Cronica Studentului FEAA Craiova nr. 2

Monica Mărgărit despreExperiența Work & Travel în SUAEXPERIENȚA SIMPRACT PENTRU STUDENȚII FEAA CRAIOVAEDUARD PANȚUCU, GEORGE BUREA, CORINA CIOBANU, ADELINA NACIU

Ana-Maria Borcoși

Job-urile studenților FEAA Craiova

Interviu cu dl conf.dr. Radu Ogarcă

NUMĂRUL 2 - Noiembrie 2015

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

2

CUPRINSUn fel de prefață3

Vreau să fiu Antreprenor, Cristina Zară4

Experiența SIMPRACT, Eduard Panțucu, George Burea, Corina Ciobanu, Adelina Naciu9

Experiența Work & Travel în SUA, Monica Mărgărit14

Despre motivație (Partea I), Andreea Geantă25

Interviu cu dl conf.dr. Radu Ogarcă30

Nu îți fie frică, aruncă-te în necunoscut!, Iulia Popa37

Promovarea FEAA Craiova, Cosmina Jifcu39

Me and AIESEC, Denisa Mirea41

Castelul Corvinilor, Larisa Mustață & Ionuț Nisipeanu43

Job-urile studenților FEAA Craiova, Ana-Maria Borcoși48

Alte chestii utile , Silvia Puiu52

4

Vreau să fiu Antreprenor

Experiența Work & Travel în SUA

Interviu cu dl conf.dr. Radu Ogarcă

14

30


3

UN FEL DE PREFAȚĂ A mai trecut o lună de la lansarea primului număr al revistei și iată că ne aflăm în fața unei a doua ediții. Mă bucur mult că am reușit să mențin viu inte-resul studenților și mulțumesc tuturor celor implicați în acest proiect, precum și colegilor mei de la FEAA Craiova, care ne-au transmis sincere felicitări. Așa cum v-am obișnuit în numărul 1, vom avea o rubrică de interviuri. În primul număr, am avut un interviu cu Elena Poteleanu de la Stickero, iar începând din acest număr, vom avea și interviuri cu cadre didactice ale FEAA, alese prin vot, pe pagina de Facebook. O altă noutate a acestui număr o reprezintă inserarea de reclame gratuite, cu condiția ca acestea să vină în sprijinul studenților (să ofere servicii pentru studenți sau să aparțină unor studenți sau absolvenți FEAA Craiova). Încercăm să sprijinim inițiativele antreprenoriale ale studenților noștri, oferindu-le spațiu de promovare. Mă bucur că o parte din colaboratorii primului număr au revenit și în acest număr, însă am avut și studenți care au scris pentru prima oara. Mulțumesc dlor profesori Radu Ogarcă și Laurențiu Dragomir, care mi-au oferit ocazia să găsesc noi colaboratori pentru revistă. Acest număr are un număr de 10 articole (de la 13 studenți, din care 11 la ciclul licență și doi de la master). Tematica este foarte diferită, ca dovadă a diferitelor preocupări ale studenților. Puteți să citiți despre evenimentul Vreau să fiu Antrepre-nor, care a avut loc la Craiova, pe 21 octombrie sau despre Târgul Întreprinderilor Simulate din cadrul proiectului Simpract, dar și despre experiența Work & Travel în Statele Unite sau despre filme motivaționale pentru studenți. Interviul luat de Ana-Maria Borcoși dlui profesor Radu Ogarcă ne prezintă și o altă latură a cadrului didactic FEAA. Sperăm să aflăm din numerele viitoare lucruri noi atât despre studenții noștri, cât și despre cadrele didactice ale FEAA Craiova. Nu uitați: așteptăm materiale până pe 10 decembrie pe pagina de Facebook a revistei Cronica Studentului FEAA Craiova. Toți colaboratorii primesc e-diplome.

Lect.dr. Silvia Puiu, Departamentul MMAA


4

de Cristina Zară

Nu mi-aș fi imaginat vreodată că voi avea ocazia să scriu un ar-

ticol pentru o revistă, și măr-turisesc că fac acest lucru cu multă stângăcie. Am acceptat provocarea și am ales să vă vor-besc despre experienţa pe care am trăit-o cu ocazia participă-rii la evenimentul „Vreau să fiu antreprenor” găzduit de FEAA Craiova pe data de 21 octom-brie 2015.

Cum am ajuns să parti-cip la acest eveniment? Ei bine, după terminarea cursului de Etică, pe data de 13 octombrie, am fost invitaţi cu toţii să parti-cipăm la un workshop în cadrul căruia ni s-a explicat că scopul acestui eveniment este de a-i inspira și de a-i susţine, atât pe studenţi cât și pe liceeni, în transformarea unei idei de afa-ceri într-un business. Așa că m-am trezit tran-

spunând pe canvas (schiţa pla-nului de business) ideea mea de afacere, fiecare dintre cei pre-zenţi făcând același lucru. Pasul următor a fost să ne înscriem la eveniment cu ideea noastră de afacere, urmând ca dintre toate ideile să fie selecţionate doar șase care să participe la concurs, iar în final ideile clasate pe locul 1, 2 și 3 aveau să beneficieze de sprijin pentru implementare prin mentorship, shadowing și

VREAU SĂ FIU ANTREPRENOR - CRAIOVA(O EXPERIENŢĂ ANTREPRENORIALĂ COMPLETĂ)

Câteva cuvinte despre mine... Sunt studentă la master, specializarea Managementul Afacerilor. Sunt o fire sensibilă, veselă, sociabilă și ambiţioasă. Bineînţeles că am și defecte, pe care de altfel le recunosc: sunt perfecţionistă, vorbesc mult, iar uneori îmi lipsește curajul și încrederea. Îmi plac călătoriile și natura, îmi place să învăţ mereu ceva nou, îmi place să-i ascult și să-i înţeleg pe oameni, îmi place muzica și dansul, iar lista ar continua, dar mă opresc aici.

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.680742192061878.1073741866.259751070827661&type=3

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.680742192061878.1073741866.259751070827661&type=3

5

COMPANY NAMECRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

crowdfunding. Mi se părea imposibil ca ideea mea să fie selecţionată și consideram că nu am abilităţi antreprenoriale, însă m-am gândit ca nu am nimic de pier-dut dacă particip la acest eveni-ment, mai ales că aveam ocazia să cunosc persoane importante, cu multă experienţă, de la care pot învăţa ceva. Așa că m-am înscris și am avut plăcuta sur-priză de a mă afla printre cei șase lideri de proiect selecţio-naţi să participe la concurs. Nu eram deloc pregătită, iar timpul de care dispuneam a fost foarte scurt, mai ales că eu am și un serviciu laic și alte responsabi-

lităţi. Ziua evenimentului, 21 octombire, a fost o zi plină, programul desfășurându-se de la ora 10:00 până la ora 18:30. A fost o zi extrem de obositoare, în condiţiile în care stătusem până noaptea târziu să-mi pre-gătesc prezentarea, dar a fost o zi minunată, în care am cunos-cut oameni extraordinari, dis-puși să ajute, să se implice, să ofere îndrumare și încurajare. Prima parte a programu-lui, etapa de inspiraţie, ne-a introdus în spiritul și mentali-tatea antreprenorială prin in-termediul unor antreprenori de succes: Dragoș Anastasiu

- Fondatorul Grupului Euro-lines, Cristian Nicolae – Trai-ner&Speaker John Maxwell Team, Radu Ghinea – Director OTIMMC Dolj, Ozana Mal-mare – Manager Palace Tour. Am primit de asemenea sfaturi din partea domnului Paul Han-dro – Director Regional BCR care a subliniat importanţa on-line-ului și a specializării în do-meniul de business. Ce am reţinut din tot ceea ce s-a vorbit? Că pentru a de-veni antreprenor nu este sufi-cient să ai idei, este nevoie de atitudine, perseverenţă, dorinţă și capacitate de a-ţi depăși limi-tele, pasiune pentru ceea ce faci,

6

COMPANY NAMECRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

dorinţa de a arăta că îţi pasă! A urmat apoi prezenta-rea celor șase idei de afacere: Ana-Maria Sîrbu (prăjituri per-sonalizate), Alexandra Călinoiu (materiale promoţionale), An-drei Spulbăr (deserturi persona-lizate), Roberto Fota (producţie de tricouri personalizate), Ema Dragnei (consultanţă psihope-dagogică), Cristina Zară (grup de entertainment). Emoţiile pe care le-am avut au fost foarte mari, cred că am vorbit foarte repede, dar am reușit să îmi duc prezentarea la bun sfârșit. Am fost plăcut impresionată de liceenii care au participat la concurs: aveau atitudinea unui adevărat antreprenor, iar ideile lor au fost foarte interesante,

ceea ce înseamnă că ne putem aștepta la o generaţie de noi an-treprenori. După prezentarea celor șase idei, a avut loc sesiunea “Biblioteca vie” în cadrul că-reia participanţii la eveniment au interacţionat cu fiecare idee de afacere, iar în final au ales să se implice într-una dintre aces-tea. A urmat apoi elaborarea sub îndrumarea mentorilor a “Planului de testare”. Mi-a plă-cut enorm de mult această parte a evenimentului. Am avut bucu-ria de a beneficia de consiliere din partea doamnei Cristina Io-nela Andrei - Consilier BCR și a doamnei Ozana Malmare - Ma-nager Palace Tour, antreprenor

în turism cu multă experienţă, dar și din partea lui Alin Clau-diu Apostu - Project Manager RBL și a lui Cristi Drăgan – vo-luntar RBL, care au considerat că ideea mea este foarte bună, dar au sesizat că sunt neîncre-zătoare. M-au încurajat foarte mult, mi-au explicat efectiv ce înseamnă să ai atitudine și mi-au dat sugestii practice privind tes-tarea și promovarea ideii. Astfel că, pe lângă postarea unui fil-muleț pe Facebook, am ieșit pe teren împreună cu echipa mea, și am testat ideea pe un eșan-tion de 85 de persoane, care au răspuns la întrebările: Cum vi se pare ideea? Ați cumpăra un astfel de serviciu? Dacă da, la ce preţ? Această etapă mi-a fost de mare folos, deoarece am învăţat în mod practic cum să testez o idee de afacere, ce anume tre-buie să testez și încă un lucru extrem de important: “socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg” - întotdeauna estimă-rile sunt supra sau subevaluate, spre exemplu prețul sau costu-rile, de aceea, înainte de a porni demersurile de ordin legal, este absolut necesară testarea unui prototip al produsului sau ser-viciului pe piaţă pentru a vedea dacă afacerea are potenţial. În final, după prezenta-


7

rea concluziilor și a rezultate-lor obţinute în urma testării, a sosit momentul mult așteptat , și anume jurizarea care s-a făcut pe baza a trei criterii: fezabili-tate, atitudine și capacitatea de a pune în practică ideea. Surpriza cea mai mare a fost aceea că am câștigat con-cursul!! Nu-mi venea să cred! Mi-am îmbrăţișat echipa și men-torii cu mari emoţii! Fără acești oameni minunaţi nu cred ca aș fi reușit! Mi-au dat încredere și mi-au arătat că se poate, totul este să vrei și să lupti pentru ceea ce îţi dorești! O altă bucurie pe care o am este aceea că benefi-ciez în continuare de mentorat și shadowing din partea doam-nei Ozana Malmare, a doamnei Cristina Ionela Andrei, precum și a domnului Conf. univ. dr. Radu Ogarcă pe o perioadă de trei luni pentru a elabora și lansa un prototip al ideii mele de bu-siness, idee pe care ulterior am avut ocazia să o prezint în cadrul emisiunii „La obiect. Vreau să fiu antreprenor, oportunităţi și piedici”, TELE U Craiova. În concluzie, dragi stu-denţi, sfatul meu este să profitaţi de orice ocazie de a vă implica în astfel de proiecte. Nu aveţi nimic de pierdut, dimpotrivă veţi cu-noaște oameni importanţi care pe lângă faptul că vă pot împăr-

http://www.teleucraiova.net/2015/10/28/la-obiect-vreau-sa-fiu-antreprenor-oportunitati-si-piedici/




8

tăși propriile exerienţe și cheia succesului lor, vă pot îndruma, încuraja și susţine. Puteţi de aseme-nea lega prietenii și vă puteţi îmbogăţi experienţa prin aplicarea cunoștinţelor dobândite în facultate și a sfaturilor primite de la mentori. În plus, pu-teţi să vă testaţi abilităţile, să verificaţi dacă aveţi

ADN de antreprenor. Nu uitaţi, în fiecare dintre noi există o doză de imaginaţie, creativitate, energie, pasiune și ta-lent! Depinde de noi dacă le îndreptăm în direcţia cea mai bună!

„Mulţi dintre cei care eșuează o fac pentru că nu și-au dat seama cât de aproape au fost de succes înainte de a renunţa.” (Thomas Edison)

9

COMPANY NAME

Deși au fost doar câteva zile, pot spune că au fost niște zile pline de

emoții,zile în care noi ca echipă ne-am definit, în care ne-am văzut punctele slabe și am în-cercat să le rezolvăm,zile în care am întâlnit persoane deosebite, cu care am schimbat idei și pă-reri, cu care de altfel am rămas prieteni și încă ținem legătura. În cadrul târgului am învățat să ne dezvoltăm abilitățile de co-municare,ceea ce ne-a ajutat în

realizarea unui număr impor-tant de tranzacții și nu numai. Am reușit să obținem informa-ții importante pentru activita-tea viitoare a firmei. Am învățat lucruri importante în ceea ce privește activitatea unei între-prinderi,modul de organizare și comunicarea dintre anga-jați. După participarea la acest concurs, pot spune că sunt în măsură să confirm cu bucurie spusele colegilor care au parti-cipat anul trecut și anume faptul

că simpla participare reprezintă o experiență unică, în urma căreia am legat noi prietenii și mi-am dezvoltat capacita-tea de a lucra în echipă. Târ-gul Întreprinderilor simulate SIMPRACT a fost o adevărată experiență de viață , în cadrul căruia am realizat cât de impor-tant este să cunoaștem fiecare detaliu al firmei noastre, pentru a o putea promova în cel mai bun mod. „ - Electrolife SRL.

1. ELECTROLIFEDirector General la Electrolife, Eduard Panțucu (Finanțe-Bănci, anul II)

EXPERIENȚA SIMPRACT PENTRU STUDENȚII FEAA CRAIOVA


Salut, am 20 de ani, sunt din Slatina și sunt student în anul 2 la specializarea

Management. Dacă faci parte din seria 2, anul 2, este probabil să mă știi, dacă nu, mă descriu puțin: eu sunt “seriosul” prezent mereu la orice curs și seminar și care se implică în mai toate proiectele, așa că o să îți spun despre ultimul proiect la care am participat, Targul Între-prinderilor Simulate în cadrul SIMPRACT.Experiența poate fi privită din două perspective: competiția în sine și “vacanța” petrecută alături de colegi. În primul rând, competiția în sine a fost una solicitantă și obositoare, dar care te învață lucruri pre-

cum: lucrul în echipă, creati-vitatea, comunicarea, chiar și improvizația.Vineri dimineața, ziua târgului, la ora 8, trebuia să ajungem la UPB pentru amenajarea stan-dului, bineînțeles că am ajuns mai tarziu după ce ne-am pier-dut puțin prin București. Ajunși într-un final la UPB, am găsit studenți din întreaga țară ce lu-crau la amenajarea standurilor lor. Până aici totul bine, acum e timpul să amenajam și noi standul… ușor de zis, greu de făcut. O masă micuță, un stand la fel de mic, multe materiale promoționale de aranjat, astfel încât să rămână și loc pe masa cea mica și 11 oameni agitându-se. Între timp, aruncam cate o

privire și la celelalte standuri și îmi spuneam: “uite ce idee au avut ei, am fi putut face și noi”, dar nu era nicio problemă, aveam ideile noastre și erau de ajuns.Fiecare făcea câte ceva, nici nu se facuse ora 10:30 (ora la care se ținea conferința de deschi-dere a târgului) că văd la stan-dul nostru studenți din alt oraș, pregătiți să ne prezinte firma lor și să le fie prezentată a noastră. Și așa a început una dintre cele mai solicitante zile din viața mea până acum, tranzacții peste tranzacții, “alergat” dintr-o parte în alta și discuții cu ceilalți studenți de la târg, până după ora 17:00.

2. UCV MOBSERVBurea George-Cristian

10


În al doilea rând, să nu uităm că pe lângă ziua târgu-lui, au fost două seri în care am putut să petrecem timp împreună și să ne cunoaștem cât mai bine. Nu pot spune prea

multe, decât că acel timp petre-cut împreuna (timp liber, lipsit de stresul competiției), acela va fi cu siguranță cel care te va face să mai vrei astfel de experiențe. În incheiere, vreau să îți

spun, tie, studentule, să te în-scrii la astfel de proiecte pen-tru că nu vei regreta. Vrei să faci ceva nou, ceva care să te ajute și cu care să rămâi? Înscrie-te și îți vei mulțumi ție! Baftă!


11

Sunt studentă la FEAA Craiova, anul 2, speci-alizarea Management.

Participarea în proiectul SIM-PRACT a fost o experienţă in-edită. Am reușit să fiu printre cele 11 persoane din 30, care au fost prezente la târgul întreprin-derilor simulate la București.

Consider că această participare m-a ajutat foarte mult. În pri-mul rând, am învăţat să efec-tuez tranzacţii, să îmi promovez întreprinderea și să lucrez în echipă. În al doilea rând, mi-am dat seama că 11 persoane cu ca-ractere şi mentalităţi diferite pot

face ceva frumos, dacă îşi pun cap la cap ideile. Am reuşit să leg prietenii cu persoane din toată ţara, prezente acolo cu acelaşi scop, acela de a-şi reprezenta propria întreprindere. În urma acestui târg, ne-am întors acasă cu premiul pentru «originalita-tea materialelor promoţionale».

Ciobanu Corina

12


Ce a însemnat SIM-PRACT pentru mine, pentru echipa mea? Ce

a însemnat HighSpeeedCurier? Toate acestea au însem-nat schimbare, evoluție din toate punctele de vedere, fiecare dintre noi șia depășit într-un fel sau în altul barierele interioare. A fost prilejul prin care am cu-noscut oameni minunați, cu care am legat prietenii strânse.Experiența SIMPRACT, da, experiența pentru că a fost o experiență în adevăratul sens al cuvântului, ne-a ajutat pe fie-care dintre noi foarte mult, ne-a

învățat să lucram în echipă, să fim mai toleranți, ne-a arătat totodată și că munca asiduuă dă rezultate și că respectul joacă un rol foarte important.Nu în ultimul rând am dori să le mulțumim domnilor noștri profesori coordonatori, prof. univ. dr. Cristi Spulbăr și conf. univ. dr. Daniel Cîrciumaru, pentru că ne-au îndrumat pașii zi de zi și pentru sprijinul necondiționat pe care ni l-au oferit.Aș putea rezuma toată experiența aceasta la un singur cuvânt, minunat. Totul a fost minunat,

începând cu faptul că acest proiect a adus împreună oameni cu viziuni total diferite, a reușit să îi transforme într-o echipă, prieteni de nedespărțit acum, și, continuându-se cu competiția în sine de la București, plină de peripeții. Nu a fost totul roz, a fost vorba de zile în care am lu-crat de dimineață până noaptea târziu, dar și de zile frumoase în care am cules roadele muncii noastre. Singurul nostru regret este acela că a durat atât de puțin, însă pot spune că a meri-tat din plin.

3. HIGHSPEED CURIERNaciu Adelina, Director adjunct HIGHSPEEDCURIER

13


14

D ragă cititorule, poate te-ai gândit măcar o dată în această viață

cum ar fi să călătorești peste Ocean, să vezi cu proprii tăi ochi locurile pe care le-ai admirat de atâtea ori în filme sau de care ai auzit vorbindu-se mere.

Ei bine, în calitate de stu-dent, acest lucru nu este foarte greu de realizat, existând o mul-țime de programe de tipul work and travel create special pentru

studenți în acest scop. Desigur, ca să devii beneficiarul unuia dintre aceste programe trebuie să dispui de anumite resurse financiare, dar nici acest lucru nu este un impediment deoa-rece băncile îți vin în ajutor cu oferte de credite special create pentru studenții care doresc să călătorească. În calitate de studente proaspăt întoase din această aventură am hotărât să îți îm-părtășim și ție experiența noas-

tră și mai ales peripețiile prin care am trecut. Ca orice studenți însetați de aventură și cunoaștere, în toamna anului 2014 am hotărât că ar fi păcat să nu profităm de faptul că suntem studente și că putem petrece o vară întreagă pe meleaguri americane. Zis și făcut! Dar ca să ajun-gem acolo era o cale lungă, cu mai mulți pași ce trebuiau ur-mați. O să ii prezint aici pe cei mai importanți:

de Monica-Ionelia Mărgărit (Finanțe-Bănci, anul 3)

EXPERIENȚA WORK & TRAVEL ÎN SUA



15

1. Interviul cu reprezentanții programului.Acesta nu a fost un interviu propriu-zis, a fost mai mult ca un test pe care reprezentanții respectivi ni l-au dat pentru a vedea nivelul nostru în ceea ce privește cunoașterea limbii en-gleze;

2. Contractarea creditului.Am căzut de acord să contrac-tăm un credit deoarece a fost visul nostru așa că noi a trebuit să plătim pentru el! Aici a fost mai complicat, multe hârtii, aveai nevoie de o persoană care să fie coîmprumutat, acea per-soană trebuia să aibă un anumit salariu pentru a putea contracta creditul și tot așa. 3. Interviul cu angajatorul.Acest intreviul poate fi de două feluri: interviu prin interme-diul internetului sau interviu față în față cu angajatorul. Noi am avut posibilitatea să susținem interviul cu anga-jatorul în persoană. Chiar dacă pare mai ”înfricoșă-tor” acest tip de inter-viu, este cel mai bun pentru tine, în cali-tate de potențial an-gajat, deoarece poți vorbi mai relaxat, ba chiar poți face și diferite glume. Am ajuns la Bu-curești foarte speriate (de parcă am fi

făcut ceva rău și ne așteptam sentința). Ajunse în locul unde trebuia să susținem interviul am întâlnit și ceilalți studenți cu care concuram pentru pos-tul respectiv (destul de mulți). Văzând atât de mulți studenți care așteptau, ne-am gândit că nu este foarte probabil să fim noi primiele și că ar trebui sa ne relaxăm. Ne gândeam că până ne va veni rândul vom afla deja întrebările pe care angajatorul le adresa. Da..normal că acest lucru nu s-a întâmplat! Primul nume strigat a fost : ”Moni-ca-Ionelia Mărgărit”! Panică! Nu știam ce să fac! Imediat după mine a intrat și prietena mea, Oana. Acum, când mă gândesc la acel interviu, mi se pare chiar prostesc că am avut avut atâtea emoții. Interviul a fost unul chiar foarte simplu cu întrebări de genul : ”Cum te numești?”, ”De unde vii?”, ”Ce studiezi?”, ”De ce vrei să călăto-rești în America?”, ”De ce ai ales acest loc de muncă?”, etc. Cu cât interviul durează mai mult (10 minute), cu atât șansele tale de angajare sunt mai mari!

(Regele Neptune, Virginia Beach)


16

4. Interviul cu reprezentanții Ambasadei Americii la Bucu-rești. Dacă vrei să scapi re-pede, trebuie să ajungi la am-basadă foarte devreme. Este o coadă infernală! Ținând cont că la ora 7 am am fost în fața ambasadei, am fost a 320-320a persoană care am susținut in-

terviul în acea zi. Partea bună este că se mișcă foarte repede. Acest interviu a fost oarecum similar cu cel cu angajatorul, în mare parte tot cam aceleași în-trebări. Singura diferență dintre cele două interviuri este că , în cazut acestuia, cu cât ești ținut mai puțin la interviu (1 minut), cu atât este mai bine.

După ce am parcurs pașii de mai sus, am ajuns în ziua dinaintea plecării. Această zi a însemnat pentru noi ultimul examen din sesiune, ultima zi petrecută cu familia și prietenii noștri și, mai ales, ultima zi pe-trecută pe ”spinarea părinților”.

PLECAREA

Având în vedere că trebuia să luăm avionul către Paris din București, a trebuit să plecăm cu trenul în noaptea respectivă spre capitală. Fiind noapte și nevă-zând prea bine pe unde mergem, inevitabilul s-a produs! Înainte de a urca in taxiul care trebuia să ne conducă la gară, unuia dintre bagaje i s-au rupt roțile (bagajul meu, normal), ceea ce a însem-nat o mare povară pe umerii noștri. Dar am trecut cu bine și de asta. Desigur că în noaptea respectivă nu am reușit sa închi-dem nici un ochi, emoțiile ple-cării fiind prea mari..prea multe

frământări, prea multe întrebări ce nu ne dădeau pace. Chiar dacă nu mai călăto-riserăm până atunci cu avionul, ne-am descurcat cu ușurință în Aeroportul Otopeni. Aș fi vrut să pot spune același lucru și des-pre Aeroportul din Paris dar, din păcate, nu se poate. Aeroportul acela a fost ca un labirint pen-tru noi și partea cea mai proastă a fost că francezii nu prea cu-noșteau limba engleză, iar noi nu cunoșteam limba franceză. După mai multe plimbări prin aeroport și după ce ne-am în-vârtit de mai multe ori în cerc

am reușit să ne îmbarcăm în cel de-al doilea avion Ajunse în aeroportul din Washington ni s-a spus că ne va aștepta o persoana acolo cu un tricou albastru și cu inscripția firmei care se ocupa de noi pe el. De unde! Abia am reușit să găsim persoana respectivă și dupa mai mult de 7 ore petrecute in aeroport am reușit să pornim către orașul unde trebuia sa ne petrecem vara, mai dezamăgite ca niciodată.


17

VIRGINIA BEACH

Orașul pe care l-am ales să ne petrecem cele 3 luni și jumă-tate se numește Virginia Beach. Acesta este situat pe malul Oceanului Altantic și este mai mult o stațiune în care oamenii vin să își petreacă vacanța.

Prima zi. Prima jumătate de zi a reprezentat un șoc pentru noi. Fiindu-ne foame și neavând ce mânca, am hotărât să mer-gem la cumpărături. Aici in-tervine șocul: toate produsele alimentare, raportate la prețu-rile din România, erau exage-rat de scumpe. O pâine, spre exemplu, pe care în România o

puteai achiziționa cu maxim 1 leu, acolo era 2 sau 3 dolari. În fine, până la urmă a trebuit să cumpărăm câte ceva că doar nu veniserăm în SUA ca să murim de foame, nu? Al doilea șoc în ziua respectivă l-a reprezentat gustul mâncării: pâine dulce, carne dulce, apă dulce. Totul era dulce. Desigur, în cele 3 luni ne-am obișnuit cu gustul, înce-putul a fost mai greu. Ca să nu mai încasăm și un al treilea șoc în aceeași zi, am hotărât să mergem la plajă..să ne relaxăm puțin. După câteva ore petrecute acolo a trebuit să mergem la angajator ca să discu-tăm chestiunile legate de postul

în care trebuia să activăm toată vara și programul ce urma să-l avem. Am ajuns foarte entuzi-asmate la restaurantul respectiv neștiind că acolo ne va aștepta cel de-al treilea șoc. În iarnă, când am susținul interviul cu angajatorul, acesta i-a zis uneia din noi (Oanei) că va lucra în bucătărie și că va trebui să facă ceea ce îi place ei cel mai mult : prăjituri. Ajunse acolo angajato-rul a zis în felul următor: Oana va lucra în față, în restaurant, iar Monica în bucătărie, va face prăjituri, eu!?..care habar nu aveam cum să țină un cuțit în mână. Așa a început aventura noastră.

(Virginia Beach)

18

VARA PE SCURT Putem spune că această vară a fost cea mai agitată vară de până acum. Ca să putem strânge banii necesari pentru achitarea creditului, a trebuit să căutăm și cel de-al doilea job. Având două locuri de muncă, nu ne mai permiteam să mergem pe jos la serviciu așa că a trebuit să achi-ziționăm biciclete. Deci, în con-secință, o zi normală pentru noi suna în felul următor: muncă, muncă și iar muncă, iar seara relaxare cu ceilalți studenți sau (asta făceam cel mai des) SOMN b

În zilele libere ne odih-neam, iar când se nimerea să avem aceeași zi liberă, cutrie-ram străzile orașului sau țărmul oceanului. Și daa, fiind fete, cel mai des vizitam magainele din împrejurimi. Timpul s-a scurs foarte re-pede, ajungând la final. Cel mai greu moment a fost momen-tul în care a trebuit să ne luăm rămas bun de la prietenii ce ni i-am făcut acolo deoarece știam că pe mulți dintre ei nu o să îi mai revedem.

VACANȚĂĂĂ Da..după zilele de muncă și nopțile nedormite a venit și momentul pe care l-am așteptat toată vara: vacanța! La revedere Virginia Beach, bun venit New York! După șase ore petrecute în autocar, în fața noastră au apărut luminile New York-ului. Entuziasm. Fericire. Emoții. Nu ne venea să credem că am ajuns acolo, parcă totul era un vis. Ca orice vise, și acesta a durat foarte puțin. Ultima noastră oprire a fost China Town, Manhattan. Mizerie. Dezamăgire.

(Răsărit de soare pe malul Atlanticului, Virginia Beach)


19

Din păcate, nu am petrecut prea mult în New York în ziua aceea pentru a avea ocazia să ne schimbăm părerea. Așa că am pornit în excur-sie cu un gust amar. Spre surprinderea noastră, în autocarul care ne-a plimbat pe Coasta de Est ne-am întalnit cu încă cinci români (ce mică este lumea!). Printre opririle noastre s-au numărat: Philadelphia, Washington, Watkins Glen, cascada Niagara, Thousand Islands etc.

Dacă vrei să vizitezi America, două locuri să nu pierzi din vedere : cascada Niagara și Thousand Islands!

New York. De data aceasta am rămas pro-fund impresionate. Acesta era New York-ul pe care am vrut să îl vedem, nu ce văzuserăm cu patru zile în urmă. Pozele pot vorbi mai bine decât noi în această situație.

(Empire State Building, New York)


20

(Românii se găsesc mereu unii pe alții )


(Cascada Niagara)

21


22

(SUS - East River, Podurile Brooklyn & Manhattan)

(JOS - New York din Empire State Building)


23

ÎNAPOI ÎN ROMÂNIA

În drumul spre aeroport două senitmente contradictorii purtau lupte în interiorul nos-tru: tristețea și fericirea. Tris-tețea încerca să pună stăpânire pe noi, spunându-ne că nu vom mai vedea prea curând acest loc minunat și că o să ne fie dor de prietenii pe care ni i-am făcut aici, dar, în același timp, ferici-rea ne șoptea că în curând o să îi reîntâlnim pe cei dragi nouă, pe cei de acasă, din România, pe cei pe care nu îi mai văzuserăm de trei luni și jumătate.

SFATURI Dacă ești student și vrei să călătorești în State pentru prima dată, uite câteva sfaturi pe care le considerăm utile:1. Alege cu grijă orașul în care vrei să stai toată vara, depinde de ce vrei să vizitezi. Dacă vrei să vizitezi Coasta de Est (New York, Washington, cascada Niagara, Miami), alege unul din vecinătate (cum am făcut noi), dacă ți-ai dori să vizitezi Hollywood, Marele Canion, Las Vegas, etc., alege-ți un oraș de pe Coasta de Vest;2. Ai primit lista cu joburile disponibile? Alege unul care îți aduce cele mai mari benefi-cii. Spre exemplu: dacă lucrezi

într-un restaurant, ai o masă asigurată; dacă lucrezi într-un hotel ca și housekeeper poți găsi în camere o mulțime de lucruri (bacșiș, mâncare, etc.);3. Interviul cu angajatorul. In-terviul poate fi fie cu angajatorul în persoană, fie prin interme-diul internetului. În oricare din situații nu ai de ce să ai emoții, la urma urmei dacă pici inter-viul respectiv mai sunt și alte locuri de muncă disponibile ;4. Ambasada. Nici la acest in-terviu nu trebuie să ai emoții. Întrebările sunt foarte simple, banale aș putea zice, de genul : ”Cum te numești?”, ”De unde vii?”, ”Unde mergi?”, ”Ce stu-diezi?”, ”Unde vei lucra?”, etc. Interviul durează maxim un minut, deci lasă emoțiile acasă! ;5. Odată ajuns în State, ai grijă de documente și respectă regu-

lile;6. Ai grijă! Dacă nu ai vârsta legală (21 ani), nu ai voie să cumperi alcool sau țigări. De fi-ecare dată când vrei să cumperi așa ceva îți este cerut un act de identitate. De asemenea, dacă ai 21 de ani și ești însoțit de o persoană care nu a împlinit încă vârsta legală sau care nu are un act de identitate asupra ei, nu îți este permis să cumperi alcool sau țigări. Știu că, la prima vedere, plecarea pare puțin cam com-plicată (mulți pași, multe acte, foarte multe responsabilități) dar se merită. Consider că aceasta este o experiență unică de care toți studenții ar trebui să se bucure. De ce să îți irosești vacanța de vară plictisindu-te acasă când poți să trăiești cea mai frumoasă experiență din perioada studenției?


24



25

de Andreea Geantă (studentă la master MCA, anul I)

DESPRE MOTIVAŢIE (PARTEA 1)

Pentru ca un foc să ardă continuu este ne-voie să adăugăm lemne, combustibil. La fel este și cu MOTIVAŢIA. Cum să păstrăm

această stare? O metodă bună ar fi să urmărim un film/ serial a cărui poveste să ne inspire. Există filme motivaționale care odată văzute te vor in-fluența pentru tot restul vieții, te vor determina să vezi diferit lucruri pe care nu le ințelegeai până atunci.

Iată mai jos o listă cu filme motivaționale care mi-au captat atenția în mod deosebit. Sunt filme care transmit un mesaj puternic, filme care te fac să te simți motivat și inspirat. De precizat că ordinea este pur și simpu întâmplătoare iar la finalul recenziilor am pre-ferat să las puncte de suspensie, asta pentru a te determina, pe tine, drag cititor, să cunoști aceste povești.

1. Pay it forward (dramă) Cine ar fi crezut că o simplă temă dată spre rezolvare de către un profesor la școală v-a ajunge să transforme întreaga comunitate? Haley Joel Os-ment (în rolul lui Trevor) este puternic influențat de ceea ce a primt temă pentru acasă: găsirea unei soluții pentru o omenire mai bună. El vine cu idea de a face trei fapte bune altei persoane, iar per-soana respectivă, la rândul ei, „să dea mai departe” (de aici și denumirea filmului) în același mod. Trevor este inițial dezamăgit că idea lui nu dă rezultate, renunțând la un moment dat. Însă ceea ce pare a fi inițial un eșec, este de fapt un succes total, ale cărui rezultate apar ceva mai târziu. Finalul este unul neașteptat, emoționant: „Aceste momente te fac să regret că ești reporter…” Iată aici și trailer-ul: https://www.youtube.com/watch?v=_pCtXRP1edo În film mai puteți întâlni actori precum Jon Bon Jovi, Kevin Spacey sau Jay Mohr.CURIOȘI?

https://www.youtube.com/watch?v=_pCtXRP1edo

https://www.youtube.com/watch?v=_pCtXRP1edo


26

2. Forrest Gump (comedie, dramă) Un film sub regia lui Robert Zemeckis și care îi are în prim plan pe celebrul Tom Hanks, Gary Sinise și Haley Joel Osment. Când spun Forrest Gump îmi vin în minte cuvintele celebrului Albert Einstein „Toți suntem genii. Dar dacă judeci un pește după abilitatea de a se cățăra în copac, el va trăi toată viața cu impresia că e un prost.” Filmul relatează povestea unui om cu un grad scăzut de inteligență, care în ciuda han-dicapului de care suferă, a realizat multe lucruri mărețe. Filmul debutează cu momentul în care o pană cade la picioarele lui Forrest Gump (perso-naj interpretat de Tom Hanks). Acesta ia pana și o pune în geanta sa. Toată această întâmplare are loc în stația de autobuz. În timp ce aștepta autobuzul,

„Cred că pentru unii oameni care sunt obișnuiți cu lucrurile așa cum sunt e greu să se schimbe, chiar dacă au o situație grea și renunță. Când fac asta toată lumea pierde.”


27

Forrest începe să își povestească viața care este asemănătoare penei luate de vânt. Ascultătorii se schimbă, unii vin, alții pleacă. La finalul povestirii ne întoarcem în prezent, când Forrest află...

Iată trailer-ul și celebra frază care te face să nu renunți la visul tău: RUN FORREST, RUN! https://www.youtube.com/watch?v=uPIEn-0M8su0

3. October Sky (dramă, familie) Film inspirat dintr-o întâmplare adevrată. Homer este fiul unui miner dintr-un mic orășel din SUA, al cărui destin pare a fi acela de a urma aceeași meserie ca și tatăl său. Însă gândurile aces-tuia par să se schimbe odată cu aflarea unor vești cu privire la lansarea primului satelit artificial al Pământului. Astfel decide să contruiască o rachetă. Mulți localnici sunt de părere că aceast fapt este doar o pierdere de timp, singura persoană care îl susține fiind o profesoară. October Sky ne amintește de lupta pe care o dăm pentru a ne atinge visele. Homer reușește, intr-un final să contruiască racheta dar... Trailer-ul de la October Sky: https://www.youtube.com/watch?v=gnX6yU8PJHE

„Mama spunea mereu că viaţa este ca o cutie cu bomboane de ciocolată. Niciodată nu știi ce urmează să primești”

https://www.youtube.com/watch?v=uPIEn0M8su0

https://www.youtube.com/watch?v=uPIEn0M8su0

https://www.youtube.com/watch?v=gnX6yU8PJHE

https://www.youtube.com/watch?v=gnX6yU8PJHE


28

Miss Riley, Teacher: ”Câteodată nu trebuie să asculți ce spun alții. Trebuie să asculți ce iți spune vocea interioară”Homer: ”Vreau să cred că pot fi cineva în lumea asta!”

4. Coach Carter (dramă, sport) Un alt film ce are la bază o întâmplare adevă-rată. Ken Carter (Samuel L. Jackson) este manage-rul unui magazin de articole sportive. Acestuia i se oferă ocazia de a fi antrenorul echipei de baschet a fostului său liceu Richmond (liceul se afla într-o zonă săracă a SUA, așadar observăm paradoxul re-feritor la denumirea liceului și zona în care acesta se află situat). Coach Carter inițial este dezamăgit de ati-tudinea și abilitățile sportive ale elevilor săi, și decide să ia atitudine. Este aspru criticat pentru metodele folosite (uniforme, note bune la celelate materii pentru a avea permisiunea să joci în echia de baschet), dar nu se dă înlături. Este determinat în a-i ghida pe tinerii elevi sper un viitor care trece


29

dincolo de bandele de stradă, închisoare, chiar și consumul de droguri! Un moment mai puțin plăcut vine din partea fiului său, acesta aducându-i la cunoștință faptul că…

Iată și trailer-ul: https://www.youtube.com/watch?v=nOFhHEepF4s și pentru a vă spori și mai mult gradul de curiozitate mai las aici încă un link cu o secvență din film https://www.youtube.com/watch?v=9T_H1XQOuIE .

”Teama noastră cea mai profundă nu este că suntem incapabili. Teama noastră cea mai profundă e că suntem prea puternici. Nu ne sperie cel mai mult lumina din noi, ci întunericul. Dacă ești neînsemnat nu aduci servcii nimănui. Nu vei câștiga nimic dacă te faci mic, ca ceilalți oameni să nu se simtă nesiguri în preajma ta. Toți avem o aură strălucitoare precum copiii. Nu e doar apanajul unora ci al tuturor. Dacă propria lu-mină va străluci, fără să vrem vom permite celorlați să facă la fel. Dacă ne eliberăm de propriile temeri, prezența noastră îi va elibera și pe ceilalți.”

Mă opresc aici (momentan) cu lista despre filme motivaționale. Pe voi ce filme v-au inspi-rat și totodată motivat? Hai să facem împreună o listă cu filme pe care orice student trebuie să le vadă! Și închei cu o melodie motivațională: NEVER GIVE UP ON YOUR DREAMS!

https://www.youtube.com/watch?v=Da3-kn80iak

https://www.youtube.com/watch?v=nOFhHEepF4s

https://www.youtube.com/watch?v=nOFhHEepF4s

https://www.youtube.com/watch?v=9T_H1XQOuIE

https://www.youtube.com/watch?v=9T_H1XQOuIE

https://www.youtube.com/watch?v=Da3-kn80iak


1. Care a fost motivaţia dumneavoastră de a deveni profesor universitar? N-am ajuns încă profesor universitar, sunt doar conferențiar Îți voi spune,însă, cum am ajuns în învățământul universitar. În adolescență, apoi în studenție, nu m-am gândit niciodată la alterna-tiva de a avea o carieră didactică. Prima oară când m-am gândit serios la acest fapt a fost la finalul facultății. La momentul acela a fost cumva o ches-tiune de ambiție personală, o dorință de validare a activității mele de absolvent șef de promoție al specializării ”Contabilitate și Informatică de Gestiune”, promoția 2000. Auzisem că șefii de promoție rămân în facultate și începusem să-mi doresc și eu asta. N-a fost să fie la momentul acela și în octombrie m-am angajat la o firmă privată. A început să-mi placă ce făceam și-mi cam luasem gândul de învățământul universitar. În septembrie 2001, fiind student la masteratul ”Administrarea Afacerilor”, am primit o propunere de a veni în învățământ, dar nu la Contabilitate ci la Manage-ment. Propunerea a venit din partea d-lui profesor Tudor Nistorescu, șeful Catedrei de Management în acea perioadă. Am ezitat ceva vreme, dar o discuție cu un om deosebit, cel mai important pentru evoluția mea inițială în mediul universitar, domnul Constantinescu, decanul facultății în acel moment, m-a convins. Prima mea zi de muncă la

facultate (am asistat la o restanță) este, printr-o coincidență nefericită, una greu de uitat: 11/09/01, ziua în care s-au prăbușit Turnurile Gemene.

2. Ce v-a plăcut în anii de studenţie? Indiscutabil viața de cămin. Am stat în căminul 8 la Institut, alături de 4 colegi extraordinari. Poate pare greu de imaginat pentru studenții de azi, dar în cameră nu aveam decât un radio-casetofon și un reșou. Nu calculator, nu telefon mobil sau ta-blete. Doar table Internet, doar la finalul maste-ratului, în sala de lectură de la capătul culoarului de la etajul al II-lea Atmosfera, trăirile nu vi le pot descrie, însă, în cuvinte.

3. Unde vă vedeaţi în timpul acelor ani? Îmi doream un post de economist într-o întreprin-dere mare, ceva de genul ALRO Slatina, în care făcusem practica în anul al II-lea. Multinaționalele abia pătrundeau în România în acea perioadă.

4. Pe o scală de la 1 la 10 ce notă aţi da comunicării student - profesor? De ce? Trebuie să circumscriem puțin întrebarea. Comu-nicarea între student și profesor azi? În Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor? Comu-nicarea studenților cu mine? În ce mă privește, cred că nota pentru comunica-

30

Nota coordonatorului: În fiecare număr, revista găzduiește un interviu cu un cadru didactic FEAA Craiova, ales prin votul studenților pe pagina de Facebook. Studentul este ales dintre colaboratori, prin tragere la sorți.

Interviu Cu Dl Conf Dr. Radu OgarcăDe Ana-Maria Borcoși


rea studenților cu mine este măcar de trecere , atâta timp cât studenții mă sună pe la ora 22,00, îmi scriu de facebook pe la 1, 2, 3 a.m. și de multe ori le și răspund . De ce procedez așa? Pentru că, în general, nu doar în problema comunicării, cred că profesia de profesor nu este un job de 8 ore, de la 8 la 16. Cred că un răspuns trebuie să vină uneori exact când studentul are o frământare, o problemă.La modul general, cred că studenții români comunică prea puțin cu profesorii lor, cauza fiind un zid menținut, uneori ”înălțat”, de ambele părți, influențate de educația primită anterior, de mode-lele sociale consacrate. Dar lucrurile evoluează rapid și cred că în bine. Vin tineri mai dezinvolți, mai rebeli, reprezentându-și mai bine propriile interese.

5. Pe o scală de la 1 la 10 ce notă aţi da comunicării profesor - student? De ce?O vreme m-am simțit din aceeași generație cu studenții mei și comunicarea cu ei părea mai simplă. Treptat am constatat, firesc, că am studenți total diferiți de cum eram eu și generația mea la aceeași vârstă. Nu mai buni sau mai răi, ci altfel.

Comunicarea nu a mai fost atât de simplă, dar a rămas bună, în opinia mea, pentru că mă preocup să-i înțeleg pe tinerii de azi: care le sunt idealurile, care le sunt temerile, ce-i motivează, ce-i revoltă. Sigur că uneori sunt ispitit să apelez și eu la clișeul simplificator ”pe vremea mea…”, dar imediat mă gândesc: ”cum aș fi fost eu ca elev/student în condițiile de azi?” și încep să văd lucrurile dintr-o altă perspectivă.Să dau o notă pentru asta? Cred că ar trebui s-o facă studenții cu care am lucrat/lucrez. Înainte să pună o notă să știe, însă, că eu mă străduiesc să am o comunicare bună cu ei, deci aș merita, din nou, o notă de trecere măcar .

6. Care credeţi că este determinarea tinerilor din ziua de astăzi în alegerea carierei? Tinerii de azi, cred că din păcate în majorita-tea lor, primesc prea puțin sprijin în orientarea profesională și, în consecință, își aleg domeniul în care își vor dezvolta o carieră influențați/forțați de părinți, influențați de colegi și stereotipuri so-ciale, de condițiile financiare. Prea puțini, încă, își urmăresc cu tenacitate un vis, o pasiune, un talent.

31


7. Legat de răspunsul de mai sus, consideraţi că procedează corect?Pot completa răspunsul anterior spunându-le ti-nerilor să se gândească, atunci când fac o alegere în carieră, cum le va fi, dacă zi de zi, timp de peste 40 de ani, vor face o activitate pentru care nu au nicio chemare?

8. Cum credeţi că abordează studenţii orele de curs?La cursuri studenții sunt implicați, creativi, re-ceptivi la nou, la experiențe cât mai apropiate de viața economică reală…uneori sunt demotivați, plictisiți, neatenți, căutând să facă orice altceva. Depinde de tematica prelegerii, de competența, talentul și pasiunea profesorului de a-i ”seduce”, de modul în care înțeleg să-și construiască viitorul profesional, să-și fixeze prioritățile.

9. Credeţi că este greşit stilul de a învăţa al studenţilor? Cred că este depășit scenariul după care se face învățarea în instituțiile românești, de la grădiniță

până la universitate. Procesul didactic trebuie să fie unul creativ și nu o livrare de cunoștințe, urmată de verificarea capacității de reproducere. Încă vin studenți astfel formați în liceu, în școala generală. În al doilea rând cred că se absolutizează învățarea doar pentru o notă bună sau pentru pro-movarea unui examen, pierzându-se din vedere obiectul principal al educației, pregătirea pentru o viață profesională de succes. Am, însă, speranța și semne timide, deocamdată, că lucrurile încep să se schimbe.

10. Credeţi că piaţa muncii este pregătită pentru tinerii absolvenţi? Așa cum tinerii nu sunt de multe ori pregătiți pentru inserția imediată pe piața muncii, nici angajatorii nu sunt pregătiți să-i înțeleagă, să-i accepte pe acești tineri. Sunt în prezent studenți reprezentanții generație Z și va urma generația Alpha. Acești tineri s-au născut într-un mediu digitalizat, caută personalizarea și independența, feed-back-ul imediat, nu se mulțumesc cu jumătăți de măsură, se revoltă repede și-și cer drepturile de o manieră ce poate fi catalogată uneori ca agresivă.Angajatorii care caută și cultivă un angajat docil vor avea probleme cu recrutarea și menținerea unei resurse umane de calitate în anii următori.

11. Cum vedeți viitorul firmelor multinaţionale/corporaţiilor?Cred că la un moment dat, și acest moment nu este foarte departe, va exista o ”revoltă” socială generalizată, globală împotriva corporațiilor, o boicotare a acestora. Efectul va fi o revoluție în managementul lor. Vreau să cred că în urma aces-tei revoluții profitul nu va mai fi absolutizat ca obiectiv, ci va fi privit în complementaritate cu obiectivele sociale, de mediu etc.

32


Actualul scandal Volkswagen, spre exemplu, ar putea fi un semnal în acest sens.

12. Consideraţi că apariția și dezvoltarea firme-lor multinaţionale pe piaţa românească a afectat/afectează firmele mici şi mijlocii? Daca da, cum?Companiile multinaționale au schimbat radical arhitectura mediului de afaceri românesc. În bine, arătându-ne ce înseamnă comerț modern, proce-duri, rigoare, un anumit stil de muncă etc. De ase-menea, dezvoltarea companiilor multinaționale a dus la dispariția sau pătrunderea mult mai grea pe piață a unor agenți economici autohtoni, în general IMM-uri. În aceste condiții, accesul dificil pe piață, determinat de forța multinaționalelor, a stimulat pe unii dintre întreprinzătorii români să fie foarte inovativi, foarte creativi, fapt care le-a permis fructificarea unor oportunități de nișă. Prin intermediul acestora se va consolida și în România o clasă antreprenorială autentică.

13. Credeţi că o corporaţie are criterii de selecţie mai rigide decât o întreprindere mică sau mijlo-cie? De ce?În general pachetul motivațional oferit de o companie multinațională, condițiile de muncă sunt superioare celor oferite de o întreprindere mică sau mijlocie autohtonă. În plus, companiile multinaționale exercită încă un miraj asupra forței de muncă foarte bine calificate. Oferind mai mult, având de unde alege, este o consecință firească un proces de recrutare și selecție mai ”dur”.

14. Cine credeţi că ar trebui să se adapteze condiţiilor pieţei de muncă? Angajatorii, angajaţii sau instituţiile de învăţământ? De ce? Toate cele trei părți, în opinia mea. Angajatorii trebuie să se pregătească pentru un salariat cu

un altfel de profil. Angajații trebuie să înțeleagă că este necesar să învețe permanent, să fie foarte flexibili. În actualele condiții nu mai există un loc de muncă ”pe viață”. Universitățile trebuie să-și adapteze ofertele educaționale la condițiile de pe piața muncii, actuale dar și viitoare.

15. Credeţi că un internship poate înlocui studiile superioare ca punct de plecare într-o carieră de succes? Nu se poate discuta în termeni de ori/ori. Studiile universitare și internship-urile, educația formală și instruirea informală trebuie să se completeze, pentru o bună inserție pe piața muncii.

16. Consideraţi că experiență amplă în proiecte extracurriculare ar creşte şansele de angajare ale studenţilor?Cred cu tărie că o experiență extracurriculară este absolut necesară în condițiile actuale pentru un student/absolvent. Nu o experiență ”pe hârtie”, ci experiențe care să contribuie la dezvoltarea unor competențe soft precum capacitatea de a lucra efi-cient în echipă, în medii culturale diferite, leader-ship, orientarea spre soluții, randament în condiții de presiunea timpului, comunicare asertivă.În plus, orice astfel de experiență contribuie la dezvoltarea unei rețele de cunoștințe, un capital foarte valoros pentru dezvoltarea profesională în condițiile actuale.

33

„La cursuri studenții sunt implicați, crea-tivi, receptivi la nou, la experiențe cât mai apropiate de viața economică reală…”


17. Dumneavoastră în studenţie aţi participat la activităţi extracurriculare? Da, deși oportunitățile pentru astfel de activități erau mult mai restrânse la acea vreme. Am acti-vat 4 ani în Sindicatul Studenților Economiști, organizația studenților din cadrul Facultății de Științe Economice (transformată între timp în ASFEAA). În cadrul acestei organizații am fost timp de 2 ani vicepreședinte, coordonator al De-partamentului Social.

18. Dacă da, cu ce v-au ajutat şi în ce măsură? Cred că activitatea extracurriculară mi-a fost utilă din mai multe puncte de vedere: am învățat să lu-crez în echipă, să gestionez un proiect, să identific soluții concrete pentru finanțarea unor proiecte, să lucrez cu documente despre care la cursuri doar auzisem (factură, ordin de plată, chitanță, contract de închiriere, contract de colaborare, contract de sponsorizare).

19. În viitorul apropiat aveţi de gând să continuaţi proiectele actuale?Cu siguranță. Cred că una dintre calitățile mele, poate cea mai mare, este tenacitatea. De fiecare dată termin lucrurile de care mă apuc, n-am entu-ziasme de o zi.

20. Aveţi în plan noi proiecte? Dacă da, care vor fi acestea? Proiecte am mai multe, în diferite faze, mai rea-liste sau mai idealiste. Amintesc două, deja inițiate într-o anumită formă. În jurul departamentului de Management-Marke-ting-Administrarea Afacerilor vreau să se consti-tuie un centru în care să reunim 25-30 de studenți creativi, inovativi din cadrul FEAA Craiova și nu numai. Acești studenți vor fi implicați, pe bază de voluntariat, în proiecte în cadrul Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor, dar și mici proiecte cu mediul economic privat.

34


Alături de colegii mei, care vor coordona di-versele proiecte,vrem să promovăm o învățare experențială, să le dezvoltăm studenților încre-derea în propriile capacități, să-i pregătim pentru inserția pe piața muncii.Vreau, de asemenea, să dezvoltăm la nivelul FEAA un portal (poate e pretențioasă această titulatură) pe care să se întâlnească cererea de locuri de muncă în domeniul economic (a angajatorilor locali, re-gionali) cu oferta (absolvenți FEAA Craiova).

21. Ce vă determină să faceţi faţă provocărilor?Firea mea combativă și pasiunea pentru ceea ce fac.

22. Credeţi că pasiunea de a preda întăreşte pa-siunea de a învăţa?În opinia mea între cele două există o legătură directă, puternică. Blazarea, demotivarea cadrului didactic se transmit imediat asupra studenților. În același timp studenții interesați, entuziaști, creativi pot provoca un cadru didactic să se perfecționeze, să vină cu lucruri noi, în ceea ce privește domeniul științific specific sau în ceea ce privește instru-mentarul pedagogic utilizat.Într-un proces educațional modern este obliga-toriu ca pasiunea profesorului să se întâlnească cu entuziasmul studentului. Cele două se pot, în același timp, potența reciproc.

35

Varianta video a interviului va fi disponibilă pe canalul YouTube al departamentului Management, Marketing, Administrarea Afacerilor

https://www.youtube.com/channel/UCBPmLiPjfLjJY5z3PuF7Vbw



36


37

de Iulia Floriana Popa (studentă în anul III, la EAI)

”NU ÎŢI FIE FRICĂ, ARUNCĂ-TE ÎN NECUNOSCUT!”

O cheamă Andreea Havei, este studentă în anul III la ECTS și deasemenea, prietena mea apropiată. Deși este prinsă, în această perioadă, cu diferite proiecte pentru facultate,

am reușit să stau de vorbă cu ea în legătură cu experianţa ei de stu-dent Erasmus.

Ea și-a dorit încă din anul I să trăiască experienţa interna-ţională, intrigată fiind de po-veștile oamenilor care plecaseră deja în afară cu burse sau diferite proiecte. Și-a făcut curaj abia în anul III, când aruncându-se cu capul înainte a aplicat pentru o bursă Erasmus în Lisabona, Por-tugalia. Totul era un fel de vis,-care nu-i venea să creadă că este pe punctul de a deveni realitate, asta până înaintea plecării, când miliarde de flutirași i-au inva-dat stomacul agitându-se din cauza curiozităţii, dar și a fricii de necunoscut, în special dato-rită faptului că a plecat singură. Emoţiile au dispărut de îndată ce avionul a aterizat și ea a pășit pentru prima dată pe meleag portughez. Era spre inserare și a avut posibilitatea să parcurgă pe jos o parte din drumul spre campus. Astfel a contemplat ar-hitectura caselor și cu deosebire răul Tejo. Toate sentimentele negative și emoţiile pe care le-a trăit înaintea plecării s-au trans-format în calm și totul părea de acum posibil.


Campusul în care s-a cazat a fost cândva o mănăstire și multe detalii de arhitectură au fost păstrate. Grădina inte-rioară cu fântâna ce sursură ne-încetat, coridoarele lungi unde lumina lunii străbate, priveliș-tea spre râu, toate fac acel loc cât se poate de drag și de liniștitor pentru ea. În ceea ce privește prima săptă-mână de facultate, a trebuit să se prezinte la fiecare curs și să vor-bească despre ţara și idealurile ei. A observat și câteva lucruri

diferite faţă de sistemul nostru universitar și anume: cardurile de prezenţa pe care trebuie să le treacă printr-un dispozitiv electronic, rapoartele și pre-zentările mult mai riguroase, discuţiile libere și accentul pus pe gândirea analitică etc. O altă parte frumoasă a experienţei ei internaţionale este cea legată de studenţii din toate colţurile lumii pe care i-a

cunoscut și observat, de la obi-ceiuri și gândire până la prefe-rinţele culinare. Grupul ei de prieteni este un mix cultural, dar în ciuda diferenţelor au re-ușit să lege prietenii ce au avut un mare impact asupra ei. Nop-tiile albe presărate cu petreceri, dezbaterile intense, împărtăși-rea planurilor, promisiunile fă-cute, toate i-au legat strâns. Experienţa internaţională este benefică oricarul student, deoarece îl ajută să își lărgească orizonturile, să fie mai conști-ent de ceea ce se întâmplă în jurul lui și în lume. Deasemenea genul acesta de experienţă este un impuls spre a te descoperi pe tine insunti și drumul tău, dar și pentru a-i descoperi pe alţii și a putea comunica cu oamenii indiferent de nationalitatea lor.Mesajul ei pentru studenţii care încă stau pe gânduri în ceea ce privește experienţa internaţio-nală este:

„Nu îţi fie frică, aruncă-te în necunoscut!”

38


39

Hei! Mă numesc Cosmina Jifcu și sunt studentă în anul III la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor din Craiova.

Atunci când m-am înscris la această facultate nu știam foarte multe lucruri referitoare la program, materiile pe care trebuia să le studiez, numărul examene-lor și multe altele. Îmi era foarte greu să nu știu despre ce e vorba, cum se desfă-șoară un curs sau un seminar. Am zis:”-Vin aici și mai departe mă descurc!” Așa a și fost. Încă din primele zile mă docu-mentasem , îmi cunoscusem o parte din colegi și totul părea să meargă bine. De aceea vreau să vorbesc în acest articol despre cum văd eu promovarea FEAA în rândul elevilor, mai bine zis viitorilor studenţi ai facultăţii. În primul rând ar trebui să alegem studenţi voluntari pentru a începe des-fășurarea activităţii de promovare. Sin-gurul lucru pe care trebuie să îl gândim este “WE CAN DO IT!” Următorul pas este să mergem în număr cât mai mare, să imprimăm mai multe tricouri cu FEAA Craiova. Acest lucru nu este foarte greu pentru noi, însă ar fi indicat să ne ajute un sponsor.

În cazul în care nu se găsește nimeni, ceeace îmi este greu să cred, putem strânge chiar noi studenţii FEAA banii necesari pentru tricourile respective. După ce rezolvăm problema cu tri-courile, ne grupăm în echipe de maxim 10 membri, bineînţeles îmbrăcaţi cu re-spectivele ţinute și ne deplasăm la fie-care liceu din Craiova și ne facem văzuţi și auziţi. Grupurile noastre ţintă sunt clasele

de Cosmina Jifcu (studentă MK III)

PROMOVAREA FEAA CRAIOVA


40

IX-XI, deoarece elevii claselor a XII-a sunt deja hotărâţi în privinţa facultăţii și nu ne-ar acorda atenţie. Acestea fiind spuse, în timpul pauzelor, așteptăm ele-vii și ne băgăm în seamă, povestindu-le chestii minore despre facultate, care i-ar putea interesa. Dacă am merge în timpul orelor, sunt convinsă că nu ne-ar asculta și ne-ar privi cu inferioritate,de aceea ei trebuie să înţeleagă că și noi am fost ca ei și știm exact cum să îi abordăm. După ce le-am povestit câte ceva celor interesaţi, le cerem adresele de Fa-cebook pentru a-i adăuga pe un grup special creat pentru ei și pentru infor-marea lor cu privire la facultate și activi-tăţile frumoase desfășurate la FEAA. O altă modalitate care cred că i-ar atrage ar fi să îi invităm la un suc/o cafea poves-tindu-le cum ne-a fost nouă,cât de bine ne înţelegem cu profesorii și în același

timp, le răspundem la toate întrebările pe care le au.

Dacă această modalitate de promo-vare nu ar funcţiona foarte bine, nu-i nimic, nu ne oprim aici, suntem op-timiști și facem tot ce ne stă în putere pentru a-i atrage alături de noi. Următorul pas este să realizăm foarte multe flyere cu un anumit eve-niment, de exemplu un bal al facultă-ţii și să îi invităm direct să participe în număr cât mai mare, pentru a observa îndeaproape cum se desfășoară și să se distreze alături de studenţii FEAA, să participe la diferite tombole organizate la bal și orice alte activităţi. Sper ca ideile mele să nu fie trecute cu vederea și, într-o bună zi, să fie puse în aplicare pentru creșterea numărului de absolvenţi ai FEAA Craiova.


41

Bună! Mă numesc DENISA MIREA, studentă la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor, specializarea MARKETING, anul 3. Ca să vă puteți face o primă impresie despre mine, pot să vă spun că sunt o persoană căreia îi place foarte mult să comunice și dornică de a cunoaște lucruri noi și interesante.

by Denisa Mirea

ME AND AIESEC

Așa cum am promis, voi vorbi despre impresia mea legată de AIESEC. Îmi amintesc foarte bine, ziua în care am făcut cu-noștință cu unii dintre membrii AIESEC. Era spre finalul clasei a-XI-a, când doi băieți au intrat în clasa mea în timpul pauzei și ne-au propus să ne înscriem pe peri-oada verii la un training ce avea ca scop ușurarea aflării domeniului ce se plia foarte bine pe perso-nalitatea noastră, training ce urma să se desfășoare în limba engleză. Mi s-a părut foarte in-teresant, deoarece aveam o ocazie perfectă de a-mi îmbunătăți engleza, dar și de a cunoaște persoane


42

noi, chiar și de alte na-ționalități. Am așteptat cu entuziasm începerea trainingului, dorindu-mi să-mi petrec vacanța în-tr-un mod diferit, am uitat să menționez faptul că trainingul se numea GROW (CUM SĂ CREȘ-TEM, SĂ NE DEZVOL-TĂM). Odată început trai-ningul, am aflat că tipul care ne era trainer era din Polonia, iar la trai-ning participau elevi din diverse licee din Craiova, cu specializări diferite. Rafal, căci acesta este nu-mele celui care ne-a fost trainer, a fost tare pri-etenos din prima clipă, la fel și colegii mei de la training, cu care am legat chiar și prietenii, una dintre cele mai frumoase este cea cu prietena mea, Lorena. Trainingul a fost doar în engleză, motiv pentru care la început am întâmpinat ceva di-ficultăți în ceea ce pri-vește limba engleză, fiind prima dată când aveam ocazia să comunic chiar și în termeni economici. Rafal a avut grijă ca orele

petrecute cu toții să nu fie plictisitoare, organizând diverse joculețe, prin care noi aveam ocazia să ne descoperim vocațiile.

Locațiile unde s-au desfășurat trainingurile au fost diverse, mare parte dintre ele s-au desfășu-rat în Universitate, fapt pentru care am reușit să descopăr cum arată Uni-versitatea din interior. Trainingurile au durat în jur de trei săp-tămâni iar la final am pri-mit chiar și o diplomă. Această experiență a avut efecte pozitive asupra mea așa că atunci când a început facultatea, la aflarea veștii că cei de la AIESEC caută noi mem-bri, am fost destul de încântată. De aceea am completat un formular de înscriere, ca mai apoi să fiu chemată la un in-terviu individual, care mi

s-a părut destul de ok.După acest interviu indi-vidual, am fost selectată pentru un interviu de grup, dar spre deosebire de interviul individual, cel de grup mi s-a părut destul de ciudat. Se presu-punea că suntem într-un buncăr iar fiecare dintre noi avea un rol, eu eram un fotomodel. Trebuia să reușim să rămânem cât mai mulți în buncăr, să cedăm foarte greu în fața celorlalți, dar mie mi s-a părut relativ dificil să nu cedezi și să aduci motive cât mai plauzibile pentru ceilalți, care nu le dădeau nici o șansă fotomodelu-lui și homosexualului. După acest interviu de grup i-au anunțat pe cei care au trecut mai departe, printre care nu eram; oarecum decizia lor m-a dezamagit, pen-tru că jocul în sine nu mi s-a părut destul de clar, în a-și da seama cine să fie acceptat în AIESEC și cine nu. Am decis ca pe viitor să nu mai particip la alte interviuri de ale lor, pentru că eu consider, că locul meu nu este acolo.

„Această experiență a avut efecte pozitive asupra mea așa că atunci când a început facultatea, la aflarea veștii că cei de la AIESEC caută noi membri, am fost destul de încântată.”

43

COMPANY NAME

de Larisa Mustață și Ionuț Nisipeanu

Castelul Corvinilor


Eu sunt Larisa-Maria Mustaţă, studentă la FEAA Craiova, specializarea Economia Comerţului Turimului și Serviciilor, anul 3.Sunt departe de casă, dar nu am uitat ceea ce mă face mândră de originile mele. Castelul Corvinilor l-am vizitat de fiecare dată când am avut ocazia și din apropiere și de la departare. Departarea însemnând să ies în faţa blocului și merg pe câmp să il admir. Este unul dintre lucrurile care ma face să mă simt hunedoreancă și de câte ori am ocazia spun tuturor persoanelor pe care le întâlnesc să își facă timp să îl viziteze.

Eu sunt Ionuţ Silvian Nisipeanu, student la FEAA Craiova, specializarea Finanţe-Bănci, anul 3. Dacă mi-ar fi spus cineva că eu voi vizita Hunedorara, nu l-aș fi crezut. Când am vizitat Castelul Corvinilor, am fost impresionat de frumuseţea arhitecturală și istoria pe care o spun ghizi, dar mai ales zidurile castelului. Recomand cu căldură tuturor să îl viziteze, iar dacă au mai fost, să îl mai viziteze pentru că nu îţi ajunge un singur tur să îi descoperi povestea.

S ituat în orașul Hune-doara, judeţul Hune-doara, Castelul are o

vechime de aproape 600 de ani, construit de Ioan de Hunedoara pe locul unei vechi cetăţi. Tatăl lui Ioan, Voicu, a primit cetatea drept rasplată pentru faptele lui vitejești de la regele Sigismund

de Luxemburg. Se spune că Sigismund de Luxemburg a venit prin zonă să vâneze pe o perioadă de două zile și o noapte. În noaptea de chef a cerut o doamnă, deoa-rece așa era moda atunci, pe Elisabeta Mărgineanu. După noaptea de chef, află că a rămas

gravidă și primește cadou un inel de aur pentru ca atunci când copilul va crește mare să meargă cu inelul la curte pentru a fi recunoscut și i l-a dat pe un viteaz al lui, un anume Voicu. Se naște copilul, la 3 ani pleacă la curtea regala. Regele era la Buda, iar copilul se juca cu ine-


44

lul și un corb îi fură inelul. Ioan ia arcul cu săgeata, nimereste corbul și apoi îi spune povestea regelui când ajunge la curte și acesta hotărăște ca blazonul să fie corbul cu inel de aur în cioc iar familia să se numească Cor-vin.

Castelul Corvinilor a avut in total 22 de stăpâni, ma-joritatea fără realizări de mare importanţă. Cei mai importanţi stăpâni au fost: Ioan de Hune-doara, Matia Corvin, Gabriel Bethlen.

Ioan de Hunedoara a avut doi fii: Ladislau de Hunedoara și Matia Corvin. În luptele pentru tronul Ungariei îl pun rege pe primul copil a lui Ioan de Hune-doara. Bătăliile continuă și lui Ladislau i se taie capul și îl pun rege pe Matia Corvin. Viitorul rege s-a născut în 1443 la Cluj, ca al doilea fiu al lui Ioan de Hunedoara A condus Regatul Ungariei între anii 1458-1490. Matia Corvin a domnit 32 de ani ca rege al Ungariei și dom-nia sa a fost una dintre cele mai strălucite din istoria Ungariei.

În prezent încăperile castelului sunt în număr de 47, dar în tre-cut numărul acestora era dublu. Ioan de Hunedoara a construit castelul intre anii 1440-1456 cu un an și jumătate de pauză pen-tru a strânge fonduri.

Camera de Aur Denumirea camerei este originală faţă de celelalte de-numiri care sunt mai recente. Această cameră a fost constru-ită pentru regele Matia. Tavanul era din aur, a suferit la incendiu, aurul s-a topit, ce este refăcut


45

este baldachinul, șemineul. Bal-coanele erau pur estetice, fără vreun rol de apărare. Vitraliile sunt puse pe la 1920. În prezent, când intraţi în această cameră, un menestrel vă cântă la vihu-elă, lăută și alte instrumente, muzica ce era foarte populară în acea perioadă.

Camera doamnelor se află in Turnul Nou de Poartă. Se spune că era destinată doam-nelor dar povestea mai spune ca a fost transformată în camera doamnelor dupa ce a murit Ioan de Hunedoara. Elisabeta Szilaghy fiind ocupată cu trebu-rile castelului s-a autoexilat aici și, din când în când, mai venea o doamnă să îi cânte, să îi spună o poveste și așa veneau numai doamnele și stăteau, coseau, po-vesteau și, în camera alăturată, se schimbau și se aranjau.

Turnul Capistrano Inițial a fost turn de apă-rare în caz de atac, podeaua avea găuri unde soldaţii pu-teau arunca smoală și ulei în-cins peste inamici dar, dupa ce a venit Ioan Capistrano, a fost transformată în chilie, podeaua fiind astupată. Ioan de Capis-trano nu statea mult în chilie, mergea în expediţii cu Ioan de Hunedoara. Șemineul este unic

în sud-estul Europei, deoarece este singurul care mai este păs-trat din 1440. Ușile din castel sunt facute din stejar masiv, având o duri-tate comparativă cu fierul. Ușile de la Sala Cavalerilor sunt puse după 1870 dupa incendiu, cele după 1965 respectând tiparul ușilor care erau înainte, fără a fi bătute în cuie.

Bastionul Nje Boisa (trad. sârbește - Nu te teme ) era ultimul turn de apărare în caz de atac. Ioan l-a construit înce-pând cu anul 1446, ca refugiu pentru populaţia din castel. Baia nobiliară a fost prima dată cramă, intrarea se făcea din cur-tea castelului pe partea estică, în prezent zidită. În baia nobiliară se spălau nobilii castelului. Pe partea stangă și dreaptă a ușii se pot observa părţi din stâncă. Se bănuiește că ele nu au fost finisate ca o mărturie a perfor-manţelor lor de construcţie.Atelierul de fierărieÎn atelier se făceau potcoave pentru cai, coase pentru ţărani. Armele erau făcute la Brașov. Deasupra a fost atelierul de ţe-sătorie, dar, construindu-se de-desubt fierăria, fumul nu avea pe unde ieși, așa că au dărâmat podeaua ţesătoriei și a rămas doar fierăria.

Bucătăria soldaţilor Cum intri din Turnul Vechi de poarta în Bucătaria Soldaţilor, pe partea stângă, era cuptorul pentru pâine. La etajul bucătăriei se tranșa car-nea. Pe podul din spate veneau transporturile de alimente. În secolul XVII, Gabriel Bethlen transformă bucătăria în spălă-tor pentru slugi.Palatul BethlenEra o simplă sufragerie. Stilul architectural era gotic târziu sau neogotic, cu multe nișe în care se presupune că erau puse ta-blouri, armuri. În trecut sufra-geria era folosită pentru chefuri. În prezent, este folosită pentru expoziţii de pictură, fotografii, concerte de cameră.

Groapa Urșilor Aici nu se aruncau prizo-nerii la fiare sălbatice, ci stăteau soldaţii și patrulau. În partea din faţa a zonei unde patrulau sodaţii, era depozitul de arme și praf de pușcă, haine, archebuze. Peste creneluri este șanțul de apărare. Adâncimea reală fără pământ este de 15 m, dar de-a lungul secolelor, s-a acoperit cu pământ și acum are aproxima-tiv 5 m adâncime. Șantul avea rolul să fie umplut cu apă în caz de atac.


46

Legenda fântânii Se povestește despre această fântână că a fost săpată de către trei prizonieri turci pe care Ioan de Hunedoara îi ţinea în castel. Ioan le promite celor trei că îi va elibera dacă vor săpa o fântână cu apă bună. Prizoni-erii, animaţi de speranţa elibe-rării, sapă în stâncă timp de 15 ani și la 28 de metri adâncime reușesc să găsească preţioasa apă.Numai că între timp Ioan mu-rise, iar soţia sa, Elisabeta Szi-lagyi, a decis sã nu respecte cuvântul dat de soţul sãu și nu îi eliberează pe cei trei turci, ho-tărând să fie uciși. Prizonierii, ca ultimă dorinţă, cer permisi-unea să scrie pe cheile fântânii o inscripţie: “Apă ai, inimă nu”, ca un reproș pentru promisiunea

făcută și nerespectată. Poziţia actuala a inscriptiei este pe unul dintre contraforţii capelei.Închisoarea castelului nu are dimensiuni mari. Stăteau mai mulţi în celulă, câteva zile, le-gaţi de mâini și de picioare cu lanţul. În prezent când veţi intra în fosta închisoare, veţi simţi un miros de lemn ars. Acest miros a rămas de la ultimul incendiu din 13 martie 1854. Încăperea fiind înaltă și neavând aerisire, mirosul s-a pastrat. Ce este cu adevărat o minune la aceasta închisoare este ușa. Chiar dacă mulţi nu îi acordă prea multă importanta, ceea ce o face spe-cială este “vârsta”. Ușa are 500 ani, fiind singurul obiect din lemn ce a supravieţuit incendi-ilor.

Camera de tortură Se poate spune ca era o “regulă de bază” ca fiecare ce-tate, castel, să aibă o cameră de tortură. În perioada medie-vală erau “la moda” pedepsele prin tortură și moarte lentă. Când intrăm în cameră, putem vedea obiecte ce erau folosite ca metodă de tortură. Spre exem-plu: cizma spaniolă, scaunul cu spini, masa de tortură. Aceste metode de tortură au fost in-ventate de cei din Europa de Vest și adoptate o parte și de cei din Transilvania, Moldova, Ţara Românească.

De la intrarea în castel și până la finalul turului, veţi putea observa că fiecare metru pătrat este încărcat de istorie și nu cred că ne ajunge o viaţă să îi descoperim tot farmecul pe care îl oferă turiștilor, dar și celor ce lucrează la castel. Este un loc care atrage persoane de toate vârstele, iar după ce vei pleca de la castel, cu siguranţă dorinţa de revenire rămâne în sufletul tău.


47


de Ana-Maria Borcoși (studentă MK III)

JOB-URILE STUDENŢILOR FEAA CRAIOVA

48


49

„Practica ajută, dar nu este suficientă. Mulţi studenţi aleg centrul de practică după ureche și află, odată ajunși, că nu li se potrivește...”

Î n studenţie, mai ales la începutul primului an universitar, există în men-

talitatea studenţilor o idee pre-concepută: “Nu lucrez în timpul facultăţii, pentru că nu mai învăţ nimic. Mai bine lucrez imediat după licenţă sau după master. Marea majoritate a studenţilor licenţiaţi ajung fie să prelun-gească studiile prin master, fie să nu se angajeze în domeniul studiat pe băncile școlii. Atât eu, cât și alţi colegi de-ai mei, din an sau nu, lucrăm și am lucrat încă din liceu. Și într-adevăr, este dificil. Dar ex-perienţa în câmpul muncii, mai ales cu rutina job-ului ne scu-tește de șocul de după absolvire, când, fie nu ne găsim postul per-fect, fie nu găsim un post deloc. Practica ajută, dar nu este suficientă. Mulţi studenţi aleg centrul de practică după ure-che și află, odată ajunși, că nu li se potrivește sau nu este ceea ce își imaginau că este. Deseori partea practică a unei facultăţi cu profil economic se rezumă, în timpul practicii, la completat facturi, încasări și activităţi de contabilitate. De aceea, orice loc de muncă în timpul facultăţii ne oferă șansă de a aprecia sau nu utilitatea studiilor. Pentru mine a fost valabil. Lucram, până recent, la un salon

de înfrumuseţare pe post de asistent. De la începutul clasei a XII-a am vrut să învăţ responsa-bilitatea, muncind pentru a pro-duce banii pe care îi cheltuiam, sau cel puţin o parte din ei. Încă din primele zile de muncă am detestat acest domeniu de acti-vitate. Nu știu de ce, dar nu este pentru mine. În timpul facultă-ţii am văzut cum alţi colegi sau

absolvenţi lucrau la birou, or-ganizat și câștigau de trei-patru ori mai bine ca mine. Având în vedere că stăteam peste 8 ore în picioare pentru 300-400 lei pe luna, am fost forţată să deschid ochii și să învăţ, să mă implic în toate proiectele la care am avut șansa să particip, pentru a în-văţa lucruri noi care să mă ajute în viitoarea carieră


50

Pe scurt, vreau să lucrez într-un birou, într-o clădire de birouri, la o multinaţională, în-tr-un oraș modern. Sunt corpo-ratistă ideală, nu? Am cunoscut oameni în ultimii doi ani care lucrează în ritmul acesta și unii se plâng, altora le place. Eu nu văd de ce s-ar plânge. Pentru mine e un vis. Știu că se poate mai rău, și de unde am plecat. Am de gând să fac un master, dar în acest timp, dacă pot lucra pe un post similar celui dorit, o voi face fără nici un fel de reţi-nere. Exemple de studenţi cu idealuri mari, care lucrează în domenii diferite de cele studi-ate, sunt multe. Primul student lucrează la o casă de pariuri 8 ore și găsește timp și pentru facultate. Programul acesta l-a afectat destul de mult. Nu mai are un program de somn nor-

mal și este mereu obosit. Dar nu se da bătut. Perseverează pentru a-și câștiga singur exis-tenţa. Visul lui este să lucreze la Parlamentul European. Un alt exemplu este o co-legă, care, nu doar că nu are restante, dar și lucrează 6 ore în fiecare zi. Mai întâi a lucrat ca promoter pentru produsele unei firme, iar acum, din câte mi-a spus, a avansat la un post superior, mai bine plătit. Este an terminal, la fel ca mine, și cred că faptul că încă de pe băncile facultăţii a reușit să avanseze la locul de muncă o va ajuta foarte mult. Un coleg de grupa mai este student la încă o facultate, are note foarte mari la ambele, nu lipsește de la nici un curs sau seminar și, în acelaș timp, se ocupă și de activităţi din afacerea familiei. Implicarea

lui directă în partea scriptică a afacerii, facturi, contabili-tate, gestiune și aprovizionare de când era mic l-a ajutat să exerseze ce studiază acum. Ţin minte când noi ne uitam uimiţi cum își lua notiţe la Contabi-litate. Pe când noi abia înţele-geam ce înseamnă înregistrarea el rezolva toată problema, pas cu pas. Această experienţă n-a venit decât din mediul mun-cii. Acum, la sfârșitul studiilor dorește să își deschidă propria afacere, beneficiind de fonduri europene.. Mulţi dintre studenţii FEAA își găsesc locul în dome-niul bancar. Acolo, mare parte din cunoștinţele dobândite în primul an și jumătate al facul-tăţii prind bine. Însă chiar dacă notele obţinute la materiile de interes sunt “nu de 10”, acestea se completează în practică. Băn-cile caută studenţi dornici să în-veţe, să se dezvolte. Este unul dintre punctele de pornire cu aplicarea directă a materiilor studiate la cursuri și un job din care se pot deprinde abilităţi profesionale utile în orice cari-eră de economist. Pot spune că, greu sau ușor, un job în timpul facul-tăţii nu este prea mult pentru nimeni, dacă își dorește cu ade-vărat, însă fără a neglija studiul.


Cum toţi ne programăm tim-pul în mod diferit, poate pă-rerea mea este subiectivă. Însă faptul că peste 10 studenţi din 100, pe care îi cunosc personal, lucrează și vor termina faculta-tea la timp, unii chiar cu note mari, mă face să recomand asta

tuturor. Doar să încerce, deoa-rece la sfârșitul anilor de studiu se vor integra mai bine pe piaţa muncii, fiind îndeajuns de mo-tivaţi să găsească sau să practice în domeniul preferat. În încheierea acestui articol, estimez că 70% dintre dintre

studenţi și viitorii absolvenţi ai facultăţii de Economie și Admi-nistrarea Afacerilor sunt de pă-rere că nu vor munci în mediul economic, din lipsa locurilor de muncă.

51

3. Cercul de Marketing Craiovean, un grup care vă pune la dispoziție știri din domeniul marketingului, dar și alte oportunități oferite în acest domeniuhttps://www.facebook.com/groups/Cerculdemarketing/

4. Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor, Craiova, pagina de facebook a facultății https://www.facebook.com/FEAACraiova si site-ul http://feaa.ucv.ro

5. Universitatea din Craiova, pagina de facebookhttps://www.facebook.com/UniversitateaDinCraiovaPaginaOficiala

6. ASFEAA, pagina de facebook https://www.facebook.com/asfeaa

7. AIESEC Craiova, pagina de facebook https://www.facebook.com/aieseccraiova și site-ul http://www.aiesec-craiova.org/

8. Grupul Teatrul Național Marin Sorescu, www.facebook.com/groups/130319718051

9. Cercul de Analiză FEAA Craiova,https://www.facebook.com/profile.php?id=100004682113238

10. FEAA Craiova Cariere, https://www.facebook.com/FEAACariere

52

1. Grupul de Management și Marketing Club, un grup cu peste 1300 de membri https://www.facebook.com/groups/mgmkfeaa/Acest grup oferă informații utile legate de orar, tutori, rezultate la admitere, sesiune, concursuri, știri, evenimente, sfaturi, etc.

Selecția vă este oferită de Silvia Puiu

CÂTEVA LINKURI INTERESANTE ȘI UTILE

2. Canalul de Youtube al Departamentului de Management, Marketing și Administrarea Afacerilor, care vă oferă informații despre studenții și profesorii MMAA în format videohttps://www.youtube.com/channel/UCBPmLiPjfLjJY5z3PuF7Vbw


https://www.facebook.com/groups/Cerculdemarketing/

https://www.facebook.com/FEAACraiova

site-ul http://feaa.ucv.ro

https://www.facebook.com/UniversitateaDinCraiovaPaginaOficiala

https://www.facebook.com/asfeaa

https://www.facebook.com/aieseccraiova

http://www.aiesec-craiova.org/

http://www.facebook.com/groups/130319718051

https://www.facebook.com/profile.php?id=100004682113238

https://www.facebook.com/FEAACariere

https://www.facebook.com/groups/mgmkfeaa/



53

TEASER

Colaboratorii primului număr al revistei

Pentru numărul următor, pregătim două interviuri, unul dintre ele fiind luat de un student unui profesor FEAA Craiova, ales prin votul vostru. Stay tuned, kids!

CONCURS DE BÂLBE sau alte chestii funny

În acest număr, etapa de corecție a existat, dar, în timpul procesului de corecție, mi-a venit o idee: Ce-ar fi dacă, atunci când observați o chestie funny (un fel de Cronica Cârcotașilor), sa sesizați asta într-un mesaj privat pe pagina de Facebook a revistei www.facebook.com/cronicastudentuluiFEAACraiova?

Cea mai funny bâlbă descoperită va fi premiată. Spor la citit și găsit bâlbe!

http://www.facebook.com/cronicastudentuluiFEAACraiova


54

COLECTIVUL REVISTEI

Coordonator: Silvia PUIU

Colaboratori: Radu OGARCĂCristina ZARĂEduard PANȚUCUGeorge BUREACorina CIOBANUAdelina NACIUMonica MĂRGĂRITAndreea GEANTĂIulia POPACosmina JIFCUDenisa MIREALarisa MUSTAȚĂIonuț NISIPEANUAna-Maria BORCOȘI

Grafică: Laurențiu Mihai BADEA

Ne puteți găsi pe Facebook la următoarele adrese: Pagina de Facebook:www.facebook.com/cronicastudentuluiFEAACraiovaGrupul colaboratorilor:www.facebook.com/groups/114321912247734


http://www.facebook.com/groups/114321912247734

www.facebook.com/cronicastudentuluiFEAACraiova

THANKS FOR READING...

CRONICA STUDENTULUI

FEAA CRAIOVA


Cronica Studentului FEAA Craiova nr. 2

Documents

Transcript of Cronica Studentului FEAA Craiova nr. 2