Pe masura ce electrodinamica cuantica devine mai limpede, apar solutii noi pentru problemele omenirii. Un roman a inventat scutul eficient impotriva radiatiilor Cu sute de ani inainte de Hristos, strategul militar chinez cunoscut sub numele de Sun-tzu nota in Arta Razboiului ca "adevaratul general castiga lupta inainte s-o inceapa".

Ideea de a invinge fara a varsa o picatura de sange a fascinat neincetat si astazi, la mai bine de doua milenii distanta, inginerii militari concep arme sofisticate, capabile sa supuna inamicul fara sa-l ucida.

Interesul pe care il manifesta armatele lumii acopera insa cu o mantie aproape impermeabila o forma de energie cat se poate de naturala, numita energia particulelor subatomice. Studiata pe furis si improscata fara mila cu dispret si dezinformare, energia psihotronica si "mama ei", fizica cuantica, nu s-au lasat intimidate si au continuat sa produca miracole.In timp ce gandim, informatia purtata de Recent, un savant roman care a avut sansa de a lucra in laboratoare secrete si a studiat temeinic fizica cuantica a dat nastere unei inventii care va schimba lumea.

Fiind o forma de manifestare a unor fenomene cuantice, energia psihotronica are baze stiintifice greu de inteles si, de cele mai multe ori, cei care stiu despre ce e vorba lucreaza pentru diverse servicii secrete si n-au voie sa spuna nimic.Inchisa in dosare pe care scrie misterios "ultra secret", energia celulelor vii a fost identificata, de mai bine de un deceniu, ca fiind energia particulelor subatomice emise, in mod natural, de fiecare atom care intra in alcatuirea unei celule vii.

Pentru ca folosirea ei era (si inca este) potential periculoasa, majoritatea cercetarilor facute in domeniul fizicii cuantice au fost secrete. Liviu Popa-Simil, un inginer fizician roman, a lucrat in celebrele laboratoare Los Alamos din Statele Unite si a avut ocazia sa se initieze in tainele subparticulelor atomice.

Dupa ce a parasit Los Alamos si s-a lansat in lumea afacerilor pe cont propriu, el a gasit o metoda de a folosi energia emisa masiv de materialele radioactive care va schimba lumea, spune "New Scientist".

Fotonii transporta informatii

La inceputul secolului XIX, Ernst Schrodinger si Werner Heisenberg au formulat legile de baza ale mecanicii cuantice. Aceasta teorie descrie fizica lumii subatomice, unde, daca ii credem pe Albert Einstein, care a emis teoria efectului fotoelectric, sau pe Richard Feynman, Freeman Dyson, Julian Schwinger si Sin-Itro Tomonaga, care au reusit sa formuleze ecuatiile de baza ale electrodinamicii cuantice, se intampla fenomene care, deocamdata, ne scapa de sub control.

Toti savantii citati anterior au primit premiul Nobel pentru realizari de exceptie in domeniul fizicii. Ca atare, intr-o prima aproximare, putem sa-i credem pe cuvant.

- 1 -

Cu scuzele de rigoare fata de specialisti, vom formula, in cateva fraze, bazele teoretice ale energiei vii. Einstein a fost cel care a descoperit ca, in afara de particulele din care este alcatuit orice atom (adica electroni, protoni si neutroni), exista inca multe alte subdiviziuni, care au fost numite "particule cuantice".

El a intuit ca lumina, dincolo de faptul ca este o unda electromagnetica, contine astfel de miniparticule, care au fost denumite ulterior fotoni. Studiul radiatiilor nucleare, electromagnetice sau termice a scos in evidenta un schimb permanent de fotoni, care se desfasoara in mod natural intre particulele incarcate electric, respectiv intre electroni si pozitroni.

Acest transfer continuu se asigura prin diviziune fotonica! Legat de acest aspect, fizicianul irlandez John Stewart Bell a elaborat o teorema fundamentala pentru mecanica cuantica. Ea afirma ca fotonii care se obtin prin divizarea in doua a unui alt foton vor avea aceleasi caracteristici cu cel din care s-au format.

Cand un foton se divide, o parte din el ramane in atom si ii asigura integritatea, iar cealalta paraseste atomul sau este anihilata de alte particule subatomice, numite simbolic particule de antimaterie.

La scara mare, fotonii eliberati de celulele vii (care si ele sunt formate din atomi) pot transmite la distanta informatii care circula, ca si lumina, sub forma de unde electromagnetice.

De la arme neletale pana la scut antiradiatii

Un istoric succint al cercetarilor in domeniul parapsihologic arata ca, exact la sfarsitul secolului al XIX-lea, dupa ce oamenii au inceput sa asocieze gandurile cu electromagnetismul, au aparut si primele societati metapsihice, care si-au propus sa cerceteze organizat aceste fenomene in cel mai adanc secret.In 1993, un articol publicat de revista americana "New Scientist" il cita pe colonelul John Alexander, care lucra in laboratoarele Los Alamos, din New Mexico, si coordona programul de cercetare in domeniul armelor neletale. "Incercam sa descoperim metode care sa le ofere comandantilor militari mai multe optiuni in confruntarea cu inamicul.

Noile arme trebuie sa ne asigure un control eficient, dar nedistructiv, asupra maselor si civililor ostili", spunea acesta. Noile arme, ce folosesc unde electromagnetice, de diverse frecvente, induc in mintea tuturor celor care nu se protejeaza prin casti speciale tot felul de ganduri (de sinucidere, tristete, oboseala sau deprimare) sau reactii incontrolabile (greata, varsaturi etc.).

Acest gen de atac transforma orice armata, oricat de bine antrenata, intr-un grup de oameni incapabili sa lupte sau sa se opuna unei forte invadatoare. In cei 15 ani care au trecut, cercetarile au avansat cu mult peste aceste exemple.

Azi se pot induce vise controlate, stari de hipnoza sau de isterie care, pe buna dreptate, nu trebuie sa fie la indemana oricui. Din acest motiv, toate studiile legate de particulele subatomice au primit stampila "Top Secret".

Scut antiradiatii care produce curent electric

Liviu Popa-Simil, un inginer fizician roman care a lucrat in laboratoarele Los Alamos, din Statele Unite, a parasit celebrul centru de cercetari si s-a lansat in lumea afacerilor. El a fondat o companie particulara de cercetari (LAVM). Initiat in tainele subparticulelor atomice, el a gasit o metoda de a folosi energia emisa masiv de materialele radioactive care va schimba lumea, spun specialistii.

Alaturi de Claudiu Muntele, profesor de fizica la Universitatea A&M din Alabama, Popa-Simil a reusit sa creeze un nanomaterial special, deosebit de util pentru protectia

- 2 -

mediului. Acesta este capabil sa absoarba particulele cuantice emise de materialele radioactive si sa le "epuizeze" de energie, obligandu-le sa genereze curent electric.

Anuntul inventiei a aparut pe 27 martie 2008, in "New Scientist", dar la varful lumii stiintifice din Occident realizarea a circulat cu viteza fulgerului cu vreo doua luni mai devreme. Realizat din nanotuburi de carbon, acest material poate fi folosit ca scut de protectie pentru centralele nucleare si probabil nu intamplator, imediat ce lumea stiintifica s-a convins de calitatile lui extraordinare, energia nucleara a redevenit interesanta pe toate meridianele lumii.

Baterii nemuritoare

Popa-Simil a declarat pentru "New Scientist" ca tesatura din nanotuburi de carbon poate fi utilizata pentru a extrage energia chiar si din roci radioactive de mici dimensiuni, ceea ce ar duce la aparitia unor baterii cu viata extrem de lunga, nepericuloase pentru om.

Noile generatoare nucleare vor putea asigura energia necesara atat navelor cosmice, cat si a automobilelor sau avioanelor terestre. Inventia a fost prezentata public pe 25 martie, in cadrul Salonului de Primavara organizat in San Francisco, de catre Societatea Americana de Cercetari in domeniul Materialelor.

Cu aceasta ocazie, David Poston, fizician in cadrul laboratorului Los Alamos si consilier al Departamentului American al Energiei, a apreciat ca materialul va avea un puternic impact asupra utilizarii energiei nucleare si a viitorului in general.

Celulele vii emit informatii sub forma de Cum se formeaza si se "citesc" gandurileDaca admitem ca orice corp viu este, de fapt, un imens camp cuantic, atunci cand

fotonii lui se divid poate aparea o forma de comunicare psihotronica. Un gand "emis" de creier nu este altceva decat un "pachet" de fotoni. Fiecare dintre ei poarta caracteristicile perechii sale din campul biofizic al creierului care i-a emis.

Astfel, simplificand putin lucrurile, putem spune ca fiecare gand care ne "trece prin cap" are o copie identica, alcatuita din fotoni liberi, care se raspandeste, fara voia noastra, in jur. Transmisia cuantica a informatiei din creier are forma unei unde electromagnetice si se propaga sferic, cu viteza luminii, chiar in timp ce gandim.

Daca "pachetul" de fotoni ajunge intr-un alt creier, care nu e prea ocupat sau care este interesat de subiectul respectiv (fiind, ca la radio, pe aceeasi lungime de unda), putem spune ca persoana receptor a citit gandurile persoanei emitatoare.

In mod evident, fiind vorba de un fenomen fizic, acest transfer de informatii are loc permanent, intre toti oamenii, si nu intamplator specialistii afirma ca suntem toti "scufundati" intr-un imens si unic ocean de ganduri.

Teoriile cuantice explica aparitia cancerului

Studiul aprofundat al celulei vii a scos in evidenta faptul ca genomul uman nu contine suficiente informatii pentru a transforma masa celulelor oului fertilizat, numita blastocist, in embrion. Initial, prin unirea unui ovul cu un spermatozoid, se formeaza o singura celula.

Aceasta se divide si se multiplica, formand o aglomerare de celule identice, numita blastocist. Dar, desi toate celulele au in interiorul nucleului acelasi cod genetic, in mod misterios, la un moment dat, ele incep sa se diversifice. In lipsa de alte explicatii, biologii au admis ca energia fotonilor liberi este cea care actioneaza asupra celulelor si le determina sa "renunte" la o parte dintre genele din ADN. Astfel, unele devin celule de creier, altele de ochi, plamani, oase sau sange.

Diversitatea tipurilor de celule dintr-un organism uman este atat de mare, incat nimeni nu s-a obosit sa le numere. In plus, tot cu ajutorul fotonilor liberi, fiecare celula vie

- 3 -

emite un camp biofizic specific, care va asigura apoi, pe toata durata vietii, regenerarea organismului prin inlocuirea celulelor batrane cu unele noi identice.

Toate tipurile de cancer apar, spun specialistii, din cauza campurilor electromagnetice din exteriorul corpului, care perturba acest fenomen de multiplicare corecta a celulelor, provocand aparitia unor celule ciudate (canceroase), care se inmultesc aiurea si dezvolta tumori. Aparitia cancerului a fost semnalata, ce-i drept, abia dupa ce oamenii au inceput sa foloseasca aparate care utilizeaza electromagnetismul.

Cunoaşterea umană a operat, treptat, in înţelegerea lumii materiale, pornind de la categoriile depistabile concret, senzorial spre categoriile abstracte, prin experiment şi operaţii logice. Calităţile materiei sunt, in prezent, prin trei concepte: substanţă, energie şi informaţie. Cronologic, substanţa a stat in centrul preocupărilor, prima din punct de vedere istoric. Energia a polarizat eforturile de cunoaştere in ultimele sute de ani. Cucerire nouă, a ultimelor decenii, obiectul informaţiei este in plină dezvoltare şi elaborare. Substanţa, energia şi informaţia sunt o triadă calitativă a materiei, a realităţii obiective.

O definire exhaustivă a conţinutului acestora este astăzi inoperantă. Pe de altă parte, din punct de vedere ştiinţific ele sint concepte cu caracter interdisciplinar. Substanţa, energia şi informaţia sunt concepute ca proprietăţi necesare şi fundamentale ale existenţei materiei, fiind recognoscibile la toate nivelurile de organizare a materiei, inclusiv a materiei vii.

Ontologic, aceste proprietăţi sunt indisociabile, fiind intr-o interdependenţă dialectică, iar epistemologic, ca obiecte ale cunoaşterii, ele reprezintă calităţi diferite, ireductibile una la cealaltă, ale existenţei unui fenomen sau grup de fenomene.

Raportul dialectic, la nivel ontic (obiectiv), dintre cele trei categorii obiective ale materiei este demonstrat de faptul că substanţa nu poate fiinţa in afara unei structuri, existenţa structurii fiind determinată funcţional prin stabilirea unui echilibru homeostatic intre elementele ei.

Acest lucru este diferenţiabil de la nivelul microcosmic până la cel macrocosmic, planetar, de la nivelul materiei amorfe, anorganice, pană la nivelul materiei vii. Evoluţia şi interacţiunea energiilor este posibilă tocmai in virtutea unor procese informaţionale de reglare, de la nivelul energiilor fizico-mecanice până la nivelul bioenergetic guvernate de fenomene de echilibru, feedback, reflex, homeostazie etc. La rândul ei, informaţia nu poate exista in afara unui substrat substanţial şi energetic, însuşi suportul semnalului fiind de natură materială.

Începând cu informaţia de nivel tehnic, care are ca suport modulaţiile unor curenţi electrici in semnale, până la impulsurile nervoase pe traiecte de structură substanţială neuronală, modulate prin energii bioelectrice şi biochimice, de la unităţile de memorie biochimică din acizii nucleici ai sistemului nervos până la memoria genetică a cromozomilor din celulele sexuale se poate recunoaşte suportul energetico-substanţial al acesteia.Cu alte cuvinte, dacă realitatea obiectivă conţine simultan, intr-o interdependenţă absolută, toate trei calităţile de substanţă, energie şi informaţie, proiectarea realităţii obiective in planurile cunoaşterii prin metodologiile specifice ramurilor ştiinţifice se face distinct in trei planuri diferite, care, pentru plasticitatea exprimării, poate fi asemănată cu proiecţia unui obiect in cele trei planuri concurente ortogonale.

După părerea noastră, aşa cum substanţa are niveluri diferite de organizare, şi energia împreună cu informaţia realizează structuri similare diferitelor niveluri ale substanţei.Unii autori descriu mai multe niveluri de structurare calitativă a informaţiei, pornind de la informaţia statistică specifică tehnicii, informaţia semantică specifică comunicării, informaţia gnozicâ specifică cunoaşterii şi informaţia pragmatică cu rol de acţiune şi strategie.

Din perspectiva adoptată de către noi, funcţiile psihicului, ca funcţii informaţionale, atribut al unei materii superior organizate, realizează aceeaşi interdependenţă dialectică dintre substanţă, energie şi informaţie, ireductibilă insă in mod obiectiv (ontic) la una singură din cele trei calităţi ale materiei.

- 4 -

Din această perspectivă poate fi abordată cercetarea fenomenelor psihice, corelată cu structura sistemului nervos şi cu existenţa socială. Modelul propus de noi nu exclude alte modele posibile, fiind totodată deschis îmbogăţirii şi chiar modificării prin cunoaşterea izvorâtă din experienţa concretă, medicală (obiectivă). Valoarea sa a fost relevată, ca un ghid al gândirii experimentale, in cei 16 ani de cercetare a comunicării extraverbale şi a terapiilor informaţionale, perioadă in care modelul a suferit optimizări.Nivelurile, in ordinea complexităţii lor, sunt constituite din: biofizic, biochimic, neuronal-sinaptic, al circuitelor neuronale, al filtrului verbalizării şi al reprezentări figurative, al operaţiilor reflectate, al comunicării şi relaţiilor interumane noogene, al noosferei microgrupului socio-cultural de apartenenţă. Definirea fiecărui nivel se face prin gradul complexităţii structurii sale relevată de specificul instrumentelor ştiinţifice de abordare, modelelor ştiinţifice de descriere, tehnicilor terapeutice de influenţare. Ele se integrează treptat in nivelurile superioare dinspre biofizic spre noosferă, iar funcţionalitatea lor este practic sincronă.

1. Realitatea obiectivă este asimilată prin traducerea energiilor in biocurenţi, care constituie suportul energetic al codificării informaţiei la nivelul biofizic. Aici se realizează şi prelucrarea informaţională a biocurenţilor in intregul sistem nervos. Acest nivel este abordabil prin instrumentele de cunoaştere ale biofizicii, electrofiziologiei, iar din punct de vedere terapeutic este influenţabil cu ajutorul ionilor de litiu, a câmpurilor magnetice, a ionilor atmosferici negativi etc.

2. Nivelul biochimic constituie nivelul de substanţă al codificării şi transmiterii informaţiei nervoase. Structura căilor nervoase este biochimică, iar sinapsele realizează alternanţa continuă intre energie (piopotenţiale) şi substanţă (moleculele mediatorilor chimici). In neuroni informaţia este stocată in structuri moleculare. constituind memoria biochimică de lungă durată. Substanţele psihotrope au efect asupra sistemului nervos şi fenomenelor psihice intervenind tocmai la acest nivel. El este abordabil prin metodele biochimiei şi este larg descris in ramurile biochimiei comportamentului, psihofarmacologiei, histochimiei etc.

3. Primul nivel fiziologic propriu -zis rezultat in urma integrării nivelurilor anterioare in nivelul celular ii constituie nivelul neuronal-sinaptic. Acest nivel este abordabil cu instrumentele cito-fiziologiei şi neurociberneticii, beneficiind de foarte multe modele formalizate matematic. Metodele terapeutice intervin prin modificarea pragului de excitabilitate, blocarea sau facilitarea transmiterii sinaptice etc.4. Nivelul circuitelor neuronale este calitativ superior şi se caracterizează prin fenomene de feedback nervos, reflex, autoreglare, circuite reverberante, circuite simple instruibile etc. Aici este operantă neurofiziologia, care se îmbogăţeşte foarte mult prin aportul neurociberneticii, al modelării circuitelor neuronale. O contribuţie esenţială in înţelegerea acestui nivel este adusă de studiile şcolii nerviste creată de Pavlov, care s-a referit şi la cele două sisteme de semnalizare reprezentate in modelul nostru de nivelele 7, 8, 9 şi 10. Terapiile reflexe acţionează la acest nivel.

5. Asamblarea in reţele complexe a unui număr mult mai mare de neuroni (plurineuronale) duce la constituirea unui tip nou de integron specific nivelului reţelelor neuronale. Aici sunt descrise reţelele instruibile, sistemele memoriei circulante, reţelele de recunoaştere a formelor. Totodată, el constituie ultimul nivel unde funcţionează o „inteligenţă biologică internă" de „structurare funcţională logică" a compartimentului de substanţă, având ca proprietăţi deosebite plasticitatea sistemului nervos, fiabilitatea acestuia şi simetria nervoasă parţială.

- 5 -

6. Nivelul noogen , defineşte un domeniu insuficient conturat in stadiul actual al ştiinţei, ca zonă de interferenţă a planului biologic cu cel psihologic. Validarea sa va fi posibilă doar prin conturarea unui domeniu cu o metodologie proprie, caracteristică acestei zone.

7. Nivelul structurilor logice nereflectate este sediul unui număr uriaş de procese logice denumite de Piaget ale experienţei logice matematice, fenomene ale construcţiei lingvistice, programe premergătoare vorbirii interioare, selectarea fluxului informaţional perceptiv şi prelucrării acestuia, coordonării de activităţi sau acţiuni. 0 mare parte din algoritmii acestui nivel se insuşesc ontogenetic in cadrul practicii comunicării. Altă parte sont obţinuţi iniţial prin învăţare conştientă, determinată socio-cultural şi ulterior funcţionând ca automatisme specifice nivelului de prereflectare. Este foarte probabil că la acest nivel se produce cel mai mare număr de operaţii psihoinformaţionale, cu un caracter de determinism foarte accentuat, care, datorită faptului că nu sunt integral reflectate, fac să nu apară in mod conştient ca operaţii automate. Intenţionat nu folosim termenul de subconştient, pentru a evita confuziile ce se pot produce din interferarea in inţelegere cu alte accepţiuni, uneori ambigui sau chiar contradictorii, inerente unei prea fargi şi frecvente utilizări a acestui termen.

8. Nivelul filtrelor verbalizării şi al reprezentărilor figurative asigură posibilitatea reflectării, realizând autoperceperea suportului material ai informaţiei obţinute prin prelucrările realizate in nivelurile anterioare. Aici este vorba de mecanismele ce oferă posibilitatea vorbirii interioare şi a gândirii in imagini. Formarea şi funcţionarea acestui nivel are o dublă cauzalitate: una biogenetică, prin integrarea nivelurilor anterioare şi dezvoltarea lor şi una socio-comunicantă, respectiv comunicarea intersubiectivâ intr-un cadru lingvistic determinant. Aceasta este dovedită de faptul că alterarea unuia din nivelurile anterioare, somatic sau fiziologic, împiedică funcţionarea sa, iar, pe de altă parte, absenţa comunicării, a băii de limbaj (cazul copiilor-lup) face imposibilă formarea acestui nivel.

9. Nivelul operaţiilor reflectate are posibilitatea conştientizării operaţiilor logice şi a autocontrolului asupra acestora prin codificarea lor verbală şi in reprezentări figurative asigurate de filtre. Acest fapt permite o dirijare voluntară a proceselor gândirii reflectate, care reglează şi corectează operaţiunile logice subiacente. Considerăm că aceasta proprietate esenţială a gândirii conştiente probează relativa autonomie ontologică a conştiinţei umane in raportul ei dialectic cu existenţa materială, deci şi rolul activ al subiectului in cunoaşterea realităţii obiective. Tocmai această relativă autonomie ontologică a conştiinţei umane duce la finalizarea deciziilor in raport cu conştiinţa socială şi personalitatea fiecărui individ, la acest nivel intervenind aşa-numitul discernământ. Acest fapt permite persoanei umane să nu acţioneze ca un robot automat şi totodată să nu fie conştientă de determinismul pluricauzal subiacent filtrelor verbalizării, lăsând aparenţa spontaneităţii şi aleatorului. La acest nivel se poate vorbi de informaţie structurată gnozic.

10. Valoarea decisivă a comunicării umane in formarea personalităţii, in psihogeneză, a impus ca nivel intersubiectiv cel al comunicării interu-mane, nivel noogen ce generează psihicul, il dezvoltă in cursul maturării sale şi îi întreţine sanogeneza in întreaga existenţă a individului. Limbajul verbal articulat, prin calitatea de a fi vehiculul gândirii, mijlocul de fixare şi expresie a conceptului şi in acelaşi timp principalul acumulator al experienţei socio-culturale, reprezintă factorul fundamental al socializării gândirii. Prin limbai se realizează consensul in marea sa majoritate, respectiv punerea in corespondenţă a unor izomorfisme biopsihic. El constituie şi suportul noilor experienţe ale gândirii, fiind mijloc de reflectare a realităţii, a experienţei in planul psihic. In cadrul comunicării se produce un feed-back extern intre energiile modulate in emisie şi perceperea lor, respectiv intre vorbire ş.i auz, intre gesturi şi simţurile chinestezice etc. In paralel se poate vorbi de feedbackuri interne pentru

- 6 -

vorbirea interioară, pentru programele de fonaţie, pentru acţiuni etc. Feedbackul extern parcurge toate nivelurile psihicului şi structurile anatomofiziologjce de la zonele periferice senzoriale până la ariile corticale, respectiv la reflectare. Feedbackul intern intrapsihic parcurge q cale mult mai scurtă de coincidenţă recurenţială a programelor motorii şi senzoriale, realizând funcţia atribuită ulterior filtrelor. Impregnarea realizată de comunicare determină formarea şi dezvoltarea psihicului, iar de la o anumită etapă autodezvolţarea gândirii.

11. Prin intermediul nivelului noogen al comunicării interumane se produce o integrare a indivizilor la noosferă. Ultimul nivel interindividual, social al gândirii umane, al tezaurizării acesteia pe parcursul evoluţiei umane, cu specificul microgrupului de apartenenţă il constituie noosfera la care are acces individul. Din această noosferă se preiau şi valorile axiologice. Calitatea legăturii cu noosfera determină calitatea sanogenezei psihice şi modelele comportamentale.Psihologia motivaţională constituie un alt domeniu al argumentării modelului nostru, care surprinde in mod unitar, integrator, dimensiunile bio-psiho-sociale ale psihicului uman.In final, subliniem faptul că modelul nostru nu exclude alte modele utile altor incidenţe sau metode de abordare a unor aspecte mai largi sau mai specializate ale funcţiilor psihice. El a fost expus, pe parcursul dezvoltării sale, in mai multe lucrări şi monografii, fiind acceptat de diverse foruri ştiinţifice naţionale şi internaţionale, iar in practică, in mare măsură, validat de cercetările noastre privind comunicarea interumană.

Inteligenta Materiei

Un suport stiintific pentru toate fenomenele psihice inca neexplicate incearca sa ofere bio-fizicianul A. P. Dubrov prin ipoteza sa asupra CAMPULUI BIOGRAVITATIONAL.CAMPUL BIOGRAVITATIONAL, element al CAMPULUI GRAVITATIONAL UNIVERSAL, s-ar afla la baza edicificiului biologic datorita proprietatilor care ii permit sa fie convertit in orice forma de camp si energie.

Pe langa alte argumente, A. P. Dubrov aduce in sprijinul ipotezei sale si fenomenul de generare a undelor gravitationale prin proiectarea unui fascicol laser asupra unui cristal. Cum organismele vii sunt considerate ca fiind structuri cu proprietati semiconductoare, din cauza formatiunilor cristaline pe care le contin in celule, se apreciaza ca acestea pot fi si sediul unor radiatii gravitationale.

Emiterea de lumina ultravioleta si din spectrul vizibil (A. Gurvici, B. Tarusov) de catre tesutul viu in timpul mitozei celulare ar constitui, dupa Dubrov, o dovada a posibilitatilor CAMPULUI BIOGRAVITATIONAL DE A SE TRANSFORMA IN ALTE FORME DE ENERGIE.

TRANSFERUL DE INFORMATIE PE CALE BIOLOGICA LA DISTANTA PRACTIC NELIMITATA SI FARA PIERDERI NU AR FI POSIBIL DECAT PRIN INTERMEDIUL CAMPULUI BIOGRAVITATIONAL.

Numeroasele experiente intreprinse de L. Vasiliev s.a. tindeau sa demonstreze ipoteza ca INFORMATIA TELEPATICA ar avea ca suport UNDELE ELECTROMAGNETICE DE JOASA FRECVENTA.

Dar izolarea prin incinta Faraday a subiectilor nu a condus la blocarea undelor purtatoare de informatie telepatica, asa cum se intampla cu undele radio. Ipoteza lui Vasiliev nu apare totusi prin aceasta infirmata, sustin alti autori. Ca sa blocam o astfel de transmitere, ar trebui sa izolam subiectii intr-o cusca Faraday ale carei dimensiuni sa fie egale cu lungimea undelor purtatoare ale acestor informatii, adica de ordinul miilor de metri, ceea ce, evident, nu a construit inca nimeni. Puthoff si Targ, bazati pe datele actuale ale

- 7 -

fizicii, cred ca nimic nu poate contrazice ideea medierii telepatiei prin unde electromagnetice de joasa frecventa.

Dupa modelul comunicatiilor prin intermediul radioului, B. Kajinski considera TELEPATIA ca fiind o RADIOCOMUNICATIE BIOLOGICA intre un ,,emitator" si un ,,receptor". Rolul central in aceasta comunicatie l-ar avea SISTEMUL NERVOS, CARE AR EMITE SI RECEPTIONA UNDE BIOELECTROMAGNETICE ULTRASCURTE.

La noi in tara, G. Cartianu si Rodica Strungaru au intreprins un studiu interesant al PROCESELOR PSIHO-INFORMATIONALE. Analiza a o serie de date existente in domeniu ii conduc pe cercetatori la concluziile ca ,,nu exista nicio contradictie a legilor actuale ale fizicii de a presupune ca FENOMENELOR PSIHOINFORMATIONALE LE SUNT ASOCIATE UNDE ELECTROMAGNETICE PURTATOARE DE INFORMATIE CARE SE POT PROPAGA LA DISTANTA SI POT FI RECEPTIONATE SI DECODATE IN SISTEMUL NERVOS AL UNEI ALTE FIINTE VII".

Fizica moderna n-a ramas nici ea indiferenta la incercarea de intelegere a unor fenomene din lumea psihicului. Dificultatea de a exprima procesele psihice prin prisma fizicii clasice a determinat comutarea campului de ipoteze in domeniul fizicii particulelor elementare.

CONCLUZII ASUPRA FENOMENULUI DE BIOCOMUNICATIE*Pare posibil transferul de informatie de la un creier la altul pe un canal ce nu poate

fi inca atribuit cu certitudine unuia din organele de simt cunoscute.*Transmiterea exclusiv mentala a unui mesaj intre doua creiere aflate la distanta

presupune un suport material, un camp energetic modulat in semnale purtatoare de informatie. Trebuie sa admitem, ca urmare, existenta unui BIOCAMP generat de subiectul transmitator si decodificat de subiectul receptor. Consecinta logica imediat este ideea ca sub acesata perspectiva, GANDURILE NOASTRE REPREZINTA O FORTA MATERIALA EXPRIMATA PRIN ENERGIA EMISA DE CREIER SI MODULATA IN SEMNALE PURTATOARE DE INFORMATIE. Vazuta astfel, GANDIREA NU NE MAI APARE CA O EXPRESIE ABSTRACTA A UNUI SUBSTRAT MATERIAL REPREZENTAT DE CREIER, CI PRODUSUL SAU MATERIAL CONCRET. (Lucrare prezentata la Sesiunea de comunicari stiintifice a a Academiei Romane din 14-15 decembrie 1979, sub titlul ,,Studiu experimental privind transferul de informatie la distanta".)

*DACA GANDUL REPREZINTA O FORTA MATERIALA, ATUNCI APARE EVIDENT POSIBILITATEA DE A EXERCITA O DUBLA ACTIUNE ASUPRA OMULUI: SEMANTICA SI ENERGETICA. In aceasta acceptiune SUGESTIA, ca si unele practici terapeutice empirice, PSIHOTERAPIA, relatiile interumane etc., ne apar ca fondate pe un substrat material real.

*Intre semnal si zgomot, IN PROCESUL DE TRANSMITERE A INFORMATIEI PE CALE MENTALA este un raport foarte mic si de aceea este nevoie de o repetare insistenta a semnalului pentru a obtine o buna receptionare a sa. Informatiile receptionate in acest mod sunt de un ordin putin elaborat: SUBIECTUL RECEPTIONEAZA MAI USOR IMPULSUL UNEI MISCARI COMANDATE DECAT SENSUL SAU SEMANTIC. Aceasta inseamna ca in decodificarea mesajelor sunt implicate STRUCTURI CEREBRALE ARHAICE si mai putin acelea de achizitie filogenetica recenta, care servesc ca suport functiilor de analiza psihologica complexa.

*Din constatarea ca se transmite doar sensul dispozitiei, indiferent de limba in care se gandeste si vorbeste, se poate conchide ca ar exista un limbaj, un cod universal, prin care s-ar exprima tot ceea ce este viu. Acesta ar putea fi denumit LIMBAJUL UNIVERSAL AL VIETII.

*Ideea GANDULUI CA FORTA CU CAPACITATE DE IMPACT FIZIC ASUPRA OBIECTELOR A FOST, POATE, CEA MAI SURPRINZATOARE DESCOPERIRE la care am ajuns, observand cum subiectul dotat cu capacitati telepatice crea un culoar liber intre el

- 8 -

si subiectul care emitea informatia, dand toate obiectele la o parte pentru a avea o perceptie mai buna. Am gandit simplu: daca sunt indepartate obiectele dintre emitator si receptor pentru a avea o perceptie mai buna, inseamna ca gandul emis se loveste de aceste obiecte.GANDUL ARE DECI UN SUPORT ENERGETIC.

*Pana la acel moment, stiinta oficiala sustinea ideea ca gandirea este o expresie abstracta a unui substrat material --- creierul uman. Si dintr-o data constatam ca nu este o emanatie abstracta, pur semantica, ci UN CAMP ENERGETIC FIZIC, PURTATOR AL INFORMATIEI SEMANTICE EMIS DE CREIER. Fenomenul telepatic, AL TRANSFERULUI DE INFORMATIE DE LA UN CREIER LA ALTUL PE UN CANAL BIOLOGIC, altul decat cel al limbajului articulat, atat de vehement, negat de catre unii biologi, obtinea acum o explicatie foarte plauzibila prin EFECTUL DE UNDE CU CAPACITATEA DE PROPAGARE IN SPATIU, EMISE DE NEURONI, CONCOMITENT CU FORMULAREA MENTALA A GANDIRII.

*Astazi se vorbeste tot mai mult de CAPACITATEA GANDIRII NOASTRE DE A ORGANIZA MATERIA VIE, DE A MODELA CELULELE NOASTRE IN FUNCTIE DE CONTINUTUL EI COGNITIV SI AFECTIV, CU EFECTE IN CONSECINTA ---POZITIVE SAU NOCIVE.

Acest nou atribut al gandirii, relevat de stiintele neurocognitive, este utilizat acum in TEHNICA IMAGERIEI MENTALE. HERMES TRISMEGISTUL PARE SA FI AVUT DREPTATE : ,,CE ESTE SUS, ESTE SI JOS"...

- 9 -