Hulit si nlaturat de colegii sai de la Filarmonica, apreciat si invitat sa dirijeze n strainatate, maestrul Cristian Mandeal este un romn care mai are ceva de spus: "mi port cu demnitate crucea de a fi romn". Dirijorul spune ca o orchestra e o societate n miniatura. Societatea romneasca are nesansa de a fi lipsita de valori si de a avea "dirijori" slabi.Ceea ce stiam, mai nou, despre Cristian Mandeal, mi-a confirmat. Dupa despartirea de Filarmonica, n Romnia se ocupa de Orchestra Nationala de Tineret. E modul sau de a demonstra ca-i pasa de generatia ce va sa vina, din care face parte si fiica sa. n strainatate, are recunoasterea artistica si aura pe care de merita. Ceea ce nu stiam este ca e un foarte bun vorbitor. De aceea i las cuvntul."Cu Orchestra Romna de Tineret ncerc sa creez o situatie de exceptie n Romnia. Vreau sa-mi dovedesc mie si altora ca nca mai avem resurse. Lui Marin Cazacu, cel care a materializat aceasta idee, ct si mie, ne-a servit modelul din Venezuela, al orchestrei de tineret , care azi a devenit faimoasa si care contribuie mult la imaginea pozitiva a tarii de apartenenta. Asadar, ncerc sa continuu ceea ce am facut toata viata: sa construiesc ceva important la mine acasa, n pofida realitatii care ma nconjoara. Orict de mult as fi fost plecat n strainatate, activitatea principala mi-am depus-o, totusi, n Romnia... Cei din orchestra sunt si copiii mei, ntr-un fel. Am nceput cu ei n 2008, sunt doar trei ani de-atunci si, n functie de suportul financiar existent am desfasurat o serie de proiecte ce au facut ca aceasta orchestra sa creasca spectaculos. n septembrie suntem programati la Festivalul George Enescu, la Sala Mare a Palatului, n cel mai important ciclu de concerte, . Vom cnta la nceput, pentru ca asa ne sade bine, doar suntem o orchestra de tineret, Rapsodia I de Enescu. Apoi vom avea un foarte la moda solist violonist, David Garrett, un fel de Nigel Kennedy n versiune mai tnara, un supervirtuoz ce se potriveste de minune cu o orchestra ca a noastra si pe care-l vom acompania n concertul pentru vioara de Beethoven. Dupa pauza vom cnta de Ravel si vom termina cu Suita a doua din , de Stravinschi. Orchestra Nationala de Tineret a devenit n scurt timp o orchestra de elita a Romniei si-mi doresc ca pe viitor sa devina un brand al tarii. Tinerii au fost alesi din toata tara, sunt buni, modesti si vin aici sa nvete si sa faca arta. Entuziasmul le e egalat doar de energia pe care o transmit. L-am auzit pe unul dintre ei ntrebndu-l pe altul, de la Satu Mare: . Raspuns: . Mi-a placut tare mult. Sunt nca si se poate cladi ceva de pret cu ei. Lor le transmit ceea ce sunt eu astazi, dupa o experienta de peste 35 de ani, dobndita de la personalitatile cu care am avut fericirea sa lucrez (n.r. Herbert von Karajan, Sergiu Celibidache), din miile de concerte pe care le-am dat si din ntlnirea cu acele multe zeci de orchestre pe care le-am condus. Gnditi-va numai la contactele umane care se fac doar cu o singura orchestra, fiecare n parte numarnd 80-90 de artisti... Toate aceste evenimente si pun amprenta pe un dirijor n vrsta. Sa nu uitam ca dirijatul, nefiind o profesie muzicala specifica, n sensul n care dirijorul nu produce el-nsusi sunete, este de fapt o meserie ce s-ar putea defini ca fiind n primul rnd capacitatea de comunicare. Transmiti niste date specifice cu mijloace nespecifice".Ascultndu-l pe maestrul Mandeal cu cta caldura vorbeste despre "copiii sai", cta ncredere are n ei si cte sperante si pune n capacitatile lor, ai senzatia ca nu e totul pierdut. Ca Romnia are sansa de a supravietui prin acesti tineri nca "nemurdariti".Orict as vrea sa ocolesc tristul episod al despartirii sale de Filarmonica, acest subiect pluteste mut. Stiu faptul ca faimosul dirijor nu duce lipsa de activitate artistica n tara si-n afara ei. n Romnia, formnd Oameni, n strainatate fiind invitat de onoare la cele mai prestigioase pupitre dirijorale. Eterna drama a artistului romn, de a se simti strain n propria tara, de a fi cunoscut si pretuit mai mult peste hotare. Eliade, Cioran, Brncusi..."E un deget pe rana, un subiect dureros. n prezent, sunt Principal Guest Conductor la Filarmonica din Copenhaga, dar si la "Halle-Orchestra" de la Manchester, una dintre cele mai prestigioase din Europa, cea mai veche din Marea Britanie. Timp de 25 de ani a fost si orchestra faimosului Sir John Barbirolli. Dirijez acolo de peste 15 ani si nu s-au saturat nca de mine. Am concerte programate cu ei pna-n 2013 si probabil vor urma si altele. Nu acelasi lucru mi s-a ntmplat n Romnia, desi au existat si locuri n care am fost apreciat. Nu vorbesc despre absenta iubirii, caci nu pretind nimanui asa ceva, desi n arta exista si aceasta componenta. ntr-o relatie artistica pot fi nsa suficiente doar respectul si comunicarea. Asta implica nsa si ncrederea n partener Cea mai recenta si mai dureroasa patanie a mea de aici a fost despartirea de Filarmonica George Enescu. A fost un eveniment pe care mi-e greu sa-l cataloghez si nca si mai greu sa-l metabolizez, desi s-a scurs un an si jumatate de la eveniment, iar astazi nu se mai gndeste nimeni la asta, n afara de mine. n fapt, a semanat cu o executie publica, un linsaj, dupa 23 de ani de dirijat constant la Filarmonica si dupa 19 ani de directorat. De altfel am fost, cred, cel mai longeviv director de institutie de concert din Romnia. n timpul meu s-a schimbat de cateva ori legislatia n materie. Am nceput n 1991, s-au schimbat nu stiu cti ministri, nu eu am fost schimbat, si am fost socotit un bun director de toti cti s-au perindat pna n 2010, n afara de propria mea orchestra, care n final mi-a intentat o acuza dovedita ulterior n totalitate falsa. Totodata am fost pur si simplu alungat de la pupitrul dirijoral, n situatia n care mi dadusem dj demisia din postul de director general cu patru zile n urma, lucru cunoscut de catre toti cei aflati pe scena Ateneului n acel moment. n oricare parte a lumii as fi putut sa intentez si sa cstig un proces. Mi s-a parut nedemn si mai ales inutil din moment ce lucrurile ajunsesera aici Nu m-a durut att faptul ca s-au s-au gasit ctiva nemernici (se vor gasi mereu !) care sa compuna si sa sustina un memoriu mincinos, redactat pe mai multe pagini si difuzat pe la mai toate forurile, inclusiv pe internet, facndu-mi astfel un rau public la nivel international (vezi tot sirul de comentarii "agro-dolce" aparut pe net ca reactie a diasporei romne). Cel mai tare m-a durut faptul ca s-au gasit cu usurinta alti 80 care sa-l semneze fara sa-i cunoasca sau sa-i verifice continutul, aidoma cinelui care musca din instinct de potaie mna stapnului. Am cerut imediat o ancheta ministeriala care, dupa o cercetare de doua luni, a dovedit ca nici macar unul din cele opt puncte principale ale memoriului nu era ntemeiat. Cinismul raspunsului afisat la avizierul orchestrei a fost zdrobitor: "Rezultatul anchetei nu ne surprinde (n.a. adica disculparea mea) dupa cum merg astazi lucrurile n Romnia!". Nici poveste de regrete sau, Doamne fereste!, de scuze. N-a contat nimic din trecutul nostru comum dect coada tinuta bat. Calomnia, se stie, e un mijloc de distrugere profitabil si arareori pedepsit. Divorturi exista peste tot, amiabile sau mitocanesti. Nu ai nimic de facut, dect sa accepti realitatea ca pe o fatalitate. Cu toate ca acuzele s-au referit doar la partea manageriala, de cea artistica neavnd totusi obrazul de a se atinge, am fost dat afara de pe scena ca dirijor!! Asta cu adevarat face parte din scenariul caracteristic al vietii romnesti! Acum, daca ar fi s-o mai iau undeva de la capat, nu mi-ar mai trebui manageriat niciodata. Nici nu ma gndesc! Pentru mine, orice fel de functie publica n Romnia este exclusa.Nimeni nu se naste din nimic. Facem parte, cu sau fara voie, dintr-un sistem n care se joaca dupa cum se cnta. Ceea ce s-a ntmplat la Filarmonica nu e dect o pastila, e adevarat, foarte concentrata, din tot ceea ce se-ntmpla n jur. Nimeni nu mai are ncredere n nimeni, toata lumea suspecteaza pe toata lumea. Pare ca la noi a disparut acel cntar ce delimiteaza notiuni de baza ca: bine-rau, cinstit-necinstit, permis-interzis, cuvenit-necuvenit, meritat-nemeritat, corect-incorect, real-fals si cte si mai cte. Desi mai cred nca n acei tineri despre care va vorbeam, mi-e teama pentru ei, mi-e teama de influentele societatii romnesti actuale ca de un tsunami capabil sa mature totul n cale. Iar o lume lipsita de valori si de modele are slabe sanse de supravietuire.Am fost nu o data ntrebat daca sunt mndru ca m-am nascut romn", si continua maestrul Mandeal sirul confesiunilor legate de conditia sa de romn. De artist romn. "O ntrebare destul de periculoasa. Periculoasa ntrebarea, dar si mai periculos raspunsul As cuteza sa spun ca nu sunt deosebit de mndru de asta, dar nici nu-mi neg sau reneg originea mi port doar crucea Pentru mine, a fi romn nu e un motiv de mndrie, e doar o stare de fapt de la care nu te poti sustrage. Atunci cnd n stainatate sunt numit "romnul Cristian Mandeal" mi accept conditia. Uneori nsa o port n spinare cu dificultate. n orice caz, acest lucru nu mi-a adus pe nicaieri vreun capital de ncredere, de imagine sau de alt fel. ntotdeauna faptul de a fi fost definit ca romn mi-a creat doar handicapuri, de altfel ca tuturor celor care nu s-au nascut americani sau germani sau francezi sau englezi sau... rusi (mai ales rusi pe piata internationala muzicala). Desi mai exista si alte natii ca a mea, de mai mica nsemnatate culturala universala, trebuie sa recunosc totusi ca a fi un exponent al imaginii pe care poporul meu a reusit - fara prea mari eforturi - sa si-o compuna n ochii celorlalti, nu cred ca mi-a priit. Caci reputatia pe care o avem n general nu o pot numi dect "mizerabila". n afara de o infima parte a omenirii, care a aflat totusi ca au mai existat si romni ca Eliade, Cioran, Tzara, Coanda, Brncusi sau Enescu. Pentru toti ceilalti, Romnia este si astazi nca o tara cu o identitate ndoielnica, o creatie artificiala a marilor puteri, avnd un rol predominant geo-politic, de stat-tampon ntre Vest si Est, cu un teritoriu cuprins ntre niste limite geografice mereu controversate, cu o istorie incerta si locuita de un popor a carui provenienta este destul de dubioasa...Cine-i de vina pentru asta n afara de noi nsine?! Nu cred ca cineva sa fie obligat sa ne simpatizeze, doar asa, pentru ca vrem noi si credem ca ni se cuvine. Doar asa, prin definitie. Respectul celorlalti nu vine aprioric, el trebuie cucerit. Si n nici un caz prin ghetourile din Italia si Spania, profund detestate de localnici si create chiar de "ai nostri". Nu exista colt de strada din orice oras european care sa nu fie plin de cersetori proveniti din Romnia. Nu exista penitenciar care sa nu contina o buna parte din "pensionari" romni. O data ajunsi n Vest, facem nota discordanta nu att prin saracie - oameni saraci exista pretutindeni - ct mai ales prin modul n care ne purtam saracia, prin comportamentul profund discordant si mai ales prin lipsa de apetit pentru adaptare si autocivilizare. ncercam cu obstinatie sa impunem celorlati, aflati n propria lor tara, stilul nostru cu totul personal. Slogan universal?Si-apoi suntem foarte confundati. Cred ca n momentul de fata, problema identitatii acestui popor e foarte serioasa. Octavian Paler spunea mai demult ca Romnia nu mai are un popor, ci doar o populatie. Cam dureros...Chiar si aici, acasa, identitatea noastra e foarte greu de definit. Cine sunt romnii, cum arata n general romnii, de unde provin, cum s-au format, ce snge le curge prin vine, ct s-au amestecat, cu cine si n ce proportie, ce si cine sunt ei azi? Poate ca asta nici nu mai conteaza. Important e doar ca am supravietuit, mai ales prin limba... ntr-o oarecare masura. Cum vor arata Romnia si romnul peste alti 50 de ani? E poate mai bine sa nu ne ntrebam.Care e contributia lui n acest ? Romnul pretinde orice de la altul, dar el ce da n schimb? Nu mai avem de mult o industrie, nici mari resurse naturale si nici macar o agricultura pe masura celei care altadata ne definea ca . Ce ne-a mai ramas de oferit n afara unei piete de desfacere pentru produsele altora? Unde se ascunde taranul romn, acel personaj fabulos, de legenda, nascator si continuator al unei civilizatii milenare pe cale de extinctie? Legatura lui cu pamntul, cu stelele, cu cerul, cu anotimpurile, cu infinitul? Cel care a dat (nu doar a luat) acestui pamnt cam tot ce are el, inclusiv o istorie a sa, pentru o data, necontestata? Si cum mai arata taranul de astazi? Deseori nu mai stie nici el cu ce se ocupa si din ce traieste. Starea lui primara l nemultumeste, ncearca sa devina orasan pentru ca-i e greu si chiar rusine de el. Nu izbuteste, pentru ca si orasanul nu e dect o struto-camila, mai mult mahalagiu dect citadin. S-au cstigat putine si s-au pierdut multe. Ma gndesc la intelectualitatea noastra de la cumpana dintre veacuri. Aproape toata provenita din boierime sau de la tara, n ambele cazuri nsa, ghidati de valori morale si educativ-formative unice, comune pentru toti. Acest bun a fost astazi nlocuit n parte de o adnca dezorientare n definirea si perceperea valorilor, iar pe de alta, de educatia preponderent cantitativ-informativa n detrimentul celei formativ-creatoare. Devenind putin cam prozaic, marturisesc ca uneori mi face o mare placere sa merg prin piete. Mai ntlnesc, ce-i drept, tot mai rar, pe acei tarani ai copilariei de care mi-e tot mai dor. Ei sunt speranta mea de viata pentru acest popor.Nu sunt un mare adept al globalizarii, cu toate avantajele pe care, ntr-o masura le are. Mi se pare ca unui om i e dat, asa cum apartine unei familii, buna-rea, sa apartina si poprului ce l-a nascut. De aceea, desi nu le-am reprosat niciodata nimic, nu m-am putut mpaca nicicnd pe de-antregul cu cei care-au plecat definitiv din tara, mai ales pentru motive economice. Sigur ca trebuie sa nvatam sa apartinem si Europei nsa doar n masura n care bunurile culturale nsusite vin sa te mbogateasca pe tine ca individ si totodata tara n care muncesti si traiesti. Mi-e teama de riscul pierderii coloritului propriu, ce risca a fi necat ntr-un mare nor de cerneala de sepie".Jena i-o fi fost "pe-afara"? Dar motive de mndrie ca e romn au existat, mai exista oare pentru Cristian Mandeal, n tara si n afara ei?"Jena nu mi-a fost ca sunt romn. Mi-a fost doar greu. Repet: mi-am purtat crucea. Cu demnitate, ca pe o fatalitate. Am dat mereu raspunsuri pozitive la ntrebarile cu privire la poporul pe care-l reprezint si ma reprezinta, chiar si atunci cnd credeam doar pe jumatate n raspunsurile pe care le dadeam. Mi-a facut chiar placere sa fiu un bun patriot n strainatate. Sunt nsa mai putin patriot acasa. Uneori am fost chiar mndru ca sunt romn, mai ales cnd, la sfrsitul fiecaruia dintre sutele de concerte date n cele peste 20 de turnee n strainatate cu Filarmonica George Enescu, atunci cnd toti primeam aplauze la scena deschisa. Ma bucuram sa ma aflu cu ai mei n fata lumii si sa-i facem astfel fata. Dar cnd dirijez alte orchestre din strainatate, nu ma gndesc ca e aplaudat un romn, ci doar un dirijor. Dirijor care astazi poate fi chinez, mine ungur sau australian. Nici nu cred ca se mai pune asa problema pentru cei care aplauda. Le-a placut sau nu le-a placut ce-au auzit. n strainatate se vorbeste astazi destul de putin despre nationalitatea vreunui artist. Asta si datorita faptului ca granitele s-au deschis. Desigur, concurenta e astfel mult mai mare, acum cnd nu mai ai un alt suport dect cel al propriei tale calitati. Te afli doar tu, fata n fata cu tot restul lumii. De mai multi ani pe afis nu-ti mai apare dect numele, fara alta specificare. Nu mai apartii unei tari anume, ca la competitiile sportive, deci nu mai ai nici suporteri. Sigur, exista si situatia n care se cnta muzica romneasca populara, ca Zamfir cu naiul lui. Asta e altceva. Esti romn si chiar asta se asteapta de la tine. Daca vorbim nsa despre un dirijor care dirijeaza Beethoven, ei bine, oricine si de oriunde se dirijeaza Beethoven. Important este doar cum o face...Personal, mi pun speranta doar ntr-un singur segment al acestui popor, si anume n tineret. Am o fiica de 25 de ani care, deocamdata, nu are deloc n gnd sa emigreze. Din pacate, ea si altii ca ea sunt o exceptie, pentru ca marea majoritate a colegilor ei de generatie aspira doar la a pleca definitiv n strainatate. Aici, responsabilitatea cade n ntregime pe clasa politica, ce nca nu a descoperit secretul transformarii Romniei ntr-o tara atractiva pe termen lung. Dar mai exista ntre tineri si o parte care doreste sa se specializeze doar n strainatate, sa devina ct mai tari n profesiunea aleasa, la concurenta cu cei de-afara, apoi sa se ntoarca si sa traiasca bine aici. Nu vad de ce ar fi rusine ca cineva sa aspire la a trai bine n tara lui. Mi se pare cel mai legitim lucru. Ma uit si la mei din Orchestra de Tineret. Multi dintre ei doresc sa plece, dar sunt si unii care ncearca sa-si construiasca un viitor acasa. Mi-aduc aminte de prima ntlnire cu ei, n care le-am spus: . Deci, pornim de la niste date profesionale individuale si ajungem treptat la un comportament si la o capacitate de exprimare controlata si subordonata necesitatilor grupului din care facem parte. Asa am conceput aceasta actiune, ca acesti tineri sa duca mai departe un ntreg concept de viata, calibrat si dedicat unei actiuni colective. Orchestrele romnesti sunt foarte variate ca vrsta, capacitate individuala si ca mentalitate. n majoritate, sunt remarcabil de eterogene si individualiste. Este important sa apara cu ncetul oameni noi, nu doar bine pregatiti, dar si capabili de a introduce o noua atitudine fata de munca. Orchestra e de fapt o societate omeneasca n miniatura. Se mai aseamana si cu o echipa sportiva, care e cu att mai buna cu ct exista o mai buna coeziune ntre membrii ei. Sigur, proportiile difera: n loc de 11 participanti, avem 90. Ceea ce e cu att mai greu de realizat. Pentru asta, orchestra nu poate functiona dect condusa de un dirijor capabil sa imprime acea unitate de actiune, absolut necesara pentru coerenta oricarui fenomen. Si ce, oare, poate fi mai organizat dect muzica n general si orchestra n mod special! Orice orchestra creste doar prin activitatea unui dirijor de valoare. Nu degeaba se spune ca nu exista orchestre proaste, ci doar dirijori slabi!".S-a vazut vreodata Cristian Mandeal... politician? "Pe la nceputul anilor 90 am fost curtat de diferite partide, sa intru n politica. N-am vrut si am dat tuturor un unic raspuns: eu nu fac politica de partid, am o singura politica. Se numeste Filarmonica George Enescu. Fara a da lectii nimanui, cred totusi ca daca toata lumea ar face la fel (la firma X, la uzina Y etc.) lucrurile ar merge altfel n Romnia. Mi se pare ca noi vorbim prea mult, ne agitam, ne risipim, ne revoltam, ne criticam si ne certam prea mult, vedem vesnic paiul din ochiul celuilalt si mai putin brna proprie... Mai cred ca ne-ar sta mult mai bine sa ne vedem frumusel, cu cumintenie, corectitudine si temeinicie de treaba, fiecare din noi la locul ce ne-a fost dat. Cred ca societatea asta si implicit viata noastra ar merge mult mai bine daca am vorbi mai putin si-am face mai mult".