CRIZA ECONOMICĂ DIN 2008 LA NIVEL MONDIAL

1. GENERALITĂŢI

Criza economică este o perioadă de declin economic, în care indicatorii macroeconomici sunt în recesiune şi declin continuu o perioadă de timp (cum ar fi: scăderea Produsul intern Brut, o diminuare a lichidităţilor si o creştere / scădere a preţurilor din cauza unei inflaţii / deflaţii, creşterea ratei şomajului, creşterea datoriilor şi a împrumuturilor,etc.).

Ea poate avea mai multe cauze. De exemplu cea mai cunoscută criză economică profundă din perioasa interbelică, 1929-1933, a fost caracterizată printr-o scădere dramatică a activității economice mondiale.

Criza economic este de mai multe tipuri: bancară, financiară, valutară, etc.

Multi economiști au produs teorii despre cum se dezvoltă crizele economice și cum ar putea fi prevenite. Mulţi economişti inciriminează capitalismul şi economia de tip capitalism că determină şi creează condiţiile care conduc la crize economice, în ciclitatea de evoluţuie a economiei. Alţi economişti consider că şi economiile de tip socialist nu sunt scutite de crize. Nu există un consens, dar crizele economice continuă să apară la anumite interval de timp.

2. CRIZA ECONOMICĂ DIN 2008

În septembrie 2008, falimentul băncii americane Lehman Brothers a marcat începutul crizei financiare, declanşând ulterior criza economică extinsă la nivel global.

În trimestrul  4 din 2008 si trimestrul 1 din 2009, economia globala s-a comprimat într-un ritm care poate fi comparat ca amploare si profunnzime cu perioada 1929 – 1931, ce a marcat inceputul Marii Despresiuni.  Problemele au inceput sa se acumuleze de mult timp, multa lume a fost de vina, iar efectele se fac simtite si astazi. A fost o criza puternica si s-ar putea ca alta sa apara inainte ca urmele ei sa fie sterse. 

Criza economică din 2008 a zdruncinat multe din teoriile economistiilor şi au realizat ca ea este rezultatul unor probleme acumulate de decenii, mai ales in ultima perioada a “marii moderatii”. Nu sunt vinovate doar ipotecile subprime si SUA, cauzele sunt mai multe si mai extinse. Economistii Nouriel Roubini si Stephen Mihm ofera niste explicatii foarte clare in cartea “Economia crizelor”, valabile atat pentru criza recenta cat si pentru cele anterioare. Voi sintetiza in continuare ideile lor.

– Majoritatea crizelor au la bază o situaţie speculativă pe o categorie de active, de exemplu imobiliar sau acţiuni. Adică se supra evaluează activele unei corporaţii sau a unor inovaţii în IT, tehonologie şi tehnică

– Preturile activelor se umflă foarte mult şi doritorii să cumpere astfel de active îşi cresc gradul de îndatorare. Adică se împumută ca să intre în posesia unor active, bunuri sau servicii. Este vorba de perioade in care creditul este ieftin si facil de obtinut, asa ca se cumpara cu usurinta activele dorite => preturile lor cresc => oamenii prind curaj si cumpara in continuare,

inclusiv active mai riscante din categoria respectiva (de exemplu, actiuni la firme mici, nou listate, cu profituri reduse si promisiuni mari) sau achiziţionează bunuri pe un grad de îndatorare foarte mare - consumerismul

– La un moment dat, apare un eveniment care “sparge” această creştere speculativă a valorii unor active sau bunuri (cum a fost falimentul Lehman Brothers in 2008), insa nu el este adevarata cauză, ci faptul ca oferta pentru activele umflate artificial depaseste cererea (intrucat preturile au devenit mult prea mari sau banca centrala creste dobanzile si creditul e mai scump etc).

–– Nimeni nu avea interesul sa verifice calitatea creditelor acordate si a produselor derivate care s-au creat: bancile comerciale scapau repede de ipotecile de calitate slaba prin securitizare, toti angajatii din sistemul bancar (normal sau “paralel”) erau platiti in functie de rezultatele pe termen scurt, in consecinta isi asumau riscuri excesive; agentiile de rating nu vroiau sa isi supere clientii, asa ca le acordau calificative favorabile; in plus, toti stiau ca va aparea un imprumutator de ultima instanta ca sa repare stricaciunile (hazardul moral).

– Globalizarea a avut contributia ei la această criză

– Mecanismul complex de funcţionare a bancilor – credite acordate cu ipotei de slabă calitate, fără o strategie pe termen lung, cu dobânză foarte scăzute, fără acoperirea de lichiditate şi fără garanţii de solvabilitate a celor împrumutaţi.

La nivelul Uniunii EuropeneEconomia mondială pare să-şi revină însă mai repede decât au prezis mulţi economişti, în

mare parte datorită reducerii ratelor dobânzilor agresive, a creditului de urgenţă al băncii centrale şi a stimulului financiar guvernamental.

Conform analiştilor, economia Uniunii Europene a depăşit perioada de cădere liberă şi a început să-şi revină treptat. De la izbucnirea crizei economice în 2008 s-a putut constata că scăderea puternică a producţiei a avut un efect major asupra IMM-urile din UE. Raportul anual al Comisiei Europene privind IMM-urile relevă faptul că impactul crizei economice a fost mai puternic asupra firmelor medii şi mari decât asupra celor mici şi micro. Una dintre problemele majore cu care se confruntă IMM-urile este accesul la finanţare. Profitabilitatea IMM-urilor în UE este supusă unor presiuni uriaşe, lucru care diminuează numărul companiilor care intră pe piaţă şi îl creşte pe al celor care ies. Implicit, acest fenomen determină creşterea şomajului. Potrivit aceluiaşi raport producţia IMM-urilor cunoaşte cel mai accentuat declin din 1930 până în prezent. La nivelul Uniunii Europene, IMM-urile reprezintă 99% din totalul întreprinderilor. Cele 23 de milioane de întreprinderi mici şi mijlocii asigură aproape 70% din locurile de muncă din sectorul privat.

Bibliografie

1. www. capitalul .com/ , articole din Revista Capital2. www. zf .ro , articole din Ziarul financiar3. Ceauşu Iulian, Dicţionar Enciclopedic managerial, Vol.I

4. Roxana Gabriela HODOROGEL, Criza economică globală. Provocări pentru IMM-urile din România, Economie teoretică şi aplicată, Volumul XVIII (2011), No. 4(557), pp. 113-124