SFATURI UTILE PENTRU APICULTORI

http://www. apicultura. lx. ro/sfaturi_diverse. htm

    Aceasta pagina cuprinde tot felul de sfaturi utile stuparului icepator sau avansat. Nu exista un anume criteriu de ordonare a subiectelor expuse, singura noastra grija fiind aceea de a prelua sfaturi corecte, care au fost expuse in publicatiile de specialitate din Romania sau din lume. Acesta sectiune a site-ului, este in continua dezvoltare, pe masura ce fluxul de informatii o sa creasca.

    Metoda de inlocuire a matcii - "Intr-un stup gol, pus in spatele celui caruia voim sa-i dam o matca noua, se pun toate ramele acestuia cu tot ce se gaseste pe ele in afara de matca. Aceasta este omorata sau se foloseste in vreun nucleu. Se distrug toate botcile pe care albinele le-ar fi facut eventual pe aceste rame. Stupul cu rame se tine descoperit circa o ora si se acopera cu tifon sau plasa deasa de sarma pentru evitarea furtisagului. Catre sfarsitul acestei ore se aduce matca noua in colivie, care se pune cu capacelul de ceara inchis, deasupra pe rame, catre mijlocul stupului, care este lasat in continuare tot descoperit.     Stupul vechi se ridica de pe postament si se duce in alta parte in stupina, iar pe locul lui se pune stupul nou. Albinele simtindu-se orfane in ora in care au stat in stupul nou, vor elibera matca din colivie dupa care totul reintra in normal. Prin acest procedeu albinele nu-si vor creste o noua matca pe parcurs, asa dupa cum se petrec lucrurile in unele cazuri cand se folosesc alte metode de inlocuire a matcii. "          Al. Vartolomei - Fragment articol - Revista "Apicultura in Romania"

    Alta metoda de inlocuire a matcii - "Daca in natura nu este cules, inainte cu o saptamana de introducerea matcii, se administreaza in fiecare seara cate 0, 5 litri sirop 1/1, familiei respective. Dupa aceasta saptamana, intr-o zi insorita si calda, dimineata pe la ora 10 deschid stupul in liniste, fara a folosi in exces fumul, scot o rama marginasa si cercetez toate ramele pentru a gasi matca batrana. Rama cu matca o scot din stup, si formez un nucleu pe apte 3 rame, pentru siguranta.     Dupa ce am scos matca , las un spatiu intre doi faguri cu puiet necapacit, unde introduc o rama cu un inceput de numai 1 cm de ceara(rama claditoare) si inchid stupul. Ce se intampla in stup : intre cele doua rame cu puiet necapacit se aduna albina tanara, care incepe sa cladeasca pentru a umple spatiul din mijlocul cuibului. Timp de 2 ore familia fara matca este agitata, ceea ce se observa si pe scandura de zbor. Dupa 2 ore deschid stupul, scot cu grija rama goala pentru a ramane cat mai multa albina tanara si fixez imediat colivia cu matca tanara, cu placuta de ceara, pe care pun pasta de zahar si miere 4/1.     In acelasi timp, administrez o portie de 0, 5 litri sirop de zahar, pentru ca albinele sa aiba hrana. In acest fel albinele sunt mai blande si accepta mai usor matca noua. Cand inchid stupul, pun in fata urdinisului o gratie Hanemann, pentru ca albinele sa treaca la intrare si iesire prin ea. Dimineata urmatoare, inainte de zborul mare, scot gratia si ma uit prin urdinis. Daca matca se afla in spatele gratiei inseamna ca nu a fost primita de familie si stuparul stie ce are de facut mai departe. Acest lucru se intampla rareori, mai ales cand in stup au ramas botci. Gratia mai sta inca 2 zile dupa aceea se indeparteaza. Stupul nu se deschide 10 zile . La finalul celor 10 zile scot rama din mijloc si familia continua viata normal, cu matca tanara. "          H. Knall - Fragment articol - Revista "Apicultura in Romania"

     Intepaturile albinelor - "Acul se reteaza orizontal cu unghia, cu dalta apicola, sau cu o lama de cutit. Locul intepat se tamponeaza de urgenta cu una din solutiile : alcool cu propolis 10%, solutie de amoniac 10%, otet de 9 grade sau apa sarata mai concentrata Pe cale orala se vor lua : Romergan, 1 pastila a 0, 30g sau o lingurita de sirop cu romergan. Tot ca antihismatice mai sunt in comert : Feniramin, comprimate a 0, 05g si 0, 1g ; Nilfan, drajeuri a 0, 025g, supozitoare a 0, 01g ; Tavegil comprimate a 0, 001g . Tot pe cale bucala se va mai lua ca desensibilizant : Clorocalcin solutie la flacon, 20-40 picaturi intr-o lingura de apa ;Calciu, o tableta dizolvata in apa sau Lactat de calciu, un comprimat a 0, 500g.     In caz de soc anafilactic, se vor lua urmatoarele masuri, dar numai de catre personalul medico-sanitar : In primele 5 min. , Calciu gluconic solutie 10%, injectie profund intramuscular sau intravenos, foarte lent sau Clorhidrat de adrenalina 1/10000, profund intramuscular ; urmat de o injectie de Fenergan(romergan), 1 fiola intramuscular profund ; daca socul continua, injectiile se repeta la 10-15 min.           Dr. I. Buzatu - Fragment articol - Revista "Apicultura in Romania"

    Studiu - tehnologii simple de intretinere - Inca din anii 1977, cercetatorii romani au elaborat tehnologii de intretinere a familiilor de albine. In ce consta studiul si ce urmareste :    "Elaborarea unei tehnologii adecvate conditiilor aparte de intretinere si exploatare a stupinelor cu efective mici s-a impus ca o urmare fireasca a specificului acestor conditii, dintre care mentionam : amplasarea stupinelor la o oarecare distanta de locuinta stuparului ; ingrijirea periodica a familiilor de albine in functie de timpul liber limitat al apicultorului amator ; ampla

diversificare a utilajului folosit ; diversitatea mare a conditiilor de cules ; niveluri diferite de pregatire profesionala.     Principiul de baza de la care s-a pornit in abordarea lucrarilor experimentale a fost acela ca micii apicultori, in calitatea lor de stupari amatori isi pot ingriji familiile de albine in timpul lor liber, de regula duminica. In aceasta idee, lucrarile de ingrijire a familiilor de albine din lotul experimental s-au defalcat in 12-14 vizite la un interval de 7-14 zile. Lucrarile s-au executat in asa fel incat in cadrul fiecarei vizite sa fie verificat intregul lot de familii adapostite in stupi multietajati(80 de familii de baza si 20 familii ajutatoare).     Cu ocazia acestor vizite s-au executat : controlul starii familiilor si reorganizarea cuiburilor prin inversarea corpurilor ; indreptarea starilor anormale (introducerea de matci in familiile orfane, completarea rezervelor de hrana, tratamente medicamentoase, etc. ) ; combaterea roitului ; hraniri stimulente ; recoltarea si extractia mierii la salcam ; pregatirea, incarcarea, transportul, descarcarea si raspandirea stupilor pe vatra la pastoral, la culesul de floarea soarelui ; recoltarea si extractia mierii de floarea soarelui ; pregatirea, incarcarea, transportul, descarcarea si dispunerea stupilor pe vatra de iernare ; completarea rezervelor de hrana pentru iarna.      Lucrarile experimentale desfasurate pe parcursul a 3 ani si au cuprins 4 grupe de stupi :  V1 - familii cu matci obisnuite, neselectionate.   V2 - familii cu matci selectionate.   V3 - familii cu matci selectionate, la care au fost facute hraniri stimulente.   V4 - familii cu matci selectionate, hraniri stimulente si cu familii ajutatoare.     Care au fost concluziile :  - intretinerea rationala si planificata a familiilor de albine prin vizite periodice la un interval de 7-14 zile asigura o dezvoltare normala a familiilor de albine si efectuarea volumului necesar de lucrari in cadrul unei familii de albine.   - folosirea materialului biologic selectionat in cadrul acelorasi conditii de cules si de tehnologii de intretinere permite obtinerea unei dezvoltari superioare cu 17-22 % fata de materialul neselectionat si a unei productii globale de miere cu 35 % mai mare.   - administrarea de hraniri stimulente la familiile de albine cu matci selectionate nu are un efect semnificativ in cazul existentei in natura a unui cules moderat de intretinere ; cresterile inregistrate la dezvoltarea familiilor de albine si la productia medie sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare.   - Folosirea familiilor ajutatoare temporare cu matci selectionate permite cresterea cantitatii de albina cu pana la 69% fata de martor(V1), iar productia globala de miere cu 44%, obtinandu-se un venit net superior. "     Rezultatele studiului reprezinta o pledoarie pentru practicarea apiculturii fie chiar si la nivel de amator, in conditiile cand timpul stuparului este limitat.           V. Alexandru si colab. - Versiune prescurtata - Revista "Apicultura in Romania"

Viaţa familiei de albine pe

parcursul anului

http://www. proapicultura. ro/viata_familiei_de_albine. html

Sub influenţa mediului, în corelaţie cu succesiunea anotimpurilor, în familiile de albine au loc importante modificări în ceea ce priveşte numărul de albine din familie, longevitatea acestora, relaţiile sociale din interiorul coloniei, etc. Ciclul anual al coloniei de albine este strâns legat de succesiunea anotimpurilor, de evoluţia vegetaţiei pe parcursul anului, a florei care-i asigură hrana necesară dezvoltării. În funcţie de acest ciclu, pe parcursul unui an apicol, se pot delimita următoarele perioade:  

Perioada creşterii albinelor tinere pentru iernare

Către sfârşitul culesului principal (sfârşitul lunii iulie), puterea familiei de albine începe să scadă. treptat, ajungând la 50% faţă de începutul primului cules principal.

Începând cu prima decadă a lunii august, perioadă în care se înregistrează scăderea simţitoare a culesului, adeseori încetarea acestuia, activitatea de zbor a albinelor precum şi intensitatea creşterii puietului se reduce vizibil, totodată înregistrându-se o mortalitate mare în rândul albinelor. Albinele care rămân sunt foarte uzate, matca încetineşte mult ouatul şi albinele alungă trântorii din cuib. Apariţia culesurilor târzii, de nectar şi polen, în această perioadă, stimulează ponta mătcii însă intensitatea creşterii puietului nu atinge nivelul din vară. Treptat, albinele care au participat la culesurile de vară, pier. Albinele ce eclozionează în perioada august-noiembrie sunt albinele care vor ierna. Ele trăiesc între 7 şi 8 luni. Albinele eclozionate în toamnă vor îngriji şi hrăni puietul de primăvară. Deşi au vârsta calendaristică

mare, aceste albine sunt fiziologic tinere, neuzate. Longevitatea mare a acestor albine se datorează faptului că participă într-o mică măsură la creşterea puietului şi la activitatea de cules nectar şi polen, şi datorită acumulării de rezerve lipoproteice în corpul gras, în urma consumului intens de păstură. Cu rezerve de hrană suficiente în stup şi în organism, cu albine tinere, familia este pregătită să intre în perioada următoare,  

Perioada de iernare, a repausului de iarnăPe măsura răcirii timpului, o dată cu scăderea temperaturii sub 12°C, ouatul mătcii, creşterea puietului şi zborurile încetează, familia de albine intrând în perioada de iernare, a repausului de iarnă, care începe de din octombrie-noiembrie şi se termină în ianuarie-februarie, când matca îşi reia activitatea şi în cuib apare puietul.

Scăderea temperaturii su 12°C la familiile slabe şi 8°C la familiile puternice determină albinele să părăsească fagurii laterali şi să se restrângă pe fagurii din mijlocul cuibului şi să formeze, în dreptul urdinişului, ghemul de iernare, ce are o formă apropiată unei sfere. Albinele au adoptat pentru iernare sfera deoarece aceasta are suprafaţa minimă raportată la un volum maxim fiind astfel forma perfectă pentru conservarea temperaturii.

Albinele pe perioada iernii sunt active şi se organizează în intervalele dintre faguri, într-o anumită ordine ierarhică. Astfel, la periferia ghemului sunt albinele mai

în vârstă, ce stau mai aproape unele de altele şi formează "coaja ghemului". Aceste albine

acoperă complet intervalul dintre doi faguri, mai ales celulele goale, stând cu capul orientat spre interiorul celulei şi cu aripile puţin ridicate, poziţie în care rămân nemişcate. Coaja ghemului are o grosime de 2, 5-7cm, temperatura menţinându-se constantă la nivelul acesteia în jurul valorii de 6-8°C. Albinele din interiorul ghemului se dispun mai afânat şi produc căldură, prin mişcări caracteristice de picioare, abdomen şi aripi (de aici zumzetul caracteristic ce se aude la ascultarea coloniei).

În funcţie de mărimea populaţiei familiei de albine, perioada din an, temperatura exterioară şi starea creşterii de puiet, în ghem se realizează temperaturi diferite. Astfel, de la încetarea pontei şi a creşterii puietului şi până la reluarea lor, în mijlocul ghemului se realizează temperaturi maxime de 20°C (la 0°C temperatura exterioară) şi până la 25°C când afară temperatura este foarte scăzută. Când temperatura exterioară ajunge aproape de 14°C, spre sfârşitul lunii ianuarie, începutul lunii februarie, albinele se încep să se mişte mai activ, produc căldură mai multă iar temperatura din ghem începe să crească. Dacă în interiorul acestuia, când se începe creşterea puietului, temperatura este de 34-35°C, temperatura cojii ghemului, a stratului extern de albine se menţine în jurul valorii de 6-8°C. Cât timp sunt în ghem, pe timpul iernii, albinele încălzesc doar ghemul şi nu interiorul stupului, diferenţa de temperatură dintre interiorul stupului şi exterior fiind doar de 1-2°C.

Producerea căldurii în timpul iernii se face pe seama consumului de miere. Albinele se hrănesc cu mierea şi păstura care se află doar în fagurii ocupaţi de ghem. Ele se mişcă în sus, pe faguri, apoi spre peretele din spatele stupului. Cantitatea de miere consumată de o familie normal dezvoltată pe timpul iernii variază între 7 şi 10kg. Odată cu apariţia puietului, spre sfârşitul iernii, odată cu creşterea temperaturii creşte şi cantitatea de hrană consumată, iar familia intră în perioada înlocuirii albinelor bătrâne, de toamnă, cu cele tinere, de primăvară.  

Perioada înlocuirii albinelor care au iernat

În perioada cuprinsă între sfârşitul lunii ianuarie şi începutul lunii februarie, dacă timpul este prielnic, familia de albine asigurată cu provizii de hrană suficientă şi protejată de schimbările bruşte de temperatură, matca începe ouatul.

Temperatura din interiorul ghemului urcă până la 34-35°C, creându-se astfel condiţii optime pentru creşterea puietului. Până la zborul de curăţire matca depune zilnic între 20-100 ouă zilnic.

După efectuarea zborului şi apariţia în natură a nectarului şi polenului proaspăt, de la plantele melifere cu înflorire devreme şi pomii fructiferi, ponta mătcii se intensifică ajungând, în luna aprilie, la o medie de 1000 ouă pe zi.

La sfârşitul lunii aprilie familia de albine este formată numai din albine eclozionate de curând. Dacă albinele care au iernat pot hrăni doar o singură larvă, având o capacitate de hrănire a puietului foarte

redusă, albinele tinere, eclozionate primăvara, pot hrăni 2-3 sau chiar 4 larve. Datorită acestei capacităţi mari de hrănire a larvelor posedată de către aceste albine tinere, a disponibilităţii nectarului şi polenului proaspăt, a intensificării pontei mătcii, ritmul de creştere, de dezvoltare a familiei de albine se accelerează, familia intrând în următoarea perioadă,  

Perioada de dezvoltare a familiei de albine

Pe măsură ce vremea se încălzeşte şi în natură apare un cules de întreţinere constant, activitatea de ouat a mătcii se intensifică (depune peste 2000 de ouă în 24 de ore), numărul albinelor care eclozionează îl depăşeşte pe cel al albinelor bătrâne, epuizate, care mor, iar populaţia familiei de albine creşte în ritm alert. Dezvoltarea maximă a coloniei de albine se realizează în luna mai-iunie, în perioada de înflorire a salcâmului. Concomitent cu creşterea capacităţii de secreţie la albinele doici a hranei larvare, a lăptişorului de matcă, are loc şi creşterea numărului acestor

albine tinere. Dacă la începutul primăverii, pentru o albină doică reveneau 3-4 larve, către sfârşitul primăverii se ajunge ca 3-4 albine doici să hrănească o larvă. Se produce astfel un dezechilibru între numărul de albine doici existente în colonie şi numărul larvelor de îngrijit, e surplus de doici, care nemaiavând de lucru, de hrănit larvele, îşi consumă propriul lăptişor produs, ceea ce determină dezvoltarea ovarelor acestor albine. Această modificare de ordin fiziologic determină şi modificarea comportamentelor albinelor doici, albinele devin inactive şi familia intră în frigurile roitului. Albinele construiesc mai multe botci, pe marginile laterale şi de jos a fagurilor, în care matca depune ouă, şi hrănesc mai puţin matca care scade în greutate, devine mai uşoară, aptă de zbor.

Ouatul scade brusc iar la puţin timp după ce primele botci sunt căpăcite, deci în preajma ieşirii din botci a mătcilor tinere, matca bătrână împreună cu o parte din albine şi trântori părăsesc stupul sub formă de roi. În a 9-a zi după ieşirea primului roi (roi primar), poate ieşi al doilea roi (roi secundar) care este mai mic decât precedentul şi are matcă tânără, neîmperecheată. De obicei albinele ţin captive mătcile tinere în botci, pentru a le elibera pe rând, în funcţie de plecarea roiurilor, ceea ce le face pe acestea să "cânte", să emită sunete repetate şi ascuţite ce pot fi auzite chiar din afara stupului. Câteodată însă albinele scapă nesupravegheate botcile, iar cu o dată cu roiul pleacă mai multe mătci virgine. La o zi-două după roiul secundar poate ieşi al treilea roi şi peste o zi al patrulea roi, roirea continuându-se până în momentul în care familia ce a roit va rămâne cu mai puţin de 1kg de albine.

Din cauza inactivităţii albinelor în perioada premergătoare roitului, cât mai ales din cauza slăbirii familiei de albine prin divizare, tocmai în preajma sau în timpul culesurilor de producţie, roitul se soldează cu însemnate pierderi de producţie, fapt pentru care este considerat, de apicultorii comerciali, ce urmăresc producţia, un fenomen nedorit. Dacă roitul coincide cu perioada culesului mare (principal), recolta de miere este pierdută aproape în totalitate. Culesul principal se referă la înflorirea masivă a principalelor plante melifere care oferă producţii ridicate de miere (salcâm, tei, floarea-soarelui). Pentru valorificarea integrală a culesului principal este necesar ca familia să aibă un număr mare de albine, între 60000 şi 80000 de indivizi, şi să fie ţinută în permanenţă în stare de activitate. Apicultorul trebuie să ia toate măsurile pentru a menţine activă familia de albine pe perioadă culesurilor, să se asigure că aceasta este sănătoasă, că are spaţiu suficient pentru depozitarea nectarului şi a polenului, pentru ponta mătcii şi să evite, prin aplicarea diferitelor procedee, intrarea familiei în frigurile roitului. Sezonul de roire naturală durează, în ţara noastră, de la sfârşitul lunii mai până către sfârşitul lunii iulie.

Odată cu terminarea culesurilor de producţie, pe la sfârşitul lunii iulie, familia de albine intră, din nou, în perioada creşterii albinelor tinere pentru iernare, ciclul se reia.

Cresterea albinelor in Romania Written by ing. Mircea Suhoverschi    Saturday, 28 July 2007 08:57

http://www. gazetadeagricultura. info/index. php?option=com_content&view=article&id=240:crestereaalbinelorinromania&catid=73:Albine&Itemid=127

IMPORTANŢĂ:

Albinele favorizează polenizarea plantelor.

Albinele contribuie prin polenizare la creşterea producţiilor agricole, pomicole, legumicole si îmbunătăţirea calităţii acestora.

Albinele, prin produsele apicole, contribuie la îmbunătăţirea hranei si sănătăţii omului. Mierea este cel mai ieftin aliment, fapt evidenţiat de costul caloriei, cu efect terapeutic remarcabil si cu însuşiri

antibacteriene si farmacologice.

EFECTIVE ŞI PRODUCŢIA DE MIERE (2004)

Efective 891 mii familii Productia totala: 19, 0 mii tone Consumul intern brut pe locuitor: 0, 5 kg Numar de familii subventionate: 300 Export mii tone: 12, 3

OBIECTIVE URMĂRITE

ameliorarea genetică a rasei de albine autohtonă şi a ecotipurilor sale prin intensificarea aplicăriii măsurilor din programul naţional de ameliorare al albinelor si de producere de mătci ameliorate;

respectarea si realizarea programului de ameliorare a albinei româneşti, concomitent cu întreţinerea şi revigorare a colecţiilor de material biologic apicol din cadrul patrimoniului genetic;

elaborarea unor politici pentru îmbunătăţirea si extinderea resurselor melifere naturale şi cultivate din fondul agricol şi silvic cu soiuri şi varietăţi de plante cu potenţial ridicat;

elaborarea de noi tehnologii de prelucrare, conservare, ambalare a mierii si celelalte produse apicole, precum şi diversificarea sortimentelor de miere românească;

PROGRAM PENTRU SUSŢINEREA PRODUSULUI

Stimularea, susţinerea şi protecţia produsului intern prin aplicarea mecanismelor folosite în UE. Stimularea organizării de exploataţii competitive si eficiente în zona rurală. Sporirea veniturilor proprii si trecerea de la autoconsum la producţia comercială.

OBIECTIVE DE REABILITARE SI REDRESARE PE TERMEN MEDIU SI LUNG

Susţinerea si relansarea sectorului apicol este necesara deoarece vizează si sectorul din aval - prin ocuparea forţei de muncă care condiţionează si prelucrează produsele apicole destinate asigurării fabricării unor preparate pe baza acestor produse destinate consumului larg, ca si reţeaua comercială prin care se desfac aceste fabricate.

Susţinerea financiară pentru revigorarea si dezvoltarea acestui sector pentru a contribui cât mai mult la asigurarea produselor apicole pentru populaţie.

sâmbătă, 9 mai 2009

http://revistavreausastiu. blogspot. com/2009/05/cresterea-albinelor. html

CREŞTEREA ALBINELOR

(continuare)Prof. Iacob Macarie

În numărul anterior al revistei v-am vorbit despre mierea de albine, produsul de bază care a făcut albina cunoscută în viaţa oamenilor şi vă spuneam că produsele stupului sunt mult mai multe, valoroase şi uneori, esenţiale pentru om.

În acest număr nu mă voi opri asupra unui alt produs al albinelor întrucât m-am gândit să vă vorbesc despre o etapă foarte importantă în viaţa unei familii de albine, iernatul. Această etapă poate fi

uneori fatală pentru o familie de albine dacă stuparul nu a luat măsuri necesare şi obligatori pentru a asigura albinelor condiţii prielnice de viaţă şi hrană pentru a trece cu bine o iarnă care poate aduce şi temperaturi de minus 20-25 garade.

După marele zumzet al albinelor din timpul verii, după ce stuparul a recoltat mierea din fagurii destinaţi recoltei primul gând trebuie să fie acela de a pregăti corect familia de albine pentru iernat şi, în acest sens, va proceda după cum urmează: va alege cu grijă fagurii pe care urmează să ierneze albinele, va completa rezervele de hrană, dacă este cazul, va aranja cuibul pe direcţia urdinişului (locul de intrare al albinelor în stup), va asigura limitarea cuibului proporţional cu puterea familiei (dacă numărul albinelor este mai mic şi numărul fagurilor va fi mai mic), va izola termic cuibul în aşa fel încât pierderile de căldură să fie cât mai mici şi va sigura o linişte cât mai aproape de cea ideală.

Şi acum voi dezvolta cele spuse mai sus, având încredere că, pe actualii şi viitorii stupari, îi voi ajuta să-şi îngrijească familiile de albine fară greşeli şi fară a avea eşecuri, pentru un stupar adevărat pierderea unei familii de albine este , uneori, o adevărată dramă, mai ales când eşti un începător şi nu numai.

Fagurii pe care urmaeză să ierneze familia de albine trbuie să fie unifor clădiţi, să fie de culoare mai închisă, această culoare ne spune că în celulele fagurelui au fost crescute câteva generaţii de puiet de albină şi, se ştie, de la fiecare pui de albină rămăne pe pereţii celulei o peliculă subţire care va reţine mai bine căldura atât de necesară în interiorul , , ghemului” de iernare. În aceşti faguri, aleşi cu grijă, va trebui să avem miere suficientă, polen păstrat sub forma , , păsturii”, aceşti faguri îi perforăm cu un băţ de forma unui creion pentru a permite albinelor să treacă mai uşor de pe un figure pe altul, prin interiorul cuibului şi astfel evităm răcirea acestuia.

Cuibul sau ghemul de iernare trebuie să fie aşezat pe direcţia urdinişului, astfel albinele vor putea ieşi mai uşor la zborul de curăţire în zilele în care temperatura în atmosferă trece de 12 grade C. Zborul de curăţire este esenţial pentru viaţa viitoare a stupului, pentru ca albinele adună în intestin tot ce nu au asimilat într-o lună sau două de iernat şi astfel ele trebuie să iasă afară pentru a-şi goli intestinul şi să-şi ducă viaţa mai departe, uşurate şi cu mai mult curaj.

Cuibul se limitează proporţional cu numărul albinelor care au ajuns să intre la iernat, se izolează cu ajutorul unor diafragme, din P. F. L. sau scândură, lângă care se aşează nişte periniţe umplute cu paie sau vatelină. La fel se izolează şi partea de sus a stupului , , podişorul".

Pe perioada iernii liniştea este foarte importantă şi pentru aceea voi pune la urdiniş o gratie din tablă, care să nu permită intrarea şoarecilor în stup, vom aşeza stupii în locuri ferite de zgomot, nu vom permite intrarea în stupină a păsărilor de curte, care pot deranja şi nu vom lovi lada sua capacul stupului, fiecare zgomot duce la agitatrea familiei, duce la un consum suplimentar de hrană şi, în cele din urmă, la o mortalitate mai mare a albinelor.

Respectând aceste puţine reguli vă veţi putea bucura de familii puternice, sănătoase şi care vă vor aduce numai bucurii şi satisfacţii prin produsele despre care vă voi putea vorbi în numerele viitoare ale revistei.

Tehnoredactare:Florea Ana-Maria şi Baciu Andreea (rev. 23) Publicat de Adrian Baciu la 19:08