Creaţia lumii/Teoria Big-

Bang/Cosmogonia EminescianăProf. Drd. Ioan Popa-Bota

Comparaţie

Referatul biblic al creaţiei (Facere 1, 1-5) Scrisoarea I de Mihai Eminescu

1. Întru'nceput a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.2. Dar pământul era nedesluşit şi ne'mplinit; şi întuneric era deasupra genunii; şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.3. Şi a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!“ Şi a fost lumină.4. Şi a văzut Dumnezeu lumina că e frumoasă; şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.5. Şi Dumnezeu a numit lumina „ziuă“, iar întunericul l-a numit „noapte“. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.

„La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă,Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă,Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns...Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns.Fu prăpastie? Genune? Fu noian întins de apă?N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă,Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază,Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază.Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,Şi în sine împăcată stăpânea eterna pace!...Dar deodat-un punct se mişcă... cel întâi şi singur. Iată-lCum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!...Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii,E stăpânul fără margini peste marginile lumii...De-atunci negura eternă se desface în făşii,De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii...”

Teoria Big-Bang

• Teoria cosmogonică a Big-Bang-ului, ce derivă din Teoria Relativităţii, afirmă că Universul (spaţiul, timpul, materia, energia şi inclusiv legile care le guvernează) a luat fiinţă din NIMIC, însă nu poate spune nimic despre CAUZA primordială.

• Termenul de Big-Bang, în general, se referă la ideea că Universul s-a extins de la o singularitate primordială.

• Singularitate primordială = nimic (masă = infinit, spaţiu = 0, timp = 0, legile fizicii = nu există).

ComparaţieTeoria Big-Bang Scrisoarea I de Mihai Eminescu

Teoria cosmogonică a Big-Bang-ului, ce derivă din Teoria Relativităţii, afirmă că Universul (spaţiul, timpul, materia, energia şi inclusiv legile care le guvernează) a luat fiinţă din NIMIC, însă nu poate spune nimic despre CAUZA primordială. Termenul de Big-Bang, în general, se referă la ideea că Universul s-a extins de la o singularitate primordială. Singularitate primordială = nimic (masă = infinit, spaţiu = 0, timp = 0, legile fizicii = nu există).

“Dar deodat-un punct se mişcă… cel întâi şi singur. Iată-lCum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!…”. “Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii,E stăpânul fără margini peste marginile lumii…De-atunci negura eternă se desface în făşii,De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii…

Nu este descris cu exactitate chiar punctul de singularitate?

Locul de unde a pornit Big Bang-ul? Atentie la ani! Apropo de Singularitate… “Teoria Big-Bang a fost propusă pentru prima dată de către un călugăr catolic, George Lemaître, în 1929.

Acesta susţinea faptul că Universul s-a format dintr-un punct, în urma unei explozii gigantice a acestui punct.”( Prima dată? În 1929?La 40 de ani după moartea lui Eminescu??? Cum prima dată? Nu a doua oară?)

Aşadar...

• A= Creaţia lumii (referatul biblic, Facere 1, 1-5)• B= Cosmogonia Eminesciană• C= Teoria Big-Bang

Dacă A=B şi B=C rezultă că A=C.

E posibil oare ca cele două teorii să nu fie contradictorii?

Revenim la Sfânta Scriptură

• Materia a fost făcută în prima zi şi este numită simplu: pământ (cu sensul de materie).

"Şi a zis Dumnezeu: "Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!" Şi a fost aşa. A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei. Tăria a numit-o Dumnezeu cer." (Facerea cap 1).

• După cum vedem, tăria este cerul. Deci Dumnezeu a despărţit apa din univers de cea de pe planeta Pământ.

• În Sfânta Scriptură întâlnim mai multe "ceruri". Astfel, cer are mai multe sensuri: primul este văzduhul (în care sunt păsările), al doilea este universul (unde este "oştirea cerească"); există şi al 3-lea cer, numit şi "cerul cerului" unde sunt îngerii şi în care a fost şi Sfântul Apostol Pavel (II Corinteni 12); există şi "cerul cel mai presus de ceruri" (Psalmi). "Şi a zis Dumnezeu: "Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!" Şi a fost aşa. Şi s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a arătat uscatul. Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări" (Facerea 1, 9-10).

• Apoi doar apa de pe planeta Pământ s-a adunat şi s-a arătat uscatul (cel de pe planeta Pământ, evident). Apele cele din cer au rămas neadunate, adică "împrăştiate" prin univers. Aşa cum am mai spus, apa se află pe multe alte planete, asteroizi, comente etc., însă sub formă de geaţă, în principal.

Concordanţe Creaţionism-Big Bang

• După cum vedem, putem afirma că Sfânta Scriptură este în concordanţă cu Teoria Big-Bang- ului, sau invers :

• 1. În primele momente, universul era opac întrucât materia era densă şi nu permitea călătoria fotonilor (cele mai mici particule de lumină). Abia apoi apare lumina. 2. Planeta Pământ, soarele, luna şi toate galaxiile, planetele etc. sunt făcute din aceeaşi materie.

• 3. Apa există atât pe planeta Pământ cât şi în univers.• 4. Nu soarele este sursa vieţii. Plantele apăruseră

înainte de facerea soarelui. Viaţa animală apare în apă iniţial.

• Starea iniţială ante fiat lux nu poate fi supusă descrierii în cuvinte decât prin negaţii vagi, indefinibile: „netocmit’’, „gol’’, „adânc întunecos”, „genune” care să exprime oarecum starea lumii de a nu fi nici fiinţă, nici nefiinţă, de a fi în afara onticului (ontologicului). Ca să vorbească despre o lume care încă nu exista, asupra căreia nu intervenise încă Logosul Divin (Raţiunea, Cuvântul), autorul biblic s-a folosit de expresii care sugerează lipsa: nedesluşit, neant, adânc întunecos, ceaţă, aburul primordial (vaporii de apă), abis= fără fund (a-element privativ, indica lipsa / byssos= fund), a-narhia (a=fără /arkhos=conducător), haos (gr. khaos) = vid, abis.

• Putem afirma că teoria Big-Bang-ului este în concordanţă cu Sfânta Scriptură întrucât Sfânta Scriptură spune CINE este Creatorul dar nu spune prea multe despre CUM, iar Teoria Big-Bang-ului spune CUM dar nu poate spune cauza iniţială care a declanşat existenţa universului (CINE).

• Teoria Big-Bang-ului nu poate spune nimic despre lumea spirituală, a duhurilor (şi evident nici despre sufletul omului) deci nu este o teorie completă ci parţială.

Limitele teoriei Big-Bang• Teoria Big-Bang nu este aplicabilă mai devreme de momentul "zero" + 10–43

secunde; pentru că se izbeste de „zidul Planck” (ştiinţa este încă incapabilă să explice comportamentul atomilor în condiţiile în care forţa de gravitaţie devine extremă, aşa cum era cazul în universul de 10–33 centimetri). „Zidul Planck” reprezintă de fapt existenţa limitelor minime fizice ale obiectelor; una din barierele fizice este „quantumul de acţiune” sau aşa-numita "Constantă a lui Planck" = 6,62 x 10–34 Joule secundă, care reprezintă cea mai mică dintre cantităţile de energie existente în lumea noastră fizică, adică limita divizibilităţii spectrale şi, prin aceasta, limita extremă a oricărei divizibilităţi. Prin analogie există o „lungime ultimă” numită şi „Lungimea lui Planck”, precum şi „Timpul lui Planck”, care este cea mai mică unitate de timp posibilă teoretic. Termenul de Big Bang, în general, se referă la ideea că Universul s-a extins de la o singularitate primordială.

• Singularitate primordială = nimic (masă = infinit, spaţiu = 0, timp = 0, legile fizicii = nu există).

Încheiem cu Eminescu• Limbajul filosofico-poetic de factură metafizică încearcă

exprimarea inexprimabilului şi nemaigânditului în termeni care doar induc starea de aproximaţie. Vezi în celebrele versuri ale lui Eminescu din Scrisoarea I: „ la-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă”, conjuncţia „nici” e specifică exprimării vidului ontologic şi face parte din registrul lingvistic al „a-croniei şi al a-topieï” cosmice în afara timpului şi a spaţiului).

• În exprimarea „nici fiinţă, nici nefiinţă” – acest „nici” nu numai că sugerează inexistenţa creaţiei dar o şi transferă în afara puterii omeneşti de a o concepe: „N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă”...

• Nu exista “nici de-văzutul, nici văzătorul” în afara Creatorului: „Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază.”

Vă mulţumesc pentru atenţie!