8/17/2019 Crucea Jertfei

1/2

Preaiubitii mei, contextul credintei pe care il traim astazi nu este diferit de niciuna

dintre conditiile istorice pe care le-au trait inaintasii nostri. Si, referindu-ma la acest lucru, as

dori sa cobor pana in perioada increstinarii acestui pamant, prin predica Sfantului Apostol

Andrei, cand erau botezati stramosii nostri. De la Matuitorul Iisus Hristos si pana astazi,

 putine au fost momentele in care credinta sa fie traita fara ispite. Daca acestea nu veneau din

 partea puterii politice, apareau chiar in interiorul bisericii. In primul mileniu crestin credintacea dreapta s-a curatat prin focul sinoadelor ecumenice, s-a curatat de toate ereziile. e

vorbeam ieri tinerilor de la !ucuresti despre aratarea minunata a "rucii pe bolta cereasca in

anul #$%, cand fiul Sfantului Imparat "onstantin cel Mare a cazut in erezia ariana. &atal sau a

fost convertit de la pa'anism la crestinism prin aratarea minunata a "rucii in amiaza deasupra

soarelui, aparand pe cer si inscriptia (In hoc si'no vinces) adica (Sub acest semn vei invin'e)

iar fiul sau, imparatul "onstantiu, a fost mustrat pentru indepartarea de la credinta cea

adevarata, de la credinta ortodoxa, Dumnezeu trimitand semnul "rucii, care s-a intins pe o

suprafata de peste * +m, de la ol'ota pana la Muntele Maslinilor, si a ramas intiparit pe cer

zile. Aceasta aratare minunata noi o comemoram in fiecare an in data de mai, cand a aparut

"rucea la Ierusalim.

Desi'ur, facand fata provocarilor lumii de astazi, trebuie sa ne raportam intotdeauna laSfintii Parinti. De pilda Avva Pimen in Pateric, iar mai tarziu Sfantul Serafim de Sarov, isi

indemnau ucenicii care cautau solutii la problemele lumii contemporane, sa devina prin

 puterea "rucii ei insisi lumina, pentru ca cei din urul lor sa se mantuiasca prin marturia lor,

 prin marturia cea adevarata. "ea mai buna marturie pe care o putem da in lumea de astazi este

cea pe care o impartasim prin puterea modelului, iar Harul dumnezeiesc care ni se

impartaseste prin "ruce devine lucrator nu doar prin cuminecare, ci si intru comuniune, in

apropierea unora cu altii, si mai ales, a tuturor cu Dumnezeu. De aceea trebuie sa mer'em pe

drumul "rucii, asa cum a mers Mantuitorul Iisus Hristos purtandu-Si crucea, trebuie sa-

urmam si noi cu toata credinta si cu toata straduinta, fiindca nu putem aun'e la limanul

mantuirii decat purtandu-ne crucea noastra. Asa cum Mantuitorul Iisus Hristos si-a purtat

crucea din iubire fata de noi, la randul nostru si noi trebuie sa ne purtam crucea si sa ne

 ertfim in iubire fata de Dumnezeu si in iubire fata de aproapele nostru. /iindca numai prin

asumarea "rucii este posibila invierea sufleteasca. Invierea sufleteasca este posibila doar prin

 patimire, iar patimirea este un cuvant foarte profund. 0ine din limba 'reaca si inseamna

suferinta. Patimirea nu trebuie neaparat sa fie fizica ci in mod deosebit trebuie sa fie una

sufleteasca.

Daca trupului i se 'asesc tot felul de remedii, omului contemporan ii sunt necesare

remediile credintei pentru a-si limpezi si alina patimirile sufletului. Si'ur ca nu se poate

inviere sufleteasca fara patimire si asumarea crucii. Dar pentru aceasta trebuie sa ramanem

intr-o le'atura permanenta cu Dumnezeu, Daruitorul a tot binele. 1l lucreaza prin stiinta Sa

 profunda. Avem incredere totala in stiinta Sa vindecatoare, in stiinta Sa medicala. Iarvindecarea se realizeaza mai intai la nivelul sufletului. De aceea vorbim de vindecarea

sufleteasca pentru a ne 'asi alinare trupeasca in suferinta noastra, pe care Dumnezeu o

in'aduie. Dar totodata trebuie sa rabdam si rautatea lumii si Hristos ne indeamna sa ne

'andim la "ruce, sa privim "rucea pentru a birui rautatea acestei lumi.

e spuneam aseara studentilor ca prin cruce nu trebuie sa intele'em doar suferinta.

"rucea este in primul rand semnul iubirii milostive a lui Dumnezeu, semnul biruintei asupra

mortii. 2oi nu asimilam crucea doar cu suferinta. &eolo'ia ortodoxa vede Sfanta "ruce a lui

Hristos ca fiind lemnul cel binecuvantat pe care Hristos a murit imbratisandu-ne. Iar Sfintii

Parinti ne incredinteaza de faptul ca nu piroanele -au tinut pe Hristos rasti'nit pe cruce, ci

iubirea Sa nemar'inita fata de intrea'a umanitate. De aceea noi intotdeauna vorbim de

ol'ota dar vorbim si de mormantul cel 'ol al Mantuitorului Iisus Hristos, izvorul invieriinoastre. De Mormantul Domnului nu vorbim ca de ultima limita a existentei terestre a lui

8/17/2019 Crucea Jertfei

2/2

Dumnezeu, ci ca locul unde a fost facuta cunoscuta, intr-un prezent continuu, vesnicia si

lucrarea Sa dumnezeiasca.

Mantuitorul Iisus Hristos ne-a invatat cum sa ne purtam crucea si totodata ne auta sa

ne purtam crucea vietii noastre. Atunci cand a urcat ol'ota a fost autat de un om, de Simon

"irineul. S-a prabusit sub povara "rucii, ca om, 1l fiind Dumnezeu 3mul si avea nevoie de

autor, iar un om l-a autat sa-si poarte crucea. In momentul in care si noi ne prabusim sub'reutatea crucii trebuie sa cerem cu toata credinta autorul Preamilostivului Dumnezeu si sa-I

zicem4 Doamne, daca odinioara un om &e-a autat sa porti crucea pe ol'ota, auta-ma si pe

mine, ca un Dumnezeu preamilostiv5