Tom Rachman

Crestereasi deiaAereaf.

marilorputeri

Traducere 9i note deVALI FLORESCU

H U/T,TAN I TA Sfi ctisu*-.

2011

Creionul lui govii deasupra registrului devinziti, aproape atin-

gAnd pagina cind afirmagiile sale dweneau mai vehemente, iar vir-ful creionului atingea razant hArtia, apoi se ridica asemenea unui

avion acrobatic, doar pentru a plonja in momentele de elocingimaximi, producAnd o constelagie de puncte tot mai grosolane injurul unicei intriri din dimineata aceea - vinzarea unui exem-plar uzat din Melcii d.e cucat ai Angliei, de A.G. Brunt-Coppell(preg: 3,50 lire sterline).

- Si luim Revolugia, de pildi, strigi dinspre partea din fa95 a

libririei. Francezii o vid cu totul altfel fagi de cum o vedem noi.Lor nu li spune la gcoali ci totul era haos gi domnia terorii. Pen-tru ei, era un lucru bun. $i nu poli si-i condamni. Ciderea Basti-liei? Declaragia Drepturilor Omului?

Punctul lui de vedere era ci, atunci cAnd te gAndegti laftancezi

9i la spiritul lor rizvritit - ei bine, nu era clat ce aruume voiseFogg si spuni. Era genul care igi fotmeaziopiniile in timp ce lerostegte, sau poate chiar dupi aceea, lucru care il obliga si perorezela nesfrrs,it plni igi didea seama ce anume crede. Asta ii transfor-ma cuvintele intr-un proces de explorare; algii nu ii impirtigeauneapirat viziunea.

Glasul siu risuni printre etajerele cu cirgi, ajungAnd 9i incapitul celor trei trepte din fundul priviliei, unde patroana lui,Tooly Zylberberg- in sacou de tweed, jean;i plini de noroi 9icizme de cauciuc - incerca si citeasci.

- Hmm, rispunse ea, cu o biografie vzatdalui Anne Boleyn

in poali.I-ar fi putut cere lui Fogg si faci linigte, iar el s-ar fi confor-

mat. insi el gisea o mare satisfacgie ln a se pronunla asupra unor

subiecte grandioase, ca un intelectual adevirat, ceea ce categoricnu era. Asta i-l lacea drag, mai ales ci acest discurs cu pretentii nuftcea dec6.t si-i mascheze considerabila indoiali de sini - irnediatce il provoca, el se si replia. Bietul Fogg. Simpatia ei pentru el ilfrcea agreabil ca partener de pilivrigeali, dar leitura era imposibili.

- Fiindci, la urma urmei, individul care a invenrat ghilotinaa fost medic, conrinu;. el, pundnd cirtile inapoi pe rafturi, ris-foindu-le paginile penrru a le face si emane mireasma de hArtieveche, pe care o inhala inainte de a impinge fiecare volum inapoiin locsorul siu.

Cobori cele trei trepte ce sc6.rtAiau, trecAnd pe sub ti.blita pecaTe scTia ISTORIE _ NATURA _ P]EZIE_ ARMATA _ BALETcitre un birou afat ceva mai jos, cunoscut drept. odaiyA. pe vremuri,libriria fusese o cArciumi, iar odiiga era locul in care bi.utorii uda,tide ploaie igi atArnau gosetele pe semineu, acum acoperit cu ciri-mizi dar inci fancat de clesti gi foale si lmpodobiicu steguletegd.ez-everde-cu-rotu gi cini Tobyr pe cArlige. Pe o masi de stejarse aflau albume fotografice ale regiunii, in timp ce peregii eiauacoperigi de rafturi cu poezie si o serie Shakespeare cartonati, cucotoare atAt de roase, ci era necesar un efort considerabil si dis-tingi Regele Lear de Macbeth. Oricare dintre aceste personajevenerabile, adormite pe rafturile suprainci.rcate, ar fi-putut inorice clipi si se pogoare in trombi. in balansoarul pe care Toolystitea pe o pituri tartan, ce prindea foarte bine iarna, cAnd radia-toarele tremurau sub povara care le agtepta gi se stingeau.

I;i didu pe spare pirul negru si scurr, cu virfurile ri.sucin-du-i-se in jurul lobilor ftri giuri, cu vArfirl cenusiu al unui creionigindu-i-se din spatele urechii. Cartea de buzunar pe care o gineain fa,ti avea menirea de aJ descuraja s-o intrerupi, dar, ascunsi decopertele acesteia, obrajii ei se umflau de ris la vederea lui Foggcare b6ntuia pe-alituri gi la chinul lui vizibil de a pi.stra ticerea.Se plimba in jurul mesei, cu mAinile in buzunarele pantalonilor,jucindu-se cu miruntisul. (Monedele cideau mereu prin giurile

1. Cani de bere din ceramici. avind forma unui personaj popular, isto-ric sau fictional, om sau animal, datind din anii 1760. primele iini Tobvaveau forma unui birbat indesat care sti jos, imbricat in hainele epocii, cutricorn pe cap s,i pipi in guri, ginind o cani de bere.

8

din acele buzunare, coborAnd pe picior si ajungAndu-i in pantof.Spre finalul zilei, gi-l didea jos - gosera ii iegea pe jumitate - si-gigolea in palmi o mici. avere.)

- Era de datoria lor si acgioneze decisiv in Afganistan, zise.

Era de datoria lor.Ea lisi carteajos gi se uiti la el, ceea cel frcu pe Fogg si-gi fe-

reascl privirea. La doudzeci 9i opt de ani, era doar cu pulin maimic decAt ea, dar tot atalia ani ii puteau foarte bine despirgi. inschimburile lor de replici riminea extrem de tXnir, plin de defe-renti, insi furat curAnd de propriul siu discurs fantezist. Cindse credea infailibil, se juca mecanic cu o lupi monrari in alami,si-o lipea de orbiti asemenea unui monoclu, acgiune ce produceaun ochi albastru monstruos pini cAnd isi pierdea curajul, lisalupa jos, iar ochiul redevenea iar mic si clipea des. Orice ori dinzi ar fr. fost, el ar\ta ca un om abiatrezit de o alarmi de incendiu,cu pirul de la cefi turtit de pern5", nasturi lipsi la mijlocul cimigiigi algii inchigi la gaura gregiti, astfel incAt cliengii frceau mareefort si nu se uite la bucata de piept gol cr se zdrea. Pantalonii cargoii erau rupgi la buzunarele de la gold, in care isi proptea degetelemari in timp ce declama; sireturile albe de la pantofii de piele de-veniseri cenugii; cimaga cu dungulige, nebigati in pantaloni, eradegirati la mangete; si avea claviculele ;i coastele pronungate aleunui om care hipiie un sendvig cu bacon laprinz, dupi care uitisi mai min6.nce pAni la ora trei dimineata. Cu toate asrea, rinuralui neglijenti nu era in intregime dezordonatS., ci un semn clar inCaergenog ci era o persoani aparte in satul in care se niscuse -un dp urban sofisticat, indiferent de modul in care locul in carese afla, ori intreaga sa viagi, militau impotriva unui asemenea rol.

- Era de datoria lor? intrebi Tooly zimbind.

- Ceea ce trebuie ei si inEeleagi, continui el, e faptul ci noi

nu ttim nici micar cine ni se opune. Dusmanul prietenului meunu este ;i...

Se apleci sI vadi mai bine coperra volumului ei brogat.

- Avea treisprezece degete.

- Poftim?- Anne Boleyn. Nevasta lui Henric al MIIlea. Avea treispre-zece degete.

- Inci n-am ajuns acolo. Deocamdati are doar zece.

Tooly se ridici, balansoarul gol incepu si se legene, gi ea seindrepti spre partea din fagi a priviliei.

Era primivarl tdrzie, dar norii de deasupra Tirii Galilor nuprea fineau cont de anotimpuri. Ploaia ripiise toari dimineala,impiedicAnd-o si-gi faci plimbarea zilnici. pe dealuri, degi cutoate astea fusese'cu masina pAni la mAnistire frri si coboare lasosire, savurAnd ripiitul pe capoti. Oare inci mai burniga?

- Am bigat iniuntru Butoiul Cinstei, nu-i aga?

Acesta era un butoi cu cirgi pe care trecS.torii Ie puteau lua(contribugie sugerati - o liri pentru o carte). Problema nu eraonestitatea - in mod incurajator, majoritatea oamenilor chiarbigau cAte o moned5. in cutia incuiati *, ci aversele, care distru-geau volumele. Aga c5. fuseseri nevoigi si pizeasci cerul pe rAnd,si cerceteze atent norii gi si scoati sau si bage ini.untru butoiul,dupi caz.

- Nici nu l-am scos.

- Nu? Uite ci e bine si mai fii si uituc.

Ea ri.mase in picioare lAngi tejghea, privind pe fereastra vitrinei.De pe copertini se prelingeau picS"turi de ploaie maronii. ii amin-tiri de ceva.

- Cafea, zise.

- Vrei?

Fogg ciuta intruna pretexte s5. se duci dupi cappuccino lacafeneaua Monna Lisa, o parte din incercarea lui de a face curtebarmanigei estoniene de acolo. insi", dat fiind ci Tooly preferasi-gi faci ceaiul singuri, Fogg era obligat si consume el insugi pa-har dupi pahar. intr-adevir, Tooly avusese revela,tia fixagiei pe careo fIcuse el pentru barmaniti dupi frewenta cu care se ducea labaie, ftcAnd-o s5" remarce ci aceasti patimi a lui pentm cappuccinoii afecta organul corect, insi intr-o manieri gregiti.

- Vin intr-un minut, zise el, vrAnd si spuni treizeci, gi deschise

usa cu umirul, frcind clopogelul si sune in urma lui in timp ceel inainta anevoie pe Roberts Road.

Iegi ;i ea din privilie, r5mAnlnd in faga ugii 9i contemplAndparcarea bisericii de peste stradi si vechiul ei Fiat 500, singurprintre locurile goale. Se intinse zgomotos, desflcAndu-gi bragele

l0

ca o pisici abiatrezitl., gi scoase un mic icnet. Dou5" pisiri zburaride pe acoperigul bisericii, cu ghearele scoase, blrAndu-se pe uncuib. Ce specie erau oare? insl pisirile se rotiri si dispiruri.

Caergenog - aflat imediat lAngi graniga galezi" cu Anglia -era populat de cAteva sute de suflete, un sat demarcat de secolede doui cArciumi, una in capitul din virful goselei Roberts Road,iar cealalti la poalele ei. Zona de la inilgime finea de Butcher'sHook, numiti asa in cinstea piegei siptimAnale de animale depeste drum, in vreme ce cea de jos, de vizavi de biserici gi impre-jurimile ei, era ocupati de 'S7odd s End, o trimitere la amplasa-rea cArciumii la marginea saului. \Torlds End fusese intotdeaunaoptiunea mai pugin populari (cine voia si. chefuiasci avAnd infagi priveligtea crucilor de fier din cimitirul bisericii?), iar cArciumas-a inchis de tot la sfrrsitul anilor 1970. Clidirea a ri.mas pustieani de zile, cu ferestrele acoperite cu scAnduri gi vandalizati,pAni cand un cuplu cisitorit - profesori Ia pensie de la Universita-tea din Bristol - cumpirase proprietatea gi o convertise intr-unanticariat.

Planul lor de afaceri fusese si se bazeze pe afluxul de persoa-ne ce veneau in fiecare an la festivalul literar din apropiere, dinHay-on-rVye, iar evenimentul de unsprezece zile chiar aduceaun dever consistent la \fodds Ends. Din picate, efectul siu eraneglijabil in timpul celor trei sute cincizeci si patru de zile ri.masein calendar. Dupi zece ani, sogii Minton au ciutat un cumpi.rd.torpentru afacerea lor, pistrAnd drepturile de proprietate asupra cli-dirii din secolul al gaptesprezecelea din piatri 9i bugteni pe careo restauraseri, inclusiv ferestrele jivrate de cArciumi, tejgheauadin fier forjat, plus odiile de han de la etaj. Anungul publicat inbulednul de gtiri al satului - umbrit de cel referitor la spectacolulformagiei Harlech Youth Brass Band - n-a primit nici un rispuns.Acelagi lucru s-a intAmplat gi cu inserarea lui in The AbergauennyChronicle. in van au fost gi eforturile distratului agent imobiliarmestecitor de gum5., pe nume Ron. Ultima lor tentativi a constatintr-un anunt la mica publicitate dat intr-o publicagie literari cucirculagie redusi, iar un exemplar sifonat al acesteia aaterizat cum-va pe un peron de gari din Lisabona in2009, de unde il ridicaseTooly. Anungul era: ,,Libri"rie de vAnzare".

1l

CAnd Tooly vizitase locul cu pricina, sotii Minton recunos-cuserS. cL afacerea lor mergea in pierdere gi ci profitul scizuse andupi an de la sosirea lor. Tot ce putuse si spuni domnul Mintonfusese ,,Poate ar fi interesant pentru cineva care vrea si citeasci.mult. Cu putini energie tinereascS. gi celelalte, te-ai putea descurcamai bine decAt noi, financiar vorbind. insi n-o si te imbogi.testi".

Tooly pliti pretul cerut de ei pentru afacere, 25 000 de lire,in care era inclus si stocul de zece mii de volume. Ei urmau sise intoarci. la Bristol gi cdzuride acord ca bruma de chirie pentrumagazin si includi si cazarea eila etaj, pe lAngi dreptul de a folosiFiatul mov gi bolborositor.

Pentru Tooly, si devini peste noapre proprietara a mii de cirgifusese un lucru coplegitor. Rafturile inalte umpleau peregii dinfaga p6,n5. in spatele libririei, cu volumele afate la altitudinea ceamai inalti nev6.ndute, prifuite, inciudate. Pe pereti erau aternatein rami: o hart5. a lumii din secolul al nouisprezecelea, o imaginea oragului Constantinopol, o ilustratie de Edward Gorey cu untilhar care ingfaci un volum splendid, dupi ce i-a aruncat pro-prietarul de pe marginea unei stinci. Textul explicativ era un citatdin John Locke:

Cirtile imi par a fi lucruri pestilentiale, ce-i infecteazi pe togicei ce se ocupi cu comergul lor... intr-un mod foarte perverssi brutal. Tipografii, legitorii, negustorii si ceilalti care fac ne-got si cigtigi de pe urma lor, manifesti in general o minte atAtde suciti 9i de corupti incAt au un mod aparre, doar al lor, dea trata aceasti activirate, 9i nu se conformeazi la binele societi,tiisi la cinstea generali. ce cimenteazi omenirea.

Rezemati de rafturi se afa o scari pe care Tooly o muta inpermanenti la Drumetii montane gi pe care Fogg - nepricepAndgluma ei - o punea mereu inapoi, la Istoria Frantei. Ascunse inspatele fiecirui gir se gS.seau inci tot pe ararea volume, o libririeascunsL. Pe podea se aflau cutii nesortate, astfel inc6.t puteai spuneci mai degrabi te citS.rai decAt piseai prin acest loc. Iar mochetacu model oriental era mituiti. cu pir tocit de pisici, ce-i apar,tinuseodinioari unei demult-ri.posate si prea-iubite Cleopatra.

12

Pentru a indica diversele secliuni, sogii Minton atagaseri derafturi niste cartonage, cu subiectul cu litere mici si cursive daciera scris de domnul Minton, sau cu litere de tipar rotofeie gi micidesene ilustrative daci era opera doamnei Minton. Cele maimulte secgiuni erau cele obisnuite: Arbori, Plante, Fungi, Regete& Mincare. Altele erau pugin mai deosebite (intotdeauna norarecu scrisul domnului Minton) 9i includeau Artigti care s-au purtaturAt cu sogiile lor; Istorie, Pirtile Plicticoase; gi Cirgi pe care zicici le-ai citit, dar nu le-ai citit.

Nici Tooly nu citise cele mai multe dintre cirtile din privilie,dar nici nuziceaci le-ar fi citit. insi incet-incet se cuibiri printretoate aceste volume, ajutatd de prezenga agreabili a lui Fogg, careajutase la magazin inci de pe cAnd era la scoal5.. Familia Mintonil incurajase s5. piri.seascS" satul si si studieze literatura europeanila universitate. insi el prefera si se intoarci. mereu cu cappuccino.

De aceasti dat5., aduse unul gi penrru Tooly, pentru ci-i uitaserispunsul. Asezindu-se pe scaunul inalt de bar de la tejghea, i;itrezilaviatS. computerul cu un clic al mouse-ului, conectAndu-lla o emisiune BBC Radio 4 al cirei moderator se striduia si-gipanicheze ascultitorii in legituri cu lumea modern5., invoc6.ndlegea lui Moore 9i teoria norilor gi testul Turing gi decidereacreierului uman. ,$zi, pe orice smartphone", declara moderatorul,,,ai acces la intreaga cunoastere umani."

- Le trebuie un dispozitiv care si. inregistreze rot ce ti se

intAmpli, comenti Fogg, inchizXnd sonorul.

- La ce te referi?

- Ce vreau si spun... ce vreau si spun? A, da: daci aceste

computere progreseazi in ritmul Lsta, atunci curind - si, ca s5. fiubrutal de sincer, momentul ila nu e deloc departe -, cineva vainventa un dispozitiv care si inregistreze tot ce se perrece in viagata. Ji se implanteazi in copilirie un cip sau ceva de genul ista.$i n-o si-gi mai faci gryi c5. ai uitat o paroli si nici n-o si te maicer,ti in legituri cu detaliile unei intimpliri. intr-o disputi juridici,nu rebuie decit si-gi scoti cipul de memorie 9i si il arigi curgii.

- $i, cAnd imbitrinegti, adiugi Tooly, pofi si revezi cele

mai bune momente.

r3

- O s-o faci in timpul vietii noastre. Ca si fiu brutal desincer, e doar o chestiune de timp. Ori de cAte ori frceavreo afi.r-magie de domeniul evidengei, ca,,e doar o chestiune de timp" (gice nu e?), o int5.rea cu completarea ,,ca si fiu brutal de sincer".

- $i ce se intAmpli cu cipul de memorie dupi ce mori? intrebiTooly.- il salveazi, zise el. Generatiile viitoare se pot intoarce intrcut ca si-si vadi stri-stri.bunicii fIclnd diverse chestii si si

afle cum erau.

- Cu exceptia celor care au triit inainte de invengie - oamenica noi. Pentru ei, noi vom fi echivalentul oamenilor preistorici.Nu crezi? Noi o si fim ragi de pe faga pimintului, aruncari inuitare, alituri de furnici gi castori, zise Tooly, citAnd un vers alcirui autor ii scipa.

Fogg igi scirpini tepii blonzi din barbi si ridici privirea spretavanul din tabli presati, de parci generalii intregi de furnici side castori s-ar fi uitat de sus la ei, agteptAndu-i si li se aliture.

- insi viitorii nostri strinepogi.,.o, p,rt." s5" ne salveze cumvaamintirile, zise el. Oamenii din viitor vor purea, cumva, si se ln-toarci si si salveze bucigele deja petrecute.

- Hai ci acum spui prostii. Trebuie s5. te inventariez la SF.Oricum, daci s-ar stoca undeva fiecare secundd. a viegii tale, ar fimult prea mult. Nimeni n-ar avea rimp si. treacS. in revisti uncip de memorie conginXnd tot ce s-a intimplat * gi-ai irosi viagaciutAnd in trecut. Va trebui si renungi 9i si ai incredere ci propriultiu creier pistreazi bucigile care meritS. pistrate. Si ne-am intoarcetot unde suntem gi azi.

Tooly displru pe culoar, croindu-si drum cu atengie pe lAngicutiile cu surplusul de cirgi. Avea un mers aparte, atingind intAipodeaua cu degetele, dupi care talpa se arcuia incet, pentru a punecilciiul in siguranti. CAnd se opri, igi intinse tilpile, igi indreptispatele, lisi birbia in jos, o privire scrutiroare ce se incilzi cAndii zAmbi, cu ochii licirindu-i primii gi buzele nu tocmai dezlipite.Cobori treptele scArgAinde ci.tre odaia-cuib, se agezi in balanioargi lui iar in brage cartea de buzunar despre Anne Boleyn.

- Ce mi intreb, zise Fogg, care venise in urma ei, jucAndu-secu creionul registrului, e daci pasiunea pentru carnea de cal e unape care o dobindegti in timp sau daci e ceva mosrenit genetic.

t4

Ea rlse, apreciind aceaste schimbare tipic foggiani de subiect.

- Degi mi g6.ndesc, continui el, cd francezii au inceput si-si

minAnce iepele gi mAnjii gi celelalte varietigi cabaline abia in tim-pul rizboaielor napoleoniene, cAnd campania din Rusia a fost ungec total, ei se retrigeau, si era infioritor de frig, gi nu prea le mairlmisese mAncare adevirati. Tot ce aveau erau caii, a9a ci. i-aufolosit pe post de hrani. $i aga a inceput obiceiul francezilor dea ciuguli carne de cal.

- In aceeasi perioadi au inceput franceziisS. minAnce si broa;te,

pe care cei mai mici de staturi le ciliriseri la rizboi, zise ea. Cucdt ar fi fost viaga mai buni dacd. ar fi ajuns pe frontul rusesc pevite cu carne marmorati?

- Dar vitele nu pot fi cilirite, zise Fogg serios. Nu se poate.

La mine la gcoali era un biiat, Aled, care a incercat o dari, sinu se poate. CXt despre participarea la bitilii cu vitele, nici nu sepune problema. Ce e important si-9i dai seama ci.nd e vorbadespre francezi e ci...

Fundalul asigurat de Fogg o linigti. Nu avea nici o doringi dea citi mai multe despre nefericita Anne Boleyn. $tia cum se sfrr-ge9te povestea aceea.

r999

Tooly scoase harta din haina de molton si o lisi si se desfaciprecum un acordeon, dupi care o strAnse iar ca lumea, adunandinsula Manhattan inrr-un pi.trat accesibil la care miji ochii, dupicare ridici. privirea, negisind nici o legituri. intre caroiajul tipiritdin faga sa si orasul real din jurul ei. Hirgile erau arar de plate, iarlocurile atAt de rotunde - cum si le impaci? Mai ales aici, undepasajele subterane iti aruncau in cale curengi de aer, trecerile depietoni pulsau oprest-rosu, iar trotuarele se zguduiau din cauzatrenurilor de metrou ce treceau zinginind pe sub pimint.

O lui in sus pe Fifth Avenue, printre valuri de pietoni, zirindin treaclt striinii care treceau pe lAngi ea, cu chipurile apropiatepre! de o clipi, apoi duse penrru tordeauna. La Rockefeller Cenrer,se didu la o parte din calea multimii si mu9c5. vArful albastru alcariocii, in timp ce vAntul ii inghe,ta dingii. igi scoase mitenele, lelisi sl-i atArne de snur prin mAneci si desenS. o noul linie ezitanti"pe harti.

Tooly avea de gand si stribati la pas tot New Yorkul, fiecestradi accesibili pietonal din cele cinci cartiere. Dupi cdteva sip-timAni, trasase pe harti linii ce radiau asemenea unor vene albastredinspre casa ei din republica separatisd a Brooklynului pAni lanagiunile libere Manhattan, Queens si Bronx, desi vecinul lor celposac, Staten Island, rS"misese nemarcat. Initial, alesese zonelede explorat dupi numele lor atrigitoare: Vnegar Hill si PlumBeach, Breezy Point si Utopia, Throggs Neck gi Spuyten Duyvil,Aphabet Ciqy gi Turtle Bay. Dar, cu cit mai ademeniror suna unnume de loc, cu atAt mai banal se dovedea - nu era o regull abso-luti, ci doar o tendinti de necontestat. Citeva dintre hoinireli oinspiimXntaseri, rrecuse pe lingi clidiri bombardate si biiegi cu

T6

ochi morgi. in Mott Haven, un pitbull se nipustise pe gosea in fagaunui camion ce tocmai venea, fusese lovit gi murise pe trotuar,chiar lAngi ea.

O coti pe Fifty-first Street - dinspre clidiri te impungeau stea-guri americane adormite, neoanele mulurii de la Radio CityMusic Hall te orbeau - qi se opri acolo, frecindu-gi mAinile pXnii se incilziri. Brusc, incepu si alerge, strecurindu-se printre mun-citori, sirind pe lAngi o cotituri ftri vizibilitate, aproape ciocnin-du-se de o pereche de turigti. Dupi doui blocuri se opri ftri sufugi zimbind larg datoriti secretului: ci nu exista o destinagie citrecare si alerge, nu se gribea niciieri, nici in oragul ista gi nici in lu-mea largi. Togi oamenii care treceau pe lAngi ea aveau un gel. Ceti-genii aveau destinagii 9i aveau motive, farnilii, intilniri. Tooly nuavea nimic din toate astea.

isi relui drumegia urbani in sus pe Broadway stribitAndu-ldiagonal spre nord-vest, trecAnd de Central Park si prin Upper\7est Side, gravitAnd citre mesele cu cirgi ponosite de vAnzare -volume vechi gi mucegiite de genul celor care-i pllceau luiHumphrey. Se uiti la preguri, dar nu-si permitea nimic. Exploristridugele laterale, adiugAnd-o pe fiecare dintre ele pe harti,admirind locuingele fastuoase. Dinspre ,,Zabais deli" venea mirosde brAnzi gi clinchet de muzici clasici.

- Da, am si iau vreo suti de grame de... a zis cineva.

Tooly gtia deja in ce va consta masa ei - in buzunarul hainei,un sendvig turtit cu unt de arahide invelit intr-o hArtie de ziar acirei cerneali se imprimase pe piinea albi, oferindu-i astfel posi-bilitatea de a-gi citi prAnzul.

Pe lAngi ea trecuri cigiva studengi: fugigi de la orele de la Uni-versitatea Columbia, evadAnd spre zona de sud. Erau cam de vArsta

ei - douizeci de ani -, vorbeau tare 9i se tachinau reciproc. Seuiti la unul, apoi la al doilea, sperAnd ca ei si-i spuni ceva. insiei se mulgumiri si treaci pe lAngi ea, migtourile incetind treptatin urma ei. A,sa ci se duse spre suburbii, investigAnd zona dincare veniseri. Mai sus de 100'h Street incepuri cu adevlrat pizze-riile, unde pizzasevindea gata feliati mulgimii de studengi. Cerge-torii gedeau pe ffotuar, privind boboacele agitate, cu obraji inci

t7

dolofani si cosuri pe frunte, gribindu-se spre examene, discutAnddespre salariile de pornire.

^ Tooly se strecuri pe portile de fier ale campusului UniversititiiColumbia 9i se plimbi in tihni pe cirarea pavati. cu cirimijirogie a College \7alk, in timp ce pugtimea sigeta gribiti. in toatedirecgiile. Oare o luau drept una de-a lor? Sludenti la zoologie,poate, sau maste,randi in criminologie; ori studenti la post-uni_versitare in chimie organici - degi n-avea nici cea mai mici ideecu ce se m6.ncau toare asrea. Iesi din campusul principal, riticindin direcgia unui trotuar pustiu ce didea spre Morningside park,locul fiind abandonat dependengilor de droguri gi celor-nepisitori.Pisirile ciripeau dinspre corolele copacilor. Dincolo de frunzis,se zdrea o llsie din acoperisurile din Harlem; cAnd si cAnd, se maiauzeacdte un claxon.

Un porc urci anevoie treptele de piatri dinspre parc, se apropiede ea 9i se lovi de gleznaei - o frcuse voir, nu din cal.ul gr.gir. E"rAse, uimiti de acest afront, si se didu intr-o parte. Creatura eraneagri gi pAntecoasi, gi burduhanul i se tira pe pava1, avea pi.rulgepos gi nasul cArn, semi.nind oarecum cu- birbatul de vArstimijlocie ce venea in urma lui, tinAnd o lesi ce ducea la o zgardi.cu tinte de la gitul porcului. Cei doi traversari Morningside brivesi o cotiri pe I 15th. Tooly se lui dupi ei.

Ori de cAte ori intAlnea vietigi, Tooly simgea dorinta de a seapleca si le mdngAie. Nu avusese niciodati un animal propriu, dez-ordinea din viaga ei impiedicind aga ceva. proprietarul porculuise opri in fata unei clidiri de locuinge de sase etaje, pufri t ultimioari din gigari,, o aruncS. in rigoli si se intoarse rpri irrtr"r., ,"r.era incadrati de foste felinare cu gaz modernizate gi ghirlandedin- fier forjat. Porcul forniitor pisi gangog primul, iar apoi intribirbatul. Tooly se repezi dupi ei, intrAnd-in clidire inainte cauga s5" se inchidi.

Fatada eleganti ascundea, surprinzi.tor, un interior cu ziduriplacate cu marmuri murdari, cutii postale jalnice din metal gi ooglindi convexi lAngi lift, care re asigura cd nu se ascunde nimenidupl colt cu un pistol. O plicuti anunra: MUTAzuLE SUNTINTERZISE DUMINICA. Si-i inchipui pe locatari ingepenind _mutirile sunt interzise! - in fiecare duminici. Porcul ridici privirea

18

spre ea, cercetand-o suspicios. Proprietarul lui ajunse la uga apar-tamentului siu, dup5. care se intoarse agresiv spre ea.

- Locuie;ti aici?

- Buni ziua, rispunse ea. Am locuit. Acum nigte ani. Arun-

cam doar o privire. Sper ci nu vi deranjeazi. N-o si deranjez penimeni, vi promit.

- Unde agi locuit?

- La etajul patru. Nu-mi amintesc numirul apartamentului,

dar era chiar in capitul culoarului. Eram copil pe vremea aia.Tooly o lui pe sciri, fiecare palier era pardosit cu gresie stil

gah, fiecare apartament era numerotat cu o plicugi de alami dea-supra vizorului. La etajul patru, alese o ugi 9i rimase in faga ei,imaginAndu-gi ce se afi in spatele acesteia. Asta era partea sa pre-ferati, era ca atunci cind scuturi un cadou impachetat gi incercisi-i ghicegti conlinutul. Ciocini, apisl pe butonul soneriei. Niciun respuns.

Bine, atunci - nu avea si fie asta casa demult pierduti a copi-liriei ei. O si aleagi alta. Cerceti holul gi observi ni;te chei atAr-nd"nd intr-o yaIE zgiriati". U9a era intredeschisi. Strigi nu preatare, in caz ci ocupantul abia iegise. Nici un rispuns.

Tooly impinse baza ugii cu vArful de cauciuc al adidasului siuConverse, iar aceasta se deschise tremurAnd spre un coridor lung,cu parchet. Acolo, intins pe spate, era culcat un tinir, inconjuratde sacoge de cumpirituri. Acesta se uita ginti in tavan, dAnd dingene in timp ce studia plafonul holului, frri si aibi habar ci easti in pragul ugii.