rămânândaproape necunoscuți. În aceste cazuri, lipsa de manifes-tări ale cultului personalității par fi parțial motivate dedorința de a proteja o imagine a statului fară chip, daromniprezent și omnipotent. În alte cazuri, ca în cazulChinei post-Mao, autoritățile nu agreează cultul persona-lității de frică să nu strice echilibrul politic de la vârfulierarhiei de partid. În ziua de azi unele țări care suportăcultul personalității sunt Coreea de Nord a lui Kim Jong-il (care l-a urmat pe tatăl său, decedatul Kim Il Sung) și,până în 2006, Turkmenistanul lui Saparmurat Niyazov.Cazul cultului personalității personajului fictiv Big Bro-ther este făcut celebru în romanul O mie nouă sute optzeciși patru de George Orwell. Personajul este bazat probabilpe viața contelui britanic Kitchener, dar mult mai proba-bil pe aceea a lui Stalin.

1 Vezi și

• Despre cultul personalității și consecințele sale

• Nicolae Ceaușescu

• Saparmurat Niyazov

• Cultul personalității lui Stalin

• Apoteoză

• Autoritate charismatică

• Împărat

• Monarh

1.1 Legături externe

• en Articol ilustrat despre Coreea de Nord

• Coregrafie din 23 August 1986

• “Epoca de Aur” - Între propagandă și realitate

• Filmări din vremea lui Stalin

• Cântec de propaganda din Coreea de Nord

Page 3: Cultul personalității

3

2 Text and image sources, contributors, and licenses

2.1 Text• Cultul personalității Sursă: https://ro.wikipedia.org/wiki/Cultul_personalit%C4%83%C8%9Bii?oldid=10133177 Contribuitori: Radu-

fan, Robbot, Vali, YurikBot, Vlad, RobotQuistnix, Emily, Strainubot, GEO, Thijs!bot, Rei-bot, Mycomp, TXiKiBoT, SieBot, Love-less, RadufanBot, Nicolae Coman, Alexbot, AMDATi, Numbo3-bot, FirilacrocoBot, Luckas-bot, MystBot, Amirobot, Xqbot, RibotBOT,Dinamik-bot, EmausBot, ZéroBot, JackieBot, GÜT, Addbot, XXN-bot, Safranek-interia.eu, Talasgat și Anonim: 9

2.2 Images• Fișier:Hitler_in_München_1939.jpg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/d/d2/Hitler_in_M%C3%BCnchen_

1939.jpg Licență: CC BY-SA 2.0 de Contribuitori: Privatbesitz von Roger Zenner Artist original: laut de:Bild Diskussion:Hitler in wien1939 gross.jpg Großvater von de:Benutzer:Roger Zenner

• Fișier:Propaganda_-_Cultul_personalitatii_-_A.jpg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/b/b3/Propaganda_-_Cultul_personalitatii_-_A.jpg Licență: Attribution Contribuitori: http://fototeca.iiccr.ro/picdetails.php?picid=41736X58X71 Artist origi-nal: fototeca.iiccr.ro

• Fișier:Stalin_birthday2.jpg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/cb/Stalin_birthday2.jpg Licență: Publicdomain Contribuitori: http://club2.cat898.com/newbbs/dispbbs.asp?boardid=1&star=6&replyid=716217&id=2754110&skin=0&page=1Artist original: Necunoscut<a href='//www.wikidata.org/wiki/Q4233718' title='wikidata:Q4233718'><img alt='wikidata:Q4233718'src='https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/f/ff/Wikidata-logo.svg/20px-Wikidata-logo.svg.png' width='20' hei-ght='11' srcset='https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/f/ff/Wikidata-logo.svg/30px-Wikidata-logo.svg.png 1.5x,https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/f/ff/Wikidata-logo.svg/40px-Wikidata-logo.svg.png 2x' data-file-width='1050'data-file-height='590' /></a>

2.3 Content license• Creative Commons Attribution-Share Alike 3.0