Crestinul si lumea.docx
2
Crestinul si lumea Un creştin adevărat trebuie să fie mort faţă de lume, faţă de ispitele ei, faţă de amăgirile ei. Aşa se spune despre un creştin care nu înţelegea cuvintele acestea ale Sf. Ap. Pavel, că el s-a răstignit faţă de lume, şi s-a dus la un pustnic să-l lămurească. Ca să-l facă să înţeleagă, pustnicul l-a trimis într-un cimitir să ocărască morţii. S-a dus omul acolo şi aruncând cu pietre pe morminte, a început să strige: - Păcătoşilor, putreziţilor, ce de păcate aţi mai făcut şi voi în viaţă, ce răi şi lacomi aţi mai fost, vai vouă nenorociţilor, aţi ajuns acum mâncare viermilor! După ce a zis el multe şi de toate s-a întors înapoi la pustnic. - Ai făcut cum ţi-am spus? a întrebat pustnicul. - Am făcut, părinte ? i-a răspuns omul nostru. I-am ocărât şi le- am zis destule cuvinte grele. - Şi ce ţi-au răspuns morţii? mai întrebă pustnicul. - Ei n-au zis nimic, numai eu am vorbit! răspunse creştinul. - Acum du-te din nou la cimitir, îl îndemnă pustnicul, şi vorbeşte-i de bine, laudă-i, spune-le cuvinte cât mai frumoase. S-a dus omul din nou şi a început să laude morţii, zicând: - Ferice de voi, morţilor! Ce viaţă frumoasă aţi avut voi! Ce frumos cântaţi voi la biserică şi ce frumos vorbeaţi la lume despre Dumnezeu! Ce de milostenii aţi făcut şi ce credincioşi aţi fost, ferice de voi! După ce i-a lăudat bine, s-a întors la pustnic şi i-a spus că a făcut întocmai.
Transcript of Crestinul si lumea.docx
Crestinul si lumea
Un cretin adevrat trebuie s fie mort fa de lume, fa de ispitele ei, fa de amgirile ei. Aa se spune despre un cretin care nu nelegea cuvintele acestea ale Sf. Ap. Pavel, c el s-a rstignit fa de lume, i s-a dus la un pustnic s-l lmureasc. Ca s-l fac s neleag, pustnicul l-a trimis ntr-un cimitir s ocrasc morii. S-a dus omul acolo i aruncnd cu pietre pe morminte, a nceput s strige:
- Pctoilor, putreziilor, ce de pcate ai mai fcut i voi n via, ce ri i lacomi ai mai fost, vai vou nenorociilor, ai ajuns acum mncare viermilor!
Dup ce a zis el multe i de toate s-a ntors napoi la pustnic.
- Ai fcut cum i-am spus? a ntrebat pustnicul.
- Am fcut, printe ? i-a rspuns omul nostru. I-am ocrt i le-am zis destule cuvinte grele.
- i ce i-au rspuns morii? mai ntreb pustnicul.
- Ei n-au zis nimic, numai eu am vorbit! rspunse cretinul.
- Acum du-te din nou la cimitir, l ndemn pustnicul, i vorbete-i de bine, laud-i, spune-le cuvinte ct mai frumoase.
S-a dus omul din nou i a nceput s laude morii, zicnd:
- Ferice de voi, morilor! Ce via frumoas ai avut voi! Ce frumos cntai voi la biseric i ce frumos vorbeai la lume despre Dumnezeu! Ce de milostenii ai fcut i ce credincioi ai fost, ferice de voi!
Dup ce i-a ludat bine, s-a ntors la pustnic i i-a spus c a fcut ntocmai.
- Ei, zise pustnicul, i ce i-au grit morii cnd l slveai cu vorbe frumoase?
- Nimic, rspunse omul, numai eu am vorbit. Le-am zis destule bune i numai eu vorbeam.
- Ei, vezi dragul meu, dac vrei i tu ca s te mntuieti f tot aa: f-te mort fa de lume, adic s nu primeti hulele, ocrile, defimrile i vorbele rele i urte i s nu iei seam nici laudele, vorbele frumoase i ispititoare i aa vei clca peste toate ispitele, mplinind cuvntul Domnului, al iertrii i iubirii de aproapele.
