Subiecte examen

1. Definiţi obiectul criminologiei şi prezentaţi pe scurt demersul de identificare al obiectului specific acestei ştiinţe.

Criminologia este aea stiinta care se ocupa cu stiudiul cauzelor care au daterminat produerea de crime

Obiectul criminologie este studiază factorii acţiunii criminale

2. Definiţi criminalitatea reală, scurte explicaţii şi reprezentare grafică.

Criminalitatea reală (CR) reprezintă totalitatea faptelor penale săvârşite într-o perioadă de timp determinată, pe un anumit teritoriu.

3. Definiţi criminalitatea aparentă, scurte explicaţii şi reprezentare grafică.

Criminalitatea aparentă (CA) reprezintă totalitatea infracţiunilor semnalate justiţiei şi luate în evidenţă ca fapte penale.

4. Definiţi criminalitatea legală, scurte explicaţii şi reprezentare grafică.

Criminalitatea legală (CL) reprezintă totalitatea faptelor penale pentru care s-au pronunţat hotărâri de condamnare rămase definitive.

1

5. Definiţi cifra neagră a criminalităţii, scurte explicaţii şi reprezentare grafică.

Cifra neagră a criminalităţii reprezintă diferenţa dintre criminalitatea reala şi criminalitatea aparentă, respectiv faptele penale care rămân necunoscute sistemului judiciar din diferite motive (lipsa plangerii, abilitatea infractorului).

6. Prezentaţi grafic tipurile de criminalitate şi cifra neagra a criminalităţii şi explicaţi pe scurt ceea ce aţi reprezentat grafic.

7. Definiţi noţiunea de infracţiune conform prevederilor Cp si explicaţi ce reprezintă sub aspect criminologic.

Infracţiunea , conform art.15.(1) C.pn.promulgat la 17 iulie 2009, este „fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o”,

Sub aspect criminologic intersectează proiecţia fenomenului criminalităţii în plan material , uman, social şi juridic .

8. Definiţi noţiunea de infractor şi explicaţi pe scurt relaţia criminal-crimă

Infractorul este acea persoană care, cu vinovăţie, săvârşeşte o faptă sancţionată de legea penală.

Trebuie reţinut că studiul criminalului nu poate fi nici un moment rupt de studiul crimei (faptei penale), iar crima nu poate fi concepută izolat, ca o entitate abstractă, ci numai ca o faptă conştientă a omului.

9. Ce este criminologia? (definiţia cuprinsă în curs, scurte comentarii asupra formulărilor aparţinând cercetării criminologice româneşti ).

2

Criminologia este aea stiinta care se ocupa cu stiudiul cauzelor care au daterminat produerea de crime

Potrivit psihologului P.P.Neveanu,“Criminologia este ştiinţa multidisciplinară care se ocupă de fenomenele infracţionale , de particularităţile acţiunilor individuale şi de grup,de structurile psihice particulare ale persoanei criminalului şi de mijloacele de reeducare.”

Aurel Dicu :“ Criminologia - ştiinţa care studiază cauzele şi condiţiile producerii infractiunilor pentru a se adopta măsuri de apărare a valorilor fundamentale umane de către dreptul penal.”

Rodica-Mihaela Stănoiu :“ Criminologia este ştiinţa care studiază fenomenul social al criminalităţii în scopul prevenirii şi combaterii acesteia.”

10. În ce consta şi cui se adresa „Codul lui Hammurabi”.

Codul este o culegere de legi are santiona o infractiune urmarindu-se recuperarea pagubei si obtinerea unui profit.

Codul se adreseaza omul liber, subalternul (omul care se prosternează) și sclavul (juridic fiind asimilat unui bun mobiliar).

11. Care este deosebirea dintre criminologie şi dreptul penal.

Diferenta dintre criminologie si drept penal este acea ca criminologia se oupa u studiul cazuzelor care duc la producerea infractiunilor pe cand dreptul penal se ocupa cu pedepsirea faptelor considerate infractiuni

12. Care este deosebirea între criminologie şi criminalistică.

Criminalistica este ansamblul ştiinţelor şi al tehnicilor folosite în justiţie pentru a stabili fapte materiale constitutive ale actului delictual şi culpabilitatea persoanei care l-a comis pe cand criminologia este stiinta cre se oupa cu studiul cauzelor fenomenului infractional

13. Care este deosebirea dintre criminologie şi sociologia penală.

Criminologia are în principal ca obiect explicarea factorilor şi proceselor acţiunii criminale, în timp ce sociologia penală studiază diferitele aspecte empirice ale reacţiei la această acţiune.

14. Ce studiază biologia criminală.

3

Astăzi, biologia criminală, denumită odinioară antropologie criminală, nu studiază numai aspectele anatomice şi psihologice ale personalităţii delincvenţilor. Ea se interesează şi de aspectele genetice, biotipologice, biochimice, chiar bio-sociale

15. Ce studiază sociologia criminală.

Ea studiază fenomenul criminal ca fenomen social şi fenomen de masă. Se ocupă de studiul criminalităţii în ansamblul său, ca şi de analiza influenţei mediului familial şi social al delincventului şi al relaţiilor inter-individuale care se stabilesc între delincvent şi mediul său.

16. Ce studiază psihologia criminală.

psihologia criminală studiază inteligenţa, caracterul, aptitudunile sociale şi aptitudinile morale ale delincvenţilor recurgând la teste de psihologie experimentală.

17. Metodele socio-umane utilizate de criminologie - clasificare după criteriul temporal, exemplificarea metodelor apartinand fiecarei categorii, scurtă prezentare a două metode.

După criteriul temporal , se împart în metode transversale, urmărind descoperirea realităţilor între laturile, aspectele, termenele, procesele socioumane la un moment dat (observaţia, ancheta, testele psihologice şi sociometrice) şi metode longitudinale, studiind evoluţia fenomenelor în timp (biografia, studiul de caz ).

Observatia reprezintă una din principalele căi de cunoaştere a fenomenului infracţional.

Observaţia directă - de teren - constituie o tehnică principală de investigare criminologică, întrucât ne oferă informaţii de fapte ce constituie cel mai bogat şi nuanţat material, susceptibil de analiză calitativă, caracteristic criminologiei şi sociologiei.

Observaţia empirică - ia naştere în contactul spontan dintre individ şi realitatea înconjurătoare, fiind limitată la sfera individului, la grupul social din care face parte.

Ancheta sociala se face atât privind victima şi infractorul dar şi privind fenomenul criminogen şi reacţia socială.

18. Clasificaţi metodele socio-umane utilizate de criminologie după criteriul de reactivitate (enumerare, scurtă prezentare).

După criteriul de reactivitate - cu referire la gradul de intervenţie al cercetătorului asupra obiectului de studiu. Dupa acest criteriu metodele pot fi clasificate în:

metode experimentale (experimentul sociologic, criminologic, psihologic)

4

metode cvasiexperimentale (ancheta, sondajul de opinie, biografia sociala provocată) şi

metode de observaţie (studiul documentelor sociale, observaţia s.a.).

19. Clasificaţi metodele socio-umane utilizate de criminologie după criteriul locului ocupat în procesul investigaţiei empirice.

După criteriul locului ocupat în procesul investigaţiei empirice:

- de culegere a informaţiilor - inregistrarea statistică, studiul de teren, ancheta;

- de prelucrare a informaţiilor - metode cantitative, calitative;

- de interpretare a datelor cercetării - metode comparative, interpretative.

20. Definiţi metodologia criminologică.

Metodologia criminologica reprezinta toatalitatea metodelor folosite de stiinta criminologiei pentru studierea fenomenului infractional

21. Care sunt etapele cercetării în cazul cercetării fundamentale în criminologie.

Etapele ceretari:a) Documentarea - observarea faptelor, colectarea datelor şi clasificarea acestora dar şi pregătirea teoretică complexă a celui care efectuează cercetarea.

b) Elaborarea ipotezelor explicative. Ipoteza este o construcţie deductivă elaborată, bazată pe faptele observate şi care urmează a fi verificate ulterior.

c) Verificarea ipotezelor pe grupuri de control, deoarece pe cale experimentală nu este posibilă.

22. Prezentaţi principalii indicatori statistici utilizaţi în criminologie.

23. Enumeraţi şi explicaţi pe scurt metodele generale utilizate în criminologie.

Metoda observării reprezintă una din principalele căi de cunoaştere a fenomenului infracţional.

Metoda experimentală în investigaţia criminologică.Introducerea şi utilizarea metodei experimentale în investigaţia ştiinţifică au determinat transformări adânci ce au vizat raporturile dintre teorie şi practică.

Metoda istorică în cercetarea ştiinţifică criminologică constă în analiza condiţiilor ecologice, sociologice, psihologice, economice, culturale, educaţionale, politice s.a. în

5

care a evoluat criminalitatea în diferite perioade istorice, de-a lungul diferitelor orânduiri sau în cadrul aceleiaşi orânduiri , în diferite etape.

Metoda Panel prin ea se urmăreşte evoluţia fenomenului infracţional, în scopul de a determina sensul acestei evoluţii, tipurile de schimbare şi transformare ce se produc, amploarea şi semnificaţia acestor schimbări, care sunt factorii de schimbare şi cum acţionează ei.

Metoda comparativă Se inscrie în categoria metodelor generale şi se foloseşte în paralel sau asociată cu alte metode, în toate fazele de cercetare criminologică, de la descrierea şi explicarea fenomenului infracţional până la prognoza acestuia , la toate nivelurile de cercetare a obiectului criminologiei.

Metoda de predicţie-metoda generală,ce urmăreşte raportul dintre legităţile statistice şi prognosticul fenomenului infraţional.

Metoda clinică se foloseşte în criminologie pentru a studia personalitatea criminalului.

24. Prezentaţi etapele cercetării fundamentale în criminologie în funcţie de nivelul de profunzime al cercetării.

a) Documentarea - observarea faptelor, colectarea datelor şi clasificarea acestora dar şi pregătirea teoretică complexă a celui care efectuează cercetarea.

b) Elaborarea ipotezelor explicative. Ipoteza este o construcţie deductivă elaborată, bazată pe faptele observate şi care urmează a fi verificate ulterior.

c) Verificarea ipotezelor pe grupuri de control, deoarece pe cale experimentală nu este posibilă.

25. Definiţi obiectul metodei observării în criminologie, enumeraţi principalele tipuri de observaţie şi caracterizaţi observaţia empirică.

Obiectul observari in criminologie este acela de a observa fenomenele arestau la baza fenomenului infractional.

Clasificare:observaţia empirică - nesistemică şi observaţie ştiinţifică – sistemică.

Observaţia empirică - ia naştere în contactul spontan dintre individ şi realitatea înconjurătoare, fiind limitată la sfera individului, la grupul social din care face parte. Cele mai multe observaţii cu caracter spontan, prezintă un anumit interes pentru viaţa cotidiană dar sunt superficiale, inexacte, reţin aspectele spectaculoase ale evenimentului, iar datele sunt insuficiente pentru realizarea unor studii ştiinţifice.

26. Definiţi obiectul metodei observării în criminologie, enumeraţi principalele tipuri de observaţie şi caracterizaţi observaţia ştiinţifică .

6

27. În ce constă experimentul criminologic şi de câte feluri poate fi.

Experimentul, ca metodă în cercetarea criminologică, presupune o schimbare a condiţiilor de desfăşurare a fenomenului studiat:

- fie prin introducerea din afară a unei variabile sau factori noi - urmărindu-se efectul sau efectele acestei intervenţii;

- fie prin crearea unor condiţii artificiale de desfăşurare (penitenciar, clinici de psihiatrie), condiţii în care variabilele sunt considerate constante - urmărindu-se măsurarea unui anumit factor sau extragerea lui din grupul din care face parte.

28. În ce constă şi ce vizează metoda istorică în cercetarea criminologică.

Metoda istorică în cercetarea ştiinţifică criminologică constă în analiza condiţiilor ecologice, sociologice, psihologice, economice, culturale, educaţionale, politice s.a. în care a evoluat criminalitatea în diferite perioade istorice, de-a lungul diferitelor orânduiri sau în cadrul aceleiaşi orânduiri , în diferite etape.

În acest proces de cercetare amănunţit se vizează o infinitate de fapte concret istorice, evenimente şi situaţii de mare complexitate.

29. Care sunt procedeele utilizate de metoda comparativă şi în ce constă comparaţia în criminologie.

Comparaţia se defineşte ca - operaţiunea prin care cercetătorul fenomenului criminalitătii urmăeşe să constate, să fixeze. elementele identice sau divergente la două fenomene cercetate.

30. Prezentaţi procedeele utilizate de metoda comparativă.

– concordanţei ( se bazează pe faptul că, atunci când producerea unui anumit fenomen este precedată în timp de acţiunea altor fenomene aparent fără legătură între ele (noncontangente), pentru a putea determina cauza este necesar ca prin analiza fenomenelor anterioare, să determinăm elementul comun existent în cuprinsul lor, acestea constituind cauza.

- diferenţelor ( ori de câte ori un fenomen se produce, în cazul în care sunt întrunite anumite condiţii, dar el nu se mai produce când una dintre aceste condiţii lipseşte, atunci aceasta presupusă condiţie constituie cauza fenomenului.

- variaţiilor concomitente ( în măsura în care mai multe fenomene preced un alt fenomen, acela dintre fenomenele precedente care variază în acelaşi fel cu fenomenul care succede, constituie cauza:

7

31. Care este scopul metodei de predicţie folosită în cercetarea criminologică.

metoda generală, urmăreşte raportul dintre legităţile statistice şi prognosticul fenomenului infraţional.

32. Care este clasificarea criminalilor conform criminologului austriac T.Seeling.

-criminali profesionişti - principala sursă de venituri provine din infracţiuni;

-criminali contra proprietăţii;

-criminali agresivi;

-criminali cărora le lipseşte controlul sexual;

-criminali care într-o situaţie de criză nu găsesc decât o soluţie criminală;

-criminali dezechilibraţi psihic;

-criminali care acţionează în baza unor reacţii primitive.

33. Care este obiectul cercetării şi rolul metodei clinice în criminologie.

Obiectul cercetării în cadrul metodei clinice îl constituie cazul individual în scopul de a stabilirii unui diagnostic şi prescrierii unei terapii.

Metoda clinică se foloseşte în criminologie pentru a studia personalitatea criminalului.

34. Clasificaţi observaţia ca tehnică de cercetare criminologică.

În funcţie relaţia observatorului cu realitatea supusă observaţiei, observaţia poate să fie directă si indirectă.

În funcţie de etapa cercetării, observaţia poate să fie globală de contact prealabil cu întregul complex al situaţiilor în care se manifestă persoanele vizate sau parţială, axată pe o anumită temă.

În funcţie de obiectivele şi scopurile urmărite, observaţia poate fi nesistematizată şi sistematizată.

În funcţie de poziţia observatorului faţa de sistemul studiat, observaţia poate fi externă (cercetătorul rămâne în afara sistemului studiat) sau internă (observatorul fiind în interiorul sistemului studiat).

35. În ce constă chestionarul ca tehnică de cercetare în criminologie.

Chestionarul de cercetare reprezintă o tehnică de investigare constând dintr-un ansamblu de întrebări scrise şi eventual imagini grafice, ordonate logic şi psihologic,

8

care prin administrarea de către cercetători sau prin autoadministrare determină, din partea persoanelor anchetate, răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în scris. Deci o succesiune de intrebări şi imagini fixate în scris, grafic.

36. Clasificaţi chestionarele folosite în cercetarea criminologică.

După continutul informaţiilor adunate:

- Chestionare de date factuale - de tip administrativ - referitoare la fapte obiective, susceptibile de a fi observate direct şi verificate.

– Chestionarele de opinie se referă la datele imposibil de observat .Cu ajutorul lor se studiază atitudinile, motivaţia, interesele, dispoziţiile şi înclinaţiile, tot ceea ce reprezintă psihologia persoanei, trăirile ei subiective.

Dupa formă întrebărilor se pot distinge - chestionare cu întrebări închise, chestionare cu întrebări deschise şi chestionare cu întrebări atât închise cît şi deschise.

- Chestionarele cu intrebări închise (precodificate) nu permit decât alegerea răspunsurilor dinainte fixate în chestionare. Cadrul de libertate al subiectului este redus, răspunsul trebuie să se încadreze într-una din categoriile propuse de cercetător.

- Chestionarele cu întrebări deschise (postcodificate) - lasă persoanelor anchetate libertatea unei exprimări individuate a răspunsurilor.

Vor apărea variaţii în ceea ce priveşte forma şi lungimea răspunsurilor, fapt ce îngreunează codificarea, dar care aduce un plus în cunoaşterea particularităţilor privind: coerenţa logică, corectitudinea gramaticală ; volumul lexical; formularea; viteza de exprimare şi capacitatea de justificare a opiniilor formulate.

- Chestionarele mixte, atât cu întrebări închise (codificate) cît şi cu întrebări deschise (postcodificate), constituie o îmbinare a celor două tipuri de chestionare amintite mai sus, care fiecare implică avantaje dar şi dezavantaje.

37. Prezentaţi structura posibilă a unui chestionar.

În structura chestionarelor, după funcţia lor, pot fi puse în evidenţă : întrebări introductive (de contact sau de spart gheaţa), întrebări de trecere (tampon), întrebări filtru, bifurcate , de control şi întrebări de identificare.

38. Definiţi interviul şi prezentaţi tipurile de interviuri utilizate în cercetarea criminologică.

Interviul este un procedeu de investigare ştiinţifică care utilizează procesul comunicării verbale pentru a culege informaţii în legătură cu scopul urmărit.

9

În funcţie de scopul demersului ştiinţific, avem: interviul cercetare şi interviul intervenţie.

După gradul de formalism al interviului ,acesta este: formal, flexibil, de conversaţie şi ghidat.

39. În ce constă teoria avatismului evoluţionist (definiţie, explicaţi pe scurt în ce au constat cercetările lui Lambroso şi ale lui Marro).

Atavismul - apariţia la descendenţi a unor caracteristici proprii ascendenţilor îndepărtaţi şi care nu s-au manifestat în generaţia intermediară

Efectuând examene antopometrice , biologice, pe 104 delincvenţi, 71 au prezentat semne ereditare , acesta estimând astfel tipul de criminal înnăscut la 60- 70 % din totalul criminalilor , iar după criticile aduse a redus acest procent la 30-35 %, cercetările fiind făcute însă în condiţii dezavantajoase, nedispunând de mijloace oficiale de cercetare.

Marro a găsit printre părinţii a 500 de criminali - 40%, taţi alcoolici şi 5% mame alcoolice, printre parinţii a 500 de indivizi normali însă numai 16% taţi alcoolici. Nebunia a găsit-o la 42% din părinţii criminalilor şi la 13% din cei ai oamenilor normali, epilepsia la 5% din părinţii celor dintâi şi la 2% din ai celor din urmă.

40. Definiţi ereditatea şi arătaţi în ce constau teoriile eredităţii potrivit studiilor lui Mendel.

Ereditatea înseamnă transmiterea caracterelor fizice şi psihice de la părinţi la copii prin mjlocirea plasmei germinative.

Johan Gregor Mendel- naturalist austriac (1822 - 1884) a descoperit regulile şi mecanismele de transmitere ereditară, şi anume: 1/2 din caracterele tatălui şi 1/2 din caracterele mamei.

Adepţii acestor teorii şi-au îndreptat studiile asupra gemenilor, arborelui genealogic şi a cercetării de antropologie comparată.

Prin cercetările efectuate în SUA s-a încercat să se demonstreze prin studiul arborelui genealogic ca în familiile de antecesori cu condamnaţi există un număr mai mare de infractori.

41. Prezentaţi în ce constau teoriile biotipurilor criminale, enumeraţi tipurile biologice şi descrieţi conformaţia fizică a individului si normalitatea mentala a caracterului pentru fiecare tip.

10

Potrivit acestor teorii se susţine că există legături între tipurile biologice, conformaţia fizică a individului şi normalitatea mentală a caracterului.

- tipul astenic ( longilin, umeri înguşti, muscultura subdezvoltată), tipul rece , rezervat , nesociabil - este asociat cu infracţiuni contra proprietăţii;

- tipul atletic- este asociat cu infracţiunile contra persoanei;

- tipul picnic ( scund cu tendinţe de îngraşare , prietenos , sociabil ) - este asociat cu fraudele;

- tipul displastic ( disfuncţionalităţi glandulare ) - infracţiuni sexuale.

42. În ce constă orientarea psihologică şi care sunt principalele teorii ale acesteia.

Orientarea psihologică pleacă de la ideea că între comportamentul normal şi cel delicvent diferenţa nu survine de la natură, ci din sfera psihicului, ca urmare a unui conflict între individul marcat de anumite particularităţi şi anturajul său.

Teoriile semnificative ale orientării psihologice sunt:

- teoria psihoanalitică (a lui Sigmund Freud);

- teoria personalităţii criminale .

43. În ce constă teoria personalităţii criminale şi care sunt trăsăturile care stau la baza personalităţii criminale , potrivit lui Jean Pinatel.

Adepţii teoriei personalităţii criminale consideră că între criminal şi non criminal nu sunt deosebiri de natură ,ci de grad. Potrivit acesteia ,şi unul şi altul sunt împinşi la acţiuni şi activităţi de anumite nevoi – mobilul . Şi unul şi altul sunt ajutaţi de anumite capacităţi, de anumite acte de voinţă.

În viziunea profesorului Jean Pinatel (Traite de droit penal et de Criminologie, Paris , 1963) , gradul reprezintă nivelul de la care impulsurile endogene şi excitaţiile exogene îl determină pe individ să comită o faptă antisocială.

Pentru Pinatel diferenţele de grad între indivizi de tip infracţional se realizează prin evidenţierea trăsăturilor psihologice , singurele în măsură să conducă la săvârşirea actului criminal.

44. Prezentaţi teoria psihanalitică a lui Sigmund Freud.

Freud afirma pentru prima dată că în viaţa psihică nu există nimic arbitrar , nimic întâmplător şi nedeterminat, totul până la cele mai insignifiante gesturi, cuvinte, idei, emoţii.

11

Conflictul intrapsihic dintre inconştient şi conştiinţă impregnează întreaga viaţă a individului. Principiului plăcerii promovat de inconştientul axat pe viaţa animală i se opune principiul realităţii promovat de conştiinţa centrată pe viaţa socială, morală a omului, generatoare de constrângeri fireşti. Presiunile inconştientului asupra conştiinţei duc la manifestări morbide, la dramatice tulburări de echilibru sau la acte de comportament absurde, de neînţeles.

45. Prezentaţi teoria caracterului antisocial.

Pornind de la ,,evenimentele din prima copilărie" (Freud), Kate Friedlander, într-o lucrare dedicată delincvenţei juvenile formulează teoria caracterului antisocial.

Se susţine că, la origine, copilul este o fiinţă absolut instinctivă, dominată de principiul plăcerii; el urmând să se conformeze principiului realităţii, care caracterizează adaptarea socială, printr-un proces lent de modificare ori sublimare a instinctelor.

46. Moduri de interpretare a fenomenului criminal potrivit teoriilor sociologice contemporane.

Abordarea consensuală.Potrivit perspectivei consensuale, pentru a se putea preveni dezmembrarea societăţii, este necesar a se considera unele forme ale comportamentului ca deviante.

Abordarea conflictuală- legile nu există pentru binele colectiv, ele reprezintă interesele anumitor grupuri care au puterea să le promulge (să le facă să acţioneze) ; conceptul cheie este puterea - cei care deţin controlul politic în orice societate sunt aceia care au posibilitatea să facă lucrurile să se întâmple; cei care deţin puterea încerca să-i dezavantajeze pe ceilalţi, astfel, legile îşi au originea în interesele câtorva care conturează (făuresc) valorile şi, valorile, în schimb, conturează legile.

47. Care sunt factorii economici ce determină criminalitatea ca fenomen social.

Factorii economici ce pot fi consideraţi cu conţinut criminogen : industrializarea,

somajul, nivelul de trai,crizele economice.

48. Care sunt factorii demografici ce determină criminalitatea ca fenomen social.

49. Care sunt factorii socio-culturali ce determină criminalitatea ca fenomen social.

Familia, şcoala

Care sunt factorii criminogeni ce determină criminalitatea ca act individual.

Infractorul este un individ obişnuit care în anumite împrejurări, în funcţie de factorii bio- psiho- sociali în care s-a format poate comite o crimă.

12

FACTORII BIO-PSIHO-SOCIALI:Factori ereditari,Factori anatomo-fiziologici,

factori psihici

51. Definiţi prevenirea în criminologie şi prezentaţi în ce constă prevenirea predelictuală şi postdelictuală.

Prin prevenire în sens criminologic se înţelege, luarea unor măsuri care să conducă la împiedicarea comiterii de crime, prin acestea înţelegând acele acţiuni sau inacţiuni pe care societatea le consideră dăunătoare pentru valorile sale materiale şi spirituale.

prevenirea predelictuală - constituie un ansamblu de măsuri sociale luate de organele de stat cu atribuţiuni specifice în strânsă conlucrare cu diferite asociaţii în vederea eliminării factorilor cauzatori de infracţionalitate şi care constă în principal în identificarea, neutralizarea şi înlăturarea acestora.

prevenirea postdelictuală - ansamblul de măsuri care vizează resocializarea celor care au încălcat legea şi au suferit o condamnare.

13