In accepțiunea lui N. Iorga – figura țăranului român - reprezenta:„apărătorul și muncitorul acestui pământ românesc sub toate stăpânirile întâmplătoare și sub toate exploatările nedrepte. E cel mai cinstit, mai moral și mai harnic din toți locuitorii țării și așa a fost întotdeau-na.”

Pe când boierul se înfunda în um-bra răcoroasă a iatacelor pentru som-nul lung de ziuă, țăranul își ducea viața sub cerul liber al lui Dumnezeu, în fața munților înălțători de suflet sau a câmpi-ilor mănoase – pline de grâu, de care se legau amintiri neuitate de muncă, istovi-toare și de luptă.

În același timp, boierul în alaiu-rile sale de pompă burlească privea nemulțumit spectacolul țăranului pe marele ecran al moșiei, eternul spec-tacol divin al trandafirilor răsăritului, al apusurilor roșii, al liniștitelor amiezi de vară, ascultând glasul coasei, care răsuna în larga zare și sub tăișul căreia cădeau secerate spicele de grâu, pâinea cea de toate zilele – dăruită de Dumnezeu.

Contraponderea imaginii tab-loidului – țăranul era mângâiat în aspra lui muncă fără răsplată de glasul ciocâr-lii salutând ivirea zorilor, de freamătul frunzelor agitate de vântul de seară, de țârâitul ritmat al greierilor, de răsuflarea prelungă și tristă a câmpiilor în nopțile limpezi ale verii, de puternica orchestră a furtunei, dominate de glasul tunetului. Sub cerurile dumnezeiești se deșteptau țăranii, cu sufletul curat al cerului, fără de păcate, al celui fără de răsplată, al celui fără de speranță, care aldminteri reprezenta „talpa țării” pen-tru munca câmpului. Dar acestea toate au fost odată, iar cursul negru al mersului istoriei a șters figura centrală a țăranului român. Noii moșieri ai secerii roșii a co-munismului l-au deposedat de bruma coroanei lui sfinte – i-au luat pământul, lăsându-i minimul necesar în jurul vetrei. Iar astăzi, la începutul veacului al 21-lea țăranul român nu a fost împroprietărit de mult trâmbițatele drepturi ale democrației, ci mai mult a ajuns

pentru peticul său de pământ să-și caute dreptul prin instanțele nedrepte, cu jal-bele cunoscute până la înalatele foruri europene ale Strassbourgului. Dar astăzi cui îi mai pasă de țăranul român? Noii arendași ai democrației au luat prin fel de fel de matapazlâcuri pământul acestuia. Oligarhia noilor latifundiari se bucură de sudoara muncii și a trudei minorității țărănești, adună recoltele, le încarcă pe barjele vapoarelor care fac câteva mile maritime și se întorc la bază în portul Constanța. Scripturistic, recoltele au fost slabe, s-au făcut exporturi fictive, pe faxuri și ne anunță cu nonșalanță că din cauza intemperiilor, a recoltei slabe de grâu … pâinea din toamnă se va scumpi.

Doamne, nu ne lăsa de zavistie în fața acestor nelegiuiți și dă-ne nouă măcar pâinea noastră ce dea toate zilele!

Ing. Mircea Vac

Anul 1. Numărul 1. 01 09 2011Director fondator: Roxana Vac

Cui îi mai pasă astăzi de țăranul român ... ?

Revistă de cultuRă, atitudine civică, juRidică și spiidică și spiRitualitate

apaRe sub egida Fundației gRădina Maici i doMnului din adea .nului din nului din oRadeaadeaadeaadea

Revistă de cultuRă, AtitudiNe civică, juRidică și spiRituAlitAte

ApARe sub egidA FuNdAției gRădiNA MAici i doMNului diN oRAdeA.

Cui îi mai pasă astăzi de țăranul român ... ?

La secerișBine taie coasa varaIarba, grâul și secara;Ciocârlia-n glas stingherSe înalță-ncet spre cerÎnspre norii-n vâlvătaieȘi tot cere –un strop de ploaie.Harnicii secerători Începură munca-n zori,Ei adună bobul micFir cu fir și spic cu spic,Strâng cu secera snop marePe țarina-ntinsă în zareȘi clădesc apoi căpițePeste rariștea-n arșițe,Plin îi câmpul de flăcăiVeseli râd, umblând prin clăiȘi la urmă mai adunăSpicele să nu rămână …Bob cu chipul lui HristosPrins în lanul cel mănos;Truda muncii de un anA sărmanului țăran,Ce’n veri sub coasă – asudăVrând, nevrând – de-atâta trudăSpune-o vorbă veche-n veac:“Când țăranul e săracDe n-ar fi grâul, secaraMâine-i mai săracă țara !”

TRECUT Şl PREZENT DIN ISTORIA MINERITULUI

Fascinaţia aurului a cuprins omenirea încă de la apariţia primelor colectivităţi umane. Culegerea firicelelor de aur, primul început al mineritului aurifer, datează din zorii preistoriei, în cele două epoci ale fie-rului, continuând în epoca romană - când atinge o cotă semnificativă, amplificată în perioadele următoare, până în zilele noas-tre. Poziţia geografică, resursele min-erale, pădurea şi reţeaua hidrografică au conferit Roşiei Montane o importanţă economică de prim rang. Primii locuitori ai acestor me-leaguri, scito-agatârşii şi geto-dacii, pe lângă munca câmpului se ocupau şi cu extragerea aurului şi argintului din albiile râurilor Mureş (Maris) şi Arieş (Aurar), de pe toate văile mai mari sau mai mici din Munţii Metaliferi, unde se găseau sub formă de foiţe sau fire mici şi subţiri, firicele şi grăunţe minuscule. Herodot, marele is-toric grec, supranumit „părintele istoriei”, scria că pe malurile râului Maris (Mureş) locuia poporul agatârşilor, din neamul sciţilor, care se desfăta în aur şi podoabe. Acelaşi autor mai spune: „Agatârşii sunt oameni înstăriţi ce poartă şi se desfată în mult aur. Locuiesc împreună ca fraţii şi nu se invidiază între ei. În ce priveşte celelalte obiceiuri ale lor, ei se aseamănă cu tracii”, iar „geţii sunt cel mai viteaz, cel mai uman şi mai drept popor al tracilor”. Obiecte de lux şi podoabe de aur exportau până în nordul Europei. Meşteşugul extragerii şi prelucrării aurului a fost preluat de la agatârşi de către daci, pe care l-au continuat până la cucerirea Daciei de către romani. Majori-tatea izvoarelor istorice susţin că aceste popoare extrăgeau aurul din nisipul râurilor şi văilor, mai puţin sau aproape deloc din zăcământ. Geomorfologia ter-enului, diferenţele mari de înălţime, văi adânci, poziţia mineralizaţiilor faţă de suprafaţă, distribuţia aurului pe verticală, concentraţiile cele mai mari fiind spre suprafaţă, acolo unde se afla „lâna de aur”, sunt elemente ce par să infirme aceste supoziţii. Aurul, acest metal nobil numit şi „ochiul dracului”, l-a îndemnat pe băieşul aurar să înainteze cât mai repede

pe cursurile de apă, până la zăcămintele auro-argintifere. Dacii, popor de ţărani, harnici, sobri şi inteligenţi, au dezvoltat mineritul aurifer exploatând cu mult suc-ces minele de aur de la Roşia Montană şi Coma, dovadă fiind monedele de aur din timpul domniei regelui Sarmiz, bătute la monetăria de la Sarmizegetusa sau la cea de la Tharnis (Alba lulia). Aceste edificii miniere din munţii Roşiei Montane (Or-lea, Cetate, Cârnic), unele păstrate peste veacuri, nu pot fi puse numai pe seama stăpânirii romane. Activitatea minieră s-a desfăşurat în timp şi spaţiu în aceleaşi ma-sive muntoase şi pe aceleaşi corpuri de mi-nereu, distrugând sau deteriorând multe din urmele lăsate de băieşul antic. Profe-sorul de mineralogie dr. Szabo Jozsef, într-o lucrare din anul 1876, afirmă că minele de aur de la Roşia Montană au fost exploatate cu 150 de ani înainte de ocuparea Daciei de către romani. Azi, încadrarea lucrărilor miniere într-o anumită epocă istorică se face cu mai mare precizie, datorită tehnicii moderne pe care o au la dispoziţie arhe-ologii. Cercetările recente, efectuate de o echipă de arheologi francezi în cadrul programului “Alburnus Maior”, au scos la iveală elemente ce susţin, pe baza analize-lor cu C14, lucrări miniere existente ante-rior secolului I a.Chr. Bogăţiile miniere ale Munţilor Apuseni au constituit un motiv major pen-tru cucerirea şi ocuparea Daciei de către Imperiul Roman, în perioada 106-275 p.Chr. Mândria dacilor a fost pedepsită de împăratul Traian prin luarea unei cantităţi mari de aur şi argint, expropri-erea pământului în folosul luptătorilor săi colonizaţi aici şi trecerea în proprietatea statului a minelor de aur şi sare. Medicul Criton, cel care l-a însoţit pe împăratul Traian în campania împotriva dacilor, estimează, în lucrarea Getica, o cantitate impresionantă de obiecte ce alcătuiau co-moara dacilor:“Cinci milioane de libre de aur şi de două ori pe atâta argint, afară de vase şi de obiecte care depăşesc limitele oricărui preţ.” Din aceasta rezultă că o cantitate de 1.650.000 kg de aur, 3.310.000 kg de argint şi 500.000 de oameni, bărbaţi puter-nici şi războinici, au luat drumul Romei. Sa-vantul arheolog francez Jerome Carcopino

reduce cu o zecime aceste cifre, rezultând şi aşa o cantitate impresionantă: 165.000 kg aur, 331.000 kg argint şi 50.000 de pri-zonieri de război. Producţia anuală de aur a Daciei se estimează la 920 kg aur, o cifră mare pentru acele vremuri. Împăratul Tra-ian, după ocuparea Daciei, se întoarce la Roma în toamna anului 106 p. Chr. acope-rit de glorie şi cu o imensă pradă de război. A fost primit cu mare fast, festivităţile şi petrecerile durând 123 de zile. Din prada de război au fost construite Columna lui Traian, Forul lui Traian, Basili-ca Ulpia, a fost refăcut canalul Nil - Marea Roşie ş.a. Odată încheiată această fază a cuceririi romane începe o nouă perioadă pentru aurul Daciei. În timpul ocupaţiei romane, Roşia Montană devine un important centru minier, cu o populaţie eterogenă, alcătuită din lucrători şi colonişti pricepuţi în mi-nerit, renumiţi fiind dalmatinii şi piruştii, originari din Albania şi Epir. Un obiectiv important a fost organizarea exploatării minereurilor auro-argintifere, înlocuirea vechilor metode de exploatare cu teh-nologii noi de extracţie şi prelucrare, aduse prin specialişti din Imperiu. Pentru început, putem vorbi de lucrări miniere daco-ro-mane, adică o îmbinare între procedeele folosite de daci şi cele noi aduse de roma-ni. O delimitare netă în timp şi spaţiu priv-ind tehnica şi lucrările executate de daci şi romani aproape că nu este posibilă. Odată cu sistematizarea şi in-tensificarea extracţiei aurului, tehnica minieră romană îşi pune amprenta asupra zăcământului. Lucrări miniere romane se consideră galeriile şi abatajele efectuate cu focul, apa sau oţetul (“ignis et acetum” - Plinius), cu dalta şi ciocanul, ce au profile (forme) aproape uniforme. Un rol impor-tant în forma lucrării miniere l-a avut duri-tatea rocilor. în rocile foarte dure, galeriile şi abatajele au fost făcute cu focul, apa sau oţetul şi au forme circulare sau ovale. Acest procedeu s-a aplicat cu precădere în partea superioară a masivelor Cetate şi Cârnic. De o frumuseţe rară a fost „Cetatea romană” distrusă prin exploatare în anul 1970.

Aurel Sîntimbrean Horea Bedelean Aura Bedelean

Roșia MontanăSăraci în țară bogată

[continuarea în numărul viitor] 2

Domnul Mircea Vac, până acum cunoscut ca scriitor şi is-toriograf de conservare a valo-rilor şi tradiţiilor româneşti în Bihor, ne prezintă de această dată monografia aşezării, odinioară denumită Râtul Ro-manilor (ce toponim interesant, care nu este deloc întâmplător, spunându-ne că acolo ţineau şi păşteau caii romanii) aflată de la Huedin către munte, sub altarul natural al Muntelui Vlădeasa, localitate pe care o găsim acum cu numele schim-bat în SĂCUIEU, aşezată mis-terios şi romantic în izolarea dintre satele montane Poieni, Sâncrai şi Mărgău, la o altitu-dine geografică medie de 700 de metri, însă de o necuprinsă altitudine sufletească, creştină şi românească. Găsim acolo o adevărată gură de rai, ca frumuseţe a pei-sajului, cu oameni buni şi har-nici, iubitori de familie şi de neam românesc, oameni cu credinţă în Dumnezeu, răsădită în suflet şi în fapte. De aseme-nea mari înfăptuitori şi iubitori de istorie, aşa cum aceasta este întotdeauna înfăptuită şi resimţită prin oamenii de rând, care suferă întotdeauna mai mult din cauza erorilor oame-nilor mari. Pitulat în munţi şi pădure, satul Săcuieu este de asemenea înzestrat de Dumnezeu cu o floră şi faună minunată, care îl face să fie cântat şi agreat de vânători profesionişti. Pătruns până la credinţă şi caracter, de părerea temein-ic formată din argumente, că istoria etnogenezei românilor din daci şi romani este măreaţă, ceea ce şi noi credem cu aceaşi tărie, Domnul Mircea

Vac prezintă aşezarea Săcuieu ca pe un produs deopotrivă real al istorie proiectat mito-logic, aşezat la numai 10 km de marea cetate Resculum de la Bologa, sub influenţa căreia s-a dezvoltat şi din al cărei sis-tem economic şi militar a făcut parte în antichitatea daco-romană. Dorim să subliniem prin aceasta că satul este mult mai vechi, cu sute de ani mai vechi, decât cea dintâi ates-tare documentară, de la anul 1461, adică târzie. Cea dintâi intrare în documentele scrise ale satului, sub numele funciar possesio Zekelyo, de fapt nu înseamnă şi nu poate însemna şi întemeierea aşezării. Cea dintâi intrare în documente în acest caz, ca în multe alte ca-zuri din Transilvania, înseamnă nu înfiinţarea, ci primul conflict pentru pământ cu regalitatea maghiară deoarece aceasta înstăpânea în mod abuziv pe favoriţii ei peste pământurile localnicilor, care protestau. De fapt, în acel mo-ment, aşezarea era veche de sute de ani, cu obşte ţărănească, avea conştiinţă funciară de tip comunitar, ca, cetate din sistemul cetăţii Bologa, intra într-o comunicare liberă şi într-o simbioză cu ocu-pantul maghiar. Datele arheo-logice, chiar dacă puţine, ne încredinţează că pe acel loc a existat aşezarea omenească încă din neolitic, respectiv avem imaginea organizării ei în perioada daco-romană. Iată de ce suntem motivaţi să spunem că atestarea de la anul 1461 nu este decât o concluzie, este de fapt un certificat de maturitate al aşezării, care s-a dezvoltat, s-a maturizat în sute de ani de civilizaţie ţărănească şi de cultură a lemnului, pietrei şi al-

binelor. Venind dintr-o bogată documentare arhivistică şi bibliografică, urmând după cartea cercetătorului Szabo Arpad, Monografia geografică a comunei Săcueiu din anul 1980, precum şi a lucrării de licenţă a preotului paroh Potra Ştefăniţă din 2004, cartea lui Mircea Vac este o monografie istorico-geografică şi mai mult, e o carte de curaj şi atitudine în scrierea unei monografii săteşti, ceea ce e bine, e un progres al genului. Am citit cu însufleţire cartea nouă a satului Săcuieu şi am rămas surprins de faptul că au trecut prin această aşezare toate momentele mari ale is-toriei, producând elan, entu-ziasm dar şi sacrificii, ceea ce arată că pentru istorie nu există periferie, ea se manifestă peste tot unde sunt oameni, cu toţii devin actori şi pioni pe marea tablă a destinului, primind în minte şi în piept încercările is-toriei, bucuriile şi tragediile ei. Tocmai prin aceasta excelează cartea scrisă de Domnul Mircea Vac deo-arece face dovada faptică şi nominală a trecerii istorie prin acest sat, care astfel câştigă în personalitate, este un sat cu o impresionantă carte de vizită, un sat de munteni, care au acţionat cu claritate întot-deauna pentru apărarea limbii române şi a familiei românilor. Mai mult, au dat sacrificii pen-tru idealul românităţii, au dat eroi, dintre ţărani, învăţători şi preoţii locului, care în sim-plitatea lor au ştiut să fie mai patrioţi, decât mulţi oameni cu carte mai înaltă. Desig-ur, se pune întrebarea, dacă mai avem nevoie de astfel de exemple şi de astfel de modele într-o Europă care tendinţa să

devină o singură ţară? Într-o Europă unită în care se spune că scade rolul naţiunilor? Opinia noastră este că în Europa unită rolul naţiunilor nu va scădea, căci nu este posibil, dimpotrivă, rolul fiecăreia va creşte, deoarece Europa unită trebuie să fie o sumă, nu un produs. Prin ur-mare, de asemenea cărţi este chiar mai mare nevoie, decât până acum, deoarece mono-grafiile săteşti sunt ca pietrele din albia pietrei de munte, care dau farmec şi stabilitate şi ar-monie peisajului. Fără acele pietre, care casetează râul, stabilitatea malurilor nu ar exista, ele s-ar nărui, s-ar duce la vale. De aceea, felicităm autorul pen-tru efortul făcut, de a aduna şi pune laolaltă informaţiile ca un vrednic şi bun creştin trăitor în dragostea lui Dumnezeu, de asemenea îl felicităm că vine dintr-o zonă adiacentă a satu-lui cu atâta vrednicie dăruită de creator, cu oameni buni şi fapte exemplare. După această monografie, putem spune că satul Săcuieu are de acum carte, prin urmare are parte de nemurire, iar oamenii şi faptele descrise, adesea uimitoare şi impresionante prin tragismul lor, merită respectul urmaşilor care primesc prin cunoaşterea lor o identitate nobilă şi ne-pieritoare. În situaţia de acum şi viitoare, trebuie să se ajungă ca fiecare sat din România să aibă carte. Atunci vom fi cu adevărat europeni! De aceea, cartea aceasta este bine venită, ca oricare de acest fel, care va urma până la cel mai îndepărtat şi izolat sat de deltă sau de munte!

Oameni și locuriMonografia localității Săcuieu

Prof. Univ. Dr. Constantin Mălinaş

3

Dăinuire, aşezare şi atestare istorică-geografică

Etnogeneza trăiniciei peste veacuriMotto:„Aduceţi-vă aminte de faptele străbunilor voştri, amintiţi-i pe dânşii, întăriţi-vă cu sufletul, că şi voi înşivă să vă faceţi măriţi în aducerea aminte a urmaşilor voştri!“

[Biblia, Cartea Macabeilor]

Inerenţa şi infaibilitatea trăiniciei unui neam ne duce ade-sea cu gândul la rădăcinile etimologice ale naşterii acestuia, la locul de obârşie în care şi-a găsit locaţia şi destinaţia zămislirii ca entitate, după voia Bunului Dumnezeu, care a zămislit în sufletul său şi bucuria şi amarul ca entitate umană, care are posibilitatea

de stabilitate vrednică, împământenită de-a lungul vremurilor, chiar dacă alte neamuri conlocuitoare au săpat cu râvnă la te-melia acestui neam românesc pentru a-i ştirbi numele, pentru a-i înnegri sufletul cu durere, pentru a-l împila şi silui, căutând orice moment de a-l determina să renunţe la mândria lui de român.Dar, totuşi, românul cu toate vicisitudinile vremurilor a rămas de neclintit şi de nedezlipit de glia străbună, cu sufletul său măreţ şi bun, aici în satul în care a văzut pentru prima dată lumina, a auzit susurul tămăduitor al izvoarelor, şia pipăit rănile însângerate ale martirilor neamului său.Etnogeneza neamului nostru românesc ne dă adeseori senti-mente de mândrie şi bucurie, făcându-ne să ne aducem cu drag aminte de versurile poetului:

De-ai veni pe aici odată, ai vedea că am o ţarăCa un fagure de miere strâns din pomi de primăvară.

Ape line o sărută cu blândeţe de nespus,Munţi cu creste de aramă’i ţin cununa spre Apus.

Lungi amurguri minunate pe ale ei ţinuturi cad,Aurind livezi şi lanuri, codrii nepătrunşi de brad.

Vara – toată e’n covoare –, şi-a covoarelor mândreţe,Peste văi şi peste lanuri, e ţesută’n mii de feţe:

Grâul blagoslovit, în luna lui Cuptor, se face’n spicAuriu cum e fuiorul firelor de borangic!

Rapiţa, bătând-o vântul în amiezile de vară,Face valuri ca o gârlă grea şi galbenă de ceară.

Doi plăvani cu ochii umezi pe ogoare-şi poartă plugul,Şi din brazdele mănoase se ridică sfânt belşugul;

În văzduhuri, pe deasupra roditoarelor câmpii, Pune vraja totdeauna un sobor de ciocârlii;

Pe vâlcele aromite, pe la margini de izvoare,Pasc, în iarba de mătase, mii de turme de mioare;

Peste lunci cu floare multă ce-şi trimit în slăvi îmbătul,Zboară în roiuri nesfârşite fluturi albi cum e omătul;

Pe sub zări ca de cicoare, cât în văz de ochi încape,Plopi în şir, când bate vântul, spun poveşti pe lângă ape;

La cosit, la plug, la sapă sau la seceriş de grâu,Vezi flăcăi cu spate late, cu mijlocul strâns în brâu;

Sărbătorile, de-a rândul, pretutindeni joacă horaŞi-o blândeţe fără margini prinzi în ochii tuturora;

Astfel, de-ai veni pe-aici şi ai voi apoi să pleci,Mi-ai pleca cu ţara-n suflet, ca să n-o mai uiţi în veci.

În partea vestică a capitalei Ardealului – Cluj-Napoca –, respectiv în bazinul hidrografic al Henţului, afluent al Crişului Repede, se află aşezată localitatea Săcuieu, la 46049’26’’ latitudine nordică şi 23053’19’’ latitudine estică sub nomenclatura coordonatelor geografice, întregind o parte din panorama Munţilor Vlădesei, ca parte componentă a Parcului Naţional al Munţilor Apuseni, învecinându-se la N-V cu comuna Poieni, la E cu comuna Sâncrai, la S-E cu comuna Mărgău şi la S-V cu judeţul Bihor. Locali-tatea Săcuieu, actualmente, este o aşezare vitregită de fluxul economic, aflându-se situată la 22 de km faţă de oraşul Huedin şi la 76 km faţă de municipiul Cluj-Napoca.De asemenea, menţionăm aspectul că lo-calitatea Săcuieu este străbătută de pârâul Henţ care izvorăşte de sub Munţii Prislopu-lui şerpuind prin Răchiţele unde preia apele Văii Stanciului, străbătând apoi Scrindul care este zăgăzuit de un baraj şi care cumulează

afluxul apelor care sunt pompate prin sis-teme de galerii pe sub Munţii Vlădesei în lacul de acumulare de la Floroiu.Localitatea Săcuieu este aşezată într-o frumoasă zonă montană, fiind situată la o altitudine medie de 700 m, mărginită la-teral de frumoase dealuri şi piscuri semeţe ce încadrează masivul Vlădesei între culmi cu o înălțime de 1.200-1.700 metri, altarul străbun al Vlădesei fiind situat la altitudinea de 1.836 m, care este înconjurat de culmile coronariene ale măgurilor Țicleului, Runcuri-lor Cărnărana, dealul Benţii şi dealul Oarze-lor. De asemenea, frumuseţea peisagistică a acestor locuri este întregită în partea nordică a comunei de măgurile: Sebesului, Tranişului şi Vişagului care sunt străjuite pe vârful culmilor de frumoase păduri de brad şi pigmentate aleatoriu ca un tabloid cu poieni care întregesc măiestria creaţiei di-vine prin pitorescul lor, creând senzaţia că veşnic te afli pe-o gură de rai.

Analizând etimologia denumirii localităţii şi ţinând cont de izvoarele arheo-logice existente, respectiv a cetăţii Bologa, care a fost atestată de către marii istorici în urma descoperirii vestigiilor, obiecte-lor, pieselor numismatice, înscrisurilor din documentele vremii, rezultă că denumirea localităţii „Săcuieu” datează din vremea romanilor, cuceritori ai Daciei, care au ridi-cat acest castru roman (denumit Resculum, unde au fost sesizate Cohorta I Hispanică şi Cohorta I-a a Tribocilor) care în cursul vre-murilor s-au extins în zonele adiacente şi în împrejurimi, denumind satul „Valea Seacă” şi, respectiv, „Secu” de la numele pârâului care-l străbate, ştiut fiind din legendă că prima aşezare în sat a fost atestată în topon-imul de rezonanţă în „Râtul Romanilor” cu denumirea de „Secătură” a acestei zone a vetrii satului, denumire care a mai fost găsită şi în unul din „Mineiul” de la biserica din Mărgău. Ing. Mircea Vac

4

Emanuil GojduMarele Mecena al Transilvaniei

Emanuil Gojdu a fost un avocat de succes și patriot ardelean de origine aromână, familia sa fiind originară din Moscopole. Gojdu a fost un luptător ne-obosit pentru drepturile românilor din Transilvania. Casa în care s-a născut mai poate fi văzută și astăzi în Oradea lângă Biserica cu Lună. Studiile preuniversitare le-a făcut la liceul romano-catolic al călugărilor pre-monstratensi din Oradea și Pojon. Studiile universitare le-a făcut la Bratislava, Buda-pesta și Viena. Diploma de avocat a obținut-o la Budapesta, pentru ca mai târziu să o ia și pe cea de “notar cambial”. În 1824 s-a așezat la Budapesta ca avocat și politician. Gojdu era conștient de originea sa de român ortodox și chiar se mândrea cu asta. Prin tot ceea ce a făcut, a demonstrat, atât prin acțiunile întreprinse cât și prin declarațiile politice că nu a uitat de originile sale românești și nici nu a ascuns faptul că se trăgea dintr-o familie modestă. Casa lui a fost cunoscută tot timpul ca fiind o casă românească, unde toți românii erau bine primiți și sprijiniți. La locuința sa, obișnuia să țină întruniri cu deputații români. Cu aceștia și sub președinția lui, s-a discutat și un proiect de lege „pentru egala îndreptățire a naționalităților”. „Ca fiu credincios al Bisericii mele, laud dumnezeirea, căci m-a făcut român; iubirea ce am către Națiunea mea mă îmboldește a stărui în fapta, ca încă și după moarte să erump de sub gliile mormîntului, spre a putea fi pururea în sânul Națiunii mele”

Bărbaţii mari ai neamurilor sunt trimişii providenţei. A ne aduce aminte de ei şi a ne ruga pentru dânşii nu este numai un semn de recunoştinţă pentru faptele lor mari, ci aceste aduceri aminte sunt o jertfă spirituală ce o aducem lui Dumnezeu, pentru că ne-a trimis aceste suflete alese, aceste inimi calde, care chiv-ernisind cu înţelepciune şi cu dragoste de neam şi lege talantii cu care i-a împodo-bit Dumnezeu, ne-au îmbogăţit viața şi cultura naţională.

Emanuil Gojdu se distinge în-tre Românii vrednici de recunoştinţa şi rugăciunile neamului lor.

Numele lui ne este cunoscut tutu-rora. El împodobeşte frontispiciul liceului nostru din Oradea. Iniţialele numelui său Ie poartă pe haina lor sutele de elevi ai acestui liceu. Dar viața şi faptele Iui mari încă şi azi le cunosc prea putini Români. Cu toate că Bihorul se va mândri dea -pururi cu el, pentru că a fost fiul Bihorului. Se va mândri cu el şi Oradea românească, pentru că s-a născut în Oradea în ziua de 12 Februarie 1802. Dar mai mult se mândreşte cu el biserica aceasta, pentru că într-însa a fost botezat şi în atmosfera ei şi-a format sufletul românesc şi ortodox.

Emanuil Gojdu s-a născut din Români de viță macedoneană. Strămoşii săi şi-au părăsit țara de obârşie deodată cu acele nenumărate familii române, care în veacul al XVIII-lea s-au refugiat dinaintea prigoanelor turceşti şi s-au sta-bilit în Ardeal şi Ungaria, unde cu vremea au pus stăpânire pe aproape întreg comerţul țării. Oameni bogaţi, dar evlavioşi creştini şi mai ales vajnici ortodocşi, oriunde s-au stabilit, ei au clădit biserici frumoase, din-tre care multe s-au păstrat până în ziua de azi. Biserica aceasta a noastră încă este, în partea cea mai mare, clădită şi înzestrată din daniile acestor comercianţi macedo-români.

Şcoala secundară, Emanuil Gojdu a urmat-o în liceul premonstratens din Oradea, iar dreptul l-a făcut Ia academiile din Oradea şi Pojon şi la facultatea din Bu-dapesta.

Ca student strălucit, repede îşi câştigă reputaţie în capitala ungurească

şi e introdus nu numai în societăţile studenţilor maghiari, dar şi în societătile literare ale renaşterei maghiare din acea vreme, unde se distinge cu contribuţiile sale literare. Mediul însă nu e în stare să-i înstrăineze. Dimpotrivă, munca zeloasă a tinerimii maghiare îl face gelos şi ar vrea să deştepte şi pe români la muncă pe teren cultural. De aceea scrie o însufleţită scrisoare adresată : „străluciților boieri ai nației româneşti şi a Moldovei”, în care scrie şi următoarele rânduri: „în toate părțile geme sufletul neamului nostru într- un întunerec înfiorător. Tristă dormitare a cutropit înaltele talente româneşti. Şi când toți ceilalți credincioşi fii ai neamului român: francii, italienii şi spânii înfloresc, numai Românii, pe cari Roma în cel mai călduros al său sân ne-a purtat, numai noi să gemem în desele mărăcini a întunericu-lui?...” Absolvind facultatea de drept, îşi deschide birou advocațial în Budapesta şi în scurtă vreme se ridică în rândul celor mai vestiţi advocaţi ai capitalei ungureşti. Cuvântările lui rostite la bara justiţiei sunt publicate ca modele în revistele de speci-alitate din țară şi străinătate. În anul 1848 luna Iunie, la iniţiativa lui Emanuil Gojdu se ține la Timişoara o mare adunare românească, din care se trimite în numele neamului românesc din Ungaria şi Banat, o jalbă împăratului din Viena, în care se arată nemaipomenitele suferinţe ce îndură Românii, din Banat şi până în Bihor, de la cârmuirea bisericească şi şcolară maşteră şi sâlnică a sârbilor şi în care se cere despărţirea de ierarhia sârbească şi ocârmuire românească ne-aramatoare pe seama bisericii româneşti.Necurmatele plângeri ale Românilor îm-potriva urâtei stăpâniri sârbeşti în biserică, l-a făcut pe Gojdu să propovăduiască o apropiere politică de unguri, singura scăpare pentru amândouă aceste are de primejdia cotropitoare a panslavismului. În 1860 Emanuil Gojdu e numit prefect (comite suprem) al judeţului Caraș, în Banat. Pe atunci el avea reputaţia unuia din cei mai luminaţi bărbaţi ai tării, iubit de Români şi stimat de Unguri. Noul prefect numeşte funcţionari români în toate pos-

turile de conducere ale judeţului. Strânge fonduri pentru înfiinţarea unui liceu român ortodox în Lugoj. Decretează limba română ca limbă oficială în administraţia judeţeană şi la judecătorii. Ca prefect, Gojdu era membru în Senatul parlamentului din Budapesta, unde a rostit câteva discursuri cu mare răsunet în țară şi peste hotare. În una din acele cuvântări ale sale, rostită Ia 17 Iunie 1861, Gojdu cere pentru românii ardeleni, drepturi egale cu ale celorlalte popoare din țară. Un popor de un milion şi jumătate de suflete, tânăr și plin de viață, a fi ținut în robie, vreme de patru sute de ani, — Ie spunea ungurilor Gojdu. Unde ajungea Ar-dealul, dacă cetățenii săi români ar fi avut libertatea de a se dezvolta liberi, alături de națiunea maghiară ? După doi ani de activitate schim-bându-se situaţia politică, Gojdu renunţă la însărcinarea sa ca prefect şi în anul 1866 este ales deputat pentru camera ungară, în circumscripţia Tinca din Bihor. În campania electorală lumea românească l-a primit pretutindeni cu aclamaţii pline de o caldă iubire. Gojdu a rostit atunci următoarele neuitate cuvinte : „vă mulțumesc pentru dragostea ce mi-o arătați şi, la cuvintele voastre: să trăiască Gojdu! , eu vă răspund: Gojdu numai până atunci să trăiască, până când va trăi pentru voi, poporul român!. Ca deputat a luat parte vie în parlamentul ungar, la dezbaterea legii naţionalităţilor, în cursul căreia a avut mari desiluzii, în ceea ce priveşte cavalerismul unguresc; din care pricină, venind în coli-zie cu sine, ca filomaghiar ce fusese, şi-a tras consecinţele şi s-a retras din viata publică. S-a apucat de realizarea mare-lui gând al vieţii sale; întemeierea unei fundațiuni de burse de studii pe seama tinerilor români de religie ortodoxă din Ungaria şi Transilvania.

Dr. Ec. Lucia Pojoca

[continuare în numărul viitor]

5

Incercăm să vorbim astăzi despre Scrierea unor cuvinte cu literă mică în limba română, folosindu-ne în cea mai mare parte de datele oferite nouă de DOOM 2, din 2005.

Se scriu, de regulă, cu literă mică:- substantivele comune şi asimilate acestora, precum şi toate celelalte părţi de vorbire din limba română, folosite izolat sau în interiorul unor propoziţii sau fraze;- anumite abrevieri şi simboluri.

Detaliind, scriem în limba română, cu literă mică:

1)substantivele comune şi toate părţile de vorbire, inclusiv primul cuvânt dintr-o comunicare, în următoarele cazuri:

- când acesta este un cuvânt de declaraţie, iar comunica-rea din care face parte urmează unei comunicări în vor-bire directă: A plecat! zise el dezamăgit.- după punctele de suspensie, când între comunicări există o strânsă legătură: Merge repede…se grăbeşte…!- dacă între comunicări nu există legături strânse, co-municarea următoare începe cu literă mare: A ajuns! …Acum era aşteptat de cei dragi. - se poate scrie cu literă mică şi după celelalte semne de punctuaţie finale, atunci când comunicarea anterioară este prezentată ca încheiată: Ce-i frate? rudă apropiată? - după două puncte, exceptând situaţiile în care ele precedă vorbirea directă sau un citat: Uşa clasei este deschisă: intră pe ea!- când cuvântul face parte dintr-un citat în ghilimele ne-precedat de două puncte: Slobozea des câte un „vai şi-amar!” care-l umplea de amărăciune!- când un citat între ghilimele este precedat de două puncte el începe cu literă mare: Îi venea să strige: „Ao-leo, mamă !”

2) se scriu cu literă mică şi unele substantivele comune, chiar dacă provin din nume proprii, folosite izolat sau în in-teriorul unei comunicări, care desemnează:

- tipuri omeneşti denumite după numele propriu al unor personaje: un adonis, un don juan…- obiecte denumite după creatorul lor, în sensul cel mai larg, sau după locul de provenienţă: un marghiloman, haţegana…- fiinţe mitice multiple, indiferent de mitologia din care provin: gigant, muză, iele…- funcţii şi calităţi, oricât de importante ar fi ele: avocat, profesor, cancelar, ambasador, deputat… - se scriu cu literă mică şi numele domeniilor la care se referă funcţiile: ministru de interne, ministru secretar de stat…- sisteme economico-sociale, ere geologice, perioade istorice, relativ slab individualizate, războaie care nu au nume unice: feudalism, capitalism, mezozoic, paleozoic, epoca modernă, epoca contemporană, războaiele balca-nice, războaiele punice…

- denumirile epocilor istorice, de importanţă majoră, se scriu cu literă mare, la fel ca şi numele unor produse, pe etichete, varietăţi de plante, rase de animale, soiuri de vin, produse alimentare;- substantivele cu sens generic care nu fac parte din nu-mele propriu al entităţilor geografice şi administrativ-ter-itoriale care le urmează: aleea Nufărul, balta Călăraşi… - pe tăbliţele indicatoare, în indicarea adresei, pe hărţi, aceste substantive se scriu cu literă mare;- punctele cardinale, în afara situaţiilor când denumesc o regiune sau când fac parte din nume de locuri: răsărit, apus, nord, sud…

3) toate celelalte părţi de vorbire din interiorul unei comunicări se scriu şi ele cu literă mică, inclusiv adjectivele din sintagme care denumesc varietăţi de plante şi animale: măr creţesc, cireşe pietroase…

- asemenea adjective se scriu cu literă mare, însă, când desemnează o rasă;- pronumele de politeţe se scriu cu literă mică: dumnea-ta, dumnealui, dumnealor, dumneavoastră… - în corespondenţă, pronumele de politeţe maximă se scriu cu literă mare;- se scriu cu literă mică cuvintele ajutătoare din componenţa unor nume proprii, şi anume: - articolul sau particulele din unele nume de persoane româneşti sau străine: Mircea cel Bătrân, Vasco da Gama…

4) uneori, în poezia modernă, primul cuvânt al fiecărui vers se scrie cu literă mică: aud de departe cântecul privigheto-rilor…;

- în poezia de tip clasic, primul cuvânt al fiecărui vers se scrie cu literă mare;

5) se scriu cu literă mică abrevierile unor cuvinte: a.c (anul curent), p.m (post meridian)…

- se pot scrie ocazional, cu literă mică, unele cuvinte care, în mod obişnuit, se scriu cu literă mare, pentru a obţine anumite efecte stilistice (groza, dej, ceauşescu…) sau grafice (univers enciclopedic – pe unele publicaţii ale editurilor în cauză).

Conf. Univ. Dr. Dumitru Draica

Limba noastră-ilimbă sfântă

Universitaria

6

Limba de maicăAşa se întitula un articol apărut în prima publicaţie în limba română tipărită la Huedin în anul 1911. Este o formulare de suflet, plină de înţelesuri.De ce s-a publicat un astfel de articol? Un grup de intelectuali din Hued-in şi din împrejurimi, în februarie 1911, a reuşit să realizeze tipărirea publicaţiei Sfătuitoriul. Prin coloanele acesteia căutau să combată dura stăpânire exercitată de regimul austro-ungar şi leg-ile antiromâneşti prin care se urmărea deznaţionalizarea. Printr-o lege din anul 1907 dascălii erau obligaţi să predea mai multe disci-pline de învăţământ în limba maghiară şi în şcolile susţinute material de bisericile româneşti. În această situaţie Ioan Mango din Fildu de Sus ajuns dascăl în Mărgău, împreună cu alţi membri ai senatului şcolii a alcătuit un „Protest” faţă de această lege. Autorii îşi exprimă nemulţumirea şi dezacordul faţă de o asemenea măsură considerând legea „cu tendinţe prime-jdi-oase şi contrară intereselor noastre („ adică ale românilor”). Acestea au fost împrejurările în care Sfătuitoriul a publicat articolul „Limba de maică”. Autorul n-a îndrăznit să-şi treacă numele deoarece înaintea lui fuseseră sancţionaţi mai mulţi români pentru materiale similare. Articolul vine cu argumente susţinând că „ nu este mai mare bogăţie la care românii să ţină mai mult decât la limba maicii noastre şi nu este bunătate pe care românul, care e român de omenie să se lepede de această scumpă comoară”.În continuare subliniază faptul că niciodată nu se va putea pune asemenea chestiune deoarece „ea ni-i nădejdea viitorului nos-tru, când auzim pe buzele pruncilor noştri această limbă dulce, cuvintele dragi de tată şi maică, ea e mângăierea necazurilor noastre”. Autorul spune cititorilor că de-a lungul vremii au existat cazuri în care unii români „au fost aruncaţi în temniţă pentru limba românească”, dar nu s-au dat bătuţi.Este reluată şi convingerea potrivit căreia „ suntem datori să grijim de ea ca de lumi-na ochilor” şi cu atât mai vârtos să păstrăm asemenea avuţie, ”care nu este numai a unui om, ci este averea copiilor noştri, da-tori fiind să o lăsăm curată, nepătată”. O astfel de stare de spirit l-a deter-minat pe un elev de-al învăţătorului Ioan Mango să noteze creaţia „Limba mea” într-un caiet pe care l-a întitulat sugestiv „Liberiu de poezii poporale”. Limba română vorbită sau scrisă, cântată ori pictată, este visul prin care inspirăm credinţa noastră creştină. Prin ea ne identificăm şi ne deosebim de alţii.

Cei care purtau grija limbii noastre căutau să o şi înfrumuseţeze cu sentimen-tele cele mai gingaşe şi creştine, în dulcile ei exprimări, curate şi nestricate. Nu întâmplător Eminescu a fost considerat florarul îngrijitor al grădinii noastre lingvistice. El a curăţat-o şi a şlefuit-o, inspirându-se din tazaurul fol-cloric popular. Pentru conţinutul, expresivitatea, frumuseţea şi îndemnurile cuprinse în po-ezia Limba mea, o redăm în continuare. „Limba mea

N-auziţi în depărtare Ce s-aude? O cântare, Un cântec de veselie De la o mândră ciocârlie. Doamne, fericită-i ea Cântă-n dulce limba sa. Dar filomela iubită Nume dulce, de ispită Ce ne face-n loc să stăm Glasul ei să-l ascultăm, Pentru că ea n-ar schimba Cu altele limba sa.

Primăvara când soseşteŞi cucul ne-nveseleşte.Cucule cu pene sureMândru cânţi tu prin pădurePentru cât, tu ai schimbaCu altele, limba ta?Dar dulcile cântăreţeCu limbile lor isteţeSunt şi ele duşmăniteDe cele cu limbi urâte,Cari, oricât ar încercaLimba nu le pot schimba.Eu nu sunt privighetoareNici pasăre cântătoare,Eu sunt copilă română Şi am limba mea străbunăDe la Traian cel bătrânŢinută la maica-n sân.Maica, când m-a legănatRomâneşte mi-a cântat,Româneşte mi-a doinitPână când eu m-am trezit.Şi-apoi unde m-oi treziLimba maicii oi vorbiŞi de-oi trăi zile grele Nu-mi las limba maicii mele,Căci, de m-aş lăsa de eaLege sfântă aş călcaŞi strămoşii din ţărânăMi-ar striga: nu eşti română.Un strein de mi-ar grăiŞi mi-ar zice: vrei să fiiO fiinţă mai aleasăDar să-ţi laşi limba de-acasă ?I-aş răspunde: să mă faci împărăteasăNu-mi las limba mea de-acasă”

Prof. Nicolae Şteiu

Limba și scrierea geto-dacilor

Întrebare: ”Ce limbă au vorbit geţii”?

Răspunsul: deşi printre ei au fost multe colonii greceşti, poetul Ovidius se plânge de aceste colonii că limba lor grecească au amestecat-o cu limba ţărănească şi aspră a geţilor, în aşa măsură încât abia a rămas ceva urmă din limba greacă.

Huszti Andras, O es ujj Dacia, f. l., 1791, p. h.

Limba vorbită a tracilor, acea limbă care era comună cu cea a daco-geţilor, n-a lăsat nici o urmă, exceptând poate cele cîteva sute de vocale dacice, împrăştiate înscrierile celor vechi, sau în inscripţiile greceşti ori latine, și a căror nomenclatură completă a fost dată de Tocilescu, cincizeci de nume de plante, provenite în cea mai mare parte din tratatul lui Dioscoride; o sută şaisprezece nume proprii de bărbaţi şi femei; patruzeci şi cinci de nume de flu-vii, de munţi, de triburi; şaizeci şi opt de nume de oraşe, dintre care douăzeci şi trei cu terminaţia dam: Patridava, Sacidava, Netindava etc. Nici unul din aceste nume nu se referă la lucruri uzuale, la fapte şi întâmplări ale vieţii de zi cu zi. Majoritatea dintre ele, în special numele proprii ale bărbaţilor şi numirile geografice, se regăsesc la populaţiile şi localităţile tracice; ceea ce pare să con-firme afirmaţia lui Strabo, că dacica şi ge-tica formau o singură si unică limbă. Era, după toate ipotezele, o limbă viguroasă şi sonoră, aspră la auz, fără a fi însă lipsită de o anumită armonie sălbatică. Ovidiu în exilul său, a sfârşit prin a o învăţa şi a compus chiar şi un poem în limba getică, în cinstea lui Augustus. Se complăcea să citească frag-mente oaspeţilor săi barbari si când termi-na de citit, se putea auzi un lung murmur aprobator din partea ascultătorilor.

Ubicini, Abdolonyme, Les origines de Vhistoire Roumaine, Parisi Ernest Leroux, 1880, p. 10-12.

LIMBA NOASTRA

7

This paper has presented two con-structive solutions of rational using of frontal rigid gear couplings with spherical gear in circle arc type Gleason, knowing as curved frontal gear coupling, on small di-mensions, ones for simple direct dividing and second for simple differential divid-ing, and geometrical development possi-bility of new family of frontal coupling and small size. The frontal gear coupling type Gleason are formed from two rings, one with concave gear and other with convex gear, being characterized by great twist moments of capacity transmission, realiz-ing a precision angular position, fast cen-tral connection and assuring of optimal conditions for manufacturing of mass pro-duction and low cost. One new application of small fron-tal gear couplings was external diameter of Ø100mm and Ø120mm, assured a high-er accuracy of angular location of ±2” and a great carrying capacity for couplings by using of compound rest of lathe with ultra precision location. A second application has presented a new landing of simple di-rect and differential dividing using one or more pair of Gleason’s gear coupling due to construction of new indexing tables with ultra precision in met-al cutting.

1. INTRODUCTION The frontal gear couplings are ma-chine’s bodies, which realized the connec-tion between two consecutive elements of cinematic chain to get the transmission of torsion moment without change the moving law. A frontal gear coupling is formed by two semi-couplings, equipped both of them with a gear disposed in a ratio of flat circular surface. The gears of these two semi-couplings are conjugate in meshing, so the teeth of one semi-coupling filled the blanks between teeth of second semi-coupling with the clearance between ex-treme surfaces of teeth. The mesh is rigid and without gap, having of auto-centered effect. After the gear shaped, the frontal cou-plings have classified in: • Frontal coupling with spur gear, with direction of flank’s teeth positioned after straight radial lines and constant angular pitch, being named Hirth coupling, from Austria [1]; • Frontal coupling with helical gear, with direction of flank’s teeth as straight lines

positioned in tangent of a circle with a certain radius, which determined the helix angle and constant angular pitch; • Frontal coupling with curve gear (cy-cloid), with flank’s teeth determined by curve lines and circular position with con-stant pitch. These couplings with curve or cycloid gear are known as Oerlikon cou-pling from Swiss [2], or Klingerberg cou-pling from Germany [3]. These could be with symmetric gearwhen the gear of two semi-coupling are identical, or asymmetri-cal gear-when the gears of semi-coupling are different; • Frontal coupling with curved gear in cir-cle arc and crowned (spherical), knowing as coupling with curvic Gleason gear-USA [4-6]. The gear couplings promoted by Gleason Co. had substituted gradual, the couplings with spur gear type Hirth and with cycloid gear type Klingerberg and Oerlikon, because of them high angular position of ± 2’’, maxim capacity of mo-ment’s transmission and advanced pro-ceeding of manufacturing of mass produc-tion on gear machine from Gleason Co. From the range of diameters be-tween Ø100-560mm, small and medium frontal gear couplings realized at Stimin Co from Oradea on gear machine G120 Glea-son, this paper has presented two applica-tions of couplings with small diameters of Ø100mm and the possibility of obtaining frontal coupling of very small size [7-9].

THEORETICAL ASPECTS The frontal gear couplings with crowned (spherical) gear have executed of Stimin Co from Oradea by used the pe-netration method on gear machine G120 Gleason [6,7,9,10], on grinding with grinding wheel type pot, with the sizes and characteristics presented in Tab.1.

The main parameters of gear cou-pling [6,9] presented in Fig.1 and Tab.1 are: DH6 = External diameter of coupling [mm]; dh6 = Inner diameter of coupling [mm]; Z = Teeth number of coupling; F = Width of tooth [mm]; ht = Height of tooth [mm]; p = Circular pitch of tooth [mm]; 2α = Angle of axial shaped of grinding wheel type pot (α=30o pressure angle); c = Clearance of root tooth in meshing po-sition of two semi-couplings [mm]; U = Minim distance between rings re-quired in meshing, assured a new mesh in other position that the initial; S = Width of Gleason coupling in meshing.

The main relations [7-9,17,18] between gear’s elements are:

Rational using of small frontal rigid gear coupling type gleason at simple direct and differential dividing and geometrical development of smaller size

8

The elements of coupling with frontal crowned gear has presented in Fig.2:

Figure 2: The geometric elements of fron-tal crowned gear coupling. In Fig.3 has depicted a frontal crowned gear coupling realized at Stimin Co on gear’s machine G120-Gleason. These couplings are standard by norms NT4051 and NT4052 [9].

The cutting of semi couplings depicted in Fig.3 has executed with grinding wheel type pot (Fig.4), which carried out the desire form of gears in function of gears-convex, respectively concave shaped.

Figure 4: Cutting teeth of gear coupling with small diameter, where: a.-Cutting teeth of gear with external sur-face of grinding wheel; b.-Cutting teeth of gear with inner surface of grinding wheel.

3. RATIONAL APPLICATIONS OF COU-PLINGS One first application of crowned gear couplings is at head of toolholder ultra-precision for normal lathes. The most clamped devices of tools for lathe are heads of toolholder on a com-pound rest with positioning plate in four positions [11,12]. The usual toolholder with four po-sitions [13,14] depicted in Fig.5, it has dis-advantages a lower positioning precision of tools at quote, repeatability of position with deviations, didn’t assure a fast posi-tioning and ultra precision of tools fixed in toolholder at predictable quote.

Figure 5: The head simple toolholder for normal lathe. The parts of head toolholder from Fig.5 are: 1-Toolholder, 2-Tapped stud, 3-Clamped nut, 4-Lubricating nipple, 5-Ta-pering stud, 6-Rod, 7-Ball handle, 8-Coil spring, 9-Semi-coupling-I, 10-Semi-cou-pling-II, 11-Coil spring-I, 12-Semi-coupling-III, 13-Coil spring-III, 14- Ball, 15-Flange, 16-Bushes, 17-Compond rest, 18-Dowel bar, 19-Stud M5x30, 20-Locator. The toolholder assured the locat-ing of tools and moved them in desire work position, by its turning in horizontal plan around of mounted spring in body compound rest with a normal precision. The disadvantages showed be-fore have been removed by constructive change of head toolholder and get in the positioning chain of toolholder a pair of frontal crowned gear couplings of small size (Ø100mm), became a ultra-precision head toolholder [11,12]. The new head toolholder (Fig.6) are composed from: 1-Compound rest, 2- Bearing bracket, 3- Screw M12x32, 4- Nut, 5- Stub pin, 6- Flat washer, 7- Bear-ing, 8- Coil spring, 9- Semi-coupling-I, 10- Semi-coupling-II, 11- Toolholder, 12-Nut, 13- Screw, 14- Feather key, 15- Stud, 16- Plate, 17- Nut, 18- Ball handle, 19- Feather key, 20- Stud, 21- Ring, 22- Nut, 23- Bush, 24- Screw, 25- Plate, 26- Feather key, 27- Tapped stud, 28- Stud, 29- Rod, 30- Ball.

[continuarea în numărul următor]

Petru Ungur, Petru A. Pop, Mircea Gordan, Cornelia Gordan, Mircea VeresProceedings of the ASME 2008 International Design Engineering Technical Conferences & Computers and Information in Engineering Conference - 2008 N.Y.

9

Studies regarding manufacturing of porous metal structures from Ti alloys produced by SLM technology

This paper aims to examine the possibility of mak-ing porous metal structures based on Ti using selective laser melting technology. These structures are required on certain surfaces of medical implants and prosthesis. Structures were manufactured by Ti6Al7Nb and Ti6Al7Nb with 2% hydroxyapatite using differ-ent working parame-ters of the machine emphasizing the laser power, distance between hatch lines and laser beam spot size. An-other parameter that was changed was powder bed tempera-ture because during manufacturing the high internal ten-sions tend to distort or even break the parts before the separation from the working plate. SLM technology was found that besides the speed of execution and the possi-bilities of manufacturing complex shapes also offers other advantages, such as development of metallic structures with controlled porosity, porous structures are achieved only by modifying working parameters machine and im-plementation of flexible metal structures by applying a heat treatment. However, parts produced at power laser below 100W were noted to be fragile, especially if you apply heat treatment.

I. INTRODUCTIONSelective Laser Melting (SLM) is a rapid manufacturing technology of complex metallic parts by layer depositing of powder and melting it were is necessary. So we can say that is a manufacturing technology based on adding material. This process is characterized by sudden increase in tem-perature in areas of laser action, which significantly influences the result-ing part microstructure [1]. Prosthesis and implant manufactur-ing is a part of high-technology [2]. Metals and their alloys are used for many years in manufacturing implants to replace human bones and its func-tions [3]. Biocompatible materials used for prosthesis and implants must take into account the physical and mechanical properties of bone. That`s why a lot of research is done in this area to obtain porous structures of biomaterials, for example – Trabecular Metal material [4], which has a Young`s modulus more closer to the bone`s. For implant manufacturing, the surgeons prefer that the outer structure of the implant to be porous in order to attach more better to the muscle and in time the bone to overlap with that implant [5]. At the manufacturing of implants not just the material is important but also the process parameters used such as: laser power, scanning speed, hatch distance and hatching strategy. Some research focused on the study of these parameters in order to manu-facture parts with complicated internal structure [6]. These researches were made starting with CAD model with complex internal structure.In this paper we will try to demonstrate that the porous structures can be obtained only by changing the working parameters mentioned above.

II. THEORETICAL CONSIDERATIONS

All parts were made in Rapid Prototyping laboratory of the Technical University of Cluj-Napoca, on the MCP Realizer 250 ma-chine manufactured by MCP HEK Tooling GmbH company in Germany. This machine is equipped with a Ytter-bium Fibber laser system with a λ = 1076.5nm wavelength and a maximum power of 200W. The max-imum size of the part that can be made on this machine is 248x248x240 [mm] and the thickness of the powder layer can vary between 0.03mm to 0.1mm. Laser spot di-ameter with which the parts were made was 0.15 and 0.2mm. In the process cham-ber argon is intro-duced to keep low oxy-gen level (below 1%).Within this research were studied the possibility of manufac-turing titanium al-loy structures - Ti6Al7Nb manufactured by MCP and Ti6Al7Nb with 2% hydroxya-patite (HA). This alloy is specially designed for medical applications such as prosthe-sis and implants.In previous research, it was found that the Ti powder, as supplied by the manu-facturer, is not distributed evenly across the working plate. To avoid this inconven-ience, the Ti powder was thermal treated by heating to 500ºC for one hour and cooled slowly in the oven. After this heat treatment is been noticed a constant flow and a very uniform distribution of powder in every layer.To achieve controlled pore structure was started from the CAD model (Figure 1), in which vertical holes, transverse and longi-tudinal holes were applied (Figure 2).First set of specimens were made with holes of different sizes (0.4 mm, 0.5 mm, 0.6 mm respectively) in all three direc-tions in which laser powder was varied. After that another sets of specimens were made on which the hatch distance was mod-ified in order to obtain more porous parts.

Figure 1. Shape and dimension of specimens.

Figure 2. Specimen model with holes: a) transverse holes; b) transverse and vertical holes; c) transverse, vertical and longitudinal holes,d) specimens manufactured using the 3D model.

III. EXPERIMENTAL RESEARCHES

A. Structures Manufacturing With Controlled Porosity From CAD ModelFirst a set of specimens were made with Holes made in the 3D model, at different laser powers (100W, 130W, 160W, re-spectively) and a powder bed temperature set at 80°C.It was found that the specimens are removed from the sup-port, this mainly due to the internal tensions accumulated but also due to the fragility of support (Figure 3).Following these results, the new sets of specimens were manufactured using the powder bed temperature set at 248°C.

Figure 3. The effect of internal stresses in specimens of Ti6Al7Nb powder.

Also to relieve internal stresses after the completion of man-ufacture, specimens were left to cool with the machine for 8-10 hours and then were subjected to a– stress relieving heat treat-ment at 400°C for 3 hours. Through these changes were re-moved some internal tensions, resulting structures have not been deformed and the researches could be continued.A drawback of modeling porous structures is the fact that making holes through Boolean operations is very resource con-suming. For this reason is sought to obtain porosity using only the hatching parameters of the machine.

[continuarea în numărul viitor]

D. Leordean, F. Prem, P. Berce

10

Liniile tehnologice utilizate in halele de fabricaţie a che-restelei se clasifică, în funcţie de utilajul de debitare folosit, astfel:

# linii tehnologice pentru debitarea cu gatere verticale# linii tehnologice pentru debitarea cu ferăstraie panglică# linii tehnologice pentru debitare cu ferăstraie circulare Utilajele folosite în hala de fabricaţie sunt redate sche-matic în figura.

CLASIFICARE. ALCĂTUIRE GATERE VERTICALE Gaterele reprezintă utilaje conducătoare (principale) în hala de fabricaţie, alături de ferăstraiele panglică sau circulare de debitat, utilaj de transformare a lemnului rotund în che-restea printr-o tăiere longitudinală. Cele mai răspândite sunt gaterele verticale. Gaterele orizontale (Flocea, 2006) servesc la pris-muirea buştenilor prea groşi ce nu pot fi debitaţi în gaterele verticale, precum şi la debitările speciale (de obicei radiale şi semiradiale) ale buştenilor din specii nobile (nuc, cireş, paltin, frasin etc.) sau celor pentru rezonanţă şi claviatură (debitări tangenţiale). Alcătuirea este asemănătoare cu a gaterului vertical, fiind mult simplificată, deoarece solicitările din timpul proce-sului de tăiere sunt mai mici. Spre deosebire de cele verticale, tăierea materialului lemnos are loc la ambele curse ale ramei, (pânzele au dinţii cu forme geometrice deosebite şi poziţionare ce permite tăierea şi evacuarea rumeguşului în ambele sensuri). Există şi pânze cu dantură pe ambele canturi, dând posibilitatea tăierii atât la cursa de avans, cât şi la cea de în-toarcere a căruciorului port buştean.

Utilajele folosite în hala de fabricație pentru debitare și prelucrare

LA FAGA. Debitare pe prismă:

Volumul prismei se calculează în funcţie de diametrul mediu al buşteanului și diametrul inimii roşii.Conform figurii 1 şi experienţei practice se recomandă pentru calculul dimensiuni-lor prismei şi cotelor relative:

b = 0,43 dg = 0,14dR = 0,1 d

R reprezintă grosimea pieselor de cher-estea obţinute din flancurile secţiunii transversale. Totalizând aceste dimensiuni se obţine acoperirea modelului:2A = R + g + b + g + R- d (0,1 + 6,14 + 0,43 + 0,14 + 0,1) = 0,91 d

Fig. Elemente de calcul pentru debitarea pe prismă a fagului cu inimă roşie

Aplicaţie: Folosind modelul maximal de debitare pe prismă la fag, să se deter-mine un model optim de tăiere pentru buşteni de fag din categoria de diame-tre 46-50cm, cu lungime de 3,00 m , din care să rezulte piese tivite, de preferinţă de 80mm şi 40mm şi mai puţin de 25 mm grosime. Supradimensiunile pentru con-tragere (s) sunt: S25=l58mm; S4o=2,7mm; S80=5,0mm. Grosimea pânzei este gp=l,8mm, iar ceaprazul este c=0,5mm. Soluţie:Conform figurilor de mai sus, trebuie determinate două modele de debitare corespunzătoare celor două treceri prin gater (gatere). Notăm cu p - urma de tăiere.

p = gp + 2c = 2,8mmPentru fiecare piesă de o anumită grosime nominală (gn) trebuie să calculăm acoper-irea elementară (a), a = gn + s + p

a) modelul de tăiere la trecerea I (în primul gater), vezi figura 80 b = 0,43d g = 0,14d R = 0,1 dUnde d este diametrul inferior (din capătul subţire), d=46cm=460mm. b = 0,43*d =0,43*460 = 197,8 mm Alegem dimen-siunea imediat inferioară, b=190mm. Aco-perirea elementară pentru o piesă cu gro-simea de 190 mm este: ai9o= 190+ 11,3 +2,8 = 204,lmm g = 0,14*d = 0,14*460 = 64,0mm Deoarece ne interesează să obţinem piese cu grosimi de 80, 40 şi 25 mm vom adopta dimensiunea imediat inferioară lui 64. g= 40 mmAcoperirea lui g va fi:a40 = 40 + 2,7 + 2,8 = 45,5 mmPentru a determina valoarea lui R, scădem din acoperirea modelului (2A=0,91*d) acoperirile elementare calculate (pentru b şi g):0,91 d - ai9o - 2*a4o= 418,6 - 204,1 - 2*45,5 = 123,5mma25 = 25 + 1,8 + 2,8 = 29,6 mm Se îm-parte lăţimea rămasă la acoperirea pie-sei de 25mm grosime. Numărul maxim de piese cu grosime de 25mm este: n25 =123,5/29,6 = 4,17.Deci putem amplasa câte două piese de 25 mm grosime pe margini de o parte și două de cealaltă.Modelul adoptat este: 2/24-1/40-1/190-1/40-2/25

Conf. Univ. Dr. Ing. Timofte Adrian Ioan

Fig. 1 Utilaje de debitat și prelucrat în hala mașinilor

11

Infracţiunea de furt (art. 208, 209 Codul penal), este una dintre cele mai vechi infracţiuni îndreptate împotriva pa-trimoniului, având în practică o frecvenţă ridicată. Cum nu există infracţiune fără vinovăţie, ne propunem să analizăm latu-ra subiectivă a infracţiunii de furt în gen-eral, datorită importanţei şi implicaţiilor de actualitate şi al existenţei unor aspecte controversate în practica judiciară şi în doctrină referitor la latura subiectivă a acestei infracţiuni.

2. Forma de vinovăţie Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte infracţiunea de furt este, de regulă, intenţia directă. Făptuitorul cunoaşte că bunul nu îi aparţine şi urmăreşte să ia bunul din posesia sau detenţia altei persoane, fără consimţământul acesteia, punând respectiva persoană în imposi-bilitatea de a-şi exercita drepturile pe care le are asupra acelui bun, iar în acest fel îi produce o pagubă. Putem vorbi despre conştiinţa şi voinţa de a lua bunul altuia, în scopul de a-l însuşi pe nedrept , sau, după caz, în cazul unui vehicul, de a-l folosi pe nedrept. În literatura de specialitate , s-a re-marcat că, alături de intenţia directă, fur-tul poate fi săvârşit, cu titlu de excepţie, şi cu intenţie indirectă, când bunul sustras conţine în el un alt bun, a cărui eventuală prezenţă făptuitorul a putut-o prevedea, acceptând rezultatul acţiunii sale (sus-tragerea unui portofel în care se aflau, pe lângă bani şi acte de legitimare sau iden-tificare, luarea unei haine în care se află bani, luarea unei sacoşe în care se află un portofel şi diferite acte etc.). Intenţia indirectă există şi în alte situaţii, deoarece, spre deosebire de opin-ia contrară , infracţiunile de furt nu sunt incompatibile cu intenţia eventuală , iar acest fel al intenţiei nu reprezintă în cazul furtului, în mod obligatoriu, o prelungire a intenţiei directe. În acest sens s-a remar-cat că realitatea faptică dovedeşte că an-umite acţiuni de luare (precum cea când făptuitorul nu ştie cui aparţine bunul, sau dacă el a fost sau nu pierdut sau uitat, îl sustrage acceptând că este posibil ca el să

aparţină cuiva, care nu şi-a dat acordul) trebuie să intre sub incidenţa textului de incriminare, chiar dacă sunt comise cu intenţie eventuală .

3. Elementele laturii subiective Art. 208 alin. 1 C. pen. prevede două elemente ale laturii subiective: lipsa consimţământului şi cerinţa unui scop special , care constă fie în însuşirea pe nederept a unui bun (art. 208 alin. 1 C. pen.), fie în folosirea pe nedrept a unui ve-hicul (art. 208 alin. 4 C. pen.).Fiecare dintre aceste două elemente ale laturii subiective: lipsa consimţământului şi scopul însuşirii pe nedrept, trebuie să fie constatate în mod separat în cazul fiecărei infracţiuni, aceasta deoarece chiar şi în lipsa consimţământului de luare a bunu-lui, nu trebuie automat trasă concluzia că şi însuşirea a fost nedreaptă. Ca atare, chiar dacă se consideră că cele două ele-mente se definesc unul pe altul, acest lu-cru este greşit, scopul însuşirii pe nedrept neputând fi definit şi nesuprapunându-se pe lipsa consimţământului . Numai în aparenţă poate să lipsească din definiţia furtului elemen-tul “pe nedrept”, deoarece bunul este luat fără consimţământ. În realitate, prezenţa elementului “pe nedrept” este necesară pentru definirea furtului, căci exprimă o altă realitate juridică decât lipsa consimţământului. Raportat la această chestiune a terminologiei, aleasă de către legiuitorul român, în doctrină , în mod întemeiat, s-a propus ca, de lege ferenda, să se renunţe la precizarea că sustragerea trebuie comisă în scopul însuşirii pe nedrept, deoarece scopul trebuie să fie acela al îmbogăţirii injuste şi că, până la respectiva modifi-care, textul referitor la scopul însuşirii pe nedrept trebuie să fie interpretat ca având în vedere scopul însuşirii frauduloase, în vederea unei îmbogăţiri fără justă cauză.

3.1. Consimţământul Consimţământul a fost definit drept acordul pe care proprietarul sau cel care deţine bunul în numele proprietaru-lui îl dă făptuitorului pentru ca acesta să ia bunul respectiv . În situaţia în care acest consimţământ de luare, deţinere sau folo-sire a bunului există, în cazul în care perso-ana care a primit bunul refuză să-l restitu-ie, nu mai putem vorbi despre infracţiunea de furt. Pentru a reintra în proprietatea bunului, proprietarul sau cel care deţine bunul în numele proprietarului are posi-bilitatea de a obţine restituirea bunului fie pe cale civilă, fie pe cale penală, însă prin intermediul altei infracţiuni decât cea de furt, de pildă infracţiunea de abuz de în-credere (art. 213 C. pen.). Aşadar, pentru ca fapta să consti-tuie infracţiunea de furt, luarea bunului trebuie să se facă fără consimţământul proprietarului sau a celui care deţine bunul în numele proprietarului. Prin lip-sa consimţământului părţii vătămate se înţelege faptul că în momentul sustragerii, victima să nu-şi fi dat seama de acest lu-cru, deci nu a fost pusă în situaţia de a-şi da acordul, fie şi-a manifestat dezacordul

faţă de luarea bunului, dar făptuitorul a nesocotit acest lucru. S-a susţinut că lipsa consimţământului se prezumă, prin ur-mare revine făptuitorului obligaţia de a proba existenţa acordului părţii vătămate. S-a mai arătat că dubiul în ce priveşte existenţa consimţământului nu atârnă în favoarea făptuitorului, revenin-du-i acestuia sarcina de a demonstra că a avut consimţământul părţii vătămate când a luat bunul . Înţelegem să ne exprimăm rez-erve faţă de astfel de prezumţii, întrucât ele sunt privite cu rigiditate, sunt de natură să infirme, după caz, fie prezumţia de nevinovăţie, fie principiul in dubio pro reo şi totodată să contrazică însuşi dreptul civil (în civil, reclamantul trebuie să-şi dovedească acţiunea, posesia asu-pra bunurilor mobile valorează titlu de proprietate, iar reaua-credinţă trebuie demonstrată). Putem să fim de acord cu această prezumţie a lipsei consimţământului luării unui bun mobil din posesia sau detenţia unei alte persoane, când această lipsă de acord se desprinde din elementele laturii obiective a furtului, astfel încât, în condiţiile în care, dintr-un minim de probe, există datele şi indiciile săvârşirii infracţiunii de furt, putem spune că sar-cina probei este răsturnată şi ca atare, făptuitorul este ţinut să probeze existenţa consimţământului la luarea bunului. În schimb, în condiţiile în care, din probele cauzei, există dubiu asupra dezacordului victimei, considerăm că dubiul operează în favoarea inculpatului, ca o aplicare a principiului de drept menţionat mai sus. Prin urmare, lipsa consimţământului ca el-ement al laturii subiective, trebuie să fie analizată prin lipsa consimţământului ra-portat la latura obiectivă a infracţiunii de furt.

3.2. Cerinţa scopului special Cum scopul special este cerut de însuşi conţinutul legal al infracţiunii, scop-ul infracţional este considerat ca fiind ime-diat. La furt, intenţia se caracterizează prin scopul urmărit, aceasta primind forma intenţiei calificate prin scop .Scopul urmărit, conform legislaţiei interne, îmbracă două forme: scopul însuşirii pe nedrept a unui bun şi scopul folosirii pe nedrept a unui vehicul. În literatura juridică străină s-au exprimat îndoieli cu privire la apartenenţa scopului însuşirii pe nedrept la latura subiectivă a infracţiunii de furt , consid-erându-se că scopul ar exprima caracterul infracţiunii şi ca atare, ar aparţine laturii obiective a infracţiunii. Totuşi, conform opiniei majoritar exprimate în doctrina română şi străină, credem că scopul cali-ficat reprezintă o componentă a laturii subiective a infracţiunii. S-a apreciat că, pentru a lămuri dacă există sau nu scopul special cerut de lege pentru realizarea laturii subiective a furtului, este necesar să se deosebească între „scopul însuşirii” sau „neînsuşirii” pe nedrept a bunului.

Latura subiectivă a infracțiunii de furt

12

Astfel, ori de câte ori acest scop lipseşte, chiar dacă făptuitorul a acţionat cu intenţie în ceea ce priveşte luarea bunu-lui dar într-un alt scop, latura subiectivă a infracţiunii de furt nu este realizată, iar fapta nu poate fi încadrată în art. 208 C. pen . În schimb, în cazul în care făptuitorul acţionează cu intenţia de a-şi însuşi bunul, adică de a-l lua definitiv din patrimoniul vic-timei şi de a-l trece în posesia sa, va exista infracţiunea de furt. Prin însuşirea pe ne-drept, făptuitorul urmăreşte să facă din acel bun (oricare, cu condiţia să fie un bun mobil), un bun al său, să se comporte faţă de bun ca un proprietar. Scopul cerut de lege există şi atunci când proprietarul sau coproprietarul bunului (deci o persoană care are drept asupra bunului) îl ia fără consimţământul persoanei în a cărei posesie sau detenţie legitimă se află bunul .

Există intenţia de furt şi atunci când făptuitorul sustrage bunul de la un hoţ, deo-arece legea penală apără posesia, indiferent de natura sa, licită sau ilicită, binenţeles cu excepţia situaţiei când persoana deposedată îşi reia lucrul fără ştirea autorului. Cerinţa însuşirii pe nedrept este cerută numai ca scop în sens de finalitate, indiferent dacă făptuitorul a reuşit sau nu să realizeze scop-ul respectiv .

De asemenea, scopul însuşirii pe ne-drept există chiar dacă făptuitorul ia bunuri-le pentru a le da celui care l-a instigat, sau în cazul în care, imediat după săvârşirea faptei, abandonează bunul sustras sau este prins şi deposedat de respectivul bun, deoarece ceea ce contează este ca scopul cerut de lege să existe în momentul comiterii infracţiunii .Nu interesează ce destinaţie a dat făptuitorul bunului sustras. Ca atare, în cazul furtului urmat de distrugerea bunului sustras, se va reţine numai infracţiunea de furt, nu un concurs de infracţiuni între furt şi distru-gere, fiind vorba de incidenţa principiului consumţiunii, potrivit căruia, în situaţia în care realizarea unei infracţiuni implică comi-terea alteia, aceasta din urmă se absoarbe, pe baza unei judecăţi de valoare, în prima infracţiune .

Dacă bunul altuia a fost luat nu în scopul însuşirii pe nedrept, ci în alt scop, fap-ta nu constituie infracţiunea de furt . Aceas-ta este, de pildă, situaţia în cazul în care făptuitorul a luat bunul pentru a-l proteja, pentru a-l feri de la distrugere, dispariţie sau degradare etc., deoarece lipseşte intenţia de a-şi însuşi bunul pe nedrept sau cazul în care bunul a fost luat în glumă , precum şi în ipoteza în care luarea bunului întruneşte conţinutul unei alte infracţiuni, precum cea de distrugere (bunul a fost luat pentru a fi distrus). La fel, s-a susţinut că fapta nu poate constitui infracţiunea de furt deo-arece lipseşte scopul cerut de lege şi anume însuşirea bunului, atunci când făptuitorul ia un bun mobil din posesia părţii vătămate pentru a-l determina să vină la întâlnirea promisă.

În acelaşi sens s-a pronunţat şi prac-tica judiciară. Astfel s-a decis că nu există infracţiunea de furt dacă i-a luat bunul spre a determina partea vătămată să-i restituie un bun deţinut pe nedrept, sau dacă a luat mai multe obiecte de la persoana surprinsă cu soţia sa pentru a le folosi ca probe în pro-cesul de divorţ ori dacă unul dintre soţi a luat din posesia celuilalt, fără consimţământul acestuia, pentru a le depune la dosar, în pro-cesul de divorţ, ori dacă, după ce a violat vic-tima, i s-a luat un bun (ex: ceasul) pentru a o determina să vină la o nouă întâlnire, când ar urma să-i restituie bunul.

Cu privire la reţinerea unui bun în caz de viol pentru a determina victima să revină la o nouă întâlnire, apreciem că organelele judiciare trebuie să cântărească cu mare atenţie o astfel de apărare, pentru a face diferenţa între situaţia în care făptuitorul într-adevăr a intenţionat să ia bunul pentru a determina victima să vină la o nouă întâl-nire şi situaţia în care a acţionat în realitate cu intenţia de a-şi însuşi un bun ce aparţine altei persoane. Aceasta deoarece, cu toate că nu este imposibil, este greu de crezut că în cazul unui viol, făptuitorul, dacă doreşte să continue relaţiile intime cu victima, îi dă drumul şi că, mai mult, după ce îi dă drumul, deşi cunoaşte că este pasibil de răspundere penală pentru viol, va încerca să continue să se vadă cu victima. Fără a exclude această posibilitate, considerăm că, pentru stabil-irea intenţiei reale a făptuitorului într-o asemenea ipoteză, este importantă stabil-irea profilului psihologic al făptuitorului şi al victimei, precum şi natura relaţiilor anterio-are dintre aceste persoane, dacă ele există şi nu în ultimul rând felul bunului, respectiv valoarea sa patrimonială şi/sau afectivă şi de starea financiară a celor implicaţi. În ce priveşte art. 208 alin. ultim C. pen., unde este vorba despre furtul uzului de folosinţă, trebuie să existe intenţia numai de a folosi un anume bun particular, anume: vehiculul, iar nu cea de însuşire pe nedrept, deci nu cea de a trece vehicului în mod de-finitiv în posesia făptuitorului. Prin urmare, aşa cum s-a decis în practica franceză , contrar opiniei iniţiale potrivit căreia furtul presupunea o intenţie de apro-priere definitivă a unui bun, există furt chiar şi în cazul unei intenţii de luare temporară a unui bun, când făptuitorul a intenţionat de a se comporta doar pentru un anumit interval ca şi proprietar al lucrului. Având în vedere că în acest caz obiect al furtului îl reprezintă folosinţa socială a vehiculului şi nu a acestui bun în materiali-tatea lui, îi revine făptuitorului obligaţia de a face dovada că nu avea intenţia de a sus-trage bunul în mod definitiv, ci doar folosinţa temporară a acestuia. Intenţia de folosire se relevă, de regulă, după ce făptuitorul înapoiază bunul sau îl abandonează . Desigur că, în cazul în care scopul este însuşirea vehiculului, nu folosirea acestuia, fapta va fi încadrată în art. 208 alin. 1 C. pen., nu în art. 208 alin. 4 C. pen. S-a menţionat şi faptul că, în numer-oase situaţii, luarea unui vehicul în scopul folosirii pe nedrept poate să îmbrace for-ma continuată . Suntem de acord cu opin-ia potrivit căreia, în cazul în care folosirea vehiculului se face pe o perioadă mare de timp, ne aflăm în realitate în prezenţa unui furt în scopul însuşirii, chiar dacă cel care a sustras bunul îl restituie părţii vătămate după respectiva folosinţă îndelungată. Prin urmare, într-un asemenea caz, fără a ex-clude posibilitatea existenţei formei con-tinuate a furtului săvârşit în această modali-tate, credem că organele judiciare trebuie să aprecieze cu mare atenţie, de la caz la caz, scopul urmărit de către făptuitor. Aceasta deoarece, de pildă, s-ar putea întâmpla ca făptuitorul să restituie sau să abandon-eze bunul din alte considerente, astfel că, imaginându-ne că, ştiind că urmează să fie prins, doreşte să beneficieze de practica juridică mai îngăduitoare care se observă în cazul furtului de folosinţă în comparaţie cu cel în scopul însuşirii. La fel, în cazul aban-donului bunului, este posibil ca simplul fapt al abandonului, după folosinţa sa, să se da-toreze altor cauze, cum ar fi situaţia în care

vehiculul nu mai are combustibil sau s-a stricat, deşi făptuitorul dorea, în realitate, să-l însuşească, iar nu să-l folosească pe ne-drept. În cazul în care intenţia făptuitorului este cea de însuşire a unui bun, altul decât cel specificat în art. 208 alin. 4 C. pen., nu cea de preluare definitivă (ex: luarea unei cărţi dintr-o bibliotecă sau librarie pentru a fi citită), nu mai este vorba despre infracţiunea de furt, prevăzută de art. 208 alin. 1 C. pen., aceasta deoarece acest alineat incriminează doar preluarea frauduloasă şi definitivă a posesiei, nu simplul uz al bunurilor şi nici de cea prevăzută de art. 208 alin. 4 C. pen, deo-arece nu este vorba despre un vehicul, ci de-spre un bun oarecare. Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că în cazul în care s-ar comite o faptă având ca obiect furtul folosinţei unui bun oarecare, nu vom avea faptă penală, iar răspunderea făptuitorului va putea fi angajată pe calea unui proces civil. Suntem de acord cu faptul că, porn-ind de la definiţia dată de legiuitorul român, o asemenea soluţie nu este de natură a com-bate în mod eficient formele de sustragere. Cu toate acestea nu putem considera co-recte din punct de vedere juridic soluţiile pronunţate de acea “justiţie pragmatică” care a sancţionat ca furturi astfel de sus-trageri, chiar dacă făptuitorul a dorit doar să folosească, nu şi să însuşească acel bun.Oricât de criticabilă ar fi soluţia adoptată de legiuitorul român, din însăşi terminologia utiizată de către legiuitor şi din modul de reglementare, cu titlu de excepţie, a situaţiei prevăzute de art. 208 alin. 4 C. pen., rezultă că luarea în scopul folosirii pe nedrept a unui bun oarecare, cu excepţia unui vehicul, nu este incriminată ca infracţiune de furt. Dacă s-ar fi dorit un astfel de lucru, legiui-torul ar fi ales o formulare cu caracter gen-eral, din care să rezulte explicit că, constituie infracţiunea de furt luarea în scopul folosirii pe nedrept a unui bun, fără a se mai specifi-ca expres un bun sau o categorie anume de bunuri. Prin urmare, credem că, în condiţiile în care făptuitorul a reuşit să probeze fap-tul sustragerii unui bun oarecare doar în scopul folosirii, chiar dacă o astfel de probă este relativ uşoară, fapta sa nu poate şi nu trebuie, de lege lata, să fie sancţionată ca şi furt. Prin urmare, dacă se doreşte combat-erea acestor forme de sustragere, apreciem că, de lege ferenda, este necesară o con-sacrare legislativă a acestui deziderat. De asemenea, credem că soluţia care se impune de lege lata nu trebuie însă, la rândul ei, să fie absolutizată sau privită cu rigiditate. Astfel, în cazul în care s-a luat un bun oarecare pentru o folosinţă îndelungată, se poate concluziona că scopul real al sus-tragerii nu este folosinţa pe nedrept, ci cel al însuşirii bunului, aspect care la rândul lui trebuie apreciat cu atenţie de către organul judiciar. Spre exemplu: în cazul sustragerii unei drujbe pentru o folosinţă îndelungată, apreciem că este posibil ca făptuitorul să fi urmărit sau doar să fi acceptat că ia bunul în scopului însuşirii lui. Aşa cum am arătat mai sus, revenind asupra chestiunii legate de schimbarea propusă în doctrină cu privire la faptul că scopul „însuşirii pe nedrept” trebuie să fie acela al unei „îmbogăţiri injuste”, apreciem că din punctul de vedere al problemei anali-zate - al sancţionării luării în scopul folosirii unui bun mobil, indiferent de felul acestuia – o astfel de modificare este utilă şi benefică.

Avocat drd. Vanca Patricia-Oana

13

Depuis deux siècles, le drapeau tri-colore flotte sur tous les bâtiments publics, représentant la France. Il date de 1789, lors de la prise de la Bastille. Pendant l’époque révolutionnaire, « l’imagerie civique [de la France] déferle dans une liberté totale ». On trouvait partout des symboles de la Ré-publique et de la Révolution, le plus connu étant celui de la liberté. Ce n’est pas un fait inconnu la liberté. Elle vient de l’Antiquité romaine sous différentes formes : « une jeune femme vêtue de blanc, tenant d’une main un sceptre et de l’autre un bonnet » ou « une femme tenant une pique sur-montée d’un bonnet rouge et foulant aux pieds un joug » . On attribue toujours à son vêtement la couleur blanche et au bonnet phrygien la couleur rouge. Son image ne peut pas être représentée sans faire appel aux couleurs. Les couleurs ont servi depuis tou-jours comme symboles simples d’un état, d’un roi ou d’une idée. Leur « mariage » sur un drapeau constitue la carte d’identité d’un pays. Les drapeaux, comme les couleurs, se traduisent de manière symbol-ique ; ils représentent « le message d’une collectivité (Etat, peuple, nation, commu-nauté ethnique ou culturelle, etc.…) ou qu’une personne (chef d’Etat, ministre, général) entend délivrer au monde envi-ronnant et dans lequel elle proclame ses valeurs fondamentales, ses croyances, sa culture, affirme son autorité et son rang, souligne son particularisme… » Mais qu’est-ce qu’un drapeau ?Selon Le Petit Larousse Illustré, un drapeau est « une pièce d’étoffe attachée à une hampe, portant l’emblème, les couleurs d’une nation, d’une unité militaire, etc.. » En fait, il n’est pas seulement une pièce d’étoffe, il est un témoin de l’histoire, qui a subit plusieurs modifications jusqu’à présent, quand il révèle l’identité d’une na-tion. En ce qui concerne la France, le drapeau national est formé de trois bandes verticales bleue, blanche et rouge, de di-mensions égales. Pour arriver à cette forme, à ce « mariage des trois couleurs », le dra-peau et le pavillon français ont souffert plusieurs transformations. L’évolution du drapeau est particulièrement importante, car elle montre l’évolution de la symbol-ique révolutionnaire et de l’imagerie de la France. Quand-même, l’origine exacte du drapeau national français est méconnue. Certains disent que le drapeau français est issu de la devise révolutionnaire « Liberté, égalité, fraternité », d’autres pensent que ce n’est qu’un symbole développé de la Royauté. L’explication la plus répandue est que ce drapeau représenté la capitale, Par-is (le drapeau bleu et rouge) et qu’on lui a tout simplement ajouté la couleur blanche. Mais voyons un petit peu comment les Français sont arrivés à ce mélange des trois couleurs. Apparemment, la première ban-nière française a été utilisée par Louis VII dans la croisade de 1147. Cette bannière était « bleue, semée de fleurs de lis d’or, pour signifier que le monde des élus (la Jérusalem céleste) lui venait en aide. » . Au XIVème siècle, le nombre des fleurs

de lis a été réduit à trois. Ensuite, c’était le blanc qui représentait le peuple Français. Le blanc En fait, le blanc n’a jamais quitté l’imagerie de la France, cette couleur étant présente à chaque période révolution-naire, dès l’libération d’Orléans par Jeanne d’Arc (nous nous souvenons qu’elle avait une bannière blanche) jusqu’à la Révolu-tion française, quand elle a été intégrée au drapeau national. Couleur de la Sainte Trin-ité et symbole de la lumière, le blanc a été considéré par l’ordonnance du 9 octobre 1661 la couleur officielle du pavillon des bâtiments de guerre. « Pour le monde enti-er la France était le blanc ». Après le blanc, vinrent le bleu et le rouge. C’est quand-même très intéressante l’association de ces trois couleurs, car chacune d’elles représente quelque chose de très impor-tant pour la France. Si le blanc est le sym-bole de la pureté, des nobles ou du sacrée, le bleu et le rouge sont les couleurs des rois. Le rouge, tout d’abord, a été intro-duit comme couleur royale par Philippe Ier. Mais, malheureusement, le rouge de l’oriflamme a été remplacé par le bleu des bannières. On pourrait dire que le rouge a été abandonné en faveur de deux au-tres couleurs, le blanc et le bleu. Pourtant, la couleur bleue est reconnue comme la couleur des nobles et des rois pas excel-lence. Associée au rouge, les deux couleurs ne pouvaient que représenter la ville de Paris, la capitale-lumière. Le symbole des rois de France, le bleu, et le rouge, ont été associés par les combattants de Paris pour symboliser la prise de la Bastille. Quand-même, il y avait certains révolution naires qui voulaient adopter le drapeau rouge et d’autre qui préféraient le tricolore « bleu, rouge, blanc, ordre des couleurs de la fête de la Fédération et des cocardes de l’Empire. » Mais, devenu ministre des affaires étrangères, LaFayette sauva le tri-colore. Cela fut décidé par la Convention nationale « dont les couleurs seront ré-tablies dans l’ordre qu’avait adopté la Ré-publique française ». Selon Michel Pastoureau la combi-naison du bleu, du blanc et du rouge avait connu un regain de faveur depuis que la France avait aidé les Etats-Unis à obtenir leur indépendance. Cela arrive souvent que l’on compare le drapeau français aux drapeaux anglais et américain, car le bleu, le blanc et le rouge sont les trois couleurs consacrées aux drapeaux des trois états. De toute façon, quoiqu’elle soit la nais-sance du drapeau français, son évolution semble plus importante. Le drapeau national n’a existé qu’au Premier Empire, jusqu’à ce moment-là, la France n’a eu que des pavillons nationaux. En 1804 le premier drapeau national arbore un grand carré blanc posé sur une pointe et cantonné de bleu et de rouge. Ensuite, il y avait un retour au drapeau blanc mais par l’ordonnance du 1er août 1830 on a ré-tablit les couleurs nationales : bleu, blanc et rouge. Cette évolution impressionnante est mieux décrite dans les Annexes. Dans le tableau nous pouvons ob-server le mariage des trois couleurs et touts les lois et les décrets adoptés en faveur du futur drapeau national français. Le premier

décret adopte le pavillon national : « Le pa-villon de France portera les trois couleurs nationales, suivant les dispositions et la forme que l’Assemblée nationale charge son comité de la marine de lui proposer. » Ce pavillon devait être fixé sur chaque navire de guerre ou de commerce. Entre les années 1814-1815 et les années 1815-1830, la France a renoncé au bleu, blanc et rouge pour le drapeau blanc. Par un Acte du Gouvernement la couleur royale revient dans la symbolique de l’état français. Heu-reusement, cela n’a pas duré longtemps. Le pavillon tricolore est rétablit et le drapeau national tricolore adopté par une Ordon-nance impériale ; lors de la Quatrième Ré-publique (vers 1950) le seul emblème na-tional est le drapeau bleu, blanc et rouge. Maintenant que nous avons vu l’histoire de cet emblème, il faudrait jeter un œil sur l’importance du drapeau. Le drapeau national est, comme nous l’avons déjà dit, l’étiquette du pays. Il est présent sur tous les bâtiments de la France, il est mis derrière le président, lors d’une apparition publique et il apparaît aussi dans chaque cérémonie officielle de la France. En plus, le drapeau est l’insigne de l’armée et des régiments militaires. Parce qu’elles représentent le peuple français, les trois couleurs ont été placées sur les costumes traditionnels, sur la tenue des équipes françaises et sur des différents logos. Elles sont régulièrement utilisées dans le commerce, dans la poli-tique, les mass-médias ou le sport. Des so-ciétés françaises importantes, comme TF1, AIR France, Carrefour, font référence au drapeau. Des partis politiques reprennent le bleu, le blanc et le rouge dans leurs log-os et les médailles décernées par la France sont attachées à un ruban composé des trois couleurs. Le drapeau concentre ainsi tout un pays. La présence d’un état dans le monde est marquée par son drapeau. C’est comme chaque pays a sa propre carte d’identité qui contient non seulement des informations sur l’origine et le statut du pays, mais aussi son histoire. Le drapeau est comme un témoin de l’Histoire ; il introduit le pays dans l’ordre des choses, il le définit, l’élève et le critique. Dans une lettre de Gustave Flau-bert à George Sans, l’écrivain dit : « Tous les drapeaux ont été tellement souillés de sang et de merde qu’il est temps de n’en plus avoir du tout. ». C’est vrai qu’au fil des années les drapeaux ont reçu aussi le poids des évènements tragiques, mais ce n’est pas un motif de les jeter á la poubelle. Mal-gré tout les drames que la France a vécus, le drapeau ne les représente pas. Il s’est détaché de l’histoire, il vit en présent et le bleu, le blanc et le rouge sont les couleurs « de toutes les espérances, de toutes les ambitions sociales de l’humanité, pures ou impures, nobles ou basses, sensées ou in-sensées, possibles ou chimériques ». Comme Alphonse de Lamartine le disait dans son fameux discours de 1848, le drapeau tricolore a fait le tour du monde avec le nom, la gloire et la liberté de la patrie!

Masterand Cristina LEHENE

Le tricolore emblème de la France

14

Nach 300 Jahren grausamer Ver-folgung bekam die Kirche 313 im sog. Mailänder Toleranzedikt durch Kaiser Kon-stantin die Freiheit. Kaiser Konstantin ver-bot auch die Kreuzesstrafe und das Kreuz wurde nun zum Symbol und Siegeszeichen für die junge Kirche. Im Laufe der Zeit haben sich dieverschiedensten Kreuzesformen heraus-gebildet. Sie begegnen uns überall: auf der Spitze des Kirchturms, auf Fahnen und Standarten und auf den Gipfeln der Berge. Die wichtigsten dieser Kreuzesfor-men sollen nachfolgend dargestelltwerden :

LATEINISCHES KREUZ

Diese Form des Kreuzes wird beiuns am häufigsten verwendet.

Auch viele Kirchen haben alsGrundform das lat. Kreuz. So die größte Kirche der Christenheit: die Peterskirche in Rom. Ursprünglich sollte sie in der Formeines griechischen Kreuzes gebaut werden. Dieser Grundriß ist ebenfalls noch zu erk-ennen.

GRIECHISCHES KREUZ

Die Balken des griechischen Kreuz-es sind gleich lang und gleich breit und schneiden sich in der Mitte.

Fast alle Kirchen des Ostens haben diese Grundform.

LOTHRINGER KREUZ

Es besitzt zwei Querbalken. Derobere ist kürzer als der untere. Andere Bezeichnungen dafür sind: Patriarchenk-reuz oder Scheyrerkreuz. Diese Form ist in Deutschland sehrverbreitet.

RUSSISCHES KREUZ

Es ist ein Kreuz mit drei Armen,dessen zwei obere waagrecht sind, während der dritte schräg steht. Den schrägen Querbalken deutet-man als unteres Querholz, auf dem die Füße des Gekreuzigten standen.

Dieses Kreuz sieht man sehr oft auf orthodoxen Kirchen, auch auf den Türmen des Kremeis in Moskau.

JERUSALEMER KREUZ

Diese Form des Kreuzes mit vier kleineren Kreuzen will an die fünf Wunden Christ erinnern.

MALTESER KREUZ

Es ist das Kreuz des Johanniter-ordens, der nach der Vertreibung us Jeru-salem auf der Insel Malta Zuflucht fand.

RADKREUZ

Ein altes heidnisches Lichtsymbol (Sonnenrad), das die Christen übernah-men; denn Christus allein ist das wahre Licht der Welt.

Marius V. Pop

Kreuzformen

ASIGURĂM GARANȚII, MONTAJ ȘI VERIFICARE INSTALAȚIE ELECTRICĂ GRATUITĂ!

15

Catharsis

Candelă,In care sufletul aprinde lumina, Negăsitul potir, Cu aripi de soare topite,Florilegiu De holistice singurătăţi, Atrase de-Ntreg Halo De roze fulguraţii,In verde sonor, Vitraliu De segmentate linişti Şi rebele descătuşări, Lin curs de limpede Ape Şi nepotolite furtuni de adâncuri Picătură de Timp Şi arcuire mereu reluată Spre împlinire în cerc Si niciodată atinsă culme de poveste Arta, viaţa noastră este.

Eu şi cuvintele

Rătăcit printre cuvinte nu cunosc mirul potriviriia toate câte există,nu ştiu din care curg iluzii,pe care să mi le fac penaţisau pernă să-mi fievisurilor şi rugăciunilor diurne. Unele m-apasă,altele mă urmăresc.Eu vreau fiinţa să le-o sorb ca şi laptele de mamădin neviaţă să le scotpe cele incolore şi fără de zei.Şi-n vâltoarea vremiide care să-mi leg viaţa,Învaţă-mă, Doamne, devenirea O dată cu regretul pentru nefaptă.

Ioan Baba Armânescu

Scrisoarea Iancului către măicuța sa

Mai am, Măicuţă, multe-a scrie Şi mult-a risipi-n popoare, Pământul nostru-i rană vie

Şi-i neam ales de Născătoare

Mai am din tot câte ceva: Bucăţi din cer şi stropi din soare,

Era să nu mai pot avea Şi numai gândul cât mă doare

Încă-l mai am pe Horea răsculat, Mai am drept mărturii hrisoave,

Şi încă am după mezat Ocara moţilor, şi snoave

Mai am un diurn de împlinit: Să curgă Râul la hotar -O frunză pusă pe doinit De ani de zile în zadar

Mai am un Dumnezeu în mine, Ceva sub cerul bănuit -Aceleaşi litere latine, Acelaşi vis neîmplinit.

Încă mai am tristeţea-n gene Şi veşnicia în priviri,

Mai mâzgălesc în Ieruri senine, Mai smulg un dangăt din grăiri

Încă mai am din tot câte ceva În port, în datini, seminţie,

Încă mai am şi voi avea O lacrăma în suflet: de mânie

Mai am o palmă stând întinsă Cu două degete tăiate,

Încă mai am şi necuprinsă Tăria frunţilor plecate

Mai port război de cununie -Pământul meu se-ntinde-n munţi,

Ştiu şi un drum către pustie Şi sate rară joc şi nunţi

Măicuţă dragă, să mă ierţi Că-ţi scriu cu pietre şi nămeţi, Dar pun la cale mari revolte

Să tremure străinii toţi, -Ardealul are-o Născătoare

Măicuţă țară de nepoţi.

Miron Blaga

Lumina vine din fum!

Lumina în stare gazoasă Lumina pierdută pe drum, Lumina latentă, ceţoasă Lumina vine din fum!

Lumina din suflete goale E lumina prăjită în scrum. Lumina, pe buzele tale, Şi-n pururi... şi-acum!

Lumina, o ştiu şi „păgânii” Lumina-i iubită oricum! Lumina ce-ţi umple plămânii, Lumina vine din fum!

Lumina e pură, divinăTe mistuie, te-alintă trupeşte!Lumina te poartă-n luminăÎncet spre lumină, un val te topeşte.

Pastel

În pădurea blestemată, noaptea-i ca de melanit Iară luna-i de culoarea unei stele de hesonit.Flori de sânge te-nconjoară, flori de sânge de pirop Sânge peste tot pe iarbă, cu aromă de sirop.Sânge prefăcut în piatră, confundat cu-n almandinSânge luminat de stele, preschimbat în spessartin.Noaptea-aici e o poveste ce se năruie brutal Căci pădurea-i bântuită de fantome de cristal.Ele-ngheaţă surd pădurea, o îngheaţă sufocant Noaptea-i plină de zăpadă, noaptea e un diamant!Noaptea-i rece, dar pădurea tot miroase-a trandafir Iară lacul prins sub gheaţă se confundă cu-n safir...Se confundă de asemeni cu o piatră de topaz Noaptea-i neagră însă cerul, cerul pare de atlaz!Cerul care-şi aminteşte că-n pădure el domneşteNoaptea în sfârşit dispare...Încet spre lumină, un val o topeşte...

Tudor Alexandru Ursente

16

Părinte al veacului viitor

Prea blând şi încununat de spini lisuse Tu porţi durerea unui veac apus... Şi glasuri necuprinse de ocări ascunse, De ură şi batjocuri şi câte s-au mai spus.

Mai marii vremurilor au dăinuit în veac Purtând cu cerbicie stindardul de „ales”, Hălăduind în viaţă, pustiu fără de leac, Îngenunchind popoare din ce în ce mai des.

Dar vremea nu-i trecută, că veacul iarăşi vine,Simţi-îl-vor haldeii, şi fariseii-n veci, Iar Tu lisuse blând întoarce rău-n bine, Seminţia noastră pe vechi şi-adânci poteci.

Aici pe-Altarul Sfânt al Munţilor Carpaţi Stă semnul nemuririi, cetate peste veac, Adună-ne, Mărite, adună-Ţi iarăşi fraţii Ce Te-au cinstit sub sceptrul sfânt de dac.

Înţelepciunea inimii

O, inimă-mi prea plină de durereEşti veşnic frământată şi încercată ades, Tu ia din lumea aceasta făr’ nimic a cere, Doar binele ce-i dat făr’ de eres.

Primeşte voia sorţii dată de Dumnezeu Şi ce-i plăcut voinţei puterilor cereşti, Dar nu-mi slăbi credinţa, întăreşte-mi-o mereuŞi-mi trece gândul negru al vrerilor lumeşti.

Primeşte înţelepciunea tu, inimă curată, Şi fă să-l simt în ea pe Blândul Fiu lisus, Că sângerează-mi anii o floare de muşcată Zidită în veşnicie de Dumnezeu de sus.

Săgeţile se-nmoaie în veninul necredinţei Şi-l poartă anatemă, cei mulţi ce au noroc, Tu fă să nu se-abată asupra mea şi-a fiinţei Ce s-a născut în zodii sub florile de foc.

Roxana Vac

Tăcere

Adesea ploaia bate-n geamȘi norii se razbună ...Te port în gânduri să te am,Tu dulce, blândă, zână.

Îți sărut ochii bajini,Tânjind o mângâiere,Sub care lacrima de crinSe pierde în tăcere.

Clepsidra pierde miezul nopțiiȘi zorile se-n geamănă în ziuă,Iar trandafirul naște eul sorțiiSub bolta răstignită-n rouă.

Te am în viață și de-acumNu vreau să simt nici o durere,Al nopții văl se pierde-n fum

În rest e doar tăcere.

Floare de focBogdanei

Floare de foc peste ocean trecutăTe-a așteptat o viață nemuritorul bard,Brodindu-te-n ștergare, de pânză-ncrețităCa-ntr-o Icoană Sfântă în suflelte ce ard.

Dar poate că tristețea magului călător,Ce-a tot bătut toiagul la poarta așteptăriiL-a dus din marea scenă pe unicul actor;Ce a proslăvit durerea la malurile mării.

Ei, poate că durerea-n suflet e-o răpciune,Și nici nu mai percepem supliciu, rana,Dar vălul vieții trece și umbra mai rămâneS-o ducă la altar pe dulcea lui Bogdana.

Așa a fost destinul–noroc fără norocCă-n marea scenă a vieții cu toți-s trecători...Dar vor rămâne veșnic în inimi flori de foc,Și-or naște odisee- iubiri cu alți actori.

Nemuritori și reci stau spinii-n umbra crucii,Iar câți sunt trecători aidoma spun șoptit:- Aici e-un suflet blând, ce-n rugina muncii A tot visat o vreme, clipa ce n-a venit .

Marius V. Pop

O lacrimă a iubirii

De ce îți pare grea iubirea Și o simți ca pasărea în zbor...?În fața mea te pierzi cu firea, Când știi ce mult, eu te ador.

Mai ieri, prin jurăminte sfintePuneai în față-mi Universul;Iar azi, cu aceleași reci cuvinte,Vrei doar trecutul și reversul.

Suflet rănit prin grea suferințăFrunză de pelin ajung să sărut,Atât mi-a rămas din marea credințăDin tot ce-a fost bun la început.

Mă prinde tăcută clipa deznădejdii Regrete târzii, pentru ceea ce-a fost... Acum, ruga înserării-n odăjdii O spun ca martiră în tainicul post.

O lacrimă a iubirii stă să cadă, Cu razele lunii vărsate-n brădet;Când focul din inimi se aprinde-n cascadă Și buzele mele se freamătă-ncet...

Fericirea unei iluzii

Atâtea nopți tăcute-n amăgiri,Pierdute prin noroi și stele;Mă duc cu gândul la iubiriLa șoapte dulci, în ceasuri rele.

Credeam la început în vorbeÎn dulci rostiri – cu patos și dureriIar astăzi, faptele acerbe...Se opresc în lacrima tăcerii.

Treceam tăcută peste vis,Simțindu-te adesea lângă mine;Să-mi spui ce încă nu s-a scrisȘi nici văzut în nopți virgine.

Primeam prin dulcele sărut O rază de speranță meritată,Să fie doar un început...?Așa cum și-l dorește orice fată.

Un Făt-Frumos de mult visat,Și așteptat cu dor și lacrimiSă stea-n genunchi lângă al meu pat,Cum este datul dintre datini.

Când m-am trezit în zori din vis,Din piept iubirea îmi irumpe;Iluzie a fost sau un proscrisDurerea inimii mi-o umple.

Mirela Victoria Barbu

17

SpiritualitateIisus fiul Daciei

Afirmaţia că lumea, Fiii Cerului şi Fiii Pământului au fost creaţi înainte ca Soarele să emită primele raze, vom vedea, este în concordanţă cu ultimele ipoteze astronomice: sistemul nostru solar s-a format înainte ca Soarele să lumineze! Dar şi cu miturile precolumbiene... De ce ar fi creat Tatăl două tipuri de pământeni, nu era suficient să facă unul sin-gur, perfect adaptat pe Terra? Dincolo de faptul că, între timp, omul a ajuns o fiinţă perfectă ca raport al înălţimii cu dimensiunea planetei (după teorii pământene), trebuie înţeles faptul că planetele fi-ind diferite, omul trebuie să se adapteze gravitaţiei acestora: planete mari - fiinţe mici, plan-ete mici - fiinţe mari...Referitor la Războiul Cerului. Acesta este menţionat de mai multe mituri dar cel sumerian pare cel mai aproape de adevăr. Cele două tabere aveau acelaşi Tată (Anu) şi erau

înrudite. Amerindienii adaugă şi ei elemente suplimentare şi foarte plauzibile. Teogonia grecilor an-tici este, în fapt,...a lui He-siod, scrisă într-un moment în care aceştia voiau să-şi afirme independenţa faţă de zona originară de la nordul Dunării, dar îşi pierduseră foarte multe precepte religioase. A ieşit un amalgam de date reale, inter-pretate şi falsificate (răsturnate chiar), din care nu se mai înţelege nimic din teogonia originară a Pământului! Vechiul Testament, o interpretare în stil propriu a Cărţii Sfinte a pelasgilor (geţilor, etruscilor eto), poate fi caracterizat printr-un singur cuvânt, cât mai scurt: FALS !Istoria reală a fost inversată, în folos propriu şi pentru sata-nizarea adversarilor, adevăraţii Fii ai Luminii şi ai Adevăratului Dumnezeu... „Scrierea îngerilor 66” pune punct oricărei discuţii suplimentare pe această temă. Absurdul enunţurilor din această „carte sfântă” este demonstrat chiar şi de un sin-gur aspect. Preluată de la ge-to-daci, cifra 6 a devenit una sfântă pentru evrei. în schimb, 666 ar fi un număr satanic iar aceasta numai pentru că îl reprezintă pe Zalmoxe, Zeul Moş, adică...Tatăl ! Am văzut că Fiii Cerului care au rămas alături de Tatăl au învins şi au fost desemnaţi

drept „păzitori ai Pământului”. Că aceştia sunt extraterestrii înalţi, blonzi, cu ochi albaştri, la fel cum erau prezentaţi dacii. Fără să bănuiască ce serviciu ne face, Zecharia Sitchin (american de origine iudaică) arată că sumerienii îşi numeau zeii „Paznici “iar ţara lor de origine era „Pământul Paznicilor “. Care aveau ca sim-bol toporul. De observat că sim-bolul lui Saturn/ Cronos/ Zal-moxe, localizat de antici la nor-dul Dunării de Jos, era securea dublă. Z. Sitchin arată că situaţia era aceeaşi şi pe malul Nilului:„Cuvântul egiptean pen-tru «zei, divin» era neteru «paznicii» (...) iar în traducerile timpurii ale textelor biblice şi pseudo-biblice în greacă, cu-vântul nefilim (adică Anunnaki) era redat prin «Paznicii». Hi-eroglifa acestui cuvânt era un topor.” E.A. Wallis avea chiar un capitol al cărţii „The Gods of the Egypti-ansl Ze\’\ egipte-nilor” intitulat „Toporul ca sim-bol al lui Dumnezeu”.Deci, Ra(m)/ Saturn/ Cronos/ Zalmoxe era Dumnezeu, la egipteni fiind considerat cel care a creat Universul! Tăbliţele sumeriene ne spun că Enki a creat două specii de oameni iar din com-pararea unor mituri diferite, din America de Sud până în

Sumer, am ajuns la concluzia că fiul său Marduk/ Ram/ Noe a creat un gen nou de oameni, după Potop. Legendele românilor par a exprima cel mai bine situaţia: Omul Mare şi Omul mic... Se naşte o întrebare dificilă: cine este atunci Tatăl, dacă acesta e nemuritor? Explicaţia pare a fi una singură: după ce fiul său a primit „domnie veşnică asu-pra Pământului” s-a retras pe planeta sa iar acesta a devenit la rândul său Tatăl/ Dumn-ezeu şi Creatorul Lumii pen-tru civilizaţiile ulterioare, care şi-au adaptat religiile la noul conducător... Faptul că Saturn de-venise Zeul Moş/ Zalmoxe şi părul alb al Paznicilor văzuţi de Betty Andreasson la Poar-ta Tatălui demonstrează că respectiva hipercivilizaţie a obţinut poate nemurirea dar nu şi... tinereţea fără bătrâneţe. Poporul român este singurul care afirmă că ar exista aşa ceva, în afară de Ghilgameş, un produs al miturilor sumerie-nilor plecaţi tot din Carpaţi...

Este Tatăl singurul nemuritor ? Toate la timpul lor!

Zalmoxe - Noul Tată, Vechiul Testament - un fals prin inversare

„Scaunul lui Dumnezeu” - în România -

Pasajul menţionat ne arată, însă, care e adevărul şi care sunt taberele ce vor sta faţă în faţă.

Aflăm că „inamicii se vor răscula”. Aceasta înseamnă că respectivii se află încă sub conducerea Tatălui. „Cazul An-dreasson” şi alte mărturii ne dovedesc că „omuleţii cenuşii”, foştii inamici, războinici de fel, suportă cu greu tutela celor înalţi şi blonzi. Nu toţi cei mici sunt însă dispuşi la acte belicoase. Un astfel de exemplar i-a transmis lui Betty A. că „îngerii cei răi vor să devoreze omul, să-l distrugă, geloşi pe iubirea din partea Tatălui “. Aceasta ne aminteşte de Enlil/ lahve, gelos pe creaţia lui Enki („Domnul”)...

Aflăm, apoi, că uriaşii se vor „tre-zi “ şi vor lupta alături de Tatăl împotriva inamicilor şi aliaţilor lor pământeni, care

s-au dezis de Tatăl.Cine s-a dezis de Tatăl? Cine vrea să cucerească Pământul?Răspunsurile sunt simple, se ştiu şi se văd cu ochiul liber, chiar în aceşti ani ! Cine îl contestă pe Fiu şi nu-l recunoaşte, se de-zice de Tatăl... O tabără fiind evidentă, să completăm şi cealaltă tabără cu uriaşii, în seria „SECRETELE TERREI “ am arătat că fosta RAMANIA/ DACIA/ ARIA/ GE-TA (Ţara Mamei şi Tatălui) era numită în Antichitate şi Ţara Zeilor dar şi Ţara Uriaşilor...Vechiul Testament face mare caz de victo-ria lui David (un pitic) asupra lui Goliat (un filistean, deci un trac, înalt de 3,8 m), după ce l-a nimerit cu praştia în ochi. Zalmoxe era cunoscut şi ca Marele Zeu Alb, fiind totuna cu Cronos/Saturn, după grecii antici iar voievozilor români („trimişii lui Dumnezeu”) li se spunea Măria Ta, de la „măre”, mare...

În România, la Argedava/ Arge-davon, vechea capitală geto-dacă, au fost găsite scheletele a... 80 de uriaşi! Unii aveau şi 5 m înălţime. Tot în România, în satul Stroias-ca, din judeţul Buzău**, s-au descoperit o reţea de galerii subterane cu „lumini eterne”, săli de 200 m lungime, o sursă de radioactivitate dar şi mai multe schelete de uriaşi de 3-4m !... Din Cartea lui Enoh aflăm că în Carpaţi se află „locuinţa Regelui veşnic “, unde „viaţa va fi răsădită “iar ungurii me-dievali localizau aici „Scaunul lui Dumn-ezeu”... „Olah”\n ebraică înseamnă...holo-caust iar credinţe vechi de peste 2.000 ani sunt permanent date ca avertisment de rabini: „Călăreţi din ţara lui Gog şi Magog vor trece prin foc şi sabie ţara lui Israel”.Gog şi Magog sunt transcrierea geţilor şi massageţilor („geţii cei mari”, învingătorii lui Cyrus I)...

18

Iisus fiul Daciei

În viitor, omul va fi nemuritor !

Pot exista în Univers fiinţe nemuritoare? Răspunsul este DA iar pentru cei care nu cred în existenţa unui Tată veşnic ofer informaţiile de mai jos. Extratereștrii ne trans-mit că viaţa este veşnică iar moartea doar un proces în care mai dezbrăcăm o haină biologică. Altfel spus, noi trecem dintr-o etapă biologică la următoarea, iar dacii ştiau foarte bine acest lucru. De la Zalmoxe, Domnul Pământului (denumirea reprezintă o funcţie şi nu un nume propriu; Zalmoxe; din „/stor/7 “-le lui Herodot era doar unul dintre preoţii Marelui Zeu). În 21.01.1967, la Matlesbarbosa (Brazilia), soţii Herminio şi Bianca Reis (30 ani) au fost...aspiraţi într-un OZN, cu tot cu Volkswagen-ul în care se aflau. În OZN au văzut extra-terestri de 2 m dar şi alţii, mai mici. Bianca a fost examinată iar o femeie înaltă le-a con-firmat că ei fac experimente

pe oameni. Le-a făcut şi o destăinuire incredibilă pentru noi: rasa lor a reuşit să învingă procesul de îmbătrânire şi au devenit nemuritori ! Bianca a primit de la Karen, unul dintre extratere-stri, un obiect prin care să poată fi în contact permanent cu ei. Acest obiect aminteşte de chivotul prin care lahve îi transmitea porunci lui Moise. Mult mai rudimentar...Ulterior, şi pământenii aveau să se convingă de adevărul că această posibilitate uluitoare există, este reală. În 1981, geneticienii de la Universitatea din California au anunţat o posibilă situare a unei „gene a morţii “ care controlează durata maximă de viaţă în cromozomul nr. 6. To-tul este strâns legat de mecan-ismul regenerării şi se oferă exemplul celebru al cozii de şopârlă. Chiar şi creierul poate fi regenerat, prin „rotaţie”, ajungându-se la experimente de domeniul SF. Un articol din 1963, publicat de S. Lem în „Summa Technologiae”, arată că, regenerând din fiecare

emisferă cerebrală cealălaltă emisferă, dintr-un individ vom obţine... doi indivizi, cu aceeaşi personalitate !... Un articol publicat de revista „Science”, în anul 2000* prezenta concluzia unui studiu realizat de oamenii de ştiinţă americani: copiii născuţi în acel an vor trăi peste 130 ani iar media de vîrstă a respectivei generaţii poate atinge 120 ani !S-a constat că speranţa de viaţă a oamenilor creşte cu peste un an la fiecare deceniu, fără a da semne că se află aproape de vreo limită biologică. Studiul era bazat pe cel mai complet set de statistici ale populaţiei din Suedia, so-licitat de cercetătorii america-ni pentru analizarea evoluţiei speranţei de viaţă în ultimii 140 ani. Rezultatele cercetărilor contrazic flagrant vechea con-vingere a majorităţii oamenilor de ştiinţă cum că organismul uman ar fi incapabil să trăiască peste 120 ani, pe motiv că or-ganele vitale s-ar uza ireversi-bil în acest interval de timp. Observaţie: acei oameni „de

ştiinţă “ au crezut fără a cerc-eta ce este scris în Vechiul Tes-tament... Concluzia oferită de John Wilmoth, profesor de demografie la Universitatea Berkeley din California (SUA) poate părea exagerată dar am văzut că este o realitate atinsă în Univers:„Progresele istorice realizate într-o serie de domenii medi-cale (...) pot contribui sem-nificativ la prelungirea mediei de viaţă a oamenilor până la o limită din nou imposibil de apreciat, cei mai optimişti din-tre savanţi vorbind despre un om al viitorului practic nemuri-tor”. Un oltean a fost do-vada vie că Vechiul Testament nu e o „carte sfântă dictată de lahve”. Ilie Stamate din Firizura (Mehedinţi), născut în 1828, era prezentat...de TVR în 1966. Avea 138 ani şi muncea la de-pănuşatul porumbului, alături de soţia sa Stanca, cu care ser-base de mult „nunta de aur “. Mai avusese două neveste, dar în secolul XIX...

lisus era... Apollo, zeul traco - geţilor

Urmează acum ceea ce ne interesează cel mai mult. Sunt răspunsuri date de Betty sub hipnoză:„(Au ei cumva de-a face cu ceea ce nu-mim noi a doua venire a lui lisus?) Cu siguranţă că au. (Când se va întâmpla?) Nu au ei căderea să-ţi răspundă. (Ştiu ) Ştiu că stăpânul se pregăteşte, va fi foarte cu rând. (Dar ştiu data?) Nu. (Dar cine o ştie?) Tatăl “.

O „Informare pentru preşedintele SUA”, datând dinainte de 1972, arătată Lindei Howe de un ofiţer de contrainformaţii de la Air Force Office of Special Investigaţion (Aviaţia americană), conţinea o serie de informaţii de-a dreptul senzaţionale: • extratereștrii numiţi ,,înalţii“ au făcut, în diverse rânduri, intervenţii în ADN-ul primatelor terestre şi al altor specii, „acum 25.000, 15.000 şi 2.500 ani.”

• aceiaşi extratereștri înalţi şi blonzi „au creat, în urmă cu 2.000 ani, o fiinţă care a fost trimisă pe Pământ să-i înveţe pe oameni dragostea şi non-violenţa.”

Evident, este vorba lui lisus !!Am văzut la Marea Poartă aceiaşi extra-terestri înalţi şi blonzi, tipici Vegheto-rilor/Grădinarilor Pământului/Ramanilor (înţelepţii). Iisus Christheos, după cum am dezvăluit de mulţi ani, înseamnă, în geto-dacă, „Fiul Zeilor Blonzi” şi avea 1,82 m înălţime, după estimări făcute pe baza Gi-ulgiului de la Torino. Mai mult: analizând sângele de pe Giulgiu, experţii KGB au sta-bilit că lisus era blond cu ochi albaştri... Se autonumea Fiul Omului sau Fiul lui Dumnezeu. în miturile românilor, Uranus apare ca Omul Mare iar Zalmoxe/Cronos/Saturn - ca Omul Mic. La greci şi romani, Cronos/Saturn mai era supranu-mit şi Ho-molos sau Gigantul. Pleiadeenii, „fraţii“ dacilor, sunt înalţi, blonzi, cu ochii albaştri, poartă robe albe şi sunt numiţi „înţelepţii“ de cele-lalte rase extraterestre. Grecii şi romanii ne spun că dacii (ca şi celelalte populaţii migrate din zona carpato-danubiano-pontică, massageţii/alanii/alemanii.getu-lii etc) erau tot înalţi (gigantici !), blonzi şi cu ochii albaştri iar preoţii daci purtau

aceleaşi robe albe... În timpul vieţii pe Pământ a lui lisus, evreii/iudeii era negricioşi şi nu depăşeau 1,60 m, iar Nazareth nu exista ca aşezare umană. Deci, naşterea sa în Palestina este o simplă legendă creată ulterior de evanghelişti, copiată din vechile tradiţii (Mithra etc)... lisus nu minţea cu nimic când spu-nea că este Fiul Omului, al Tatălui. Al lui Marduk/Ra(m)/Cronos/Saturn/Zalmoxe. Vom vedea: era fiul acestuia, Apollo - Ge-menul Divin, care s-a mai lăsat răstignit încă odată, după 500 ani, pentru a le aduce şi iudeilor Noul Testament, după ce, în secolul Vî.e.n, geto-dacii primiseră „Nof Dias”...

Eugen Delcea

<< Materialele din acest articol sunt prelu-ate din volumul Iisus Fiul Daciei apărute la Editura Obiectiv Craiova 2011 >>

19

Cuvinese cu adevărat „A Te cinsti și A Te mări pe Tine Doamne” spune sfânta pericopă evanghelică, care ne îndeamnă pe noi mirenii să aducem prinosul nostru de dragoste din su-flete și inimi întru cinstirea Bunului Dumnezeu. De asemenea , așa cum afirma Ion Zugrafu, cel mai mare pictor al bisericilor din Transilvania : „Tu ai săvârșit zorile și soarele Tu ai făcut toate cele frumoase ale pământului,Tu ai săvârșit viața și ai zilele veacului nost’ ”- ne îndeamnă însuși la evlavie și cugetare și ne pune mintea și inima în cumpănă de grea încercare spre adevărata smerenie, obligându-ne în același timp potrivit – Cărții Macabeilor din Biblie- să ne amintim : „Aduceți-vă aminte de faptele străbunilor voștri, amintiți-i pe dânșii, întăriți-vă cu sufletul , ca și voi înșivă să vă faceți măriți în aducerea aminte a urmașilor voștri”. Aceste îndemnuri sufletești, ne obligă să ne reamintim de marii duhovnici – stălpii de rezistență ai trăiniciei îndumnezeirii Neamului nostru Românesc din Transilvania – dintre care amin-tim pe: Pr.prof.dr. Simion Radu (1906-1995) cunoscut cărturar al plaiurilor sibiene, fost cadru didactic la Institutul Teologic din Sibiu, membru fondator al Societății Astra, filiala Sibiu, precum și de Î.P.S. Episcopul prof.dr. Nicolae Popovici al Oradiei (1903-2001) care a slujit de asemenea la Academia Teologică „Andreiană” din Sibiu între anii 1930-1936. Primul dintre cei doi „stălpi de rezistență ai Neamu-lui Românesc”, Pr.prof.dr. Simion Radu a desfășurat o activitate publicistică care s-a întins de-a lungul unei jumătăți de veac, în-sumând peste 500 de lucrări, studii, articole, antologii, culegeri de predici, teză de licență și doctorat, note de călătorie, animate de o puternică tentă duhovnicească, creștin ortodoxă, parte pu-blicate, parte rămase în manuscris. Pentru convingerile sale politice și luptător împotriva instaurării comunismului în România a fost arestat. Este cunoscut ca ctitor al Bisericii Ortodoxe din Cristuru-Secuiesc, jud.Covasna (1935-1938). Pentru distinsul Pr.prof.dr.Simion Radu, aducem mulțumirile de cuviință, fiicei acestuia – doamna prof. Simina și nepoatei acestuia – avocat doctorand Patricia Vanca de la Baroul de Avocați din Cluj, care au publicat o parte din manuscrise și au adus o contribuție esențială pentru a fi cunoscute publicu-lui și mirenilor, tocmai pentru a împlini adnotările marelui pictor Ion Zugrafu, anterior amintit, și a-și îndeplini obligațiile morale și duhovnicești de familie întru amintirea acestui mare cărturar – slujitor al condeiului și a învățămintelor tainice ale Sfintei Scrip-turi. Prezentăm în continuare din lucrarea „Impresiile unui pelerin în Țara Sfântă”– a Pr.prof.dr.Simion Radu, publicată la Casa Cărții de Stiință din Cluj-Napoca în anul 2002.

CAPITOLUL I IUDEEA

Ierusalimul, sau „Cetatea Sfântă”, este capitala ludeei, una din cele patru provincii ale Palestinei. Numele de „ludeea” datează din perioada helenică, 332-198 î.Hr., şi este amintit în cărţile Macabeilor şi în Testamentul Nou. Acest nume l-au folosit scriitorii păgâni şi evreul losif Flaviu. ludeea cuprindea partea de sud a Palestinei, iar după secolul IV al erei creştine, romanii au dat acest nume întregii Palestine. Ea este plină de vestigii şi mărturii biblice şi nu există sat sau oraş, vale, deal sau munte; de care să nu fie legate evenimente importante din Vechiul sau Noul Testament. În centrul tuturor localităţilor biblice din ludeea este Ierusalimul, oraş aşezat pe platoul iudaic, la 750 m peste nive-lul Mării Mediterane şi 1.150 deasupra nivelului Mării Moarte. El se înşiruie pe şapte coline paralele, astfel că în Ierusalim urci din orice parte ai intra. Urcuşul este simbolul urcuşului duhovni-cesc la care este chemat să se ridice cel ce trăieşte sau intră In ierusalim. De aici vine cuvântul Domnului lisus care zice: „lată ne suim în Ierusalim...” (Matei 20, 16). Colina cea mai înaltă din centrul Ierusalimului este Muntele Sionului, care i-a dat Ierusa-limului numele de „Cetatea Sionului”. Aici se văd ruinele vechilor palate, de la David, până la Irod cel Mare şi impresionantul monument funerar al proorocului Psalmist David, întemeietorul marelui regat al evreilor, cum n-au mai avut altul în istoria lor de peste trei milenii. La răsărit de Ierusalim este Muntele Măslinilor. Spre nord este Muntele Scopus, iar la sud sunt văile Kedron şi Rinnon. Din această împrejmuire naturală a luat psalmis-tul comparaţia: „După cum ocrotesc munţii Ierusalimul, aşa ocroteşte Domnul poporul Său, de acum şi până în veac” (Psalmi 124, 2). Aşezat pe dealuri şi culmi pitoreşti, cu străzi înguste în oraşul care trebuie să fie în permanent progres, în necontenită urcare de la cele pământeşti la cele cereşti, la „ Ierusalimul” mân-tuirii sufletului, la desăvârşirea noastră în Hristos. Oraşul nou, sau oraşul de jos al Ierusalimului, are străzi largi, asfaltate şi moderne, străjuite de clădiri importante, vile excepţionale cu verdeaţă, flori şi arbori ornamentali. Acesta se extinde neîncetat, transformând în cartiere frumoase vechile sate biblice din jurul său: Ghetsimani, Betania, Betfage, Ain Karim şi altele. „Cetatea sfântă” sau vechiul Ierusalim este înconjurat de o centură puternică, datând din mileniul II (î.Hr.) şi restaurată, în-tre altele de sultanul Soleiman II Magnificul (1520-1566 d. Hr), un mare iubitor al artei şi ştiinţei, sub care imperiul otoman a atins apogeul puterii militare. Lucrată în anii 1540 -1542, centura are şapte porţi de intrare: 1) la vest - poarta laffa; 2) la sud - poarta Mograbinilor; 3) la est - poarta Sfântului Ştefan; 4) tot la est Poar-ta de aur, azi zidită; la nord şi la nord-vest sunt: 5) Poarta lui Irod; 6) Poarta Damascului; la vest 7) Poarta nouă, Poarta Sionului.Prin Poarta de aur se intra drept în templu, sau în sinagogă, care s-a clădit pe locul templului lui Solomon. Prin această poartă a intrat Mântuitorul Hristos în Duminica Floriilor. Acum poarta este închisă şi zidită. Tradiţia spune că ea se va deschide numai în ziua judecăţii a doua. Arabii vorbesc de o „Poartă de aur a veşniciei”, prin care vor intra sufletele morţilor la judecata a doua, care se va face aici, în valea losafat. O tradiţie arabă spune că prin Poarta de aur va intra un Principe creştin (Mântuitorul Hristos) care va cuceri Ierusalimul şi va judeca lumea după învăţătura Sa. Şi este impresionant să vezi că, din faţa acestei porţi, până jos în valea râului Kedron - azi secat sunt mii de morminte creştine, evreieşti şi islamice care aşteaptă ziua învierii morţilor şi doresc să fie cât mai aproape de această Poartă prin care se intră în viaţa fericită. Prin Poarta Damascului a plecat odinioară Saul să aducă pe creştini legaţi în Ierusalim ca să-i omoare. Pe aici a trecut „omul cel vechi”, duşmanul crucii şi s-a întors „omul cel nou”, apărătorul crucii, Marele Apostol al neamurilor, Sfântul Pavel.

Stâlpii de rezistență ai creștinismului românesc din Transilvania

Pr. Prof. Dr. Simion Radu

20

ACTIVITATEA EPISCOPULUI NICOLAE POPOVICI PÂNĂ ÎN 1945

Când se ia spre studiu un caz, aces-ta are de obicei un caracter exemplar, conturând dimensiunile unui fenom-en. Din perspectiva atitudinii ierarhilor ortodocşi faţă de puterea comunistă, ca-zul Nicolae Popovici ne apare, din contră, ca excepţional, prin poziţia tranşantă, deschisă şi critică a episcopului orădean la adresa regimului de „democraţie populară”. Dar, tocmai această atitudine aproape singulară are darul să lumineze politica generală a statului comunist faţă de Biserica Ortodoxă şi să îndepărteze o confuzie întreţinută cu grijă de putere, dar şi de unii ierarhi, care credeau că astfel se pot obţine mai multe pentru Biserică. Mulţi acuză ierarhia ortodoxă că nu şi-a dat, precum alte culte, obolul de martiri în închisorile comuniste. Nicolae Popovici era pregătit să devină martir, însă nu i s-a dat voie. Prin măsuri de „catifea”, eforturi-le sale au căzut în gol, regimul rezervându-i un sfârşit trist şi lipsit de glorie. Din perspectiva puterii comuniste, episcopul Nicolae merita din plin să fie a-restat. Nu s-a făcut acest lucru pentru că s-ar fi compromis o anumită politică faţă de Biserica Ortodoxă, care era foarte necesară regimului. în cele ce urmează, odată cu conturarea destinului episcopu-lui orădean, vom încerca să precizăm şi marile direcţii ale politicii comuniste la adresa Bisericii Ortodoxe. Nicolae Popovici s-a născut la 3 ianuarie 1903, în comuna Biertan, judeţul Târnava Mare (actualul jud. Sibiu). Clasele primare le-a urmat în Şcoala săsească din comuna natală, învăţând să vorbească în mod curent limbile germană şi maghiară, care i-au folosit ca profesor, apoi ca episcop la graniţa cu Ungaria. Studiile secundare le-a făcut la Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov, iar cele superioare la Academia Teologică „Andreiană” din Sibiu (1923-1927) şi Facultatea de Teologie din Cernăuţi, unde a obţinut şi doctoratul în teologie sistematică. Fiind remarcat de mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului, tânărul teolog Nicolae Popovici este trimis la studii de specializare la Atena (1927-1928), Munchen (1928-1930), apoi Leip-zig, Breslau şi Tubingen (1930-1932). În 1925, Nicolae Popovici a făcut un pelerinaj la Ierusalim, în Palestina şi Egipt. Timp de patru ani, între 1932-1936, Nico-lae Popovici a fost profesor de teologie dogmatică şi apologetică, omiletică şi lim-ba greacă la Academia Teologică din Sibiu. În această calitate a desfăşurat o intensă activitate pe tărâm misionar, prin rostirea de predici în Catedrala Mitropolitană sau ca îndrumător şi preşedinte de onoare al Societăţii de Lectură a Studenţilor. În anul 1934 a înfiinţat fondul „Mila creştină” în

cadrul Societăţii „Oastea Domnului”, pen-tru ajutorarea permanentă a celor săraci şi nevoiaşi.

La 1 septembrie 1929 a fost hiro-tonit diacon celibatar, iar la 23 noiembrie 1934, preot, de către mitropolitul Nicolae Bălan. La 28 aprilie 1936 a fost ales epis-cop de Oradea, potrivit dorinţei fostu-lui titular, Roman Ciorogariu. A fost tuns în monahism la Mănăstirea Cozia, după care hirotesit arhimandrit, apoi, la 1 iunie 1936, a fost hirotonit arhiereu în Catedrala din Sibiu şi înscăunat la 28 iunie 1936. Teolog de valoare, Nicolae Popo-vici a scris o serie de lucrări foarte apreci-ate, cum ar fi: începuturile nestorianismu-lui, Sibiu, 1933, Epicleza euharistică, Sibiu, 1933, Lespezi de altar, Cuvântări, Beiuş, 1942. În calitate de episcop, a dat dovadă că nu este numai un om al cărţii, dar are şi o certă vocaţie pastorală, misionară. în perioada interbelică, una din problemele cu care se confrunta Biserica era un fenom-en nou pentru societatea românească şi anume concubinajul. Potrivit unui raport al Episcopiei de Oradea, din 16 mai 1942, ca eparhiot, Nicolae Popovici a făcut vizite canonice şi inspecţii inopinate în număr de 110, a organizat şi condus campania de di-minuare a concubinajului, al cărei rezultat a fost cununia celor 12.000 de concubini. între 1 aprilie 1940-25 martie 1941, a fost locţiitor de episcop al reînfiinţate] Epis-copii de Timişoara, pe care a organizat-o şi înzestrat-o, chiar din fonduri personale, cu o reşedinţă episcopală şi o clădire pentru Consiliul eparhial, în centrul oraşului. La Oradea, a condus campania edificării bisericilor noi din piatră, în locul celor din lemn distruse. În decurs de cinci ani, în eparhie s-au zidit şi s-au sfinţit 20 de biserici şi case parohiale. În 1937 a în-ceput demersurile pentru ridicarea unei

impunătoare catedrale în centrul Oradiei, prin cumpărarea unor clădiri şi procurarea de fonduri. însă, vitregiile istoriei nu au mai permis acest lucru. Totodată, a con-struit la Beiuş un internat de fete, a institu-it un fond eparhial pentru ajutorarea celor loviţi de calamităţi sau nenorociri, a spri-jinit foaia Episcopiei, „Legea românească” şi alte tipărituri ziditoare de suflet şi a acordat o atenţie specială predării religiei în şcoli. În 1938, episcopul Nicolae Popovici a reprezentat Biserica Ortodoxă Română la Congresul Internaţional al „Alianţei pentru înfrăţirea popoarelor prin Biserică”, care s-a desfăşurat, la Faris Bad-Larvik (Norve-gia), unde a susţinut o comunicare despre minorităţile din România. În urma Dictatului de la Viena (30 august 1940), o mare parte a Ardealului, inclusiv Oradea, a fost ocupată de Ungar-ia, care a trecut la o politică represivă îm-potriva românilor din zonă. Una din măsuri a fost şi expulzarea, într-un tren închis, a episcopului Nicolae Popovici, cunoscut pentru fermitatea cu care apăra drepturile naţionale ale românilor şi pentru că era un bun animator de mase. Nicolae Popovici şi-a stabilit sediul la Beiuş, aproape de noua frontieră, pen-tru a fi alături de credincioşii săi. Pe 22 iunie 1941, România intra în război împotriva URSS, având drept obiectiv recuperarea provinciilor Basara-bia şi Bucovina de Nord. După eliberarea acestora, armata română, alături de ar-mata germană, a continuat înaintarea din-colo de fluviul Nistru, frontiera istorică a României, cu scopul de a distruge definitiv puterea sovietică şi comunismul. Campania din Est a fost văzută în România ca o cruciadă împotriva co-munismului ateu şi duşman al umanităţii. în această luptă s-a implicat şi Biserica Ortodoxă. Încă din 1936, episcopii ar-deleni: Nicolae Popovici al Oradiei, Nico-lae Colan al Clujului, Vasile Lăzărescu al Caransebeşului, în frunte cu Nicolae Bălan, mitropolitul Ardealului, au dat o pastorală, prin care reafirmau pericolul pe care-l reprezintă comunismul pentru civilizaţia umană.

George EnacheAdrian Nicolae Petcu

Despre curajul de a rosti: Episcopul Nicolae Popovici al Oradiei

Editura Partner 2009

Stâlpii de rezistență ai creștinismului românesc din Transilvania

21

Analizând cu multă dăruire şi cucernicie pre-ceptele asupra unicităţii adevărului a existenţialismului său netăgăduit aşa cum ne este propovăduit în pericopele evanghelice, printr-o muncă asiduă şi susţinută de cerc-etare, am reuşit cu ajutorul lui Dumnezeu să mai dezlegăm o enigmă neelucidată, despre care puţini dintre români ştiu cu adevărat: „Grădina Maicii Domnului”, este aici, la noi în România. Pentru desluşirea aces-tui adevăr sublim, care ne-a dat posibilitatea dezlegării adevărului încă necunoscut nouă, reiterăm din cercetările întreprinse, cu pioşenie, asupra adevărului existenţialismului Athosului românesc, care de al-tfel se află la Sfânta Mănăstire Frăsânei din judeţul Vâlcea, cti-torie a Sfântului Calinic, cităm din pisania P.S.: „Acest sfânt locaş s-a clădit din temelie spre a fi chinovie de părinţi monahi şi fiindcă din partea femeiască putea să aducă vreun scandal monahilor vieţuitori de acolea, de aceea sub grea legătură s-a oprit de la acest loc, să mai treacă înainte sub nici un chip, partea femeiască. Iar cele ce vor îndrăzni a trece să fie sub blestem şi toate nenorocir-ile să vie asupra lor precum: sărăcia groaznică şi tot felul de pedepse şi iarăşi celor ce vor păzi această hotărâre să aibă blagoslovenia lui Dumnezeu şi a smereniei noastre şi să vină asupra lor tot fericitul bine.”

Calinic, Episcopul Râmnicului, Noului Severin – 17 ianuarie 1867

Sfântul Calinic a lăsat acest Legământ cu blestem prin „interdicţia” de a nu intra femeile în Mănăstirea Frăsânei.Desigur, că apare întrebarea retorică pusă de cei mulţi: De ce?... Iar ca unsemn de foc, trebuie amintit faptul că Muntele Athos are acelaşi legământ, care paradoxal a fost instituit de însăşi Maica Domnului. Maica Domnului este ICOANA Sfiţeniei Făpturii Create. Este „Cea mai Cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită decât Serafimii”, este Cul-mea Curăţenie – Fecioriei Pământeşti, este maximul de

Iubire de DUMNEZEU. Este de asemenea chipul Raiului cel pierdut prin păcat şi recâştigat prin Întruparea Lui Hristos. Ast-fel, Maica Domnului este MOD-ELUL Raiului, unde păcatul nu mai există.

Unde este ICOANA Mai-cii Domnului, păcatul trebuie să iasă afară, totul să se facă Sfinţenie. Iată de ce Muntele Athos şi Micul Athos Carpatin – Mănăstirea Frăsânei sunt „GRĂDINA Maicii Domnului”, Raiul Duhovnicesc. Reiese în continuare din cercetări că aici trebuie să se şteargă amintirea păcătului căderii din Rai, care este Eva. Deci Legământul nu este împotriva chipului feme-iesc în sine, ci pentru femeia care nu a ajuns la Sfinţenie. Legământul din Frăsânei este pentru resa-cralizarea chipului de femeie, ca şi Chipul Maicii Domnu-lui, în care s-a şters păcatul şi nu mai există nici urmă de el. Oprirea femeilor să nu intre în Mănăstire, nu este deci o „desconsiderare” a femeii, ci din contră o RECONSIDERARE a Sfinţeniei Femeii. În Mânăstirea Frăsânei, doar ICOANA Maicii Dom-nului, ca Preacurată Pururea Fecioară, poate intra. Mai-ca Domnului este Patroana Mănăstirii şi toate femeile se „reduc” la Chipul său. Şi ca să nu se „păteze” Chipul Maicii Domnului, se opreşte astfel in-trarea femeilor în Mănăstire.Este în acelaşi timp şi împlinirea unui Ideal Filocalic, ca păcatul să fie depăşit, altfel spus, toate femeile trebuie să „intre” în ICOANA Maicii Domnului, iar prin aceasta se face „ridicarea” femeii la cel mai mare grad de Demnitate. Maica Domnului preia în Sine toate femeile şi prin Ea se Reface Chipul de Rai

al tuturor. Maica Domnului are toate Harismele FIULUI Dum-nezeiesc şi prin Ea astfel toate femeile se Împărtăşesc de ele.Acest sfânt Legământ a Sfântu-lui Calinic, de a nu intra femeile

în Mănăstirea Frăsânei, nu este deci o desconsiderare ci o Prefacere a chipului obişnuit de femeie în Icoana Chipului Maicii Domnului. La hotarul Mănăstirii Frăsânei, femeile trebuie să îngenuncheze, ca prin Chipul Maicii Domnului să se învrednicească de însăşi darurile sale. Este o Mistică Înaltă, care de va fi respectată, fiecare femeie primeşte BI-NECUVÂNTAREA Deplină. Fe-meile care se vor dovedi neg-ative şi ostentative, în locul BINECUVÂNTĂRII, vor fi bleste-mate. Mănăstirea Frăsânei, ca şi Muntele Athos are acest Legământ ca Prefigurare de Rai Pământesc, din care lipseşte pomul căderii.

SCURT ISTORIC ASUPRA SFINTEI MĂNĂSTIRI FRĂSÂNEI GRĂDINA MAICII DOMNULUI

Din izvoarele ex-istente precum şi actele Sfintei Mănăstiri, rezultă că denu-mirea de „Frăsânei” provine de la pădurile de frasini care au existat la începuturile leatului Domnului 1710, perioadă în care Domnitor al Munteniei era N. Mavrocordat, iar Episcop al Râmnicului – Damaschin, când de fapt a fost ridicată prima bisericuţă „Frăsineiul” cu hra-mul Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, de către doi mo-nahi de neam bulgar, unul cu numele Ilarion şi cel de-al doi-lea cu numele de Ştefan. Cei doi monahi s-au prezentat la Episcopia Râmni-cului, la Prea Sfinţitul Inochen-

tie solicitându-i zona pentru construcţie cu o suprafaţă de 150 ha a împrejurimilor care să satisfacă îndeajuns o obşte oarecare de monahi, cerând în acelaşi timp „un drept, de a nu fi acest Schit şi moşie sub nici o stăpânire Biserească sau Civilă”, ci să fie de sine stăpânitoare. Această cerere a fost aprobată de Prea Sfinţitul Epis-cop întărind actul legalizat cu iscălitura sa: „Inochentie Epis-cop, Râmnicul”, unde de fapt a fost construită prima Bisericuţă din lemn unde cei doi monahi au slujit o perioadă de 54 de ani până în anul 1764. După anul 1764 doi boieri de neam din Râmnicu Vâlcea, hangii, anume Cârstea Iovipale cu fiul său Nicoliţă şi cu fratele lui Cârstea – Dam-nian Iovipale, îndemnaţi de Pronia Dumnezeiască au cerut aprobare Prea Sfinţitului Epis-cop Climent să strice Bisericuţa de lemn şi să facă dânşii o altă Biserică mai bună de zid. După ridicarea Bisericii, la o perioadă de 4 ani, adică 1768 locuitorii satului Muiereasca s-au răsculat asupra monahilor vrând să-i izgonească din acele locuri sub motivaţia că au venit să ocupe locul de pe moşia sat-ului lor. Monahii s-au dus cu jelanie la cei doi boieri mai sus amintiţi, ctitorii Cârstea şi Damian care au apelat printr-o petiţiune la Prea Sfinţitul Climent, lămurind în lucrare toate relele făcute de locui-tori, cerând în acelaşi timp să fie pace în Schitul Frăsineiul. În acelaşi timp boierii au cerut Episcopului ca să primească, să răscumpere dânşii cu bani de la Sfânta Episcopie, moşia Frăsineiul, ca să nu mai aibă dreptul oamenii satului să le mai facă vreun rău; iar bunul Episcop Climent a aprobat cererea acestora, şi a aprimit suma de 200 de lei, după cum erau preţurile atunci pentru toată moşia de 150 ha. Desigur că acest zapis care a reprezentat actul de vânzare pe viitor veşnic a fost întărit strşnic de către Epis-cop, ca nimeni să nu mai su-pere Monahii vieţuitori pe moşia Frăsineiului, rezultând din cercetări de asemeneni că Domnitor era N. Mavroghen-itul.

Ing. Mircea Vac

[continuare în numărul următor]

Athosul carpatinMănăstirea Frăsinei - Grădina Maicii Domnului din România

22

Omul, ca ființă ontologică, prin felul său de manifestare de-a lungul vieții pe acest pământ, prin gân-dire, faptă și vorbire trebuie să preamărească pe Dumnezeu și trebuie să înțeleagă emina-mente elementul primordial:-Omul nu poate fi echivalentul lui Dumnezeu, sub nici o formă, și trebuie ca prin comporta-mentul său să elimine starea de rușine, milă și cerșetorie.Și spun aceasta, pentru că în toate situațiile, neîmplini-rile lumești cuantificate prin rugăciune sub forma unei cerințe repetate și a pretenției ca Dumnezeu să facă: „ceea ce omul are de făcut” – sub forma unei manifestări a dorinței lui Dumnezeu pentru el. Ținând cont de aprop-ierea atât de mult trâmbițatului sfârșit al anului 2012, pot afirma că funcție de gândirea fiecăruia dintre noi, vom par-ticipa în parte la evenimente și le vom stârni în același timp. Analizând perceptual pericopa biblică „Cereți și veți primi, căutați și veți afla, bateți și vi se va deschide”, vom observa că este necesar să înțelegem faptul că omul, trebuie să trăiască în conceptul că are pe deplin sentimentul trăirii cu mulțumire că : „ceea ce a cerut, deja a și primit, iar în situația în care omul per-cepe aceste evenimente, pre-cursoare viitorului cu frică va fi dominat de o încărcătură negativă și continuă să trăiască în starea lui fizică și mentală în care se află pentru că: „ceea ce va fi cu adevărat numai Dumnezeu știe”, funcție de particularitățile fiecărui suflet în parte – și toți împreună, pre-cum și de munca de apostolat a fiecăruia dintre noi. Contorsionatul eveni-ment va fi perceput la zi de fie-care dintre noi, ca liber arbitru, având șansa de a a alege între frică și iubire. Analizând cele două tipuri de trăiri, frică-iubire, despre frică se poate afir-ma că aceasta presupune neliniște, nemulțumire, griji și că dirijează corpul uman spre îmbolăvire, necazuri, boli până la moarte. Contradictoriu fricii, iubirea presupune starea lăuntrică a sufletului uman, în care trăiește pacea și îl determină să se manifeste fizic cu voioșie, bună înțelegere cu

semenii, armonie, liniște, altfel spus – plăcut lui Dumnezeu. Trebuie reiterat fap-tul că Dumnezeu nu încalcă voia omului și nici cele ale Proniei Cerești, pentru că El a dat niște legi pe care „El însuși le respectă”, pe când omul își impune propria voință îm-potriva lui Dumnezeu. În timpul vieții sale, omul prin rugăciunile adresate lui Dumnezeu meditativ, ar tre-bui să spună: „Voia lui Dum-nezeu să fie și voința mea, și voința mea să fie și voința lui Dumnezeu.” Aceată scurtă rugăciune, încărcată emoțional ne aduce la înțelegerea că nimic în lume nu este întamplător și că în toate trăirile noastre îl simțim pe Dumnezeu, și prin smerenie, eu ca muritor, recu-nosc voința Lui prin tot ceea ce realizez, pentru îndeplinirea misiunii sfinte pentru care am fost creat și trimis pe pământ. Iar pentru înțelegerea mai exactă a ceea ce se va întâmpla cu fatidicul an 2012, asupra modifcării structurale genetice a AND-ului corpului uman, pot afirma cu deplină convingere că acest fenomen se va realiza și materializa fără voia noastră pentru că: „Omul nu se poate împotrivi voinței lui Dumnezeu. ” Acest fenomen se va realiza structural etapizat și va fi influențat atât de men-tal cât și de sufletul fiecăruia dintre noi, altfel spus: la nivel fizic cu ceea ce se alimentează omul reprezintă nivelul de informație-energie pe care le primește în subsidiu și reprez-inta în același timp informația ce o introduce în corpul său . Desigur că aceste mo-dificări structurale ale ADN-ul-ui corpului uman vor fi perce-pute de lumea critică sub mai multe forme de manifestare – simțăminte clar audiție, clar vedenie, clar viziune, percepție senzorială, extracorporală în anumite cazuri, etc. Funcție de perceptele corpului uman la nivelul mentalului prin cunoaștere (studiu) precum și la nivel su-fletesc omul va învăța necesi-tatea credinței în Dumnezeu, reiterată sub aspectul dăruirii permanente a iubirii semenului fară a aștepta ceva în schimb. Altfel spus iți hrănești sufletul dăruind semenului din tot ceea ce ai mai bun.

Un alt element deter-minant, care se va realiza în 2012, este apariția centurii fo-tonice, care trebuie înțeleasă ca o manifestare a iubirii lui Dumnezeu, o lucrare pentru pământ la care omul nu se poate împotrivi și nici nu se poate lupta cu apariția sa. Trebuie însa în schimb a aceptata și iubi manifestarea lui Dumnezeu pentru că așa cum este evidențiat în peri-copa evanghelică: „cine are credința cât un bob de muștar” - acela va trece peste aceste mainfestări și mai mult, și pe înteles va percepe că se pregat-este noua Cale a Luminii spre noua spirală a spiritualității pentru rasa umană. Dar toate aceste manifestări a spiritualității nu se vor realiza și încheia decât in etape ciclice și periodicități infuențate de mai mulți fac-tori dintre care primordiali vor fi: spectru magnetic al interferenței polarității luminii cu întunericul, motivație care va crea un sistem de echilibru între cei doi poli diseminați în arealul câmpului electromag-netic care va pune în balanță strălucirea Noii Lumi. Mai explicit, polari-tatea luminii se materializează prin fenomenul zi-noapte; reprezentând focul care arde dar nu te încălzește, iar po-laritatea întunericului este materializată prin bani (pu-terea banului și lipsa lui) care

va coordona lumea spre un dezechilibru între nevoile omu-lui și cea ce are. Nu trebuie uitat faptul că lumina a fost creată din întuneric îar intu-nericul cunoaște acest lucru și nu poate acepta fenomenul. Exisită mulți oameni care cred în puterea întunericului, ei se consideră atotștiutori și stăpâni asupra polarității bin-elui si a răului, manifestandu-se prin întuneric-lumină și a plăsmuirii minților lor bolnave. Trebuie avut în vedere faptul ca mintea umană să fie cuplată la mentalul divin, pentru că atâta timp cât există această diso-ciere între aceste elemente a mentalului nu se poate realiza armonia, pacea sufletească și nici socială. Singura frecvență ce nu poate fi afectată de mentalul uman este frecvența minții lui Dumnezeu, cu energia divină, și nici nu poate fi cuplată și nici măsurată cu nici un aparat gândit și construit de om, în schimb mentalul uman, indi-vidual sau colectiv poate fi ma-nipulat de anumiți indivizi care prin percepție extrasenziorială pot darâma munții … darămite mintea umană atât de puțin evoluată la anumiți indivizi.

Ing. Dana Dreve

Luncan Iulia Cls. a V-a Liceul F. Schiller Oradea

Să învăț să cinstesc Dumnezeirea din mine

Luncan Iulia Luncan Iulia

Rugăciune către Dumnezeu

O iartă-mi te rog Doamne atâtea rugăciuni Prin care-Ți cer doar pâine și pază și minuni,Căci am făcut adesea, din Tine, robul meuNu eu s-ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu;În loc să vreau eu Doamne, să fie voia Ta,Îți cer, îți cer într-una, șă faci tu voia mea!Îți cer s-alungi necazul, să-mi lași un loc în rai,Și să-mi slujești în toate, să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai ;Gândindu-mă că dacă îți cânt și te slăvesc, Am drept să-ți cer într-una, să faci tot ce-mi doresc.O, iartă-mi felul acesta nebun de-a mă ruga,Și-nvață-mă ca altfel să stau în fața Ta.Nu tot cerându-Ți Ție să fi Tu robul meu,Ci tu cerându-mi mie, iar robul să fiu eu !Să înțeleg că felul cel bun de-a mă rugaE să doresc ca-n toate să fie voia Ta !

23

Atât de mult trâmbițatul – sfârșit al sfârșiturilor, fatidicul an 2012 – denumit „Apocalipsă” sau „Revelație”, de către unii , iată că ne pune în postura de a discerne și a preciza că „adevărul va fi relevat și nu sfârșitul lumii” – așa cum eronat este considerat de foarte multă lume, parte dintre aceștia mari sociologi, clarvizioniști, iluminați ai întunericului care au creat mo-mente de neliniște și panică pentru întrea-ga umanitate. Trebuie apreciate prevederile mayașilor referitoare la anul 2012: an în care vor fi depășite tehnologiile cunoscu-te până astăzi, precum și a cunoștințelor despre temporalitate și spațiu. În situația dată, omenirea ciclic a parcurs și străbătut de-a lungul vremii an-cestrale patru dimensiuni în dezvoltarea și evoluția sa, urmând în 2012, penetrarea celei de-a cincea dimensiuni, Terra și în-tregul Sistem Solar se vor sincroniza per-fect cu Galaxia întregului Univers, prin perioade ciclice care vor avea puterea de a modifica însuși structura ADN-ului uman, care în loc de două spirale va fi reproga-mat pe un număr de 12 spirale, care în algoritmul perioadei de tranziție va deter-mina omenirea să-și modifice atitudinea comportamentului față de aproapele său, iar prin atitudinile și deciziile ce le va lua, în special generația tânără, nu va mai ac-cepta sistemul și instituțiile vechi de con-trol și coordonare care așa după cum se cunoaște vor dispărea cu timpul. Nimic din tot ceea ce este și se cunoaște nu este întâmplător, căci toate se desfășoară conform Planului Divin al lui Dumnezeu, cu toate percepțiile din partea omenirii asupra gnosticului, temporalității, a ciclului de veghe-somn, reglarea imunitară, care vor fi afectate de această mare schimbare. Așa după cum a fost planificată această mare schimbare pentru data de 22 decembrie 2012, de către Instituția Fundamentală a Creației lui Dumnezeu,

va fi precedată sistematic și simptomatic prin creșterea sensibilității corpului uman datorită vibrațiilor noi, corpul fizic se va modifica și va crea un nou corp de lumină care va fi precedat de abilități individu-ale perceptibile de vindecare, apariția a unei sumedenii de bioterapeuți în ultima vreme, precedat de modificarea viitoare a ochiului uman care se va adapta la noua atmosferă planetară a luminozității, iar noii-născuți vor avea o capacitate telepatică mărită și vor fi în măsură să stârpească toate bolile incurabile ale se-colului trecut. Cei care vor accede și se vor putea ridica spiritual până la nivelul primei cen-turi fotonice cu voia lui Dumnezeu, vor fi ce fericiți și vor face parte din tagma celor ce se pregătesc să penetreze cea de-a cincea dimensiune prin teleportare și levitație, pentru că în mod cert marea majoritate a omenirii nu are acces la informațiile ce se vor întâmpla dincolo de anul 2012. Cu toate că nivelul conștiinței umane devine net superior pe măsură ce ne apropiem de acest moment. Este cunoscut faptul schimbării polilor magnetici ai Pământului, fenom-en perceptibil – o dată la 13.000 de ani, motivație acoperită de liniile câmpului magnetic ce ieșeau din Polul Sud și in-trau în polul Nord, așa cum rezultă și din observațiile oamenilor de știință. Așadar, miezul lichid al planetei, după cum afirmă dr. Gary Glatzmaier de la Universitatea California din Santa Cruz, trebuie să suporte o mișcare continuuă pentru a se răci, mișcări care generează câmpul magnetic terestru dar efectul cauzalității mișcării miezului în direcții opuse câmpului majoritar, duce în final la schimbarea și inversarea polilor magnetici ai Planetei. Inversarea polilor magnetici duce întotdeauna la slăbirea câmpului mag-netic; această activitate a fost vizualizată asupra sateliților ce se află deasupra at-mosferei. Au fost observate de aseme-nea transformări casnice în atmosfera Sistemului Solar, planeta Marte a cunos-cut o creștere atmosferică foarte rapidă, precum și Luna care își „fabrică propria atmosferă” din compuși ai Sodiului, iar în straturile superioare Venus a înregis-trat o creștere marcantă de intensitate luminoasă, iar Jupiter și-a format un tub de radiație ionizată în jurul ei. Cunoscut este faptul atestat de către specialiștii Academiei Naționale de Științe din Siberia care menționează că aceste schimbări majore ce au loc în prezent și preconizate în viitor se datorează însuși intrării Sistemului Solar într-o zonă energetică mult mai intensă, precum și faptul că plasma de la marginea Sistemului Solar a crescut de zece ori, devenind mult

mai intensă și strălucitoare polarizată co-lateral de Centura Fotonică. CONSIDERAȚII ȘTIINȚIFICE ASUPRA

CENTURII FOTONICE Pe la începutul anului 1961, marii astrologi și astronomi au observat prin informațiile oferite de sateliți că zona cosmică este acoperită de o nebuloasă neobișnuită și că întregul univers este susținut de vortexuri – respectiv spirale de energie care dau naștere orbitelor natu-rale ale spațio-temporalității. Sateliții în jurul planetelor, plan-etele în jurul stelelor și sistemele solare mișcându-se elicoidal în jurul spiralelor energetice creează de altfel întregul Uni-vers. Este cunoscut faptul că Pământul gravitează în jurul sistemului Solar care la rândul său orbitează în jurul Centrului Ga-lactic în aproximativ 24.000-26.000 ani. Altfel spus, Centrul Galactic, după cum se cunoaște se află în Constelația Pleiadelor care în același timp reprezintă Soarele Central al Pleiadelor. Deci, Centura Fotonică, reprezintă o imensitate în regiunea spațială care radiază unde electromagnetice atât în spectrul vizibil cât și cel al luminii invizibile de înaltă frecvență o dată cu intrarea în Sis-temul Solar, poate produce efecte miracu-loase prin creșterea intensivă a radiațiilor care vor penetra stratul de Ozon în anu-mite regiuni ale Planetei. Nu se cunoaște exact efectul ce se va produce la intrarea Soarelui în Centura Fotonică, așa după cum ni se comunică prin „Channeling”- este posibil să urmeze o întunecime de 3-5 zile și faptul că vor cădea toate rețelele și sursele de energie electrică. În același timp se va simți un șoc electric de fracțiunea unui zecimi de secundă, care nu va fi periculos, precedat de o intensă activitate fotonică și o com-primare bruscă a atmosferii. Dacă aceste prognoze, vor fi plau-zibile, cerul va deveni plin de o lumină intensă, care va duce la orbire pe cei neprotejați pe o perioadă de maxim 3 zile, colportând în același timp o activitate intensă a fotonilor asupra corpurilor mate-riale care vor deveni fluorescente, prece-dat de faptul că nu va mai exista noapte o perioadă de 2000 de ani. Omul aflat în centrul acestui ex-periment unic, cu suficientă disciplină pusă în slujba ameliorării și elevării pro-priei conștiințe, abia atunci își va da seama de intrarea sa în adevărata „epocă de aur” programată de altfel în Noul Testament și se va pregăti pentru un nou nivel de trai, cercetare și cunoaștere a noii lumi.

Dr. Ec. Lucia Pojoca

Poarta către Adevăr a anului 2012

24

Epistola Sfintei Fecioare Maria către râmleni,căci toți de la Râm suntem și ne tragem.

Vin întu voi, şi sunt cu voi pururea, ori de câte ori mă chemaţi şi veţi avea nevoie de mine;† Eu sunt Mama celor oropsiţi şi necăjiţi, a celor întristaţi şi flămânzi, a celor bolnavi şi fără alinare, ce ştiu să alin durerile, să şterg lacrimile, să potolesc sufletele celor întărâtaţi spre rele şi greşale - pe care îi întorc cu gândul şi fapta spre facere de bine, pentru a putea fi bine primiţi în faţa Judecătorului Suprem la tim-pul când vă va chema;† Sunt Mama grijulie a pruncilor născuţi, aflaţi în scutece, a liniştei caselor voastre ce mijlocesc prin cerere şi rugă către Fiul meu, bună creştere a acestora, sănătate trupească, limpezimea minţii, fecioria curată şi tărie în năzuinţe a firilor voastre, în lupta zilnică cu întunericul de nepătruns;† Fiţi Dar şi Mesageri ai timpului vostru şi lucraţi cu osârdie şi dreptate ogorul şi pământul vostru şi în toate cele ce le faceţi şi arătaţi adevărul, dragostea şi bunăvoinţa voastră celor ce vă iubesc pe voi chiar de vă sunt potrivnici vouă;† Vă dăruiesc vouă dragostea mea celor ce mă chemaţi şi sunteţi în lipsuri şi deznădejde, şi vă urmăresc cu privirea dragostei mele prin puterea ce-am primit-o de la Dumnezeu - Tatăl, Dumnezeu -Fiul, care m-a învrednicit să-l port în braţe şi să mă bucur de copilăria Lui;† Rămas-am pentru pământul vostru, pentru viaţa şi traiul vostru chipul dragostei şi curăţeniei sufleteşti şi am statornicit de atâtea veacuri „cultul fecioriei“ pe care şi eu l-am slujit precum este o floare scumpă de mare preţ, care de fapt foarte puţini o au, gândindu-mă la „fecioria curată nu la ceea întinată de către voi de felurite păcate;† Mulţi din cei de pe pământ nu au avut fecio ria trupului la tinereţe fiind, dar au avut desăvâr şia fecioriei care este o rază cu desăvârşit contur Şi MÂNDRU LUCEAFĂR al fiinţei neatinse de nici o urmă din păcatul lumesc, feciorie bine plăcută Fiului Meu, Bunul învăţător şi Blândul Iisus;† Tinereţea voastră, elanul, sminteala şi vârsta mărului necopt vă vor face să vă pierdeţi fecioria dar prin multă sârguinţă şi rugăciune veţi reuşi să clădiţi adevărata feciorie prin virtuţile minţii şi ale trupului, care o va depăşi pe ceea ce zace în gândul şi dorinţele voastre nu întotdeauna îndeplinite;† Eu sunt Lumina Crinului ce nu a cunoscut bărbat şi am avut un Fiu, dar fost-au prin prejurul meu femei care au cunoscut mai mulţi bărbaţi şi nu unul, care s-au înecat în păcatele curviei, dar prin râvna şi efortul lor, prin rugăciune şi înălţare spirituală şi-au reclădit fecioria, farul etern al dragostei pentru lumină şi nespusă bucurie;† Pentru voi, oamenii acestui pământ, sunt lu mina şi bunătatea întruchipată ce le-am primit de la Dumnezeu Tatăl şi de la Fiul Meu Iisus, şi sunt mijlocitoarea cererilor voastre între voi şi Fiu1 meu, precum şi vadul şi ancora celor ce sunt plini de păcate de care cu deznădejde vă agăţaţi pentru a nu pieri în oceanul neputinţelor voastre lumeşti şi trupeşti;† De asemeni, pentru voi, pământenii, eu sunt Soarele ce luminează zorile de ziuă, cărările împăienjenite şi pline de scaieţi în drumul vieţii ce-l aveţi de făcut, şi Mama tuturor ce vă ocroteşte şi vă acoperă cu valul său întru pavăză şi care şterge orice lacrimă şi suferinţă de pe chipul vostru şi vă curăţă sufletul întinat de păcate;† Iubiţi lacrimile ploii şi-a ochilor voştri ce se varsă curat ca apa izvorului de munte din tânguirea voastră, dar fiţi înfrânaţi şi vă aveţi în grijă unul pe altul şi cugetaţi bine la toate cele ce Ie faceţi şi zămisliţi împreună în viaţă pentru că va veni vremea să daţi socoteală pentru acestea toate ce le veţi face;† Bucuraţi-vă de lumina care izvorăşte din adevăr şi fiţi harnici în această viaţă şi milostivi cu cei aflaţi în nevoi şi neputinţă, pentru că viaţa însuşi este muncă, şi prin eforturile susţinute ce le veţi face se va lumina viaţa voastră, şi astfel veţi fi primiţi, văzuţi şi apreciaţi pentru toate câte le faceţi de Bunul Dumnezeu - Tatăl Atotputernicul a tuturor celor văzute şi nevăzute, a tuturor celor

ştiute şi neştiute ce credeţi că le aveţi secrete în inimi şi în su-fletele voastre;† Primiţi lucrarea şi taina ce va fost hărăzită de Dumnezeu în

mâinile şi inimile voastre, iar când veţi socoti că a venit vremea ştergerii prafului de pe adevăr şi veţi fi pregătiţi să primiţi şi să prezentaţi adevărul curat celor vă înconjoară în adevărata lui lumină precum şi a Dumnezeului ce1 prea luminat din ceruri fără a vă îndoi de cele multe şi rele ce le veţi primi din partea oamenilor, pentru că va veni un foc mare pustiitor care va arde Pământul şi vor mai rămâne puţini din seminţia oamenilor în urma urâceniei pustiirii ce se va bate asupra voastră;† Parfumul Raiului Adevărat îl vărs asupra voastră, dar faceţi-vă zid de apărare din credinţa voastră şi nu lăsaţi pe nimeni să vă zdruncine dragostea voastră, căci în dragostea voastră ne oglin-dim şi trăim şi noi, iar nimeni şi nimic să nu pătrundă şi să nu umbrească lumina voastră pentru noi;† Nimeni nu va putea lua putere din altă putere fără să fie desăvârşit, drept, curat şi cinstit în faţa lui Dumnezeu şi nimeni nu va putea lua lumină din altă lumină fără să depună eforturi-le necesare cu râvna ce se cuvine şi nu va putea trece pragurile cerurilor la locul unde i se cuvine după faptele ce le-a făcut pe pământ, aşa vă poruncesc vouă;† Prea Sfântul Meu Fiu, ce l-am adus în Lume prin voia lui Dum-nezeu aşa cum îl înfăţişează icoa nele într-o ceaţă de amurg, cu mâinile încleştate, cu faţa suptă, cu fruntea frământată şi sprâncenele arcuite şi ridicate în extaz de rugăciune, cu potirui în faţă primeşte-vă alături de Mine pe toţi şi vă iubim cu bucurie, cu chipurile noastre înfăţişate de pensula desăvârşiţilor pictori să ne vedeţi şi să înţelegeţi ce a fost altădată; şi-n alte vremi trecute;† Potirul este curăţenia sufletului vostru în care a fost pusă băutura răstignitului Meu Fiu de mai târziu, băutura mântuitoare pentru voi, sfărâmarea suferinţei lui Iisus şi-a multor din cei muri-tori, ce ştiu că l-aţi păstrat în Mănăstirea Neamţului, ridicată de voi în numele Acelui care a venit, Prea Luminatul Prunc Iisus;† Voi arăta oamenilor ceea ce trebuie arătat, cu toate că Ierusal-imul a stat dărâmat trei sute de ani, Şi l-am iubit şi lăcrămat cu toate că am suferit acolo pentru a înlelege diferenla între puteri Şi pentru a se vedea virtutea, claritatea, calitatea şi luciditatea epocilor;† Veni-va vremea precum s-a orânduit de către Dumnezeu - Tatăl şi cum se va vorbi despre Vladi mireşti peste veacuri dacă nu ar fi fost ce a fost peste el, dacă nu s-ar vedea ce se vede acum şi nu vă întristaţi de ceea ce vedeţi acum, deoarece lu cruri mai mari veţi vedea şi va trebui să le înţelegeţi;† Toate aceste fapte sunt legate de epoci şi oricât aţi vrea să le înlăturaţi nu veţi putea înlătura ceea ce este legat de Noi de-un veac, pentru că toate acestea pe care vi le spun trebuiau să se întâmple aşa cum au fost date;† Şi va veni vremea când voi veţi hotărî să apucaţi acele timpuri, când va fi o turmă şi un păstor, căci după cum vă spun puţini sunt cei ce vor rămâne, iar vremile ce vin vor fi din ce în ce mai grele şi mai greu de suportat şi de trecut prin ele; luaţi seamă şi nu uitaţi de cele ce vi le spun;

Mircea Vac - Secretele Zeilor sau Secretele VaticanuluiSocietatea cultural-ştiinţifică ADSUMUS Oradea 2006

25

Alexandra Lup, proaspăt absolventă a Facultații de Arte Vizuale, sectia Res-taurare-Conservare, urmează cursurile de atestare profesională pentru ocupația de restaurator bunuri culturale, in București, susținute de Ministerul Culturii si Patrimo-niului Național.

Teritoriul restaurării si conservării i-a acaparat atenția incă din ultimul an al ciclului liceal, fiind totodată pasionată de domeniul chimiei si fizicii. „Îndragostita de artă incă din copilarie , mereu curioasă de locurile cu iz istoric, am ales acest dome-niu din dorința de a pastră si proteja iden-titatea valorii artistice a bunurilor ce ne inconjoară, a istoriei și de a-i putea invața pe mai departe și pe altii, sa valorificăm impreună moștenirea patrimoniul național si nu numai. O minima dorința interioară ar trebui să existe in orice om, asupra acestui domeniu, pentru a pastra si valorifica bunurile moștenite.” Aceasta ramură a artei, are ca scop protejarea si păstrarea patrimoniului cul-tural. Un obiect degradat, e asemenea unui organism bolnav. El mai intâi trebuie investigat, diagnosticat, iar apoi supus unui tratament adecvat.

Conservatorul/restauratorul ajută la ințelegerea patrimoniului cultural, având in vedere importanța estetică si istorică a acesteia și integritatea sa materială. Multiplele investigații necesare pe care restauratorul le bifeaza intr-o fisă de res-taurare, sunt complexe si de durată.

Opera de artă supusă restaurării si prezentată in acest articol, aparține bis-ericii de lemn “Sfinții Arhangheli” din Ociu, comuna Vața de Jos, județul Hunedoara, si ii infațișează pe Sfinții mucenici Gheorghe si Parascheva.

Această icoana dublă, datează de pe la jumatatea sec. XVIII, având ca pic-tor un autor necunoscut, dar care reiese dupa analiza facută asupra scrisului, ca acesta ar putea fi de origine rusă. Icoa-na o infațișează pe Sf. Parascheva intr-o reprezentare naivă, tinând in mână o cruce, si purtând o coroană regală pe cap. Prin crucea simplă, tinută in mâna dreaptă, ne este reprezentată percepția asupra mântuirii, ea fiind un simbol esențial în creștinism dar și un important obiect de cult, reprezentând totodată Sfânta Treime (Tatăl, Fiul si Duhul Sfânt). Crucea este intâlnită în multe religi, fiind un simbol al biruinței. Coroana o situează pe Sf Parascheva la un grad de sfințenie de peste gradul 7 și este totodată simbolul muceniciei. Aura este un simbol al lumi-nii, al liniștii, al sfințeniei si al sacralității. Ramura de finic sau palmier, reprezintă buna intelegere intre oameni, asa cum este și propovăduită de Mantuitorul nos-tru Iisus Hristos. Haina Sf. Parascheva, in accepțiunea sfințeniei, cadrează cu haina purtată de Fecioara Maria. Nuan-ta albastră, a cerului, deschide viziunea asupra curațeniei trupești, dar totodată simbolizând si culoarea celui de-al 5-lea cer, pentru noi ca muritori. Albastrul este culoarea divinității, iar roșul este culoar-ea omenească. Roșul regăsit pe mantia purtată pe umeri, cadrează in același timp puritatea feciorească de stapânitoare a lu-mii, trimise de Dumnezeu pe pământ.

Reprezentarea Sf. Mc. Gheo-rghe, prin chipul plăpând și fecioresc, în accepțiunea grafică a originalului, emană bunătatea desăvarșită, exprimând totodată o clarviziune reală, ce a fost incredințată pentru muritori. Picto-rul a reușit aici portretistic o realizare deosebită, ce incubă culori găsite intr-o autenticitate naturală . Simbolistica icoa-nei, prefigurează tinerețea Sf. Gheorghe, in accepțiunea luptătorului creștin pentru omenire. Simbolistic realizat, imbrăcămintea se departajează de ținuta altor sfinți cadrând in postura hainelor țărănești, sim-ple , printr-o camasă de tip europeană, având o incadratură cu surtuc cu mâneci, incadrată in ținuta razboinicului roman, completată de pelerină, de culoare roșie, culoare a foștilor conducători de oști. Fun-dalul icoanei este de un albastru cenușiu, prevestitor al furtunilor, a caracterului raz-boinic și mare conducător de oști. Pictorul, in același timp, încadrează capul Sf. Gheo-rghe , cu aura sfințeniei, ce constituie de altfel, dreptul câștigat în luptele purtate. Acest duplex iconografic, este în-cadrat intr-o dimensiune de 24x19 cm, dimensiune care în iconografia bizantină, erau reglementate de cifre exacte, respec-tiv 24=6, cifră ce in dimensiunea kabala, reprezintă cifra benefică a lui Zamolxe, sau cifra divinității, iar 19=10=1, este cifra unitații, o cifră indivizibilă si absolut necesară, “totul intr-unul” care literal-mente, exprimă puterea unicului Dumn-ezeu. Pentru a pastra valoarea artistică a acestei lucrări, starea inițială trebuie refacută printr-un proces de restaurare re-versibil și ușor recogniscibil. Tema lucrării se referă la formele de degradare ale stratului pictural a unei icoanei pe panou de lemn, datorate depunerilor stratificate de diverse tipuri si metodele îndepărtării acestora. Pentru realizarea restaurării propriu-zise, au fost efectuate numeroase teste, analize si o cercetare microscopică pentru a decide cea mai bună cale de a aborda operațiunile de restaurare.

Jurist Marius V. Pop

Artă și Spiritualitate

26

Atitudini CiviceParteneriat sau duşmănie?

Scopul istoricilor a avut dintot-deauna un aspect educativ şi totuşi ne regăsim în ipostaza de a repeta greşelile antecedenţilor noştri sau nu învățăm din exemplele lor. Ceea ce lipseşte zile-lor noastre este abordarea raţională, pragmatică a realităţii înconjurătoare. Ca urmare greşelile din trecut se repetă. Aceasta se întâmplă datorită lipsei informaţiei, necunoaşterea evenimentelor petrecute, lipsa capacităţii de pătrundere a esenţei întâmplărilor respective, trebuie să cunoşti evenimentele trecutului foarte bine pentru ca să poţi rezolva problemele actuale. Mai jos sunt prezentate ideile unui autor destul de necunoscut, fiind con-damnat în perioada comunismului de un-eltire împotriva regimului de democraţie populară. Aladár Szoboszlai, preot catolic, doreşte reforma societăţii prin înlăturarea sistemului existent cu unul care nu este nici comunist, nici capitalist printr-un regim pluripartid, înfiinţând Partidul Mun-citoresc Creştin. Istoricul a înfăptuit o analiză a societăţii în care a trăit, mai ales a relaţiilor româno-maghiare, propunând o modalitate de rezolvare a acestora. Calea de rezolvare a raporturilor româno-maghiare priveşte rolul politicii creştine pe plan mondial pe de o parte şi structurile economice şi sociale pe de altă parte, bazate pe o revoluţie morală. Autorul susţine ideea conform căreia deşi se vehiculează de mai multe decenii despre o duşmănie româno-maghiară şi neîncetate conflicte ale ce-lor două popoare, adevărul este cu to-tul altul. Istoricul susţine că nu ar fi fost posibilă convieţuirea româno-maghiară multiseculară în aceste condiţii. Autorul a fost condamnat la în-chisoare pentru atentat împotriva regi-mului existent în România şi la integri-tatea statală. La 33 de ani a fost executat. Acţiunea iniţiată de Aladár Szoboszlai se încadrează în încercările reformatoare din acea epocă. Autorul susţine că mo-dalitatea de rezolvare a diferendu-lui fundamental româno-maghiar este confederaţia, această idee regăsindu-se şi în programul Partidului Muncitorilor Creştini. Autorul susţine că în ciuda propa-gandei oficiale, în pofida liniştii aparente a comunităţilor, a tăcerii şi neabordării unor aspecte sensibile ale convieţuirii, aceste raporturi româno-maghiare nu au fost reglementate în aşa fel încât ambele părţi să fie mulţumite. Acesta susţine că prie-tenia dintre un român şi un maghiar ţine doar până când nu trec să discute

despre problema româno-maghiară, căci atunci simt că îi desparte o prăpastie uriaşă, iar distanţa este de nesurmontat. Autorul ni se înfăţişează ca un istoric cu o bogată experiență de viaţă, care a ex-perimentat pe propria piele ineficienţa şi inutilitatea acţiunilor ce vizau dobândirea sau redobândirea Ardealului, care au cul-minat cu evenimente tragice în decursul celui de-al Doilea război Mondial. Szobo-szlai se simte obligat să găsească o re-zolvare şi încă una definitivă şi irevocabilă pentru această problemă spinoasă care îndepărtează cele două popoare. Întreaga acţiune se bazează pe o analiză istorică şi economică temeinică a regimului comu-nist. Referitor la această confederaţie, scrierile autorului însumează aproxi-mativ zece pagini, sunt mai mult niste eseuri, decât nişte studii, caracterizate mai mult printr-un stil publicistic, decât savant (probabil cu intenţia de a avea efect şi impact asupra afectivităţii citito-rului, nu asupra raţiunii acestiua) fiind totodată necruţător faţă de toţi cei care nu corespundeau concluziilor autorului. În cuprinsul acestor lucrări sunt abordate două aspecte importante ale realităţilor din zonă, fiind convins că România nu poate duce o politică naţională independentă decât în confederaţie cu Ungaria sau prin intermediul Europei. Autorul susţine că România nu va putea face parte din Europa decât dacă îşi reconsidera poziţia faţă de Ungaria. Într-o Europă divizată între Est şi Vest, Szobo-szlai ştia că miza cea mare este de a face parte sau nu din Europa. În acest sens au-torul face trimitere la pericolul pe care îl reprezintă pentru România expansiunea influenţei ruseşti, care vizează teritoriile româneşti din afara Carpaţilor. Acesta susţine că în viitor intere-sul ruşilor pentru zona Balcanilor va fi la fel de mare ca în vremea ţarilor, iar con-cluzia evidentă ar fi ca decât să ajungă Ardealul sub stăpânirea ruşilor, mai bine împreună cu Ungaria în Europa unită, acesta reprezentând un argument decisiv în favoarea confederaţiei. Un alt argument geopolitic al au-torului ar fi unitatea economică a celor două (cerealele, cărbunii, fierul, aluminiul, petrolul, marea). Potrivit concepţiei auto-rului, România numai împreună cu Ungar-ia, în urma confederării lor, vor putea ac-cede la Europa, în structurile occidentale, evitând pericolul rusesc. Referitor la diferenţele dintre spi-ritualitatea română şi cea maghiară, au-torul susţine contrariul, respectiv carac-

terul lor foarte apropiat şi asemănarea celor două popoare din acest punct de vedere, fiind un motiv în plus în favoarea confederaţiei. Szoboszlai argumentează în lu-crarea sa că de-a lungul istoriei cele două popoare au fost mereu înşelate de către marile puteri, care urmăreau doar pro-priile lor interese, independenţa noastră economică fiind pusă deseori sub semnul întrebării. În aceste condiţii, în loc de duşmănie, mult mai înţelept şi uşor pen-tru ambele popoare ar fi să cadă la o înţelegere între ele, decât să cadă la o înţelegere cu marile puteri. Urmărind as-pectul populaţiei, autorul concluzionează că ar fi mai uşor să se înţeleagă poporul român cu cel maghiar, decât cu ruşii sau cu germanii. Abordarea autorului este întradevăr simplistă, neprezentând în totalitate dificultăţile şi piedicile reale şi de netăgăduit în înfăptuirea acestei confederaţii. Referitor la manifestările naţionaliste ale ambelor părţi, autorul consideră că ambele naţiuni sunt tinere şi nu şi-au găsit încă adevărata menire, iar aceste manifestări nu sunt decât o dovadă de şovinism prostesc. În opinia autorului singura mo-dalitate de a ne păstra independenţa, de a progresa economic şi a ne dezvolta cultu-ra naţională se poate înfăptui prin acea alianţă care să formeze un stat comun. Acest Stat Dunărean ar consti-tui o putere central europeană de luat în seamă, aptă să ţină piept slavilor. De aici am putea deduce scopul strategic la care vrea să ajungă autorul prin această alianţă. În continuare trebuie să fim atenţi la etapele cu care proiectează au-torul această confederaţie. Ţinănd cont de sensibilităţile ambelor popoare, ar fi necesară o perioadă de tranziţie în care să se construiască un sistem politic pluri-partit şi înfiinţarea în ambele ţări a Parti-dului Muncitoresc Creştin. După ce aceste partide ar ajunge la guvernare şi ar înocula întregii populaţii mentalitatea lor în aşa fel încât să dezvolte voinţă politică fermă, s-ar putea trece la înfăptuirea concretă a confederaţiei. Szo-boszlai propunea ca modalitatea înceată, dar sigură de influenţare a cetăţenilor să fie presa, propaganda şi educaţia, prin care ambele părţi să conştientizeze necesitatea confederaţiei, a prieteniei. În aceeaşi ordine de idei, orice încercare de părăsire a confederaţiei, orice acţiune care să provoace dezbinare, disesiune se va considera drept crimă de înaltă trădare.

Politolog Felixa Micle

27

The simplest definition of the treasury states that the treasury is the bank of the pub-lic finances. Widely speaking the entire public finances take place through the state treas-ury. More specific the state treasury the budgetary process takes place within it and even more specific the execution of the budgetary process. It has different names in different countries, but its main attri-butions are basically the same everywhere. In this paper I will con-centrate on the Romanian and the American case. In the Unit-ed States of America, the De-partment of the Treasury is an executive department and the treasury of the United States federal government. It was es-tablished by an Act of Congress in 1789 to manage government revenue. The Department is administered by the Secretary of the Treasury, who is a mem-ber of the Cabinet. The Department prints and mints all paper currency and coins in circulation through the Bureau of Engraving and Printing and the United States Mint. The Department also col-lects all federal taxes through the Internal Revenue Service, and manages U.S. government debt instruments. The Inter-nal Revenue Service (IRS) is the United States federal gov-ernment agency that collects taxes and enforces the internal revenue laws. It is an agency within the U.S. Department of the Treasury and is responsible for interpretation and applica-tion of Federal tax law. In Romania it is simply known as The Treasury or The State Treasury and its func-tions are pretty similar to the ones of the USA treasury. In this paper I will try to present the circuit of the social contributions and the way they are raised in these two coun-tries.Social Security is probably the most popular government pro-gram, yet most people know al-most nothing about it. In prac-tice, Social Security’s complex bene¬fit formulas and rules

make it difficult for people to understand how their retire-ment benefits will work. It is even more complicated since it differs from country to country. And it is even more controversial since it is a do-main in permanent change. In this paper I will try to pre-sent how two different coun-tries manage their social se-curity systems, by referring to the case of United States of America and Romania. Sure, at a first glance these two coun-tries have nothing in common and don’t seem to be the best two cases to compare, a for-mer communist country and a country with a large tradition in democracy. What could they pos-sibly have in common? So are these countries really impossi-ble to compare? Is it even worth trying to compare them? Do they really have a single thing in common? Is ones’ social se-curity system better or supe-rior upon the other? These are just a few of the question that I will try to answer through this paper. One of the biggest is-sues regarding social security in both of these countries is the misunderstanding of the term. When referring to so-cial security most people may think to all the social benefits paid by a government towards its citizens entitled to them. In Romania for example social security is commonly confused with the compulsory social security contributions that in-clude: social security, social health insurance fund, unem-ployment benefit fund, territo-rial work inspectorate commis-sion, work related accidents and occupational diseases in-surance fund. Social Security actually refers to old-aged, survivors and disability, mainly the pen-sions program. Also in the United States case social security is usually conceived as a lump of federal old-aged, survivors and disability insurance, unem-ployment benefits, Medicare, Medicaid. But the American

social security system is actual-ly composed of old-aged, survi-vors and disability insurance. In the United States of Amer-ica Social Security is the most popular federal program and touches the life of every work-er in America, but most people know little or nothing about how it operates. On the following I will try to explain what Social Secu-rity is and how it operates. It all starts with a social security number. In the United States, there are no national identification cards. Instead, in the 1930s, the Social Security Administration (SSA) was cre-ated, and the federal govern-ment mandated that all legal residents and citizens must have a valid social security card. The Social Security Ad-ministration issues these num-bers to applicants who meet their criteria. A Social Security num-ber contains nine digits: the first three digits are related to the Zip Code for the area where the applicant lives at when he first applies for his card; and the last four digits are in numerical order of being assigned from 0000 to 9999. The middle two num-bers are called group numbers and are not assigned consecu-tively, but instead in groups of odd and even (02 and up for even; 01 and up for odd). Group numbers are allocated for each state. While most dis-cussions focus only on Social Security’s retirement program, Social Security actually consists of three major programs, all of which are administered by the Social Security Administration. Specifically: • Retirement. Social Security’s retirement program provides a lifetime monthly income for qualified workers once they reach their full re-tirement age. Depending on when they were born, that age ranges from 65 to 67 . The amount of retire¬ment ben-efits that a worker receives depends on his or her income while working. Workers also have the option of receiving a

lower monthly income start-ing at age 62 . To receive most Social Security retirement ben-efits, a person must be “fully insured,” which simply means that he or she has worked for a long enough time and has put enough money into the sys-tem. This is tracked using cred-its: You receive one credit for each quarter-year you work. So if you work for an entire year, you earn a total of four credits. To be eligible for retire-ment benefits, you need 40 credits. Since you can’t earn more than four credits per year, you have to work for at least 10 years to ensure full eligibility. You have to earn a certain amount of money each quarter to get a credit for that quarter. This amount increases each year to adjust for inflation . E.g.: in 2003, it was $890. It is important to note that social security retirement benefits are not intended to be anyone’s sole source of income (although this sometimes turns out to be the case). Social Se-curity benefits will generally average out to about 42 per-cent of your former wages. Personal savings and other retirement funds are ex-pected to make up the rest.

• Survivors. Social Security’s survivors pro-gram provides a monthly life-time income to the sur¬viving spouse of a deceased worker once he or she reaches retire-ment age. The amount of the monthly benefit depends on both spouses’ income while they were working. The survi¬vors program also pays benefits to children under the age of 18 and the surviving spouse caring for them. Unless they are disabled, chil¬dren’s benefits end when the last child either reaches age 18 or graduates from high school, whichever is later.

[ continuarea în numărul următor]

Spec. Adm. PublicăMarina Mercea

Social contributions: Romania and USA context

28

-

FIŢUICI ŞI MERCENARI

-

Sistemul românesc de educaţie a picat toate testele. Dascălii, la fel de slabi ca şi elevii lor, au fost învinşi la examenul de titularizare de Greuceanu şi Eminescu. Unii au fost prinşi cu fiţuici, alţii s-au re-tras înainte de examinare. Procentul foarte mare al notelor de 1 mă face să mă întreb cum s-au strecurat astfel de specimene la catedră. Acum s-a văzut, şcoala democrată se face pe bani şi pe copiat. Accesul pro-fesorilor cu note de la opt în jos ar trebui interzis la catedră, iar uniforma şcolară obligatorie i-ar face pe elevi să revină la respect faţă de instituţia şcolii. Presa din ţară informează că ţânţarul ucigaş s-ar fi întors la bălţile noastre cu meningoencefalita în ac, zvon menit să ţină vacanţă de vară în priza senzaţionalului. O nimica toată pe lîngă ştirea oficială, potrivit căreia cîmpurile patriei au fost binecuvîn-tate cu grîne din belşug anul acesta. Roţile morilor româneşti se vor învîrti cu spor la toamnă, vom avea pîine pe săturate, dacă recolta va rămîne în bătătură şi nu va fi vîndută ca în anii precedenţi. La an-tipod, Statele Unite ale Crizei s-au împru-mutat masiv de la chinezi ca să oblojească fantomele rănite ale dolarului, iar U.E. a pălmuit din nou România pentru taxa auto ilegală şi discriminativă. Munţii au venit în oraşele patriei, pe trotuare au crescut adevărate vîrfuri verzi de pepeni, pieţele româneşti sînt pline de legume şi fructe crescute cu seringa peste hotare, însă comersanţii noştri se jură că aparţin gliei autohtone. Parlamentarii au plecat în vacanţe de lux, deşi eu cred că mulţi dintre ei ar tre-bui izgoniţi cu pietre sau închişi în cuşti. Pentru că tot e vacanţă parlamentară şi norodul trebuie ţinut în priza politicii mior-itice, iar mass-media şomează la capitolul senzaţional, se încearcă fabricarea unui munte dintr-un muşuroi de cîrtiţe: plaga costisitoare a revoluţionarilor de profesie. Dacă aşa-zisul scandal cu insultarea rege-lui s-a răsuflat fără urmări (e fals că Med-vedev s-a supărat pe preşedinţie, el e un mare diplomat şi n-ar fi făcut acest lucru nici în ruptul capului: relaţia cu România reprezintă unul din vectorii politicii ruse), a venit rîndul profitorilor îmbogăţiţi pe seama evenimentelor din decembrie 1989. S-a cam terminat cu privilegiile. Vor trebui să înapoieze indemnizaţiile prim-ite pe nedrept şi vor răspunde pentru declaraţiile mincinoase. Au luat bani de la stat doar pentru că i-a împins puhoiul în stradă şi au strigat Jos comunismul!. Dacă au luptat pentru recompense financiare pot fi numiţi mercenari, nu revoluţionari.

În România n-a fost revoluţie, ci lovitură de stat sau orice altceva. Statul trebuie să-i plătească pe cei care au luat parte la lovitura de stat? Regimul a fost înlăturat nu de revoluţionarii de profesie, ci pen-tru că aşa se hotărîse la Malta. Peste 90% din certificatele de revoluţionar sînt viru-sate şi parazitate. Intră în discuţie şi un număr de douăzeci şi trei de parlamentari, care ar trebui să dea seama pentru veni-turile extreme obţinute în mod abuziv de peste 20 de ani. Interesul ţării cere să se aplice de urgenţă prin măsuri în cauză, cu reglementările de rigoare în ceea ce îi priveşte pe urmaşii victimelor şi pe cei care au un handicap în urma luptelor de stradă. România anului 1989 era una din cele mai bogate ţări din zonă, toţi românii cu capacitate juridică de exerciţiu erau propri-etari prin legea părţilor sociale, înapoiate strategic după 1990, şi, desigur, era un real pericol concurenţial pentru puterile occi-dentale care au plănuit distrugerea: Vom transfera încet dar sigur multinaţionalele noastre în ţări noi, cucerite de ideea de economiei de piaţă. Pentru moment nu ne va interesa dacă populaţia lor reprezintă sau nu un vast rezervor de noi consuma-tori. Ceea ce ne interesează este sa avem acces, în primul rînd la o mînă de lucru sclavagistă, ieftină şi nesindicalizată. De altfel, guvernele lor nu au fost instalate chiar de noi înşine? Nu fac apel la ajuto-rul extern şi la împrumuturile de la Fon-dul Monetar Internaţional şi de la Banca Mondială, care ne aparţin? Pentru a ajunge la acest rezultat, vom unelti şi vom manevra alegerea de preşedinţi care au în trecutul lor o pată. Teama de a nu fi descoperiţi, dorinţa proprie fiecăruia om ajuns la putere de a-şi menţine privilegi-ile, foloasele şi onorurile legate de noua sa condiţie, vor face din aceştia servitorii credincioşi ai poruncilor noastre� (citat din Protocoalele de la Toronto). România, zguduită azi de o mega-criză ascendentă şi multidimensională, dispunea atunci de locuri de muncă pentru toţi absolvenţii, avea un învăţămînt autentic şi performant, nu existau fabrici de diplome şi de şomeri; avea industrie şi agricultură de invidiat. Iată-ne acum conduşi de nişte bogătaşi mafioţi, cu biblioteci de dosare penale as-cunse în spatele imunităţii parlamentare şi politice. Îmi doresc foarte mult să-i văd în costume noi vărgate, pe potriva obezităţii faptelor, pe toţi cei care nu şi-au construit averile prin performanţe proprii, ci prin furturi din averea poporului. De unde au venit aceste modele deformate? E foarte limpede. Din Ameri-ca, biata de ea, la acest moment mult mai febrilă şi debusolată decît Grecia. Obama a declarat public că în curînd vor intra în inca-pacitate de plată. Evident, europenii au fost mai precauţi decît americanii şi au cheltuit mai puţini bani în războaie pentru interesul marilor corporaţii. Nu putem compara un continent cu mii de ani de cultură şi istorie, cu un unul de expansionişti fără scrupule. Maria Diana Popescu, Agero

Poezie

Avertisment

Daţi-vă jos de pe gardul sorţii,Nebunilor ce sunteţi!Au nu ştiţi voi că soarta pedepseştePe cei ca voi, ce râd de timp?

Se netezeşte şi mătasea vremiiCând cade-n falduri pe pământ...Voi aţi putea călca alături,Trezindu-vă deja bătrâni!

Cuprinşi de fericire, vă credeţiStăpâni pe Univers,Uitând că Timpul nu încheiePacturi cu muritori de rând...

N-aţi mai putea să aşteptaţi,Acum îşi face rondul soldatul Ce păzeşte gardul sorţiiŞi e păcat de tinereţea voastră...

Gravură medievală

Pe peretele din camera buniciiStă atârnată o gravură medievală.E o piaţă în care se vinde pânză,Şi alte materiale îndrăgite de domniţe.

Are în prim-plan chiar o duduieCare scotoceşte pe tejgheaDeranjând cu degetele-i curioaseSomnul mărfurilor preţioase.

Cavaleri de pe timpuri se văd în fundalÎnsoţind junele doamne.Mai în faţă se înşiră mese pe care Negustorii le-au încărcat cu brocarturi,

Piaţa-ntreagă este plinăVeacul cela e trecut,Ce păreri de rău mă-ncearcăCă nu eu sunt domniţa de atunci...Iubito, te aştept la margine de cerTe rog iubito, nu întârzia,Aş vrea să mă prinzi încă în viaţă...

Aura ConstantinGermania

Scriitori în diasporă

29

Portul țărănesc al femeilor din zona Crișului Repede aparține costumul cu catrință (zadii). Catrința originară (zadie) era țesută din lână fiind ornată cu vrâste sau cu diferite modele geometrice, în alb și negru sau, mai puțin, roșu.

Pe Valea Iadului se purta și în față și în spate , acest lucru regăsindu-se încă pe la 1930, mai ales la femeile învârstă (conform inf.M.B.). acest tip de zadii au fost încoluite cu zadia albă puțin ornată culeasă în război și apoi, în special după Marea Unire, cu cele de clot, ulterior, mătase sau catifea procu-rate din timpuri (Aleșd, Bratca, Huedin, Beiuș). Ceea ce caracterizează acest cos-tum este unitatea de concepție, izvorâtă din condițiile geografice și social economice aproape aceleași în majoritatea localităților de pe cursul superior al Crișului Repede, apoi sobrietatea, rezultată din echilibrul contras-tului alb-negru și gama cromatică redusă. În fine, portul din zona în discuție este compus dintr-un număr relativ mic de piese, toate ornamentate cu economie și discernământ așa cum întâlnim în familia mare a costumu-lui transilvan. Asta, spre deosebire de portul de pe Valea Crișului Negru, unde avem un număr mai mare de piese componente, o ornameutică mai bogată și influențe mai numeroase dar, și cel de pe Crișul Alb, care „prin bogăția cromatică și prin abundența ornamentației este chiar fastuos”. Specifice pentru zona în discuție erau pieptănăturile cu cărare la mijloc și lins peste cap . părul era împletit în două cozi, cu primă la capete, sau doar într-o coadă, la fete, care, pe timp frumos, umblau desco-perite. După căsătorie, cozile erau aranjate în conci (pă haitău sau pă roatî ) nevestele purtând părul acoperit cu batic (kișkineu, cârpă etc.). O altă pieptănătură mai veche și interesantă, este tot cu cărare la mijloc, dar cu strângerea cozilor în două coarne (coarnic) sau conciuri mici așezate desupra fiecărei părți a capului. Ca podoabe, femeile purtau, în u-rechi, țânțele(cercei), iar la gât zgardă sau lățitar, ori fetele și femeile mai cu stare, zgardă de mărgele și pițule.

Zgarda simplă era un fel de bentiță îngustă, alcătuită dintr-o „țesătură” de mărgele mici, colorate, realizând frumoase ornamente geometrice policrome. Ea are de obicei, marginile drepte, dar se poartă- mai ales în ultima jumătate de veac- și zgardă cu marginile în colțuri, având menirea de a orna și completa costumul femeiesc. Zgarda de mărgele și pițule este alcătuită din 6-7 rânduri de mărgele de culoare închisă (negru, bleumarin) între-rupte de mărgele de aceeași factură, dar de culoare deschisă(alb, albastru, roz) și de monede de argint de dimensiuni mici.

Zgărzile scumpe sunt rar întălnite în Bihor, ele având o valoare mare (prețul unei perechi de boi). Doar unele fete de nemeși, la costumul de nuntă, puratu ast-fel de coliere formate din 20-30 rânduri de mărgele lucrate din nuclee de coral sau, și mai rar, salbe din monede de aur și argint.Baticul (kișkineu, cârpă din cap) Multă vreme el era făcut în casă, în război, odată cu ștergurile(ștergarele) dosurile(un ștergar mai mic, mai puțin ornat, pentru șters vasele după spălat și pentru„învălit” mâncarea la drum sau la lu-cru), obielele și zadiile de cânepă, de cânepă și in , de cânepă sau in și bumbac etc. Era purtat pe vreme rea, friguroasă etc, mai ales de femeile bătrâne dar și de cele măritate. Se lega la spate sau sub bărbie. Ștergurile de cap erau ornate pe margini cu modele ge-ometrice și aveau bdăiț (franjuri mai mici). La finele secolului XIX și începutul secolului XX își face „intrarea” în lumea sate-lor kișkineu, baticul de cumpărat din piețe, târguri sau prăvălii. Era purtat, la început, la evenimente speciale, duminica, de sărbători sau la joc. Aveau cântare kișkineauăli pe fond negru; pentru femei învârstă și căsătorite, pe fond roșu și ulterior, albastru, pentru fete și tinere neveste. Aveau un colorit variat și bogat și modele florale. Tot în aceeași perioadă apare și kișkineul de păr sau cârpa de păr, dintr-un material de bună calitate, durabil și puternic înflorat, cu jurî, în general de culoare roșie pe fond negru. Gluga - era realizată în casă, din același material ca straițele (traistele) adică din lână și cânepă, fiind utilizate pe vreme ploioasă sau iarna. Acoperea capul și cădea în spate, până pe umeri. Pe la mijlocul se-colului trecut mai era folosită doar de fe-meile învârstă. Dufla - folosită pentru învelitul capului și a părții superioare a bustului în vremile friguroase. Dufla avea dimensiunile unei fețe de masă, fiind realizată din fir gros de bumbac într-o țesătură tip tricot. Pe mar-gini avea franjuri; se fabrica industrial într-o singură culoare (negru, maro, albastru etc). „Rochia într-una” Contemporană cu baticul din

ștergură este rochie într-una sau împrinsă, la care poalele sunt prinse în continuarea spăcelului, făcând așadar, corp comun. Materialul întrebuințat este pânza de cânepă sau cea învălită. Gura cămășii (rot’ii) era în față, la mijloc, iar gulerul este foarte îngust; mânecile pornesc din guler și se termină într-o manșetă realizată din crețuri, numită pumnatâ (pumnaș), care, la rândul ei se poate termina cu un mic volan, provenit din material, care după ce a fost încrețit, este lăsat liber. Ornamentația era dispusă orizon-tal pe gulerul îngust și pe mâneci (peste cot și pe creții pumnatei; ulterior pe mâne-ci, decorațiunile se realizau vertical în 1-3 șire). Motivele erau geometrice realizate în „tehnica pe dos” la șirul de peste cot. Foile rot’ii (lații) sunt unite prin cheițe, numită cusătură pe margini sau codrițî, iar culorile folosite sunt roșul, negrul și mn’erău. O descriere mai plastică și exactă o realizează Maria Bocșe:„croiul cămășii lungi se realiza din drep-tunghiuri de pânză țesută în casă, doi lați pentru pieptul cămășii, un lat pentru spate și câte un lat pentru mâneci. Sub barț se introducea un petic de pânză, triunghiular boschiță, sau lărgitură care dădea lejeritate mânecii. Piesele compo-nente erau încrețite laolaltă pe fir de ață groasă, formând gâtul sau gulerul cămășii, peste care se adăuga o bentiță îngustă, cu cusături geometrice decorative. La încheieturile mâinii, mâneca era încrețită sub un pumnar îngust. Peste crețuri, pe o porțiune de 10-15 cm, se realiza cusătura decorativă pe fire numărate, scăfătura lată, tivită cu colțuri de cipcă sau cu o fodră îngustă. Compozițiile ornamentale ale cămășii bătrânești se raportau întotdeau-na la liniile de croi, fiind subliniate de broderia dantelată a cheițelor, care mas-cau cusăturile de îmbinare. Ornamentul fiind, discret, de la guler era armonizat cu șirul lat de pui pe brâncă, cusături decora-tive de-a lungul mânecii sau cu șirul peste cot, realizat de-a latul mânecii. Motivele geometrice – roata, cocârja, calea rătăcită, călița fără gătat, pana – erau brodate cu fitău alb la cămășile fetești sau năbrasc, adică fir răsucit alb-roșu sau roșu-vânăt, la cămașa bătrânească. Marca de vârstă o dădeau nu numai culorile, ci și amplitudi-nea decorului brodat”.

[continuarea în numărul următor]

Portul țărănesc al femeilor din Bihor

- fragmente din studiul unui vast document -

Miron Blaga, Octavian Blaga, Ioana Urs

30

Memoria Istoriei

Cele mai vechi ştiri despre oraşul de pe malurile Crişului Repede ne parvin din secolul al XII-lea, prima sa atestare documentară fiind consemnată în anul 1113 într-o diplomă a abaţiei benedic-tine din Zobor. Contextul în care este menţionat întâia oară toponimul Oradea (Varadinum) a fost pricinuit de incursiuni-le repetate şi distrugătoare ale prinţului morav Svatopluk, în calitatea sa de aliat al împăratului german Henric al IV-lea, asu-pra unui număr însemnat din aşezările de pe Valea Vahului şi a Nitrei (din Slovacia de azi). În partea finală a documentului, prin-tre cei invocaţi ca putând depune mărturie despre desfăşurarea evenimentelor, sunt pomeniţi şi episcopul Syxtus Vvaradiensis şi comitele Saul de Bychar. Spre deosebire de multe alte oraşe medievale care s-au născut ca urmare a unor întemeieri, Oradea a fost rezultatul unei evoluţii ce s-a întins pe o perioadă de mai multe secole ce a culminat cu unirea într-un singur nucleu, la jumătatea veacu-lui al XIX-lea, a tuturor aşezărilor ce au luat naştere în jurul cetăţii (Olosig, Oraşul Nou, Subcetate şi Velenţa). În lunga sa existenţă urbea a cu-noscut atât momente de dezvoltare economică, comercială culturală etc. cât şi de cumpănă, pricinuite îndeosebi de ata-curile turceşti asupra cetăţii şi a zonelor în-vecinate ale acesteia din anii 1474, 1598, 1658 şi 1660, sau cel austriac din 1692, ce au adus cu ele pagube majore şi regres. Cu toate acestea, bilanţul final a fost unul poz-itiv, graţie unui întreg concurs de factori oraşul reuşind să devină unul din cele mai importante din vestul spațiului românesc şi, fără nicio exagerare, din cel central-răsăritean al Europei, evidenţiindu-se mai cu seamă ca un puternic centru politic, economic, şi judecătoresc. Asupra celui din urmă aspect ne propunem şi noi să insistăm în rândurile de faţă. Încă de la începuturile sale orașul a îndeplinit o serie de condiţii care i-au per-mis ulterior să se constituie într-unul din cele mai însemnate scaune de judecată de pe teritoriul regatului ungar şi, mai apoi, al Transilvaniei, când acesta va deveni în 1541 principat autonom sub suzeranitate otomană. Elementele decisive care au contribuit la aşezarea ei pe o asemenea poziţie au fost strâns legate iniţial de înte-meierea aici de către regele maghiar Ladis-lau I cel Sfânt (1077-1095) a unei mănăstiri dedicată Sfintei Fecioare Maria, de sanc-tificarea sa în 1192 şi, mai apoi, aşezarea rămăşiţelor sale pământeşti lângă amin-

titul lăcaş şi, în fine, de ridicarea între anii 1342-1370 a unei grandioase catedrale gotice cu o lungime de aproximativ 70 de metri, flancată spre vest de două turnuri masive. Caracterul covârşitor bisericesc-religios al tuturor acestora se explică lesne dacă pornim de la premisa că de-a lungul întregului ev mediu (în doze mai mici chiar şi multă vreme după aceea) istoria drep-tului şi a sistemului judiciar în particular a presupus existenţa şi intervenţia sfinţilor „la tot pasul”, precum şi desfăşurarea pro-ceselor în interiorul sau în apropierea unor lăcaşe de cult. Folosit încă de dinaintea creşti-nismului, jurământul avea drept scop „in-vocarea divinităţii ca martor sau garant în sprijinul unei afirmaţii făcute de cel ce jura (...) totdeauna însoţit de gestul ridicării mâinii drepte” . Ulterior, încet-încet, s-a constituit obiceiul depunerii jurământului cu mâna pe altar, pe un text sacru sau pe re-licve; amintitele atuuri invocate în rânduri-le de mai sus, la care s-au adăugat ridicarea catedralei din cetate la 25 august, printr-un privilegiu acordat de papa Bonifaciu al IX-lea, la rangul bisericilor San Marco din Veneţia şi Santa Maria Portiuncula din As-sisi, au oferit Oradiei un bun teren pentru afirmarea sa ca centru judecătoresc de primă seamă, lucru dovedit printre altele şi de creşterea spectaculoasă a numărului de pelerini veniţi aici din diferite regiuni pentru reculegere sau pentru probarea nevinovăţiei în felurite cauze judiciare. „Registrul de la Oradea” (Ritus exploran-dae veritatis, quo Hungarica natio in dire-mendis controversis ante annos trecentos et quadraginta usa est, et eius testimonia plurima, în Sacrario sumi templi Varadien, reperta), „un document de o însemnătate deosebită prin amploarea şi varietatea lui” în care au fost înscrise laconic, dar cu multă grijă, felurite pricini de judecată din-tre anii 1208-1235 şi supunerea la proba fierului roşu e cea mai bună dovadă în acest sens. Importanţa documentului e cu atât mai mare cu cât acesta s-a dovedit a fi singurul registru din literatura juridică a Transilvaniei şi chiar a regatului ungar din cursul secolului al XIII-lea care oferă date precise asupra justiţiei penale şi a celei civice. În aceste condiţii Oradea devine singurul oraş căruia i se poate schiţa un tablou al vieţii judiciare din acea perioadă. În pofida acestei stări de fapt putem afirma că „Registrul de la Oradea” a rămas mult timp „acoperit de praful gros al uitării”, nebeneficiind de un in-teres aparte nici din partea istoriografiei române ori a celei maghiare. Odată „de-

scoperit” însă şi publicat în limba română şi maghiară acesta şi-a dovedit la scurt timp însemnătatea mai cu seamă ca iz-vor istoric (oferind informaţii despre viaţa politică, agrară şi socială, despre strati-ficarea socială a populaţiei şi starea ei materială, despre existenţa cnezatelor româneşti etc.) şi juridic (descriind reguli-le procedurale ce se cereau urmate în ca-zul unui proces, în aplicarea probei fierului roşu, etc.). În total „Regestrum Varadinense” cuprinde un număr de 389 de descri-eri ale unor litigii şi judecări a lor în faţa capitlului de la Oradea, îndeosebi prin su-punerea la ordalii, precum proba fierului roşu (judicium; ritus exameni ferri canden-tis), jurământul la mormântul Sfântului Ladislau ori în biserică la altarul aceluiaşi rege (din păcate însă, Registrul nu oferă informaţii exacte în legătură cu modul pro-priu-zis de efectuare al acestuia; se presu-pune însă că avea un caracter extraordinar şi că întâi jura reclamantul şi pe urmă învi-nuitul). Obiceiul ordaliilor era aşadar just-ficat de credinţa intervenţiei divine pentru a dovedi vina sau, din contră, nevinovăţia celui acuzat de fel de fel de fapte. Cel care hotăra proba folosită într-un anume caz era judecătorul, fără ca acesta să fie nevoit câtuşi de puţin să ţină cont de părerea vreuneia din părţi. Mai apoi pristaldul (sau pristavul) condu-cea părţile la locul destinat pentru apli-carea probei unde acestea erau nevoite deopotrivă să i se supună, de unde re-zulta obligativitatea înfăţişării. Acest lu-cru rezultă foarte clar, de pildă, din cazul prezentat „Smeritului convent al bisericii de la Oradea (...) de unul cu numele Zoba”, în 1221, care a adus la cunoştinţa înaltului for plângerea unor localnici din satul Thozar (fost sat în comitatul Vas din Ungaria de azi) în legătură cu „nişte slugi ale regelui” şi anume Czuna şi Grigore din satul Caku (actualmente Tyak, în Ungaria) care au încălcat pământul unei cetăţi pe care localnicii îl aveau foarte probabil în folosinţă. Cazul, ajuns iniţial la cunoştinţa comitelui palatin Nicolae, l-a determinat pe acesta să trimită „amândouă părţile, cu pristavul numit Simion, fiului lui Wid (...) pentru proba fierului roşu la Oradea”. De obicei ziua aleasă pentru judecată era duminica. În cazul în care una din părţi absenta din motive neîntemeiate, ordaliile se desfăşurau doar în prezenţa părţii adverse.

Prof. Ioan Ciorba[continuare în numărul viitor]

Oradea, scaun de judecată

31

Războiul pentru reîntregirea neamului românesc din anii 1916-L919 a îndoliat zeci şi sute de mii de familii. Recunoştinţa individuală, dar mai ales cea colectivă, pen-tru faptele eroice ale ostaşilor răpuşi pe front, dar şi al populaţiei civile s-a materiali¬zat, spontan şi entuziast, prin ridicarea de monumente, simboluri de cinstire a eroilor şi martirilor. În mai toate aşezările rurale şi orăşeneşti au luat fiinţă comitete de iniţiativă, care şi-au propus, prin contribuţii benev-ole, după posibilităţile materiale locale, să înalţe monumente în cinstea bravilor fii răpuşi în război şi în timpul războiului. Aceste monumente de for public, care au supravieţuit timpului istoric, multe dintre ele dispărute fără urmă, din păcate, au valenţele unor veritabile testamente, ori cărţi de învăţătură pentru generaţiile prezente şi viitoare ale neamului românesc. Despre un astfel de monument, mai puţin cunoscut şi dispărut fără urmă, dorim să aducem câteva desluşiri în rândurile de mai jos. Cercetările efectuate în fondul documentar Prefectura Judeţului Bihor, inventar nr. 1466, au scos la iveală un grupaj de câteva documente din anul 1941, care demonstrează că în co-muna Marghita a existat, în perioada interbelică, un monument închinat unor martiri asasinaţi mişeleşte pentru înfăptuirea ide-alului unităţii naţional-statale. Prin adresa nr. 671 din 14 ianuarie 1941, Ministerul Cultelor şi Artelor, înştiinţa pe prefectul judeţului Bihor că, la Direcţiunea „Uzinelor Solvay” din comuna Ocna Mureşului, judeţul Alba, se aflau în păstrare o statuie şi trei basoreliefuri, aduse din comuna Marghita, judeţul Bihor, cu ocazia retragerii, de către o companie de jandarmi a Diviziei a 16-a. Statuia reprezenta un bărbat gol, legat în funii şi pare a semnifica „Ardealul robit”. Basoreliefurile îl reprezintă, se preciza în adresă, pe preo-tul român unit Mihai Dănilă din Dijir şi (x- trei ţărani din salcie Săuleni (?) şi Barbu. In finalul adresei, se solicita sprijinul prefect-ului de Bihor în vederea recuperării statuii şi amplasării acesteia mir una din localităţile situate la frontiera vremelnică instituită prin I )iclalul de la Viena. In referatul întocmit de către şeful Ser-viciului Administrativ din cadrul Prefecturii judeţului Bihor se propuneau două variante de amplasare: punctul de frontieră Ciumeghiu sau oraşul Beiuş, unde se aflau numeroşi refugiaţi . In răspunsul formulat de prefect, la 24 februarie confirma fap-tul că statuia şi cele trei basoreliefuri au fost aduse clin comuna Marghita şi că ele reprezintă pe preotul român unit Mihai Dănilă din Dijir şi pe trei ţărani din Satu-Barbă. După estimările Serviciului Tehnic al judeţului Bihor, transportul ar costa cea. 10000 lei, iar ridicarea monumentului pe un soclu nou cea. 30-40000 lei, sumă de care bugetul judeţului nu dispunea, motiv pentru care se solicita ministerului alocarea resurselor financiarei Ministerul Cultelor şi Artelor comunică la 5 martie 1941 că nu dispune de fondurile necesare, urmând ca prefectul de Bihor să dea dispoziţii privind transportul monu-mentului şi instalarea lui în comuna Ciumeghiu. Dispoziţiile de rigoare au şi fost transmise de către pre-fect, prin ordinul nr. 8345 din 28 aprilie 1941, pretorului plasei Crişul Negru. Potrivit procesului-verbal redactat în Ciumeghiu la 5 mai 1941, comisia desemnată să analizeze această situaţie a declinat oferta făcută, motivând că această comună, având 2500 de locuitori, în majoritate agricultori, nu este în măsură să aco-

pere din bugetul propriu cheltuielile necesare, mai ales că din anul 1940 începuse construcţia noii biserici ortodoxe, precum şi o nouă sală de învăţământ. în această situaţie, Prefectura Bihor se pare că a optat pentru iniţierea unor liste de subscripţie, prin rezoluţia din 23 iunie 1941, situaţie valabilă şi pentru repunerea pe un soclu nou a statuii ecvestre a Regelui Ferdinand, adusă de la Oradea în 1940 şi depozitată în curtea Şcolii Normale de Fete din Beiuş. Din acest moment înceteză orice informaţie documentară, orice corespondenţă legată de acest monument. Datele sumare şi suficient de confuze rezultate din aceste documente ne-au îndemnat spre o investigare, retroactivă şi de durată, în arhiva instituţiei noastre în vederea identificării gen-ezei şi semnificaţiei monumentului. Monumentul intitulat „Pentru Patrie” a fost realizat din iniţiativa primpretorului dr. Traian Drugariu în memoria celor cinci martiri din zona plasei Marghita, asasinaţi în primăvara anu-lui 1919 pentru sentimentele lor naţionale?. Realizare a sculptorului Dănilă Adriţoiu din Vaşcău, mon-umentul a fost dezvelit la 4 noiembrie 1935 în parcul din centrul comunei Marghita, având laturile 1 m şi înălţimea de 7 m, iar costurile s-au ridicat la suma de 160000 lei». Sunt cunoscute împrejurările în care a fost asasinat de ătre secui, la 14 februarie 1919, preotul Mihai Dănilă din Dijir, undeva la jumătatea drumului ce leagă Dijirul de Maghita, prin împuşcare cu 5 focuri de armă. Ceilalţi martiri care au inspirat realizarea grupului statuar sunt: Ioan Farcaş, primar în Satu-Barbă, tată a 7 copii, împuşcat de secui la 19 aprilie 1919; han Chereji, plugar în Satu-Barbă, delegat oficial la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, împuşcat de secui la 19 aprilie 1919; Vasile Filip originar din Lazuri de Beiuş, teolog-învăţător în satul Bogei, asasi-nat de secui la 18 februarie 1919 şi Florian Popovici din Sânlazăr, împuşcat de gardiştii bolşevici, de faţă cu soţia şi copiii minori. Mai cunoaştem un amănunt semnificativ, de ultimă oră, din mărturia scrisă a domnului Orţan Miron, născut la Dijir în 1933, care relatează că, de câte ori mergea cu părinţii la târgul din Marghita, tatăl său oprea căruţa în dreptul locului unde fus-ese împuşcat preotul martir, situat între Dijir şi Iteu, marcat până în anul 1940 cu o prăjină înaltă de 12-15 m, fixată într-un soclu de beton, îşi făcea semnul Sfintei Cruci şi rostea: „Doamne iartă-l pe Dănilă, căci a fost un martir”. Acest cetăţean de toată isprava s-a adresat Direcţiei Judeţene Bihor a Arhivelor Naţionale cu rugămintea de a i se elib-era un act oficial, care să confirme martiriul preotului Dănilă, ca punct de plecare în demersul său de a ridica o troiţă, pe propria cheltuială, în memoria acestuia.

Dr. Bujor DulgăuDirector al Arhivelor Naționale Bihor

Monumentul reîntregirii de la Marghita

32

ROMÂNIA FARMACIA LUMII

Prezentăm în premieră din lucrarea distinsului profesor dl. Tudor Diaconu „Medicina sacră- Miracolul medicinii geto-dace” – câteva metode de tratamente na-turiste din timpul strămoșilor noștrii care de-a lungul mileniilor au fost folosite cu succes pentru vindecarea tuturor bolilor și mai mult au fost folosite pentru vinde-carea unor boli, așa-zise astăzi, incurabile. Autorul lucrării, nu este medic, ci profesor, filolog și filozof, mai bine spus un împătimit cercetător care, printr-o cerc-etare asiduă, pluridisciplinară, care practic a avut două morți clinice, din cauza medi-cinei de astăzi care a fost neputincioasă – acesta a reușit să se trateze cu ajutorul plantelor. Așa după cum afirma distinsul profesor Tudor Diaconu după două pre-inracte : „am aflat la timp planta și după câteva băi, iată-mă din nou sănătos”. În ce constă de fapt vindecarea propriu-zisă și care este planta minunată care a dat aceste rezultate...? Ne spune însuși profesorul tudor Diaconu într-un in-terviu realizat în Argeșul, din Aprilie 1997 : „Planta care i-a adus vindecarea este Sal-cia plângătoare – Salix alba, care redă forța vitală, deci reface funcțiile importante ale sistemului cardio-vascular, a bioritmului organismului uman.Rep.: Și totuși cum se folosește aceasta ...? prin ceaiuri, baie?T.D.: Numai baie. Nu putem ști ce doză trebuie de la individ la individ […] deci se fierb 6 smicele de salcie (vedeți ca numai una este cea bună , cea care face o „gamă”, un vâsc al ei, „mătura vrăjitoarei” din bas-mele populare românești) pentru că nu se știu reacțiile pierderilor sau transformările prin fierbere, mai adaug 6 smicele nefi-erte. Temperatura băii nu va depăși pe cea a corpului, iar după 30 minute de stat în baie, se iese din baie fără a folosi pros-opul și se intră într-un halat în care se stă 30 minute în stare de odihnă. Omul este revigorat de plantă. Și totul este bine.” (În-tre limba vorbită de Adam și Eva și Tratatul de medicină naturistă, pag.5-6)

GETO-DACII ȘI SECRETELE MEDICINII SACRE

Așa după cum bine se știe din tradiția vremurilor au existat și există leacuri băbești, care folosite la timp, cu bunaștiință sub coordonarea terapeuților au dat rezultate spectaculoase pentru cei suferinzi. Încă din vremuri imemora-bile „babele doftoroaie” aveau conform calendarului dacic perioadele pentru recoltarea plantelor foarte bine stabilite. Toată această știință a folosirii plantelor prin ceaiuri, alifii, erau validate de știința

sihaștrilor, care trăiau izolați prin sfintele mănăstiri în munți și pe înălțimi. Așa după cum este cunos-cut în timpul geto-dacilor, religia cea făcătoare de minuni s-a dezvoltat o dată cu magia și descântecele. În același timp „atotștiutoarele” foloseau diferite fito-terapii și recomandau ținerea posturi-lor fără hrană care reprezenta o rețetă binefăcătoare pentru sănătatea oame-nilor. Putem afirma în același timp căci în sate un rol deosebit îl aveau preoții care prin asceză recomandau de asemenea plantele pentru leac, considerând în același timp textele biblice că ar fi adevărata mană pentru tratarea bolilor și în același timp aceste texte trebuiau citite și perce-pute cu ochii minții. Analizând în același timp me-dicina practicată de preoții lui Zamolxis în care se stipula : „Tu să propovăduiești înțelepciunea și dreptatea lumii” se reiterează aspectul căci misterul get reprezenta o permanență a Dumnezeirii care se află în sufeltele tuturor murito-rilor- ei se credeau nemuritori așa cum de altfel era reliefat și in textul lui Herodot : „iată cum se cred nemuritori geții: ei cred că nu mor și că acel care dispare din lumea noastră se duce la zeul Zamolxis. Unii din-tre ei îi mai spun Gebeleizis .” Merită amintit faptul căci monoteismul religiei dacice în contradicție cu legea rabinică creează o confuzie voită și un fals prin omisiune pervertind adevărul, reiterând confuzia iudeu-evreu care înseamnă creștin, ascunzând vicle-nia relației monoteiste unice Zamolxis-Iisus, așa cum de altfel rezultă din tra-ducerile Paliilor românești precum și a traducătorilor Bibliei. Analizând cu multă răbdare perio-dicitatea înființării primelor școli și reguli a deontologiei medicale , aflăm de la Ovidiu și Hipocrate , primele amulete și truse med-icale din bronz, care demonstrează prin cercetările întreprinse la Poiana și Ocnița căci actul medical în sine era folosit încă din timpul geților. Istoria consemnează de asemenea folosirea săgeților cu otravă procurată de la daci (Dio Cassius- Historia romană) , consemnându-se în același timp denumirea plantelor străvechi și în litera-tura vedică. Exemplificăm în acest sens tra-tarea câtorva boli conform tratamentelor naturiste lăsate de la geto-daci:

Leacul astmului bronșic:

Este recomandat pentru trata-ment 7 plante medicinale astfel: negrilică, ciumăfaie, captalan, cârcel, laptele câi-nelui, nalba mare și visnaga. Mai poate fi folosit de asemenea ciuboțica cucului, lumânărica, lichean de piatră precum și apiterapia. Pentru credibilitatea celor afir-mate prezentăm mai jos din decriptarea Codului getic:

t a u o m i c r o n 1073:5982-2-14 Nou scria tocat cu negara,

a c c e n t g r a v 216-6-310-7-54798 mură de lupoic normal .

d e a s u p r a l u 3-2-4-589:12-1-9106 l o m i c r o n a l 745-1-82639-4-101 Rezultanta matricei lingvistice: „Nou scria, tocat cu negară, mură de lupo-ic normal ista Preda fu Laia fiul asthma getă mi-i Fagu, răul, iată află-l UOM Kirom găsim” – cifric iată că leacul astmului este fagul. (Leacul astmului bronșic, pag.31-32, Medicina sacră).

Pirul- dușmanul hepatitei

În baza perceptelor studiului făcut de dl.Tudor Diaconu se reiterează ideea de la Pliniu care afirma că boala se lecuia cu aur. Piese de aur înmuiate în vin. După trei pahare băute noaptea se vindeca boala, în mitologie. Descifrăm codificarea geților prin pir:

e t a c m i c d e a 510673-1-8921:4Maica dete cu pirul

s u p r a l u i e t 2-6-38476-8-1910:5 Set acipion sacra

a p i o m i c r o n 76-2-23910:5148a ta Nucet

a c c e n t u a t a 8-14-910-1-57346-5-21călugăra aflași

l f a v i r g u l a 9871069:123456-3fiul Mag.

a l f a s i g m a 2541:837-2-

Rezultanta matricei lingvistice: Acest leac l-am găsit prin anii 1969 și neaflându-l în farmacii, am făcut băi în pir după o perioaadă îndelungată de trata-ment cu meteonină brânză de vaci.

[Continuare în numărul viitor]

Ing. Mircea Vac

Farmacia naturii

33

„Oglinda dintre milenii, această spectaculoasă «oglindă oraculară» cum o mai numeşte scriitorul Nico-lae Iştoc este precum o fotografie transparentă prin care se vede atât trecutul cât şi viitorul”.

(Florian Lazăr)

„Ajuns la cea de-a douăsprezecea carte, scriitorul Nico-lae Iştoc, se dovedeşte a fi un adevărat „fluviu”. Generaţiile viitoare îl vor iubi şi se vor îndrăgosti de Darlihgtonia.”

(Alexandru Priboieni)

„În Oglinda dintre milenii, Nicolae Iştoc aduce din nou în bătaia puştii, întreaga societate românească, întreaga clasă politică românească, întreaga mizerie şi umilinţă în care se zbate necontenit românul.”

(Cătălin Dionis)

Redacţia:Redactor Şef: Ing. Mircea Vac.Secretar general de redacţie: Dr. Ec. Lucia Pojoca.Redactori: Prof. Univ. Dr. Ing. Mircea Vereş, Conf. Univ. Dr. Dumitru Draica, Jurist Marius V. Pop.Consilier editorial pentru limba engleză: Conf. Univ. Dr. Dan Popescu.Redactori asociaţi: Dr. Zoia Bitea, Politolog Felixa Micle, Spec. Adm. Publică Marina Mercea.Tehnoredactare: Student Mirela Victoria Barbu.Grafică: Marius V. Pop

www.rouacerului.eu

Responsabilitatea opiniilor, ideilor şi atitudinilor exprimate în articolele publicate revine exclusiv autorilor lor.

Domnul Tudor Alexandru Ursente, dubutează cu volumul de versuri – Lemon Vodka – apărut la editura Arca din Oradea, în anul 2010, lucrare prin care firea adolescentină penetrează cu mult curaj și hotărâre – parnasul poetic. Tematica abordată, incubă gânduri și trăiri sufletești ale generației începutului de secol XXI, reiterate sub forma culorilor pastelistice care transnotează imagistic – ieșirea inocenței din starea febrilității de la întuneric – la lumină. Se vizualizează apote-otic ridicarea la înălțimile celeste ances-trale „lumina care vine din fum”: „lumină din sufletele goale / lumina prăjită-n scrum / lumina pe buzele tale, / și-n ceruri... și acum! /”. Motivație egocentristă și iluzorie asupra formării centurii fotonice la nivelul cerurilor ; pentru fatidicul sfărșit al începu-turilor. Elegiatic, poetul trece de la „Cân-tecul de leagăn” – la iubire, etapizat, fo-losind propriile trăiri, simțind unicitatea singurătății, dar în același timp, emotiv primește casetarea sufletului cu pietrele prețioase ale dragostei neîmpărtășite. Lucrarea în sine conține un limbaj elevat, fiind construită aritmic, folosind

uneori tastatura octavică structurală, cu rimă bitimbică în oglindă, ceea ce denotă deja formarea unui stil propriu.

Ne bucură nespus de mult apariția acestei lucrări, care chiar dacă aleato-riu folosește algoritmul poetic, consider că poetul T.A.Ursente cu vocea timbrică, puternică are multe de spus în lucrările vi-itoare. Mircea Vac

ISSN 2247-8280

34