INTRODUCERERecesiunile sunt comune, depresiunile sunt rare. Conform opiniei lui Paul Krugman au existat doar dou epoci din istoria economic, care au fost descrise ca fiind "depresiuni", la acel moment: anii de deflaie i instabilitate care au urmat Panicii din 1873 i anii de omaj n mas care au urmat crizei financiare din 1929-1931. Nici depresiunea din secolul 19, nici Marea Depresiune din secolul 20 nu a fost o epoc de declin non-stop - dimpotriv, ambele au inclus perioade n care economia a crescut. Dar aceste episoade de ameliorare nu au fost niciodat suficiente pentru a reface daunele cauzate de criza iniial, i au fost urmate de recidive. Suntem acum, conform spuselor lui Krugman, n stadiile incipiente ale unei tere depresiuni. Acesta va arta, probabil, mai mult ca recesiunea din 1837 dect cea din 1929. Dar costul - pentru economia mondial i, mai presus de toate, pentru milioanele de viei ruinate de lipsa locurilor de munc - va fi, totui, imens.n 2008 i 2009, se pare c am fi nvat din istorie. Spre deosebire de predecesorii lor, care au ridicat ratele dobnzilor pe durata crizei financiare, liderii actuali ai Federal Reserve Bank i Banca Central European au redus rata dobnzii i au sprijinit pieele de credit. Spre deosebire de guvernele din trecut, care au ncercat echilibrarea bugetelor n faa unei economii n declin, guvernelor din ziua astzi au permis deficitele s creasc.n ceea ce privete retorica, renaterea metodelor vechi este cea mai evident n Europa, unde oficialii i-ar fi obinut discursurile de la Herbert Hoover, prin faptul c susin c mrirea impozitelor i reducerea cheltuielilor va extinde de fapt economia, prin mbuntirea ncrederii n mediul de afaceri. Nici America nu face mult mai bine. Cei de la Federal Reserve par a fi contieni de riscurile deflaioniste - dar ceea ce i propun s fac cu privire la aceste riscuri este practic irelevant.n lucrarea de fa ne propunem s prezentm cteva din crizele financiare importante din istorie, urmrind n principal cauzele acestor crize, efectele acestora asupra economiei i soluiile implementate. Este foarte dificil de a alege care criz este mai important, istoria oferindu-ne numeroase exemple. Lucrarea este structurat n trei pri. n prima parte vom aborda cteva aspecte conceptuale i teoretice privind crizele financiare, n a doua parte vom prezenta crize financiare care au afectat Europa, Asia i America Latin, iar n ultima parte vom prezenta cteva din cele mai importante crize financiare din istoria economic a Statelor Unite ale Americii.ASPECTE CONCEPTUALEn orice domeniu de activitate exist preocupri privind dereglrile care pot s apar n interiorul lui, studiindu-se astfel cauzele, manifestrile i efectele lor. Crizele sunt astfel de disfuncionaliti.Termenul de criz financiar este aplicat, n linii mari, unei varieti de situaii n care unele instituii financiare sau active pierd brusc o mare parte din valoarea lor. n secolele 19 i nceputul secolului 20, multe crize financiare au fost asociate panicilor bancare i multe recesiuni au coincis cu aceste panici. Alte situaii care sunt adesea numite crize financiare includ prbuirile pieei de capital, exploziile altor bule financiare, crizele valutare. Crizele financiare provoac schimbri imediate n economia real doar dac sunt urmate de o recesiune sau de o depresiune.n evoluia noastr, crizele pot fi definite ca fiind situaii caracterizate de o instabilitate pronunat, nsoite de o volatilitate i de o incertitudine n cretere. Problema cu definirea crizelor const n a spune ct de mare s fie volatilitatea sau cderea pieelor pentru a ncadra o evoluie de acest gen n categoria unei crize, ct de mare s fie inflaia, omajul sau scderea PIB -ului unei ri pentru a aprecia intrarea ei ntr-o criz. National Bureau of Economic Research (NBER) definete criza ca fiind o scdere semnificativ a activitii economice pentru cteva luni, reflectat n scderea PIB, scderea veniturilor individuale, reducerea nivelului ocuprii, diminuarea produciei industriale i a consumului.Economitii i monetaritii definesc crizele financiare ca form de manifestare a crizelor bancare, cu impact asupra stabilitii financiare i cu ajungere n stare de colaps a infrastrcturii financiare n absena interveniei bncii centrale. Colapsul financiar care afecteaz companiile genereaz rapid probleme asupra sistemului bancar: starea de panic a clienilor, incapacitatea de a distinge starea de sntate de cea de dificultate a bncilor, retragerea depozitelor. Criza financiar este o form de manifestare a crizei economice i reflect o nencredere n sistemul financiar, o scdere semnificativ a volumului tranzaciilor la burs, o dereglare a mecanismelor de pia.Kindleberger arat c o criz financiar implic modificri n baza monetar sau n puterea de cumprare a monedei n anumite stagii ale crizei. Acelai autor consider c orice criz financiar este o parte endogen a unui ciclu economic. Exist ocuri exogene n sistemul financiar care au impact deosebit asupra profitabilitii n sectoarele existente sau n unele noi. Astfel, agenii debitori sau creditori i mut finanele lor ctre noi zone de profit, ctre creterea credibilitii, finannd boomul economic i antrennd creterea ofertei de moned.Prin urmare, sistemul financiar ncepe s devin fragil, principalele sale caracteristici devenind urmtoarele: bncile i constituie provizioane insuficiente viziunii optimiste asupra colateralului, pe care investitorii l angajeaz chiar n activiti speculative; n timp, cererea depete oferta n anumite sectoare de activitate, n special n noile sectoare profitabile. Preurile cresc, crend noi oportuniti pentru profit i investiii mai multe, crescnd veniturile i investiiile viitoare. sunt observate activiti speculative, ca urmare a lipsei de experien a agenilor care se implic n investiii.Obiectul compartimentelor speculative variaz i deseori duce la crize particulare: aciuni, mrfuri, valut sau proprieti. Comportamentul iraional creeaz bule speculative, definite ca i creteri exagerate de pre. Adncirea bulei speculative, prin manifestarea panicii i colapsul preurilor, volatilitatea internaional a fluxurilor de capital, dereglemantarea conduc la declanarea crizei.Problemele din sectorul bancar reprezint, ns, sursa crizelor financiare. Toate crizele financiare necesit injectri de lichiditate sau fonduri publice sau private de la bnci i instituii internaionale. Aceste intervenii reprezint costuri directe, fr a fi luate n considerare costurile cu acoperirea instrumentelor reale, garaniile guvernamentale, modificrile de rate a dobnzilor adoptate de bnci pentru meninerea spreadului, creterea omajului i reducerea PIB-ului real.Indicatorii care prezint un grad mare de eficien i a cror persisten este mai ridicat n perioadele premergtoare crizei sunt: supraacprecierea monedei naionale, calculat ca abaterea cursului real efectiv fa de un trend liniar; ponderea deficitului de cont curent n PIB; M2/rezerve; ritmul de cretere a exporturilor.Tipuri de crize financiare: Crize bancareSituaia n care o banc se confrunt, dintr-o dat, cu retrageri rapide efectuate de deponeni, poart denumirea de fug bancar (bank run ).Din moment ce bncile mprumut cea mai mare parte din numerarul pe care l primesc din depozite, este dificil pentru ele s restituie toate depozitele n cazul n care acestea sunt brusc cerute, aa c o fug poate lsa banca n faliment, provocnd pierderea economiilor de ctre muli deponeni, dac depozitele nu sunt asigurate. Situaia n care fugile bancare se execut pe scar larg se numete criz bancar sistemic sau doar panic bancar. Situaia n care fugile bancare nu se realizeaz pe scar larg, dar n care bncile sunt reticente n a acorda mprumuturi, deoarece se tem c nu au suficiente fonduri disponibile, este adesea numita criz a creditelor. n acest fel, bncile devin un catalizator al crizelor financiare. Bule i atacuri speculativeEconomitii spun c un activ financiar (de exemplu, o aciune) manifest o bul atunci cnd preul su depete valoarea actualizat a veniturilor viitoare (cum ar fi dobnzi sau dividende), care ar fi primit prin deinerea lui pn la maturitate. n cazul n care majoritatea participanilor pe pia cumpra activul cu scopul de a-l vinde ulterior la un pre mai mare, nu pentru veniturile pe care le va genera, acest lucru ar putea fi dovada existenei unei bule. Dac exist o bul, exist, de asemenea, un risc de scdere a preurilor activelor: participanii de pe pia vor cumpra atta timp ct se ateapt ca alii s cumpere i atunci cnd mai muli se decid s vnd, preul va cdea. Cu toate acestea, este dificil de spus, n practic, dac preul unui activ este egal cu valoarea sa fundamental, aa c sunt greu de detectat bule fiabile. Unii economiti insist c bulele nu apar niciodat sau aproape niciodat. http://biblioteca.regielive.ro/referate/finante/criza-financiara-actuala-277042.html?s=criz%20financiar

n ultimele dou decenii, activitile sistemelor financiarei bancare internaionale au fost grav perturbate de dou valuri de crize, care au marcat puternic att ritmul creteri economice, ct i relaiile ntre cetean, sistemul bancar/financiari autoritilenaionalei supranaionale. n anii 90 problemeleacumulate n zone geografice diferite au trimis n criz state situate n Asia de Sud-Est, Europai America Latin.Ulterior, n 2008, prbuirea pieei imobiliare n Statele Unite ale Americii a indus otensiune puternicn sistemului financiar,ceea ce a determinat o reacie n lan n principalele companii internaionale de credit i investiii: mari bnci i firme de asigurri au intrat n faliment sau au fost salvate prin intervenia statului.Problematica crizelor financiare este extrem de complex, incluznd o serie de factori cantitativi i calitativi, de ordin financiar,economic, social, etc, tehnologic i uman,care pot intervenii influena operaiunile financiare ntr-un stat sau n mai multe state,simultan. Considerm ceste dificil de apreciat cun model tradiional ar puteaexplica o crizfinanciar, n condiiile n fiecare context de apariie, condiii de evoluiei programe de soluionare a unei crize sunt unicei irepetabile.CARE SUNT ELEMENTELE DE CRIZA/POST-CRIZA CARE NE AFECTEAZA DOMENIUL?Criza economica a afectat toate domeniile, inclusiv cel al arhitecturii de interior. Dintre toate domeniile afectare, cel al imobiliarelor a fost aproape distrus. Valoare terenurilor si a locuintelor a scazut inimaginabil, ajungand la jumatate din pritul inital. Forta de cumpare a oamenilor a scazut si ea,m proportional cu taierea salariilor si a locurilor de munca. Daca arhitectura generala a fost aproape stopata, domeniul nostru a avut ceva mai putin de suferit. Nu exista la fel de multe proiect de constructii noi, insa in totdeauna va exista un spatiu de modificat, sau o locatie de convertit. Arhitectura de interior este din acest motiv, mai longeviva, si mai putin afectata de criza econimica. Desigur, lipsa banilor si a fondurilor a stopat sau a amanat multe din proiectele domeniului nostru. Daca inainte de criza, puteai sa gasesti proiecte la tot pasul, acuma trebuie sa te lupti pentru cele existente. Continutul proiectelor difera si acesta, odata cu bugetul clientului, care s-a micsorat considerabil post-criza. Multi dintre noi de orientam spre arhitectura ecologica sau sustenabila, care sa ajute clientul in a economisi cat mai multa energie sau resurse. Un alt element important adus de criza econnomica este utilizarea materialelor cat mai ieftine si totusi eficiente, incercarea de a le integra intr-o amenajare cu gust, cautand solutii cat mai bune, la un pret mult mai mic. Au aparut si materiale neconvetionale, precum deseuri de lemn sau hartie reciclabila, stical sparta, care constituie o sursa noua de inspiratie pentru domeniul amenajarii interioare. Elemente care pana acum 5 ani, nu avea loc in domeniu esteticii, au devenit foarte folositoare si creative.Domeniul imabiloarelor nu mai este unul de siguranta maxima, iar majoritatea oamenilor, nu mai investesc in terenuri sau case, deoarece nu stiu daca valoare la data cumpararii va scadea in decursul anilor. Multi dintre romani au avut foarte mult de pierdut, deoarece casele cumparate cu foarte multi bani inainte de criza, au fost depreciate si investitia lor a fost una paguboasa. Au ramas cu imprumuturi banacare foarte mari, in timp ce altii si-au pierdut locuinta. De aceea, proiectele de amenajare a locuintelor au cam disparut. Pe de alta parte, exista amenajarea functionala a birourilor sau a localurilor, care este un o sursa de venit nelimitata. Iar cum multe dintre firmele mici si mijlocii nu au facut fata crizei, altele le-au luat locul. Acest lucru a condus la reamenajarea spatiilor de lucru, a birourilor, magaznelor, etc La fel se intampla si cu cafenelele, barurile sau restaurantele. Acestea se modifica de la an la an. Chiar daca detinatorii acestora nu au probleme financiare, reamenajarea lor este obligatorie odata cu schimbarea modei, a trendului, care ii forteaza sa evizuiasca decoarea acestora, pentru a atreage clientii. Criza financiara a afectat fiecare domeniu in parte, inclusiv pe al nostru. Insa spre deoasebire de multe dintre ele, arhitectura de interior a reusit sa supravietuiasca, sa profite de schimbari si sa evolueze.Cauze i mecanisme ale crizei economico-financiare actualeUn fenomen ncn curs de a fi conturati neles, dar pe care tocmai ltrim, este criza economic, care a devenit manifestncepnd cu anul 2007. Sepoate afirma cmanifestarea crizei pe care o parcurgem i are originea ncreditele de tip subprime, denumire sub care se ascund credite imobiliaregarantate cu valoarea bunurilor cumprate, acordate cetenilor americani carenu ndeplineau anumite condiii de bonitate. Aceste mprumuturi, n sumdeaproximativ 1.200 miliarde de dolari,au fost distribuite cu precdere ncepndcu anul 2000. Transformate prin mecanismul de titrizare (securitizare) nobligaiuni (CDO Collateralized Debt Obligation), acestea au fost transferateapoi ctre bncii investitori din lumea ntreag. Atunci cnd preurilebunurilor imobiliare au nceput sscad, aceste credite nu au mai putut fi rambursate, antrennd astfelpierderi abisale pentru cumprtorii de titluribazate pe creditele de tip subprime.Evenimentele de pe piaa financiarau avut att un efect cauzal, generndblocajei conducnd la sistarea investiiilor dar, poate ntr-o msurnci maimare, ele au constituiti un semnal foarte puternic al unor dificulti existenteicare rmseserascunse. Aceste disfuncionaliti camuflate au ieit progresivla lumin, dar este greu de prezis n ce msurirul descoperirilor s-a terminat.Pe de altparte, opiniile n ceea ce privete elementele declanatoare alecrizei diverg chiari n rndul experilor recunoscui n domeniu. Frpreteniade a le contrapune un punct de vederepropriu comparabil ca nivel, ncercm ncontinuare explicitarea ctorva din caracteristicile acestui fenomen mondial.Astfel, criza financiari economicdin prezent este, n primul rnd,manifestarea unei sincope care nsoete, de aproape fiecare dat, reaezarearolurilor politico-economice la nivel mondial. Ea definete nu doar schimbarearegimului de cretere a economiei globale, dari rsturnarea, ca importan, amotoarelor acestei creteri. Chiar daccele dousituaii, cea antecrizi ceapostcriz, sunt stabile n sinea lor, tranziia de la una la alta poate fi deosebit devivace.Ssemnalm, mai nti, gradul de relativitate al blocajului financiar. Datfiind ccea mai mare parte a tranzaciilor financiare (chiari acordarea decredite) sunt jocuri cu sumnul(i problema nu trebuie privitdoar la prileimplicate direct ntr-o asemenea tranzacie, ci la totalitatea actorilor economiciimplicai), dificultile aprute pentru unii din actorii de pe piaa de capital sunt,n egalmsur, oportuniti pentru alii.Iar pierderile imense ale unora setransformn ctiguri, tot imense, pentru alii. Chiari prbuirea instituiilorbancare ce au mizat pe instrumentele derivate din creditele subprime s-a tradusn ctiguri importante pentru unele fonduri de hedging. Strict din punct devedere financiar, chiari situaiile catalogate ca pierderisau fraude sunt, n fapt,redistribuiri ale avuiei. Desigur, aceasta nu constituie nicidecum o scuzpentruasemenea erori, care sunt, multe din ele, ilegalei imorale. n plus, trebuieinutcont de impactul psihologici financiar la nivel de individ, apariia unortragedii personale, a unor noi surse de inegalitate etc. Dar, din punct de vederestrict economic, sumele de bani rmn pe piai nu dispar, doar percepiaasupra lor se schimb(13).Din punctul nostru de vedere, crizaeste n fapt un ansamblu dedisfuncionaliti diverse, dar a cror interdependenilustreazexplicit gradulde globalizare financiari economicn societatea umandin prezent. Astfel,una din cauze este ajungerea la saturaie a celor trei motoare de cretereeconomicmondialn perioada de dupprbuirea blocului socialist:delocalizarea, credituli consumul.Astfel,delocalizareaa avut drept linie directoare deplasarea facilitilorde producie n zonele cu mnde lucru ieftin, de regulrile mai puin dezvoltate, srace sau de-abia ieite din sistemul de organizare socialist.Costurile de transport ale produselor ctrerile dezvoltate erau, n cea maimare parte a cazurilor, neglijabile(14)n raport cu economia realizatprinutilizarea unei mini de lucru mai ieftine. Acest fapt a avut efecte beneficeasupra ntreprinderilor carei-au delocalizat producia, prin aceea cmarjele deprofit au crescut (datoritreducerii costurilor de producie). Aceastrentabilitate regsita permis finanarea a ceea ce s-ar putea numi deficitulstructural(15)al economiilor de origine ale actorilor economici aflai n prinproces de delocalizare ctre alte regiuni: unomaj cauzat de reducereanumrului de locuri de munc, o pierdere a autonomiei economice a statului deoriginei, nu n ultimul rnd, o pierdere a exclusivitii excelenei tehnologice.Dintre acestea,omajul a putut fi camuflat prin ceea ce s-a numitreorientarea economieii deplasarea centrului de greutate a acesteia de laindustrie ctre servicii (dintre care cele financiare au fost printre cele maiproeminente). Pierderea autonomiei economice a statelor de origine s-a tradus,n esen, n slbirea competenelor strategice aleacestora, ca urmare aprevalrii ca importana rentabilitii n detrimentul siguranei strategice. Deexemplu, delocalizarea capacitilor de producie a dus la stabilirea unei relaiide dependenmanufacturiern raport cu noile locaii. ntr-o economie globalcomplet omogen, n care concurena s-ar face pe criteriiinnd exclusiv decompetitivitatea economic, acest fapt ar fi frimportan. Dar, cum nmomente de crizse manifesttendinele de revenire la autarhie, aceastultraspecializare n domeniul serviciilor prezintdezavantaje cci, de multe ori,acestea sunt percepute ca un domeniu nalt profitabil, dar nu indispensabil.Unul din paradoxuri este, deci, acela cstatele dezvoltate sunt astzi maivulnerabile la msurile protecioniste dect statele mai puin dezvoltatei, dinacest motiv, mai puin specializate.n fine, delocalizarea produciei a condus,indiscutabili ineluctabil, la necesitatea unui transfer de tehnologiei decunotine. Dei statele dezvoltate au pstrat exclusivitatea n anumite domeniisensibile (produciai cercetarea militar, domeniul roboticii, anumitetehnologii software cum ar fi programele de criptare), interdependenaeconomicactualface ca exploatarea acestor avantaje sfie foarte dificil,chiar imposibil: este cazul, de exemplu, al preeminenei n domeniul militar.Tot pe aceeai linie, multe din aceste domenii de excelen, chiar exclusive, seregsesc n situaia de a fi considerate supraevaluate n vreme de criz.Acest deficit structural a putut fi finanat datoritnoii rentabiliti derivatedin scderea costurilor de producie. Dar delocalizareai-a pierdut n prezent,dacnu caracterul de resursimportantde cretere, mcar aparena deinepuizabilitate. Mai nti, dupintegrarea n sistemul economic global(16)afostelor state socialiste, a Asiei de sud-vesti a Americii Latine(17), ariageograficde expansiune a economiei a ajuns la dimensiunea maxim.Apoi,dupce ntr-o primetapglobalizarea condusese la scderea preului deproducie, iar subiecii statelor dezvoltatei-au adaptat stilul de viala aceastpremis, ntr-o a doua etap, tendina s-a inversat: salariile n statele-intaledelocalizrii au nceput screasc(18)i, chiar fra ajunge la nivelul celor dinstatele-origine, coroborat cu diferena de productivitate, au anulat ctigul adusde delocalizare. Soluia clasicar fi fost delocalizarea ctre noi regiuni, daracestea erau, puri simplu, indisponibile din punctde vedere fizico-demografic(Antarctica, Groenlanda),politic (Coreea de Nord, o mare parte din Africa) saulegal (rezervaiile nativilor americani).Creditula devenit n decursul perioadei amintite un substitut al avuiei.Tendina respectivare o cauzuor de explicat: una din problemele pe carele-a adus delocalizarea economiilor statelor dezvoltate a fost creterea graduluide asimetrie n distribuirea profiturilor. Dacn perioada anterioarprofiturileerau repartizate ntre acionariatul (sub formde dividende)i angajaii (subformde salarii) din acelai stat, delocalizarea a dus la redirecionarea prii deprofituri care s-ar fi cuvenit angajailor(este drept, de valoare mai mic, mnade lucru fiind mai ieftin) de la angajaii din statele-origine ctre angajaii dinstatele-int.Prin aceasta, o mare parte a populaiei a fost lipsitde aportuldirect al noilor investiii. Cu toate acestea, sentimentul de cretere a avuiei,departe de a scdea, s-a amplificat. Substitutul care a permis acest lucru a fostcreditul. Prin relaxarea normelori condiiilor de creditare, s-a creatposibilitatea accesrii acestora de ctre o mare parte a populaiei, care astfel iputea permite achiziionarea de produse scumpe, rezervate n mod tradiionalcelor bogai. Coroborat cu anumite aspecte psihologice, care tind sprivilegiezesatisfacia imediat, consumatorii din statele-origine nu au sesizat c, de fapt,puterea lor de cumprare nu se mai msura ncapacitatea de a achiziionabunuri,ci ncapacitatea de a achiziiona credite.Pentru o bunperioadde timp, ns, fluxurile financiare suplimentareaprute ca urmare a majorrii marjelor de profit prindelocalizare au dus la oinflaie n anumite sectoare ale economiei. Cel mai evident dintre acestea estesectorul imobiliar. Disponibilitatea unora dintre actorii economici (nmajoritate, proprietari sau acionari ai companiilor care beneficiaserde peurma localizrii) de a achiziiona proprieti de lux a dus la creterea preuluiacestora. Tendina a fost ntritde preferina multora din cei care dobndiseravere n statele emergente de a-i achiziiona proprieti n statele dezvoltate,att din raiuni de afaceri sau sentimentale, cti din raiuni politice: acesteproprieti constituiau refugii, pe un terendemocratic, unde drepturile omuluierau aproape deplin respectate, n cazul apariiei unor dificultii conflicte cuadministraiile din statele lor de origine.n fine, accesul facil la credit a ranforsat trendul ascendent al preurilor. Cum mare parte a cetenilor statelorcapitaliste eraui deintori de proprieti imobiliare (cel puin scriptic, fralua n calcul ipotecilei riscul de executare silita garaniei bancare), iarvaloarea de tranzacionare pe piaa acestora cretea n mod continuu, sumeleaccesibile prin mprumut deveneau din cen ce mai ridicate, ceea ce permiteanoi achiziiii, deci, o noucretere a preurilor. Capcana acestui mod deaciunei care, neobservatfiind, a dus n cele din urmla constituirea uneiadevrate bule imobiliare, era acea cmajorarea de preuri deveniseautoalimentat: orientarea unei pri din capital devenit disponibil n urmadelocalizrii ctre proprieti imobiliare condusese la o cretere a preurilor,dar aceastresursfinanciarnu era suficienta susine un fenomen de mas.Or, acest capital era una din puinele motivaii raionale ale creterii preurilor.Consumul, cel de-al treilea motor al creterii economice amintit, abeneficiat din plin de aceastcretere a preului proprietilori a majorriisumelor ce puteau fi luate cu mprumut, att prin faptul calimenta lichiditiledisponibile pe pia, cti parial datoritunui aspect psihologic cunoscut subnumele de paradoxul coaforului(19). Finanarea consumului s-a fcut nu numaila nivel de individ sau de companie, ci a devenit chiar o politicde stat. Acestfapt a fost acceptat deopotrivde statele care se ndatorau pentru a-i puteasusine tendina de a consuma, cti de cele care finanau deficitul rezultat dinaceastabordare cu ajutorul propriilor excedente comerciale, fiind dependentede piaa de desfacere pe care o reprezentau statele consumatoare. ExemplulSUAi al Chinei este gritor n acest sens, datoriile acumulate de SUA fiind imense. http://store.ectap.ro/articole/547_ro.pdfSoluii adoptate pentru contracararea efectelor crizeieconomico-financiarentruct elementele primare ale crizei financiare sunt cunoscute(expansiunea necontrolata creditului), este naturalcutarea unor remedii dinaceeai categorie. Pentru unele dintre ele au fost fcute deja tentative deaplicare, iar altele sunt n atenia organismelor financiarei de reglementarefinanciar.Astfel, una din primele msuri luate de organismele financiare (FederalReservei Trezoreria SUA) a fost abordarea TARP (Troubled Assets ReliefProgram), prin care se urmrea preluarea activelor toxice din bilanul bncilorslbitei apoi licitarea acestora pe piaa liber(25)pentru descoperirea (i,totodat, validarea) preului real al acestorai n vederea construirii unei pieepentru aceste active. Dei, ntr-o primetap, acest tip de operaiune a fostpredilect utilizat de ctre administraia american(prima jumtate, respectiv350 miliarde de dolari, a planului de ajutorare de 700 miliarde de dolari propusde Henry Paulson a fost dedicatacestui scop), s-a ajuns la abandonareaacestuia deoarece cantitatea mare de astfel de active, prezente n bilanurilefoarte multor instituii financiare, ar fi riscat stabilirea unui prede piafoartemic pentru activele respective. Or, acest lucru ar fi forat instituiile financiarerespective la deprecieri ale activelori la operaiuni de recapitalizare. La acestnivel, principalul dezavantaj ar fi fost dificultile de atragere de noi capitaluriprivate(26). O altproblemar fi fost caceasta ar fi condus la costuri (publice)ridicate, datoritcantitii mari de asemenea active toxicei ar fi privilegiatacionarii instituiilor financiare respective, prin eliminarea riscului de faliment,dari prin suplimentul de ctig pe care achiziia din fonduri publice a activelor toxice la o valoare mai mare dect cea de pia(n vederea evitrii deprecieriloractivelor) l-ar fi adus acestora.Ca urmare, s-a trecut lao abordare alternativ, anume recapitalizareabncilori preluarea de ctre stat de participaiuni la acestea. n contrast cusoluia precedent, de data aceasta, cei care aveau de pierdut erau acionariibncilor respective, participaiunile acestora fiind puternic diluate ca urmare arecapitalizrilor. Pe de altparte, creditorii instituiilor financiare respectiveerau avantajai de solvabilitatea regsita acestora din urm. O problemnerezolvat, ns, ar fi rmas creterea (incorect fundamentati neechitabilnraport cu ceilali actori economici) a valorii de piaa creanelor deinute lainstituia financiarrespectiv.n fine, o a treia modalitate de intervenie utilizata fost oferirea degaranii de stat pentru creanele de slab calitate. Pentru a preveni abuzurile,oferirea de garanii implica un anumit cost: fie subforma unor taxe speciale, fiesub forma acceptrii unor reglementri mai stricte, fie prin stabilirea uneifranize pnla care pierderile ar fi fostsuportate n continuare de instituiafinanciarrespectiv. Alte guverne (cel francez) auoptat pentru crearea unorvehicule de investiii de tipul fondurilor suverane(27)care, dei capitalizate destat, acioneaz, n principiu, pe baze independente.La nivelul reglementrilor financiare, una din msurile luate a fostinterzicerea vnzrii de tip short a aciunilor. De exemplu, Security and Exchange Commission din SUA a interzis, la data de 19 septembrie 2008,vnzarea de acest fel a unui numr de 799 de companii, n scopul protejriiintegritiii calitii pieelor de capitali ntririi ncrederii investitorilor(28).Msura, anunatiniial ca fiind valabilpnpe 2 octombrie 2008, a fostulterior reconfirmatpnla o datulterioar(17 octombrie 2008). De notat cinterzicerea explicita operaiunilor de acest tip nu este singura modalitate dereducere a operaiunilor de short-selling. Aceasta se restrnge uneori natural,chiar acionarii companiilor financiare aflate n dificultate devenind reticeni, ncazul unui trend descresctor prelungit, smprumute aciuni investitorilor careadoptmai apoi poziii short, ntruct devin contieni caceste operaiuni vorduce la deprecierea valorii propriilor deineri.Pe lngaceste msuri, au fost propusei alte reforme legate de sistemulfinanciar, care s amelioreze funcionarea acestuiai snlture posibilitateaproducerii de blocaje de genul crizei economico-financiare din prezent. Astfel,Institute of International Finance a propus(29)reconsiderarea practicilor demanagement al riscurilor (redefinirea ponderilor guvernanei corporative, aculturii riscului, a roluluimanagerului pentru risci a complexitii produselorderivatei titrizate), a politicilor de compensare (prin alinierea intereseloracionarilor cu cele ale companiei de management),de evaluare, de acordare a creditelor, a ratingurilori asigurarea transparenei activitilor, att la nivelulinstrumentelor financiare (standardizarea acestora, armonizarea reglementrilor,adoptarea unor platformei tehnologii comune, regularizarea utilizriiitranzacionrii acestora) cti la nivel de instituii financiare(stabilirea unorcoduri de conduit, obligativitatea publicrii expunerii pe produse titrizate, astrategiei de managementa riscurilor adoptate).Pe aceeai linie, Financial Stability Forum a prezentat minitrilor definane din G-7i guvernatorilor bncilor centrale un raport(30)care propunecinci domenii de aciune n care face recomandri, respectiv: 1) ranforsareasupravegherii prudeniale a capitalizrii, lichiditiii sistemului demanagement al riscului(prin stabilirea de condiii legate de capital, demanagementul lichiditii, de considerarea activelor extrabilaniere n stabilireariscului, asigurarea calitii structurii operaionale pentru instrumentelederivate), 2) ameliorarea transpareneii a procesului de evaluare (declarareariscurilor, standardizarea procedurilor de contabilizarei declarare a activelorextrabilaniere, utilizarea generalizata standardelor internaionale de evaluare,asigurarea transparenei proceselor de titrizare),3) reconsiderarea roluluii afinalitii ratingului de creditare (ameliorarea calitii procesului de notare,stabilirea de ratinguri difereniate pentru instrumentele financiare complexe,asigurarea calitii datelor utilizate n notare, schimbarea percepieiinvestitorilori a autoritilor de reglementare asupra importanei ratinguriloricontientizarea relativitii acestora), 4) ranforsarea celeritii (rapiditii)rspunsului autoritilor la risc (prin definirea de proceduri de aciune imediatn funcie de rezultatul analizei de risc, ameliorarea gradului de informarereciprocntre diversele organisme de controli de reglementare, angajareaacestora n stabilireade politici internaionale n domeniu)i 5) realizarea unoracorduri solide de cooperare n cazul apariiei situaiilor de urgen n sistemulfinanciar (la nivelul bncilor centrale, variaia ratelor rezervelor minimeobligatorii n raport cu gradul de solveni lichiditate al bncilori cu situaiaglobala sistemului financiar). http://store.ectap.ro/articole/547_ro.pdfConsecintele crizei financiare globaleCriza financiara si economica internationala din 2008 a precipitat o neincredere grava in functionalitatea institutiilor financiare ale capitalismului contemporan. Inevitabil, criza are efecte defavorabile asupra cresterii economice globale si va avea consecinte politice, strategice si sociale. Recesiunea economica generata de haosul din sistemul financiar a timorat profund publicul, cercurile de afaceri si liderii politici. Declansata initial in Statele Unite, criza s-a extins in Europa Occidentala si, pe fundalul globalizarii, s-a raspandit vertiginos in restul lumii.Incercand sa previna falimentarea in masa a bancilor si a fondurilor de asigurare, guvernantii din America si din Europa Occidentala au nationalizat o mare parte din sistemul financiar autohton. Ceea ce contravine principiilor capitalismului modern si imputerniceste statul in detrimentul sectorului privat, depreciaza validitatea "valorilor" asociate cu piata "libera" si erodeaza imaginea modelului economic promovat de Statele Unite in restul lumii.Interventiile fara precedent ale guvernantilor, prin infuzii masive de fonduri "imprumutate" in sistemul financiar, prin achizitionarea de actiuni in institutiile falimentare si prin reducerea impozitelor, nu garanteaza restabilirea increderii publicului in sistemul bancar, in fondurile imobiliare si de investitii si in capabilitatea autoritatilor de a reglementa pietele de credit ca sa previna speculatii toxice, abuzuri si coruptie.In 2008, actiunile oferite pe pietele internationale si-au pierdut intre 20 si 70% din valoarea avuta in 2006 si 2007. Liderii politici din multe tari, speriati de consecintele drastice ale crizei, sunt de acord ca obiectivul prioritar trebuie sa fie prevenirea prabusirii sistemului financiar international. Ei sunt constienti ca statele, in mod individual, nu pot sa restabileasca increderea in institutiile bancare si de investitii decat daca isi coordoneaza actiunile anticriza. Cu toate acestea, sub presiunea politica autohtona, liderii multor state vor fi inclinati sa actioneze in interes strict national si sa apeleze la masuri protectioniste ca sa-si apere institutiile proprii de criza si ca sa previna achizitionarea lor de catre interese straine.

Statele Unite

Criza financiara s-a declansat initial in Statele Unite. Administratia condusa de presedintele George W. Bush, dominata de propovaduitorii "economiei de piata libera", a degradat autoritatea organelor responsabile cu reglementarea institutiilor financiare si a dat mana libera "scamatorilor" financiari. Acestia s-au implicat masiv in activitati "creative" dubioase.In absenta unor limite impuse si sanctionate de autoritatile statale, unele banci, fonduri de investitii si societati de asigurare, fara sa aiba acoperirea necesara, au acordat imprumuturi considerabile unor "clienti" care nu aveau capabilitatea de a-si plati ratele. Imprumuturile respective, avand dobanzi apreciabile, au fost "reimpachetate" in devize complexe, toxice si aparent atractive, care, ulterior, au fost vandute profitabil ca produse financiare legitime multor investitori autohtoni si straini.Excesele creditorilor pradatori s-au raspandit la scara globala. Disponibilitatea excesiva a fondurilor de credit a creat multe "baloane" hiperumflate pe piata de credite pentru case individuale, cladiri, terenuri, masini, studentie si carti de credit. Manipularile financiare "ingenioase" s-au extins si la imprumuturile facute de administratiile regionale si locale, la creditele industriale si comerciale, la bursele de actiuni si la pietele pentru resurse naturale. In timpul crizelor bancare, din ce in ce mai multe imprumuturi raman neplatite, valoarea bunurilor scade si multe intreprinderi dau faliment. Pierzand capital, bancile nu mai pot acorda credit. In America, pierderile datorate neplatii imprumuturilor se pot ridica la peste 2 trilioane de dolari.Lipsa normelor de reglementare si atitudinea "laissez fair" a guvernului Bush au contribuit si la formarea asa-ziselor fonduri "ingradite" (hedge funds), la care puteau participa numai investitori foarte bogati si institutii instarite. Managerii acestor fonduri netransparente si manipulative s-au implicat in tot felul de tranzactii dubioase care au contribuit la precipitarea crizei financiare.In 2007 si 2008, cetatenii americani au pierdut o treime din avutul personal. Valorile caselor si cladirilor, estimate la 13 trilioane de dolari in 2006, au scazut sub 8 trilioane in 2009. Economiile directe ale cetatenilor au descrescut cu 1,2 trilioane. In aceeasi perioada, fondurile de pensii particulare s-au devalorizat de la 11 la 8 trilioane. Aceste pierderi exorbitante au socat populatia americana. Ca sa evite agravarea starii de panica, Banca Centrala a SUA (Federal Reserve) a pus prompt la dispozitia fondurilor de pensii o suma de 540 miliarde de dolari si a alocat 700 de trilioane de dolari pentru uzul bancilor si al companiilor de asigurare in prag de faliment.In ianuarie 2009, valoarea actiunilor din bursele americane a scazut cu 50% din valoarea pe care o avusesera in prima jumatate a anului 2007. Aceste pierderi considerabile au semnalat ca Statele Unite se afla in cea mai grava recesiune economica din ultimii 75 de ani. In ultimii doi ani, cheltuielile deficitare ale guvernului de la Washington au creat datorii imense.In septembrie 2007, guvernul federal datora 5,8 trilioane de dolari, echivalent cu 41% din produsul intern brut (PIB) al tarii. Din cauza agravarii situatiei economice si a masurilor aditionale anticriza, specialistii americani preconizeaza ca datoria guvernului american va creste cu inca 2 sau 3 trilioane de dolari in urmatorii doi ani. PIB al SUA, ca si veniturile statului din impozite au scazut substantial in a doua jumatate a anului 2008 si vor continua sa scada in 2009. La valoarea actuala a datoriilor, numai dobanzile la fondurile imprumutate obliga guvernul american sa achite 12 miliarde de dolari anual.Peste jumatate din imprumuturile guvernului de la Washington au fost facute in strainatate, mai ales in China, in Japonia si in tarile exportatoare de petrol din regiunea Golfului Persic. In cazul in care aceste state ar decide sa se debaraseze de valuta acumulata, valoarea dolarului american s-ar prabusi. Ceea ce ar avea consecinte nefaste atat pentru SUA, cat si pentru economia globala.

Restul lumii

Criza financiara si economica din America s-a extins rapid in restul lumii. Europa a intrat in recesiune economica. Incercand sa stabilizeze entitatile financiare interne si sa-si revigoreze economia, guvernantii din Europa Occidentala au investit sume uriase in structurile financiare interne, au nationalizat o buna parte dintre banci si au redus impozitele ca sa stimuleze economia.Productia industriala din tarile europene dezvoltate, precum Germania, Franta, Anglia, Italia si Spania, a scazut in ultimele 6 luni cu 20-25%. Somajul, lipsa de incredere a consumatorilor si senzatia de nesiguranta a cetatenilor au crescut in majoritatea statelor din UE. Guvernul german a alocat 100 de miliarde de euro pentru garantarea imprumuturilor acordate de banci. Deoarece efectul a fost insuficient, guvernantii au dispus ca alte 60 de miliarde de euro sa fie alocate pentru stimularea economiei.PIB al Marii Britanii a scazut alarmant in ultimele 6 luni. Incercand sa supravietuiasca, firmele engleze au apelat la stat. In ianuarie 2009, guvernul de la Londra a alocat 20 de miliarde de lire ca garantie pentru imprumuturi facute de banci intreprinderilor mici si mijlocii. Ceea ce este mult prea putin pentru acoperirea datoriilor interne ale firmelor britanice, in valoare de peste 500 de miliarde de lire.Pana acum, China a rezistat cel mai bine la criza curenta. Desi exporturile au scazut anul trecut, importurile au scazut si mai mult, asa incat balanta comerciala externa a Chinei in 2008 a ramas pozitiva, in valoare de 460 de miliarde de dolari. Cu rezerve valutare enorme, cu mare capacitate de stimulare a consumului intern si cu surplus comercial solid, China isi va continua ascensiunea economica.In Rusia, criza financiara a facut ravagii spectaculoase. Deoarece in ultimul an pretul titeiului pe piata internationala a scazut cu doua treimi, veniturile din exportul de petrol s-au deteriorat substantial. Reactionand la deprecierea rublei, capitalul strain si autohton a reinceput fuga in strainatate. In ultimul an, bursa de actiuni a scazut cu 70%. In loc sa ia masuri monetariste, premierul Vadimir Putin a decis sa combata criza economica prin controlul informatiilor si prin represiuni politice. Ca "sa nu sperie populatia", el a interzis mass-media sa discute criza financiara si economica.In timpul crizelor financiare internationale, cerintele pentru resurse naturale, servicii si produse scad. Ceea ce afecteaza negativ tarile cu economii bazate pe export. Exporturile din Taiwan, Japonia si Coreea de Sud s-au degradat cu de la 25 la 50%. Cresterea economica globala, care a fost de 5% in 2007, este proiectata sa scada la 0,2% in 2009. Multe tari in proces de dezvoltare supravietuiesc prin export de materii prime si produse agricole. FMI nu are fonduri suficiente ca sa salveze majoritatea statelor nedezvoltate lovite de recesiune.

Alte consecinte

Din punct de vedere geopolitic, crahul financiar din 2007-2008 a diminuat influenta, prestigiul si credibilitatea economica a Americii in lume. Recesiunea economica declansata in SUA si nationalizarea institutiilor financiare au compromis, cel putin temporar, eficacitatea promovarii globale a modelului economic capitalist de tip american, considerat, in trecut, ca cel mai capabil de a crea progres economic si prosperitate.In urmatorii ani, noua administratie de la Washington va fi preocupata de probleme interne urgente, precum stimularea activitatii economice, reducerea somajului, restabilirea increderii in institutiile financiare, salvarea companiilor importante in pericol de falimentare, redefinirea sistemului de asistenta medicala, restructurarea programelor de pensii si asigurarea unor surse independente de energie.In trecut, Statele Unite si Europa Occidentala erau principalele surse de capital privat pentru restul omenirii. Ceea ce acorda democratiilor euro-atlantice o influenta deosebita in strainatate. Din cauza deficitelor bugetare si a deteriorarii institutiilor financiare, aceasta influenta se va diminua. In viitor, guvernele comunitatii euro-atlantice vor ezita sa se implice in actiuni costisitoare in strainatate.Cu toate eforturile guvernantilor, pietele de capital occidentale nu isi vor recupera vitalitatea anterioara pentru mai multi ani. Bancile, afectate de pierderile din neplatirea imprumuturilor si din devalorizarea investitiilor, vor fi obligate sa se restructureze si sa-si reduca numarul de angajati. Mult mai precaute in viitor, ele vor acorda imprumuturi numai clientilor care pot dovedi ca isi vor achita ratele respective.Interventiile financiare fara precedent ale guvernelor din tarile afectate de criza, cu intentia de a restabili vitalitatea institutiilor financiare si de a stimula activitatea economica, oricat de drastice ar fi, nu garanteaza restabilirea increderii publicului in sistemul bancar, in fondurile de investitii si in capacitatea autoritatilor de a reglementa pietele de credit ca sa previna speculatii excesive, abuzuri si coruptie nesanctionata.Inevitabil, populatia va fi obligata sa plateasca impozite apreciabile, ca sa acopere datoriile facute de guvernele respective cu intentia de a stavili daunele recesiunii economice globale. Interventiile financiare considerabile ale statelor ar putea asigura supravietuirea nu numai a intreprinderilor viabile, dar si a altor entitati parazitare sau ineficiente care, de fapt, ar merita sa fie eliminate sau sa dea faliment.Stiintele economice nu sunt inca "stiinte" adevarate, in sensul capabilitatii de a explica ce se intampla, de a prezice evenimente importante si de a oferi solutii valide. Specialistii in economie nu au anticipat declansarea si evolutia crizei actuale. Recomandarile lor contradictorii cu privire la masurile care trebuie luate ca sa restabileasca increderea in sistemul financiar si ca sa aplaneze depresiunea economica actuala reflecta o ignoranta jenanta. http://www.revista22.ro/consecintele-crizei-financiare-globale-5498.html

RmCriza economic i-a atins apogeul n 1999 . De atunci Republica Moldova, a avuto perioad lentde refacere economic. Deiaceast ara fost i continu s fie ara cu cel mai mic PIB din Europa.Efectele crizei economice sunt vizibile, pentru cmuli din cetteni pleac spre vest la munc.Actualmente, Republica Moldova tinde spre alinierea cu practicile UE, n frunte cu noul partid laguvernare, de dreapta, pro-european. Acesta este un factor important pentru Republica Moldova i estesusinut moral i financiar de Uniunea European.. Odat cu intrarea Romniei n Uniunea European,Republica Moldova a devenit vecinul Uniunii Europene i desigur beneficiaz de politica de vecintate cuUniunea European. Aceste susineri dinpartea UE pentru Republica Moldova, are ca iniiativintroducerea ca s pregteascRepublica Moldova n practic a cerinelor UE, i desigur integrareaacesteia n spaiul Uniunii Europene. n acest context, este de apreciat faptul c investiiile n bugetul destat pentru dezvoltarea economic a rii ajung, i UE este interesat de practicile politice i economice aleRepublicii Moldova.La nivelul teoretico-normativ putem observa faptul c dei investiiile din partearilor europene sunt prezente, totui muli cetteni pleac spre occident, pentru ocuparea unui loc demunc mai favorabil, i mai bine pltit.