Creditul- sursa de finantare a intreprinderii

5/12/2018 Creditul- sursa de finantare a intreprinderii - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/creditul-sursa-de-finantare-a-intreprinderii 1/44

CUPRINSINTRODUCERE..............................................................................................2

Capitolul 1. Criza economică şi creditul în România................................................3

1.1 Modalităţi de manifestare a crizei în România..............................................3

1.2 Creditarea întreprinderilor româneşti în perioada dec. 2009 – feb. 2010.............5

Capitolul 2. Finanţarea întreprinderilor ..................................................................9

2.1 Nevoia de finanţare a întreprinderii................................................................9

2.2 Mijloacele de finanţare şi clasificarea acestora................................................10

2.3 Forme de finanţare specifice.................................................................12

Capitolul 3. Creditul bancar ..............................................................................14

3.1 Conceptul credit....................................................................................14

3.2 Funcţiile şi trăsăturile creditului..................................................................18

3.3 Principii de creditare................................................................................19

3.4 Creditul pentru investiţii şi activitate curentă..................................................22

3.5 Garanţii şi riscuri în procesul de creditare......................................................26

3.5.1 Depozitul bancar ...............................................................................26

3.5.2 Ipoteca............................................................................................27

3.5.3 Gajul..............................................................................................28

Capitolul 4. Analiza acivităţii debitorilor ..............................................................30Capitolul 5. Studiu de caz privind acordarea de către Bancpost, a unui credit de investiţiisocietăţii SC. FOREST .SRL.............................................................................33

5.1 Prezentarea generală a SC. FOREST . SRL...................................................33

5.2 Analiza economico-financiară a bilanţului contabil şi a contului de profit şi pierdereal societăţii SC. FOREST .SRL..........................................................................34

5.3 Elemente care se verifică în vederea acordării creditului....................................35

5.4 Analiza managerială a societăţii SC. FOREST. SRL.........................................37

5.5 Încadrarea clientului SC. FOREST .SRL într-o categorie folosind metoda creditscoring la 30.12.2009....................................................................................38

Concluzii şi propuneri................................................................................................41

BIBLIOGRAFIE......................................................................................................42

BIBLIOGRAFIE

1



INTRODUCERE

Întreprinderile aflate într - o economie de piaţă se confruntă la un moment dat cudiverse probleme financiare, dar şi cu oportunităţi, care, de cele mai multe ori sesoldează cu cheltuieli băneşti. Indiferent de forma de proprietate şi de profitul pe care l-aobţinut într-un anumit exerciţiu, fiecare organizaţie întâmpină probleme de natură financiarăatunci când achiziţionează, deţine sau cedează monedă şi titluri. Pentru a se menţine pe piaţă,întreprinderea este nevoită să finanţeze modernizarea echipamentelor şi tehnologiilor sale, precum şi a altor inovaţii şi invenţii pe care le impune strategia sa de dezvoltare. Nevoia de finanţare care rezultă din activitatea normală a întreprinderii se identifică cuactivele circulante, cu creanţele asupra clienţilor, precum şi cu încasarea minimală, carecorespund exploataţiei curente. În cursul unei perioade de timp nevoile de finanţare suntrealocate, fondul de rulment net poate acoperi o parte a nevoilor suplimentare apărute dinaceste fluctuaţii, dar nu poate acoperi totalitatea nevoilor în perioadele de vârf deoarece

imobilizarea capitalurilor ar fi prea costisitoare. În majoritatea cazurilor, întreprindereaapelează la credite bancare pe termen scurt pentru a face faţă fluctuaţiilor activităţilor lor, şi credite bancare pe termen mediu şi lung pentu reînnoirea si modernizareaechipamentelor, clădiri etc, dar se recomandă ca întreprinzătorul să apeleze la credite cât mairar posibil, deoarece limitează marja de libertate a întreprinzătorului prin clauzelecontractului de creditare, a mărimii dobânzilor, participarea creditorilor la conducerea firmei,creditele bancare devin o necesitate pentru întreprinderi în momentul în care acestea nudeţine capacitate pentru atragerea altor surse de finanţare.

În contextul actual, creditul bancar rămâne extrem de redus, în ciuda reducerilor masiveale dobânzilor la împrumuturi, din cauza pierderilor datorate practicilor contabile de tipmark-to-market, conform cărora băncile reduc preţul valorilor mobiliare înscrise în bilanţullor contabil, deoarece nu se prevede în viitorul apropiat o piaţă pentru aceste valori.România a intrat în actuala criză încă din ultimul trimestru al anului 2008, fără o pregatireadecvată care să-i permită cel puţin atenuarea efectelor crizei atât în plan economic şi,îndeosebi, în plan social, iar firmele româneşti se confruntă cu un blocaj financiar creat pe deo parte de stat, prin datoriile pe care trebuie să le plătească sectorului privat, şi pe de altă parte de companii, care din cauza dificultăţilor financiare nu îşi achită datoriile.În structură, înăsprirea uşoară a standardelor de creditare a fost nediferenţiată în funcţie demărimea firmei: IMM-uri vs. corporaţii. Evoluţiile anterioare defavorizau accesul la finanţareal IMM-urilor comparativ cu cel al corporaţiilor, ca urmare a percepţiei mai mici la risc încazul celor din urmă. Perspectivele ofertei de credit către companii se diferenţiază dupăcriteriul maturităţii. Procentul net al băncilor care semnalează o înăsprire a standardelor

pentru creditele pe termen lung este de 30 puncte procentuale, în timp ce se consideră că nuvor mai avea loc modificări pentru creditele pe termen scurt. Factorii principali care aucondus băncile la modificarea standardelor de creditare sunt : aşteptările privind situaţiaeconomică generală, riscul asociat industriei în care activează compania şi riscul asociatcolateralului/garanţiei solicitate

2



Capitolul 1. Criza economică şi creditul în România

1.1 Modalităţi de manifestare a crizei în România

„Dezordinea dezordinilor în viaţa economică ” - Michel Didier.

Evoluţia societăţii umane arată că procesul economic intră în anumite perioade în stare deinstabilitate, fie la nivel mondial, fie la un grup de ţări sau într-o singură ţară, stare cunoscutăsub denumirea de criză economică . Cum procesul economic are un singur scop – acela de a produce un flux de bunuri materiale şi de servicii necesare societăţii umane, în ansamblu şifiecărui individ – orice perturbare a acestuia are efecte nedorite în plan social, gravitateaacestora fiind direct proporţională cu distorsiunile produse de criză în plan economic 1.Informaţiile economice arată că România a intrat în actuala criză încă din ultimul trimestru alanului 2008, fără o pregatire adecvată care să-i permită cel puţin atenuarea efectelor crizeiatât în plan economic şi, îndeosebi, în plan social. În contextul actual2, creditul bancar rămâne extrem de redus, în ciuda reducerilor masive ale dobânzilor la împrumuturi, dincauza pierderilor datorate practicilor contabile de tip mark-to-market, conform cărora băncilereduc preţul valorilor mobiliare înscrise în bilanţul lor contabil, deoarece nu se prevede înviitorul apropiat o piaţă pentru aceste valori. Cu toate că de cele mai multe ori este inevitabilăutilizarea creditelor, se recomandă ca întreprinzătorul să apeleze la ele cât mai rar posibil,deoarece limitează marja de libertate a întreprinzătorului prin clauzele contractului decreditare, a mărimii dobânzilor, participarea creditorilor la conducerea firmei, creditele bancare devin o necesitate pentru întreprinderi în momentul în care acestea nu deţinecapacitate pentru atragerea altor surse de finanţare.

Întreprinderile se confruntă cu un blocaj financiar creat pe de o parte de stat, prin datoriile pecare trebuie să le plătească sectorului privat, şi pe de altă parte de companii, care din cauzadificultăţilor financiare nu îşi achită datoriile. Dezgheţarea creditării este esenţială pentru călipsa finaţării omoară şi afacerile viabile. În România 95% dintre bănci depind de capitalulstrăin, iar firmele mamă îşi păstrează banii, iar peste 90% dintre întreprinderile româneştisunt afectate de criza financiară, în special ca urmare a diminuării cererii şi a îngreunăriiaccesului la finanţare3.

La nivelul întreprinderilor, contracţia soldului creditelor s-a datorat cvasiexclusiv efectuluistatistic al cursului de schimb, variaţia împrumuturilor în lei reducându-şi valoareanegativă, iar cea a creditelor în valută, exprimate în euro, redevenind pozitivă.

1 http://www.revistadestatistica.ro;

2 http://www.eesc.europa.eu;

3 http://www.evz.ro;

3



În structură, înăsprirea uşoară a standardelor de creditare a fost nediferenţiată în funcţie demărimea firmei: IMM-uri vs. corporaţii. Evoluţiile anterioare defavorizau accesul la finanţareal IMM-urilor comparativ cu cel al corporaţiilor, urmare a percepţiei mai mici la risc în cazulcelor din urmă. Perspectivele ofertei de credit către companii se diferenţiază după criteriulmaturităţii. Procentul net al băncilor care semnalează o înăsprire a standardelor pentrucreditele pe termen lung este de 30 %, în timp ce se consideră că nu vor mai avea locmodificări pentru creditele pe termen scurt4. Termenii creditării, ce au fost modificati înT4/2009 au vizat în principal înăsprirea altor clauze contractuale decât cele legate de costul,garanţiile sau maturitatea finanţării. Factorii principali care au contribuit la modificareastandardelor de creditare sunt aşteptările privind situaţia economică generală, riscul asociatindustriei în care activează întreprinderea, precum şi riscul asociat garanţiei solicitate5.În perioada decembrie 2009 - februarie 2010, ritmul de creştere a creditului acordatsectorului privat a avansat puternic în teritoriul negativ, atingând cea mai mică valoare dinultimii nouă ani: -6,6 %. În afara contextului economic nefavorabil, care a continuat săafecteze atât cererea, cât şi oferta de creditare, evoluţia a fost influenţată în mare măsură deefectul statistic al aprecierii leului. Astfel, deşi au continuat să se plaseze la un nivel foartescăzut, dinamicile împrumuturilor în lei şi în valută ale sectorului privat par să fi depăşit

punctul minim al traiectoriilor descendente iniţiate în urmă cu circa doi ani, împrumuturile înlei diminuându-şi valoarea negativă, iar cele în euro redevenind pozitive.Relativa redresare ar putea avea la origine nu doar disiparea efectului reprezentat de debutulcontracţiei soldului acestor categorii de împrumuturi, ci şi o potenţială ameliorare – timidă – a ofertei de creditare, sugerată de evoluţia din trimestrul IV al anului 2009 a standardelor şitermenilor de creditare, dar mai ales de aşteptările băncilor privind perspective pe termenscurt a acestora.

4 http://www.bnr.ro;

5 http://www.efin.ro;

4



Figura 1. Creditul acordat sectorului privat, în lei şi în valută, pentru perioada 2006 – 2010.

1.2Creditarea întreprinderilor româneşti în perioada decembrie 2009 – februarie 2010

Într-un studiu realizat de Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii dinRomânia (CNIPMMR)6 se arată că aproape două treimi - 66,66% - din întreprinderile micişi mijlocii din România au fost afectate de criza economică în perioada octombrie 2008 -martie 2009, 14,80% din întreprinderi au dat faliment, iar 57,58% şi-au redus activitatea.În acelaşi timp, 23,39% dintre întreprinderi funcţionează în aceeaşi parametri şi doar 4,23%dintre agenţii economici au înregistrat o evoluţie ascendentă. ( figura 2 )Studiul a fost realizat pe un eşantion de 1.099 întreprinzători, de la nivelul întregii ţări, şi s-aarătat că o parte considerabilă din întreprinderile româneşti se confruntă cu problemedeosebit de dificile, din cauza declinului economic accentuat. Ca şi în alte ţări din lume şi dinUniunea Europeană, acestea au făcut faţă destul de greu crizei economice până în prezent,

situaţie care se explică prin faptul că IMM-urile sunt în general mai vulnerabile laturbulenţele contextuale decât firmele mari. Alte efecte ale crizei financiare asupra firmelor mici şi mijlocii, identificate sunt diminuarea investiţiilor, reducerea exportului şi nu înultimul rând, efectul psihologic al dificultăţilor de pe piaţă.

Figura 2. Ponderea întreprinderilor mici şi mijlocii din România afectate de crizaeconomică în perioada octombrie 2008 - martie 2009.

Majoritatea întreprinzătorilor sunt destul de optimişti în legătură cu durata descreşteriieconomice din România, care se datorează atât evoluţiilor interne, cât şi prognozelor economice ale Fondului Monetar Internaţional, Băncii Mondiale şi altor organismeinternaţionale de prestigiu, potrivit cărora economiile din SUA şi UE se vor redresa în anul2010 după declinul puternic din 20097.

În urma unui studiu elaborat la cererea Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentruIMM (FNGCIMM)8 s-a mai subliniat lipsa de apetit a întreprinderilor pentru credite bancare,

6 http://www.telegrafonline.ro;

7 http://www.telegrafonline.ro;

8 http://www.capitalul.ro;

5



deşi 53 % dintre IMM-uri şi-au văzut vânzările reduse din cauza crizei economice şi s-a precizat că numai 16 % dintre întreprinderile româneşti apelează la credite, în timp ce 60 %dintre aceste întreprinderi recurg la autofinanţare ( figura 16 ).

În condiţiile în care se feresc să apeleze la credite bancare, 76 % dintre respondenţiafirmă că au nevoie să acceseze fonduri europene pentru a-şi îmbunătăţi competitivitatea, iar 61 % chiar au beneficiat de fonduri rambursabile şi 7 % de fonduri nerambursabile.9

La nivelul Uniunii Europene, în primul trimestru din 2010, băncile au fost zgârcite înacordarea de imprumuturi şi linii de creditare către companii, iar costurile asociate aucontinuat să se mentina ridicate.

Procentul instituţiilor bancare care au raportat o înăsprire a creditării, faţă de cea dejaexistentă, în primele luni ale anului în curs este de 3%. Cea mai dezavantajată categorie declienţi o constituie întreprinderile mici şi mijlocii, în cazul cărora creditarea a scăzut cu 4%,comparativ cu firmele mari, în cazul cărora declinul a fost de 3%.Băncile îşi justifică prudenţa extremă în finanţarea afacerilor prin expectaţiile pesimiste înceea ce priveşte evoluţia economiei europene şi a economiilor naţionale în următoarea perioadă, precum şi prin incapacitatea previzionării riscurilor pe termen mediu şi lung.Cât despre viitorul apropiat, înăsprirea creditării se va menţine la aceleaşi cote, chiar dacă

bancherii estimează o crestere cu 21% a cererii din partea întreprinderilor.Cererea de finanţare din partea mediului privat reflectă, de asemenea, expectaţiile generale privind evolutia economiei. La nivelul celor 27 de state membre, apetitul pentru credite deinvestiţii a scăzut în primele trei luni ale anului cu 13%. Este un declin mai mare cu 5% faţăde cel din ultimul trimestru din 2009, şi cu 20% faţă de primul trimestru al aceluiaţi an.Cererea de creditare a înregistrat un reviriment serios pe ambele categorii de clienţi: cu 18%mai puţin pentru firmele mari şi cu 9% pentru întreprinderile mici şi mijlocii. România urmează trendul general . Procentul creditelor în euro nou acordate firmelor,

entităţilor nefinanciare de către băncile private de pe piaţa românească a înregistrat o scădereîn martie 2010 faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, de la un total de 6,75% la 5,97%. 10

Această scădere a fost consemnată pe toată linia: credite până la un an - de la 6,65% la5,86%; credite acordate pe o perioadă între unu şi cinci ani - de la 7,31% la 5,63%; credite

pe mai mult de cinci ani - de la 6,82% la 6,7%. Acelaşi fenomen şi în cazul creditelor nouacordate, în monedă naţională, cu menţiunea că scăderea de la an la an este mai abruptă:total credite în martie 2009 - 19,11%, total credite în martie anul curent - 13,33%; credite

9 http:// www.agerpres.ro;

10 http://www.financiarul.com;

6



pe un an: 19,59% martie 2009, faţă de 12,82% martie a.c.; credite pe o perioadă de 1-5 ani:19,17%, faţă de 13,98%; credite pe mai mult de cinci ani: 17,89%, faţă de 13,92%.Aceste procente se reflectă în următorul tabel:

Martie 2009 2010

Total credite în lei 19,11% 13,33%

– credite până la un an 19,59% 12,82%

– credite acordate pe o perioadă între 1 şi 5ani

19,17% 13,98%

– credite pe mai mult de cinci ani 17,89% 13,92%

Total credite în euro 6,75% 5,97%

– credite pana la un an 6,65% 5,86%

– credite acordate pe o perioadă între 1 şi 5ani

7,31% 5,63%

– credite pe mai mult de cinci ani 6,82% 6,7%

Tabel nr.1 Totalul creditelor acordate întreprinderilor din România, în lei şi în valută pentru perioada martie 2009 – martie 2010.

O imagine despre cererea de credite din economia autohtonă oferă Buletinul deConjunctură al Băncii Naţionale a României, conform căruia, limitarea activităţiicompaniilor este cauzată, printre altele, de oferta costisitoare a băncilor: ratele ridicate aledobânzilor bancare corelată cu evoluţia defavorabilă a cursului de schimb.În pofida declaraţiilor propagandistice şi indiferent de constrângerile impuse creditării, băncile sunt mai atrase de clienţii companii mari, ca cifră de afaceri şi număr de angajaţi,decât de întreprinderile mici şi mijlocii.Este valabil pentru întregul sistem bancar european, nu doar pentru cel românesc.Firmele cu mai puţin de 10 angajaţi şi/sau cifra de afaceri mai mică de 2 milioane de euro/anau avut mai puţine şanse în anul care a trecut de a obţine credite importante, şi chiar şimicrocredite, mai puţin de 25 de mii de euro.

Spre exemplu, în timp ce majoritatea companiilor cu cel puţin 50 de angajaţi care au solicitatşi obţinut un credit bancar în ultimii doi ani au împrumutat peste 100 de mii de euro, doar ocincime din creditele acordate IMM-urilor s-au situat la acest nivel11.

11 http://www.financiarul.com;

7



Capitolul 2. Finanţarea întreprinderilor

2.1 Nevoia de finanţare a întreprinderii

Întreprinderile aflate într - o economie de piaţă se confruntă la un moment dat cudiverse probleme financiare, dar şi cu oportunităţi, care, de cele mai multe ori sesoldează cu cheltuieli băneşti (achiziţia de utilaje, cumpararea unor imobile ce servesc casediu, etc.). Aceasta reprezintă o entitate tehnico-materială, financiară şi umană, delimitatespaţial şi care, prin conjugarea şi combinarea factorilor de producţie creeaza bunuri şi/sau

servicii noi, asigură satisfacerea cererilor de pe piată, îmbinânâd în acest mod satisfacereaintereselor personale (ale organizaţiei) cu cele generale (ale societăţii).12 Indiferent de forma de proprietate şi de profitul pe care l-a obţinut într-un anumit exerciţiu,fiecare organizaţie întâmpină probleme de natură financiară atunci când achiziţionează,deţine sau cedează monedă şi titluri. Între momentele în care întreprinderea angajeazăcheltuieli de exploataţie şi cel în care încasează preţul produselor vândute, se scurge un

12 Cristian Valentin Hapenciuc – note de curs „Economia Întreprinderii”, Universitatea ‘Ştefan cel Mare’,Suceava 2009, pag 12;

8



interval de timp mai scurt sau mai lung. În această perioadă întreprinderea trebuie săcumpere materiale, servicii, să plătească salarii, să regleze diferite cheltuieli referitoarela fabricaţie, la stocare şi la distribuţia produselor, deci trebuie să avanseze fondurile pecare le va recupera la sfârsitul perioadei.

Nevoia de finanţare care rezultă din activitatea normală a întreprinderii se identifică cu

activele circulante, cu creanţele asupra clienţilor, precum şi cu încasarea minimală, carecorespund exploataţiei curente. În cursul unei perioade de timp nevoile de finanţare suntrealocate, fondul de rulment net poate acoperi o parte a nevoilor suplimentare apărute dinaceste fluctuaţii, dar nu poate acoperi totalitatea nevoilor în perioadele de vârf deoareceimobilizarea capitalurilor ar fi prea costisitoare. În majoritatea cazurilor întreprindereaapelează la credite bancare pe termen scurt pentru a face faţă fluctuaţiilor activităţilor lor, şi credite bancare pe termen mediu şi lung pentu reînnoirea si modernizareaechipamentelor, clădiri etc, de unde rezultă: cererile de finanţare rezultate din cliclul deexploatare = fondul de rulment + creditul furnizori + credite bancare pe termen scurt.Pentru a se menţine pe piaţă, întreprinderea este nevoită să finanţeze modernizareaechipamentelor şi tehnologiilor sale, precum şi a altor inovaţii şi invenţii pe care le impune

strategia sa de dezvoltare. Reînnoirea şi modernizarea echipamentelor reprezintă onecesitate care rezultă din uzura suferită de acestea ca urmare a utilizării lor.Cerinţele suplimentare apărute din creşterea producţiei şi a dimensiunilor întreprinderii,antrenează achiziţionarea de bunuri şi echipamente noi, care se adaugă la cele aflate deja înfuncţiune. De aceea, dacă firma intenţionează să dezvolte noi activităţi, trebuie să aibă învedere efectuarea de noi investiţii. Investiţiile nu au toate un caracter material şi astfel sedeosebesc următoarele activităţi : achiziţionarea de active corporale, necorporale, participaţiila activitatea altor întreprinderi, precum şi împrumuturile acordate sau creanţele pentrusocietăţile comerciale.

Acoperirea necesarului de finanţare a activelor fixe se face cu prioritate din resurse permanente ale firmei13. Astfel, întâlnim resursele proprii şi alte resurse atrase. Resursele

proprii se referă, în primul rand, la autofinanţarea ce semnifică partea din resurse datoratăactivităţii de exploatare din cadrul întreprinderii, precum şi capitalurile aduse de cătreîntreprinzător . În categoria altor resurse intră:

– resursele împrumutate pe termen mediu şi lung prin emisiunea deobligaţiuni, sau prin intermediul instituţiilor financiare de credit,

– resursele apărute din cesionarea imobilizărilor sau din încasărilecreanţelor pe termen mediu şi lung.

2.2 Mijloacele de finanţare şi clasificarea acestora

13 Alexandru Trifu – note de curs " Economia Intreprinderii " Universitatea "Petre Andrei", Iaşi 2008;

9



Perfecţionarea metodelor şi instrumentelor de selectare a mijloacelor de finanţare adecvatenevoilor entităţii pun în legătură patru tipuri de resurse financiare14:

• Autofinanţarea întreprinderii;• Finanţarea externă prin participarea la capitalul propriu al întreprinderii;• Finanţarea externă prin împrumuturi sau credite pe termen scurt, mediu sau lung

acordate întreprinderii;• Creditarea între întreprinderi/creditul commercial.

Clasificarea mijloacelor de finaţare

O clasificare a mijloacelor de finaţare a întreprinderilor se poate face pe baza a mai multor criterii15:

A. În funcţie de relaţia care se stabileşte între întreprindere şi mediul financiar, cuocazia unei operaţiuni de finanţare: – Autofinanţarea; – Finanţarea directă;

– Intermedierea financiară.A. După termenul operaţiunior (după durată, maturitate, scadenţă):

– Surse pe termen scurt ce corespund în general unui orizont de pâna la un an; – Surse pe termen mediu, definite convenţional ca având un orizont de timp

corespunzător unei perioade care se întinde de la 1 sau 2 pâna la 5 sau 7 ani; – Surse pe termen lung, corespunzător scadenţelor care depăşesc 5 sau 7 ani.

A. După natura crenţelor: – Titlu de proprietate (acţiuni); – Titlu de credit (obligaţiuni, cambia, bilete la ordin etc.);

– Titluri hibride (obligaşiuni convertibile în acţiuni etc.).A. După originea fondurilor:

– Autofinaţare; – Creşterea de capital social; – Împrumuturile; – Creditul între întreprinderi (livrările pe credit ale furnizorilor şi avansurile de

la clienţi).A. După destinaţia fondurilor:

– Utilizări principale (fundamentale) care se referă la finanţarea dotării cuechipamente, la finanţarea exploatării şi la finanţarea trezoreriei;

– Utilizari ocazionale corespunzătoare operaţiilor particulare efectuate, cum ar fi: finanţarea eforturilor, finanţarea inovaţiilor, finanţarea creării uneiîntreprinderi.

14 Ilie Vasile - „Gestiunea Financiară a Întreprinderii”, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2006;

15 Irina Stefana Cibotariu – note de curs „Gestiunea Financiară a Întreprinderii”, Universitatea "Stefan celMare", Suceava 2009, pag 20-21;

10



Datorită problemelor de natură economică şi financiară cu care se confruntă întreprinderilemici si mijlocii din România, reducerea cererii, şi interne şi externe, lipsa de lichidităţi pe piaţă şi nu în ultimul rând permanentele modificări ale Codului Fiscal, acestea apelează ladiferite forme de finanţare.

Se prezintă două modalităţi principale de finanţare a întreprinderilor:16

– din veniturile personale ale acţionarului: surse proprii, profit, amortisment, provizionare;

– din credite bancare: finanţare directă, prin credite bancare, şi finanţare indirectă cafăcând parte, centrele incubatoare de afaceri, împrumuturile obligatare, leasingul, etc.

După cum urmează în tabelele următoare, diferenţierea întreprinderilor din România înfuncţie de dimensiune şi forma juridică arată astfel:

Nr.crt.

Surse de finanţare Microîntreprinderi Întreprinderi mici Întreprinderi mijlocii

1. Finanţare prin surse proprii

70,27% 49,29% 28,35

2. Finanţare prin surse proprii şi credite

bancare

10,10% 27,49% 52,06%

3. Finanţare princredite bancare

1,28% 4,27% 3,61%

4. Alte surse 0,57% 1,18% 1,03%

Tabel nr.2 Diferenţierea surselor de finanţare a IMM – urilor în funcţie de dimensiune.

Grupând întreprinderile mici şi mijlocii după forma juridică, se constată că 59,64%dintre SRL – uri şi 43,06% din SA – uri îşi derulează activitatea din surse proprii, peste37% din SA – uri apelează la credite şi nicio firmă cu o altă formă de organizare juridică dineşantion nu îşi finanţează în principal activitatea economică prin credite.

Nr.crt. Surse de finanţare S.A S.R.L Alte forme de

organizare

1. Finanţare prin surse proprii 43,06% 59,64% 51,35%

2. Finanţare prin surse proprii şi 33,32% 20,05% 24,32%

16 Gheorghe Sandu - "Finanţarea întreprinderii", Editura Economică, Bucureşti 2002;

11



credite bancare

3. Finanţare prin credite bancare

3,47% 2,55% -

4. Finanţare prin alte surse 2,08% 0,51% 5,41%

Tabel nr.3 Diferenţierea surselor de finanţare a IMM – urilor în funcţie de forma juridică.

2.3 Forme de finanţare specifice

Printre cele mai cunoscute forme de finanţare din România, se deosebesc următoarele:

– Autofinanţarea întreprinderilor; – Finanţarea prin credite nerambursabile; – Finanţarea prin credite rambursabile.

Autofinanţarea17 constituie baza oricărei dezvoltări a întreprinderilor.

Este cea mai cunoscută forma de finanţare pentru agenţii economici din România şi presupune ca entitatea să îşi asigure dezvoltarea prin forţe proprii, folosind drept surse o parte a profitului obţinut în exerciţiul precedent şi fondul de amortizare. Aceasta urmăreşteacoperirea necesarului de înlocuire a activelor imobilizate, dar şi creşterea activelor deexploatare.

Într - o economie de piaţă principalele avantaje ale autofinanţării sunt18:

a) Constitiue un mijloc sigur de finanţare, având în vedere că în anumite situaţiiconjucturale întreprinderile întâmpina greutăţi în colectarea de capitaluri de pe piaţafinanciară şi monetară.

b) Apără libertatea de acţiuni a întreprinderilor, în sensul că autonomia financiarădobândită prin autofinanţare îngăduie acesteia independenţa de gestionare faţă deorganismele financiare şi de credit, organisme care exercită un control riguros spre a -şi asigura garanţia capitalurilor date cu împrumut.

Ţări dezvoltate Ţări în curs de dezvoltare

17 Ilie Vasile - „Gestiunea Financiară a Întreprinderii”, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2006;

18 Gheorghe Sandu - „Formarea capitalurilor firmelor private”, Editura Economică, Bucureşti, 2000;

12



Fonduri proprii

Credite şi alte surse de finanţare

Figura 3. Fondurile proprii şi ponderea lor în ţările dezvoltate şi în curs de dezvoltare.

Finanţarea prin credite nerambursabile.Aflaţi în plină recesiune economică, agenţii economici din România ajung de puţine ori să

beneficieze de fondurile nerambursabile pe care le pune la dispoziţie Uniunea Europeană.Unul dintre primele impedimente ar fi accesul redus la informaţiile cu privire ladocumentaţia care trebuie prezentată de o întreprindere, şi un al doilea, dezavantajulconcurenţial al companiilor similare din Uniune, ce sunt mult mai dezvoltate şi care au unacces mult mai facil la finanţări. Cele mai cunoscute PHARE şi SAPARD.Sprijinul acordat prin PHARE - Poland Hungary Aid for Reconstruction of the Economy -viza19:

– Dezvoltare instituţională. Sprijinul pentru dezvoltarea instituţională a reprezentataproximativ 30% din bugetul PHARE în ţările candidate; – Sprijin pentru investiţii, a reprezentat aproximativ 70% din bugetul PHARE în

ţările candidate; – Sprijinul investiţional s-a concentrat pe patru domenii cheie: investiţii mari, în

norme UE, dezvoltare regională şi sprijinirea IMM-urilor.

Domenii vizate: acordarea de micro-credite pe termen mediu, în valută, pentru IMM - uri.Scopul: formarea unei culturi a creditului în sectorul privat, stimularea băncilor comerciale săacorde credite întreprinderilor mici şi mijlocii, în special pentru bunuri de investiţii.Perioada creditării: 1-6 ani, cu perioada de graţie pâna la un an. O firma poate obţine ofinanţare combinată, care presupune utilizarea simultană a mai mult de o singură sursă de

finanţare. Situaţie care depinde de problema ce trebuie rezolvata şi de posibilităţile de aajunge la fiecare dintre sursele de finanţare disponibile la momentul respectiv20.

19 Armenia Andronicesu, Abaluţă O, Curteanu Doru - "Managementul proiectelor cu finanţare externă",Editura Universitară, Bucureşti 2005;

20 Romanian Statistical Review nr. 10 / 2009;

13



Capitolul 3. Creditul bancar

3.1 Conceptul credit

Finanţarea prin credite are menirea de a completa capitalul necesar iniţierii afacerii şidesfăşurării activităţii curente.

Etimologic, cuvântul „credit” îşi are originea în limba latină „creditum - creştere”,care înseamnă „a crede” sau „a avea încredere”, fapt ce scoate la iveală un element de ordin psihologic: încrederea, care presupune existenţa unei anumite culturi sociale, a unei„psihologii colective”, care diferă însă în timp şi de la o colectivitate la alta.Creditul reprezintă relaţia bănească între o persoană fizică sau juridică, numită creditor, careacordă unei alte persoane, debitorul, un împrumut în bani sau care vinde mărfuri⁄servicii pedatorie, în general cu o dobândă stabilită în funcţie de riscul pe care şi-l asumă creditorul saude reputaţia debitorului. În esenţă, creditul reprezintă schimbul unei valori monetare prezentecontra unei valori monetare viitoare21. Creditul sau relaţiile de credit, presupun anumite

relaţii băneşti, de repartiţie, prin intermediul cărora se mobilizează disponibilităţile băneştitemporare, urmând să fie folosite pentru acoperirea unor nevoi temporare.Operatiunea priveşte două părţi: o parte acorda creditul, cealaltă parte îl primeşte, sau astfelspus, se îndatorează. În general, creditul trebuie să satisfacă numai nevoile temporare aleafacerilor, să suplinească insuficienţa temporară a capitalului agenţilor economici, deoarece,în caz contrar ar degenera într-o simplă vărsare de fonduri. Capitalul unui agent economic seîmparte în două părţi: pe de o parte fondurile care i-au servit la constituirea întreprinderii şicare sunt mobilizate în cursul exploatării, iar pe de altă parte fondurile de rulment care suntfără încetare absorbite şi reînoite prin succesiunea cumpărărilor şi vânzărilor. Aceste fonduride rulment sunt creditate de bănci, pentru a le reînoi şi a le aduce la nivelul necesar, cândacesta este insuficient pentru a face faţă cheltuielilor productive.

Relaţia între bancă şi client, definită prin prisma intereselor care o determină, poate păreadestul de simplistă: creditul poate fi privit ca o marfă oarecare, pe care clientul o foloseste peo anumită perioadă, plătind în schimbul utilizării ei un preţ care îmbracă forma de dobândă,deci interesul clientului ar putea fi limitat strict la obţinerea unui credit cu un nivel aldobânzii cât mai scăzut, în timp ce interesul băncii ar putea fi limitat la acordarea unui creditcu un nivel al dobânzii cât mai ridicat.22 Banca creează şi vehiculează o valoare care nu esteo marfă ca oricare alta, ci este reprezentată de moneda în sine, provenită din surse proprii câtsi din surse atrase23. Astfel decizia de creditare implică asumarea răspunderii băncii faţă declienţii deponenţi.

Creditul bancar constituie o formă de ajutor financiar, acordată de o instituţie bancară sauun consorţiu bancar unei persoane fizice sau juridice aflate în dificultate financiară, ajutor

21 Carmen Năstase – note de curs „ Macroeconomie şi politici macroeconomice”, Universitatea ‘Ştefan celMare’, Suceava 2006 – 2007, pag 15;

22Dedu V. - ‘’Gestiune şi Audit Bancar’’, Editura pentru Stiinţe Naţionale, Bucureşti, 2001;

23 Basno C., Dardac N., Floricel C. - ‘’Monedă, Credit, Bănci’’, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A.Bucuresti, 2003;

14



plătibil la o anumită scadenţă fixată de bancă şi, pentru care, aceasta încasează dobânzi şicomisioane.

Acesta presupune acordarea de credite sub forma bănească, obligatoriu pentru acest tip decredit este ca unul din subiecţii raportului să fie banca sau alte instituţii financiare şi decredit, fie în calitate de debitor - creditată de titularii de depozite, fie în calitate de creditor -

prin împrumuturile acordate clienţilor săi, altor bănci. Creditul bancar cuprinde o sferă largăde raporturi, angajând modalităţi diferite, pe termen scurt, pe termen mijlociu şi lung, privindoperaţii bazate pe înscrisuri sau nu, garantate sau negarantate, în fiecare caz în parte sau încadrul unui acord general etc. Creditul bancar este forma cea mai extinsă de credit, poate fiacordat atât de bănci, cât şi de instituţii financiare şi de credit, şi acoperă orice scop aldebitorului în condiţiile stabilite cu banca.

Din momentul depunerii cererii de creditare şi până la acordarea efectivă a creditului,relaţia bancă client trebuie să parcurgă anumite etape24:

1. Depunerea cererii de creditare

În momentul depunerii cererii de creditare, clientul se adresează băncii sale cu o cerere decredit, a cărei analiză se efectuează de către Compartimentul/Serviciul de Creditare, dincadrul unităţilor teritoriale ale băncilor comerciale şi are drept scop evaluarea cererii decreditare sub raportul necesităţii şi oportunităţii solicitării, avându-se în vedere identificareaeventualilor factori de risc şi posibilitatea contracarării acestora. Analiza se efectuează deobicei de către un colectiv mixt de specialisti care cuprinde un economist – inspector sauofiţer de credite, un inginer evaluator – specializat în evaluarea garanţiilor şi în analizareaaspectelor tehnice ale proiectelor de investiţii, şi un jurist. Cu ocazia depunerii respectiveicererii la bancă, se vor depune obligatoriu, o serie de anexe, care să facă posibilăinterpretarea corectă a datelor sintetice cuprinse în cadrul cererii si anume:

- de regulă ultimele trei bilanţuri, în condiţiile în care acestea există, însuşite de organelefiscale;

- ultimele două, trei balanţe de verificare, însoţite de declaraţiile privind plata TVA - ului şi aimpozitului pe profit aferente;

- dosarul juridic al societăţii, având toate documentele, de la constituire şi până în prezent, înordine cronologică, şi cu înscrierea de menţiuni de la Registrul Comerţului, după caz;

- dovada existenţei spaţiilor de desfăşurare a activităţii – acte de proprietate, contracte deînchiriere, contracte de arendă;

- planul de afaceri pentru creditele pe termen scurt sau studiu de fezabilitate pentru creditele

pe termen mediu şi lung;- situaţiile analitice ale creanţelor şi datoriilor cu specificarea vechimii acestora;

- proiecţii ale fluxului de numerar şi ale contului de profit şi pierdere pe perioada decreditare;

24 Mihai I. - ‘’Tehnica şi managementul operaţiunilor bancare’’, Editura Expert, Bucureşti, 2003;

15



- scrisori de recomandare de la clienţi şi furnizori, dacă este cazul;

- curriculum vitae pentru echipa managerială propusă pentru implementarea proiectului şi pentru cei din conducere, din care să rezulte calificarea şi experienţa managerială a acestora;

- copie după contractele de împrumut, de leasing şi după alte contracte de garanţii după caz;

- situaţia cu garanţiile propuse a fi aduse cu specificarea provenienţei şi dovada achităriiacestora cu contracte de vânzare - cumpărare, acte de donaţie, facturi;

- orice alte situaţii lămuritoare cu privire la desfăsurarea afacerii pe care solicitantul sau banca le socotesc necesare.

2. Analiza agentului economic din punct de vedere juridic, are în vedere următoareleaspecte:

− existenţa documentelor de constituire conform legilor, a actelor adiţionale în formăautentică şi cu înscrierea de menţiuni la Registrul Comerţului sau existenţa CertificatuluiUnic de Înregistrare; existenţa în obiectul de activitate al societăţii, a codului CAENcorespunzător activităii propuse a fi creditată; consultarea Registrului Comerţului cu privirela statutul juridic al solicitantului, starea de faliment, litigii, reorganizare judecătorească, etc,şi al persoanelor care angajează patrimonial societatea;

− consultarea Biroului de Credite, a Centralei Riscurilor bancare precum si a CentraleiIncidentelor de Plăţi de pe lângă Banca Naţională cu privire la înscrierea solicitantului înfişierele incidentelor de plăţi, ce vizează: interdicţia de a emite cecuri, refuzuri la plată,executări silite;

3. Analiza agentului economic din punct de vedere tehnic, cade în sarcinaresponsabilului tehnic al băncii – inginerului evaluator şi presupune la rândul său,evaluarea tehnică a afacerii precum şi evaluarea garanţiilor materiale;

4. Analiza agentului economic din punct de vedere economico-financiar.

Principalii indicatori care stau la baza analizei situaţiei economico - financiare a clienţilor,sunt: lichiditatea - reprezintă capacitatea unui agent economic de a face faţă datoriilor sale petermen scurt prin transformarea rapidă a activelor sale circulante în disponibilităţi băneşti, nuse vor credita acei agenţi economici cu o lichiditate necorespunzătoare, deoarece aceştiaînregistrează plăţi restante faţă de furnizori, buget, credite restante faţă de bancă; solvabilitatea - reflectă capacitatea generală a firmei de a transforma toate activele sale în

numerar pentru plata tuturor datoriilor, prin valorificarea tuturor activelor sale, exprimăgradul în care fiecare agent economic asigură cu capital social acoperirea creditelor petermen scurt, mediu şi lung, iar valoarea indicatorului trebuie să fie supraunitară;rentabilitatea - reprezintă capacitatea agentului economic de a obţine profit din activitatea proprie; se exprimă în general prin rata profitului net.

16



5. Prezentarea garanţiilor aferente creditului

În vederea evitării unor riscuri de neîncasare a creditelor acordate, managerul bancar se vaasigura ca solicitanţii să dispună de posibilităţi de restituire a creditelor în condiţiiledesfăşurării unei activităţi normale, precum şi pentru recuperarea acestora în situaţiile în careîmprumutaţii nu-şi execută obligaţiile din diverse cauze.

Valoarea minimă a garanţiilor acceptate de bancă, va fi în toate cazurile cel puţin egală cudatoria cea mai mare a debitorului, formată din creditul aprobat plus dobânda până larambursarea primei rate din împrumut.

6. Încadrarea în grupe de bonitate

Prin analiza conjugată a rezultatelor obţinute de către specialiştii băncii, pe parcursuletapelor de analiză prezentate, se stabileşte bonitatea agentului economic solicitant decredite. Bonitatea25 reprezintă un indicator sintetic al performanţelor economico-financiare şinefinanciare ale agenţilor economici, în funcţie de care, aceştia sunt încadraţi în vedereaacordării creditului, în mai multe grupe denumite categorii de performanţă, după cumurmează:Categoria A – Standard - agenţii din această categorie au performanţe financiare foarte bune,serviciul datoriei bun şi există condiţii de menţinere a acestora în perioada de creditare;Categoria B - În observaţie – agenţii din această categorie sunt clienţi cu rezultate economic -financiare bune sau chiar foarte bune, dar care, în anumite perioade scurte de timp potîntâmpina greutăţi în rambursarea ratelor scadente ale creditului şi dobânzilor aferente precum şi a altor datorii exigibile;Categoria C – Substandard - agenţii din această categorie prezintă performanţe economico -financiare modeste, dar se pot redresa eventual printr-o infuzie de capital.Practica recomandă creditarea cu prudenţă, eventual banca solicitând garanţii suplimentare,mergând până la luarea în garanţie a bunurilor proprietate personală a managerilor societăţii;

Categoria D – Îndoielnic - agenţii din această categorie prezintă performanţe economico-financiare slabe, situaţie în care eventualele credite sunt incerte la rambursare.În această situaţie băncile solicită planuri speciale de redresare, acoperirea fermă princontracte a afacerii, precum şi garanţii reale, care să ofere posibilitatea valorificării rapide aacestora.Categoria E – Pierdere - agenţii economici din această categorie prezintă performanţe proaste, serviciul datoriei este necorespunzător. În aceste situaţii, băncile nu acordă creditedecât atunci când acestea sunt garantate cu cash colateral, garanţii guvernamentale sauscrisori de garanţii bancare emise de o bancă de prim rang.

25 Dedu V. - ‘’Gestiune şi Audit Bancar’’, Editura pentru Stiinţe Naţionale, Bucureşti, 2001;

17



3.2 Funcţiile şi trăsăturile creditului

Funcţiile creditului în ţările cu economie de piaţă pot fi sintetizate astfel26:

– mijloceşte mobilizarea resurselor de capital temporar disponibile la întreprinderi şi persoane, şi orientarea acestor resurse către cei care au nevoi mai mari decât posibilităţile proprii de acoperire;

– favorizează desfacerea mărfurilor, favorizează tranzacţiile comerciale; – influenţează creşterea consumului prin cumpărarea pe credit şi vânzarea în rate a unor

bunuri de valoare mare şi rezultat îndelungat; – contribuie la reglarea circulaţiei monetare prin punerea în circulaţie a unor hârtii de

valoare (bani de credit), precum şi prin operaţii de credit care se substituie monedeisporind viteza de circulaţie a acestuia şi mărind cantitatea de mijloc de plată puse ladispoziţia economiei naţionale.

Trăsăturile creditului

Figura 4. Trăsăturile creditului.

Rambursabilitatea - presupune riscuri şi angajarea unor garanţii:

– Riscul de nerambursare constă în întârzierea plăţii sau incapacităţii de plată datoritădeficienţilor financiare ale împrumutatului, survenite din diferite motive. Prevenirea

riscului de nerambursare poate fi realizată prin garantarea împrumutului. – Riscul de imobilizare survine în cazul în care banca - deţinătorul de depozite, nu poate satisface obligaţiunile faţă de titularii de depozite în urma aceleiaşi situaţii – deficienţe financiare. Evitarea acestui risc este posibilă prin instituirea sistemului degarantare a depozitelor.

26 Carmen Năstase –note de curs „ Macroeconomie şi politici macroeconomice”, Universitatea ‘Ştefan celMare’, Suceava 2006 – 2007, pag 17;

18



Caracter plătibil - pentru beneficierea de credit debitorul achită o plată, care îmbracă formade dobândă, aceasta reprezintă caracteristica definitorie a creditului.

Scadenţa - caracteristică esenţială a creditului şi semnifică oferirea creditului pentru o perioadă strict stabilită de subiecţii tranzacţiei.

Garantarea creditului - orice credit trebuie garantat cu bunuri mobile şi imobile, titluri devaloare etc. pentru diminuarea riscului insolvabilităţii în rambursarea împrumutului.

Consemnarea creditului - caracteristică strict necesară a creditului. Acordurile de credit suntconsemnate prin înscrisuri, a căror formă de prezentare este variată şi implică multipleaspecte diferenţiate. Înregistrarea tranzacţiei de împrumut, fixarea operaţiunii de împrumutse face în baza contractului de împrumut, care este, în esenţă, o interpretare juridică aîmprumutului. Acesta este strict reglementat de legislaţiile naţionale în vigoare.

Destinaţia - este caracteristica ce obligă împrumutatul de a utiliza creditul în concordanţă cuscopul pentru care a fost acordat şi, totodată, permite băncii de a urmări respectarea moduluide utilizare.

3.3 Principii de creditare

Creditarea nu este o ştiinţă exactă care să ţină cont de reguli sau reglementări care săconducă automat la o decizie corectă, de aceea multe decizii de creditare par bune atuncicând sunt luate, dar în timp, se constată că unele din creditele acordate nu sunt rambursabile,de aceea trebuie să se ţină cont de unele norme sau principii de creditare, existand principiide bază care trebuiesc aplicate atunci când se studiază cererile de creditare. Fiecare hotărârede împrumut trebuie să se bazeze pe o cercetare detaliată a propunerii, luând în considerareatât aspectele financiare cât şi cele nefinanciare şi aplicând principiile de creditare în modsistematic.

În analiza principiilor de creditare există nouă elemente cheie27:1. Persoana - atunci când se face o cerere de fonduri, creditorul trebuie mai întâi să ia înconsiderare persoana (conducerea) după patru criterii:

• caracter - integritatea şi cinstea sunt fundamentale, bunăvoinţa de a rambursa, antecedente, prezentare potrivită şi referinţe de caracter pentru clienţii noi;

• competenţa - experienţa în domeniul de munca, capacitatea de a munci din greu, pricepereamanagerială şi discernământul financiar;

• capacitate juridică;

• capital - participare, atât iniţial cât şi ulterior; sursa propriei participări, care poate indica,capacitatea de management financiar;

27 Andronache, Virgil.- "Banca şi operaţiunile comerciale : speţe şi soluţii practice în raporturile dintre bancăşi client", Bucureşti, Editura Universitară, 2006;

19



2. Capacitatea de rambursare - principala preocupare a creditorului în asigurareaîmprumutului este aceea de a identifica şi cunoaşte capacităţile de rambursare ale persoaneifizice / juridice care va fi creditată. Pentru a cunoaşte această capacitate de rambursare vor trebui identificate fluxurile de numerar din care va fi rambursat creditul, luând în considerare

capitalul de lucru, precum şi obligaţiile de plăţi din capital şi fezabilitatea proiectelor / planurilor.

Creditorii trebuie să cerceteze realismul cererilor de creditare, deoarece pot existasupraevaluări ale posibilităţilor de succes din partea clientului, rezultând o supraestimare a posibilităţii de rambursare a creditului dorit. Astfel, creditorul trebuie să ţină seama înevaluarea capacităţii de rambursare de următoarele:

- analiza performanţelor anterioare, pentru a determina istoricul capacităţii de generare decapital;

- utilizarea analizei performanţelor anterioare ca bază în prevederile performanţelor viitoare;

- utilizarea analizelor susmenţionate pentru a evalua prognozele prezentate de solicitantulîmprumutului;

- realismul rentabilităţii viitoare;

- managementul corespunzător al viitorului flux de fonduri;

- asigurarea corespunzătoare de fonduri de capital de lucru;

- elaborarea de planuri de cheltuieli de capital viitoare;

- suma, natura şi programul de rambursare pentru celelalte obligaţii ale solicitantului de

împrumut;

- în situaţii de început de activitate, tehnica utilizată, cunoştinţele şi experienţa acestuia, pentru a testa valabilitatea prognozelor;

- asigurarea luării în calcul a tuturor angajamentelor;

- istoric pe scara extinsă a conformării cu bunele practici şi regulamente de mediu, şiimpactul unor obligaţii potenţiale de clean-up.

3. Garanţiile - oricât ar fi de bine capitalizat un agent economic, oricât de bine s-ar administra fondurile şi lichidităţile, acesta trebuie să prezinte garanţii creditorului pentru a i

se acorda împrumutul. Aceste garanţii sunt o măsură de protecţie a creditorului, în momentulcând cel creditat nu are posibilitatea de a mai rambursa creditul. Pot constitui garanţii alecreditului următoarele:

a. Garanţia bancară - reprezintă un înscris prin care o bancă sau garantul se angajeazănecondiţionat şi irevocabil ca, în cazul în care un debitor nu va executa obligaţia de a plăti lao data bine stabilită o sumă de bani determinată, să plătească suma neachitată, în favoareacreditorului.

20



b. Depozitul bancar - reprezintă o garanţie materială sub forma unei sume de bani depusă dedebitor la bancă în favoarea beneficiarului în anumite condiţii stabilite şi comunicate bănciide către debitor.

c. Gajul fără depozitare - reprezintă un contract consensual, în cazul căruia, bunul careconstituie gajul rămâne în continuare în posesia debitorului.

d. Ipoteca - este o garanţie imobiliară reală ce se constituie în baza art. 1746-1815 din CodulCivil, care nu implică deposedarea celui creditat.

e. Cesiunea de creanţă - este o convenţie scrisă prin care un creditor transmite o creanţă a saunei alte persoane.

f. Gajul cu deposedare /amanetul - se constituie în situaţii mai deosebite, asupra bunurilor mobiliare cu valoare mare şi volum mic, pe bază de contract de gaj încheiat cu proprietarul bunurilor gajate şi înregistrate la notariat.

4. Scopul creditului - trebuie să fie foarte clar, astfel încât creditorul să fie convins că

proiectul va reuşi, iar riscul pe care îl implică este minim. Scrisoarea de solicitare acreditului trebuie să conţină descrierea clară a scopului creditului pentru ca să nu apară posibilitatea folosirii acestuia în alte scopuri.

5. Perioada – durata acordării împrumutului trebuie să fie în directă legătură cu scopulacestuia şi cu capacitatea beneficiarului de al rambursa. Termenele de acordare aîmprumutului pot fi :

- pentru activitatea curentă, trebuie să fie prin natura sa, pe termen scurt;

- pentru active fixe, trebuie să fie pe o perioada lungă, dar nu trebuie să depăşească durata previzionată a activului care este finanţat.

Graficul de rambursare trebuie în mod normal desfăşurat pe toată durata de creditare.

6. Suma - in legătură cu suma unui credit, trebuie luate în considerare următoarele puncte:

* suficienţa - suma solicitată este suficientă pentru proiect / afacere şi alte eventualităţi,toate costurile, directe şi indirecte sunt luate în considerare;

*participarea - în mod obişnuit creditorul nu asigură 100% din finanţare, ci participa în modsubstanţial la fondurile totale necesare. Aceasta minimalizează riscul financiar.

7. Rentabilitatea - sursa principală a creditorului este dobânda obţinută în urma acordăriicreditului şi ca urmare dobânda trebuie să acopere costurile şi riscurile implicate.

Ratele dobânzilor pot fi mărite pentru a reflecta un risc mai mare şi incertitudini implicate deo anumită propunere. Creditorul trebuie să realizeze un echilibru între marja cea mai mare posibilă şi riscul de a pierde contractul. Creditorul trebuie să ţină cont că deşi în condiţiileunei creşteri a costurilor şi a presiunilor asupra sa, marjele de rentabilitate adecvate sunt înmod evident esenţiale, în condiţiile concurenţei şi ale necesităţii de a reţine sau de a mărisegmentul de piaţă, de multe ori trebuie acceptate marje limitate.

8. Avantajele - orice solicitare de credit trebuie să fie avantajoasă atât pentru creditor cât şi pentru beneficiarul creditului.

21



a. avantajele creditorului: marja de profit realizată, potenţialul afacerilor în perspectivă cuîmprumutul, cu familia, prietenii sau pe baza relaţiilor comerciale ale acestuia, extinderea şidiversificarea portofoliului de creditare trebuie să aibă un efect pozitiv asupra riscului deîmprumut în ansamblu.

b. avantajele beneficiarului: obţine fondurile necesare pentru a începe sau continua activitatea

comercială, va avea la dispoziţie o gamă largă de servicii de creditare şi consultanţă îndomeniu, datorită legăturii cu creditorul prin credit.

9. Perspectivele - creditorul trebuie să ia în cosiderare factorii externi care pot influenţasuccesul sau eşecul firmei într-un mediu economic instabil. Creditorul trebuie să ţină seamade aceşti factori, cum ar fi: dimensiunea totală a pieţei şi nivelul concurenţei existente,împreună cu forţa financiară a concurenţei, dacă ramura / sectorul este în dezvoltare, este înstaţionare sau declin, condiţiile şi perspectivele economice care afectează nivelul de ocupareal forţei de muncă, volumul de bani care circulă în cadrul economiei, fondurile disponibile pentru investiţii, inflaţia, tendinţe sociale care pot influenţa cererea pentru anumite produse şiservicii, tendinte legislative, cum ar fi legislaţia de mediu, de protecţie; concurenţa nouă în

curs de apariţie pe piaţă etc. Creditorul trebuie să ia în considerare efectul schimbător dinmediul extern asupra firmei şi să estimeze capacitatea reprezentanţilor / conducerii acesteiade a controla impactul schimbărilor.

3.4 Creditul pentru investiţii şi activitate curentă

Având în vedere teoria economică, cât şi practica curentă, instituţiile de credit comercialeacordă două mari categorii de credite:28

A. Credite pentru activitatea curentă (credite de trezorerie) – se acordă firmelor cu un golde finanţare, pentru a compensa decalajele de timp între ciclul de fabricaţie şi ciclulde vânzare;

B. Credite pentru investiţii – de regulă se acordă pe termen mediu şi lung.

Creditul pentru activitatea curentă

Finantarea activităţii curente se face în general prin credite pe termen scurt, până la 12 lunişi se acordă de către bănci pe bază de garanţii asiguratorii, în completarea resurselor proprii,în vederea realizării activităţii în autorizaţia de constituire. Suma creditului se stabileşte lacererea scrisă a debitorului pe bază de negociere, în funcţie de volumul activităţii,rentabilitatea scontată, resursele proprii şi garanţiile prezentate. Cu ocazia negocierii

creditului, banca analizează bilanţul şi patrimoniul întreprinderii. Garanţia acestor credite se poate constitui sub diferite forme: ipoteci asupra bunurilor imobile ale debitorilor şigaranţilor; alte bunuri proprietate personală a giranţilor ce se înscriu în contractul de credite;cesiuni în favoarea băncilor, cum ar fi drepturi de despăgubiri din asigurări de bunuri,drepturi cuvenite de la partenerii de contracte economice; bunurile ce se cumpară dincreditele bancare primite, indiferent dacă garanţiile enumerate mai sus acoperă volumul

28 Elena Hlaciuc – „ Contabilitate bancară ”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 2002, pag 89;

22



creditului. In toate cazurile trebuie să fie 10-20% mai mare faţă de volumul acordat.Creditul se acordă pe o perioadă stabilită, iar rambursarea se face integral la scadenţă.Dobânda se calculează în funcţie de volumul creditelor, termenele de rambursare şi ratadobânzii, achitându-se se lunar. În mare parte, băncile pun la dispoziţia întreprinderilor douătipuri de produse29 : linii de credit şi credite pentru capital de lucru. Linia de credit → banca aprobă un plafon de finanţare, din care firma poate retrage baniatunci când are nevoie. Dobînda se calculează doar la sumele utilizate, iar ramubursarea banilor se poate face oricând. De obicei, linia de credit se aprobă pentru intervale de 12 luni,după care se poate prelungi pentru o nouă perioadă. Foarte flexibilă la rambursare, linia decredit are dezavantajul că suma împrumutată este mai redusă.Credite pentru capital de lucru → acestea se acordă pe perioade de cel mult 12 luni,destinaţia uzuală fiind, în general, achiziţionarea de materii prime sau reducerea decalajuluidintre încasări şi plăţi.

Creditul pentru investiţii

Creditul pentru investiţii de regulă se acordă pe termen mediu şi lung; este destinat

achiziţiei de mijloace fixe sau lucrărilor de amenajare/reparaţii, suma stabilindu-se în funcţiede proiectul de investiţii prezentat. În cazul acestor credite, mai mult ca oricând, băncile joaca rolul de consultant financiar al întreprinzătorului. Acest tip de credit are un coeficientmai mare de risc şi presupune calcule de actualizare, precum şi de eficienţa a investiţiilor.Firma care solicită credite pentru investiţii trebuie să intocmească studii de fezabilitate, previziuni pe perioade viitoare mai mari, calcule de actualizare şi de comparaţie cu piaţainternaţională. Băncile vor analiza solicitatorul de credite, prin prisma performanţelor manageriale, economice şi financiare. Creditul aprobat va fi pus la dispoziţia întreprinderii pemăsura apariţiei necesarului de plăţi. Rambursarea creditelor pentru investiţii se face conformcontractului de credit; în general plata se face în tranşe, putând exista şi o anumită perioadăde graţie, iar dobânda se va plăti lunar. Pe parcursul perioadei de angajare a creditului, băncile procedează la analizele periodice asupra firmei şi a obiectivului creditat.

Acest control bancar se va face în toate fazele: în faza proiectarii, a construcţiei şi în fazaexploatării. În cazul în care se constată deteriorări ale activităţii economice ale agentuluieconomic creditat, băncile vor lua măsuri de reducere a riscului de nerambursare, sau, încazul producerii acestui risc, vor acţiona pentru recuperarea ratelor rămase de rambursat prinvalorificarea garanţiilor depuse sau consemnate în contractul de creditare.Alături de alte garanţii aduse de agentul economic, garanţia materială a acestui credit esteînsăşi investiţia. Acest tip de credit se acordă pentru30:

– finanţarea proiectelor de investiţii prezentate de clienţi; – refinanţarea unor credite de investiţii contractate la alte societăţi de finanţare; – finanţarea stocurilor de materii prime legate de punerea în funcţiune a investiţiilor; – finanţarea cheltuielilor legate de pregătirea personalului în cazul punerii în funcţiune

a unor noi investiţii.

În această categorie intră întreprinderile care indeplinesc următoarele condiţii:

29 http://www.conso.ro/imm;

30 http://www.finantare.ro/credit-112-Credite-pentru-Investitii.html;

23



– sunt constituite conform legii şi desfăşoară activităţi legale potrivit statutului defuncţionare sau a actului de constituire;

– nu se află, la momentul solicitarii, în litigiu cu CEC, altă bancă sau instituţie astatului, pentru neîndeplinirea unor obligaţii contractuale sau de altă natură, anterioareacestei solicitări;

– figurează în evidenţele Centralei Riscurilor Bancare cu serviciul datoriei A.În cazul in care figurează cu serviciul datoriei B sau C, sumele trebuie să fie mai micide 3.500 lei;

– nu figurează în Centrala Incidenţelor de Plăţi cu interdicţie de emitere de cecuri, înultimele 12 luni.

Creditul pe termen mediu a aparut în cursul anilor ’30, când, urmare progresului tehnic,finanţarea unor investitii de echipamente ce se amortizau în 2-5 ani, începea să se facă cucredite pe perioade corespunzatoare. Începand cu a doua jumătate a anilor ’40, creditele petermen mediu, mobilizabile, reprezentau instrumentul clasic pentru investiţiile industriale,durata lor maximă fiind lungită mai tarziu la 7 ani. Analiza unei cereri de credit pe termenmediu se bazează, în principal, pe studiul următoarelor elemente31:

– situaţia economică; – situaţia financiară a întreprinderii înainte, în timpul şi după realizarea operaţiunii de

credit; – garanţiile oferite, în funcţie de bunurile finanaţate şi de situaţia împrumutatului.

Creditele pe termen mediu se concretizează fie printr-un contract, fie printr-un număr de bilete corespunzătoare scadenţelor respective, subscrise de ţntreprindere în folosul băncii.

Creditul pe termen lung - această formă de credit a fost instituită în ţările dezvoltate îna doua jumătate a anilor ‘70, dând posibilitatea unei perioade de creditare de până la 17ani32. Mai poate fi considerat şi un alt tip de credit numit participativ, ce permite creditorului

să beneficieze nu numai de dobândă la credit, ci, şi de o remunerare variabilă în funcţie deactivitate sau de rezultatele întreprinderilor împrumutate. El acceptă însa, ca în caz defaliment să se înscrie la masa credală în urma celorlaţi creditori. Împrumutarorul , la rândulsău acceptă să fie garantat de un fond de garanţie mutuală. În plus, faţă de creditele petermen mediu, cu sau fără posibilitatea de a fi mobilizate, băncile acordă credite pe termenlung, credite complementare pe bază de librete de economii-întreprindere, precum şi credite participative acordate întreprinderilor performante lipsite de fonduri proprii.Creditul bancar are ca elemente constitutive:

– suma creditată; – rata dobânzii - procentul ce se aplică sumei creditate pentru a calcula dobânda; – dobânda - principalul venit al instituţiei bancare;

– rata creditului - suma de creditat aferentă diferitelor segmente de timp în care se varambursa creditul;

31 Ilie Simion – note de curs ” Tehnici şi operaţiuni bancare”, ASE, Bucureşti, 2008;

32 Idem;

24



– perioada de graţie - perioada de timp în care beneficiarul creditului nu plăteşte rate decredit, ci doar dobânzile aferente.

Suma totală creditată cuprinde suma creditată plus dobânda aferentă.Creditul bancar se acorda diferenţiat ca mărime, termen de scadenţă şi dobânda, în funcţie dedestinaţie şi garanţiile oferite. La acordarea unui credit, băncile verifică bonitatea

solicitantului şi posibilitatea acestuia de a oferi garanţii. Principalii indicatori prin care seapreciază bonitatea solicitantului de credite se referă la lichiditatea patrimonială,solvabilitatea patrimonială, rentabilitatea capitalului social, rentabilitatea capitalului propriu,rentabilitatea în funcţie de costuri, gradul de îndatorare al firmei, viteza de rotaţie a activelor circulante.

Banca verifică o serie de aspecte la o întreprindere mică si mijlocie înaintea acordăriicreditului: 33

– situaţia economico-financiară; – evoluţia previzibilă a domeniului de activitate al firmei şi al mediului de afaceri

zonal; – calitatea managementului firmei; – situaţia concurenţei directe; – înzestrarea tehnico - materială a firmei; – etapa de viaţă în care se găsesc produsele firmei; – adaptabilitatea firmei la fluctuaţiile şi la condiţiile impuse de legislaţie.

Dosarul care cuprinde cererea de creditare trebuie să mai conţină:

– bugetul de venituri şi cheltuieli; – balanţa de verificare; – bilanţul anual; – contul „profit şi pierderi”; – situaţia patrimonială; – planificarea fluxului de numerar; – un plan de afaceri sau eventual studiul de fezabilitate prin care se fundamentează

posibilitatea de rambursare a creditului şi a dobânzii.

3.5 Garanţii şi riscuri în procesul de creditare

33 http://www.revistadestatistica.ro/Revista/2009;

25



Garanţia principală este consacrată în legislaţie sub denumirea de "drept de gaj" generalasupra tuturor bunurilor mobile sau imobile ale debitorului. "Dreptul de gaj" general nu presupune indisponibilizarea bunurilor ce constituie patrimoniul debitorului.Pentru bancă, garanţia principală a creditorului presupune, cel puţin două riscuri:

• primul risc, derivă din dreptul de gaj de care se bucură toţi creditoriiunui debitor. Astfel, în cazul în care obligaţiile de plată asumate de debitori sunt devalori mari şi faţă de mai mulţi debitori patrimoniul poate deveni insuficient pentrua acoperi toate sumele datorate.

• al doilea risc, derivă din faptul că debitorul poate oricând înstrăina o parte, sau întregul său patrimoniu, iar banca nu mai poate să-şi recupereze creanţele.

La aceste dezavantaje se mai adaugă şi faptul că, în cazul în care debitorul refuză să plătească, este necesară acţionarea sa în judecată. Acest demers poate presupune cheltuieliînsemnate şi perioadă îndelungată până la recuperarea banilor de către creditor; în acest timp,debitorul dispune în continuare de patrimoniul său.

Garanţia principală a creditorului poate fi luată în considerare numai în cazul clienţilor cuintegritate şi situaţie financiară foarte bună şi cunoscută de aceştia. Riscurile insolvabilităţiidebitorului pot fi evitate prin sistemul garanţiilor, sistem care cuprinde: depozitul bancar,ipoteca şi gajul.

3.5.1 Depozitul bancar

Depozitul bancar este o garanţie ideală la prima vedere. Cu toate acestea, clienţii careoferă drept garanţie un depozit bancar, nu sunt debitorii doriţi de creditori.Depozitul bancar îndeplineşte cele mai multe din cerinţele unei garanţii:

• este accesibil oricând;• se constituie sub forma unei sume fixe, cunoscută de bancă;• în cazul în care depozitul este constituit în altă monedă decât cea în care

s-a dat împrumutul, la stabilirea nivelului depozitului drept garanţie, creditorultrebuie să aibă în vedere riscurile rezultate din fluctuaţiile cursului de schimb alecelor două monede.

Dezavantajul depozitului bancar este legat de faptul că o bancă nu poate lua ca angajamentde plată, în favoarea unui terţ, propriile sale pasive, deoarece numerarul depozitat în bancăeste reflectat din punct de vedere contabil în pasivul bilanţului său.Acest neajuns poate fi evitat dacă depozitul este constituit la altă bancă.Banca la care există acel depozit poate emite o garanţie în favoarea băncii care acordaîmprumutul. Acest proces este dificil şi costisitor. În cazul în care depozitul se constituie la oaltă bancă în vederea emiterii de către aceasta a unui angajament de plată în favoarea băncii

creditoare sunt utilizate de fapt două garanţii:1. garanţia reală, depozitul bancar constituit la o terţă bancă în vederea asumării

angajamentului de plată faţă de banca creditoare;

1. garanţia personală, respectiv garanţia de plată, documentul prin care bancadepozitară se angajează să plătească băncii creditoare în cazul în care debitorulrespectiv nu va rambursa creditul. Această garanţie de plată se regăseşte sub formascrisorii de garanţie bancară de rambursare a creditului.

26



În evaluarea cheltuielilor bancare asociate constituirii depozitului şi emiterii garanţiei, potapărea dificultăţi care conduc la creşterea costurilor creditului.

3.5.2 IpotecaIpoteca este una din formele de garantare cele mai utilizate şi serveşte la garantarea

obligaţilor debitorului faţă de creditorul său printr-un bun imobil din propriul său patrimoniuanume desemnat pe cale legală în acest scop. Se materializează printr-un contract de ipotecă,care este un contract accesoriu la contractul de creditare.Garantarea plăţii prin ipotecă constă în faptul că, dacă la scadenţă debitorul nu ramburseazăratele şi obligaţiile aferente, creditorul, în favoarea căruia a fost constituită ipoteca, poatecere vânzarea bunului ipotecat, iar din suma obţinută să-şi acopere creanţa.În timp ce preluarea unei proprietăţi, derivată din garanţia principală a creditorului, este un proces lent procedura pe care o presupune executarea ipotecii este relativ simplă şi directă.De regulă proprietăţile îşi menţin valoarea în timp deşi uneori, preţurile pot fluctua foartemult într-o perioadă scurtă. Un astfel de fenomen s-a întâmplat în Marea Britanie în ultimiiani ai deceniului 8 când după o perioadă de ascensiune pe piaţa imobiliară a urmat o reducere bruscă a preţurilor odată cu restrângerea pieţei. În acel context creditorii erau în posesia unor garanţii a căror valoare era sub valoarea sumei datorate, iar unii clienţi au rămas debitori băncilor care depăşeau semnificativ valoarea caselor lor în noua conjunctură a pieţei.Această situaţie explică două din cele mai importante probleme ce trebuie luate înconsiderare în cazul folosirii proprietăţilor drept garanţii:

– modul de evaluare - chiar dacă se obţine o evaluare profesională, evenimenteneaşteptate, cum ar fi cutremurele sau modificările preţurilor, pot modifica valoareareală a garanţiilor într-un sens nedorit. Pentru a se evita pierderile care ar rezulta din

producerea unor evenimente nedorite bunurile ipotecate se asigură la o societate deasigurare, iar poliţa de asigurare este andosată la ordinul creditorului. – timpul considerabil necesar vânzării proprietăţii, mai ales pe piaţa imobiliară în

stagnare sau pe care se manifestă o supraofertă de imobile şi o cerere scăzută.

Alte elemente ce trebuie analizate sunt: evoluţia costurilor de întreţinere a proprietăţilor,drepturile ocupanţilor, proprietăţile închiriate în sistem leasing care limitează folosirea proprietăţii şi reduc posibilitatea de vânzare.

Procesul preluării în garanţie este bine cunoscut; creditorul este protejat; proprietatea esteipotecată în favoarea creditorului; nu poate fi vândută, iar garanţia este uşor de identificat,însă pot exista dificultăţi în evaluarea garanţiei şi întârzieri în executarea ipotecii.

Repunerea în posesia proprietăţii poate implica responsabilităţi şi costuri substanţiale pentrucreditor.

3.5.3 Gajul

Gajul presupune înstrăinarea bunului, spre deosebire de ipotecă şi constă în remiterea decătre debitor în favoarea creditorului a unui bun mobil care, în cazul în care datoria nu va fiachitată la scadenţă, va fi vândut şi din banii obţinuţi se va achita datoria debitorului.Contractul de gaj implică o obligaţie principală pe care o garantează, el urmând soarta

27



acesteia în ceea ce priveşte existenta şi stingerea sa. Este un contract unilateral, deoarececreează obligaţii numai în sarcina creditorului gajist, respectiv de a păstra bunul şi de a-lrestitui după ce a fost plătit real, întrucât nu ia naştere decât după remiterea bunului dat îngaj. Legislaţia din ţara noastră permite gajul fără deposedare, pe lângă gajul cu deposedare.Contractul de gaj fără deposedare este un contract consensual, remiterea bunuluinemaiconstituind o condiţie a existenţei contractului. În principiu, orice bun poate fi folositdrept gaj. Pentru a accepta un bun drept gaj, acesta trebuie să îndeplinească anumite condiţii,şi anume :

• bunul gajat să aibă o valoare îndestulătoare în raport cu creanţa garantată;• valoarea să fie constantă sau crescătoare în timp;• în cazul unui bun material, acesta să fie asigurat la o societate de asigurare

sau depozitat spre păstrare la instituţii specializate.Ca şi în cazul ipotecii, bunurile gajate îşi pot modifica valoarea în timp.Din acest motiv, la preluarea unui bun drept gaj, se stabileşte un anumit procent din valoareasa pentru acoperirea garanţiei (practic între 10 - 60 %) şi se procedează la verificarea şievaluarea lunară a garanţiei, mai ales în cazul gajului fără depozitare.

Acest tip de garanţie este uşor de preluat de către bancă, are un cadru legislativ stabilit şicunoscut de părţile implicate, clienţii îl pot folosi drept garanţie a împrumutului prin gajarea bunurilor investite în afacere. Evaluarea gajului este uneori dificilă, mai ales din punctul devedere al evoluţiei viitoare, întâmpină dificultăţi la vânzarea bunurilor pe piaţă, bunurile pot“dispare” .

Gajul asupra titlurilor de credit (cambii, bilete la ordin) se face prin gir sau andosare, cuclauza “valoare în garanţie” sau altă clauză din care să rezulte clar că transmiterea înscrisuluirespectiv s-a făcut cu titlu de gaj şi nu în scopul transmiterii titlului de credit noului deţinător.Titlurile de credit pot fi gajate şi prin redactarea unui înscris separat, însoţit de remitereatitlurilor, procedura transmiterii prin gir nefiind obligatorie. Acceptarea titlurilor de creditdrept gaj, pentru a fi asiguratorii, impune avalizarea lor de către un garant (de preferinţă alt

creditor). Astfel în cazul în care debitorul/trasul nu plăteşte, avalistul va plăti în locul primului. În cazul avalului, o garanţie reală, gajul, este dublată de o garanţie personală, adicăavalul dat de un terţ.

Gajul asupra creanţelor şi drepturilor necorporale. Debitorii deţin înscrisuri careevidenţiază dreptul lor de a încasa o sumă, documente care nu pot fi transmise prin gir.Utilizarea lor drept gaj presupune transmiterea dreptului de încasare prin cesiune.Cesiunea se face în favoarea băncii creditoare, cu menţiunea că a fost făcută cu titlu de gaj:dacă debitorul nu plăteşte la scadenţă, banca, în baza titlului cesionat, este în măsură săîncaseze contravaloarea acestuia în baza documentelor depuse de vânzător pentru marfalivrată. Există riscul ca documentele prezentate la încasare prin acreditiv să nu fie în ordine şi prin urmare să nu se încaseze banii.

Gajul asupra titlurilor de valoare. Atât obligaţiunile cât şi acţiunile deţinute de client pot figajate. Procedura gajului este diferită în funcţie de tipul acestora:

• acţiunile şi obligaţiunile nominative ale firmei pot fi gajate prin transfer,înscrise în registrele firmei respective cu menţiunea “pentru cauza de garanţie”.

• titlurile de valoare la purtător se pot gaja prin simpla lor remitere de ladebitor la creditor.

28



În ambele cazuri, în practică, se întocmeşte un act scris cu precizarea părţilor implicate(debitorul, creditorul sau un terţ) denumirea titlului şi a numărului de identificare al fiecăruititlu, valoarea nominală a titlului, valoarea garantată, valoarea de piaţă a titlurilor.Problema gajului asupra titlurilor de valoare este legată de păstrarea valorii în timp, valoarecare este determinată de cursul lor pe piaţa financiară.

Gajul asupra bunurilor mobile. Bunurile debitorului pot fi gajate direct, în sensul gajăriiefective a acestora în favoarea creditorului sau gajarea lor se poate face prin transmiterea decătre debitor a titlului ce reprezintă marfa Codul comercial român, prevede posibilitateaconstituirii gajului asupra produselor solului, asupra materiilor prime industriale, a produselor în curs de fabricaţie sau finite şi păstrate în fabrici sau depozite.Gajul se consideră constituit din singurul efect al contractului de gaj, la data întocmiriiactului, în care se va preciza numărul, natura, calitatea şi locul în care se află gajul, fără a selua din posesia debitorului, în aceste cazuri păstrându-se riscurile pentru creditor privind păstrarea valorii în timp a bunurilor, dificultatea transformării rapide în lichidităţi.

Capitolul 4. Analiza acivităţii debitorilor

Activitatea de creditare, ca orice activitate care implică un avans prezent de fonduri contraunei viitoare remuneraţii, implică riscuri mari. Contra acestor riscuri banca se protejează încădin faza incipientă, neacordând credite clienţilor care au fost încadraţi în urma analizei bonităţii clientului în categoriile cele mai riscante. Prin activitatea de analiză a performanţelor clienţilor băncii şi implicit a creditelor acordate lor, banca îşi prezice viitorul

29



creditelor avansate: dacă poate să le mai recupereze şi ce poziţie să ia faţă de clientul aflatîntr-o situaţie apreciată ca nefavorabilă pentru bancă.

Analiza calităţii clienţilor şi a creditelor acordate are ca punct de pornire “Cererea de credit” pe care clientul o întocmeşte la solicitarea deschiderii unui credit . O analiză a dosarului decredit al unui credit bancar cuprinde două componente ale investigaţiei: analiza managerială

şi analiza performanţelor economico-financiare34. - analiza managerială privind motivarea personalului, înclinaţia spre inovare şi creativitate,calitatea gestiunii financiare, a gestiunii producţiei şi comercializării produselor şi serviciilor,integritatea personală, flexibilitatea, etc Aşa cum reiese din tabelul nr.4:

Tabel nr.4

Nr. CRITERIUL CALIFICATIVULPUNCTE

1 Calitatea organizării

-bună

-medie

-slabă

1

0.5

0

2 Calitatea pieţei

-bună

-medie

-slabă

1

0.5

0

3 Sectorul de activitate

- perspectiva de dezvoltare buna

- perspectiva slabă

- sector neviabil

1

0.5

0

4 Poziţia unităţii înramură

-capacitate mare de influenţare a pieţei

-capacitate medie

-capecitate redusă

1

0.5

0

5 Calitatea conducerii

-foarte bună

-bună

-satisfăcătoare

1

0.5

0

34 www.revistadestatistica.ro;

30



6 Perspectiva firmei

-activitate viabilă

-activitate slabă

-fără perspective

1

0.5

0

- analiza performanţelor economico-financiare privind lichiditatea, solvabilitatea,rentabilitatea, rotaţia activelor circulante, dependenţa faţă de pieţele de aprovizionare (dinţară=At, din import=Ai) şi desfacere (în ţară=Dt, la export=De), garanţii,etc. după cum reiesedin următoarele tabele:

Tabel nr.51)Lichiditate 2)Solvabilitate 3)Rentabilitate

Lp<80% -2p

81<Lp<100 -1p

101<Lp<120 1p

121<Lp<140 2p

141<Lp<160 3p

Lp>160% 4p

Sp<30% 0p

31<Sp<40 1p

41<Sp<50 2p

51<Sp<60 3p

61<Sp<70 4p

71<Sp<80 5p

Rfin<0 0p

0<Rfin<10 1p

11<Rfin<20 2p

21<Rfin<30 3p

31<Rfin<40 4p

4. Rotaţia activelor circulante (Rac) 5. Dependenţa de pieţe

Rac<5 1p5<Rac<10 2p

10<Rac 4p

At>50% si De>50% 4p

Ai>50% si De>50% 3pAt>50% si Dt>50% 2p

Ai>50% si Dt>50% 4p

6. Garanţii 7. Acoperirea dobânzii (A)

Depozite în lei /valută gajate 4p

Gajuri, ipoteci 3p

Bunuri achiziţionate din credite 2p

Cesionarea creanţelor 1p

A<0 -1p

0<A<1 0p

1<A<2 1p

A >2 3p

Pe baza documentelor din dosarul de credite şi a cunoaşterii directe a întreprinderiisolicitatoare de credit se realizează întreaga investigaţie prezentată mai sus, de cătreinspectorul bancar. Rezultatele analizei sunt communicate Comitetului de Direcţie al băncii, pentru transformarea acestor informaţii în calificative şi acordarea de punctaje.

31



Decizia de creditare privind volumul, durata, rambursarea, dobânda, va ţine cont de punctajulobţinut şi de încadrarea întreprinderii (conform punctajului) într-o anumită categorie derisc:A,B,C,D, sau E, ca în tabelul ce urmează:

Tabel nr.6 Categ A Firme cu activitate rentabilă, care pot rambursa creditele şi pot plăti dobânzile.

Categ B Firme cu activitate economică bună în prezent, dar în perspectivă pot să apară efectenegative.

Categ C Firmele respective sunt ameninţate de înrăutăţirea situaţiei lor economice

Categ D Firmele în cauză au indicatori economici şi financiari oscilanţi între satisfăcător şinesatisfăcător.

Categ E Aceste firme înregistrează pierderi şi nu este certă rambursarea creditului şi plata

dobânzilor.

Pentru încadrare se folosesc grile specifice pentru cele două componente ale analizeicreditului, urmând ca încadrarea finală să reprezinte o medie a celor două categorii rezultatede mai sus:

Tabel nr.7

Categorie de risc Analiza economic-financiară şi managerială

A

B

C

D

E

Peste 23 puncte

între 17 şi 22 puncte




În cazul în care clienţii băncii au deja un portofoliu de credite angajate în perioadeleanterioare, analiza solicitării unui nou credit se combină cu analiza serviciului datoriei.Această ultimă analiză foloseşte indicatori privind acoperirea dobânzii, creditele restante, plăţi restante, etc., acordându-se trei calificative în funcţie de rezultatul obţinut:calitate bună,calitate slabă, calitate necorespunzătoare.

Prin combinarea celor cinci categorii de risc (A,B,C,D,E) cu cele trei calităţi ale serviciuluidatoriei rezultă o matrice a încadrării întreprinderii într-una din 15 clase de risc (tabelul nr.8), pentru fiecare din aceste clase de risc există o majorare specifică a dobânzii, cu o primă

32



corespunzătoare gradului de risc asumat de bancă în acordarea creditului solicitat deîntreprindere.

Tabel nr.8

Performanţele firmei

Calitatea portofoliului

Serviciul datoriei

Bună Slabă Necorespunzătoare

Categ A Risc minim În observaţie Substandard

Categ B În observaţie Substandard Incert

Categ C Substandard Incert Risc major

Categ D Incert Risc major Risc major

Categ E Risc major Risc major Risc major

Capitolul 5.

Studiu de caz privind acordarea de către Bancpost, a unui credit de

investiţii societăţii SC. FOREST .SRL

5.1 Prezentarea generală a SC. FOREST . SRL

SC. FOREST .SRL este o societate cu răspundere limitată ce are ca obiect principal deactivitate exploatarea forestieră, având cod grupa CAEN 0220, gestionată în prezent de doiasociaţi unic AA.

Societatea a fost fondată în Fălticeni în anul 2006 şi are sediul în strada Maiorul Ioan nr. 13.Capitalul social subscris şi vărsat integral este de 200 lei, divizat în 20 părţi sociale, avândvaloarea nominală de 10 lei fiecare. Situaţiile financiare prezentate la 31.12.2009 cuprindavtivitatea desfăşurată pe perioada 01.01.2009 – 31.12.2009.

La data de 31.12.2009 societatea a înregistrat profit contabil de 97.217 lei şi profit fiscal înconcordanţă cu declaraţia de impozit profit în sumă de 115.734 lei datorată unor cheltuielinedeductibile în sumă de 18.517 lei.

33



Pentru a realiza o creştere a eficienţei ciclului productiv este necesară o îmbunătăţire ametodelor de lucru, precum şi retehnologizarea factorilor. Pentru realizarea acestui obiectiv,societatea FOREST .SRL are nevoie de un credit bancar pe termen lung. În acest scop, firma ahotărât să recurgă la o cerere de creditare în sumă de 100000 lei, sumă care ar folosicumpărării unui sediu administrativ adecvat, împreună cu toate anexele necesare: spatii dedepozitare si administrative mai bune, posibilitatea echiparii unui atelier de service pentruutilajele şi maşinăriile deţinute etc. Activitatea societăţii FOREST .SRL este compusă dindouă linii de afaceri complementare între ele :

- exploatarea şi prelucrarea lemnului în hale proprii;

- prestări servicii.

Relaţia cu banca

SC. FOREST .SRL are conturi în lei deschise la Bancpost din anul 2006, de la data înfiinţării,derulând toate operaţiile de încasări şi plăţi numai prin Bancpost.De menţionat faptul că SC. FOREST .SRL este un bun client al băncii, derularea

operaţiunilor de încasari şi plăţi prin virament făcându-se întru-un număr mare, în fiecaresăptămână.

5.2 Analiza economico-financiară a bilanţului contabil şi a contului deprofit şi pierdere al societăţii SC. FOREST .SRL

Cifra de afaceri reprezintă veniturile realizate de client la finele perioadei (lună,trimestru, an) cu terţii. Pentru un client viabil, cu perspective certe de dezvoltare, evoluţiacifrei de afaceri trebuie sa fie ascendentă, orice declin al cifrei de afaceri constituind unsemnal serios pentru bancă. În aprecierea dinamicii cifrei de afaceri se va avea în vedere şiinfluenţa cresterii preţurilor, aceasta fiind necesară a se calcula atât in termeni nominali cât şiîn termeni reali. De asemenea, în cadrul analizei cifrei de afaceri se va urmări evoluţia producţiei fizice la principalele produse.

Cifra de afaceri a societăţii înregistrează o dinamică bună, crescând de la valoarea de 468.211lei în anul 2008, la 485.437 lei în anul 2009, după cum reiese din graficul următor:

34

410000

420000

430000

440000

450000

460000

470000

480000

490000

2007 2008 2009

Cifra de afaceri



Contul de profit şi pierdere este un cont de rezultate şi reflectă modul în care au fostutilizate resursele materiale şi umane. Pe baza contului de rezultate se poate determinacapacitatea de autofinanţare, aceasta din urmă reflectă, potenţialul financiar de creştereeconomică a societăţii, respectiv sursa financiară generată de activitatea industrială şicomercială a firmei dupa scăderea tuturor cheltuielilor aferente.Contul de profit şi pierdere, sintetizează fluxurile economice, respectiv cheltuielile şiveniturile rezultate din activitatea de exploatare financiară şi excepţională.

Din contul de profit şi pierdere anexat desprindem faptul că societatea are capacitatea de aobţine profit din activitatea proprie. Profitul înregistrat de societate este de 24.341 lei pentruanul 2008 şi de 97022 lei pentru 2009. În ceea ce priveşte fondul de rulment, acesta aînregistrat valori pozitive de la an la an şi în creştere, aceasta însemnând faptul că pasivele pe

termen lung finanţează activele pe termen lung (imobilizate) şi o parte din activelerealizabile.

fond de rulment= pasive pe termen lung – active imobilizate

FR= 82500 – 17555 = 64945 lei la 31.12.2009

Necesarul de fond de rulment pentru a finanţa activele circulante are o valoare pozitivă,deoarece activele realizabile sunt superioare datoriilor curente cu scadenţa < 1 an:

NFR=active realizabile – datorii cu scadenţa <1AN

NFR=102169- 50520=51649 lei la 31.12.2009

Trezoreria neta se determină astfel: TN=FR-NFR

Pentru anul 2009 societatea înregistrează o trezorerie neta pozitivă, deci fondul de rulmenteste superior necesarului de fond de rulment:

TN=64945 - 51649= 13296 lei la 31.12.2009

Societatea poate utiliza fondul de rulment disponibil pentru finanţarea activelor curente şi,doar în completare apelează la credite bancare.

5.3 Elemente care se verifică în vederea acordării creditului

- Lichiditatea patrimonială , este dată de formula:

35

%25.266100*94372

251266100*. ===

totale Datorii

circulante Activela patrimoniaea Lichiditat



Se observă că la data la care se face analiza, lichiditatea patrimonială înregistrează valoareade 266.25%, pentru care banca acordă 4 puncte.

- Indicatorul lichidităţii imediate sau indicatorul test acid:

04.450520

47282251266

.

.. =

−

=

−

=

curentedatorii

stocuricurenteactiveimediataea Lichiditat

acest indicator

depăşeşte valoarea 1, indicând o situaţie favorabilă.

- Solvabilitatea patrimonială - arată capacitatea unei societăţi comerciale de a-şi acoperitoate datoriile: banca, furnizorii, bugetul statului, etc. prin valorificarea activelor sale.Pentru acest indicator, se consideră că valoarea minimă acceptabilă este 30%, iar peste 50%

situaţia este considerată normală.

%52.50100*268821

135801100*

.

.. ===

pasivtotal

social capital la patrimoniaateaSolvabilit

Pentru acest procentaj, banca acordă 3 puncte.

- Viteza de rotaţie a activelor circulante (nr. rotaţii) Un nivel optim al acestui indicator apare în situaţia în care acesta depăşeşte valoarea 10. În cazul în care valoarea acestuia estesub 5 se consideră o situaţie mai puţin bună . Acest indicator se calculează cu ajutorul

formulei:

93.1251266

485437

.

..===

ciurenteactive

afaceridecifra Rac

Societatea are capaciatea de a-şi transforma activele sale circulante în cash, pentru a-şi achitadatoriile sale pe termen scurt , dar, desfăşurând o activitate comerciala cu o viteză de rotaţiede 1,93 in 2009, ar putea avea unele probleme în transformarea imediată a stocurilor înlichidităţi. Pentru valoarea acestui indicator, banca acordă 1 punct.

- Rentabilitatea capitalurilor proprii sau rentabilitatea financiară se calculează cuajutorul formulei:

%45.89100*135801

121480100*

.

.===

social capital

net profit Rcp

Pentru valoarea acestui indicator, banca acordă 4 puncte.

36



- Acoperirea dobânzii - prin acest indicator, banca urmăreşte capacitatea întreprinderii de a-şi plăti dobânzile la creditele primite:

%97.669100*24562

164559

100*..

.....

==

=

++

=dobanzilecucheltuieli

profit peimpozit dobanzilecucheltuieliuiexercitiul rezultatul A

Societatea are o bună capacitate de a-şi achita dobânda, deoarece indicatorul de analiză alriscului financiar “acoperirea dobâzii’ înregistrează un nivel ridicat. Pentru această valoarea banca acordă 3 puncte.

- Dependenţa de pieţele de aprovizionare şi desfacere: societatea SC. X .SRL seaprovizionează cu materii prime din ţară şi are desfacere pe pieţele din ţară. În acest caz

At>50% si Dt>50% , iar banca acordă 2 puncte.- Garantii: debitorul consimte să constituie în favoarea creditorului o garanţie realămobiliară asupra conturilor curente existente deschise de debitor, incluzănd şi toate sub-conturile acestora, asupra conturilor viitoare ce le va deschide la Bancpost.SA, respectiveasupra sumelor prezente şi viitoare, aflate, în orice moment, în soldurile creditoare aleacestora şi garantarea tuturor sumelor datorate creditorului conform Contractului de Credit.Garanţia constituită va garanta toate, şi oricare din sumele datorate creditorului, cueventualele modificări ulterioare, respective principalul imprumut de 100000 (unasutademii)lei, dobânzile aferente,comisioanele, etc. Pentru acesta se acordă 2 puncte.

5.4 Analiza managerială a societăţii SC . FOREST .SRL

Nr.crt Criteriul Comentarii calificativul Pct.obţ

1 Calitateaorganizarii

SC. X .SRL are activitatea structurată pemai multe compartimente: marketing,contabilitate, vânzări, administrativ.

Societatea are 11 salariaţi cu contract demuncă.

bună 1

2 Calitatea pieţei Cererea de cherestea ridicată, dar preţul dedesfacere este destul de scăzut, mai ales în

condiţiile actuale.

medie 0.5

37



3 Sectorul în careîşi desfăşoară

activitatea

Concurenţa care se manifestă pe piaţaromânească, îndeosebi în zona Bucovinei,este foarte mare, deoarece fondul forestier din zonă acoperă circa 52% din suprafaţa

judeţului Suceava. Cu toate acestea, firma

are perspective bune de dezvoltare,reflectându-se în contractele încheiate cunumeroase firme: INCO, EGGER,

HOLZINDUSTRZ.

perspectivade

dezvoltare buna

1

4 Poziţia unităţiiîn ramura

SC. X .SRL are un volum mare de producţie, dar nu are o putere foarteridicată astfel încât sa poată influenţa

piaţa.Capacitate

medie0.5

5 Calitateaconducerii Conducerea firmei dispune de o bogatăexperienţă în domeniul forestier. Foarte bună 1

6 Perspectivaunităţii

SC. X .SRL intenţionează să-si creezecontacte cu firme specializate din Europa,

pentru desfacerea pe piaţa din afaraRomâniei, preţurile finnd mult mai

convenabile.

activitateslabă

0.5

TOTAL PUNCTAJ CRITERII NECUANTIFICABILE 4,5

5.5 Încadrarea clientului SC. FOREST .SRL într-o categorie folosindmetoda credit scoring la 30.12.2009

Nr.crt Denumire indicator Valoare Nr. puncte

1 Lichiditate patrimonială 266.25 % 4

2 Solvabilitate patrimonială 50,52 % 3

3 Rentabilitatea capitalurilor proprii 89,45 % 4

4 Viteza de rotaţie a activelor circulante 1.93 1

5 Acoperirea dobânzii 570.76 % 3

6 Dependenţa de pieţele de aprovizionare şi At>50% si Dt>50% 2

38



desfacere

7 Garanţii Depozite în lei 4

PUNCTAJ CRITERII NECUANTIFICABILE X 4,5

TOTAL PUNCTAJ 25,5

PERFORMANŢA FINANCIARĂ Categoria A

SERVICIUL DATORIEI BUN

Performanţa economico-financiară finală a împrumutatului este următoarea:

Performanţele firmei

CALITATEA PORTOFOLIULUI

SERVICIUL DATORIEI

BUNĂ SLABĂ NECORESPUNZĂTOARE

A Risc minim În observaţie Substandard

B În observaţie Standard Incert

C Substandard Incert Risc major

D Incert Risc major Risc major

E Risc major Risc major Risc major

Analizând criteriile cuantificabile şi necuantificabile, a rezultat încadrarea societăţii încategoria A de performanţă economico-financiară, care, corelată cu serviciul datoriei “BUN”,rezultă o încadrare în categoria de credite “RISC MINIM”.

CATEGORIA A - împrumutatul are o activitate rentabilă, o bună situaţie economico-

financiară, în prezent işi realizează indicatorii de bonitate la un nivel superior, pe viitor va putea să-şi ramburseze creditele contractate şi sa-şi plătească dobânzile aferente.În cazul creditului acordat, împrumutatul va plăti dobânda la suma utilizată din credit la orată egală cu suma dintre rata de bază de 19% şi marja băncii de 4,50%, adica banca percepeo dobândă de 23.5% pe an, dobândă ce va fi calculată de la data tragerii, pe baza număruluide zile calendaristice raportat la 360 de zile, şi este scadentă şi pătibilă lunar direct din contul

39



curent al împrumutatului. Aceasta se va acumula zilnic, fiind calculată pe baza următoareiformule:

zile

dobanziiratacreditului soldul

360

.*.

.

Dobânda este variabilă, în funcţie de situaţia imprumutatului şi de condiţiile pieţei, banca poate să modifice rata dobânzii standard oricând în cursul perioadei de derulare a creditului.Orice modificare la dobândă va fi comunicată împrumutatului cel mai târziu la data aplicăriinoii rate de dobândă. Dacă împrumutatul nu rambursează la scadenţă orice parte din creditultras, suma restantă va atrage plata de dobândă penalizatoare la o rată egală cu suma dintrerata dobânzii (23.50% p.a) şi o marjă de puncte procentuale convenite de către părţi (10 puncte procentuale): 23.50% + 10% =33.50% p.a.

Aplicarea dobânzii penalizatoare nu va putea aduce atingerea declaraţiei de exigibilitateanticipată a unei păţi şi nu va putea fi considerată ca fiind un accord pentru o plată cuîntârziere.

Pentru creditul acordat, beneficiarul va plăti băncii: un comision de acordare calculat lasuma creditului, plătibil în termen de cinci zile de la data semnării Contractului de Credit, dar nu mai târziu de data primei trageri; un comision de administrare calculat lunar la soldulcreditului, o data cu dobânda; un comision de modificare scadent şi plătibil în maxim cincizile de la data aprobării modificării Contractului de Credit, acesta este datorat de împrumutat pentru orice modificare a condiţiilor contractuale privind destinaţia, durata creditului, perioada de graţie, dobânzi şi comisioane, garanţii, reeşalonare, rescadenţare, perioada dedisponibilitate etc. solicitată de împrumutat şi aprobată de bancă.Termenul de rambursare este de 120 de luni ( 10ani )

Împrumutatul se obligă să utilizeze creditul pentru acoperirea necesităţilor de capital

circulant, iar creditul va putea fi tras de către împrumutat intr-o singură tranşă.Cererea de tragere este irevocabilă şi obligatorie pentru împrumutat, dacă banca nu convinealtfel. Banca poate permite efectuarea de trageri din credit numai după îndeplinirea de cătreîmprumutat a următoarei condiţii:emiterea unuia, sau după caz a mai multor bilete la ordin,emise în alb de către împrumutat, avalizate de către garanţii per aval în nume propriu,"fără protest" şi cu scadenţa la vedere.

Împrumutatul declar ă şi se anga jează să respecte următoarele:

– Este infiintat şi funcţionează în conformitate cu legile în vigoar e şi ar e capacitatea juridică deplină de a semna şi de a se obliga prin Contr actul de Credit, prin

40



Documentele de Garanţie şi prin orice alte documente accesorii acestora, precum şide a utiliza Cr editul confor m prevederilor Contr actului de Credit;

– A obţinut toate aprobările statutare necesare şi orice alte autorizaţii, permise saulicenţe necesare pentru semnarea valabilă şi executarea Contractului de Credit şi aDocumentelaor de Garanţie, iar semnar ea Contractului de Credit şi a Documentelor

de Gar anţie şi executar ea obligatţiilor prevăzute în acestea nu încalcă şi nu contravinîn nici un f el actelor constitutive ale Împrumutatului sau unor contr acte încheiate deÎmprumutat cu ter ţii;

– Contractul de Credit constituie 0 obligaţie legală şi vala bilă a Împr umutatului, de plinexecutorie, având un rang de pr ioritate cel puţin egal cu r angul de prioritate alcelorlalte obligaţii ale Împrumutatului;

– Documentele predate Băncii sunt originale sau copii exacte ale originalelor , car eref lectă cu acur ateţe situaţia f inanciar ă şi jur idică a Îm prumutatului şi nu există altedocumente sau situaţii, care nu au f ost dezvăluite Băncii, şi car e au sau ar putea aveaefecte semnif icative asupra deciziei Băncii de acordar e sau menţiner e a Cr editului; .

– Activele sau veniturile sale nu sunt af ectate de nici 0 sarcina, şi nu există altecontracte sau înţelegeri încheiate de Împrumutat, referitoar e la constituirea unor astfel de Sarcini, cu exce pţia celor dezvăluite Băncii;

– Nu au fost iniţiate nici un fel de procedur i judiciar e, extr a judiciare sau administrativeîmpotr iva sa sau a proprietăţii sale, şi, după cunoştinţa sa, nici nu este ameninţat cuînceperea unor astfel de proceduri de către vreo persoană de drept public sau privat,care proceduri ar putea avea ef ecte adverse asupra afacerilor Îrnprumutatului,situaţiei sale financiare sau ca pacităţii de a-şi înde plini obligaţiile asumate prinContractul de Credit.

Concluzii şi propuneri

Indiferent de forma de proprietate şi de profitul pe care l-a obţinut într-un anumitexerciţiu, fiecare întreprindere întâmpină probleme de natură financiară atunci când

41



achiziţionează, deţine sau cedează monedă şi titluri, perioadă în care singura sursă definanţare la care se poate apela ramâne creditul bancar. Finanţarea prin credite are menirea dea completa capitalul necesar iniţierii afacerii şi desfăşurării activităţii curente.În general, creditul trebuie să satisfacă numai nevoile temporare ale afacerilor, săsuplinească insuficienţa temporară a capitalului agenţilor economici, deoarece, în caz contrar ar degenera într-o simplă vărsare de fonduri. Principalele probleme cu care se confruntăIMM-urile sunt: lipsa finanţării, diminuarea investiţiilor, scăderea cererii interne şi efectul psihologic al dificultăţilor de pe piaţa românească. 95% din băncile din România depind decapital străin, iar dezgheţarea creditării este esenţială, deoarece lipsa finanţării omoară şiafacerile viabile. Una dintre condiţiile de bază pentru ca o întreprindere să aibă acces lacredit este să funcţioneze de cel puţin un an. Indiferent de împrumutul solicitat,întreprinderea trebuie să fi înregistrat situaţiile financiare la autorităţile fiscale, pe o perioadăcare să acopere minim un an financiar complet. De cele mai multe ori, acesta este un criteriueliminatoriu. Dacă firma are o existenţă mai mică de un an, băncile consideră că apreciereariscului de neplată este dificil de realizat. Procentul creditelor nou acordate întreprinderilor,entităţilor nefinanciare de către băncile private de pe piaţa româneasca a înregistrat o scădereîn martie 2010 faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, această scădere fiind consemnată

pe toată linia: credite până la un an; credite acordate pe o perioadă între unu şi cinci ani;credite pe mai mult de cinci ani.

Din momentul depunerii cererii de creditare şi până la acordarea efectivă a creditului,relaţia bancă - client trebuie să parcurgă anumite etape: depunerea cererii de creditare;analiza agentului economic din punct de vedere juridic, tehnic si economico - financiar; prezentarea garanţiilor aferente creditului şi încadrarea în grupe de bonitate.Prin analiza conjugată a rezultatelor obţinute de către specialiştii băncii, agenţii economicisunt încadraţi în vederea acordării creditului, în mai multe grupe denumite categorii de performanţă: categoria A – standard; Categoria B - în observaţie; categoria C – substandard;categoria D – îndoielnic şi categoria E – pierdere. O analiză a dosarului de credit al unuicredit bancar cuprinde două componente ale investigaţiei: analiza managerială şi analiza performanţelor economico-financiare, iar pentru încadrare se folosesc grile specifice pentrucele două componente ale analizei creditului, urmând ca încadrarea finală să reprezinte omedie a celor două categorii rezultate. În cazul în care clienţii băncii au deja un portofoliu decredite angajate în perioadele anterioare, analiza solicitării unui nou credit se combină cuanaliza serviciului datoriei.

Băncile sunt mai atrase de clienţii companii mari, ca cifră de afaceri şi număr de angajaţi,decât de întreprinderile mici şi mijlocii. Firmele cu mai puţin de 10 angajaţi şi/sau cifra deafaceri mai mică de 2 milioane de euro/an au avut mai puţine şanse în anul care a trecut de aobţine credite importante, şi chiar şi microcredite.Este valabil pentru întregul sistem bancar european, nu doar pentru cel românesc.

BIBLIOGRAFIE

42



1. Andronache, V. Banca şi operaţiunile comerciale : speţe şi soluţii practice în raporturile dintre bancă şi client.

Editura Universitară,Bucureşti, 2006

2. Andronicesu, A.,

Abăluţă O.,Curteanu, D.

Managementul proiectelor cu finanţare

externă

Editura Universitară,

Bucureşti 2005

3. Basno, C., Dardac, N., Floricel,C.

Monedă, credit, bănci Editura Didactică şiPedagogică, R.A.Bucuresti, 2003

4. Cibotariu, I. Note de curs Gestiunea Financiară a Întreprinderii

Universitatea "Stefan cMare", Suceava 2009

5. Dedu, V. Gestiune şi Audit Bancar Editura pentru Stiinţe Naţionale, Bucureşti,

2001

6. Hapenciuc, V. Note de curs Economia Întreprinderii Universitatea ‘Ştefan ceMare’, Suceava 2009

7. Hlaciuc, E. Contabilitate bancară Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşt2002

8. Ilie, V. Gestiunea Financiară a Întreprinderii Editura Meteor Press,Bucureşti, 2006

9. Mihai I. Tehnica şi managementul operaţiunilor bancare

Editura Expert,Bucureşti, 2003

10. Năstase, C. Note de curs Macroeconomie şi politicimacroeconomice

Universitatea ‘Ştefan cMare’, Suceava, 2007

11. Gheorghe Sandu Finanţarea întreprinderii Editura Economică,

43



Bucureşti 2002

12. Gheorghe Sandu Formarea capitalurilor firmelor private Editura Economică,Bucureşti, 2000

13. Simion, I. Tehnici şi operaţiuni bancare ASE, Bucureşti, 2008

14. Trifu, A. Note de curs Economia Întreprinderii Universitatea "PetreAndrei", Iaşi 2008

15. *** Romanian Statistical Review nr. 10 / 2009

16. *** http:// www.agerpres.ro

17. *** http://www.bnr.ro

18. *** http://www.capitalul.ro/business news

19. *** http://www.conso.ro/imm

20. *** http://www. eesc. europa. eu

21. *** http://www. efin. ro

22. *** http://www. evz.ro23. *** http://www.financiarul.ro

24. *** http://www.finantare.ro

25. *** http://www.revistadestatistica.ro

26. *** http://steconomice.uoradea.ro

27. *** http://www. telegrafonline.ro

28. *** http://www.tititudorancea.com

29. *** http://www.uab.ro/sesiuni_2005/marketing

44

Creditul- sursa de finantare a intreprinderii

Documents

Transcript of Creditul- sursa de finantare a intreprinderii