CRAIOVA – MODELE DE LEGITIMARE ȘI VALORI EUROPENE

Craiova – modele de legitimare și valori europene / 1

CRAIOVA –

MODELE DE LEGITIMARE ȘI VALORI EUROPENE

Colocviile revistei „Mozaicul”, ediŃia a XVI-a,

2013, Craiova

ColecŃia Exegesis. Seria „Mozaicul”

2 / Craiova – modele de legitimare și valori europene

Volum tipărit cu sprijinul Casei de Cultură

„Traian Demetrescu”, Craiova

Editura Aius Printed este recunoscută CNCS

(2012-2016)

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Craiova – modele de legitimare şi valori europene/ coord.: Daniela

Micu, Luiza Mitu - Craiova : Aius, 2013

ISBN 978-606-562-…………

I. Micu, Daniela (coord.)

II. Mitu, Luiza (coord.)

…………….

316.343.652(498)"1948/ 1989" ??????????????

© Editura Aius Printed, Craiova, 2012

str. Paşcani, nr. 9, 200151

tel./ fax: 0251-596136

e-mail: [email protected]

www.aius.ro

ISBN 978-606-562-…….


Daniela Micu Luiza Mitu (coordonatori)

CRAIOVA –

MODELE DE LEGITIMARE ȘI

VALORI EUROPENE

Colocviile revistei „Mozaicul”, ediŃia a XVI-a, 2013, Craiova

CRAIOVA

2013


CUPRINS

Modele de legitimare şi valori europene................................... 7 SECŢIUNEA „VOCAŢIE ȘI ASPIRAŢII EUROPENE” ............ 9

Cezar Avram, Plopşor – un ctitor modern de instituŃii şi aşezăminte culturale ................................................ 11

Simona Lazăr, ContribuŃia lui C.S. Nicolăescu Plopşor la cercetarea arheologică din Oltenia........................ 18

Mihaela Bărbieru, Gheorghe ChiŃu – susŃinător al culturii şi învăŃământului românesc.......................... 23

Nicoleta Călina, Maria ChiŃu sau despre provocarea de a traduce aproape integral, în sec. XIX, Divina Comedie în limba română .............................. 32

Ileana Cioarec, Implicarea Mariei I. Glogoveanu în viaŃa socio-economică şi culturală a Craiovei de la începutul secolului XX ....................................... 45

Narcisa Maria Mitu, Iordache şi Grigore Otetelişanu – personalităŃi de marcă ale Craiovei, în prima jumătate a secolului al XIX-lea .................................. 52

Iustina Burci, Gheorghe Bolocan – lingvist şi onomast 61 Anca Ceauşescu, Diana-Mihaela Păunoiu, Eugeniu

Carada (1836-1910), ctitor al României moderne .... 66 Georgeta Ghionea, Constantin NeamŃu şi Banca

ComerŃului din Craiova .............................................. 76 Gheorghe Manolea, Gogu Constantinescu– fiu al

Craiovei, exponent al României .................................80 Loredana-Maria Ilin-Grozoiu, Gh. F. Ciauşanu –

folcloristul ................................................................. 100 Sava Antoaneta-Laura, Nestor Vornicescu

personalitate complexă a vieŃii spirituale................ 104 Marcel Răduţ Seliște, Trăsăturile sufletului

românesc și călătoria românilor către Europa....... 108


SECŢIUNEA „VALORI ALE SPIRITULUI CRAIOVEAN ÎN UNIVERSALITATE” ......................................................... 116

Ionel Bușe, I. D. Sîrbu: din spiritul tragic al Craiovei . 117 George Popescu, Un spadasin al verbului publicistic:

Tiberiu Iliescu ............................................................123 Maria Dinu, Adrian Marino și mediul intelectual

craiovean ...................................................................132 Mihai GhiŃulescu, Doi craioveni în preistoria

unificării europene: Nicolae Titulescu şi Constantin Argetoianu ............................................. 160

Sorin Liviu Damean, Nicolae Titulescu – Diplomat român de anvergură europeană ..............................169

Emil Boroghină, Iolanda Mănescu, Festivalul InternaŃional Shakespeare – un teren al dialogului ..172

Augustin Radu, De la Şcoala „Cornetti”, din Craiova, în România, Europa și America ................................ 177

Magda Buce Răduţ, Universalitatea simbolurilor brâncușiene................................................................214

Mariana Pădureanu, Succese ale elevilor craioveni la olimpiadele internaŃionale ....................................219

Cornel Mihai Ungureanu, Modele din afară şi modelul din oglindă .................................................. 225

Marius Dobrin, De la a vedea la a arăta.......................... 230 PREMIILE MOZAICUL Ediţia a XVI-a 2013 ....................... 233 DESPRE AUTORI ..................................................................241


Modele de legitimare şi valori europene

OpŃiunea pentru tema pusă în dezbatere la Colocviile Mozaicul din acest an nu are nimic conjunctural şi nici vreo legătură cu vanitatea provincială, care, în lipsă de cunoaştere şi repere sigure, supradimensionează performanŃele locale, proiectându-le într-o „mitologie” contraproductivă, menită să justifice amânarea fără termen a competiŃiei autentice. Mai ales în lumea globalizată de astăzi, când distanŃele şi timpul s-au contractat cu mult peste ce ne puteam imagina în urmă cu numai două-trei decenii, realismul şi pragmatismul abordării provocărilor cu care indivizii, ca şi comunităŃile umane, se con-fruntă, sunt decisive pentru succesul acŃiunii lor într-un context extrem de dinamic şi de puŃin predictibil.

Competitivitatea noastră depinde, în consecinŃă, deopotri-vă de capacitatea de a înŃelege lumea în care trăim, cu nevoile ei dar şi cu ale noastre, şi, nu în ultimul rând, de capacitatea pe care o avem de a ne asuma responsabilităŃi pentru destinul ce ni se propune. Din acest punct de vedere, istoria Craiovei, fără ca aceasta să fie un centru generator de evenimente cu consecinŃe planetare, propune suficiente modele capabile să interacŃioneze productiv cu mediul înconjurător, chiar în condiŃii nefavorabile. La timpul lor, Basarabii, Mihai Viteazul sau Brâncoveanu, generaŃia paşoptistă sau regii Carol I şi Ferdinand cu masiva susŃinere a Olteniei au găsit soluŃii care, oricât de greu plătite, i-au impus în conştiinŃa timpului lor prin performanŃe incontestabile. Familii ilustre ale acestei părŃi de Ńară, de la Romanescu la ChiŃu sau Eugeniu Carada ori Titulescu au contribuit la modernizarea economică şi culturală a României, la asigurarea unităŃii şi independenŃei naŃionale, după cum Brâncuşi, Eugen Ionescu sau Sorescu s-au impus în conştiinŃa universală prin geniul lor creator indestructibil legat de valorile pe care le-au asimilat acasă şi în lume. Astăzi


Teatrul NaŃional „Marin Sorescu” şi Festivalul Shakespeare de la Craiova, muzicieni ca Octav Calleya sau Liviu Prunaru se bucură de o incontestabilă recunoaştere internaŃională, asupra resorturilor cărora suntem obligaŃi să reflectăm pentru a multiplica şi amplifica şi astfel de rezultate şi în alte domenii ale vieŃii sociale.

Ca membrii ai Uniunii Europene, mulŃi dintre oameni, mai ales tineri, ai acestor locuri, ca de altfel toŃi românii, interacŃionează în plan economic, ştiinŃific şi cultural cu restul comunităŃilor Europei, încât încrederea în puterile proprii de creaŃie, de voinŃă şi de energie, ne va conduce cu certitudine la locul pe care românii îl merită prin bogăŃia şi frumuseŃea naturală a Ńării lor şi prin capacităŃile intelectuale, de voinŃă şi caracter modelate de-a lungul istoriei. Că am ales „drumul cel bun” ne-o spune dorinŃa de a comunica în cadrul Colocviului nostru al atâtor intelectuali, mai ales tineri, semn că o nouă elită naŃională este pe cale să se desăvârşească şi să îşi asume răspunderea pentru destinul românesc.

Nicolae Marinescu


SECŢIUNEA „VOCAŢIE ȘI ASPIRAŢII

EUROPENE”


C. S. Nicolăescu-Plopşor – un ctitor modern de instituŃii şi aşezăminte

culturale

Cezar Avram

Constantin S. Nicolăescu-Plopşor (b. on 20 April 1900; dec. on 30 May 1968) was a representative personality in several domains of activity through his numerous biographical and encyclopedic works, dictionaries and monographs. The author’s effort focuses on Plopşor’s activity as founder and manager of a great number of cultural institutions (archives, museums, schools, institutes). Key words: founder, scholar, erudite, professor, archaeologist

Savant de vastă erudiŃie, cu preocupări în diverse domenii – istorie, etnografie, antropologie, geografie, folclor, literatură – C. S. Nicolăescu-Plopşor a fost şi un remarcabil ctitor de instituŃii de cultură şi ştiinŃă. Fără a avea pretenŃia unei cuprinderi mai mult sau mai puŃin exhaustive a unei activităŃi cu o întindere şi o intensitate de evenimente demne de a fi reamintite periodic, într-o lume în care valorile ar trebui să organizeze puterile, subliniem faptul că această personalitate viguroasă a lumii spirituale româneşti a activat în două lumi diferite, structural reuşind să evite marginalizările, ancorându-se solid în arealul valorilor certe din planul realităŃilor României interbelice şi mai ales a României comuniste. Depăşind în forŃă creatoare anii ʼ50, când Iorga şi Octavian Goga erau admones-taŃi ca naŃionalişti, când Bacovia era decadent, iar Alecsandri arătat „cu degetul pentru că fusese boier”, moşierul din Plopşor-Dolj redevenea ctitor de edificii culturale, adevărate şcoli unde


se preda riguros ştiinŃa, indiferent dacă domeniul îl forma economia, sociologia, filosofia, etnografia şi mai ales istoria.

Antropologul, arheologul, istoricul, geograful, folcloristul, etnograful, muzeograful, profesorul, scriitorul, inventatorul sau cercetătorul C. S. Nicolăescu-Plopşor a fost „cetăŃeanul”, care a luat în considerare cu toată responsabilitatea, tradiŃia şi valorile perene ale culturii româneşti, reuşind să clădească pe ele, indiferent de vicisitudinile momentelor instituŃii cu perso-nalitate şi renume precum Muzeul de Istorie al Olteniei, Arhivele Statului, Institutul de Arheologie al Olteniei, Centrul de cercetări istorice, etnografice şi filologice oltene, şi nu în ultimul rând Şcoala liceală din PleniŃa. Personalitatea sa ştiinŃifică s-a conturat pe temeliile solide ale tradiŃiei populare din Oltenia precum şi ale şcolii româneşti. Nepotul lui Dincă Schileru (notorietate la sfârşitul secolului al XIX-lea) a cunoscut ca nimeni altul spiritualitatea acestor meleaguri. C. S. Nicolăescu-Plopşor şi-a înscris numele în istoria ştiinŃei şi culturii româneşti şi prin activitatea sa de ctitor de instituŃii, de animator al vieŃii culturale oltene.

Începând cu anul 1951 şeful de şantier, directorul, profesorul, îndrumătorul şi făuritorul de destine şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Academiei Române, conducând secŃia Cercetări paleolitice a Institutului de arheologie. În calitate de şef al catedrei de istorie a UniversităŃii din Craiova, de coordonator-şef al grupului de cercetări complexe de la Bugiuleşti şi PorŃile de Fier, ca vicepreşedinte al Consiliului JudeŃean Dolj al cercetării ştiinŃifice şi ca membru în biroul Comitetului JudeŃean pentru Cultură şi Artă, profesorul doctor docent şi apoi academicianul C. S. Nicolăescu-Plopşor a desfăşurat o rodnică şi neobosită activitate până în ultimele clipe ale vieŃii sale. „Moşierul”, membru al Partidului Comunist Român, pentru meritele sale deosebite în domeniul ştiinŃei, dar şi de fondator şi creator de instituŃii recunoscute în plan naŃional şi internaŃional, a primit numeroase distincŃii, ordine şi medalii.

Personalitatea ce avea fizionomia altui oltean cunoscut de lume, sub numele de Brâncuşi, nu a uitat niciodată Oltenia, România şi românismul slujind cu devotament interesele


naŃionale. Visul vieŃii sale avea să se împlinească în urma efortului unei echipe al cărei lider a fost prin înfiinŃarea UniversităŃii craiovene precum şi a filialei Academiei Române, astăzi o realitate şi o mândrie a Craiovei.

O recunoaştere a ceea ce a reprezentat academicianul Nicolăescu Plopşor este benefică în egală măsură atât pentru sfera culturii, cât şi pentru cea a politicului. Astăzi, ca şi în trecut, avem nevoie de modele pentru a putea păstra legătura cu rădăcinile noastre. Acest deschizător de uşi, răzbătător şi cunoscător de oameni ce deschidea în forŃă birourile mai marilor din palatele partidului şi administraŃiei comuniste, a reuşit să creeze un mit al demnităŃii şi creativităŃii chiar dacă delaŃiunea, fariseismul şi laşitatea erau o modă a acelor timpuri.

C. S. Nicolăescu-Plopşor constituie un exemplu demn de urmat pentru toŃi cei care recunosc efortul trudei, dar mai ales bucuria împlinirilor.

Prieten cu C. Daicoviciu, cu I. Nestor, Gh. Cantacuzino, E. Condurachi, Dorin Popescu, Vladimir Dumitrescu, C. Milcu, Voitec, Ilie Murgulescu, Radu Vulpe, C. I. Parhon şi mulŃi alŃii din Bucureşti şi din toată Ńara, Nicolăescu-Plopşor a depăşit perioadele de adevărată suferinŃă, când stătea ascuns în Craiova şi Bucureşti, reuşind să-şi înece amarul şi să activeze în domeniul ştiinŃei şi culturii lăsând în urma lui realizări de excepŃie. Printre altele, omul de mare erudiŃie s-a evidenŃiat şi ca îndrumător substanŃial în edificarea muzeelor din Slatina, Corabia, Orlea, Bicaz şi Durău, ca iniŃiator şi conducător al Editurii „Pământ şi suflet oltenesc”, al publicaŃiei periodice „Gând şi suflet oltenesc”, al „Tovărăşiei folcloriştilor olteni”, ca preşedinte al FundaŃiei „Principele Carol” şi director al cămi-nelor culturale din Dolj, ca iniŃiator şi susŃinător al publicaŃiei ştiinŃifice „Monografia judeŃului Dolj, izvoare istorice şi izvoare folclorice”, ca deputat eparhial în „Adunarea NaŃională Bisericească”, ca sfătuitor al mitropoliŃilor olteni Nifon Criveanu şi Firmilian Marin etc.

Studentul laureat cu Magna cum laude, deŃinătorul titlului de doctor în ştiinŃe al Institutului de Antropologie din Paris, membru al SocietăŃii Franceze de Preistorie şi al Institutului InternaŃional de Antropologie, Plopşor are astăzi


recunoaşterea naŃională şi internaŃională. Acest adevărat român aflat într-un nesfârşit război cu inerŃia reprezintă o personalitate a civilizaŃiei şi culturii româneşti. Printre nenu-măratele sale „daruri cu care l-a înzestrat natura” a fost şi acela de a polariza în jurul ideilor sale o serie de personalităŃi reprezentative ale timpului. La începuturile anilor ʼ30 ale seco-lului trecut, a avansat ideea creării la Craiova a unui Institut de arheologie olteană, nesubvenŃionat de stat. Prin subvenŃii ocazionale de la diferiŃi sponsori, între care Institutul de arheologie olteană, a organizat cercetări arheologice, printre care se numără şi cele efectuate în castrul roman de la Răcari. Activitatea Institutului, încheiată odată cu începutul celui de-al Doilea Război Mondial, avea să fie continuată de instituŃia de cercetări care astăzi îi poartă numele. După anul 1962, când a urmat o perioadă de destindere, Plopşor, ales membru titular al Academiei Române, şi-a reluat ideea de a pune în practică înfiinŃarea unui institut la Craiova „un pui de Academie”. Timp de 2-3 ani, cu o perseverenŃă ieşită din comun, a desfăşurat „atacul la Academie”, întocmind un program minuŃios. „Centrul de istorie, filologie şi etnografie, după cum reiese din însăşi nomenclatura secŃiilor şi sectoarelor sale, defineşte conŃinutul larg al cercetărilor umanistice care stau în faŃa acestor instituŃii de cercetare. Plopşor a motivat şi ştiinŃific structura noului centru, afirmând că noua unitate trebuie să găzduiască „profilarea unor fapte şi prezenŃe umane înglobate total şi dinadins celor mai importante momente şi aspecte din istoria patriei”. La 29 decembrie 1965, Prezidiul Academiei a hotărât înfiinŃarea la Craiova a Centrului de istorie, filologie şi etnografie cu 3 secŃii (secŃia de istorie cu două sectoare, secŃia de filologie cu 3 sectoare, secŃia de istoria artei, etnografie şi folclor cu 3 sectoare). Meritul înfiinŃării templului de cultură îi aparŃine în mare măsură Academicianului C. S. Nicolăescu-Plopşor.

Fiul lui Stan Nicolăescu şi al Polinei născută Schileru, când a împlinit vârsta de 33 de ani a fost numit director al Arhivelor Statului din Dolj, după ce activase ca arhivar sub-director în primul colectiv al instituŃiei înfiinŃate în anul 1931. În calitate de conducător al Arhivelor Dolj s-a preocupat


pentru amenajarea depozitelor, pentru mărirea fondurilor arhivistice, pentru obŃinerea unor fonduri substanŃiale nece-sare plăŃii salariilor personalului. Meritorii sunt demersurile făcute pentru obŃinerea de la administraŃia municipală a unui local corespunzător pentru tânăra şi importanta instituŃie. După o întrerupere de 5 ani (1934-1939), Plopşor a revenit la conducerea Arhivelor Dolj, confruntându-se cu numeroase probleme care vizau funcŃionarea acestei instituŃii, inclusiv distrugerile provocate localului Şcolii Madona Dudu, în care se găsea depozitată arhiva, de către cutremurul din anul 1940. În timpul războiului, Plopşor a fost acela care a pus la adăpost colecŃiile, mult îmbogăŃite între timp, arhivelor din judeŃul nostru în satul Plopşor în care se născuse, în localul dispen-sarului uman de unde au fost readuse în Craiova la câŃiva ani după încetarea războiului. PreŃuitor al Arhivelor, academicia-nul are meritul de a-şi fi menŃinut până la sfârşitul vieŃii sale preŃuirea faŃă de document, străduindu-se să organizeze şi să facă să funcŃioneze, ca instituŃie de cercetare şi de cultură, DirecŃia Arhivelor NaŃionale din Craiova.

O activitate meritorie este şi aceea de susŃinător al Muzeului Regional de AntichităŃi şi Etnografie încă de pe băncile liceului craiovean Carol I, datorită profesorului său de istorie Ştefan Ciuceanu. Sub cupola muzeului, Plopşor va parti-cipa şi va conduce săpăturile arheologice de la Plopşor, CoŃofenii din Dos, PleniŃa etc. Interesat de îmbogăŃirea colec-Ńiilor acestei instituŃii, arheologul s-a declarat, în nenumărate rânduri, adeptul donaŃiei de obiecte: „AscultaŃi sfatul şi che-marea muzeului şi legaŃi-vă fiecare numele de câte un lucru cât de mic dăruit Muzeului Regional al Olteniei, al nostru, al oltenilor”. În anul 1935, la Craiova s-a desfăşurat sub directa sa conducere cel de-al doilea Congres de Arheologie şi Numis-matică, organizat sub auspiciile Muzeului Regional. Cu această ocazie s-a inaugurat şi noul local al muzeului de antichităŃi şi etnografie al Olteniei instalat în casele fostei Bănii, declarate monument istoric. C. S. Nicolăescu-Plopşor va evacua patri-moniul acestei instituŃii, în anul 1944, în comuna Plopşor, „pentru a fi ferit de bombardamente”. În februarie 1946, a fost numit prin înalt Decret Regal Director al Muzeului Regional al


Olteniei – „salarizat”. Începe o perioadă în care Plopşor reu-şeşte să obŃină localul şcolii primare Madona Dudu pentru muzeu, iar mutarea colecŃiilor a avut loc între 24 iulie 1947 şi 1 noiembrie 1948. Demn de semnalat este faptul că muzeograful Nicolăescu Plopşor a avut o concepŃie largă, modernă despre muzeu, despre patrimoniu „îngrijindu-se permanent de consti-tuirea, conservarea tuturor categoriilor valoroase ale creaŃiei materiale şi spirituale ale poporului nostru”.

C. S. Nicolăescu-Plopşor arheolog, medievist, modernist, etnograf şi folclorist, s-a evidenŃiat prin depistarea şi aducerea la Arhivele Statului, muzeu şi centrul de istorie documente, obiecte de patrimoniu, cărŃi valoroase, tezaure monetare etc., constituind importante fonduri de colecŃie.

În întreaga sa viaŃă, cel care destăinuindu-se unuia din numeroşii săi prieteni spunea că „îi plac drumurile în adâncime pentru că acolo mă întâlnesc cu rădăcinile … fără de care nu poŃi să ajungi prea departe”, a urmărit şi a realizat surprinderea, înŃelegerea şi conturarea fenomenului oltenesc în multiplele sale forme de manifestare. În perioada în care a funcŃionat ca profesor la PleniŃa, prin descoperirile arheologice şi cercetările istorice, prin culegerea şi prelucrarea folclorului, C. S. Nicolăescu-Plopşor a adus o contribuŃie importantă la cunoaşterea istoriei acestei aşezări. Autorul PleniŃei de demult, apărută chiar în al doilea an de când s-a instalat ca profesor la gimnaziu în anul 1923, a devenit încă din anii tinereŃii colabo-rator permanent al publicaŃiei „Arhivele Olteniei” în care a publicat numeroase documente din secolele XVI-XIX, hrisoave domneşti cu danii de sate, hotărnicii de moşii, foi de zestre, zapise de vânzare, diate, toate menite să contribuie la cunoaş-terea ştiinŃifică a localităŃilor din Oltenia şi nu numai.

IniŃiatorul retipăririi Coronografului Terrei Româneşti, scris de Dionisie Eclesiarhul, al amintirilor Polcovnicului Solomon, reprezintă o prezenŃă dinamică în viaŃa culturală prin seria nesfârşită de conferinŃe în cadrul SocietăŃii Prietenii ŞtiinŃei, precum şi în conferinŃele Comisiei de Cultură, Istorie şi Arheologie din anii 1960-1967.

Rezumând, afirmăm în deplină cunoştinŃă că C. S. Nicolăescu-Plopşor reprezintă omul al căror idei pe care le-a


pus în circulaŃie au contribuit, contribuie şi vor contribui neîndoielnic la identitatea noastră naŃională.


ContribuŃia lui C.S. Nicolăescu- Plopşor la cercetarea arheologică din

Oltenia

Simona Lazăr

C. S. Nicolaescu-Plopşor (1900-1968) est la figure d'un savant aux multiples préoccupations dans le domaine de la culture, comme un archéologue, historien, folkloriste et ethnologue, il a exercé une activité scientifique importante. Il a fait partie des équipes de recherche archéologique et anthropologique qui a travaillé sous l'égide de l'Académie Roumaine et le Musée national des antiquités. Il effectué des recherches à Rast, Baia de Fier, Verbicioara, Ohaba Ponor, Baile Herculane, Nandru, Baia Mare, cave en Dobrogea et Bicaz Ceahlău Mitoc, Ripiceni en Moldavie. Il a participé à des congrès internationaux tenus au Portugal et en Angleterre, en France. Pour son travail en archéologie, a été nommé membre de l'Académie roumaine en 1963. Trois ans plus tard, il est nommé directeur de la sage-femme du Centre de recherche et d'ethnographie de l'Académie de Craiova. Il est décédé le 30 mai 1968, laissant derrière lui une œuvre scientifique et institutionnelle qui a marqué la vie scientifique et culturelle de l'Olténie.

C. S. Nicolăescu-Plopşor, s-a născut la 20 aprilie 1900 în

satul Plopşor, comuna SălcuŃa, judeŃul Dolj, într-o familie mixtă, mama sa era nepoata lui Dincă Schileru, deputat Ńăran în Divanul Ad-hoc al łării Româneşti. Clasele primare le-a urmat la Şcoala Obedeanu, iar pe cele secundare la Liceul Carol I din Craiova, unde dragostea pentru istorie i-a fost insu-flată de renumitul profesor Ştefan Ciuceanu. Studiază apoi la Facultatea de Istorie a UniversităŃii Bucureşti pe care o termi-


nă cu menŃiunea „magna cum laude”. Încă din facultate s-a simŃit atras de preistorie şi în special de epoca paleolitică.

După obŃinerea licenŃei funcŃionează ca profesor de istorie la Liceul din PleniŃa. Preocupările sale pentru cercetarea trecu-tului au început încă de atunci să dea roade, în 1926 publicând Monografia comunei PleniŃa, iar împreună cu V. G. Paleolog care era profesor de franceză la acelaşi liceu scoate ziarul local „Redeşteptarea”.

C. S. Nicolăescu-Plopşor a făcut studii de specializare la Institutul de Antropologie din Paris, colaborând aici cu cele-brul preistorician francez abatele H. de Breuil. În 1934 susŃine teza de doctorat, cu privire la paleoliticul din România. Lucra-rea, La paleolithique en Roumanie, o primă sinteză a desco-peririlor din această perioadă îndepărtată, va fi publicată în revista „Dacia”, nr. 5-6, 1935-1936.

A efectuat săpături arheologice pe valea DesnăŃuiului, la Cleanov şi SălcuŃa. În perioada interbelică a desfăşurat o importantă activitate de cercetare, publicând mai multe arti-cole în reviste din Ńară şi din Germania şi a participat la congresele internaŃionale desfăşurate în Portugalia1 şi Anglia2, FranŃa3, iar mai târziu la Varşovia şi Moscova, Roma4.

1 C. S. Nicolăescu-Plopşor L’art rupestre carpato-balcanique, Extrait des comptes rendus du 15-e Congrès international d’anthropologie et d’archéologie préhistorique de Coimbre (Portugalia), Paris, 1931; Idem, Les cultures mésolithiques en Olténie, comunicare făcută la al 15-lea Congrès international d’anthropologie et d’archéologie préhistorique de Coimbre (Portugalia), Paris, 1931, în „Arhivele Olteniei”, X, 1931. 2 Idem, Les Celtes en Olténie, comunicare Ńinută la Oxford în 1932 şi la Coïmbra în 1933. 3 Idem, Institutul de arheologie olteană la al XV-lea Congres de Antropologie de la Paris, în „Arhivele Olteniei”, XIV, 1935; Idem, Enigma colierului de la Şimlăul Silvaniei. Congresul InternaŃional de Antropologie şi Etnologie, Paris, 1960. 4 Idem, O nouă contribuŃie cu privire la începuturile istoriei României, al VI-lea Congres internaŃional de studii pre- şi protois-torice, Roma, 1962.


Este preocupat încă din 1951 de Peştera Muierilor de la Baia de Fier5, jud. Gorj, unde efectuase anterior sondaje. În 1954 demarează cercetări în aproximativ 120 de peşteri din nordul Olteniei şi sudul Transilvaniei pentru studierea pictu-rilor rupestre şi a urmelor materiale.

Din 1952 a făcut parte din colectivele de cercetare arheologică şi antropologică care şi-a desfăşurat activitatea sub egida Academiei Române sau a Muzeului NaŃional de Antichi-tăŃi. S-au făcut săpături pe marile şantiere arheologice ale vremii, la Rast6, Verbicioara7, Ohaba Ponor8, Băile Herculane9, Nandru10, Baia Mare11, Peştera12 în Dobrogea şi Bicaz-Ceahlău13, Mitoc14, Ripiceni în Moldova.

5 Idem, Date preliminare asupra rezultatelor paleoantropologice de la Peştera Muierilor – Baia de Fier, în „Studii şi cercetări de istorie veche”, IV, 1953, p. 1-2; Idem, Şantierul arheologic Baia-de-Fier, în «Materiale», III, 1957, p. 13-28 6 Idem, Raport asupra Şantierului arheologic Rast-Dolj, în „Studii şi cercetări de istorie veche”, II, 1951, 2, p. 267-277 (colaborare). 7 Idem, Şantierul arheologic Verbicioara-Dolj , în „Studii şi cercetări de istorie veche”, II, 1951, I, p. 229-232; Idem, Şantierul Verbicioara-Dolj , în „Studii şi cercetări de istorie veche”, III, 1952, I, p. 142-147 (colaborare). 8 Idem, Şantierul arheologic Ohaba-Ponor, în «Materiale», III, 1957, p. 41-49. 9 Idem, Şantierul arheologic Băile Herculane, în «Materiale», III, 1957, p. 51-58; Idem, Azilianul de Băile Herculane în lumina noilor cercetări, în „Studii şi cercetări de istorie veche”, XII, 1961, 1, p. 203-214. 10 Idem, Şantierul arheologic Nandru, în «Materiale», III, 1957, p. 29-40. 11 Idem, Cercetările paleolitice în Baia Mare , în «Materiale», VI, 1959, p. 43-50. 12 Idem, Săpăturile de la Peştera, în «Materiale», VI, 1959, p. 25-33; Idem, Cercetările paleolitice în Dobrogea, în «Materiale», V, 1959, p. 43-50. 13 Idem, Principalele rezultate ale cercetărilor arheologice de la Bicaz, în «Materiale», V, 1959, p. 46-60; Idem, Şantierul arheologic Bicaz (Paleolitic), în „Materiale”, VI, 1959, p. 57-64. 14 Idem, Cercetările de la Mitoc, în «Materiale», VI, 1959, p. 11-24.


Angajat în 1955 la Muzeul NaŃional de AntichităŃi, care devine în anul următor Institutul de Arheologie, Plopşor organizează aici secŃia de paleolitic şi atrage în jurul său o serie de tineri entuziaşti care vor deveni mei târziu remarcabili cercetători.

După 1950 descoperă rămăşiŃe umane şi unelte de piatra cioplită de la Bugiulesti, Vâlcea şi Valea Dârjovului. Pe baza acestor descoperiri el a definit „cultura de prund”, considerată a fi cea mai veche civilizaŃie a pietrei din România15.

Alături de remarcabila contribuŃie adusă de C. S. Nicolăescu Plopşor la dezvoltarea cercetării arheologice, tre-buie amintită şi activitatea de numismat a acestuia. El a reuşit să recupereze numeroase tezaure monetare, printre care acela de la IşalniŃa16, MoŃăŃei, Bârca, Căpreni, Dobridor, Vârtop, Bâzdâna, Rast, Brabova, Radovan şi multe alte monede greceşti şi romane descoperite izolat17.

Considerat o bună perioadă de timp persona non grata de regimul comunist din România, urmărit pentru a fi arestat, el reuşeşte să scape cu ajutorul prietenului său Constantin Daicoviciu şi se refugiază în MunŃii Orăştiei.

Pentru activitatea sa din domeniul arheologiei, a fost ales membru corespondent al Academiei Române în anul 1963. Trei ani mai târziu este numit director al Centrului de cercetări istorice, filologice şi etnografice al Academiei, din Craiova. S-a

15 C. S. Nicolăescu-Plopşor, I. N. Moroşan, Sur la commencement du Paléolithique en Roumanie, în «Dacia», N. S., III, 1959, p. 9-34 ; C. S. Nicolăescu-Plopşor, The possible existence of Proto-Hominids in Romania’s villefranchean, în „Dacia”, N. S., VII, 1963, p. 9-25 ; Idem, Nouvelles données sur la possibilité de l’existance de Protohominiens dans le villafranchien de Roumanie, în «Dacia», N. S., VIII, 1964, p. 47-52. 16 C. S. Nicolăescu-Plopşor, Tezaurul roman de la IşalniŃa, în «Materiale», I, 1953, p. 543-587. 17 T. Rădulescu, Tezaurele monetare de la Odaia-Turnu Măgurele şi Radovanu-judeŃul Dolj şi unele consideraŃii asupra preocupărilor de numismatică ale lui C.S. Nicolăescu Plopşor, în „Anuarul Institutului de Cercetări Socio-Umane, C.S. Nicolăescu Plopşor”, II, 2000, p. 83-95.


dedicat trup şi suflet acestui proiect, ocupându-se direct de alegerea sediului, crearea bazei materiale şi a instrumentelor de lucru, cum ar fi înfiinŃarea unei biblioteci şi constituirea unui colectiv de cercetători tineri.

C. S. Nicolăescu-Plopşor reprezintă figura unui cărturar cu multiple preocupări în domeniul culturii, ca arheolog, istoric, folclorist şi etnograf, el a desfăşurat o importantă activitate ştiinŃifică. Nu sunt de neglijat nici preocupările lui literare, domeniu în care a dovedit un real talent.

Se stinge din viaŃă la 30 mai 1968, lăsând în urma sa o operă ştiinŃifică şi instituŃională pe care timpul nu o poate acoperi cu praful uitării.


Gheorghe ChiŃu – susŃinător al culturii şi învăŃământului românesc

Mihaela Bărbieru

The author presents the political, administrative and scientific activity of the first mayor of Craiova, founder of educational institutions and of important reforms in the modernisation of the Romanian society in the second half of the XIX-th century. Gheorghe ChiŃu’s name is engraved in the pantheon of the local and national values, alongside other leaders of the modern Romanian spirit. Key words: education, reforms, liberalism, mayor, member of parliament.

Om politic şi publicist, apărător al învăŃământului

românesc, membru în guvernele conduse de Manolache Costache Epureanu (2)18 şi Ion C. Brătianu (1 şi 4)19, ministru de finanŃe între anii 1881-1882, primar al Craiovei între anii 1864-1866 şi membru titular al Academiei Române, liberalul-radical Gheorghe ChiŃu, susŃinător al ideilor paşoptiste, membru al Clubului revoluŃionar craiovean, fruntaş al mişcării unioniste, avea să-şi pună amprenta în mod hotărâtor asupra modernizării societăŃii româneşti din a doua jumătate a

18 Ministrul cultelor şi instrucŃiunii publice (27 aprilie-23 iulie 1876). 19 Ministrul cultelor şi instrucŃiunii publice (24 iulie 1876-31 octombrie 1878) în Guvernul condus de Ion C. Brătianu (1) între 24 iulie 1876-24 noiembrie 1878; Ministru de Interne (1 august 1882-23 iulie 1884) în Guvernul condus de Ion C. Brătianu (4) între 9 iunie 1881-20 martie 1888.


secolului al XIX-lea, înscriindu-şi numele în panteonul de valori naŃionale.

Născut la 26 august 1828 în satul Oboga din judeŃul RomanaŃi, din părinŃi aromâni stabiliŃi în Ardeal şi trecuŃi peste munŃi, politicianul oltean s-a identificat de-a lungul întregii sale existenŃe cu oraşul Craiova20, unde urmează clasele primare, gimnaziul şi cursurile Şcolii Centrale, azi Colegiul NaŃional Carol I21, unde a fost coleg şi prieten cu Titu Maiorescu. Dând dovadă de o inteligenŃă sclipitoare, s-a remarcat încă de la început ca învăŃăcel şi şi-a îndreptat atenŃia în mod special asupra studiului limbii latine şi istoriei. Va lua şi lecŃii private de caligrafie şi desen de la marele om de cultură Constantin Lecca, acesta având o mare influenŃă asupra sa pe linie editorial gazetărească22. Îşi va definitiva studiile la Cole-giul „Sf. Sava” din Bucureşti, în cadrul căruia, după absolvire, va fi numit profesor de limbi clasice23, iar începând cu anul 1850 va studia la Viena dreptul şi filologia intrând în contact „cu iluştrii reprezentanŃi ai vieŃii ştiinŃifice, care şi-au pus amprenta asupra conduitei sale viitoare”24.

Elev fiind la prestigiosul colegiu bucureştean, a fost atras de evenimentele care au avut loc în timpul RevoluŃiei paşoptiste. Acest lucru ne este dovedit şi de o veche mono-grafie a comunei Zătreni, judeŃul Vâlcea, scrisă de Matei Copoeru, în care este menŃionat împreună cu Ion Râureanu şi alŃi colegi ca fiind cei care au ascuns arme în pivniŃele liceului

20 Dorina Nichifor, Gheorghe ChiŃu – Reprezentant al liberalismului modern din România, Editura Sitech, Craiova, 2009, p. 37-38. 21 Colegiul NaŃional Carol I este considerat cel mai vechi aşezământ didactic din Oltenia. A avut drept profesori pe I. Maiorescu, Gh. Pleşoianu şi C. Lecca şi a făcut parte dintr-o generaŃie care a dat Ńării noastre personalităŃi puternice ca Gheorghe Magheru, V. Boierescu, G. Vernescu sau Titu Maiorescu. 22 Apud Dorina Nichifor, Gheorghe ChiŃu – Reprezentatnt al libera-lismului modern din România, Editura Sitech, Craiova, 2009, p. 40. 23 C.M. Ciocazan, Gheorghe ChiŃu, în „Arhivele Olteniei”, nr. 1/ 1922, p. 43. 24 Dorina Nichifor, Gheorghe ChiŃu – Reprezentant al liberalismului modern din România, Editura Sitech, Craiova, 2009, p. 44.


pentru a le da revoluŃionarilor25. Tot în aceşti ani a avut loc ascensiunea şi individualizarea liberalismului26 la nivel naŃio-nal, curent pe care Gheorghe ChiŃu l-a îmbrăŃişat alături de Emanoil Chinezu şi Eugeniu Carada. Ideile liberale ale epocii au fost promovate în diverse publicaŃii, între care şi ziarul „NaŃionalul” la apariŃia, redactarea şi distribuirea căruia tână-rul politician oltean, împreună cu alŃi intelectuali, a contribuit personal. În satele judeŃului Dolj, orator şi om de acŃiune, ChiŃu a popularizat şi explicat ConstituŃia, a clarificat decretele Guvernului provizoriu, a organizat şi înfiinŃat garda naŃională din Craiova27, a pregătit alegerile pentru Adunarea Constituan-tă, activitatea sa propagandistică reprezentând o contribuŃie importantă adusă mişcării paşoptiste din Oltenia.

Întors de la Viena, se va înscrie în clubul liberalilor confir-mând astfel convingerile sale politice28 şi împreună cu alŃi paşoptişti a participat la pregătirea şi realizarea Unirii din anul 1859, făcând parte din Comitetul unionist de la Craiova, dar mai ales iniŃiind şi conducând cea mai importantă publicaŃie unionistă din Oltenia „Vocea Oltului”, devenită ulterior „Oltul”29.

Gheorghe ChiŃu se va remarca şi în activitatea judecă-torească reuşind să valorifice cu succes cunoştinŃele dobândite în anii în care a studiat dreptul la Viena. Jurist cu notorietate în timpurile sale, a fost preşedintele Tribunalului Comercial,

25 Ibidem. 26 Acum sunt puse bazele programului social-politic, economic şi naŃional. 27 FormaŃiunea a beneficiat de aprecierea generalului Gheorghe Magheru. 28 Membru fondator al Partidului NaŃional Liberal şi adept al disciplinei de partid, Gheorghe ChiŃu va rămâne în permanenŃă lângă Ion C. Brătianu indiferent de fricŃiunile ce au avut loc în cadrul parti-dului. Drept urmare, va fi promovat în funcŃii ministeriale de către acesta prin numirea sa ca Ministru Cultelor şi InstrucŃiunii Publice (24 iulie 1876 – 31 octombrie 1878) şi mai apoi Ministru de Interne (1 august 1882 – 23 iunie 1884), de fiecare dată reuşind să se ridice la nivelul aşteptărilor şi a misiunilor dificile pe care şi le asumase. Alte ministere conduse de acesta au fost cel de justiŃie şi de finanŃe. 29 Dorina Nichifor, op. cit., p. 76.


procuror al CurŃii de Apel şi avocat, izbutind să se remarce în procese care susŃineau cauzele celor simpli sau ale instituŃiilor religioase ori de învăŃământ.

La 31 martie 1864, ca urmare a promulgării legilor administrative Legea pentru organizarea comunelor urbane şi rurale şi Legea pentru înfiinŃarea consiliilor judeŃene în Ńara noastră au luat naştere comunele, fosta instituŃie a Magistratului şi-a schimbat numele în primărie, iar Sfatul Magistrului în Consiliu Comunal30. Ca urmare a activităŃilor sale politice şi a notorietăŃii sale, în acelaşi an, Gheorghe ChiŃu a fost numit primar devenind astfel primul primar al Craiovei. Punerea sa în funcŃie a fost făcută printr-un ordin de numire semnat de Mihail Kogălniceanu31 cu care ChiŃu a avut o relaŃie specială de amiciŃie32. Ca primar a fost interesat de viaŃa urbei susŃinând cultura33, învăŃământul, sănătatea, biserica, Garda civică, aprovizionarea ritmică a populaŃiei cu produse de strictă necesitate şi în condiŃii igienico-sanitare normale34. ExperienŃa de primar îi va fi folositoare lui Gheorghe ChiŃu în activităŃile sale ulterioare de parlamentar şi ministru.

Atras de ideile liberal-radicale şi fruntaş al Clubului libe-ral-radical din Craiova35, se va îndepărta de politica lui Cuza şi va susŃine instaurarea dinastiei străine, pentru ca în perioada următoare să facă parte activ din viaŃa politică a vremii.

În demersul nostru ştiinŃific nu ne vom opri numai asupra activităŃii sale politice, unde a reuşit să se remarce în dezba-terile iniŃiativelor din Parlamentul României ca aparŃinător al grupului liberalilor-radicali, permanent în preajma lui Ion C. Brătianu, căruia i-a susŃinut ideile, ci vom încerca să eviden-

30 Ibidem, p. 90. 31 C.M. Ciocazan, op. cit., p. 45-46. 32 Tudor Nedelcea, În calitatea sa de procuror general al CurŃii de Apel Craiova, Gheorghe ChiŃu a participat la procesul dintre familiile Macedonski şi Lupu pentru moşia din Pometeşti, în „EdiŃie specială”, Craiova, 6 iulie 2008. 33 Va susŃinea Teatrul NaŃional din Craiova atunci când s-a încercat punerea acestuia sub sechestru. 34 Dorina Nichifor, op. cit., p. 94. 35 Ibidem, p. 121.


Ńiem şi prodigioasa activitate întreprinsă de acesta în reformarea sistemului de învăŃământ din Ńara noastră, cu precădere în vremea când a activat ca Ministru al Cultelor şi InstrucŃiunii Publice. Socotit un adevărat precursor al reformelor haretiene, a avut un rol însemnat în procesul de dezvoltare a învăŃământului şi culturii româneşti, a contribuit hotărâtor la înfiinŃarea de numeroase şcoli în Oltenia şi în Ńară, prin activitatea sa la şcoala românească reuşind să facă un important pas înainte. Legea instrucŃiunii publice36 din anul 1864 a pus bazele învăŃământului românesc, însă legile ulteri-oare, la care şi-a adus contribuŃia şi Gheorghe ChiŃu din func-Ńiile deŃinute, au avut darul de a dezvolta sistemul de învăŃă-mânt prin instituirea gratuităŃii şi obligativităŃii învăŃă-mântului primar, prin organizarea învăŃământului secundar în două trepte – gimnaziul şi liceul, în UniversităŃi s-au introdus categorii de învăŃământ superior ce nu existau, a fost organizat învăŃământul etnic, profesional şi special, a fost iniŃiată reŃea-ua învăŃământului public şi a fost oferit cadrul juridic pentru dezvoltarea învăŃământului particular37. Gheorghe ChiŃu şi-a pus amprenta în mod hotărâtor asupra şcolii şi societăŃii româneşti, iar contribuŃia sa la aşezarea, organizarea şi struc-turarea învăŃământului a influenŃat direct cursul reformelor şcolare şi sociale de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. A activat neîncetat în sprijinul şcolii oltene de ale cărei lipsuri şi-a dat seama după întoarcerea de la Viena, când a intrat în contact cu realităŃile lumii doljene. Discipol al profesorului I. Maiorescu, care şi-a adus un aport important la organizarea învăŃământului românesc din fruntea Eforiei InstrucŃiunii Publice şi care concepea şcoala ca factor de progres, ChiŃu a văzut şcoala românească ca un mijloc de for-mare a conştiinŃei politice a cetăŃenilor38, iar rolul învăŃătoru-lui considera că e acela de a lumina mintea poporului şi de a-l face să înŃeleagă necesitatea unei societăŃi avansate39. Într-un

36 Prima lege şcolară a statului român. 37 Dorina Nichifor, op. cit., p. 243-244. 38 Ibidem, p. 245. 39 Ibidem, p. 246


discurs în Camera DeputaŃilor susŃinea că trebuie „a căuta să înfiinŃăm şcoli şi să facem ca poporul nostru când va forma o majoritate să nu mai fie decât o majoritate formată din oameni care îşi cunosc pe deplin drepturile lor şi care sunt pătrunşi de datoriile lor”40.

Potrivit Legii InstrucŃiunii din anul 1864, Consiliul JudeŃean Dolj în frunte cu Gheorghe ChiŃu şi alŃii au decis, în anul 1869, înfiinŃarea Şcolii Normale de la Craiova, după modelul Şcolii Normale din Bucureşti41, şi înzestrarea sa cu material didactic. De asemeni, a contribuit la înfiinŃarea Şcolii de Meserii în care a învăŃat Constantin Brâncuși şi care, în semn de omagiu pentru iniŃiatorul ei, i-a modelat un bust de lut, ulterior acesta pierzându-se42. Azi această şcoală fiinŃează sub numele de Colegiul National C-tin Brâncuși. În anul 1877, tot la Craiova, pe când era ministru al învăŃământului, îşi va deschide porŃile şi Şcoala de ComerŃ, care alături de Şcoala Agricolă de la Balta Verde, cu acelaşi iniŃiator, vor dezvolta reŃeaua şcolilor speciale craiovene care au participat hotărâtor la formarea învăŃătorilor, comercianŃilor şi agricultorilor indispensabili programului economic, social şi cultural al Ńării şi a căror funcŃionalitate s-a dovedit a asigura ani în şir necesităŃile comerŃului în curs de dezvoltare din România43. Grigore Tocilescu, făcând referire la aceste realizări menŃiona: „Aceste şcoli admirabile care fac din Craiova o cunună a învăŃământului public, liceu, gimnaziu, şcoala militară, şcoli normale, profesionale, primare, internate şi externate de fete, nu sunt opera în mare parte şi nu se datoresc iniŃiativei şi stăruinŃei Marelui Oltean uitat şi pierdut în cimitirul Sineasca?”44.

Ca Ministru al InstrucŃiunii Publice şi Cultelor, Gheorghe ChiŃu şi-a pus amprenta în mod decisiv asupra dezvoltării 40 Apud Dorina Nichifor, op. cit., p. 245. 41 DirecŃia JudeŃeană a Arhivelor NaŃionale Dolj, fond Prefectură, d. 30/ 1870, f. 32. 42 Pierderea bustului realizat de C-tin Brâncuşi lui Gheorghe ChiŃu reiese dintr-un catalog al operelor sale. 43 Dorina Nichifor, op. cit., p. 247-248. 44 Cuvântarea lui Grigore Tocilescu, p. 18-19.


învăŃământului şi societăŃii româneşti prin înfiinŃarea unui număr mare de şcoli urbane şi rurale în toată Ńara, şcoli nor-male în care cadrele didactice îşi însuşeau cunoştinŃe de peda-gogie adecvate sistemului de învăŃământ din acea perioadă, precum şi înzestrarea lor cu material corespunzător şi acor-darea de burse elevilor cu merite deosebite pentru a putea studia în străinătate. A sprijinit studenŃii români de peste hotare45, a contribuit la dezvoltarea învăŃământului superior şi a şcolilor româneşti din afara graniŃelor, la extinderea învăŃământului profesional, reorganizarea învăŃământului rural, a introdus gradaŃiile pentru cadrele didactice precum şi sancŃionarea celor care nu corespundeau misiunii de dascăl. A fost considerat părintele Proiectului de lege pentru numirea profesorilor la gimnazii, şcoli profesionale, licee şi facultăŃi46, proiect care a fost înaintat Camerei DeputaŃilor la 27 aprilie 1877 (24 de articole), iar în atenŃia Senatului a intrat la 19 februarie 1879. Deşi a fost amânată dezbaterea sa ca urmare a Războiului de IndependenŃă, proiectul iniŃiat de ChiŃu a reuşit să reglementeze admiterea cadrelor în funcŃie de prestaŃia din concurs, iar concursul se desfăşura după reguli naŃionale. Drept urmare, a avut loc o infuzie de cadre didactice tinere ce proveneau din mediul autohton, tineri care şi-au desăvârşit studiile fie în România, fie în străinătate. De numele lui se leagă şi Proiectul de lege pentru patronatele, inspectoratele şi eforiile şcolare47 care ar fi avut drept scop stabilirea coor-donatelor serviciului de inspecŃie şcolară şi descentralizarea învăŃământului. Proiectul a declanşat ample discuŃii, motiv pentru care a fost retras.

În calitate de ministru, ChiŃu a susŃinut Şcolile model pentru fete şi s-a preocupat de înfiinŃarea în fiecare judeŃ a unei astfel de unităŃi de învăŃământ, în anul 1878 fiind înfiinŃate 11 unităŃi în judeŃele „unde se aflau mai multe orfane

45 Printre studenŃii români care studiau în străinătate şi au fost susţinuţi de ChiŃu se numără Spiru Haret şi Gr. Tocilescu, acesta a primit o mărire a bursei putând astfel să-şi termine studiile la Viena. 46 Dorina Nichifor, op. cit., p. 256. 47 „Monitorul Oficial”, nr. 6 din 3 ianuarie 1877, p. 202.


de militari”48. Drept urmare au fost trimise la studii, în străi-nătate, mai multe tinere49, s-a mărit cifra institutoarelor obŃi-nându-se mărirea numărului de cadre didactice feminine, iar învăŃământul pentru fete s-a regăsit în mai multe dezbateri parlamentare.

De activitatea lui Gh. ChiŃu se leagă şi elaborarea regula-mentelor şcolare Regulamentul pentru igiena internaŃilor şi internelor de ambele sexe, dependente de Ministerul Cultelor din 30 martie 1877 şi Regulamentul pentru învăŃătura lucru-lui de mână în şcolile primare de fete din 22 martie 1878, înfiinŃarea la Bucureşti a SocietăŃii corpului didactic de toate gradele din România şi Societatea pentru învăŃătura popo-rului român50.

A intrat în contact cu mai marii culturii româneşti şi a sprijinit necondiŃionat învăŃământul universitar din România prin înfiinŃarea mai multor catedre, printre care şi Catedra de Istorie Antică şi Epigrafie la Facultatea de Litere din Bucureşti, curs pe care Tocilescu l-a inaugurat în anul 188151.

Ca urmare a activităŃii sale prodigioase, chiar daca nu şi-a găsit întotdeauna sprijin în epocă, lui Gheorghe ChiŃu i-au fost recunoscute meritele în dezvoltarea şi organizarea învăŃămân-tului românesc prin alegerea sa ca membru titular52 în Academia Română la 17 iunie 187953, instituŃie pe care o spri-jină în obŃinerea a două fonduri importante, unul dintre ele purtându-i numele.

48 DirecŃia Generală a Arhivelor Militare Bucureşti, fond Ministerul InstrucŃiunii Publice şi Cultelor, d. 110/ 1877, f. 3. 49 La Craiova, la Şcoala Centrală de Fete, ChiŃu a aprobat prelungirea sau acordarea unui număr mai mare de burse; Vezi DirecŃia Generală a Arhivelor Militare Bucureşti, fond Ministerul InstrucŃiunii Publice şi Cultelor, d. 78/ 1877, f. 1-47. 50 Dorina Nichifor, op. cit., p. 289. 51 Ibidem, p. 291.. 52 A fost iniŃiatorul proiectului prin care Societatea Academică a devenit Academia Română. 53 http:// www.acad.ro/ membri_ar/ membri_c.htm (accesat la 28.10.2013)


Deşi este amintit mai puŃin decât alte personalităŃi ale vremurilor sale, Gheorghe ChiŃu este o personalitate remar-cabilă care a contribuit hotărâtor la dezvoltarea societăŃii româneşti şi care a dat învăŃământului din Ńara locul pe care îl merita. La comemorarea morŃii sale, Tocilescu menţiona „Gheorghe ChiŃu nu poate să fie uitat, nu trebuie sa fie uitat, pentru că nu se uită părintele şcolii, cel care, ca dascăl, ca deputat, ca ministru a arătat atâta grijă, atâta râvnă şi iubire pentru ale învăŃământului de toate gradele”54.

54 Cuvântarea lui Grigore Tocilescu, p. 25.


Maria ChiŃu sau despre provocarea de a traduce aproape integral, în sec.

XIX, Divina Comedie în limba română

Nicoleta Călina

Maria ChiŃu is the first one who translated into Romanian the entire Inferno and Purgatorio from the „Divina Commedia” of Dante Alighieri. When we speak of Maria ChiŃu, we think about a strong human personality, endowed with a vast culture and spirit, with a huge desire of encyclopedic knowledge about the Italian life in all its aspects: political, cultural, social, literary, artistic. She was the initiator, for years and years, of many ample local cultural events; she organized, also, exhibitions, theater and musical evenings. Key words: Maria ChiŃu, Divina Commedia, Dante, translation, Craiova

Craiova are un loc aparte în destinul românesc al lui

Dante. În acest oraş au fost publicate, în 1883 şi 1888, primele traduceri integrale în limba română ale Infernului şi Purgatoriului lui Dante Alighieri, după ce Ion Heliade Rădulescu şi Aron Densuşianu traduc doar fragmente din am-pla capodoperă a literaturii universale. Ele aparŃin scriitoarei Maria P. ChiŃu, (1846-1930) – soŃia avocatului Petre ChiŃu şi mama Lucillei ChiŃu – bună cunoscătoare a limbii şi literaturii italiene.

De numele acestei familii se leagă dezvoltarea unor instituŃii şi forme de cultură: înfiinŃarea unor publicaŃii, tipo-grafii, şcoli. Petre ChiŃu, soŃul acesteia şi fratele lui, Gheorghe ChiŃu (primar şi ministru, personalitate marcantă a Craiovei din cea de-a doua parte a secolului XIX), a fost el însuşi un


mare admirator al civilizaŃiei şi culturii italiene. Acesta l-a invitat pe sculptorul Ettore Ferrari pentru a comanda execu-tarea unei statui a lui Ovidiu. Ca un omagiu adus familiei ChiŃu, Ferrari va sculpta şi busturile celor doi soŃi.

O serie întreagă de traducători şi-au încordat puterea minŃii şi îndemânarea talentului, în echivalarea acestei capodopere a literaturii universale, limba română fiind una din limbile în care Divina Comedie a fost cel mai bine reprezentată în ceea ce priveşte traducerile. Cultura română s-a îmbogăŃit cu o întreagă pleiadă de versiuni ale Divinei Comedii, tălmăcite de oameni de cultură sau poeŃi care s-au străduit să dea o variantă cât mai aproape de înŃelesul şi măiestria originalului; acest exerciŃiu s-a manifestat foarte diferit în cadrul fiecărei generaŃii literare55. Meritul primei generaŃii este acela de a familiariza cititorul român cu lumea poetică dantescă.

Revenind la traducătorii craioveni, precizăm că între 1932 şi 1934 au apărut cele trei volume ilustrate ale traducerii în proză a lui Alexandru Marcu, iar la Editura Ramuri, imediat după cel de-al doilea Război Mondial, a apărut traducerea în versuri a Infernului56 – realizată de Ion A. łundrea, un medic din perioada interbelică. La 35 de ani de la moartea traducă-torului apărea, tot la Craiova, versiunea lui Giuseppe Cifarelli. Prin urmare, trei importanŃi traducători români sunt din Craiova: Maria ChiŃu, Alexandru Marcu şi Savin Badea.

Când vorbim de Maria ChiŃu, vorbim despre o puternică personalitate umană, înzestrată cu o vastă cultură, spirit enciclopedic şi posesoare a unei dorinŃe de cunoaştere a vieŃii italiene sub toate aspectele ei: politice, culturale, sociale, literare, artistice57. IniŃiatoarea, ani de-a rândul, a unor vaste opere culturale locale, ea a organizat expoziŃii, manifestări 55 Raluca Tomi, Una traduttrice meno conosciuta di Dante: Maria Chitu e gli echi europei delle sue traduzioni della Divina Commedia, în „Historical yearbook”, Bucureşti, vol. VII, 2010, p. 78. 56 Alexandru Laszlo, Ovidiu Pecican, Prin pădurea întunecată. Dialoguri despre Dante. Al doilea dialog, Bucureşti, Editura Vinea, 2011, p. 20. 57 Despina Teodorescu, Femei din trecutul Olteniei, în „Oltenia”, Craiova, 1943, p. 367.


teatrale şi serate muzicale. Pe lângă acestea, a făcut parte din conducerea „SocietăŃii pentru asistenŃa studenŃilor universitari doljeni”58, a sprijinit mişcarea literară locală şi a colaborat la rubricile literare ale publicaŃiilor craiovene.

După cum menŃionam în deschiderea lucrării noastre, Maria P. ChiŃu publică traducerea integrală a Infernului59 în 1883 şi a Purgatoriului60 în 1888, la Tipografia Samitca din Craiova61. Purgatoriul va fi mai bogat în note şi, în acelaşi timp, se va resimŃi prezenŃa criticii danteşti contemporane ei cu Maria ChiŃu62. Cele două traduceri vor intra şi în fondul bibliotecilor Vaticanului63, unde erau acceptate lucrări numai cu avizul unor cărturari de seamă64 şi ale următoarelor biblioteci: Biblioteca comunale „Luciano Benincasa” – Ancona, Biblioteca di Casa Carducci – Bologna, Biblioteca Umanistica „Lettere” – Università degli studi di Firenze, Biblioteca civica „Berio” – Genova, Biblioteca nazionale „Vittorio Emanuele III” – Napoli, Biblioteca del Centro interdipartimentale di servizi di Palazzo Maldura dell’Università degli studi di Padova, Biblioteca del Centro dantesco – Ravenna, Biblioteca comunale „Classense” – Ravenna, Biblioteca romana dell’Archivio storico capitolino – Roma, Biblioteca Angelica – Roma, Biblioteca del Ministero delle infrastrutture e dei trasporti „Settore infrastrutture” – Roma, Biblioteca storica del Ministero dell’economia e delle finanze – Roma, Biblioteca Centrale Giuridica – Roma, Biblioteca dell’Accademia delle scienze – Torino.

58 Ion Pătraşcu, Divina Comedie în româneşte, în „Ramuri”, Craiova, 1965, nr. 5. 59 Dante Alighieri, Divina Comedie. [I.] Infernul, traducŃiune de Maria P. Chitiu, Tipografia Samitca, Craiova, 1883 (traducere nerimată). 60 Dante Alighieri, Divina Comedie. II. Purgatoriul, traducŃiune de Maria P. Chitiu, Tipografia Samitca, Craiova, 1888 (traducere nerimată). 61 Rosa del Conte, Maria Chiţu, in Enciclopedia Dantesca, Treccani, Roma, 1970, p. 396. 62 Raluca Tomi, op. cit., p. 79. 63 Alexandru Firescu, Ion Pătraşcu, ProeminenŃe oltene. Familia ChiŃu, Editura AIUS, Craiova, 2001, p. 106. 64 Cristinela Lavinia Cîmpeanu, Maria P. ChiŃu, în „Curierul Primăriei Municipiului Craiova, An 3, 134 (10 iulie 2000), p. 2.


Aceste prime versiuni de traducere ale divinului poem Ńin mai degrabă de specificul istoriei noastre culturale.65 În opinia lui Umberto Eco66, e greu sau chiar imposibil de stabilit o ierarhie între mai multe versiuni ale aceleiaşi opere literare, întrucât fiecare traducere îşi are propriile sale calităŃi: una e mai fidelă, alta e mai frumoasă, alta e mai sârguincioasă, alta e mai necesară pentru un anumit moment istoric ş.a.m.d. Nu poate fi instituită – şi ar fi oricum inutilă – o apreciere ierarhizată în acest domeniu de activitate.

Paradoxal, dar în spaŃiul românesc, transpunerea în limba română a textului din patrimoniul marii literaturi universale nu a avut foarte mare răsunet la acea vreme. Marele filolog Bogdan Petriceicu Haşdeu este cel care ne semnalează pentru prima dată această traducere, fiind mult mai cunoscută şi preŃuită în Italia.

Rosa del Conte vorbeşte şi ea în cuvinte elogioase la adre-sa traducerii Mariei ChiŃu. Face referire la faptul că aceasta a publicat, într-o elegantă ediŃie de tipografie, înnobilând-o cu ornamente şi viniete, traducerea completă – în proză şi însoŃită de note – prima cantică (Infernulŭ, Craiova 1883), care a fost urmată, la o distanŃă de cinci ani, de Purgatoriu (Purgatoriulŭ, Craiova, 1888). Versiunea Paradisului, deşi anunŃată, nu a văzut niciodată lumina tiparului, spune aceasta. „O acŃiune temerară, în care s-a aventurat această femeie cu intelect puternic, din mijlocul burgheziei intelectuale a unui oraş de provincie. Datorită ei, o viziune unitară a poemului – cunoscut până atunci în România doar prin fragmente – a devenit posibilă”67, sunt cuvintele Rosei del Conte. Tot ea subliniază avantajul acestei ediŃii care reproducea şi textul în limba italiană la subsol, iar cuvântul poetului se adresa direct cititorului în autenticitatea sa, prin intermediul comparaŃiei cu 65 Alexandru Laszlo, Ovidiu Pecican, Prin pădurea întunecată. Dialoguri despre Dante. Al doilea dialog, Editura Vinea, Bucureşti, 2011, p. 21. 66 Umberto Eco, A spune cam acelaşi lucru. ExperienŃe de traducere, Polirom, Iaşi, 2008. 67 R. del Conte, Dante in Romania, in Dante nel mondo, Firenze, 1965, p. 373.


versiunea în proză. „Această proză”, spunea ea, „în care tensiunea lirică ce sprijină versul lui Dante este eliberată, are meritul unei pătrunderi deosebit de exacte a textului, atât în ceea ce priveşte structura sintactică, cât şi cea lexicală: printr-o apropiere de text extrem de fidelă, pe calea neologismelor, până la adoptarea unor forme autentice italiene, pe care limba română a refuzat să le asimileze.”68

Această traducere, precizează Rosa del Conte, a oferit vitala alimentare cu idealităŃi danteşti a generaŃiilor de tineri. Ea a ser-vit drept stimul pentru alŃi traducători, care au adoptat uneori – şi, desigur, perfecŃionat – propuneri interpretative implicite acestei versiuni69. Cu toate că a tradus şi Paradisul, nu l-a mai publicat, pentru că, între timp, i-a murit fiica poetă, Lucilla ChiŃu.

AnumiŃi critici consideră traducerea Mariei ChiŃu ca fiind influenŃată de concepŃia lui I. H. Rădulescu, cum ar fi Mihail Strajan70 şi că ar fi avut drept intermediar şi o traducere fran-ceză, după câte se pare, cea a lui F. R. de Lamennais şi că notele au ca sursă principală de informaŃie volumul Manuale Dantesco, al lui Iacopo Ferrazi, căruia îi este şi dedicată tradu-cerea. Urmând exemplul unor ediŃii străine, fiecare cânt era precedat de un mic rezumat.

Ziarul craiovean „CarpaŃii” consideră această frumoasă tălmăcire a versului dantesc drept „o unicitate”71. Şi Anghel Demetrescu72 în „VoinŃa naŃională”, publicaŃie craioveană, remarcă: „ne simŃim fericiŃi a ceti Divina Comedie în tradu-cerea doamnei Maria P. ChiŃu. (…) Prin forma traducerii, a tălmăcirii, Maria P. ChiŃu depăşeşte alte lucrări de acelaşi gen apărute la noi sau chiar în străinătate.”73

68 R. del Conte, op. cit., p. 374. 69 R. del Conte, op. cit., p. 375. 70 Mihail Strajan, Despre Dante, în „Convorbiri literare”, XXIV (1890), iulie, p. 29. 71 Florea Firan, De la Macedonski la Arghezi, Editura Scrisul Românesc, 1975, p. 114. 72 Anghel Demetrescu, La Divina Commedia. Inferno, traducerea de doamna Maria P. ChiŃu în „VoinŃa NaŃională”. 73 Cristinela Lavinia Cîmpeanu, Maria P. ChiŃu, în „Curierul Primăriei Municipiului Craiova, An 3, 134 (10 iulie 2000), p. 2.


Nu au lipsit nici remarcile mai puŃin măgulitoare ale lui Titus Pârvulescu şi Dumitru D. Panaitescu care au minimalizat meritul de pionierat şi celelalte calităŃi ale textului tradus, dar mai ales cel didactic – despre care traducătoarea însăşi vorbea – al transpunerii în limba română a Mariei ChiŃu, de a pune la dispoziŃia cititorului român traducerea integrală a celor două cantiche, introducând, astfel, cititorul român în lumea culturii trecenteşti a peninsulei şi a minunatei capodopere danteşti, chiar şi după mai bine de jumătate de mileniu. În opinia lor, „Maria ChiŃu nu era poetă şi traducerea ei, deşi surprinzător de exactă, era departe de a reda magia poeziei danteşti”74.

Traducătoarea chiar face precizarea: „Cu această preo-cupare, mai mult didactică decât literară, am tradus Infernul şi Purgatoriul, în a căror tipărire tipografia Samitca a pus o grijă şi un Ńel fără pereche”75.

Datorită textului bilingv, Divina Comedie în traducerea Mariei ChiŃu va fi introdusă în şcoli.76 Ea are meritul de necontestat de a fi înlesnit primele acte de pătrundere a poeziei italiene în conştiinŃa românească. Aceasta nu este o simplă tra-ducere, ci este însoŃită de un metatext impresionant: este completată de „note şi notiŃe din diferiŃi comentatori”, aşa cum remarcăm pe prima pagină a volumului, de o foarte utilă prefaŃă redactată de traducătoare şi intitulată „NotiŃe asupra lui Dante”, iar la subsolul acesteia se află şi terŃinele danteşti, cititorul putând astfel să aibă informaŃii şi despre textul sursă. Fiecare cânt este însoŃit şi de un rezumat şi de note ample, detaliate.

În general, versiunea traducătoarei craiovene a primit recenzii favorabile la momentul respectiv şi nu numai. Criticii au subliniat faptul că traducerea în proză nu putea să redea întocmai delicateŃea, geniul şi savoarea poetului florentin, dar în acelaşi timp, au apreciat acurateŃea, fidelitatea acesteia.77 Este adevărat că limbajul ei este încărcat de italienisme, dar 74 Titus Pârvulescu, Dumitru D. Panaitescu, Dante în România, în „Studii despre Dante”, E.P.L.U., Bucureşti, 1965, p. 365. 75 C.S. FăgeŃel, Figuri discrete din viaŃa culturală a Craiovei, în „Ramuri”, XXXI, Craiova, 1939, nr. 3-4, p. 57. 76 Raluca Tomi, op. cit., p. 81. 77 Idem, p. 89.


acest lucru nu diminuează valoarea prezenŃei versiunii în cultura noastră. Din punctul nostru de vedere, cele mai mari calităŃi ale traducerii doamnei Maria ChiŃu sunt fidelitatea faŃă de text, dar mai ales necesitatea acesteia, aducând o imensă contribuŃie la dezvoltarea dimensiunilor culturale şi didactice ale învăŃământului românesc.

BineînŃeles că nu putem vorbi de exigenŃele de care tradu-cători ca George Coşbuc78 – şi mai ales Eta Boeriu – au Ńinut seama, transpunând tot în terŃine endecasilabice, asemeni marelui florentin: respectarea măsurii şi a structurii, exigenŃe ce descurajează orice artist al cuvântului, obligatoriu posesor de talent literar. În 1895, la Craiova, George Coşbuc va vedea tra-ducerea Mariei ChiŃu, text ce-l va ajuta la propria sa traducere.

Referitor la traducerile parŃiale de până la cea a Mariei ChiŃu, Coşbuc scria: „Într-o dare de seamă asupra primei ediŃii a acestei opere, domnul Ovid Densuşianu afirmă („ViaŃa Nouă”, dec. 1924) că Dante nu poate fi tradus în întregime şi că o ediŃie limitată la cânturile mai cunoscute, legate între ele printr-un rezumat al poemului, ar fi fost mai nimerită şi ar fi avut, pe deasupra, avantajul de a-mi uşura sarcina. Să-mi fie îngăduit a nu fi de părerea ilustrului meu coleg. Nu! Publicul român merita să i se dea Dante în întregime, Dante, care nu se poate reduce la câteva cânturi, cum socotea Bettinelli şi în genere critica seco-lului al XVIII-lea, dar care iese în întregime în măreŃia lui, numai din întregul conŃinut al poemului nemuritor”79.

Transpunerea în limba română a poemului dantesc a avut mult mai amplu răsunet, însă, în Europa. Traducerea a fost apreciată în primul rând în mediul cultural italian, unul dintre susŃinătorii acestei traduceri fiind dantologul G. A. Scartazzini. Iacopo Ferrazzi va fi un alt erudit care va elogia apariŃia acesteia, despre care vom vorbi în cele ce urmează.

Din scrisorile păstrate la secŃiunea „Manuscrise” a Academiei Române, respectiv din corespondenŃa purtată de doamna Maria P. ChiŃu cu personalităŃi ale lumii culturale

78 Idem, p. 84. 79 George Coşuc, Dante şi epoca sa, apud Dante Alighieri, Divina Comedie, în traducerea lui George Coşbuc, Polirom, Iaşi, 2000, p. 60.


italiene şi nu numai, reiese că a cunoscut valoroase perso-nalităŃi culturale şi politice italiene: sculptorul Ettore Ferrari, G. A. Scartazzini. Iacopo Ferrazzi, Mario Mandalari, alături de care şi scrie articolul „Il concetto dell’unità politica in Dante Alighieri”, publicat în 1895, în „Giornale Dantesco”80 şi mulŃi alŃii, pe care-i vom aminti în cele ce urmează.

Din această corespondenŃă o amintim şi pe cea cu publi-cistul Bruto Amante, care i-a scris Mariei ChiŃu după ce a aflat de la Bogdan Petriceicu Haşdeu despre transpunerea în româ-nă a primei părŃi a capodoperei şi care i-a cerut un volum. Acesta şi-a exprimat inclusiv dorinŃa de a vizita Craiova şi de a se cunoaşte personal. Tot acest publicist a invitat-o pe tradu-cătoare la o conferinŃă la Roma exprimându-şi interesul pentru apariŃia celei de a treia părŃi a Divinei Comedii, Paradisul. 81

Prin intermediul acestuia, intră în legătură cu Giuseppe Jacopo Ferrazzi, un foarte cunoscut critic, care îi scrie în termeni elogioşi, numind-o „fiica mea întru Dante”.82

Întrucât Maria ChiŃu fusese îndrumată pe parcursul acestei traduceri de către Ferrazzi, mai ales în ceea ce priveşte indicaŃiile bibliografice, aceasta i-a dedicat traducerea Purga-toriului: „Memoriei bunului şi ilustrului seu amic abatelui G. Jacopo Ferrazzi, autorulu manualelui dantescu în semnu de veneraŃiune traducătorea dedică acésta lucrare”83.

Acelaşi Ferrazzi îi va scrie ulterior profesorului Gaetano Valenziano Vidal, de la Universitatea din Barcelona, amintind numele traducătoarei şi lui Adolfo Mussafia, profesor la Universitatea din Viena. Primind cărŃile, Profesorul Mussafia îi mulŃumeşte Mariei ChiŃu, admirând frumuseŃea şi fidelitatea versurilor şi menŃionând faptul că ambele naŃiuni îi datorează mulŃumiri84.

80 Maria P. Chitiu, Mario Mandalari, Il concetto dell’unità politica in Dante Alighieri, în „Giornale Dantesco”, anno 2 (1895), pp. 441-443 81 Raluca Tomi, op. cit., p. 90. 82 Idem, p. 91. 83 Dante Alighieri, Divina Comedie. II. Purgatoriul, traducŃiune de Maria P. Chitiu, Samitca, Craiova, 1888. 84 Raluca Tomi, op. cit., p. 86.


Tot în Italia, vestea traducerii versului dantesc în limba română îi aduce o mare onoare: aceea de a face parte, în 1905, din Dictionnaire international des écrivains du monde latin, de Angelo de Gubernatis.

O altă personalitate a lumii literare italiene,85 cu care de data aceasta Maria ChiŃu a şi colaborat la scrierea unui articol despre ideile politice ale lui Dante, este Mario Mandalari, pro-fesor la Universitatea din Catania, pe care îl cunoaşte de la Bruto Amante. Mario Mandalari îi trimisese traducerea Purgatoriului – făcută de traducătoarea română – unuia din cei mai buni cunoscători şi comentatori ai operelor danteşti, autorului Enciclopediei Danteşti, lui Giovanni Andrea Scartazzini. Tot Mandalari îi va trimite un exemplar din Purgatoriul în traducerea Mariei ChiŃu şi lui Paolo Boselli, ministru al ÎnvăŃământului Italian la sfârşit de secol XIX. Acesta îşi exprima entuziasmul legat de apariŃia traducerii: „Il professor Mandalari mi ha inviato le vostre traduzioni da Dante. Come ministro della Pubblica Istruzione e come italiano applaudo la vostra opera.”86

Mărturii despre activitatea Mariei ChiŃu vom afla şi de la Pasquale Buonincontro87, de la Francesco Macry Correale, director la „Rivista Contemporanea”, de la cunoscutul om de carte Leo S. Olschki, proprietar al unei prestigioase edituri florentine şi de la poetul sicilian Tomasso Canizzaro.

Guido Mazzoni, profesor la Universitatea din Padova îi scria, la rândul său, cu multă bucurie, mărturisind că este încântat de carte88. Tot entuziasmat de prezenŃa unei trans-puneri într-o altă limbă de provenienŃă latină este şi Pio Rajna, profesor la FlorenŃa şi dantolog, care îi mulŃumea traducă-toarei pentru volumul trimis.

Giuseppe Lando Passerini, important dantolog din secolul trecut îi cere Mariei ChiŃu informaŃii despre activitatea ei 85 Mario Mandalari, Il concetto dell’unità politica in Dante Alighieri, în „Giornale Dantesco”, anno 2, 1895. 86 Raluca Tomi, op. cit., p. 87. 87 Pasquale Buonincontro, Beatrice in Romania, I.U.O., Napoli, pp. 451-461. 88 Raluca Tomi, op. cit., p. 90.


literară, pentru a o putea include în volumul coordonat de el şi redactat alături de alŃi colaboratori, intitulat Dantisti e dantofili dei secoli XVIII e XIX89 şi în lucrarea Un decennio di bibliografia dantesca90.

Fireşte că în Italia ecoul a fost cel mai pregnant, dar vestea se răspândeşte şi în Austria şi-n Portugalia. Stau mărturie scrisorile primite de la diverşi oameni de cultură şi din aceste Ńări. În Austria este cunoscută prin intermediul lui Antonio Lubin, profesor la Universitatea din Graz, bun cunoscător şi critic al operei marelui florentin, care îşi exprima bucuria de a fi simŃit erudiŃia în cele două volume. În Portugalia, Maria ChiŃu a fost apreciată de Joaquin de Arango, căruia îi trimite cele două volume cu traducerea.

În spaŃiul cultural francez, Elena Văcărescu îşi exprimă sincera admiraŃie faŃă de activitatea traducătoarei craiovene. Din acelaşi spaŃiu vor veni cuvinte de sinceră admiraŃie din partea lui Lecomte de Nouy, Eugene de Boisel şi Charles Henry91.

Toată această corespondenŃă este mărturia profesionalis-mului, a responsabilităŃii cu care Maria ChiŃu a tratat tradu-cerea minunatului text în limba română. Din toate aceste scrisori rezultă interesul pe care aceasta l-a demonstrat faŃă de părerile experŃilor în critica dantescă.

Mai aproape de noi, Anna Barbieri făcea referire la valoa-rea istorică a traducerii, instituindu-se în punct de plecare pentru următoarele, dar şi la valoarea literară a acesteia, meritând a fi amintită92.

Traducerea textului dantesc a fost un bun prilej pentru Maria ChiŃu de a colabora şi în alte direcŃii. Pietro Bonettio îşi exprimase intenŃia de a publica poezii româneşti traduse în italiană sau studii despre poezia română modernă. 89 Giuseppe Lando Passerini, Dantisti e dantofili dei secoli XVIII e XIX. Contribuzione alla storia della fortuna di Dante, Firenze, presso la Direzione del «Giornale dantesco», Città di Castello, stab. tipo-lito-grafico di S. Lapi, 1901-1902. 90 G. L. Passerini, C. Mazzi, Un decennio di bibliografia dantesca (1891-1900), Ulrico Hoepli Editore, Milano, 1905. 91 Raluca Tomi, op. cit., p. 91. 92 Raluca Tomi, op. cit., p. 85.


Încheiem cu deosebit de calda prezentare a lui Traian Demetrescu, personalitate ce creionează subtil şi admirativ parcursul de traducător al Mariei ChiŃu:

„La intervale depărtate, D-na Maria P. ChiŃu a publicat două părŃi din „Divina Comedie”: Infernul şi Purgatoriul. – Amicii, cât şi cei cari au urmărit cu interes aceste lucrări îndelungi, aşteaptă acum: Paradisul. ApariŃia volumelor sus numite au avut caracterul deplin al unor evenimente literare, lipsite de zgomot şi reclame, neîntâmpinate de fanfarele critice, – ci liniştite, aproape modeste, dar de o modestie ce’şi avea măreŃia ei. Este de prisos să mai amintesc ce admiraŃii a deşteptat, traducătoarea în Italia, printre fanaticii lui Dante, şi câte omagii, câte onoruri i s’au adus, – încât numele său, puŃin cunoscut aici, se ilustrase deja acolo!

Dar desigur, nu gloria, – independentă tot d’auna de voinŃa noastră, – a ispitit talentul şi munca D-nei ChiŃu pentru aşa de îndelungă şi grea lucrare.

Şi apoi, a visa gloria într’o Ńară unde Bolintineanu şi Eminescu au murit în spitale, e o nebunie amară – în faŃa căreia o femeie înŃeleaptă ar zîmbi trist.

Răbdarea şi pasiunea însă cu cari D-na ChiŃu urmăreşte de ani întregi nemuritoarea epopeie a lui Dante, au o delicată şi profundă expresie psihologică. D-na ChiŃu are pentru marele poet o nesfîrşită admiraŃie, ce pare a se concretiza în forma unui cult intelectual.

AdmiraŃia, în literatură şi artă, are felurite şi complicate manifestări. Ea este în general expresiunea unei adânci uimiri sufleteşti, pe care Ńi-o produce o carte, un tablou, o statuie, o bucată muzicală etc. În unele cazuri însă, ea nu are numai caracterul unei simple senzaŃii; atunci admiraŃia devine un sentiment profund, o pasiune. Artistul pe care îl admiri în acest fel ia aspectul unei fiinŃe aproape divină, şi din sufletul tău îi faci un altar; iar opera lui e o lume în care tu trăieşti cu creatorul ei într’o adoraŃiune şi înŃelegere intimă, şi par’că învăluită de nu ştiu ce misticism voluptos. (…)

D-na ChiŃu a întrupat admiraŃiunea sa pentru Dante într’o formă literară: traducându’l. Traducerea d-sale nu se mărgineşte a se arăta ca o frumoasă lucrare de talent. Felul


de-a admira dupe cum am arătat mai sus îşi are farmecul său. Sunt diferite maniere de-a gusta operile literare: traducerea, – când autorul este străin, – este una din acele manieri. Din acest punct de vedere judecat, traducerea este o plăcere delicată, un lung şir de emoŃiuni simŃite, lângă o masă de lucru, într’un cabinet intim şi singuratic, sub liniştea prietenoasă a orelor de noapte.

Prin aceste voluptăŃi intelectuale, adeseori, ne îndulcim şi ne facem mai aristocratic visul vieŃei.

Ele ne feresc de multe din trivialităŃile şi deşertăciunile egzistenŃei.”93 Bibliografie

***, Maria P. ChiŃu, în „Anuarul ziarului Patria”, Craiova, an I, 1906. ***, Maria P. ChiŃu, în „Profile literare”, Edit. Benvenisti,

Craiova, 1891. AAVV, Enciclopedia Dantesca, di Rosa Del Conte, Maria ChiŃu,

1970. Barbieri, Anna, Traduttori romeni di Dante nei secoli XIX e

XX, Milano, 1957. Buonincontro, Pasquale, Beatrice in Romania, I.U.O., Napoli. Cărcăleanu, Eleonora, Divina Comedie în echivalări româneşti,

în „Convorbiri literare”, ianuarie 2008. Chitiu, Maria P., Mandalari, Mario, Il concetto dell’unità

politica in Dante Alighieri, în „Giornale Dantesco”, anno 2, 1895. Cîmpeanu, Cristinela Lavinia, PersonalităŃi craiovene. Maria P.

ChiŃu, în „DicŃionarul personalităŃilor doljene. Restituito. Cîmpeanu, Lavinia-Cristinela, Maria ChiŃu, în „Curierul

Primăriei Craiova”, Craiova, an III, nr. 134, 10 iulie 2000. Dante Alighieri, Divina Comedie, în traducerea lui George

Coşbuc, Polirom, Iaşi, 2000. Dante Alighieri, Divina Comedie. [I.] Infernul, traductiune de

Maria P. Chitiu, Tipografia Samitca, Craiova, 1883 (traducere nerimată). Dante Alighieri, Divina Comedie. II. Purgatoriul, traductiune

de Maria P. Chitiu, Craiova, 1888 (traducere nerimată).

93 Traian Demetrescu, Maria P. Chiţu, în „Profile literare”, Editura Tipografiei D. I. Benvenisti, Craiova, 1891, pp. 143-147


De Gubernatis, Angelo, Dictionnaire international des écrivains du monde latin, Florence, Rome, 1905.

del Conte, Rosa, Dante in Romania, în „Dante nel mondo”, a cura di Vittore Bianca e Ettore Coccia, Firenze, 1965.

Demetrescu, Traian, Maria P. ChiŃu, în „Profile literare”, Editura Tipografiei D. I. Benvenisti, Craiova, 1894.

FăgeŃel, S., Figuri discrete din viaŃa culturală a Craiovei, în „Ramuri”, XXXI, Craiova, 1939, nr. 3-4.

Firan, Florea, De la Macedonski la Arghezi, Editura Scrisul Românesc, 1975.

Firescu, Alexandru, Pătraşcu, Ion, ProeminenŃe oltene. Familia ChiŃu, Editura AIUS, Craiova, 2001.

Isopescu, Claudio, Sconosciute traduzioni romene della Divina Commedia, Roma, 1935.

Laszlo, Alexandru – Ovidiu Pecican, Prin pădurea întunecată. Dialoguri despre Dante, Bucureşti, Editura Vinea, 2011.

Mazzoni, Francesco, La società dantesca italiana e la formazione delle società dantesche straniere, în “Atti del I Congresso nazionale di studi danteschi”, Firenze, 1962.

Passerini, G. L., Mazzi, C., Un decennio di bibliografia dantesca (1891-1900), Ulrico Hoepli Editore, Milano, 1905.

Pătraşcu, Ion, Divina Comedie în româneşte, în „Ramuri”, Craiova, 1965, nr. 5.

Pătraşcu, Ion, PrezenŃe culturale italiene la Craiova în epoca modernă, Craiova, 1969.

Rădulescu, I. H., Curs întregu de poesie generală, Tipografia Lucrătorilor Associati, Bucuresci, 1870.

Scartazzini, G. A., ViaŃa şi opera lui Dante Alighieri, apud. Alexandru Balaci, ContribuŃii româneşti la o exegeză dantescă, în „Studii de literatură universală”, VII, 1965.

Şchiopu, Mihaela, Aspecte ale recepŃiei operei lui Dante în Romania, în „Revista de istorie şi teorie literară”, nr. 1, 1965.

Strajan, Mihail, Despre Dante, în „Convorbiri literare”, XXIV, iulie, 1890.

Teodorescu, Despina, Femei din trecutul Olteniei, în „Oltenia”, Craiova, 1943.

Tomi, Raluca, Una traduttrice meno conosciuta di Dante: Maria Chitu e gli echi europei delle sue traduzioni della Divina Commedia, în „Historical yearbook”, vol. VII, Bucureşti, 2010.


Implicarea Mariei I. Glogoveanu în viaŃa socio-economică şi culturală a Craiovei de la începutul secolului XX

Ileana Cioarec

In this article we present the involvement of Mary I. Glogoveanu in socio-economic life and culture of the city from the early 20th century. She has pursued an intense social and cultural activity and formed several organisations that had as goals to help the poor, support education and cultural development. Some of these organisations are: the Orthodox Women's National Society, Society for the development of domestic industry and "Princess Maria" Charitable Society. Key words: Mary I. Glogoveanu, Craiova, Orthodox Women's National Society, involvement

Pământul Ńării păstrează încă de la cei care l-au atins cu

fapta, cu gândul sau cu lucrul, mărturii numeroase, dar dispersate ale boierimii române. Pe acestea încercăm să le asamblăm, să le rotunjim sensurile, constatând şi adunând reperele certe ale celor pe care istoria civilizaŃiei şi culturii româneşti i-a reŃinut în calitatea de ctitori, autori, cărturari, mari edili, constructori, binefăcători ai obştii etc.

Vom începe cu boierii olteni, cei atestaŃi înainte de con-stituirea statelor feudale româneşti ca mai marii pământului, „stăpânitori «încă» şi mai nainte”, şi unificatori politici pe vremea lui Litovoi sau Basarab I.

DescendenŃii acestei nobilimi de la începutul mileniului al II-lea s-au impus memoriei istoriei prin câteva mari familii: Bengeştii şi Părăianii în partea de sus a Olteniei, boierii din Hotărani, în părŃile RomanaŃilor, Craioveştii în părŃile centrale


ale zonei închisă de CarpaŃi, Dunăre şi Olt şi boierii MehedinŃilor.

Din mănunchiul acestor familii vom reliefa, în acest studiu, un reprezentant de seamă din neamul Glogovenilor. Originari din localitatea Glogova, vecină cu Baia de Aramă, de unde familia şi-a luat numele, boierii Glogoveni sunt atestaŃi prima oară în secolul al XV-lea, când documentele menŃio-nează pe un anume Dragomir Roşul de la Glogova, ban de Jiu şi de Tismana în anul 140594. Atestarea acestui personaj cu rol important în viaŃa politică a Ńării, la scurt timp după ce statul feudal îşi obŃinuse independenŃa ne determină să considerăm că această familie boierească ar fi existat încă de la începuturile statului românesc de la sud de CarpaŃi.

Între membrii acestei familii boiereşti care a jucat un rol important în viaŃa economică, politică, socială şi culturală a Olteniei s-a remarcat Maria I. Glogoveanu, fiica lui Dimitrie Butculescu. S-a născut la 30 martie 1874 la Bucureşti şi a încetat din viaŃă la 9 aprilie 1940. În urma căsătoriei cu Ioan Glogoveanu aceasta s-a stabilit la Craiova.

A desfăşurat o intensă activitate în domeniul cultural şi social, înfiinŃând mai multe societăŃi care aveau ca obiectiv într-ajutorarea celor săraci, sprijinirea învăŃământului şi dez-voltarea culturii. Dintre aceste societăŃi menŃionăm Societatea Ortodoxă NaŃională a Femeilor Române, Societatea pentru dezvoltarea industriei casnice şi Societatea de binefacere „Principesa Maria”95.

Astfel, în mai 1910 Maria I. Glogoveanu împreună cu Alexandrina Cantacuzino, soŃia lui Grigore Cantacuzino Nababul, ajutate de mitropolitul Atanasie Mironescu şi familia

94 Constantin Pajură, DicŃionar geografic, istoric şi topografic al judeŃului MehedinŃi, Drobeta Turnu Severin, 1947, p. 75; Lucian Predescu, Enciclopedia României. Cugetarea. Material românesc. Oameni şi înfăptuiri, Bucureşti, Editura Saeculum IO, 1999, p. 365; DicŃionarul enciclopedic al judeŃului MehedinŃi (coord. Ileana Roman, Tudor RăŃoi), Drobeta Turnu Severin, Editura Prier, 2003, p. 193. 95 Maria I. Glogoveanu, Foi de zestre boiereşti, în „Arhivele Olteniei”, anul XXI, 1942, nr. 119-124, p. 164.


regală (regele Carol I şi regina Elisabeta), au fondat la Bucureşti Societatea Ortodoxă NaŃională a Femeilor Române. Aceasta avea ca obiective apărarea bisericii ortodoxe, educaŃia religioasă a tinerilor şi întrajutorarea familiilor aflate în difi-cultate. Pentru a face şi mai bine cunoscut programul lor, membrele societăŃii au răspândit în capitală o broşură cu semnificaŃie de manifest-program, intitulată Un cuvânt la timp. Primul comitet director al societăŃii a fost format din Anastasia Filipescu, cea mai vârstnică dintre membre, preşe-dintă, Alexandrina Gr. Cantacuzino – vicepreşedinte, Maria Glogoveanu – secretară generală şi Zoe Romniceanu96. Încă de la înfiinŃarea SocietăŃii din Bucureşti membrele fondatoare şi-au propus să creeze numeroase filiale în alte judeŃe ale Ńării. Astfel, în februarie 1916, trei dintre membrele societăŃii, Maria Glogoveanu, Zoe Romniceanu şi prinŃesa Olga Sturza au pus bazele la Craiova a primei filiale a SocietăŃii Ortodoxe NaŃionale a Femeilor Române. Preşedintă de onoare a acestei filiale a fost aleasă Maria Glogoveanu.

Prima acŃiune a filialei Craiova a fost deschiderea la 22 februarie 1916 a unei grădiniŃe de copii. Această grădiniŃă a funcŃionat doar un an, căci în 1917, odată cu refugierea unei mari părŃi din populaŃie şi a comitetului director al filialei la Iaşi, a fost nevoită să-şi întrerupă activitatea97.

La 1 noiembrie 1918 Filiala Craiova a SocietăŃii Ortodoxe NaŃionale a Femeilor Române a înfiinŃat Liceul Ortodox de Fete ce a funcŃionat iniŃial în Pavilionul Şcolii Profesionale de la aşezământul Madona Dudu. În anul următor instituŃia şcolară s-a mutat într-un nou sediu, casele Golfineanu, cumpărat în numele SocietăŃii Ortodoxe NaŃionale a Femeilor Române de către Maria Glogoveanu98. Liceul avea să-şi desfăşoare activitatea în acest local până la 24 octombrie 1925, când se va muta într-una din casele ce aparŃinuseră lui Nicolae

96 Elvira-Ecaterina Ivănescu, Societatea NaŃională a Femeilor Române (1910-1948; 1990-2001), Craiova, Editura Universitaria, 2001, p. 9-13. 97 Ibidem, p. 226-227. 98 Ibidem, p. 234-239.


Glogoveanu, situată pe strada Jianu nr. 7, colŃ cu strada Popa Farcaş. Aceasta fusese achiziŃionată de filiala Craiova a SocietăŃii, de la moştenitorii lui Nicolae Glogoveanu, cu suma de 1.200.00099.

A preluat de la tatăl său Dumitru C. Butculescu conduce-rea SocietăŃii pentru dezvoltarea industriei casnice (înfiinŃată în anul 1881) din cadrul SocietăŃii Concordia, căreia regina Elisabeta i-a dat numele de Societatea Furnica, ce activa pen-tru păstrarea şi propăşirea cusăturilor naŃionale şi a SocietăŃii de binefacere „Principesa Maria”100.

A publicat un număr însemnat de articole în revista „Arhivele Olteniei”, în care aborda probleme de etnografie, istorie (evenimentele de la 1821), industrie: Felul cum obiş-nuiau să toarcă bunicile noastre (V, nr. 28, 1926, p. 315-316); A treia expoziŃie a cooperatorilor din Ńară deschisă în Craiova la 15 august 1887 (V, nr. 25-26, 1926, p. 286-290); Îmbră-cămintea din vechime la români (VI, nr. 29-30, 1927, p. 162); Ceva despre industria din MehedinŃi şi Gorj (VI, nr. 32-33, 1927, p. 375); Casa de la via lui Tudor Vladimirescu (VI, nr. 32-33, 1927, p. 376); Trimiterea oltenilor la Iaşi (VII, nr. 37-38, 1928, p. 353); Ceva despre industria în Oltenia (VII, nr. 37-38, 1928, p. 354); Carte a marelui vistier Bellu către biv vel serdarul Marin Butculescu, ispravnic de Teleorman (VII, nr. 37-38, 1928, p. 310); Poruncă prin care Divanul orânduieşte pe Marin Butculescu ispravnic de Olt şi însărcinat cu aprovizionarea armatei ruseşti (VII, nr. 37-38, 1928, p. 309); Diplomă cu danie şi scutire de dări pentru bune servicii aduse statului (VII, nr. 37-38, 1928, p. 310); Scrisoarea mitropo-litului Ungro-Vlahiei către Marin Butculescu, ispravnic de Teleorman, prin care îl încredinŃează că vor lua măsuri contra răscoalei (IX, nr. 49-50, 1930, p. 208); Scrisoarea Ocârmuirii Oblădurii łărei Româneşti către ispravnicii de Teleorman pentru a ajuta pe stolnicul C. Borănescu să strângă fân şi porumb pentru a-l duce la Bucureşti (IX, nr. 49-50, 1930, p. 208); Visteria către Marin Butculescu,

99 Ibidem, p. 246. 100 Maria I. Glogoveanu, op. cit., p. 164.


ispravnicul ot Teleorman (IX, nr. 47-48, 1930, p. 45); Visteria trimite manifestul lui Tudor Vladimirescu d-lor boieri ispravnici ot sud Teleorman, cu porunca următoare (IX, nr. 47-48, 1930, p. 44); Ispravnicul Marin Butculescu primeşte de la secretarul Ghiorghe Olimpiotis următoarea scrisoare (IX, nr. 47-48, 1930, p. 45); Foaia de zestre a LinŃii Izvoranu, fata lui Marin Butculescu, biv vel serdar (IX, nr. 49-50, 1930, p. 206-207); Zapisul Popii Vasile din Craiova, care act de vânzare este a caselor din Craiova, cât le-a vândut jupan Talabă (X, nr. 54-55, 1930, p. 147-148); Actul de vânzarea casei din Craiova a văduvei lui Talabă (X, nr. 54-55, 1930, p. 148); Carte de danie a Stanchii Glogovencii pentru Comăneşti (IX, nr. 51-52, 1930, p. 332); Atelierele Penitenciarele Statului în 1894 (XIII, nr. 71-73, 1934, p. 199-200); Cu mila lui Dumnezeu, foaia de zestre a iubitei fiică-mea StăncuŃa precum în jos arată (XXI, nr. 119-124, 1942, p. 164-165); Cu mila şi cu ajutorul lui Dumnezeu foaia de zestre a fiicei noastre Elena cum în jos arată (XXI, nr. 119-124, 1942, p. 166-167); Foaia de zestre a Mariei Bălăceanu, căsătorită cu Const. N. Glogoveanu (XXI, nr. 119-124, 1942, p. 170); Foaia de zestre a Masinchii Nicolae Glogoveanu, căsătorită cu Tache Filişanu (XXI, nr. 119-124, 1942, p. 167-168).

Maria I. Glogoveanu împreună cu soŃul său Ioan Glogoveanu şi-a adus aportul la îmbogăŃirea patrimoniului unor importante instituŃii de cultură. Printre acestea se numără şi FundaŃia „Alexandru şi Aristia Aman”, concepută, potrivit dorinŃei celor doi testatori ai săi, ca un for de cultură complex cuprinzând o bibliotecă, un muzeu la care să aibă acces gratuit toŃi cei interesaŃi101. La 3 septembrie 1940, Ioan N. Glogoveanu şi soŃia sa au cerut conducerii fundaŃiei să trimită un reprezen-tant la domiciliul său din Bucureşti, strada general Anghelescu, nr. 14, să ridice obiectele pe care dorea să le doneze acestei insti-tuŃii: un scrin mare de stejar masiv sculptat, având înălŃimea de 1,10 m, lăŃimea de 0,60 m şi lungimea de 1,40 m. Acesta a fost oferit, în anul 1880, de regele Carol I Elenei C. Glogoveanu

101 Gabriela Braun, Mariana Leferman, Tudor Nedelcea, Toma Rădulescu, Familia Aman, Craiova, Editura Aius, 2003, p. 24-64.


drept mulŃumire pentru găzduirea ce i-o oferise la venirea sa în Craiova. Pe scrin, inscripŃionat cu iniŃialele E. G, erau scrise următoarele cuvinte: „Manum quam hospes hospiti passez est. Impleat Deus omnipotens beneficii tuis (Mâna pe care ca oaspe ai întins-o oaspetelui s-a încarce Dumnezeu a tot puternic cu binefacerile sale)”; o călimară de argint care i-a aparŃinut lui Constantin Glogoveanu; un tablou în ulei al Elenei Glogoveanu; mai multe gravuri aqua-forte şi desene în peniŃă şi creion realizate de Basarab Mantu, C. Isvoranu, Oscar Obedeanu şi Jiquidi102.

DonaŃia a fost primită de Otto Hesselman-Carada şi predată Muzeului Aman cu proces-verbal la 4 noiembrie 1940. Aceasta cuprindea: un scrin de lemn sculptat, donat de regele Carol I, o călimară de argint stil bizantin, o pereche paftale de argint, modelul unei medalii din pământ ars, un dosar cu diverse scrisori vechi, invitaŃii la Palat ale Elenei Glogoveanu, un iatagan fără teacă despre care se crede că a aparŃinut lui Tudor Vladimirescu, o diplomă de la expoziŃia din 1887 a locotenent-colonelului Glogoveanu pentru articolele produse pe moşia sa, portretul Elenei Glogoveanu în ulei nesemnat, o bucată Ńesătură orientală (egipŃiană) imprimată pe ambele feŃe, reproducând pasărea sfântă Tieploch Sinapsis, repro-duceri aqua-forte, „Autoportret” şi „Car cu boi” de Th. Aman, reproducere în peniŃă „O orientală” de Th. Aman, şapte acua-rele şi peniŃe de Jiquidi, desene în creion de Basarab, C. Isvoranu, Oscar Obedeanu, Mirea, Maria Glogoveanu, o aqua-forte de Fr. Hillemacher 1846, autograf G. Garibaldi, fotogra-fiile caselor Glogoveanu103. În prezent, o parte din aceste obiecte sunt adăpostite de Muzeul Olteniei, iar o parte de Muzeul de Artă din Craiova. 102 Biblioteca Aman, CorespondenŃă. Ştate. Salarii, 1940, f. 216; Gabriela Braun, Mariana Leferman, Tudor Nedelcea, Toma Rădulescu, op. cit., p. 60; ExpoziŃia ColecŃii, colecŃionari, donaŃii, donatori organizată cu prilejul împlinirii a 90 de ani de la înfiinŃarea pinacotecii Alexandru şi Aristia Aman, Palatul Jean Mihail 18 decembrie 1998-25 ianuarie 1999, p. 6-7. 103 Ibidem, f. 261; Gabriela Braun, Mariana Leferman, Tudor Nedelcea, Toma Rădulescu, op. cit., p. 60.


În concluzie, putem susŃine că Maria I. Glogoveanu, prin

toate acŃiunile pe care le-a întreprins, a contribuit la dezvol-tarea și modernizarea vieŃii socio-economice şi culturale a Craiovei de la începutul secolului XX.

Jean Glogoveanu cu soŃia sa, Măria (născută Butculescu), şi nepoata Marioara Mişu Popp


Iordache şi Grigore Otetelişanu – personalităŃi de marcă ale Craiovei, în prima jumătate a secolului al XIX-lea

Narcisa Maria Mitu

Stated as one of the most famous aristocratic families in Oltenia County, the Otetelişeanu family assumed a forefront political and social position both local and national. Raised in Vâlcea County, the Otetelişeanu family distinguished itself as a major figure in developing the political, cultural and urban topics of everyday life in Wallachia, via the participation of the two frontmen of this family, namely Iordache and Grigore Otetelişeanu. Key words: Iordache and Grigore Otetelişeanu, the first half of the 19th century, Craiova, surveyor, founders.

Familia Otetelişanu, una dintre marile familii nobiliare

din Oltenia, a jucat un rol important încă de la începutul atestării documentare, în 1418, atât în perimetrul provinciei Oltenia, cât şi în plan naŃional. Originară din judeŃul Vâlcea, familia Otetelişanu i-a oferit istoriei Ńării noastre reprezentanŃi de seamă, care s-au remarcat ca fruntaşi politici, întemeietori de aşezăminte culturale, cărturari, oameni de ştiinŃă, mari pictori etc. Dintre aceştia, potrivit referinŃelor genealogice104, s-au detaşat patru personaje proeminente, care au jucat un rol important în diacronia familiei. Aceştia sunt: marele vornic şi căpitan Ilie Otetelişanu, marele vornic Iordache Otetelişanu, marele aga Grigore Otetelişanu şi marele logofăt Iancu (Ion)

104 Narcisa Maria Mitu, Otetelişeanu Family Tree, în „Arhivele Olteniei”, Serie nouă, nr. 20/ 2006, Bucureşti, Editura Academiei Române, p. 33-42.


Otetelişeanu. Iordache (n. 1775/ 1776 – m. 1844) şi Grigore Otetelişanu (n. 1786 – m. 1868), personalităŃile care constituie subiectul studiului nostru, au desfăşurat un adevărat mecenat cultural în prima jumătate a secolului al XIX-lea, fiind cunoscuŃi ca elite politice, ingineri hotarnici, întemeietori de tipografii şi şcoli, posesori ai unei vaste biblioteci ş.a.

Deşi numele de Otetelişanu devenise, de-a lungul secolelor, unul de referinŃă printre familiile boiereşti din Oltenia, Iordache şi Grigore Otetelişanu s-au confruntat, încă de mici, cu lipsurile materiale. Săraci fiind, dar cu o puternică dorinŃă de a studia, nepermiŃându-şi să-şi plătească un dascăl care să-i înveŃe limba greacă, au ajuns autodidacŃi, aşa cum o dovedesc documentele: „Văzându-să că au ajuns de vârstă fără învăŃătură de carte şi la atâta sărăcie cât nu le da mâna să plătească la dascăl, s-au închis în sine şi la moşie, unde cu prea puŃină de la dascăl începere de învăŃătura limbii greceşti, prin multă silinŃă ce au pus numai cu singure cărŃile ce au avut au izbutit pe cât le-au fost prin putinŃă”105. Pe lângă limba greacă, care în acea perioadă era „limba administraŃiei”, cei doi fraŃi au studiat şi limba franceză, constituindu-şi, prin achiziŃia de cărŃi, o bibliotecă impresio-nantă pentru acea vreme, în care numai cărŃile franŃuzeşti numărau peste 664 de volume: tratate de filosofie, cărŃi de isto-rie, geografie, drept, dicŃionare, cursuri, manuale de aritmetică, astronomie, fizică, chimie, medicină, biologie, ştiinŃe naturale, mecanică, inginerie, arhitectură, grădinărit, artă106 etc. De asemenea, tot fără a beneficia de îndrumările unui profesor, cei doi fraŃi au studiat „învăŃătura inginerlâcului, l-au învăŃat atâta cât şi-au făcut singuri cu mâinile sale din ergaliile ce au văzut închipuite la matematică, câte au cunoscut că le sunt înlesnitoare spre întrebuinŃarea măsurătorii de moşii şi ridicării de hartă, arătându-se între pământenii de dincoaci de Olt cei mai întâi următori aceştii epistimii cu care mult folos au făcut

105 Ion Obretin, Conacul Otetelişanu (o curte boierească în pragul epocii moderne) – studiu introductiv şi documente , Craiova, Editura Templum Plus, 2006, p. 58. 106 S.J.A.N. Dolj, fond ColecŃia Manuscrise, documentul nr. 97.


patriei la hotărniciile ce din porunci domneşti şi ale divanului au fost orânduiŃi”107.

Iordache Otetelişanu este cunoscut în istorie ca fiind unul dintre inginerii hotarnici din prima generaŃie de cărturari de la începutul secolului al XIX-lea. De asemenea, şi fratele său Grigore a excelat ca inginer hotarnic. În această calitate, cei doi fraŃi au stabilit hotarele mai multor moşii din judeŃele Vâlcea şi Dolj. În anul 1819, Iordache Otetelişanu a avut şansa să-l întâlnească pe Tudor Vladimirescu, cu prilejul cercetării şi stabilirii hotarului Ńării, împins spre sud de către austrieci, perioadă în care şi-au împărtăşit aceleaşi sentimente patrio-tice, legându-se, astfel, o prietenie care i-a salvat viaŃa în timpul confruntărilor de la Beneşti din 1821108.

Pregătirea şi aspiraŃiile celor doi boieri luminaŃi au fost însă mult mai mari, Ńelul lor fiind acela de a se face utili societăŃii în care trăiau. ObŃinând rang de boierie, ca urmare a intervenŃiei episcopului Râmnicului şi al unor boieri de seamă ai Olteniei la domnitorul Grigorie Ghica, primul domn pămân-tean după regimul fanariot, îi regăsim pe cei doi fraŃi alături de alŃi boieri în documentele perioadei amintite, ca ocupanŃi de funcŃii publice în instituŃiile judiciare din Oltenia.

Ajunşi în funcŃii publice, tot mai mulŃi boieri se simŃeau răspunzători faŃă de urbea în care trăiau, motiv pentru care încurajează şi iniŃiază dezvoltarea edilitară. Prin proiectele şi ini-Ńiativele autorităŃilor locale, reprezentate de Iordache şi Grigore Otetelişeanu sau de Iancu Bibescu, Craiova aspira la o altă viaŃă urbană decât cea care se perpetua din epoca medievală.

În calitate de conducător al Magistratului Craiovei, Iordache s-a preocupat de modernizarea străzilor, alimentarea cu apă a oraşului, iluminarea cu lămpi cu petrol a străzilor etc. Craiova păstrează, de la acest boier, cel dintâi plan întocmit de un român, care, în deceniile 5 şi 6 ale secolului al XIX-lea, a

107 Ion Obretin, op. cit., p. 58. 108 Narcisa Mitu, Gabriel Croitoru, Însemnări şi memorii despre incidentul de la Beneşti, Vâlcea, în „Valori bibliofile din Patrimoniul Cultural NaŃional. Cercetare. Valorificare”, EdiŃia a XV-a, Craiova, Editura Alma, 2008, p. 229-234.


stat la baza studiilor şi planurilor făcute de către arhitecŃii străini aduşi în oraş, Gothieb şi Engel Breher109.

Tot vornicul Iordache Otetelişanu a conceput o lucrare grandioasă de hidrologie, aşa cum doar în puŃine Ńări din Europa existau. Ca prezident al Divanului Politicesc al Craiovei, Iordache Otetelişanu, văzând că alimentarea cu apă devine o problemă pentru oraş, ea fiind insuficientă, a îndem-nat administraŃia la o lucrare de anvergură „mutarea apei Hămărăzii (Amaradiei) pe lângă oraş”110. După numeroase dez-bateri, în anul 1844, pe această temă a rezultat primul proiect de alimentare a oraşului cu apă din Jiu, printr-un canal de la IşalniŃa, peste matca Amaradiei, produs de Iancu Viişoreanu111. Împreună cu un alt boier din neamul Pleşoienilor, el a reuşit să aducă apă pentru orăşeni, pe conducte de lut, de la Fântâna Obedeanului până la biserica cea bogată, Madona Dudu112.

De la Grigore Otetelişanu, oraşul Craiova păstrează o lucrare unicat, un Cadran solar din marmură, cu determina-rea, pentru prima dată, a coordonatelor geografice ale locali-tăŃii, dovadă incontestabilă a nivelului cărturăresc al acestui mare boier113.

O parte din mărirea şi înfrumuseŃarea bisericii Maica Precista (Madona Dudu), ca şi înzestrarea ei cu bunuri aduse de la Viena, o trecem tot în contul Otetelişenilor.

Iordache Otetelişeanu a jucat un rol important şi în viaŃa politică a Olteniei, fiind, pe rând, serdar în anul 1823, ispravnic al judeŃului Dolj şi membru al Comisiei din Craiova, poruncită de Kiselef cu rolul de a face propuneri pentru reforme, în 1830, deputat din partea judeŃului Vâlcea în prima

109 Dinică Ciobotea, Ion Zarzără, Cezar Avram ş.a., Craiova. Pagini de istorie şi civilizaŃie, vol. I. Alimentarea cu apă, Editura Aius, Craiova, 1997, p. 53-65. 110Ibidem. 111 Arhivele NaŃionale Craiova, Documente istorice, CLXXIV, nr. 11 din 10 martie 1844; Gabriel Croitoru, Primul proiect de alimentare cu apă din Jiu a oraşului Craiova în Destin de istoric. In honorem Dinu C. Giurescu, Târgovişte, Editura Cetatea de Scaun, 2012, p. 259-263. 112 Dinică Ciobotea, Ion Zarzără, Cezar Avram ş.a., op. cit., p. 53-65. 113 Piesa se află în Muzeul Olteniei.


Adunare Obştească a Ńării, în 1831, clucer în 1834, mare vornic de poliŃie, în 1839114. După 1822 a preferat cariera de magis-trat, „fiind cel dintâi cu cunoştinŃe la judecăŃi şi păzitor drep-tăŃii”115. Doi ani mai târziu, domnitorul Grigore Dimitrie Ghica l-a numit judecător al Divanului Craiovei pentru ca, împreună cu caimacamul şi boierii judecători, să caute „pricinile de judecăŃi ale norodului”116. A ocupat şi funcŃia de preşedinte al municipalităŃii din Craiova şi preşedinte al Divanului civil din Craiova, secŃia I, în anul 1844. La Râmnicu Vâlcea, interesele lui Iordache Otetelişeanu, dar şi ale altor boieri, au dus la fondarea primelor băi publice cu scop terapeutic din Oltenia. Astfel, băile de la Olăneşti au fost înfiinŃate după 1835 de către acesta şi de nepotul său, Costache Otetelişeanu117.

Grigore Otetelişeanu a fost, succesiv, serdar în 1839, paharnic în 1841, prezident al Divanului judecătoresc civil din Craiova în 1842, clucer în 1846, membru al CurŃii de Apel din Craiova în 1850, agă în 1852118. În anul 1849 a fost numit, de către domnitorul Barbu Ştirbei, membru în comisia pentru chestiunea Ńărănească, alături de banul C. Ghica, banul Al. Filipescu, vornicul Constantin Cantacuzino, logofătul dreptăŃei Al. Grigore Ghica, clucerul Barbu Catargiu şi dr. Arsache119. Ca ispravnic de Gorj (1845-1846), a sprijinit înfiinŃarea şcolilor săteşti din judeŃ120.

InfluenŃaŃi de ideile iluminismului, conştienŃi de faptul că o Ńară nu se poate moderniza decât prin ştiinŃa de carte, prin şcoli, cei doi fraŃi s-au preocupat de înfiinŃarea unor şcoli, acordând o atenŃie specială învăŃăturii fetelor. În ceea ce pri-veşte instruirea femeii, mentalitatea vremii susŃinea că aceasta nu are nevoie de instruire, pentru simplul fapt că nu participa

114 Ion Folescu, Satele de pe Valea Peştenii, Bucureşti, Editura Sylvi, 1997, p. 159. 115 Ion Obretin, op. cit., p. 61. 116 Ibidem, p. 220. 117 Ion Al. Popescu, Nicolae Gorgan, Băile Olăneşti. File de istorie, Olăneşti, 1996, p. 160-167. 118 Ion Folescu, op. cit., p. 160. 119 Ion Obretin, op. cit., p. 360.. 120 Ion Folescu, op. cit., p. 161.


la treburile statului. Cu toate acestea, ideile gânditorilor pro-gresişti din secolul al XIX-lea, cu privire la necesitatea educării femeii şi la interesul părinŃilor de a le da o instruire fiicelor lor, au contribuit la organizarea acestui fel de învăŃământ. Şi la Craiova, locuitorii oraşului erau interesaŃi a vedea „sexul femeiesc împodobit cu lumina învăŃăturii de carte”121, fiind şi primii care se vor angaja să pună bazele unei instituŃii de educaŃie şi instrucŃie pentru fete.

Aşadar, în 1835 a luat fiinŃă Şcoala de fete Lazaro-Otetelişeanu, prima şcoală centrală de fete din łara Româ-nească, care a funcŃionat cu fonduri oferite de Epitropia Bisericii Sf. Ilie şi a Bisericii Madona Dudu din Craiova122. ÎnfiinŃarea pensionatului de fete „Lazaro-Otetelişeanu”, de către Iordache Otetelişeanu şi fratele său, Grigore, în casele negustorului grec Lazaro, arată tendinŃa boierimii oltene de a le oferi o instrucŃie şi o educaŃie de calitate copiilor lor, insistându-se pe cunoaş-terea limbilor străine de circulaŃie europeană.

Nu se cunosc casele cu chirie unde a funcŃionat şcoala înainte de 1835, dar se ştie faptul că, din acest an şcoala a func-Ńionat în casele dăruite, la îndemnul lui Iordache Otetelişeanu, de către paharnicul Constantin Lazaro, prin testamentul din 21 martie 1835. „Văzând că în oraşul Craiova este neapărată tre-buinŃă de a se face un pension de fete, şi având casele ce mi-au rămas moştenire de la răposata soŃia mea, ZoiŃa Prâscoveanca, cu tot locul şi cuprinsul lor, le dăruiesc a fi în veci nestrămutate şi nebănuite de nimeni în trebuinŃa pensionului de fete”123.

Iordache Otetelişeanu a urmărit, astfel, să le ofere posibi-litatea fetelor să studieze fără a mai pleca în străinătate. Acest pension a fost înfiinŃat, după cum aflăm din izvodul de

121 N. Andrei, Gh. PârnuŃă, O prestigioasă instituŃie şcolară: Liceul de Filologie-Istorie din Craiova, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1985, p. 21. 122 Narcisa Mitu, Ctitoriile şcolare ale boierilor Otetelişanu, în „Arhivele Olteniei”, Serie nouă, nr. 19/ 2005, Bucureşti, Editura Academiei Române, p. 45-54. 123 Testamentul lui N. Cămărăşescu Otetelişeanu, în „Arhivele Olteniei”, an XIII, nr. 74-76/ 1934, Bucureşti, Editura Academiei Române, p. 480.


testament redactat la 1837 de către Petrache Poenaru pentru unchiul său Iordache: „Din dorirea ce neîncetat am avut a afla şi a înlesni mijloace de îndreptare a năravurilor, am îngrijit a ne ocupa şi noi spre a ajuta îmbunătăŃirea creşterii copiilor; am chibzuit dar că aflându-ne ctitori şi epitropi la biserica Sf. Ilie din oraşul Craiova, înzestrată de moşii noştri cu venituri hotărâte pentru faceri de bine obşteşti, nu am putea mai bine împlini scopul întemeierii acestui aşezământ decât între-buinŃând în ajutor spre învăŃarea fetelor prisosul veniturilor ce rămâne după ce se întâmpină cheltuielile bisericii”124.

În acest pension au fost primite, la început, fetele boierilor care doreau să-şi cultive odraslele în spiritul naŃional, sub în-drumarea unor doamne foarte bine pregătite, aduse din străi-nătate. Taxa anuală era de 50 de galbeni, la care se adăuga şi o subvenŃie acordată de către vornicul Iordache Otetelişeanu.

Numărul elevelor va creşte destul de mult şi ca urmare a înfiinŃării şcolii externe de fete (1841), numită şi şcoala publică, ea apărând sub această denumire, pentru prima dată, în anul 1844. Ambele şcoli de fete, pensionul şi şcoala „slobodă”, ce făceau parte din cadrul Aşezământului Lazaro-Otetelişeanu, au fost în-globate de către Eforia Şcoalelor într-o singură instituŃie de învă-Ńământ, „Institutul de fete din oraşul Craiova”. Acestea, deşi împărŃeau o singură clădire şi o curte, nu aveau voie să vină în contact una cu cealaltă, deoarece pensionatul era destinat formă-rii şi educării fiicelor de boieri, iar şcoala slobodă – fetelor sărace.

Elevii merituoşi erau recompensaŃi cu premii ce constau în cărŃi, oferite din banii dăruiŃi de diferite persoane, dar şi de către cei doi fraŃi. Astfel, în 1838, marele clucer Iordache Otetelişeanu oferă, în acest scop, 250 de lei, iar pentru exa-menul din iunie 1842, de la Şcoala Centrală din Craiova, a oferit 30 de cărŃi, iar fratele său, paharnicul Grigore Otetelişeanu, 55 de cărŃi. Toate acestea dovedesc interesul lor nemărginit pentru răspândirea culturii, a instrucŃiunii la toate categoriile sociale. În anul 1844, la moartea sa, Iordache Otetelişeanu îşi lasă întreaga avere, inclusiv veniturile, bisericii

124 Ioan C. Filitti, CorespondenŃa lui Petrache Poenaru, în „Arhivele Olteniei”, an XIII, 1934, nr. 74-76, p. 377-378.


Sf. Ilie, prin testament, pensionului de fete, ce trebuia ocâr-muit de un comitet format din 5 persoane, cu condiŃia ca a cincea să fie dintre rudele familiei sale125.

Marea sa operă a fost continuată de fratele său, Grigore Otetelişeanu.

După înăbuşirea RevoluŃiei din 1848, localul Lazaro-Otetelişanu a fost ocupat de către „soldaŃii împărăteşti”126, învăŃământul public cunoscând o scurtă întrerupere. Activi-tatea este reluată la insistenŃele părinŃilor şi ale lui Grigore Otetelişeanu. Din 1851, atribuŃiile acestuia se limitează, dar tot el se va ocupa, practic, de conducerea institutului. De fapt, conform cu prevederile Legii InstrucŃiei din 1864, Institutul „Lazaro Otetelişeanu” încetează a mai fiinŃa şi, odată cu el, dispare şi numele fondatorilor săi.

Cei doi fraŃi au mai înfiinŃat şi alte şcoli, una în satul natal, Beneşti (prima şcoală de învăŃături începătoare, în 1835) şi o alta la Drăgăşani, care avea, în 1839, 15 elevi, fiind întocmită după „noul metod”.

De asemenea, trebuie menŃionat că sărdarul Iordache Otetelişeanu a făcut parte şi din Comitetul de InspecŃie înfiinŃat în Craiova (în 1832) pentru ridicarea şcolii de la mănăstirea Obedeanu, alături de stolnicul S. Otetelişeanu, C. Braboveanu, Crăciun Lipscanu şi Grigore Lăceanu. Totodată, a făcut parte şi din Comitetul de InspecŃie al Şcolii Centrale craiovene, alături de Alexandru RacoviŃă (preşedinte) şi C. Brăiloiu.

Legat de nevoile şcolilor, dar şi pentru propria informare, boierii olteni încurajează editarea şi răspândirea cărŃilor, ziarelor şi revistelor, punând bazele bibliotecilor publice şi parti-culare. În acest sens, Iordache şi Grigore Otetelişeanu îl vor sprijini pe marele pictor şi profesor Constantin Lecca, care, din 1836 a intrat în rândul acestei prestigioase familii, prin căsătoria cu Victoria Otetelişeanu, să înfiinŃeze prima tipografie din Craiova şi să editeze prima revistă din Oltenia – „Mozaicul”127.

125 Ibidem, p. 378-379. 126 N. Andrei, Gh. PârnuŃă, op. cit., p. 82. 127 Idem, Istoria cărŃii, presei şi a tiparului din Oltenia, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1994, p. 211.


Tipografia a fost instalată în imobilul lui Grigore Otetelişeanu şi a beneficiat, datorită lui Ioan Maiorescu, de suma de 4.000 de lei pe an din bugetul Şcolii Centrale. Din anul 1842 aceasta şi-a mutat sediul în curtea casei picto-rului128, unde şi-a desfăşurat activitatea până în anul 1846, când a fost vândută. În perioada 1839-1846 au fost tipărite aici o serie de cărŃi didactice, dintre care şi unele scrise sau traduse de către Grigore Otetelişeanu.

Interesul faŃă de cărŃi era nemărginit, astfel că, aceşti mari oameni de cultură vor ajunge să-şi constituie, practic, la înce-putul secolului al XIX-lea, biblioteci. Cumpărau cărŃi ori de unde aflau că se găsesc. ColecŃia lui Grigore Otetelişeanu, marcată cu ex-librisul „G.P. 1854”129 se află la Muzeul Olteniei. Ea cuprinde şi cărŃi imprimate la Sibiu.

Pe lângă faptul că sunt mari colecŃionari de carte, ei fac şi donaŃii. Astfel, în 1801 îi dăruiesc bisericii Sf. Ilie din Craiova, ctitorie a lor, un Octoih imprimat în 1792130.

Ca un corolar la cele expuse mai sus, preocupările acestor boieri în mişcarea de modernizare a łării Româneşti, din pri-ma jumătate a secolului al XIX-lea, ne determină să îi plasăm între promotorii şi notabilităŃile de prim rang în domeniile: edilitar-urbanistic, politic, cultural şi, de ce nu, filantropic.

128 Paul Rezeanu, Constantin Lecca, Bucureşti, Editura Meridiane, 1988, p. 11. 129 Aurelia Florescu, Tezaur. Carte veche românească 1557-1830, Craiova, Editura Aius, 2000, p. 32-33. 130 Ibidem.


Gheorghe Bolocan – lingvist şi onomast

Iustina Burci

Gh. Bolocan is one of the renowned contemporary linguists. In over 40 years, he wrote dozens of studies and articles, notes and reviews, and has developed an invaluable dictionaries for Romanian language and onomastics. Among them are: Toponymic Dictionaries of Oltenia, Entopic Dictionary of the Romanian Language, Romanian-Russian Phrasebook etc. Key words: linguistic, toponymy and anthroponymy, Slavic philology, lexicography.

În decursul celor peste 40 de ani de activitate, profesorul universitar Gheorghe Bolocan a scris zeci de studii şi articole, note şi recenzii, a elaborat dicŃionare de o valoare incontestabilă pentru lingvistica şi onomastica românească, ocupând, astfel, un loc important în galeria cercetătorilor care au îmbogăŃit cunoştinŃele în aceste domenii; dar, totodată, ocupă un loc aparte şi în memoria celor care l-au cunoscut ca pe o personalitate puternică, cu o mare pasiune pentru muncă şi o puternică dorinŃă de cunoaştere şi autoperfecŃionare, însă, în acelaşi timp, o personalitate altruistă, modestă şi jovială.

Mai mult de jumătate din această perioadă (între 1975 şi 2000, anul morŃii sale), Profesorul a activat în mediul univer-sitar craiovean, atras, poate, în acest spaŃiu, şi de originea sa oltenească.

S-a născut la 6 mai 1925, în satul Rocşoreni din comuna Tâmna (judeŃul MehedinŃi), localitate în care a urmat şi cursurile şcolii primare. Şi-a continuat apoi studiile liceale în cadrul Şcolii Normale din Craiova, iar pe cele universitare la


Facultatea de Filologie din Sverdlovsk (Ekaterinburg), pe care a absolvit-o în anul 1954.

Reîntors în Ńară, lucrează la Institutul de Lingvistică din Bucureşti, ca cercetător ştiinŃific, şi, concomitent, ca lector universitar la Institutul „Maxim Gorki”. În următorii patru ani (1958-1961) îl găsim ca redactor şef la Editura ŞtiinŃifică – secŃia de lingvistică.

În perioada 1956-1957 face studii de specializare în domeniul gramaticii comparate a limbilor slave, la Universitatea „Lomonosov” din Moscova, unde îi are ca profesori pe renumiŃii S.B. Bernstein, N.I. Tolstoi şi P.S. KuzneŃov.

Format la o şcoală lingvistică de mare prestigiu, şi avându-l ca mentor, în Ńară, pe Emil Petrovici, al cărui colaborator a fost la primul mare DicŃionar rus-român (1959-1960), Gh. Bolocan a observat încă de la început importanŃa studierii limbilor slave învecinate şi, din acest motiv, a iniŃiat (împreună cu alŃi tineri cercetători) şi a participat în mod activ (în cadrul Institutului de Lingvistică) la întocmirea unei Arhive fonogramice a graiurilor slave din România. Anchetele dialectale şi înregistrările pe bandă de magnetofon, realizate în peste 1.000 de localităŃi, a căror populaŃie majoritară o consti-tuiau ucrainenii, ruşii, lipovenii, sârbii, polonezii, cehii, slova-cii, dar mai ales cercetările întreprinse asupra graiurilor bulgă-reşti din România i-au oferit posibilitatea publicării unui număr mare de studii şi articole în domeniul lingvisticii şi dialectologiei slave. Mai mult, a participat şi la anchetele pentru realizarea Atlasului lingvistic bulgar, iar în anul 1968 şi-a susŃinut, la Universitatea din Bucureşti, teza de doctorat cu titlul Graiul bulgar din comuna Brăneşti.

Rezultatele, obŃinute în urma cercetării graiurilor slave, au fost valorificate prin publicarea unor studii şi articole în „Studii de slavistică” şi „Romanoslavica” – revista AsociaŃiei Slaviştilor din România, asociaŃie care îl are ca membru fondator, membru în comitetul de redacŃie şi, apoi, preşedinte al Filialei Craiova, pe acelaşi Gh. Bolocan – ambele apărute la Editura Academiei.

O mare parte din activitatea sa îi este dedicată, în acelaşi timp, lexicografiei bilingve ruso-române, bulgaro-române,


frazeologiei bilingve, gramaticii limbii ruse, alcătuirii unor manuale de învăŃare a limbii ruse. Astfel, este redactorul res-ponsabil al unora dintre cele mai cuprinzătoare dicŃionare, printre care DicŃionar român-rus (1980), DicŃionar rus-român (1985) şi DicŃionar frazeologic român-rus (1999). Apreciate şi folosite în egală măsură de studenŃi, cercetători, traducători din cele mai diverse domenii, dicŃionarele amintite sunt, până la momentul actual, cele mai valoroase în domeniu, lucru dovedit şi de faptul că edituri din Republica Moldova au fost interesate de ele şi le-au reeditat şi după anul 2000.

Specialist în lingvistica generală şi comparată, slavist eminent, bun cunoscător al problemelor de istorie şi gramatică a limbii române, Gh. Bolocan a abordat şi un alt domeniu: acela al cercetării diverselor aspecte ale limbii documentelor slavo-române. El a iniŃiat realizarea, în cadrul Institutului de Ling-vistică, a unui DicŃionar al slavonei româneşti, lucrare din care, în anul 1981, a apărut o primă parte: DicŃionarul elementelor româneşti din documentele slavo-române. 1374-1600. Anali-zele realizate sub acest aspect, asupra stării şi evoluŃiei limbii române din documente, au făcut obiectul a numeroase studii şi articole, publicate în reviste de specialitate.

În perioada craioveană a activităŃii sale, Gh. Bolocan (pe lângă cursurile de: limba rusă contemporană, cursul special de filologie slavă şi de paleografie slavă, pe care le-a predat studenŃilor de la Facultatea de Litere) îşi consacră, aproape în totalitate, întreaga energie şi experienŃă ştiinŃifică unei pasiuni de o viaŃă: onomastica românească. Cunoaşterea riguroasă a istoriei limbii române şi a limbilor slave, capacitatea de a se descurca cu o mare uşurinŃă în informaŃia oferită de alte limbi, darul înnăscut al observaŃiei şi asociaŃiei, dorinŃa permanentă de a cunoaşte şi extraordinara sa forŃă de muncă au generat şi au impus noi concepŃii şi metode de cercetare în acest domeniu. Studiile sale reprezintă tot atâtea contribuŃii impor-tante la investigarea şi interpretarea, sincronică şi diacronică, în context lingvistic şi extralingvistic, a acestui material imens pe care îl constituie numele proprii.

După ce, sub îndrumarea şi la iniŃiativa sa, câteva numere din revistele „Limba română” şi „Studii şi cercetări de lingvis-


tică” au fost consacrate, în totalitate, problemelor de ono-mastică, începând din 1995, tot la iniŃiativa şi sub redacŃia sa, Laboratorul de ştiinŃe onomastice (al cărui fondator a fost), editează fără întrerupere, în cadrul aceleiaşi FacultăŃi de Litere, revista „Studii şi cercetări de onomastică” (SCO) (deve-nită, începând cu anul 2008, „Studii şi cercetări de onomastică şi lexicologie” – SCOL, apărută în cadrul Centrului de Cerce-tare în Onomastică şi Lexicologie), revistă de o înaltă Ńinută ştiinŃifică, elogiată de specialişti din Ńară şi de peste hotare.

Numele profesorului Gh. Bolocan rămâne însă legat de acela al DicŃionarului toponimic al României. Oltenia, dicŃionar despre care academicianul Iorgu Iordan afirma că este o „lucrare monumentală”, „o realizare cu totul ieşită din comun, cu care lingvistica românească, şi, poate, nu numai ea, se situ-ează în fruntea cercetărilor de acest fel în domeniul Romaniei”131. Pentru această „lucrare monumentală” Gh. Bolocan a efectuat, cu rigoarea-i caracteristică, anchete pe teren, întocmirea fişelor, redactarea textelor, stabilirea etimologiilor şi corectura finală. S-a ocupat de redactarea fiecărui articol de dicŃionar în parte cu o acribie ştiinŃifică deosebită, fiind, de fapt, nu doar coordonatorul acestei lucrări, ci şi „sufletul ei”. Sub redacŃia sa au apărut primele trei volume, la Editura Universitaria din Craiova; primul dintre volume a primit premiul „B.P. Hasdeu”, decernat de către Academia Română.

Munca intensă asupra DicŃionarului toponimic a generat ideea unor alte noi dicŃionare – instrumente de lucru – pe care le-a iniŃiat, şi pentru care a lucrat, dar, din păcate, acestea nu au văzut lumina tiparului în timpul vieŃii sale, ci după dispari-Ńia sa, cu aportul colaboratorilor săi: DicŃionar invers al nume-lor de localităŃi din România (apărut în 2002) şi DicŃionar invers al numelor de ape din România (apărut în 2005).

Studiul asupra toponimiei atrage, în mod inevitabil, stu-diul terminologiei geografice populare şi, deopotrivă, al antro-ponimiei, cercetarea uneia dintre ele nefiind posibilă fără implicarea studiului celorlalte. Este motivul pentru care

131 Referat prezentat de acad. Iorgu Iordan în şedinŃa Consiliului ŞtiinŃific al Institutului de Lingvistică din 24.02.1979.


proiectele ştiinŃifice ale profesorului Gh. Bolocan au cuprins şi aceste ramuri. De ani buni, lucra cu aceeaşi pasiune şi dăruire şi la DicŃionarul entopic al limbii române (cele două volume – I (A-M) şi II (N-Z) – au apărut în 2009 şi, respectiv, 2010, la Editura Universitaria din Craiova) şi la DicŃionarul numelor de familie din România (din care a apărut un singur volum, sub titlul DicŃionar de frecvenŃă al numelor de familie româneşti, Craiova, Editura Universitaria, 2003).

Totodată, convins de importanŃa unor surse istorice pentru studiul numelor de familie, a transcris cu alfabet latin – împreună cu doctoranzii săi – cele două părŃi ale Catagrafiei de la 1772-1774, lucrare pe care a lăsat-o aproape finalizată.

Prin toate lucrările pe care le-a realizat în decursul celor 40 de ani de activitate, personalitatea Profesorului a intrat în istoria lingvisticii şi slavisticii româneşti, cărora le-a dedicat cu pasiune întreaga sa ştiinŃă şi energie.


Eugeniu Carada (1836-1910), ctitor al României moderne

Anca Ceauşescu Diana-Mihaela Păunoiu

Eugeniu Carada, with his entire activity, is one of the personalities that, in the second half of the XIX-th century and beginning of the next one, got involved directly in the major historical moments of Romania. He played an important role in the achievement of the Unification from 1859, in editing, together with C. A. Rosetti, the first Constitution of Romanian state (1866), in the Independence War from 1877, had a special contribution in the creation and operation of the Romanian National Bank and, also, he supported the movement for national liberation from inside the Romanian territories under foreign occupation. Key words: Eugeniu Carada, modern Romania, contributions, Romanian National Bank.

Eugeniu Carada, prin întreaga sa activitate, se numără

printre personalităŃile care, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului următor, s-au implicat direct în marile momente istorice ale României. Acesta a jucat un rol important în realizarea Unirii de la 1859, în redactarea, alături de C. A. Rosetti, a primei ConstituŃii a statului român (1866), în Războiul de IndependenŃă de la 1877, a avut o contribuŃie deosebită la crearea şi funcŃionarea Băncii NaŃionale a României şi, de asemenea, a sprijinit mişcarea de eliberare naŃională din teritoriile româneşti aflate sub dominaŃie străină.

Eugeniu Carada s-a născut la 29 noiembrie 1836, la Craiova (d. 10 februarie 1910, Bucureşti). A fost fiul lui Nicolae


Carada şi al PetruŃei Slăvitescu, mama fiind înrudită cu neamuri boiereşti oltene132. Despre tatăl său, M. Theodorian-Carada menŃionează că „era bucureştean neaoş, scoborâtor dintr-o familie de boieri de curte, ce îşi aveau casele lor în secolul al XVIII-lea în mahalaua Izvorului”133.

În privinŃa studiilor, primele lecŃii le-a luat în particular, la Craiova, cu profesorul Gheorghe ChiŃu, apoi a urmat cursurile Colegiului NaŃional din localitatea natală, pe care le-a absolvit în anul 1853. În paralel, Carada a urmat şi cursurile Institutului Francez înfiinŃat în Craiova de profesorul L. C. Raymond, institut ale cărui cursuri se desfăşurau după o pro-gramă similară celei de la Sorbona134. După absolvirea Cole-giului şi-a continuat studiile la Paris, la Collège de France, până în 1857, unde a frecventat cursuri de drept şi literatură135. Mai târziu a urmat cursuri de economie şi comerŃ136.

Activitatea sa, neîntrerupta muncă depusă a aparŃinut mai multor domenii, Eugeniu Carada făcând parte din generaŃia care a participat la făurirea statului român modern: „Ńelurile muncii sale s-au încadrat în nevoile şi aspiraŃiunile łării şi Neamului”137. Însă a preferat tot timpul să rămână în umbră, ferindu-se de notorietate şi de public.

Încă din tinereŃe, la numai 12 ani, Eugeniu Carada s-a implicat în viaŃa politică, ca participant la RevoluŃia de la 1848 când a depus jurământul pe ProclamaŃia de la Islaz. În anul 1854 GrigoriŃă Bengescu, ministrul Cultelor, îl numeşte şef de cabinet, funcŃie pe care a părăsit-o după numai 6 luni

132 Dan Berindei, Eugeniu Carada, în „Magazin istoric”, Anul XLII, Serie nouă, nr. 7 (496), iulie 2008, p. 76. 133 M. Theodorian-Carada, Eugeniu Carada 1836-1910, Bucureşti, Tipografia Gutenberg, 1922, p. 6. 134 Mihail Gr. Romaşcanu, Eugeniu Carada (1836-1910), Bucureşti, Cartea Românească, 1937, p. 7. 135 Ibidem, p. 8. 136 Mariana Leferman (coord.), Gabriela Braun, Adrian Năstase, DicŃionarul personalităŃilor doljene. Restitutio, Editura Aius, Craiova, 1999, p. 43. 137 Nicolae Bălănescu, în Cuvânt înainte la Mihail Gr. Romaşcanu, op. cit., p. XI.


deoarece, după cum menŃionează academicianul Dan Berindei, „probabil nu se potrivea opiniilor sale social-politice”138. În ace-laşi timp, Carada colaborează la „NaŃionalul” lui Busuioceanu şi este redactor la ziarul „Timpul”.

Întors în Ńară după studiile de la Collège du France, Eugeniu Carada se îndreaptă spre liberali, tocmai într-o perioadă de sedi-mentare a ideilor acestora în Principate, idei care se refereau la organizarea modernă a societăŃii şi a statului139. Odată cu reve-nirea la Bucureşti, Carada s-a implicat tot mai mult în lupta pentru Unirea Principatelor. Necesitatea autonomiei şi a unirii Principatelor sub domnia unui Principe străin, cu un singur Guvern reprezentativ era susŃinută şi explicată în toate întrunirile publice organizate de liberali, care, în acelaşi timp, aduceau argu-mente în sprijinul respectării dreptului de proprietate, egalităŃii tuturor în faŃa legilor, emancipării Ńăranilor ş.a.140.

În preajma momentului Unirii, Carada a deŃinut funcŃia de secretar al Adunării ad-hoc a łării Româneşti, traducând în limba franceză toate lucrările şi documentele emise de aceasta. Se pare că în această calitate l-a cunoscut pe I. C. Brătianu, de care-l va lega o lungă şi puternică prietenie141.

În această perioadă, compune versuri cu un puternic caracter politic, „atât de înŃepătoare la adresa vechiului regim”, unele recitate de el însuşi pe scenele craiovene şi care, nu de puŃine ori, i-au adus neplăceri. În seara zilei de 22 ianuarie 1859 este arestat de către administratorul judeŃului Dolj, D. Filişeanu, pentru tulburarea liniştii publice, în urma recitării unor astfel de versuri pe scena Teatrului Theodorini din Craiova142. Va fi eliberat după 24 de ore, când Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn al Principatelor Unite.

Atitudinea faŃă de Alexandru Ioan Cuza, însă, s-a schimbat în timp. Măsurile, considerate uneori nepopulare, 138 Dan Berindei, op. cit., p. 76. 139 Dan Curelaru, Eugeniu Carada (1836-1910), în „Historica”, Craiova, an III, nr. 2(5), decembrie 2003, p. 75. 140 Mihail Gr. Romaşcanu, op. cit., p. 19. 141 Ibidem, p. 20. 142 Ioan Georgescu, Eugeniu Carada, în „Arhivele Olteniei”, anul XV, nr. 89-91, ianuarie-iunie 1937, p. 9.


luate sau acceptate în mod tacit de domnitor (suspendarea ziarelor „Românul” şi „Nichipercea” acuzate ca „uitând atât de mult respectul datorat ocârmuirii”)143 şi insuficienŃa sau mersul lent al unor măsuri de reformă au determinat, în rândul liberalilor, acŃiuni de protest împotriva domnitorului. Pe 27 septembrie 1859, Carada şi alte personalităŃi ale vremii au fost arestaŃi ca urmare a participării la astfel de acŃiuni.

Tot în anul 1859, Carada începe colaborarea cu ziarul „Românul”, condus de către C. A. Rosetti, colaborare care va dura zece ani, până în anul 1871.

În anul 1863, Eugeniu Carada pleacă în capitala FranŃei pentru a-şi completa studiile dar, mai ales, în misiunea politică de a convinge cercurile politice de aici să susŃină detronarea domnitorului A. I. Cuza. La Paris stabileşte legături cu publicaŃiile L’homme libre, Le Siècle, La semaine financière, în care publică mai multe articole despre situaŃia din Principate144.

Eugeniu Carada este activ nu numai pe scena politică, ci desfăşoară şi o vie activitate literară (ca poet), artistică şi tea-trală (ca dramaturg). În perioada tinereŃii a compus, tradus sau prelucrat peste o sută de piese (drame, melodrame, come-dii, vodeviluri şi canŃonete) jucate cu succes pe scenele Teatru-lui NaŃional din Bucureşti, Craiova şi Iaşi, unele cu un puternic caracter politic145.

Reîntors în Ńară, la începutul anului 1865, Carada con-tinuă acŃiunile pentru înlăturarea domnitorului, prin

143 Mihail Gr. Romaşcanu, op. cit., p. 31. 144 Banca NaŃională a României, Mugur Isărescu (coord.), ViaŃa şi opera lui Eugeniu Carada, în „Restitutio”, februarie, 2003, p. 21. 145 Dintre acestea menŃionăm: Ion Cucierul; FraŃii de munte, în cola-borare cu Costache Dimitriad (prelucrare după romanul „Les pêcheurs des perles” al lui E. Gonzales); Milcovul, FermecătoriŃa, în colaborare cu Flechtenmacher (traducere după comedia lui Georges Sand „La petite Fadette”); Cimpoiul Dracului (vodevil, muzica de Flechtenmacher); Păcatele vechi (vodevil, traducere după Melesville şi Dumanoir); Cele din urmă momente ale unui oştean român sub Mihai Viteazul, Onoarea casei, Urâta satului (dramă) ş.a. Este şi autorul primei operete române, Fata de la Cozia, cu muzica lui Alexandru Flechtenmacher. (Mihail Gr. Romaşcanu, op. cit, p. 48-51).


intermediul ziarului „Românul”. În acelaşi an redactează şi gazeta de opoziŃie „Clopotul”146 în care, de asemenea, duce o luptă înverşunată împotriva domnitorului. Această atitudine îi aduce o nouă arestare (toată luna august). După eliberare, în noiembrie 1865, pleacă la Paris, împreună cu I. C. Brătianu, pentru a găsi un sprijin extern şi a negocia aducerea unui prinŃ străin pe tronul Principatelor. SoluŃia finală la care s-a ajuns a fost aceea a înscăunării prinŃului Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, un tânăr apreciat de împărăteasa Eugenia a FranŃei. Abdicarea lui Cuza a avut loc, însă, în timp ce aceştia se aflau în capitala FranŃei.

După proclamarea ca domn al României a lui Carol I, la 10/ 22 mai 1866, era necesară elaborarea unei ConstituŃii care să pună bazele dezvoltării moderne a statului. În acest sens, Eugeniu Carada şi C. A. Rosetti vor redacta, într-o singură noapte, prima ConstituŃie a statului român, ConstituŃia de la 1866147.

Patru ani mai târziu, în 1870, lupta politică a atins punctul culminant, când liberalii pregătesc răsturnarea lui Carol I de pe tronul României. În fruntea acŃiunii se afla Carada care „conducea complotul, se ducea, venea, umbla prin Ńară, dădea instrucŃiuni, depozita arme, se întorcea şi pregătea”148. Planul său presupunea mari manifestaŃii în Ńară, totul finalizându-se cu luarea cu asalt a palatului regal şi forŃarea abdicării149.

Întreaga acŃiune urma a fi declanşată pe data de 8 august 1870 dar, pentru a fi puse la punct toate detaliile, s-a hotărât amânarea acesteia cu 3-4 zile. La Ploieşti, colonelul Al. Candiano-Popescu nu Ńine cont de această amânare. În data de 8-20 august 1870 acesta ocupă Prefectura din oraş, proclamă detronarea lui Carol şi instituirea unei regenŃe în frunte cu generalul Nicolae 146 Mariana Leferman (coord.), Gabriela Braun, Adrian Năstase, op. cit., p. 19. 147 Aceasta era, în mare parte, doar o traducere a ConstituŃiei belgiene aflate în vigoare în acel moment. 148 Caton Theodorian, Ploieşti-Craiova, în „Arhivele Olteniei”, anul XV, nr. 89-91, ianuarie – iunie 1937, p. 23. 149 Alex Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat în România, vol. I, Editura RAO, Bucureşti, 2001, p. 338.


Golescu şi I. C. Brătianu ministru de război ad-interim150. Ajuns la Ploieşti, Eugeniu Carada constată „cum se poate zădărnici o lucrare mare prin nechibzuinŃa unui om vanitos”151.

După înăbuşirea acestei mişcări, cunoscută sub denu-mirea generică de „Republica de la Ploieşti”, Eugeniu Carada va fi arestat, împreună cu alŃi participanŃi, printre care Ion C. Brătianu şi C. A. Rosetti. Deşi ar fi putut scăpa de represalii, Carada nu a făcut-o. Dimpotrivă, s-a adresat autorităŃilor printr-un articol publicat în „Românul” din care reieşea că putea fi găsit la redacŃia ziarului. El afirma că „ar fi o mişelie ca alŃii să putrezească în ocnă, iar el să se plimbe la Paris”152. A fost achitat în octombrie 1870 de Curtea de JuraŃi din Târgovişte, alături de alŃi participanŃi la mişcare.

Se pare că acesta a fost un proiect eşuat, singura înfrângere a lui Eugeniu Carada. Guvernul a catalogat acŃiunea drept „o ten-tativă atât de nebună, cât şi criminală”153. Cert este ca din acel moment, Eugeniu Carada a evitat orice întâlnire cu Carol I, în timp ce regele îi purta o mare admiraŃie: „Carol I i-a respectat dorinŃa cât Carada a fost în viaŃă, dar la moartea lui, la 10 februarie 1910, a cerut anume ca funebrul cortegiu să treacă prin faŃa Palatului şi garda să-i dea onorul cu drapel şi muzică”154.

În 1871 pleacă din nou la Paris unde stabileşte relaŃii strânse cu Jules Ferry, Louis Blanc şi Gambeta155. Împreună cu Louis Blanc şi Alfred Talandier, redactează ziarul republican L’homme libre în care publică articole referitoare la realităŃile societăŃii româneşti. Tot în această perioadă se pare că a întocmit traducerea Hronicului lui Dimitrie Cantemir156.

150 Sorin Liviu Damean, Carol I al României (1866-1881), Editura Paideia, Bucureşti, 2000, p. 128. 151 Ioan Georgescu, op. cit., p. 14. 152 Ibidem, p. 15. 153 Sorin Liviu Damean, op. cit., p. 128. 154 Ion Bulei, Eugeniu Carada, omul din umbră, http://www.zf.ro/ ziarul-de-duminica/eugeniu-carada-omul-din-umbra-3090301/ 155 Dan Berindei, op. cit., p. 76. 156 Ion Pătraşcu, Dimitrie Cantemir şi traducătorul său craiovean – Eugeniu Carada, în „Curierul Primăriei Municipiului Craiova”, nr. 12, Serie nouă, dec. 2007, p. 10.


În timpul Războiului de IndependenŃă, de asemenea, Eugeniu Carada a avut un rol însemnat. Om de încredere al prim-ministrului Ion C. Brătianu, Carada l-a însoŃit pe acesta în toate demersurile sale, atât pe plan intern cât şi extern. A fost implicat în organizarea serviciului de informaŃii al armatei române şi în activitatea de coordonare a acŃiunilor de procu-rare a armamentului şi proviziilor necesare trupelor româneşti aflate pe câmpul de luptă din Bulgaria: „Înarmat cu o scrisoare deschisă a lui Ion Brătianu, prin care autorităŃile civile şi militare erau invitate să asculte ordinele lui Eugeniu Carada, el străbătea Ńara de la un capăt la altul, fără niciun titlu oficial. Singura lui grijă era să procure şi să trimită peste Dunăre cele trebuincioase armatei”157. L-a însoŃit pe Ion C. Brătianu şi în momentul când armata română a trecut Dunărea şi a purtat bătălii pe teritoriul Bulgariei158. Pentru aceste momente pri-meşte Medalia Trecerii Dunării.

După cucerirea independenŃei de stat a României, activi-tatea lui Eugeniu Carada s-a desfăşurat mai mult în domeniile economic şi financiar. Prin Legea din 17 aprilie 1880 a fost înfiinŃată Banca NaŃională a României (B.N.R.), care „avea dreptul exclusiv de a emite bilete de bancă la purtător”159. Primul ministru, Ion C. Brătianu l-a dorit ca guvernator pe Carada, dar acesta a refuzat, propunându-l, în schimb, pe Ion Câmpineanu, ministrul de finanŃe de atunci. Carada – adevă-ratul ctitor – s-a ocupat de imprimarea biletelor de bancă, ală-turi de Emil Costinescu, operaŃiune care urma să se realizeze, în paralel la Paris şi Bucureşti. Având experienŃa tipăririi în Banca FranŃei a biletelor ipotecare şi a titlurilor Creditului Funciar, la care se lucra foarte încet, Carada sugerează conducerii Băncii NaŃionale tipărirea viitoarelor emisiuni de bancnote la Bucureşti. Avea convingerea că după asigurarea în Ńară a

157 Mihail Gr. Romaşcanu, op. cit., p. 183. 158 Banca NaŃională a României, Mugur Isărescu (coord.), op. cit, p. 28. 159 Banca şi-a început activitatea cu un capital subscris de 30 mil. lei, din care 10 mil. capital de stat şi 20 mil. depuşi prin subscripŃie publică. Primul sediu s-a aflat în clădirea Senatului, apoi în incinta Creditului Funciar Rural (Ibidem., p. 42-43).


utilajelor şi a materialului tipografic necesar, totul va merge mult mai repede.

Carada s-a implicat, de asemenea, în tipărirea la Londra a acŃiunilor şi titlurilor normative, care „au format prima emisiune a Băncii”. Dedicat întru totul mersului cât mai bun cu putinŃă al activităŃii Băncii, lui Eugeniu Carada îi revine meritul de a face demersurile necesare aducerii unui specialist de la Banca FranŃei pentru organizarea unuia dintre cele mai importante servicii ale băncii, cel al contabilităŃii. A fost direct implicat şi în construirea palatului B.N.R., situat în strada Lipscani, el încheind cu arhi-tecŃii Albert Galleron şi Cassien Bernard un contract pentru realizarea planului clădirii respective.

În anul 1883, la 20 februarie, Adunarea AcŃionarilor l-a numit pe Carada director al Băncii, funcŃie pe care într-un final a acceptat-o, după ce Brătianu l-a ameninŃat că îşi dă demisia din Guvern. A ocupat această funcŃie 27 de ani, timp în care a coordonat, practic, întreaga activitate a băncii. În calitatea sa de director, a participat la întocmirea tuturor regulamentelor noii instituŃii: Regulamentul de Ordine Interioară, Regula-mentul de OperaŃiuni, Regulamentul Sucursalelor, Regula-mentul AgenŃiilor, InstrucŃiuni pentru Sucursale şi AgenŃii, Regulamentul pentru Serviciul Interior şi Paza Localului, Regulamentul Casei de Pensiuni şi Ajutoare160.

Carada a fost susŃinătorul înfiinŃării Caselor de Credit Agricol, create pentru a ajuta producătorii mici şi mijlocii. În acest fel, el vine în sprijinul agriculturii pe care „o aşează pe baze capitaliste agrare”161.

De asemenea, Eugeniu Carada a contribuit la susŃinerea românilor din teritoriile aflate sub stăpânire străină. A subven-Ńionat cărŃi, ziare şi reviste; a contribuit financiar la ridicarea unor şcoli şi biserici precum Catedrala Ortodoxă din Vârşet (Banatul Iugoslav) şi Biserica Adormirea Maicii Domnului din Braşov162. Cu banii daŃi de el au fost plătite cauŃiunile revoluŃionarilor din

160 Mihail Gr. Romaşcanu, op. cit., p. 241. 161 Ioan C. Filitti, Craioveştii şi rolul lor politic, în „Arhivele Olteniei”, Anul XIV, nr. 77-78, ianuarie – aprilie, 1935, p. 162. 162 Ion Bulei, loc. cit.; Ioan Georgescu, op. cit., p. 21.


Transilvania şi amenzile date de tribunalele ungureşti ziarelor româneşti din Ardeal. De asemenea, a sprijinit financiar mişcarea românească din Basarabia.

După moartea sa, în 1910, Adunarea Generală a AcŃiona-rilor Băncii, în semn de respect şi recunoştinŃă, a hotărât instituirea unui fond care să-i poarte numele şi ridicarea unui monument lângă sediul instituŃiei pe care a condus-o. După 1945, bustul lui Eugeniu Carada, operă a sculptorului francez Dubois, a dispărut. Un monument ridicat în cinstea acestuia se află, în prezent, în localitatea sa natală, Craiova (fig. nr. 1). Pe una dintre faŃadele monumentului este inscripŃionată deviza după care Eugeniu Carada şi-a ghidat întreaga activitate: „Pentru o Românie liberă oricând, oricum, cu oricine şi contra oricui (subl. n.)”, iar pe celelalte trei, scene reprezen-tative din munca sa (fig. nr. 2).

Fig. 1 Eugeniu Carada (1836-1910)


Fig. 2 Eugeniu Carada prezentând proiectul de ConstituŃie (1860)

Aparent un spirit intransigent şi autoritar, Eugeniu

Carada şi-a dedicat întreaga muncă modernizării societăŃii româneşti, în toate structurile sale. A fost activ în aproape toate domeniile încercând, pe cât posibil, să realizeze tot ce se putea pentru patria sa. Întreaga sa viaŃă a fost, după cum subliniază Nicolae Bălănescu „un frumos imn închinat muncii, adevăratei munci ziditoare. O entuziastă odă cântată celui mai curat naŃionalism şi cald patriotism. O apologie a spiritului de abnegaŃie şi sacrificiu. Şi, în acelaşi timp, o necruŃătoare condamnare a dezertării de la datorie, a laşităŃii şi reclamei deşarte. O reprobare a lipsei de credinŃă într-un ideal. O biciuire a nesincerităŃii şi perfidiei”163.

163 Nicolae Bălănescu, op. cit., p. XIV.


Constantin NeamŃu şi Banca ComerŃului din Craiova

Georgeta Ghionea

Constantin Neamţu (1867-1952). He was accountant at BNR Bucharest, chief accountant at BNR branch from Craiova, manager of the branch between 1891-1909. In 1897 he established the Bank of Commerce (Banca Comerţului), whose manager he was between 1910-1948. Key words: Constantin Neamtu, Oltenia, 20th century, banker, teacher

Personalitate de importanŃă majoră în viaŃa economico-

financiară a judeŃului Dolj, şi nu numai, Constantin NeamŃu s-a născut la 28 mai 1867, în comuna Iaşi, de lângă Tg. Jiu, fiind al treilea fiu al lui Gheorghe NeamŃu, proprietar agricol înstărit. A urmat cursurile primare în Tg. Jiu, ulterior pe cele ale Şcolii Comerciale din Craiova, fiind unicul câştigător al unei burse „Năsturel”164. A studiat la reputatul Institut Superieur du Commerce, din Anvers, şi a obŃinut licenŃa de pe poziŃia de şef de promoŃie. La revenirea în Ńară, în anul 1890, a ocupat funcŃia de contabil la Banca NaŃională a României din Bucureşti, iar în anul 1891 îl întâlnim, pe aceeaşi poziŃie, la Sucursala B.N.R. din Craiova. După retragerea din funcŃia de director a lui Elefterie Cornetti, a preluat conducerea şi s-a plasat în această funcŃie timp de 18 ani (1891-1 mai 1909).

164 Radu Negrea, Un bancher de odinioară, Constantin NeamŃu, în „Magazin Istoric”, An XLI, serie nouă, nr. 10/ octombrie 2007, Bucureşti, p. 92.


Încă din tinereŃe, Constantin NeamŃu a fost atras de ideile liberale. Astfel, în activitatea politică a îndeplinit funcŃia de şef al organizaŃiei P.N.L. Gorj, apoi şef al organizaŃiei P.N.L. Dolj. A fost deputat şi senator de Gorj, ulterior de Dolj. Între 1923-1924 a fost primar al oraşului Craiova.

Om de carte, Constantin NeamŃu a ştiut să aprecieze importanŃa culturală pe care o avea existenŃa unor şcoli sau activitatea unor societăŃi ştiinŃifice. Astfel, individual, prin intermediul Băncii ComerŃului, al cărei director a fost între anii 1902-1948, sau în calitate de director al Institutului de Arte Grafice Scrisul Românesc (1922), a contribuit moral şi material la ridicarea şcolii primare „I. E. Rădulescu” din Craiova (1924), a şcolii „Amica copiilor”, a susŃinut Liga Culturală, Crucea Roşie, Societatea scriitorilor români165 etc. A colecŃionat costume naŃionale şi piese valoroase ale meşterilor populari, mai cu seamă din Oltenia, realizând un fond valoros, preluat de actualul Muzeu al łăranului Român.

La 12 decembrie 1897166, din iniŃiativa lui Constantin NeamŃu a fost fondată societatea cooperativă de credit Banca ComerŃului din Craiova, cu durata nelimitată şi un capital social iniŃial de 200.000 de lei167. La numai un an de la înce-perea operaŃiunilor societăŃii, la 29 martie 1899, s-a decis transformarea societăŃii cooperative în societate anonimă pe acŃiuni, cu un capital social de 1 milion de lei168. Pentru a satisface pretenŃiile clientelei, până la Primul Război Mondial, Banca ComerŃului a înfiinŃat agenŃii la: Caracal169, Bechet170, Drăgăşani171, Turnu-Severin172, Tg. Jiu173, Corabia174 şi Balş175.

165 Serviciul JudeŃean al Arhivelor NaŃionale Dolj, fond Banca Comer-Ńului, dosar 1/ 1899-1948, f. 20 (în continuare se va cita: S.J.A.N. Dolj, …). 166 Ibidem, f. 7. 167 Idem, fond FundaŃia Jean Mihail, dosar 423/ 1899-1926, f. 1. 168 Ibidem, f. 7. 169 Idem, fond Banca ComerŃului, dosar 11/ 1927-1936, f. 1. 170 Ibidem, dosar 41/ 1914, f. 11. 171 Ibidem, dosar 30/ 1931, f. 1 şi urm. 172 C. Pajură, T. D. Giurescu, Istoricul oraşului Turnu Severin, (1833-1933), Bucureşti, 1933, p. 177.


GraŃie extinderii activităŃii, aceasta a reuşit să inaugureze, după Primul Război Mondial, încă două agenŃii, una la Filiaşi şi alta la Lugoj, şi o sucursală la Bucureşti. AgenŃiile au fost înfiinŃate sub formă de societăŃi anonime, cu scopul de a promova interesele generale ale băncii şi au fost constituite cu concursul elementelor locale. Ele au participat la capitalul anu-mitor societăŃi şi întreprinderi comerciale, industriale, mini-ere, agricole, au închiriat imobile şi au acordat împrumuturi ipotecare pe termene scurte sau medii176.

În urma înfiinŃării de agenŃii, afacerile Băncii ComerŃului s-au lărgit considerabil, iar capitalul social a crescut simŃitor. Urmărind evoluŃia mijloacelor proprii de exploatare (capital social şi fonduri de rezervă), în perioada 1899-1948 se observă o creştere a acestora. Astfel, adunarea generală a decis majo-rarea capitalului social de la 1 milion de lei (la bilanŃul din anul 1899), succesiv, în anul 1907, la 2 milioane de lei, în anul 1913, la 5 milioane de lei, iar în anul 1928, la 100 de milioane de lei (valoare înregistrată şi în anul 1948)177. În paralel, au fost majorate şi fondurile de rezervă. Dacă la 1900 fondul de rezer-vă era de 64.554 de lei, la finele anului 1913 însuma 4.970.899 de lei, iar în anul 1928 se ridica la peste 100 de milioane de lei178.

În intervalul 1900-1948, Banca ComerŃului a creditat anumite întreprinderi industriale, comerciale şi financiare, obŃinând însemnate beneficii din întrebuinŃarea capitalului ei, în aceste direcŃii. Nevoia de afiliaŃie a fost dictată chiar de operaŃiunile băncii, care nu s-au limitat numai la perimetrul oraşului Craiova sau al judeŃului Dolj. Astfel, în anul 1901 a fost înfiinŃată, din iniŃiativa lui Constantin NeamŃu, Banca

173 S.J.A.N. Dolj, fond Banca ComerŃului, dosar 11/ 1927-1936, f. 2. 174 Ibidem. 175 Idem, fond Banca NaŃională a României, Sucursala Craiova, dosar 43/ 1912, f. 1. 176 S.J.A.N. Gorj, fond Camera de ComerŃ şi Industrie Craiova, oficiul Tg. Jiu, dosar 6/ 1931-1948, f. 4. 177 S.J.A.N. Dolj, fond FundaŃia Jean Mihail, dosar 423/ 1899-1926, f. 84; Idem, fond Banca ComerŃului, dosar 1/ 1899-1948, f. 6. 178 C. NeamŃu, Banca ComerŃului din Craiova, Craiova, 1939, p. 12.


Calafatului, cu un capital social de 150.000 de lei. Banca ComerŃului a participat la subscrierea acestui capital şi a fost reprezentată în consiliul de administraŃie prin Constantin NeamŃu (preşedinte) şi N. Mihăilescu (membru)179. În anul 1908, Banca ComerŃului a participat la fondarea Băncii Tg. Jiului180. La 10 iulie 1909, 32 de comercianŃi din oraşul Drăgăşani au subscris un capital social de 200.000 de lei, punând bazele Băncii Drăgăşani din judeŃul Vâlcea. La sub-scrierea capitalului a participat şi Banca ComerŃului181. Alte bănci afiliate au fost: Prima Casă de Păstrare din Timişoara, fondată în anul 1845, pentru comerŃ de bancă; Casa de Păstrare S.P.A. Petroşani, înfiinŃată în anul 1901, având ca activitate comerŃul de bancă182. Totodată, Banca ComerŃului a participat la înfiinŃarea următoarelor societăŃi: Fabrica de postav Oltenia, Mercur S.A. Craiova, Societatea S.R.D. – Bucureşti, Traiul, Petrol – Govora, Radiodifuziune etc. Banca ComerŃului a intrat în lichidare în anul 1948. Rezultatele operaŃiunilor sale au fost profitabile pentru acŃionarii băncii şi au demonstrat sprijinul consistent pe care banca l-a oferit afa-cerilor comerciale, în special, şi economiei naŃionale, în gene-ral. Mijloacele financiare cu care a vehiculat au situat-o între cele nouă instituŃii din finanŃa noastră mare.

A încerca să cuprinzi întreaga personalitate a lui Constantin NeamŃu, în câteva rânduri este destul de dificil. Om de acŃiune, înclinat spre punerea în practică a ideilor sale, NeamŃu s-a înfăŃişat ca un spirit autoritar, chiar prea dur uneori. După o viaŃă zbuciumată, decesul său este înregistrat în ziua de Sf. Nicolae a anului 1952.

179 S.J.A.N. Dolj, fond Banca Calafatului, dosar 1/ 1923-1929, f. 67. 180 S.J.A.N. Gorj, fond Banca Tg. Jiului, dosar 2/ 1938, f. 7. 181 S.J.A.N. Dolj, fond Camera de ComerŃ şi Industrie Craiova, dosar 6/ 1931-1948, f. 7. 182 Ibidem.


Gogu Constantinescu– fiu al Craiovei, exponent al României

Gheorghe Manolea

In our study we present the life and the contribution to science of George Constantinescu, the Romanian scientist, inventor and engineer. He is the creator of the theory of sonics, a new branch of continuum mechanics, in which he described the transmission of mechanical energy through vibrations. Key words: Gogu Constantinescu, theory of sonics, inventor, Craiova

În centrul Craiovei s-a amenajat de câŃiva ani un spaŃiu în care busturile mai multor personalităŃi din Craiova sau din România ne îndeamnă să ne aducem aminte că ceea ce avem azi este rodul strădaniei multor generaŃii de dinaintea noastră. Ne îndeamnă să ne aducem şi noi modestul nostru aport pentru ca cei ce vor veni să se bucure de bogăŃiile spiritului omenesc sau, cel puŃin, să povestim despre ei, despre cei ale căror busturi străjuiesc centrul Craiovei, despre cei care, într-un fel sau altul, ne-au luminat drumul vieŃii noastre. Gogu Constantinescu este unul dintre aceştia, iar viaŃa lui poate fi model pentru mulŃi dintre tinerii de azi, pentru tinerii de mâine şi poate pentru multe alte generaŃii. Tinerii de azi sunt copiii noştri, sunt nepoŃii noştri. Fiecare părinte, fiecare bunic vrea ca urmaşii săi să strălucească, mai mult sau mai puŃin, în comunitatea omenească din care fac parte. De aceea consider că prin istorisirile noastre trebuie să îi aducem în actualitate pe cei care au dovedit că poŃi să învingi dacă înveŃi, dacă munceşti, dacă perseverezi.


Rolul familiei în formarea culturii lui Gogu Constantinescu

George Constantinescu s-a născut la data de 4 octombrie 1881, într-o casă situată lângă Grădina Mihai Bravu. O casă maiestuoasă, învecinată cu alte case încărcate de istorie: în stânga casa Glogoveanu, care l-a adăpostit o vreme pe Tudor Vladimirescu, apoi între 1913-1949 Primăria Craiovei, în spate cişmeaua haiducului Iancu Jianu, mai în faŃă casa în care a poposit Alexandru Ioan Cuza în 27 iunie 1859.

De-a lungul timpului casa în care s-a născut Gogu Constantinescu a avut diverse destinaŃii. Într-o vreme a avut o destinaŃie intelectuală – „Casa medicului” – unde se Ńineau întruniri ştiinŃifice, se amenajase chiar şi un mic muzeu farmaceutic. Acum este hotel, „Golden House”. La început părinŃii îl strigau George, iar uneori Gogu. Copilul răspundea bucuros la apelativul Gogu, pe care şi l-a păstrat apoi devenind prenumele acceptat chiar şi oficial.

Casa în care a poposit A.I. Cuza Ana – mama lui Gogu

Casa în care s-a născut Gogu Casa Glogoveanu


Tatăl lui Gogu Constantinescu a fost profesor de mate-matică, absolvent al FacultăŃii de ştiinŃe din Bucureşti, secŃia matematică dar şi absolvent al cursurilor de specializare de la Sorbona. Mai apoi a fost numit director al Şcolii Superioare din Craiova, actualul Colegiu „Carol I”, unde a funcŃionat timp de 30 de ani. Mai mult, a scris o carte de trigonometrie pentru licee şi şcoli militare, considerată cea mai bună la vremea respectivă. Mama sa, Ana, de origine alsaciană, născută Roy, era o iubitoare de muzică şi o pianistă desăvârşită.

De la părinŃi, de la familie, a moştenit talentul pentru muzică, matematică, inginerie. Bunicul din partea mamei a fost inginer.

A urmat Şcoala Primară „Obedeanu”, cea mai veche şcoală din Craiova. Se povesteşte că în acea perioadă a construit un telefon cu ajutorul căruia comunica din dormitor cu mama sa aflată la bucătărie sau în curte. La început a fost un simplu sistem de semnalizare: o sfoară şi un clopoŃel. A citit, a experimentat şi a construit un aparat din ce în ce mai perfecŃionat.

Şcoala Superioară din Craiova Şcoala Superioară, vedere generală

Din 1892 urmează Şcoala Superioară din Craiova. A

apucat perioada construcŃiei localului actual al Colegiului NaŃional Carol I, edificat între 1893 şi 1895 şi proiectat de arhitecŃii Toma Dobrescu şi D. Nedelcu. Era dotat cu instalaŃii de încălzire centrală şi cu instalaŃii electrice.


Sala Bibliotecii are câteva coloane monumentale şi pictură

murală realizată de Francis Tribalski. Obiceiul vremii era ca la deschidere Biblioteca să fie dotată cu mobilierul trebuincios, aşa că acesta a fost achiziŃionat tot în acea perioadă. Se spune că mobilierul sculptat pentru Bibliotecă şi pentru restul încăperilor a costat mai mult decât clădirea şcolii.

În vremea liceului şi-a transformat camera într-un adevă-rat laborator pentru experimente fizico-chimice.

Scările de acces la etajul I

Biblioteca Liceului CărŃi vechi din Biblioteca

Liceului


Aici a realizat o lampă electrică cu mercur, alimentată la acumulatori, şi diverse motoare. Din dorinŃa de a-şi ajuta sora, Maria, să se descurce mai bine la matematică a realizat un calculator bazat pe un sistem mecanic, care putea realiza calcule cu până la 30 de cifre.

Se povesteşte că tatăl său, George, a sesizat că fiul agrea în special fizica, chimia şi matematica, şi i-a spus: „Gogule, n-ai să ajungi nici sacagiu dacă nu-Ńi însuşeşti cultura generală, deschizătoare de orizonturi pentru toate specialităŃile". L-a ascultat. Petrecea adesea multe ore în biblioteca liceului.

Acompania la pian corul liceului în care cânta vocal şi Nicolae Titulescu. S-au mai întâlnit peste ani în Anglia. Prin anii 1897-1898 a venit la Craiova o delegaŃie din Bulgaria. La sfârşit, corul şcolii, din care făcea parte şi Nicolae Titulescu, a cântat imnul naŃional bulgar „Sumi MariŃa”. La pian acom-pania Gogu Constantinescu. La final a fost un moment de confuzie. ParticipanŃii nu ştiau dacă ceremonia s-a încheiat şi trebuie să plece sau mai urmează ceva. Gogu Constantinescu, a cărui prezenŃă de spirit s-a manifestat în multe ocazii, a sesizat momentul delicat şi a început să cânte solo la pian „Sumi MariŃa”. Toată asistenŃa s-a aşezat pe scaune, iar finalul a fost un entuziasm greu de descris în cuvinte. Istoria spune că pro-fesorul de matematică, Ionciovici, i-a zis: „Minunat eşti Gogule, la muzică, dar tu ai să fii un mare inginer şi inventator”.

Din nefericire, tatăl său moare în 1896 din cauza unei boli de inimă. Era elev în clasa a V-a de liceu. Evenimentul i-a dat puterea să se descurce singur şi să-şi asume şi multe alte obligaŃii legate de familie.

Cultura matematică – bază pentru teoria betonului armat

În 1899 îşi ia Bacalaureatul cu nota 8,90. A fost al 8-lea din 75 de elevi. S-a înscris la Şcoala NaŃională de Poduri şi Şosele din Bucureşti, pe care o termină în 1904 ca şef de promoŃie cu cea mai mare notă obŃinută până atunci: 18,51, nota maximă fiind 20.


Secolul XX a debutat, în Occident, cu o puternică criză economică. Nici România nu a fost ocolită. A fost o perioadă grea pentru absolvenŃii Şcolii de poduri şi şosele deoarece s-au sistat toate lucrările publice din lipsă de fonduri. Proiec-tanŃii străini, la care se făcea apel până atunci, cereau sume pe care Guvernul nu le putea da. Pentru relansare erau ne-cesare noi soluŃii autohtone, noi tehnologii, noi materiale de construcŃii. A fost un mo-

ment prielnic pentru ca betonul armat să se impună, pentru ca un inginer din Ńară să impună soluŃia sa.

Spirit novator, Gogu Constantinescu încearcă să demon-streze, prin proiectul de absolvire, avantajele noilor materiale şi tehnologii şi a calculat un pod din beton armat, după o metodă proprie, deşi profesorul de poduri, Anghel Saligny, i-a avertizat pe elevii săi să nu folosească betonul, material nesigur şi chiar periculos.

Anghel Saligny folosește, pentru prima oară în lume, beto-

nul armat prefabricat la construcŃia silozurilor de cereale de la Brăila (1884-1888), GalaŃi (1889) şi ConstanŃa. Teoria betonului

Gogu Constantinescu – absolvent de liceu

Podul cu arc din Parcul Carol InscripŃia plasată pe pod


armat, nu era bine pusă la punct. Betonul armat este un material neomogen, compozit, cu discontinuităŃi. Tratarea lui ca un corp elastic era încă la început. Câteva clădiri construite în acea perioadă, în Europa, s-au dărâmat. La Podol, lângă Praga, s-a construit în 1890 un pod cu deschiderea de 23 de metri dar care s-a dărâmat în timpul probelor. Atunci a murit chiar organizatorul probelor, ing. Diss. Podul care ducea spre „Globul Ceresc” de la ExpoziŃia Universală din Paris (1900), hotelul „Ursul negru” din Basel (1903) sunt alte construcŃii din beton armat care s-au dărâmat în timpul construcŃiei.

Încearcă, fără succes, să obŃină unicul post vacant de inginer din Bucureşti. La insistenŃele fostului său profesor, Elie Radu, este angajat la Ministerul Lucrărilor Publice, iar între 1906 şi 1908 este asistentul acestuia la Şcoala NaŃională de Poduri şi Şosele. Sarcina lui Gogu Constantinescu era să perfecŃioneze teoria betonului armat, să lămurească problema aderenŃei şi transmiterii eforturilor de la beton la oŃel. Meritul lui Gogu Constantinescu este că a elaborat o teorie corectă a betonului armat şi o metodă originală de calcul a bolŃilor încastrate. În anul 1904, a publicat în „Buletinul SocietăŃii Politehnice” un studiu privind calculul bolŃilor încastrate şi altul asupra betonului armat, dând soluŃii asupra transmiterii efortului de la beton la oŃel. Formulele erau complicate, dar pentru Gogu Constantinescu instrumentul matematic era busola care îi arăta drumul corect pe drumul încă necunoscut al betonului armat. În toată viaŃa sa, Gogu Constantinescu a imaginat, a calculat şi a verificat experimental. Verificarea acestor soluŃii s-a făcut prin construirea primului pod cu arc, de 14 m deschidere, în 1905, la Doftana, după planurile inginerului Tiberiu Eremia. Apoi, în 1906, podul cu grinzi drepte şi 16 m deschidere din Parcul Carol din Bucureşti.

Istoria spune că în 1906 a fost solicitat să rezolve o problemă la Camera DeputaŃilor: peretele eliptic ce înconjura camera a început să se deplaseze. A rezolvat problema utili-zând o centură eliptică de beton armat. Gogu Constantinescu a verificat zilnic, timp de o săptămână, dacă zidul se mai deplasează. Apoi a cerut aprobarea de a continua consolidarea prin construirea de planşee şi bolŃi curbe subŃiri din beton


armat. La terminarea lucrărilor, deputaŃii au refuzat, de teamă, să intre în clădire pentru că a fost consolidată cu beton armat de către un inginer tânăr inconştient. Din păcate această men-talitate despre competenŃa tinerilor ingineri se păstrează şi azi. De aceea mulŃi tineri valoroşi preferă şi azi să plece din Ńară. S-au numit două comisii de anchetă prezidate de profesorul Davidescu şi respectiv de profesorul Ion Ionescu. SoluŃia finală, practică, a venit tot de la Gogu Constantinescu. Le-a alungat teama deputaŃilor încărcând clădirea cu saci umpluŃi cu nisip având fiecare greutatea unui om. Ministrul finanŃelor, Emil Costinescu, a fost şi el mulŃumit şi convins că betonul armat este o soluŃie pentru viitoarele construcŃii. L-a invitat pe Gogu Constantinescu la masă la Sinaia.

Tot în acea perioadă a construit podurile de la Lainici, cu două arce din beton armat, având deschideri de 60 m şi calea suspendată cu tiranŃi. La vremea aceea era o performanŃă pentru că nu se mai construiseră în Ńară astfel de poduri.

Primul pod, înainte de

Mănăstirea Lainici Al doilea pod, după Mănăstirea

Lainici

În anul 1908, ca protest faŃă de refuzul Consiliului tehnic superior de a accepta soluŃiile lui bazate pe construcŃiile din beton armat, îşi dă demisia din serviciul statului şi înfiinŃează, împreună cu Tiberiu Eremia, o antrepriză prin intermediul căreia construieşte mai multe poduri şi clădiri din beton armat.

Este interesantă istoria podurilor peste Siret (Adjud, Răcătău, Roman, Dolhasca). La licitaŃia pentru construcŃia acestora s-au prezentat două firme: firma „Pelerin”, din FranŃa


şi firma lui Tiberiu Eremia şi Gogu Constantinescu. Prima a oferit un preŃ cu 16% peste deviz, iar a doua cu 15% sub deviz. Guvernul a găsit diverse motive ca să respingă oferta lui Tiberiu Eremia: fără experienŃă, preŃul este nerealist etc. Până la urmă a acceptat oferta românească, iar Gogu Constantinescu a obŃinut aprobarea schimbării soluŃiei: în locul unor poduri cu un număr mare de pilieri, s-au propus deschideri mari de 46 m din beton armat. Până la finalizare au apărut şi alte piedici, dar până la urmă au reuşit să termine lucrările înaintea termenului de doi ani. În plus, Gogu Constantinescu s-a ocupat de forma-rea cadrelor de specialitate, lucrători şi ingineri. De multe ori punea mâna să arate el însuşi cum trebuia executată o anumită operaŃie.

Dintre realizările sale în domeniul construcŃiilor, care pot fi văzute şi astăzi, se menŃionează:

– Moscheea din Con-stanŃa, construită în 1910. Cupola minaretului este for-mată dintr-o pânză de beton armat de 5 cm grosime deşi are o deschidere de 8 m;

– Castelul de apă de la Periş (judeŃul Ilfov);

– fostul Minister al Lucrărilor Publice (astăzi Primăria Generală a Muni-cipiului Bucureşti).

La acestea poate fi adăugat proiectul de ali-mentare cu apă a oraşului Calafat, din judeŃul Dolj, realizat între 1908 şi 1910. O bună parte din reŃeaua de alimentare executată

atunci, este funcŃională şi azi.

Moscheea din ConstanŃa


În căutarea surselor de finanŃare

În noiembrie 1910 pleacă în Anglia pentru a-şi pune în aplicare ideile extrem de îndrăzneŃe. În 1913 avea deja 18 Brevete de invenŃie. În 1913 pleacă în America pentru a-şi sus-Ńine, la Oficiul de brevete, soluŃiile pentru care ceruse protecŃie. Aici se întâlneşte şi cu Edison care avea atunci 66 de ani. Deoarece nu găseşte înŃelegerea şi susŃinerea financiară pe care şi-o dorea, se reîntoarce în Anglia.

S-a căsătorit, în Richmond, în decembrie 1914, cu Alexandra Cocorescu.

Recunoaşterea internaŃională

Izbucnirea primului război mondial facilitează aplicarea invenŃiilor lui, respinse la început ca fiind fanteziste, în tehnica militară. Între 1914 şi 1918 a fost consilier al AmiralităŃii Britanice, poziŃie pe care o va reocupa şi în perioada 1940-1945.

În 1919 a devenit cetăŃean englez. La 45 de ani era deja celebru. Revista engleză „The

Graphycs”, din 10 ianuarie 1926, îl menŃionează ca unul din cei

Reproducere după The Graphyc


17 cei mai renumiŃi oameni de ştiinŃă ai lumii din perioada 1900-1925 împreună cu Einstein, Lord Kelvin, Marconi ş.a.

Recunoaşterea sa poate fi demonstrată şi prin numărul de Brevete de invenŃie obŃinute:

• Anglia – 114 Brevete de invenŃie • SUA – 45 Brevete de invenŃie • FranŃa – 18 Brevete de invenŃie • România – 5 Brevete de invenŃie Printre cercetările sale din ultima parte a vieŃii se găsesc:

problema transformării energiei electrice în energie sonică, a energiei mecanice în energie calorică şi problema utilizării ultrasunetelor în practică, inclusiv în medicină.

Cultura muzicală bază pentru teoria sonicităŃii

Cea mai prolifică latură a activităŃii sale tehnico-ştiinŃifice o constituie domeniul sonicităŃii. Sonicitatea este ştiinŃa transmiterii energiei mecanice prin vibraŃii.

Cum s-a născut această ştiinŃă? Legenda spune că, celebrul tenor Enrico Caruso obişnuia să

impresioneze asistenŃa printr-un experiment paradoxal. Punea un pahar cu şampanie pe pian, se depărta la o anumită distanŃă şi începea să cânte. Ajungea la o frază muzicală cu note grave. Paharul începea să vibreze. Caruso părea că îşi amplifică efortul de a susŃine fraza muzicală şi, spre uimirea asistenŃei, paharul se spărgea. Evident, mare entuziasm! Despre una dintre aceste demonstraŃii a citit şi Gogu Constantinescu.

Poate că şi-a adus aminte de mama sa, pianistă desăvâr-şită, şi de teoria acordurilor muzicale. Poate că şi-a adus aminte de tatăl său, matematician cunoscut. Sigur este că şi-a adus aminte că, pe când avea 17 ani şi încerca să înveŃe armonia muzicală a formulat o teorie a acordurilor muzicale pe baze ştiinŃifice. De fapt, Gogu Constantinescu a găsit legile pentru transmiterea puterii mecanice la distanŃă prin oscila-Ńiile care se propagă în medii continui (lichide, solide) datorită elasticităŃii acestora.

Acest rezultat este un foarte bun exemplu pentru a demonstra că una dintre barierele care stopează creativitatea


T

qQmax

vx

r

ω

ωt

r

este legată de cunoştinŃele dobândite anterior. În vremea aceea savanŃii şi inginerii erau convinşi că lichidele, şi în special apa, sunt incompresibile. În toate calculele hidraulice din acea vreme se pornea de la ipoteza că apa este incompresibilă.

Ori, la baza acestei noi ştiinŃe se află fenomenul compre-sibilităŃii lichidelor şi propagarea de forŃe şi mişcări periodice, sub forma undelor elastice, cu viteză finită, din aproape în aproape.

De altfel prima instalaŃie sonică realizată de Gogu Constantinescu în 1912 consta dintr-un generator de vibraŃii mecanice aplicate la capătul unei conducte de oŃel umplută cu apă şi un motor sonic rotativ plasat la capătul celălalt care convertea unda sonică, purtătoare de energie vibratorie, în energie mecanică.

Legile care se aplică în sonicitate sunt identice cu cele din curentul electric. Aceasta a fost analogia pe care a făcut-o Gogu Constantinescu şi care, aşa cum spunea René Descartes că „metoda creează rezultatele”, l-a condus la rezultate specta-culoase.

Un tub plin poate fi asociat cu un conductor. Un piston care se mişcă cu viteza vx [m/ s], într-un tub plin

de secŃiune S [m2] generează un debit instantaneu q [m3/ s] q = vxS

Explicativă privind undele sonice


Viteza pistonului depinde de viteza liniară a punctului de racord dintre bielă şi manivelă vx = v sin (ωt +φ0) iar v = ωr În final q = ωrSsin (ωt +φ0) În ipoteza că r = ct., ω = ct. , S = ct. q = Qmax sin (ωt +φ0)

Pornind de la această formă, se poate face uşor analogia dintre debit şi curentul electric i = Imax sin (ωt +φ0)

PulsaŃia ω = 2πf, iar frecvenŃa f = 1/ T. T – timpul unei rotaŃii complete.

Electrotehnicienii au conceput motoare electrice sincrone, asincrone, monofazate, trifazate, serie, derivaŃie.

Gogu Constantinescu a creat motoare sonice sincrone, asincrone, monofazate, bifazate, trifazate, serie, derivaŃie.

Legenda spune că fizicianul englez Lord Rayleigh, văzând aceste motoare în funcŃiune a spus „ExistenŃa şi funcŃionarea motoarelor dumitale sunt de domeniul magiei. Cu toate că m-am ocupat o viaŃă întreagă de sunet nu mi-aş fi putut imagina că transmisia acestuia prin apă poate produce asemenea efecte”.

A scris puŃin şi a publicat puŃin. În 1918 a publicat la Londra prima lucrare The Theory of

Sonics. A treatise on transmission of power by vibrations. În 14 noiembrie 1919 a susŃinut conferinŃa de primire în

Academia Română. În decembrie 1919 Ńine prima conferinŃă publică despre

sonicitate şi aplicaŃiile ei. A început conferinŃa astfel: „Este o mare bucurie pentru mine să pot să fac această comunicare pentru prima oară în public, în localul Şcoalei NaŃionale de Drumuri şi Şosele, în acelaşi amfiteatru în care am avut cinstea să învăŃ şi eu”. Şi-a continuat conferinŃa în ianuarie 1920 în acelaşi loc.

Ca membru de onoare al SocietăŃii Inginerilor Civili din Londra Ńine trei conferinŃe distinse cu premii ale societăŃii.


Prima conferinŃă, cu titlul „Scientist Versus Engineer”, a fost prezentată în data de 3 octombrie 1948, cu o zi înainte de a împlini 67 de ani, a doua conferinŃă a fost prezentată la 5 mai 1954, şi face o sinteză a dezvoltării ingineriei mecanice în ultimii 100 de ani. În aprilie 1959 expune a treia conferinŃă în care prezintă opera sa ştiinŃifică – Sonicitatea, conferinŃă premiată cu medalia de aur, ca fiind cea mai bună din acel an.

AplicaŃiile practice ale teoriei sonicităŃii

După cum s-a menŃionat mai sus, Gogu Constantinescu a manifestat permanent interes pentru aplicaŃia practică finală şi de aceea a depus toate eforturile pentru a găsi aplicaŃii ale teoriei sonicităŃii.

Prima aplicaŃie: mitraliera sonică

În 1915 nemŃii foloseau un sistem nou de tragere printre elicele avionului. SoluŃiile propuse de inginerii britanici erau mecanice şi nu dădeau rezultatele dorite. Salvarea a venit de la sonicitate şi de la Gogu Constantinescu care a câştigat concur-sul lansat de Amiralitatea britanică în acest scop. În august 1916 s-au realizat primele teste cu un avion echipat cu ceea ce

Gloster Gladiator-ultimul avion dotat cu

mitralieră sonică


avea să devină Constantinesco Fire Control Gear sau „C.C. Gear”.

Succesul şi superioritatea faŃă de sistemul utilizat de aviaŃia germană s-a bucurat în sfârşit şi de recunoaşterea oficială, astfel că, până la sfârşitul războiului, peste 50 000 aparate de zbor americane şi britanice au fost dotate cu astfel de sisteme. Apreciindu-i rezultatele, guvernul englez i-a con-struit lui Gogu Constantinescu, în 1918, în West Drayton, un laborator pentru cercetare şi aplicaŃii practice ale sonicităŃii, de foarte mari dimensiuni, numit Uzinele Sonice.

Altă aplicaŃie importantă: convertorul de cuplu Prin aplicarea acestui convertor la un automobil,

Constantinescu a realizat, în mai 1923, primul automobil cu schimbător de viteze automat.

O altă propunere interesantă a fost aceea de realizare a

transmisiei între turbina şi elicea vapoarelor pe cale sonică pentru reducerea costurilor de realizare a arborelui mecanic. Convertorul s-a dovedit aplicabil şi în cazul transportului feroviar, pentru a înlocui locomotivele cu abur.

În 1933 încheie un contract pentru aplicarea convertorului de cuplu la locomotivele şi automotoarele fabricate la Uzinele Malaxa. Primele probe s-au efectuat pe linia Bucureşti – OlteniŃa, automotorul fiind condus chiar de Gogu Constantinescu. Dato-rită presiunilor făcute de firmele străine asupra politicienilor

Automobilul cu cutie de viteze

automată condus de inventator la Paris în 1926

Locomotivă dotată cu convertor de cuplu


din România proiectul a fost abandonat. Locomotiva dotată cu acest sistem a funcŃionat, însă, multă vreme.

Sonicitatea are multe aplicaŃii, iar Gogu Constantinescu a realizat multe invenŃii bazate pe aceste aplicaŃii: motoarele sonice, pompele sonice, ciocanele şi perforatoarele sonice, injectoare sonice, convertoare de cuplu (cutii de viteze sonice), generatoare de energie sonică, numeroase aparate pentru transmisii sonice şi receptoare ale acestei energii, haveuza sonică ș.a.

În medicină, sistemele sonice se pot folosi în scanare ultrasonică, neurochirurgie, terapie etc. Spre deosebire de razele X, vibraŃiile sonice nu sunt dăunătoare. CurenŃii sonici penetrează cu uşurinŃă Ńesuturile umane, fără a le arde sau a produce şocuri. În terapie, sunt extrem de multe benefici, având efect termosonic (de încălzire).

AplicaŃii în aviaŃie şi armată În domeniul aviatic, ca aplicaŃie a uneia dintre invenŃiile

sale, Constantinescu a propus acŃionarea elicelor cu motoare sonice. A realizat un asemenea motor care punea în mişcare o

elice de 180 CP, cântărea doar 30 kg, reducând mult greu-tatea avionului.

Desigur, invenŃia repre-zentativă pentru acest domeniu este tragerea sincronizată cu mitraliera printre palele elicei de avion. Datorită acestei apli-caŃii, primul război mondial s-a scurtat cu circa un an de zile, iar Gogu Constantinescu devine consilier al AmiralităŃii Engleze. O altă invenŃie a lui Gogu Constantinescu a fost aceea a unui tun de tranşee care arunca bombe de 100 kg la 1 500 m,

„fără a produce nici zgomot, nici flacără, nici fum”.

Tun sonic silenŃios


Gogu Constantinescu – exponent al României

Revine pentru prima dată în Ńară în anul 1919, în dorinŃa de a-şi valorifica aici invenŃiile. Înconjurat cu simpatie de tehnicieni, este ales membru de onoare al Academiei Române. Cu toate acestea, aceeaşi lipsă de înŃelegere a autorităŃilor îl face să plece din nou în Anglia, unde face noi descoperiri importante. Se mai întoarce în 1933, pentru scurt timp, din dorinŃa de a aplica în Ńară, la locomotivele fabricate de Uzinele Malaxa, convertorul de cuplu (invenŃie prin care se înlocuiau cutiile de viteză).

În 1956 a fost invitat la o întâlnire cu toŃi colegii de şcoală de la Craiova dar nu a putut să participe din cauza sănătăŃii.

La invitaŃia Prezidiului Academiei Române, în toamna

anului 1961 (între 8 septembrie şi 8 octombrie), în vârstă de 80 de ani, Gogu Constantinescu vizitează Ńara. Vizitează, desigur, Craiova. Vizitează şi Şcoala unde regăseşte fonograful lui Edison cu care lucrase ca elev. Istoria spune că l-a mângâiat multă vreme, vrând, parcă, să retrăiască toŃii anii de şcolar. A scris în cartea de onoare. S-a fotografiat cu elevii şi profesorii şcolii. Rămâne impresionat de realizările tehnice postbelice, caracterizând dezvoltarea economică a României din acea perioada ca „explozivă”.

În timpul şederii sale în Ńară, i-a fost decernată diploma de Doctor Honoris Causa de către Institutul Politehnic din

Împreună cu elevii Liceului „Nicolae Bălcescu” în 1961

Doctor Honoris Causa


Bucureşti (fosta Şcoala NaŃională de Poduri şi Şosele, în cadrul căreia şi-a terminat studiile universitare). Aceasta a fost prima diplomă de Doctor Honoris Causa în domeniul tehnic, acordată în România, decernată de Institutul Politehnic din Bucureşti.

În anul 1963 a reve-nit în România împre-ună cu a doua soŃie, Eva, pentru a petrece vacanŃa la ConstanŃa şi pentru a sărbători, la Bucureşti, împlinirea a 82 de ani. Cu această ocazie vizi-tează şi Institutul de Studii şi Cercetări Hidrotehnice (ISCH),

respectiv standul experimental de cercetări sonice, unde inventatorul Ion St. Basgan îi prezintă una dintre invenŃiile care foloseau teoria sonicităŃii.

Concepută între 1930-1934, această invenŃie avea să realizeze, în premieră absolută, transmiterea energiei sonice create la suprafaŃă, prin garnitura de forare, la sapă, punând sapa să oscileze în sus şi în jos (fără a ridica garnitura de forare), astfel ca ea să cadă pe verticală, cu o frecvenŃă stabi-lită, săpând găuri nedeviate. Într-o emisiune televizată îşi exprima regretul că n-a avut prilejul să-şi aducă şi el contri-buŃia la realizările din România din acei ani. Regretul marilor oameni! Un om mare, născut în Craiova!

Conexiuni Gogu Constantinescu a legat prietenii cu mulŃi oameni de

seamă ai vremii. Unul dintre ei a fost Dragomir Hurmuzescu, căruia îi spunea „nene Dragomir”. De fiecare dată când Hurmuzescu era în Anglia, sau într-o zonă apropiată , îl vizita pe Gogu Constantinescu, Prietenia lor a inclus-o şi pe Marie Curie care a folosit în cercetările sale electroscopul construit de Dragomir Hurmuzescu.

În vizită la ISCH Bucureşti


În 1957, toamna, acade-micianul Aurel Beleş a partici-pat la Congresul de geotehnică şi fundaŃii din Londra. Cu acest prilej i-a făcut o vizită lui Gogu Constantinescu la reşe-dinŃa sa situată pe malul lacu-lui Coniston. La întoarcerea în Ńară a Ńinut mai multe confe-rinŃe. Una dintre ele a fost prezentată la Academia Româ-nă în data de 5 mai 1958. Iată ce a consemnat Aurel Beleş: „Ca român, cu sufletul şi cu gândul, se trudeşte să facă cu-noscut străinătăŃii geniul şi arta poporului român, realizările şi aportul pe care poporul român îl poate aduce ştiinŃei, culturii şi progresului general”.

Diploma de Doctor Hono-ris Causa, acordată de Insti-

tutul Politehnic din Bucureşti în data de 27 septembrie 1961, a fost semnată de Ilie Murgulescu, născut în Dolj, la vremea aceea Ministrul ÎnvăŃământului şi Culturii, Preşedintele Comisiei de Confirmare a Diplomelor.

Gogu Constantinescu – mereu prezent

Ideile de avangardă ale lui Gogu Constantinescu, după mai bine de 100 de ani, sunt reluate de cercetătorii care încear-că tratarea cancerului şi a altor boli grave prin intermediul vibraŃiilor.

A fost un inventator prolific, cu peste 193 de brevete, multe dintre ele invenŃii pionier. Aşa se explică de ce angre-najul Constantinescu este menŃionat în Clasificarea Interna-Ńională a Patentelor (INT. Cl. F16H33/ 12).

Diploma de

Doctor Honoris causa


S-a stins din viaŃă la 12 decembrie 1965 şi este înmor-mântat în curtea bisericii din Lowick, la sud de Lacul Coniston, Anglia.

Gogu Constantinescu la Muzeul

Tehnicii „Dimitrie Leonida”, Bucureşti Gogu Constantinescu,

la maturitate

Născut şi educat la Craiova, format ca inginer la Bucureşti, şi-a pus în practică ideile în Anglia, dar a rămas mereu un mare om-exponent al gliei unde s-a născut.


Gh. F. Ciauşanu – folcloristul

Loredana-Maria Ilin-Grozoiu

One of the remarkable names, with a significant place held in the history of the Romanian culture, is Gh. F. Ciauşanu, the man who carried on a rich folkloristic activity, as a gatherer and editor. In our study we have tried to bring to light information about one of the most prolific researchers of the Romanian folklore, from the first half of the 20th century, for whom posterity proved to be quite ungrateful, by not dedicating, up until now, a monographic study. Keywords: Gh. F. Ciausanu, the first half of the 20th century, folklorist, biography, the Romanian culture.

Unul dintre numele remarcabile, care ocupă un loc

important în istoria culturii române, este Gh. F. Ciauşanu, cel care a desfăşurat o bogată activitate folcloristică de culegător şi editor. Pentru a înŃelege opera sa istoriografică, vom începe cu o prezentare succintă a climatului intelectual şi spiritual în care s-a format.

S-a născut la 26 mai 1889, în comuna Făureşti, judeŃul Vâlcea. În anul 1908 a absolvit Seminarul Teologic din Râmnicu Vâlcea183, iar în anul 1912 a terminat cursurile FacultăŃii de Teologie a UniversităŃii din Bucureşti. A urmat, în cadrul aceleiaşi FacultăŃi, studiile doctorale, pe care le-a terminat în anul 1915, prin susŃinerea tezei cu titlul Monoge-nismul biblic (studiu dogmatico apologetic), care a văzut lumina tiparului, puŃin mai târziu, în anul 1931184. A funcŃionat 183 Iordan Datcu, DicŃionarul etnologilor români, I, Bucureşti, Editura Saeculum I.O., 1998, p. 164. 184 D. Buzatu, Folclorişti olteni, în „M.O.”, nr. 7-8/ 1959, p. 481.


ca preot în Şimnicul de Sus (jud. Dolj), în comuna Laloşul (jud. Vâlcea) şi la Râmnicu Vâlcea185. Pentru o perioadă, a fost profesor suplinitor la Craiova, până în anul 1948186, la Râmnicu Vâlcea, Buzău şi Bucureşti187. S-a stins din viaŃă, probabil, la 14 ianuarie 1963, fiind înmormântat la cimitirul Sineasca din Craiova188.

Personalitate cu iniŃiativă, Gh. F. Ciauşanu a fost membru al Muzeului Etnografic al Transilvaniei189, colaborator la două culegeri: Frunză verde... Literatură populară oltenească (alături de prof. Margareta Budălănescu)190 şi Culegere de folclor din judeŃul Vâlcea şi împrejurimi, cu un glosar (alături de înv. G. Fira şi C. M. Popescu), şi la revistele „Albina”, „Anuarul Arhivei de Folclor”, „Ramuri”, „Renaşterea”, „Universul literar”191.

Gh. F. Ciauşanu a manifestat un larg interes pentru crea-Ńia populară olteană, din care culege, „din felurite localităŃi, o seamă de poezii populare (lirice, satirice, epice colinde şi ghicitori) – în nestrămutata credinŃă că aducem o jertfă cu plăcuta mireasmă duhovnicească pe altarul scumpei patrii. Mănunchiul de flori de câmp, strâns cu trudă, îl înfăŃişăm, cu toată dragostea românilor neaoşi – cari îl vor preŃui, credem – după cuviinŃă”192.

Şi-a început activitatea publicistică în anul 1914, cu lucrarea SuperstiŃiile poporului român în asemănare cu ale altor popoare vechi şi nouă193, pentru care a fost distins de

185 N. Daneş, Gh. Dumitraşcu, D. Dumitrescu,..., coord. Ion Soare, Enciclopedia judeŃului Vâlcea, vol. I Prezentare generală, Râmnicu-Vâlcea, Editura Fortuna, 2010, p. 746. 186 Iordan Datcu, op. cit., p. 164. 187 D. Buzatu, art. cit., p. 481. 188 Ibidem. 189 Iordan Datcu, op. cit., p. 164. 190 Frunză verde... Literatură populară oltenească, culeasă de Margareta Budălănescu şi Gh. F. Ciauşanu, Râmnicu Vâlcea, 1938. 191 Culegere de folclor din judeŃul Vâlcea şi împrejurimi, cu un glosar (în colaborare cu G. Fira şi C. M. Popescu), Bucureşti, 1928. 192 Frunză verde... Literatură populară oltenească, p. 1. 193 Gh. F. Ciauşanu, SuperstiŃiile poporului român în asemănare cu ale altor popoare vechi şi noi, Bucureşti, 1914.


către Academia Română, în anul 1913, cu premiul „Vasile Adamachi”194, lucrare care a fost reeditată în anul 2001 de către Ionel Oprişan195. Această operă relevă preocupările sale pentru a cunoaşte nu numai credinŃele mitologice ale arealului european, ci şi ale anumitor zone care erau, pentru întâia oară, trecute în revistă, în cultura română: Noua Zeelandă, Melanezia, Indochina, Madagascar, Insulele Filipine, Groenlanda, triburile primitive din Africa şi America de Nord, populaŃiile siberiene. Iată ce menŃiona autorul în Introducere: „Alături de religiunile oficiale trăieşte – poate cu mai multă vitalitate decât acestea – superstiŃia. Ea constituie o adevărată religiune a celor mulŃi, şi este mereu în putere, fiindcă este cea mai veche formă a religiunii: un amestec de sfărâmături din Animism, Fetişism şi Naturism”196.

Ceea ce trebuie remarcat este faptul că, autorul, de cele mai multe ori, îşi construieşte discursul pe baza propriilor observaŃii asupra datinilor şi credinŃelor din zona etnografică Vâlcea, vizată fiind comuna sa natală, Făureşti.

După cum observa A. Bârseanu, în raportul citit în şedinŃa SecŃiunii Literare a Academiei Române, la 20 mai 1913, publi-cat în prefaŃa cărŃii, autorul urmăreşte să creioneze o schiŃă a substanŃei mitologiei populare româneşti: „Negreşit, vor mai fi şi alte credinŃe superstiŃioase, care nu sunt cuprinse în acest studiu (...), dar cele mai caracteristice dintre ele, acelea care formează temelia religiunii primitive a poporului şi în care se oglindeşte mitologia noastră populară, cu diferitele reminis-cenŃe din credinŃele celor vechi şi cu nu mai puŃin numeroasele înrâuriri ale credinŃelor neamurilor împrejmuitoare, sunt con-centrate în punctele amintite mai sus”197.

Lucrarea, prima încercare teoretică de circumscriere a mitologiei naŃionale în context universal, de identificare a acelor elemente care constituie fundamentul „religiei” vechi a 194 N. Daneş, Gh. Dumitraşcu, D. Dumitrescu,..., op. cit., p. 746. 195 SuperstiŃiile poporului român. În asemănare cu ale altor popoare vechi şi noi, ediŃie critică, prefaŃă şi indice tematic de Ionel Oprişan, Bucureşti, Editura Saeculum I.O., 2001. 196 Ibidem, p. 1. 197 Ibidem, p. IV.


poporului nostru, este structurată în 45 de capitole şi se referă la: zeiŃa mumă a străvechilor mitologii (Terra) şi fiinŃele telu-rice; divinitatea paternă din mitologiile antice (Cerul) şi aspec-tele siderale; aspectele eterice ale existenŃei, care asigură unirea între Pământ şi Cer; regnul vegetal şi animal.

Din bogăŃia observaŃiilor şi consemnărilor acestui autor, cele care conŃin lămuriri şi detalii referitoare la obiceiurile şi practicile religioase, legate de cele trei momente importante ale vieŃii – naşterea, căsătoria şi moartea – , sunt dintre cele mai variate.

Ceea ce prezintă interes în descrierea nunŃii la Gh. F. Ciauşanu este prezenŃa unor elemente referitoare la planul şi repertoriul desfăşurării ceremonialului, care sunt parte integrantă a fondului tradiŃional românesc.

De asemenea, autorul acordă o atenŃie deosebită surprin-derii secvenŃialităŃii ritualice a ceremonialului funerar, ce are rolul de a puncta momentele sale semnificative, inclusiv cel al separării sufletului de lumea celor vii şi trecerea sa în Lumea de Dincolo. Autorul remarcă faptul că, în cadrul acestui cere-monial, se pot distinge trei etape, ce urmează linia detaşării progresive a sufletului de trup, imaginea drumului străbătut de suflet şi, în final, integrarea în comunitatea „celor drepŃi”.

Nu au fost omise nici divertismentele literare poetice sau în proză, mărturie stând, în acest sens, operele: Înmuguriri… stihuri, cuvântări, recenzii, reverii (Craiova, 1926), Lumi-nişuri. Versuri (Bucureşti, 1935) şi Răsuri scuturate. SchiŃe şi amintiri (Craiova, 1940).

Nu putem încheia fără a sublinia faptul că Gh. F. Ciauşanu a fost şi teolog, mărturie stând, în acest sens, publicarea de cărŃi dogmatice, antologii şi monografii religioase, dintre care men-Ńionăm: Epistola către Evrei (1926), Sfintele Taine (Bucureşti, 1932), ViaŃa Maicii Domnului (Craiova, 1940).

Prin prezentarea noastră am încercat să aducem un plus de cunoaştere asupra unuia dintre cei mai harnici cercetători ai folclorului românesc din prima jumătate a secolului al XX-lea, pentru care posteritatea s-a dovedit a fi destul de ingrată, nededicându-i, până în prezent, un studiu monografic.


Nestor Vornicescu personalitate complexă a vieŃii spirituale

Sava Antoaneta-Laura

The archbishop Nestor Vornicescu was born in Lozova –Vorniceşti Village, Lăpuşna County from Basarabia and became, due to his native qualities, developed and nurtured within selected academic environments, one of the most revered church representatives in Romania. He spent fruitful years in Craiova, period during which he flourished from scientific point of view and when he managed to assert himself as a High Hierarch of the Orthodox Romanian Church. He got involved as an active participant in the stimulation and development of the spiritual life of the city which thus becomes a „citadel of science” at an universal level. Key words: Archbishop, church hierarchs, spiritual life.

În primăvara ultimului an al secolului al XX-lea, la 17 mai

2000, dispărea din lumea materială, trecând „în cele veşnice”, academicianul, cărturarul cu mari deschideri umaniste, istoricul şi autorul a numeroase lucrări cu caracter teologic, cultural, literar şi istoric, Mitropolitul Olteniei, Nestor Vornicescu.

Nestor Vornicescu, al cărui prenume a fost Nicolae până în anul 1951, s-a născut la 1 octombrie 1927, în comuna Lozova-Vorniceni, judeŃul Lăpuşna (azi Republica Moldova), fiind fiul agricultorului Vasile Vornicescu şi al Verei (născută Roşu).

După şcoala primară pe care a urmat-o în satul natal, unde se remarcă prin strădania de a cunoaşte istoria neamului său (mai ales despre voievozi şi haiduci), folclorul şi obiceiurile folclorice şi creştine, şi noviciatul monahal la Schitul Nechit din munŃii NeamŃului a devenit frate rasofor la Mănăstirea


NeamŃu. Aici urmează Seminarul călugăresc de muzică bisericească. La Sfânta Mănăstire NeamŃ urmează Seminarul monahal superior. În anul 1951, spre sfârşitul ultimului an de studiu seminarial, se bucură de momentul sacru al pecetluirii votului monahal, primind numele de Nestor.

A absolvit Institutului Teologic de Grad Universitar din Bucureşti, în anul 1952, cu teza ConcepŃia Creştină despre viaŃă, obţinând calificativul „ExcepŃional”. A obŃinut doctoratul în teologie la secŃia de istorie, specialitatea principală Patrologie, în anul 1983, cu tema Primele scrieri patristice în literature noastră, secolele IV-XVI, sub conducerea ştiinŃifică a eminentului profesor Ioan G. Coman.

A fost numit preot slujitor la Catedrala Metropolitană din Iaşi şi bibliotecar al Mitropoliei în anul 1958, iar în anul 1960 a fost hirotonosit duhovnic de către Î.P.S. dr. Iustin Moisescu. A urmat pregătirea postuniversitară la Institutul Ecumenic de la Bossey (ElveŃia) şi, în acelaşi timp, a urmat şi cursuri de doctorat la Facultatea Autonomă Protestantă din Geneva.

La 15 decembrie 1970 este ales episcop vicar al Arhiepis-copiei Craiovei, de către Sf. Sinod al B.O.R., la propunerea Mitropolitului Olteniei Firmilian, fiind al 77-lea arhiereu al Bisericii strămoşeşti de la dobândirea autocefaliei, în anul 1885.

În aprilie 1978 a devenit Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei, iar un an mai târziu Preşedinte al Comisiei NaŃionale Române de Istorie Eclesiastică Comparată.

În anul 1992 este ales membru de onoare al Academiei Române și al Academiei de ŞtiinŃe din Chişinău. Printre lucră-rile sale amintim În afara legii – Ion Florea (Editura Junimea, Iaşi, 1976), Descătuşarea 1821, publicată în anul 1881, și studii care au la bază cercetarea vechilor hrisoave. Din volumul În afara legii s-a inspirat şi Mihail Sadoveanu atunci când a scris povestirea vânătorească, intitulată La poale de codru.

Mitropolitul a avut o bogată activitate în domeniul teolo-giei: Primele scrierii patristice în literatura română, secolul IV-XVI (Editura Scrisul Românesc, 1992), Scrieri patristice în Biserica Ortodoxă Română, în limba greacă şi în versiuni slave, în secolele XIV-XVI, Vechi traduceri româneşti din scrierile patristice, Monagrafia Hagiografică despre Mitropo-


litul Kievului intitulată Sfântul Ierah Petru Movilă, publicată în anul 1999, numeroase scrieri apărute la Editura Mitropoliei Olteniei în anii 1999-2000 sunt doar câteva repere care îl recomandă pe acesta printre valorile perene al acestui străbun pământ românesc.

Dr. Nestor Vornicescu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitro-politul Olteniei, se numără azi printre cei mai avizaŃi cerce-tători nu numai ai istoriei Bisericii Ortodoxe Române, dar chiar şi ai Istoriei noastre naŃionale, opera sa numărând acum câteva sute de titluri: volume, broşuri sau studii apărute în reviste, aducând astfel o serie de contribuŃii dintre cele mai revelatoare în legătură cu participarea slujitorilor bisericii româneşti la unele dintre cele mai importante momente naŃio-nale: Răscoala lui Tudor, Unirea principatelor Române, Răz-boiul de IndependenŃă, desăvârşirea Statului Unitar Român la 1 Decembrie 1918 etc.

În ceea ce privește contribuŃia ştiinŃifică şi originalitatea lucrărilor, dr. Nestor Vornicescu rezidă, deopotrivă, atât în valoarea documentelor pe care le-a descoperit (sigiliul lui Tudor Vladimirescu, o cronică a Războiului de la 1877, opera filosofului străvechi Aethicus Histricus, nenumărate texte bisericeşti şi piese iconografice), cât şi în comentariul sobru, pertinent, în deplină stăpânire, a domeniului abordat, în stu-diul comparativ pe întinse arii de cultură şi civilizaŃie ortodoxă. Astfel, în cartea sa privind Primele scrieri patristice…, prezen-tând mai întâi „scrierile” de la „Dunărea de Jos” (Scrisoarea Bisericii din Gotia şi trei epistole ale Sfântului Vasile cel Mare, scrieri ale Sfântului Teotim I, episcopul Tomisului, scrierile lui Ioan Cassian, Dionosie Exiguul, LaurenŃiu de la Novae, Niceta de Remesiana etc.) urmăreşte propagarea lor în bisericile ortodoxe vecine (bulgare, sârbe, ruseşti) şi apoi circulaŃia lor permanentă „între răsărit şi apus”, subliniind, nu în ultimă in-stanŃă, contribuŃia textelor religioase la formarea şi consoli-darea limbii şi literaturii române, sentimentul patriotic stând la baza tuturor studiilor întreprinse de dr. Nestor Vornicescu. Studiul despre Sfântul Episcop LaurenŃiu de la Novae, secolul V, un ierarh daco-roman de la Novae, a fost publicat pentru prima oară în Craiova, în anul 2000.


În strânsă legătură cu literatura teologică daco-romană stă şi o lucrare cu caracter hagiografic, Una dintre primele scrieri ale literaturii române străvechi: Pătimirea SfinŃiilor Epictet şi Astion de la cumpăna secolelor III-IV, publicată în anul 1990 la Craiova, cu un substanŃial studiu introductiv (tradus în franceză şi engleză), ce prezintă contextul istoric şi spiritual în care s-a produs martiriul celor doi.

Mitropolitul Nestor Vornicescu a abordat şi alte teme din perioada daco-romană a istoriei noastre naŃionale şi biseri-ceşti. Prima cercetare despre Aethicus Histricus, filosof străro-mân de la Histria, autorul unei Cosmografii şi a unui alfabet în secolele IV-V, cu precizări despre originea sa histriană, călătoriile sale în diferite locuri din Europa şi Asia, despre circulaŃia şi receptarea operei sale în unele culturi europene, în mai multe perioade istorice.

În ultimii ani ai vieŃii, Mitropolitul Nestor Vornicescu a întreprins investigaŃii aprofundate privind opera şi persona-litatea lui Petru Movilă. În anul 1999 a fost tipărită la Craiova, o monografie consacrată marelui ierarh-cărturar, fiul al Moldovei.

Cu puŃin timp înainte de moarte, a publicat, tot la Craiova, o lucrare despre Sfântul Ambrozie, care îl preocupa şi cu patru decenii în urmă – Anno Domini 2000. ViaŃa, nevoinŃele Sfân-tului Ambrozie, Episcopul Mediolanului, în cultura româneas-că secolele XIV-XX – cu date interesante despre cultul Sfântului Ambrozie în Biserica Românească şi traduceri din opera sa în limba română. La baza acestei lucrări a stat o comunicare susŃinută la un Congres Ecumenic Ambrozian, la Milano, în anul 1997).

Aşadar, chiar dacă s-ar fi limitat numai la aceste lucrări de patrologie, cu anumite teme abordate pentru prima oară la noi, Mitropolitului Nestor i se cuvine un loc de cinste în cultura teologică românească.


Trăsăturile sufletului românesc și călătoria românilor către Europa

Marcel Răduţ Seliște

Istoria românilor este puternic marcată – religios, cultural, politic și economic – de o adâncă și intensă acumulare de sentimente contradictorii faţă de ideea de civilizaţie europeană, izvorâte din ceea ce numim sufletul românesc. Românii, un popor a cărui naștere începe printr-o dureroasă abandonare a strămoșilor de către Imperiul Roman, forţa și garanţia civili-zaţiei europene a acelor vremuri, au resimţit mereu starea de „enclavă europeană uitată”. De fapt, dacă ar fi să cităm o tradiţie medievală care circula printre cronicarii timpului și să-i acordăm măcar titlul de frumoasă și emoţionantă legendă despre originile noastre, am înţelege că românii s-au născut și dintr-un fel de revoltă împotriva Imperiului care își trădează, își părăsește și își uită supușii sau altfel spus, împotriva a ceea ce simboliza atunci, civilizaţia.

Zice cronicarul medieval Tranquillo Andronico (Andreis): „Pe vremea când Imperiul roman era împărţit în multe facţiuni de războaiele civile, legatul Flaccus, după care valahii sunt numiţi aproape tot astfel – „Flacci” – după cum socotea Aeneas Sylvius și turcii în adevăr ajung mai aproape de numele vechi, căci ei numesc pe valahi „Vlahi” cu un sunet aproape întru totul asemănător, așadar acest Flaccus, care cârmuia provincia Dacia cu două legiuni, a atras la el pe ceilalţi locuitori de sânge italic din provinciile vecine, având să aștepte desfășurarea împrejurărilor de la Roma, și pe măsură ce acestea s-au înrăutăţit mai mult, el și-a statornicit reședinţa în Dacia și și-a făcut din cârmuire o stăpînire dinastică. A încheiat căsătorii cu provincialii pentru ca prin această legătură să facă din două popoare un singur popor.


Ei s-au contopit ca într-un singur trup și acum își zic „Români”, dar nu au nimic roman în afară de limbă și chiar aceasta este grozav de stricată și este amestecată cu multe graiuri barbare...” (1)

Reală sau nu, această tradiţie despre nașterea poporului român are totuși valoare de simbol. O frântură de civilizaţie romană este păstrată de foștii cetăţeni, coloniști și supuși ai Imperiului, conduși de un lider militar rebel, prin asumarea traiului roman la margine de civilizaţie, printre barbari și alte vitregii ale istoriei, plătind astfel preţul libertăţii.

Starea de „avanpost al civilizaţiei europene” s-a perpetuat și este definitorie pentru întreaga istorie a românilor. Acest „provizorat istoric” ne condiţionează inclusiv prezentul post-decembrist și așa-zis de integrare europeană. „A fi esenţă de civilizaţiei europeană, fără a fi parte a civilizaţiei europene” pare că reprezintă blestemul, dar și binecuvântarea cu care Istoria însoţește călătoria poporului român spre veșnicie. Lupta românilor pentru supravieţuire – care nu a fost mereu pentru libertate, ci de multe ori, pur și simplu, pentru supravieţuirea fizică, cum nici nu a fost întotdeauna, ci mai curând ca excepţie, eroică, nobilă și curajoasă – a determinat o permanentă transformare a sufletului românesc, aflat încă și astăzi în plin proces de căutare de sine și de definire/ redefinire. Urmând teza lui Dumitru Drăghicescu, spunem că sufletul românesc – ca sinteză a tuturor determinărilor obiective, dar și a alegerilor și deciziilor subiective luate în felurite momente ale Istoriei de strămoșii noștri, la care adăugăm și propriile noastre fapte – se definește prin mai multe trăsături, fără a căror cunoaștere și asumare, orice demers de reașezare a poporului român în marea familie euro-peană – prin ceea ce numim „proces de integrare europeană” – va fi un eșec, sub chipul unui rușinos faliment naţional.

Înainte de toate, românii sunt „nedesăvârșiţi geogra-ficește și istoricește, sunt nevârstnici din punct de vedere social”, cum zice D. Drăghicescu. Dacă în vremea acestuia, la începutul sec. XX, România Mare încă nu fusese realizată, România noastră este de asemenea afectată, în secolul XXI, de o schilodire geografică, părţi importante din teritoriul locuit de


români – Basarabia, Nordul Bucovinei, Cadrilaterul – fiind sub ocupaţie străină. Însă nu neapărat această nedesăvârșire geografică afectează grav sufletul românesc, ci mai ales, ceea ce D. Drăghicescu numea „nevârstnicia socială”, pe care o descrie anticipând, ca și Caragiale, perpetuarea ei până în timpurile noastre: „Toate felurile de activitate românească, știinţa, literatura, arta noastră, agricultura, industria și comerţul nostru poartă pecetea neisprăvitului.” (2)

Privind la realităţile românești ale anului de graţie 2013, regăsim această pecete, poate nu sub forma analfabetismului și puţinătăţii școlilor – dacă alegem ca exemplu, școala româ-nească – despre care vorbea D. Drăghicescu, însă sub chipul hâd și poate chiar mai periculos al abandonului școlar, al dezastrului la examenul de bacalaureat, al deprofesionalizării și politizării învăţământului universitar. De fapt, dacă ar fi să ne limităm doar la subiectul școlii românești, situaţia din România anului 2013 este aproape identică cu a României din anii ʼ30 ai secolului XX, despre care mărturisește Constantin Rădulescu Motru: „Cea mai mică greutate ivită în calea edu-caţiei este motiv de întrerupere. Marea majoritate a elevilor noștri nu ajung să practice carierele pe care le indică titula-tura școlilor în care ei au pornit să se înscrie, ci practică ceea ce improvizaţia le-a dăruit. (...) Din absolvenţii ultimei clase care se prezintă la bacalaureat, reușesc de abia jumătate.” (3) Întristătoare similitudine...

Un alt exemplu, în susţinerea tezei nedesăvârșirii sociale a poporului român, îl constituie și forma de guvernământ actuală – Republica democratică – lipsită de orice legătură reală și directă cu trecutul statal al poporului nostru. Impusă de tancurile sovietice în Decembrie 1947 și salvată de membri eșaloanelor 2 și 3 ale PCR și Securităţii, care au acaparat puterea în stat, în Decembrie 1989, Republica devine, în perioada post-decembristă, nu un garant al libertăţilor individuale și al tradiţiilor colective ale poporului român, ci doar instrumentul de perpetuare a puterii politice și a bunăstării economice a foștilor slujitori ai comunismului. A fost refuzată, prin violenţa și prin minciuna ridicate la nivel de raţiuni de stat, Monarhia Constituţională – personificată de


Majestatea Sa Regele Mihai I al României – această sinteză superioară a tradiţiilor voievodale și domnești ale poporului român. De fapt, Monarhia Constituţională este confirmată de Istorie ca fiind pentru români singura formă de guvernământ aptă de a fi în rezonanţă și armonie cu trăsăturile lor sufletești, unde dorinţa românilor de a fi liberi se amestecă paradoxal cu speranţa de a fi sub ascultarea, conducerea unui ocârmuitor de factură mesianică. Democraţia modernă, fără a perverti ceea ce este bun în sufletul românesc – așa cum, din nefericire, se petrece în Republica românească de astăzi – își poate afla locul cuvenit în Monarhia Constituţională, așa cum au definit-o Marii Regi Fondatori ai României moderne – Carol I și Ferdinand Întregitorul și cum a încercat să o salveze Regele Mihai I, în lupta sa împotriva instaurării comunismului – luptă sortită eșecului tocmai de Europa Occidentală ale cărei valori le apăra!

Vorbind despre sufletul românesc spunem că el manifestă, ca o a doua trăsătură, pasivitatea, ca „rezistenţă defensivă, resemnată, pasivă, supusă, înfrântă, lipsită de energie ofensivă” (4), în calea tuturor încercărilor. Afirmaţia lui D. Drăghicescu se confirmată, în a doua jumătate a secolului XX, de relaţia românilor cu comunismul – excepţie nobilă fiind lupta anti-comunistă din anii ʼ50 și jertfa martirilor din închisorile comuniste. Naţionalismul anti-sovietic al lui Nicolae Ceaușescu și relativa bunăstare economică din perioada 1965-1980, dar și cultul personalităţii și degradarea până la nivel subuman a traiului în România Socialistă, după 1980, au fost posibile tocmai datorită acestui fel de raportare la viaţă și istorie asumat de sufletul românesc. O gravă resemnare în faţa degradării treptate a libertăţilor individuale, iniţial în schimbul unui anumit confort fizic, iar apoi, ca preţ pentru supravieţuirea fizică la limită – în frig, înfometare și sub teroarea Securităţii.

Devine evident, din perspectiva acestei trăsături sufletești, că „mămăliga românească” nu ar fi explodat în Decembrie 1989 – cu tot eroismul celor care s-au opus comunismului ori au ieșit și au fost asasinaţi pe străzi, în acele zile sângeroase – dacă focul nu ar fi fost aprins și întreţinut de forţe externe care


și-au asumat să scrie Istoria. De fapt, pasivitatea noastră resemnată poate fi observată și în modul în care România a negociat aderarea la structurile Uniunii Europene și ale NATO, prin cedări masive din interesul naţional, fără a obţine în schimb altceva decât garanţia minimală a supravieţuirii la margine de Europa. Procesul de aderare a României la Uniunea Europeană, fără a fi, din păcate și un proces de europenizare a societăţii românești, tinde să devină, la rându-i, o finală confirmare a acestei trăsături sufletești a poporului nostru: rezistenţa pasivă, resemnată...

Împrejurările nefaste ale Istoriei – prin care înţelegem nu doar determinare obiectivă, ci și subiectiva liberă alegere – au făcut ca poporul român să fie și „lipsit de o dezvoltare proprie, unitară, omogenă”. (5) Seminţele regăsirii de sine, ale unităţii sufletești și, pe cale de consecinţă, ale unei societăţi românești deopotrivă unice și de rang european, pe care le-au sădit elitele culturale, spirituale și politice din perioada interbelică, nu au reușit să dea roade, ucise fiind de dictatura comunistă. Perioada post-decembristă a oferit un loc privilegiat, deocamdată, pentru toate buruienile neamului românesc, iar implementarea reformelor structurale impuse de aderarea și, mai apoi, integrarea Statului Român în Uniunea Europeană, făcută formal, fără temelia unui „proiect de ţară”, au agravat această stare de evoluţie neunitară, neomogenă și lipsită de personalitate a poporului nostru.

O atitudine de mimetism politic și spiritual afectează grav sufletul românesc din timpurile noastre. Valori și instituţii europene asumate formal și de-a valma, se combină cu părţile sănătoase, dar și cu cele bolnave ale sufletului românesc. Dorinţa parcă prea aprinsă a românilor de a fi recunoscuţi europeni, acum când, cel puţin statal, graniţa către Europa Occidentală a fost desfiinţată, generează malformaţii atât în configuraţia Statului Român, cât și în corpusul social românesc. Concluziile lui Constantin Rădulescu Motru despre psihologia românilor se confirmă, peste timp: „Preocupat de ce vor zice alţii; ușurelnic când are să ia hotărâri sub influenţa mulţimii; religios și naţionalist de ochii altora, și în genere totdeauna cu privirea aţintită la ce vor face alţii, românul


pare dar a trăi sufletește mai mult cu o conștiinţă de grup, decât cu o conștiinţă a sa personală. (...) Sufletul românesc se adaptează la instituţiile statului său, instituţii imitate după acelea ale popoarelor din Apus, numai prin atitudini subiective și improvizate. El nu trăiește în spiritualitatea sa proprie.” (6)

Înainte de se a ridica la pretenţia unui statut european, poporul român își are deci de vindecat rănile sufletești pe care Istoria și propriile-i alegeri le-au făcut în adâncul fiinţei sale. Totuși, ne va îngădui timpul o astfel de vindecare? Da, dacă aceasta va fi căutată în ceea ce numim blestem și deopotrivă, binecuvântare – „A fi esenţă de civilizaţiei europeană, fără a fi parte a civilizaţiei europene”.

Civilizaţia românească are șansa de a fi esenţă de civilizaţii. Valorile Europei Medievale și Moderne s-au îm-pletit cu cele ale Orientului Otoman și mai apoi, Fanariot, dar și cu cele ale Slavilor, o grandioasă operă istorică zămislită într-un creuzet divin în care toate acestea au fost adăugate în făina dospită a daco-romanităţii. Pervertirea violentă a mer-sului istoric firesc al poporului român provocată de aberaţia comunistă – îngăduită, să nu uităm, tocmai de acele trăsături sufletești nesănătoase ale noastre – încă își face simţită prezenţa și poate că doar dispariţia tuturor celor născuţi și educaţi, până cel puţin la pragul celor șapte ani de-acasă, în comunism, va determina dispariţia acestei fantome.

Dacă renașterea sufletească a poporului român, ca rezul-tat al manifestării unor forţe biologice – nașterea și dispariţia unor generaţii – și istorice – schimbarea mentalităţilor, dispa-riţia unor tradiţii vechi, apariţia altora noi etc. – presupune curgerea timpului peste limita de viaţă a unui individ, atunci trebuie să ne îndreptăm privirile și energia spre ceea ce ne este la îndemână acum, în timpul vieţii noastre.

De aceea, ne apropiem de concluziile noastre, asumându-ne realista și optimista constatare a lui Constantin Rădulescu Motru: „Românul este, prin natura sa ereditară, perseverent la lucru, cum este și răbdător, conservator, tradiţionalist, dar această natură ereditară a lui a fost pervertită de o greșită viaţă instituţională, imitată după străini. El este


neperseverent fiindcă instituţiile statului l-au obligat la improvizaţii.” (7)

Prizonier între zidurile unei închisori ridicate pe de o parte, de un Stat corupt, nefuncţional și falimentar, iar pe de altă parte, de o spiritualitate pervertită de neimplicare civică, de fariseisme și de rătăciri în superstiţii inutile, sufletul românesc este deocamdată, incapabil să se armonizeze cu sine însuși, ca suflare dumnezeiască, și cu simfonia – și aceasta uneori disonantă – a Europei care, trebuie totuși să spunem, nu a fost și nici nu va fi vreodată pentru români decât o parte a călătoriei lor infinite către cunoașterea lui Dumnezeu. NOTE BIBLIOGRAFICE

(1) Călători Străini despre Ţările Române, Editura Știinţifică, București, 1968, pag. 247, Tranquillus Andronicus Dalmat din Trau către Ian Tarnowski, Comandant Suprem al Armatei Regatului Polonie.

(2) Din psihologia poporului român, Dumitru Drăghicescu, Editura Albatros, 1995, pag. 344.

(3) Psihologia Poporului Român, Constantin Rădulescu-Motru, Editura Paideia, 1999, pag. 21.






SECŢIUNEA „VALORI ALE SPIRITULUI CRAIOVEAN ÎN

UNIVERSALITATE”


I. D. Sîrbu: din spiritul tragic al Craiovei

Ionel Bușe If Nicolae Steinhardt preferred religious version withdrawal from the world, making it the witness of the times, Ion D. Sîrbu assumed the solution death and retired from history to testify about its delirium. He lives Gulag experience as an experience of death. The paradox is that retreating from the world, Ion D. Sîrbu remains today more present in the world today than all the torturers, foundries and friendly toadies who fawn around. His death is, in this respect, a initiatic one. He dies for the present to then be reborn, converting his unhappiness into a witness of his tragic life. Key words: I. D. Sîrbu, Craiova, gulag, exile, Securitate, literary works

Crezul lui I. D. Sîrbu este exprimat poate cel mai bine într-

una dintre cele mai poetice însemnări din jurnal: „Sunt centrul unui Cerc a cărui suprafaţă e cartea mea. Am dreptul să pretind – scarabeu fiind în umbra unor faraoni și piramide – că Dumnezeu trebuie să mă ajute ca să-mi rostogolesc rostul până la capăt. Altfel, dacă nu îmi termin cartea, dacă îmi ratez până și actul ce îmi justifică și certifică ratarea, atunci mă transform în hienă și, înainte de moarte, caut hoitul timpului meu spre a-l sfâșia și a-l distruge. Ca apoi să pot urla spre cerul înstelat sentimentul absurd și tragic al unei farse, disperarea de a fi crezut și sperat, dispreţul faţă de Zeii ironici ai cercului meu, ce nu a fost decât un simplu punct și clipă din traiectoria


unei muște sau unui vierme stupid”198. Am dreptul să pretind că Dumnezeu trebuie să mă ajute, spune Sîrbu. Am dreptul să cred în demnitatea de om, iar demnitatea de om e aceea de creator. Și-a rostogolit I. D. Sîrbu rostul până la capăt?

Reflectând asupra celor trei soluţii „lumești”, cum le numește monahul de la Rohia în testamentul politic din preambul la Jurnalul fericirii, „pentru a ieși dintr-o situaţie limită, dintr-un univers concentraţionar, din mrejele unui proces kafkian, dintr-un joc de tip domino, labirint sau cameră de anchetă, din teamă și panică, din orice cursă de șoareci, din orice coșmar fenomenal”, m-am întrebat care dintre cele trei i s-ar potrivi lui I. D. Sîrbu: prima, soluţia Soljeniţîn din Arhipeleagul Gulag, „moartea consimţită, asumată, antici-pată”, cea de-a doua, soluţia Alexandru Zinoviev, „nepăsarea și obrăznicia” sau ultima – W. Churchill și Vladimir Bukovski, „vitejia însoţită de o veselie turbată”199. M-am oprit asupra morţii consimţite, asumate, anticipate: soluţia Soljeniţîn. Nu îl văd pe ardeleanul I. D. Sîrbu să joace rolul lui Diogene Cinicul și nici în postura de filosof-erou. Mai degrabă l-aș vedea în rolul unui Socrate ironic în faţa tribunalului atenian sau al filosofului din dialogul Phaidon al lui Platon, unde acesta se pregătește pentru moarte, de fapt își asumă condiţia de „mort”. Care sunt virtuţile acestei condiţii? În primul rând nu-l mai poate șantaja nimeni cu viaţa lumească la care a renunţat. În lume e un spectru sau un simulacru, orice ar face sistemul cu el, nu-i mai pasă, pentru că el nu e acolo. Nici bruta-anchetator, nici licheaua-turnător, „prieten” de pahar, nu-l mai pot atinge. Socrate știe dinainte că va fi condamnat. Sentinţa e deja pregătită și doar și-o asumă. Ironia lui, ca și cea care privește moartea, arată că și-a învins frica tocmai pentru că și-a asumat condiţia de „mort”.

Dacă Nicolae Steinhardt a preferat varianta religioasă a retragerii din lume, făcând din ea mărturie a vremilor, I. D. Sîrbu și-a asumat soluţia morţii și s-a retras din istorie pentru

198 I.D. Sîrbu, Jurnalul unui jurnalist fără jurnal, Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1991, p. 100. 199 Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, Polirom, Iași, 2008.


a depune mărturie împotriva delirului ei. El trăiește experienţa gulagului ca pe o experienţă tragică a morţii. Nu mai are ce pierde pentru că nu mai are ce să ofere la schimb. Anchetatorii și turnătorii își fac meseria doar într-o lume a simulacrelor. I. D. Sîrbu nu mai era acolo. Era undeva dincoace, cuantificând relele secolului care i-a făcut onoarea să-l aducă pe lume poate tocmai pentru acest destin tragic. Paradoxul este că retră-gându-se din lume, I.D. Sîrbu a rămas azi mai prezent în ea decât toţi torţionarii, turnătorii și prietenoasele lichele care i se gudurau în jur. Moartea lui este, în acest sens, una iniţiatică. Moare pentru prezent spre a renaște apoi, convertindu-și starea de nefericire în mărturie asupra tragicei vieţi.

Două sunt relele pe care le „trăiește” prin metafizica mor-ţii, rostogolind ca scarabeul lui rostul: războiul cu cohorta lui de îngeri decăzuţi și exilul roșu, în care i-a fost dat să moară încet, ca într-un ritual. Nu să piară. Cu primul rău al secolului care pustiise Europa, I. D. Sîrbu făcuse cunoștinţă în anii ʼ40 cu cel de-al doilea, imediat după război. Această metafizică a răului, pe care ne-a lăsat-o moștenire, are în ea, fără îndoială, o victorie, „cu moartea pre moarte calcând”, dar și o mare tris-teţe: ... deși mai toţi corifeii răului contemporani lui au pierit, au lăsat în urmă o formă abstractă a răului mut, generator de humanoizi, care nu pot desluși nici măcar alfabetul acestor Amintiri din casa morţilor.

Care e povestea condiţiei sale de mort? Conservarea idei-lor poate deveni o boală atunci când spiritul critic cedează în favoarea idolilor unei credinţe bigote. Este cunoscut faptul că intelectualii români de stânga din perioada interbelică aveau oarecare notorietate. Naivi sau nu, unii au promovat chiar ideile stângii radicale susţinute de Rusia Sovietică. Experienţa comunismului după 1945, însă, i-a făcut partizani ai luptei împotriva bolșevismului al cărui scop era dominaţia prin forţă, prin lupta de clasă, cu o „intelectualitate” reciclată sau una de paradă, intelectualitatea proletarilor. Așa se face că puţinii intelectuali de stânga au intrat în malaxorul puterii roșii. Cei mai mulţi au renunţat la ideile comuniste și au devenit dizi-denţi sau indezirabili pentru staliniști. I. D. Sîrbu a fost unul dintre acești nefericiţi intelectuali. Închisorile și domiciliul


forţat sunt mărturiile acestor siluiri. De ce s-au schimbat atât de mult scriitori precum P. Pandrea, I. D. Sîrbu sau, în Franţa, Panait Istrati? Pentru că acest comunism nu corespundea formaţiei lor intelectuale. Principiile lui erau văzute altfel de intelectualii formaţi înainte de cel de-al doilea război mondial. În momentul în care a început sovietizarea, reacţia lor a fost de dizidenţă sau chiar de renunţare la principiile „umanitare” ale marxismului.

„Am încercat, cu dragoste și europeană empatie, să-l pătrund pe acest alintat cărturar al romantismului german: Karl Marx. Deși am scris un roman întreg în care îi iau apă-rarea, nu mi se mai pare azi total nevinovat”200, notează I. D. Sîrbu în Jurnal. Iată până unde a mers iubirea acestui arde-lean rătăcit ulterior de istorie în Isarlâk. Până a-i lua apărarea părintelui socialismului știinţific într-un roman întreg. Era atât de „seducător” acest romantic german, că epoca n-a rezistat în a-i ridica revoluţii și ode? Era o variantă la crizele prin care trecea la sfârșit de secol XIX și început de secol XX. Dar această variantă n-a ezitat să preconizeze (și să aplice prin Lenin și Stalin) dreptul forţei în Critica ideologiei germane: „Arma criticii nu poate înlocui critica armelor”. Dreptul forţei se regăsește și în alte texte despre pregătirea conștiinţei militante a proletariatului în realizarea revoluţiei.

Cine nu s-a înșelat în tinereţe? Eliade, Noica, Cioran. E drept că mulţi au profitat de „tinereţea revoluţionară”, atunci când a fost stipendiată de interese, iar când ideologia s-a schimbat, interesul a rămas, așa cum o parte dintre legionari din verzi au devenit roșii după venirea comunismului. Cu alte cuvinte, unii rămân „revoluţionari” toată viaţa. I. D. Sîrbu a fost un revoluţionar romantic în tinereţele sale „buimace”, cum le numește. Când s-a trezit era târziu. Fusese aruncat deja în „lagărul”, nu în paradisul comunist. Aici a văzut pe viu moartea filosofiei și vina fundamentală a lui Marx pe care-l apărase dintr-un exces de romantism revoluţionar. A văzut ce înseam-nă să aplici principiul: „filosofii până acum au încercat să explice lumea, de acum ei vor trebui s-o schimbe”. Moartea

200 I. D. Sîrbu, op. cit., p. 109.


filosofiei și moartea omului au venit odată cu „schimbarea”. Acest tânăr apropiat de Lucian Blaga, care a refuzat să-și „denunţe” maestrul, nu putea înţelege cum o idee, în fond umanistă, cu tot romantismul ei, se poate transforma în barbarie. Schimbarea la faţă a lumii i-a adus și lui schimbarea. S-a crucit văzând cum se schimbă lumea și cum se aplică acest principiu în lagărul bolșevic: dreptul revoluţionar al armelor din Critica ideologiei germane în subjugarea popoarelor și a conștiinţelor.

I. D. Sîrbu n-a făcut un pas înainte, ci unul înapoi în ieșirea lui din comunismul romantic al tinereţii. A ieșit pur și simplu din utopie. Temniţa și domiciliul impus l-au determinat să uzeze de mijloacele intelectuale dobândite în cultura „capitalistă”, să vadă această rătăcire marxistă în toată goli-ciunea ei. Cu alte cuvinte, I. D. Sîrbu nu a cunoscut o meta-morfoză, o transformare în sensul evoluţiei intelectuale, ci o anamorfoză. O revenire la filosofia prin ochii căreia a reușit să vadă barbaria „schimbării” și a „omului nou”, pusă la cale de stalinism. Opera de sertar, una dintre cele mai critice la adresa marxismului și a variantelor sale leninist-staliniste, e rezultatul acestei anamorfoze. Formaţia sa filosofică de tânăr intelectual interbelic și lecturile diverselor lucrări occidentale critice la adresa comunismului i-au dat posibilitatea unor scriituri de o asemenea forţă, cum este distopia literară „Adio Europa!”

În cel de-al doilea rău, care corespunde retragerii lui din istorie, scriitorul include exilul său în Oltenia Marelui Cârmaci. Aproape că nu există pagină în Jurnal unde să nu vorbească despre mentalitatea locuitorilor acestui spaţiu, până într-atât încât e pornit chiar împotriva „culturii de pustă” a unui M. Preda (care l-a repovestit stupid în Cel mai iubit dintre pământeni) sau a „culturii minore la limita dintre folclor și lexicologie” a lui M. Sorescu... Ce cultură majoră poate ieși dintr-un sat scitic, peceneg sau sarmat? Se întreabă retoric el, citind la La lilieci? Să nu ne grăbim să-l judecăm. A fost mereu un proscris. N-a beneficiat niciodată de graţiile „regimului”. Și cum să gândească altfel despre olteni, când Marele Cârmaci însuși era oltean, când trăia printre olteni versatili și intelec-tuali de mucava, rezultat al mancurtizării marxiste, culturnici


ai partidului sau turnători. Ceea ce dă seama cel mai bine de hibridarea intelectualului valah este acest exemplu cât se poate de concludent, de la care mă abţin să fac orice comentariu: „Văd mereu în faţa ochilor pe A. P. (8 oct. 1978) care, cu curul său mare și greu, întors spre altarul bisericii din Vidra, declara ritos: Nu avem încotro: trebuie să-l convingem pe bătrânul nostru Dumnezeu că nu există, că a murit în 1848... Mă simt cutremurat; în această biserică și Blaga, și Prodan simţeau nevoia să intre în genunchi. Prostia și tupeul retoric dema-gogic, se poate apropia de apostazie”201.

M-am întrebat, în ultima vreme, dacă lui I. D. Sîrbu i-ar fi plăcut ca bustul să-i fie așezat pe Aleea PersonalităŃilor alături de Adrian Păunescu. Poate că n-ar fi acceptat nici să aibă statuie la Craiova. În niciun caz, un cap de bronz pătat, ridicol de aproximativ, undeva la margine. Posteritatea culturnicilor face însă ce dorește cu idolii. Uneori le pune pe victime lângă torŃionari. Rostul lui I. D. Sîrbu însă nu s-a împlinit. El se va împlini atunci când vremea lichelelor va trece și românii (olteni...) îl vor cinsti cu adevărat ca al lor. Și el și Goma își așteaptă încă generaţiile care îi vor recunoaște ca martori născuŃi și nu făcuŃi ai tragicului lor timp. Noi nu încercăm azi decât să le netezim cu sfială calea, în speranŃa că într-o zi spiritul bun al Craiovei îl va aşeza pe acest scarabeu luminat acolo unde-i este locul, cerându-şi iertare pentru ce i-a făcut duhul ei rău.

201 Op. cit., pp. 193-194.


Un spadasin al verbului publicistic: Tiberiu Iliescu

George Popescu

The paper proposes a revisiting of the atypical – since it is singular – personality of Tiberiu Iliescu, cultural journalist and founder of a magazine, Meridian, that was issued in only 34 numbers between 1934 and 1947, at Craiova, as the place of a fruitful and exciting discussion on the Romanian literary avant-garde line with roots in Urmuz and Tzara and a point of massive relevance in Ionesco, who was one of the collaborators. By reconfiguring the historical-cultural context (the dark years preceding the Second World War), it is revealed, with an emphasis on the European and International synchronicity, not only a very strike position towards the turning momentum of literature, but also an open writing to some very personalized forms of essays, and stylistic choices of a particular structure in which the author passes as a true swordsman/ floretist of the publicistic verb. Key words: Tiberiu Iliescu, Meridian, Craiova, avant-garde

Voi începe intervenŃia mea prin invocarea, pe post de

premise cu un asumat caracter de alibi metodologic, a două întâmplări de natură strict biografică în care s-a circumscris, cred, un interes constant pentru o publicaŃie craioveană şi pentru personalitatea fondatorului şi a mentorului acesteia, Tiberiu Iliescu. În locul oricăror altor argumente justificative, voi invoca presiunea propriei vârste, în cutele căreia memoria, pe post de „jandarm” mai mult ori mai puŃin imparŃial, ne provoacă la reevaluări ale drumului parcurs în linia unui destin pe care, nu fără dificultăŃi, dorim să-l reconfigurăm.


Pe la mijlocul anilor șaizeci, în zorii – firavi dar încărcaŃi de promisiunile unui viraj spre ceva mai multă normalitate – ai acelui dezgheŃ mai ales cultural, printre lecturile mele şi ale unora dintre colegii mei de generaŃie un loc privilegiat l-au ocupat operele generaŃiei interbelice; spun ale generaŃiei şi nu ale scriitorilor, fiindcă, alături de reperele literare puse la index de gardienii proletcultului vreme de peste două decenii, contactele mai fructuoase şi, în mare măsură, mai şocante şi, deci, menite a modela nişte tinere conştiinŃe deteriorate de un parcurs cultural complet denaturat, cantonat într-un lung şi pernicios opis de stereotipii văduve de orice impact autentic cu vreun criteriu de un minim resort axiologic.

Lecturile acelea au fost, în parte, oarecum „subversive”, pe sub mână, prin complicităŃi cu bibliotecari ai odioaselor „fonduri secrete” ori prin bunăvoinŃa unor venerabili foşti dascăli şi intelectuali ce-şi salvaseră, cu riscuri, câte ceva din vechile lor achiziŃii livreşti. Citind, îndeosebi, eseistica – de format filosofic ori estetic – sub semnături precum cele ale lui Dan Botta, Petru Comarnescu, Ion Biberi, Al. Protopopescu, Vasile Băncilă, D. D. Roşca, ca să nu mai amintesc de cele mai vânate (Blaga, Eliade, Cioran, Ionescu şi mulŃi alŃii), răsfoiam, precipitaŃi de cele câteva indulgenŃe de clandestinitate, şi paginile unor publicaŃii, unele ştiute, altele survenind incidental sub ochii noştri avizi de altceva.

Printr-un astfel de alegaŃie aleatorie, am luat act, întâia oară (cred că în primăvara lui 1967), de cele 14 numere (caiete, cum le-au decretat fondatorii) ale publicaŃiei „Meridian”, editate, într-un context particular şi atipic, la Craiova de doi foarte tineri intelectuali, Tiberiu Iliescu şi Tiberiu Tretinescu. Mărturisesc că resimt şi acum, ca în toŃi anii care s-au scurs de atunci, surpriza unei publicaŃii ale cărei stil, tematică, aplomb, poziŃionare în câmpul culturii craiovene de atunci distonau, cu o percutanŃă pe care tânărul de atunci nu reuşise nici măcar să şi-o imagineze, cu linia dominant rămuristă şi iorghistă, de redută a unui tradiŃionalism revolut şi profund desuet.

În aceste circumstanŃe l-am descoperit pe Tiberiu Iliescu şi am continuat nu doar să-l recitesc, ci şi să-l citez în toate circumstanŃele în care a revenit, în miezul ori în marginea


vreunei dezbateri, argumentul unei istorii culturale a Craiovei şi a zonei. Şi n-am încetat să mă întreb, sub semnul unui joc al alternativelor, cum s-ar fi decantat acea – ori mai exact spus – această cultură a zonei sub impulsul acelei condiŃionări recuzate de istoriografie a lui dacă.

Iată, prin urmare, cum premisele de la care am pornit tind să definească, fie şi ca simplă ipoteză de lucru, nu doar o opŃiune netă şi producătoare de alt sens în favoarea unui climat modernist cu evidente acolade avangardiste, ci şi al unei sincronizări, cumva miraculoase, a acelei culturi, cu spiritul cel mai novator al Europei. De atunci şi de acum.

Fiindcă, spre a deschide o paranteză în care am închis, de-a lungul multor ani, o perplexitate a mea vizând cantonarea, cât se poate de neinspirată şi, deci, contraproductivă, a culturii literare craiovene şi chiar oltene sub emblemele abuziv şi agre-siv invocate şi, deseori, urmate, e vorba de Traian Demetrescu şi de Elena Farago, alternativa, aceasta, a Meridianului şi a institutorului său Tiberiu Iliescu ar fi putut funcŃiona în cla-mata dar niciodată asumata până la capăt bătălie obsesivă contra unui provincialism, uneori insipid.

Trecând, acum, la scrisul lui Tiberiu Iliescu, mă simt din nou atras de un act de detectivism, al posibilelor modele şi surse de inspiraŃie, un soi de imperativ impus de singularitatea mate-riei de analizat. În fapt, pentru cei care l-au citat şi pentru puŃinii care s-au ocupat de el şi de publicaŃia sa, un lucru este limpede: prin scrierile sale, parcimonioase, scandate în timp, cu o tematică extrem de diversă, Tiberiu Iliescu este inclasificabil.

Trei posibile puncte de referinŃă îmi par, chiar dacă nu atât de evidente, reperabile şi, pe deasupra, cu motivarea că ele se regăsesc în chiar textele autorului.

Primul l-ar constitui Paul Zarifopol, citat în repetate rân-duri, nu atât pentru poziŃiile sale ideologic-literare, cât îndeosebi pentru… stil.

Cel de-al doilea ar fi Tudor Arghezi, în această privinţă cazuistica se dovedeşte încă şi mai transparentă: Tiberiu Iliescu a debutat, la numai 22 de ani, în paginile „Biletelor de papagal”; în plus, cele câteva colaborări ale sale, se situează, voluntar, sub emblema tabletei argheziene.


Al treilea îl constituie, de data aceasta supoziŃiile deduc-tive sunt ceva mai intrigante, Felix Aderca, iar singurele indicii concrete, „materiale”, aşa-zicând, ar fi celebra de-acum scri-soare pe care autorul Mărturiei unei generaŃii le-o expediază celor doi tineri ce-i solicitaseră colaborarea la publicaŃia pe care tocmai o pregăteau. Aderca, cu memoria încă bolnavă de nefericirile trăite la Craiova, în adolescenŃă şi în prima tinereŃe, nu putea să nu le indice, ca un fel de remediu antici-pativ, „fuga” din Bănia sufocată de cercurile conservatoare într-un sămănătorism mai la fel de doctrinar şi păgubos ca la începuturile sale. Este neîndoielnic că Tiberiu Iliescu cunoştea intervenŃiile lui Aderca din presa vremii, din „Sburătorul”, poate şi din alte publicaŃii strict jurnalistice, însă mai mult ca sigur este faptul că i le ştia pe cele de la „Bilete de papagal” unde, exact în anii debutului publicistic al viitorului „meridia-nist”, autorul „łapului” era mâna dreaptă a lui Arghezi, secretarul revistei şi autorul numeroaselor note, unele acide, marcate de un ironism subtil, ca să nu mai vorbim de bătălia temerară pe care acelaşi autor o purtase de mai bine un dece-niu şi jumătate contra variilor forme de tradiŃionalism.

Faptul că printre Ńintele atacurilor furibunde şi constante ale lui Aderca în lunga sa carieră de polemist s-au numărat, alături de piteşteanul Ion Trivale, şi craiovenii D. Tomescu şi C.Ş, FăgeŃel va fi putut să potenŃeze, dacă nu să configureze din start, poziŃia anti-tradiŃionalistă a „Meridianului” şi a editorialistului său.

Sunt, aşa cum anticipam, doar ipoteze de lucru ce ar merita, cred, dezvoltări ulterioare prin investigaŃii mai atente şi mai aplicate prin cotloanele bibliotecii şi ale fondurilor, câte şi dacă mai există, patrimoniale ale fiecăruia dintre prota-goniştii în discuŃie.

Să urmărim, acum, mai aplicat, fie şi cu un asumat spirit exemplificator, structura şi natura stilistică a câtorva din scrierile lui Tiberiu Iliescu∗, reduse, din motive contextuale, la un eşantion pe care mă aventurez să-l consider ca quasi-ilustrativ.

∗ Referinţele trimit la ediŃia „Tiberiu Iliescu. Pagini alese”, 2006, editată de Editura Aius şi îngrijită de Xenia Karo, căreia i se dato-


Parcimonios, cum spuneam, autorul n-a lăsat, pe cât se pare decât trei volume şi toate trei culegeri ale unor articole, recenzii, cronici apărute în periodice, majoritatea, fireşte, în propria revistă, „Meridian”. Este vorba de volumul „Flori de frig”, 1938, „La cocoşul spânzurat”, din 1968, cu o prefaŃă a lui Ştefan Roll, şi „De la PorŃile de Fier la Poarta Sărutului”, o culegere de reportaje, circumstanŃiate biografic, dar deloc con-venŃionale, înscrise mai curând în descendenŃa reportajului foxiano-bogzian, prin acurateŃea scriiturii şi prin intruziunea în poematic.

Acuitatea scriiturii sale are ca prim element disociativ opŃiunea pentru o titrare vădit poetică, cu un gust al ermeti-cului deschis asumat, uneori căutat, în care, atunci când argu-mentul vizează un confrate, o personalitate în miezul actuali-tăŃii, simte nevoia unei dedicaŃii nominale. Un semn, acesta, tocmai al conştiinŃei ambiguităŃii voluntare a titlului. În articolele strict jurnalistice, portretul, niciodată în alb ori în negru, ci şi în alb şi în negru, când nu apelează la o pastă cromatică din raŃiuni strict persuasive, este preferat.

Într-una din primele sale colaborări la „Bilete de papagal”, sub titlul „Omul cu părul de pluş”, invocarea unui vrac/ vraci, ca interlocutor imaginar menit nu doar a deconspira, prin filtrul unui ironism uşor cabrat, pe retorul autopropus drept omniscient, întreg textul pare contaminat de un metaforism dens, specific poeticii surrealiste, într-un joc al ambiguităŃii din care instigă obsesia unei sintaxe eminamente poetice:

„Am căutat în cartea viselor vracul şi am adormit. M-au trezit cocoşii de sticlă ca să lungească frânghia de pietre albe a trotuarului. Gerul biruise pietrele străzii…”.

Apoi, în registrul unei aparente descrieri, se conturează, în straturi de pastă succedate sub semnul unui insolit circumscris unei cadenŃe poematice, portretul în care fiecare enunŃ e emina-mente sugestiv, prin disimularea oricărui pariu intenŃional.

rează şi o remarcabilă micromonografie, de fapt o primă recuperare a acestei personalităŃi atipice a culturii craiovene şi naŃionale, căreia o ediŃie a Colocviilor Mozaicului i-au reevaluat şi redimensionat singularul profil.


„Lanternele nopŃilor” seamănă cu „coifurile militare”, în căutarea perpetuă a… mausoleului, sala în care va surveni protagonistul este „arhiepiscopală, cu lumină putredă, pereŃi de cretă”, iar clipa premergătoare actului exhibiŃionist are o „rumoare de magneziu” şi acum intră înscenă acel „el”, nede-finit, vrac, sau vraci, „firav, bizar, grotesc”, cu un „păr de pluş albăstriu, aranjat în doliu trenat”, cu „mustăŃile de dihor, tunse” care „negreau colile veline ale feŃii” şi aşa mai departe.

La provocarea de a spune, în sfârşit ceva, cel al cărui gât „se aplecase, silnic, între umeri, ca oglinzile conclave”, rosteşte un singur cuvânt, „cal”, cu semn de exclamare, adaugă actantul narativ, „indicând evoluŃia semantică a cuvântului…”

Într-un alt text, tot din publicaŃia „Bilete de papagal”, registrul pare să se situeze între „prozele” bacoviene din faza „BucăŃilor de noapte” şi mai târziul „Ce-ai cu mine, vântule” al lui Arghezi. E vorba de inserŃia gen „stampă”,cu o succesiune de notaŃii fruste, dar cu un abia elan metafizic reŃinut, fără amplitudine cosmică. Sub titlul neutru „Agrafe”, enunŃurile, sub presiunea aceluiaşi regim metaforic, subînscriu laconic un soi de pastel pe dos, o romanŃă salvată de propoziŃiile senten-Ńioase, iar finalul reverberează, agonal şi cu un camuflat gust al agnosticului, prin invocarea evanghelicului I.N.R.I, „zgâriat, în Ńipătul ascuŃit al unei revi (…) pe steaua mea”.

Tiberiu Iliescu, inclasificabil cum l-am propus, nu e un critic literar în sensul curent al termenului. E însă un evaluator, de cărŃi şi de autori, însă constant într-un discurs polimorfic, îmbinând, cu acelaşi simŃ al economiei de mijloace şi aceeaşi grijă de a evita judecăŃile stereotipate ale speciei. Printre autorii care-l incită, Nae Ionescu şi Mircea Eliade par a fi fost veritabile obsesii, fiecare însă în ecuaŃii aprehensive diferite, dacă nu cumva diametral opuse. Primul e supus unei percepŃii dotate cu un fel de văl al unei disimulări ce Ńine, aş spune, de o strategie a discursului în care poeticitatea e un resort al ambiguităŃii ce activează un subtil joc al intrans-parenŃei.

Într-un text cu titlul „Un mistic”, apărut în publicaŃia, obscură, însă cu un grad de autonomie faŃă de „linia” domi-nantă a presei culturale craiovene din cel de-al patrulea


deceniu, portretul ilustrului şef de şcoală poziŃionat în postura de mentor al tinerei generaŃii de gânditori e un racursiu, o schiŃă de profil în care elemente de natură „fiziologică” intră într-un joc metonimic:

„Este popular ca armeanul cafenelei din hale, fiindcă are un cub în piscul nasului, nări blege ca cele ale cailor de tramvai flămânzi, este blajin şi mistic. Propriu-zis n-are o specialitate. Este mai ales un tip logic din care cauză se pricepe, important, în dramă, contrapunct şi armonie, educaŃia sexelor, mate-matici şi ortodoxie…”.

Asupra lui Nae Ionescu va reveni însă, peste puŃin timp, de data aceasta în caietul doi al propriei publicaŃii, sub titlul numai în aparenŃă dezambiguizat, „Un denunŃ”, dar în care judecata, ca resort al ceea ce el va fi numit la un moment dat spirit critic în care elanul disociativ al autorului se extinde, relativizând influenŃa ideologului ortodoxist, la un act evalua-tor al stării de lucruri din cultura momentului: „Gândirea românească este animată de efervescenŃa unor spiritualităŃi minore”, este incipitul acestui text, identificând o mişcare dinamică între două „fronturi”, cel al „unui logicism metafizic, ce justifică anumite realităŃi naŃionale şi le impune mai ales ca energii dinamice, agresive, şi generozitatea unui umanitarism vag, democratic, creştinesc”; aşadar, două „spiritualităŃi”, considerate inactuale („inconforme cu ritmul timpului”), fiindcă, angajând „inovaŃii fulminante, fastuoase, au aspectul arhaic şi desuet al unor elanuri cuviincioase, obligatorii”.

Eliade, definit „un spirit orientalist”, scos de sub spectrul vreunui misticism de orice natură, dar, la palierul operei literare propunând „o mistică cu o aparentă simplitate săracă dar cu un mister de profunzimi spionate şi nepătrunse”, este investit, astfel, cu atributul de „spirit al gratuităŃii absolute”. Evaluările lui Tiberiu Iliescu sunt de o actualitate evidentă, deloc surprinzătoare dacă le raportăm la opŃiunea sa constant reiterată în favoarea unei percepŃii şi a unei receptări emina-mente estetice a oricărei întreprinderi artistice. Căci, dacă, aşa cum remarcă el, „această literatură (a lui Eliade, n.ns.) are ceva factice, rece, de amănunt, de manual de psihologie, dar realizată cu temperamentul caloric agresiv al d-lui Eliade,


câştigând în sensibilitate, deschide perspective inedite epicii române”. Însă adevăratul resort este, şi aici ca în majoritatea scrierilor lui Tiberiu Iliescu, de natură polemică, obiectul refu-zului său sistematic fiind, se înŃelege, cantonarea, anacronică, a literaturii noastre în limitele tradiŃionalist-sămănătoriste:

„Se rupe” – conchide el cu referire la operele eliadiane – „o tradiŃie penibilă, aceea de a se face o literatură pentru auto-rităŃi sau una de curent sau una de consemn”. Iar în depăşirea acestor ambiguităŃi conceptuale – în fond, aceeaşi preocupare a autorului de a se eschiva de la registrul canonizat al criticii de întâmpinare ori impresioniste, cum dorim s-o numim –, încă un accent disociativ îşi asociază cititorul în identificarea adevăratelor sale Ńinte, căci, adaugă el, „Nu mai este nici un decor rural, lipseşte şi lumea gospodărească, meticulos morală sau plină de vicii deplorate, cum ne obişnuise atât de simplist literatura sămănătoristă”.

Şi mai înainte de o dezavuare oarecum singulară în epocă a celor mai reprezentativi tineri naeionescieni, Eliade, Manoliu, Cioran, distinge printr-un verdict rectiliniu între „maestru” şi autorul „Întoarcerii din rai”: „D-l Eliade nu este angajat în nicio atitudine, în nicio mistică. Nu reprezintă nici măcar paradoxul lui Nae Ionescu, ale cărui nuanŃe spirituale Ńin cu egală origine de candelabrul de cafenea şi de şoapta fanatismului profetic”.

Din perspectiva strică a unei ideologii literare, dar nu numai, între „logicismul metafizic” promovat, impus cvasi-catehismic, am spune noi, al lui Nae Ionescu, şi „umani-tarismul duios al curentului democratic”, ambele susŃinute de „exerciŃii retorice” sfârşind prin a subordona „multe spirite autentice unei birocraŃii de clasă”, Tiberiu Iliescu interpune „spiritul critic ca o valoare sigură, însă contemplativă”, regre-tând abandonarea (pe linia lui Paul Zarifopol) şi absenŃa „eseului lucid, rece, de o vervă sclipitoare, de o spiritualitate curată, de o erudiŃie vastă …”. Să fie acesta modelul spre care tindea autorul acestor preferinŃe? Dascăl de franceză la prestigiosul colegiu craiovean„Carol I”, unde avea colegi şi spirite cu vădite deschideri europene (inclusiv pe italianul Paolo Soldati, fratele faimosului scriitor şi regizor Mario), mi


se pare firesc şi productiv în actul de valorificare a perso-nalităŃii lui Tiberiu Iliescu supoziŃia că un punct definitoriu de referinŃă în opŃiunile sale, ideologic literare şi, îndeosebi, stilistice, să-l fi reprezentat acea direcŃie dominantă în FranŃa în perioada interbelică reprezentată de eseistica, aşa-zicând, poetică şi poietică de extracŃie valéryană ori solilocvială, de o „gratuitate absolută”, aşa cum el însuşi o defineşte în context autohton, specifică mai ales unora din corifeii suprarealis-mului ori avangardiştilor întârziaŃi.

Aşa cum anticipam, voi suspenda aici aceste consideraŃii, lăsând deschis traiectul unor alte tentative, mai analitice, sper, care să reia şi să continue admirabila întreprindere a colegei noastre Xenia Karo, autoarea celor două reconsiderări, exege-tică şi antologatoare de texte. Însă, în raportare directă la am-biŃioasa şi nu mai puŃin provocatoarea tematică a prezentei ediŃii a Colocviilor mozaicale, întrebarea despre cât de euro-pean, sincronizat, deci, cu liniile de forŃă ale literaturii euro-pene din timpul său, este spiritul ce supraveghează şi întreŃine întregul parcurs publicistic al lui Tiberiu Iliescu îmi pare pur retorică.

În individualizarea scriiturii altor confraŃi, cei mai mulŃi înscrişi cu fermă determinare în rândurile unei avangarde, asumat moderate, cum el însuşi şi-o definea, Tiberiu Iliescu reiterează, cvasi obsesiv, apelativul de „floretist”. Recitându-i, după decenii, propriile sale texte, îmi pare că el însuşi a fandat, sincopat, desigur, însă cu un spectaculos simŃ al spiritului vremii sale, în postura unui remarcabil „spadasin” al verbului. Jurnalistic, publicistic, dar, dincolo de limitele generice ale acestora, al actului literar clădit cu o indelebilă cutezanŃă.


Receptarea internaŃională a operei lui Marin Sorescu

Sorina Sorescu

În our study we present the international perception of the works of Marin Sorescu by trying to elucidate two myths that surround the writerʼs personality: the fact that Marin Sorescu is the most translated Romanian writer and the fact the he was a Nobel nominee. Key words: Marin Sorescu, translations, international perception, Nobel

„Cel mai tradus scriitor român”, „nominalizat pentru Pre-miul Nobel” – iată două „mituri” care au circulat în legătură cu prestigiul internaŃional al operei lui Marin Sorescu. Insuficient susŃinute prin cercetare istorico-literară, nu e de mirare că, în ultima vreme, fie s-au degradat în retorică festivistă, fie, din contră, au fost contracarate printr-o mitologie inversă, încă şi mai peremptorie în formulări, încă şi mai lipsită de conŃinut, potrivit căreia „ştim noi că nu e aşa”.

AnunŃând un proiect de cercetare mult mai vast, care, pentru a fi dus la bună încheiere, ar trebui să antreneze o întreagă echipă de specialişti, voi încerca în cele ce urmează câteva lămuriri preliminare, pe baza arhivei personale a scriitorului şi a celor câteva studii documentare deja existente202.

202

De aceea, trimiterile bibliografice din textul de faţă rămân doar

orientative. Vor trebui verificate şi redactate după normele ştiinţifice

actuale, în cadrul unui proiect de Bază de date şi centru de documentare

Marin Sorescu.


Mai întâi, o statistică a traducerilor, pe baza Bibliografiei Marin Sorescu, publicată, din păcate, în condiŃii ştiinŃifice foarte discutabile, de Gheorghe Boris Lungu203. Până la înce-putul anilor 2000, fuseseră publicate în străinătate, traduse în peste 20 de limbi, 53 de volume din poezia lui Marin Sorescu, 17 traduceri din dramaturgie şi o traducere a roma-nului Viziunea vizuinii. De adăugat la acestea, prezenŃa traducerilor în 44 antologii publicate în străinătate, participa-rea frecventă la congrese internaŃionale de poezie, numeroase apariŃii în revistele literare, montarea pieselor de teatru. După 2007, de când îmi revine sarcina (şi onoarea) de a mă ocupa de contractele de copyright, au mai apărut încă cinci volume traduse în spaniolă, bulgară, sârbă, suedeză şi catalană. Iar în viitorul foarte apropiat, urmează să apară un volum în chineză la o editură din Shanghai.

Sigur că statistica nu va avea niciodată relevanŃă absolută în studiile literare. Uneori o singură citare poate face mai mult decât un raft de bibliotecă. Şi în acest sens, aş da două exemple, cu o forŃă mult mai mare de propulsare a operei lui Marin Sorescu în circuitul valorilor universale. Mai întâi, inserŃia unui poem într-un tezaur de cunoaştere sau într-o construcŃie argumentativă. În foarte cunoscuta lucrare de teorie a traducerii După Babel (1975), George Steiner citează integral poemul Retroversiune de Marin Sorescu, ca meditaŃie despre posibilitatea şi limitele traductibilităŃii. Apoi, antolo-garea într-o serie foarte limitativă. Alain Bosqet includea poemul Shakespeare de Marin Sorescu în Les cent plus beuax poèmes du monde , 1979, Editions Saint Germain des Prés.

În privinŃa premiilor internaŃionale, voi aminti mai întâi câteva dintre cele pe care chiar le-a primit: Medalia de Aur pen-tru poezie „Ospiti Napoli”, 1970; Premiul „Fernando Riello”, Madrid 1983; Premiul Herder, Viena, 1991; Premiul „Felix Romuliana”, Belgrad 1994. Nominalizările la premiul Nobel nu sunt de obicei publice, prin urmare, nu se poate cita un

203

Gheorghe Boris Lungu, Marin Sorescu. Bibliografie, Ed. Scrisul

Românesc, 2003


document oficial al juriului. Dar ştirea în privinŃa situării lui Sorescu pe lista favoriŃilor a apărut în câteva ziare străine: în 1982, în „Il Tempo” ( Vivere a Bucarest e interogarsi sul mundo) şi în „ABC” (Un poeto rumana en la antesala del Nobel). Iar în 1983, în „Sunday Times” care prezenta volumul „Selected poems”, apărut la ed. Bloodaxe Books, în felul următor:

„Sorescu a fost deja nominalizat ca unul dintre posibilii primitori ai premiului Nobel. Oricum, poemele sale i-au adus de pe acum cea mai mare distincŃie posibilă. Dacă n-aŃi citit nicio carte de poezie anul acesta, citiŃi-o pe aceasta.”

Nu pot anticipa ce date inedite va mai scoate la iveală cercetarea documentară în privinŃa discuŃiilor despre posibili-tatea ca Sorescu să fi primit premiul Nobel, dar e la îndemână de formulat o conjuctură biografică. În anii 1982-1983, Marin Sorescu suferea, în Ńară, consecinŃele politice ale asocierii cu „MeditaŃia transcendentală”: urmărit de securitate, suspendat de la conducerea revistei „Ramuri”, ameninŃat cu interdicŃia de a mai publica (la Teatrul NaŃional din Craiova, a fost interzisă premiera piesei Există nervi). E posibil ca punerea în circulaŃie a ştirii de presă în legătură cu nominailzarea la Nobel să fi fost, pe lângă raŃiunile gazetăreşti obişnuite, determinată, în plus, şi de reacŃia de solidarizare a comunităŃii internaŃionale.

Restituirea bibliografică, după normele ştiinŃifice actuale, va trebui dublată şi de o componentă biografistă, valorificând jurnalele autorului dar şi alte surse memorialistice disponibile (încă ne mai pot povesti multe lucruri interesante cei câŃiva prieteni ai lui Marin Sorescu care mai sunt printre noi). De la contactele personale prilejuite de participarea la festivaluri internaŃionale şi până la multiplele moduri culturale de a crea o interfaŃă a literaturii române cu literaturile străine, cu stabilirea de reciprocităŃi foarte fertile pentru ambientul cultural autohton (interviuri date de Sorescu şi interviuri luate de Sorescu unor scriitori străini importanŃi, traduceri din Sorescu şi traduceri de Sorescu din scriitori străini importanŃi, călătorii ale lui Sorescu în lume, dar şi invitarea la Bucureşti şi Craiova a unor scriitori străini), studiul receptării interna-Ńionale a operei lui Marin Sorescu va avea de reconstituit complexitatea contextelor care au făcut posibil „exportul”


cultural, într-o perioadă în care circulaŃia era îngrădită ideologic şi politic.

* În a doua parte a acestei scurte prezentări, voi încerca să

conturez o primă axă interpretativă, trecând în revistă câteva judecăŃi critice formulate în legătura cu opera lui Marin Sorescu în spaŃiile culturale anglofon şi francez, pe baza unor documen-tări realizate de doamnele Gabriela Dragnea şi Florica Courriol.

În prefeŃele traducerilor în limba engleză, realizate de traducători, dar şi de critici literari, apare insistent tema traductibilităŃii. Poezia lui Sorescu din anii şaizeci-şaptezeci nu părea să pună probleme de traductibilitate a cuvintelor, dar devenise o provocare de traductibilitate a registrului, a stilului, a selecŃiilor tematice. A-l traduce pe Sorescu însemna a încer-ca să-l situeze, într-un joc al analogiilor şi disocierilor care fac ca retroversiunea să depăşească echivalările de vocabular în direcŃia cercetării formulei creatoare. łinând cont şi de originea românească a celor doi, comparaŃia cu Eugen Ionescu a fost primul gând al comentatorilor străini: Sorescu apărea mai întâi ca un descendent al lui Ionescu, apoi un anti-Ionescu şi, în fine, un poet foarte original, cum conchide publicaŃia belgiană „Le Courrier” în 1981: „Inutil să-l compari pe Marin Sorescu cu altcineva. El reprezintă o voce cu totul nouă”.

Ca indicator al asimilării (naturalizării) operei poetice a lui Sorescu în spaŃiul anglofon, încă de la începutul anilor şaptezeci, încep să-i fi asociate categoriile estetice specifice spaŃiului cultural de primire. Comentând volumul Frames, tradus de Roy McGregor Hastie, Norman Simms găseşte

„ecouri din Donne şi poeŃii metafizici englezi, sesizabile în alternanŃa tonurilor (de la solemnitate la incantaŃie până la tonul colocvial) şi în alăturarea de imagini cosmice unor detalii concrete ale universului familiar”204.

Tot aşa, Jon Silkin, autor al prefeŃei la volumul Let´s talk about the Weather (trad. Andrea Deletant şi Brenda Walker, Forest Books, 1985) îl apropie pe Sorescu de tradiŃia britanică a „wit”-ului (scăpărare a spiritului, paradox).

204

în „New Zeeland Monhly Review”, 1973


„o inteligenŃă riguroasă, un umor contorsionat, îmbinat cu tristeŃe, ingeniozitate şi o proiectare a intuiŃiei în imagini clare. Imagistica lui Sorescu are ceea ce Eliot numea „contur” în observaŃiile lui asupra poeziei lui Jonson. Precizia conturului corespundea viziunii lui Eliot şi îl ajută pe Sorescu să plămădească imagini limpezi, fără să mai fie nevoit să ostenească prea mult cu rezonanŃa cuvintelor”

Productivitatea intelectuală a temei traductibilităŃii poeziei lui Sorescu este dovedită o dată în plus de experi-mentul traducerilor multiple în aceeaşi limbă, realizat prin ediŃia The Biggest Egg in the World, 1987, Bloodaxe Books, în care opt poeŃi importanŃi ai spaŃiului anglofon realizează traduceri alternative din Sorescu. Sunt de reŃinut concluziile prefaŃatoarei volumului, Edna Longley:

„Poezia lui Sorescu funcŃionează după principii de extensie structurală, pe care el le concentrează uneori, dar niciun traducător nu-şi poate permite să le prescurteze. Poetul impune astfel, în mod subtil, o anume dinamică a traducerii. Şi fie că poeŃii subliniază fantezia sa, ironia, simbolismul sau dimensiunea mitică a versului său, toate perspectivele şi toate ritmurile converg spre o combinaŃie unică de spirit şi substanŃă. Poate că poemele lui Marin Sorescu se lasă echivalate cu atâta uşurinŃă de traducători diferiŃi , pentru că sunt ele însele o formă de traducere, poate chiar Esperanto. Poetul transpune experienŃele vieŃii de zi cu zi, în contururile lor emblematice. Parabolele lui Sorescu pun întrebări enigmatice, oferind în acelaşi timp clarificări şi răspunsuri. Ele au accesibilitatea universală a fabulelor, care depăşesc graniŃele de limbă”.

Nu cred ca e forŃat să spun că abia după ce a devenit, prin adopŃie culturală, „poet Esperanto”, Marin Sorescu a început să fie citit, cu adevărat, în străinătate, ca poet român, adică să atragă, după sine, valorificarea spaŃiului cultural originar. Aşa s-a întâmplat, de altfel, şi cu Ionescu, Cioran, Mircea Eliade.

Remarcabilă în acest sens este prefaŃa lui Seamus Heany (poet irlandez, laureat Nobel şi profesor de literatură la


Oxford) la volumul Hands behind my back, Oberlin College Press (SUA) apărut 1991. Pornind de la identificarea elemen-telor subversive ale poeziei lui Marin Sorescu, Seamus Heany răspunde anticipat la întrebarea care va bântui critica literară românească a anilor 1990-2000: ce mai rămâne din literatura scrisă „printre rânduri” în regimul totalitar comunist?

„Istoria esenŃială a poeziei moderne este, într-o oarecare măsură, istoria unui non serviam creator /…/ Ea (poezia lui Sorescu) te învaŃă şi te încântă, dar nu în această ordine: încântarea vine mai întâi”.

ExegeŃii operei lui Marin Sorescu ar putea urmări, ca pe o ipoteză de psihologie a eului creator, paralelismul dintre discu-Ńiile comentatorilor străini despre traductibilitatea poeziei sale şi configurarea unor formule „de etapa”, cu grad mult mai mare de dificultate pentru transcodajul lingvistic: ciclul La Lilieci, valorificând un fond lingvistic ancestral şi regional şi redescoperirea prozodiei clasice, in special a sonetului din Fântâni în mare şi Apă vie şi apă moartă.

Prima formulă a fost o provocare pentru traducătorul francez Jean Lois Courriol în Paysans du Danube (singurul de altfel care s-a încumetat să traducă La Lilieci). RenunŃând să mai caute echivalenŃe culturale cu spaŃiul cultural francez, dar şi foarte bun cunoscător al spaŃiului cultural românesc (experienŃa de lector de franceză la UniversităŃile din Iaşi şi Craiova îi va fi fost de mare ajutor) acesta a optat, la antipodul comentariilor cerebrale de limbă engleză, pentru asumarea pur subiectivă a operei lui Sorescu, într-o versiune de poeme în proză, dacă nu cumva chiar proză scurtă, cu inflexiuni regionale din dialectul francez vorbit de bunicii săi. La receptare, traducerea a atras atenŃia, din păcate, mai puŃin asupra originalităŃii formulei lirice şi mai mult asupra dramei sociale şi politice a satului românesc.

Mult mai bine receptata în cheie estetică a fost, în FranŃa, traducerea realizată de Jean Louis Curriol după Viziunea Vizuinii (La Vision de la Tanière), întâmpinată cu o cronică entuziastă într-un ziar din Lyon, cu titlul Ils sont fous ces Roumains!. Jocul de cuvinte din titlul românesc (paronimia viziune-vizuină) s-a pierdut, inevitabil, dar a prilejuit un alt joc


de cuvinte în franceză, prin aluzia la o celebră replică a unor personaje de benzi desenate (Asterix şi Obelix, cu al lor „Ils sont foux, ces Romains!”)205.

Aceasta este, de altfel provocarea traducerii: nu atât să echivaleze cuvinte, cât să reactiveze, în noi contexte, mecanismele de creaŃie.

205

V. Florica Ciodaru Courriol, La réception de Marin Sorescu dans la

presse littéraire française, în Anuarul Colocviului Internaţional de Exegeze

şi Traductologie „Marin Sorescu”, 2007, Universitatea din Craiova, ed.

Aius, 2007


Alexandru Macedonski – Ispita absurdului

Aurelian Zisu In our paper we make an analysis of the absurd in the prose of the great modern writer, Alexandru Macedonski. Key words: Alexandru Macedonski, absurd, prose, modern writing

Iconoclast în genere, spiritul modern nu refuză absurdul. Înţeles mai ales ca „divorţ între om și lumea sa” (Albert Camus, Mitul lui Sisif, vezi și excelentul eseu al Martei Petreu, Pensées sur l’absurde, în Teze neterminate, CR, Buc., 1991, pp.72-80), absurdul este și un divorţ între clasic și modern. Bulversarea poeticilor anterioare, noncomformismul scriiturii, diseminarea ca descătușare tematică, inovaţia cu orice preţ, absenţa soluţiilor, psihologiile fără sens, estomparea limitelor dintre real și imaginar, amestecul lor fac din spiritul modern un spirit al absurdului. Conștiinţa omului care se rupe de lume, fiind totuși în ea, a omului pe dos, cu alte cuvinte, a creat dintotdeauna interogaţii fără răspuns, rătăciri comice, devieri tragice, empatii confuze. Confuzia și lipsa normelor, descătușarea iraţionalului sunt moderne și absurde.

Interpretat sub semnul „complexului modernităţii” (Marin Beșteliu, Alexandru Macedonski și complexul modernităţii, Scrisul Românesc, Craiova, 1984), Alexandru Macedonski surprinde și astăzi. Psihanalizabilă, fiinţa macedonskiană își mai adaugă alte trei complexe: complexul lui Nero (originalitatea cu orice preţ), complexul insolitului,


complexul gloriei. Toate acestea ies la iveală în proza sa, poetică în cea mai mare parte, cum s-a și observat, dar și ispitită de absurd, pe alocuri.

Pentru Macedonski, ca și pentru Caragiale și Creangă, absurdul este o stare de neînţeles a caracterelor. Dar absurdul funcţionează și ca deviere de la normele fabulei. Normele epicului pur sunt atinse de formule inedite, mecanica povestirii nu se mai subordonează schemelor retorice romantice ori realiste și nici simboliste. În Zi de august, de pildă, descrierea văii nu mai urmează privirea de deasupra, panoramică, acceptată de instanţele narative realiste, ci, printr-o răsturnare a unghiurilor, se coordonează pe un animism straniu, ascensional și ameninţător pentru cula cuconului Stambulache:

„Odată cu urcarea coastei spre cula cuconului

Stambulache, urcă și pomii ce, izbindu-se de gardurile curţei boierești, îi dau ocol și o iau la mijloc.”

Ascensiunea văii, pe care Mihai Zamfir o pune în legătură

cu pictura lui Van Gogh, nu este doar vizuală, nu dovedește doar un „un instinct pictural sigur” (Mihai Zamfir, Poemul românesc în proză, Minerva, Buc., 1981, p. 208). „Frământarea” văii ascunde spaime naturiste, de parcă pământul și-ar fi adunat vitalitatea pentru înfăptuirea unei apocalipse. Absurdul se naște ca înspăimântare în faţa unei invazii a sălbăticiei:

„Această obștească pornire a văiei spre cucerirea

înălţimilor, ce sunt totdauna în lumina soarelui sau a lunei, ameninţă, cu rădăcinile pomilor și ierburilor, să spargă gardul care împrejmuiește casa pitarului, și, cu vremea, să dea iureș însăși culei, să se agaţe de ea, să i se încleșteze în ziduri, să-i știrbească temelia, și, rozând-o, s-o surpe, și s-o șteargă din faţa pământului.”

Firește, nu s-a întâmplat nimic, Stambulache era

gospodar și, primăvara, „punea să smulgă mărăcinii, lăstarele


și bălăriile dinprejurul gardului”, așa încât cula rămânea intactă. Ispita absurdului din descrierea văii rămâne totuși.

Uneori situaţiile devin absurde. Personajul, prins de întâmplări neașteptate, sfârșește, aproape ca în Kafka, tragic, fără să știe de ce. Mai mult, el își pregătește, involuntar, moartea. Ali, din Moară pe Dunăre, are un pod plutitor, dincolo de Nicopol. Pleacă la târg, de ramadan, dar uită să oprească moara: „Roata de pe plutitorul pod al lui Ali urmează însă să macine apa în sec, căci morarul care s-a dus la târg din ajun – fiind tocmai ramadanul – a uitat s-o oprească”. Singura vietate rămasă la moară este „o pisică galbenă”. Ali se-ntoarce cu luntrea încărcată cu saci de grâu. Pisica se bucură, numai că întâmplarea tragică bulversează lucrurile. Luntrea, legată „cu frânghia de vechiul stejar al podului”, scapă iar luntrașul cade în Dunăre și se îneacă. Pisica „se apleacă peste valurile ce s-au reînchis asupra lui”. Apa curge în același ritm, „nici mai domoală, nici mai grăbită, aceeași”.

Alteori, absurdul provocat pare desprins dintr-o comedie neagră. Masca impune un pesonaj stoic, în sensul „străinului” lui Camus, nepăsător la primejdia din jur, reacţionând cu totul altfel decât omul raţional. Casa lui Andrei Licescu stă izolată, în întuneric. Moștenitor al unei mari averi, locatarul se pregătește să-și savureze, „între butelcile de șampanie ale unei petreceri de prieteni”, gloria bogăţiei. Numai că în casă dau năvală hoţii. Prozatorul creează, cu repeziciune, o oarecare atmosferă realistă, firească, fără pretenţii de suspans, cu „sfărmări de scânduri”, cu uși care se deschid „trântite de perete”, cu „surpări de argintării” etc. Dar ceea ce surprinde este atitudinea tânărului Andrei Licescu, un adevărat Meursault ludic:

„Licescu, dinaintea oglindei, părea însă înmărmurit într-

o nepăsare bizară. Ușoară, o paliditate vestea, singură, mișcări sufletești mai repezi. Iar în momentul când ușa camerei vecine, forţată și zdrobită, detuna într-o cădere nimicitoare, blondul tânăr păși tot neturburat către un scaun pe care se afla desfășurarea mătăsoasă de domino roșu și


masca oribilă de Satana cu cari, la balul din ajun, azvârlise în iadul voinicesc al vârstei roze mai mult de un înger anostit de serafice simfonii. Și pe când în camera lătularnică, scrinuri și dulapuri, silnic, vărsau pe covoare tainele avute ale coprinsurilor, el, - blondul tânăr, - îmbrăca mantia cea roșie de demon cu aceeași liniște ca și cum ar fi fost să plece iar la balul din ajun, și cu masca pusă pe obraz, - Satană cu ochi elctrici și cu rânjire îngrozitoare, - apărea, - vedenie! – în pragul ușei pe care o deszăvora cu zgomot”.

Urmează fuga hoţilor, speriaţi de mască, apoi moartea lor,

căci absurdul comic poate să se transforme, când nu te aștepţi, în tragedie. Prozatorul conchide ironic, falstaffian: „Este că în lume totul nu atârnă decât de mască”.

Jurnalul unui dezertor este un discurs în oglindă. Pe de o parte, dăm peste înregistrarea unor întâmplări și atitudini din timpul Războiului de Independenţă, atitudini ciudate, antirăzboinice, copleșite de sentimentul morţii, al fricii, al familiei, într-un limbaj parodic la adresa naţionalismului din opera lui Alecsandri, iar, pe de alta, într-o nouă coordonată temporală, 1914, peste reflecţii asupra notaţiilor anterioare: dacă sunt adevărate sau nu. Autoinfatuarea, paranoia gloriei ating absurdul. Ispitit de măreţie, diaristul se vede un mare autor englez, Edward Haldstrom, „nume cu care englezii mă cunosc și mă ridică în slăvi”. Sfâșiat, pascalian, între adevăr și îndoială, diaristul respinge ideile din „carnetul” de front. Este, în cele din urmă, un om cu două feţe, ambele în căutarea unui personaj dezechilibrat.

Nuvela lui Macedonski, absurdă în totalitate, este Între coteţe. Este surprinzător că nici aici critica literară n-a văzut altceva decât o proză halucinogenă despre un lunatic. Nuvela, publicată în Stindardul ţării, în patru numere din martie 1888 (Opere, VI, p.521), apare cu subtitlul „nuvelă naturalistă” și este dedicată „prietenului meu B. Florescu”. Nuvela este așteptată ca un eveniment. În Peleșul, II, nr.3/1887-1888 apare o notiţă (ibidem):

„Nuvela naturalizată (sic) a eminentului poet Macedonski, terminată acum, după un an de studii după natură, un cap-de-


operă de stil și de limbă, va ieși de supt presă. Poetul poate o va comunica și revistei noastre, înainte de a ieși de supt tipar.” (ibidem, p.521).

Să reţinem, de asemenea, mărturisirea lui Traian Demetrescu:

„De curând mi-a citit o poemă admirabilă: Noaptea de mai și un fragment dintr-o nuvelă: Între coteţe, la care lucra de ani de zile. Mai înainte de a o începe, studia un colţ retras al Bucureștilor, o vale coperită cu numeroase grădini și plantaţiuni, printre care se găseau case, ce se asemănau mult cu cele din provincii.” (ibidem, pp. 521-522).

Poetul însuși îi va scrie lui Bonifaciu Florescu, cel cu care, în 1880, scosese Literatorul, și cel numit de Eminescu „homuncul”, acum profesor la Liceul Sf. Sava din București, că pentru „stilarea” nuvelei „am jerfit doi ani”. (ibidem, p. 522).

Prin ce surprinde această nuvelă astăzi? Supusă unei lecturi postmoderne, de recitire prin formele narativităţii ulterioare, nuvela depășește simpla formulă a naturalismului, aceea de fixare pe caz, și intuiește absurdul descompunerii sau al metamorfozei din proza lui Kafka sau din teatrul lui Eugen Ionescu. Nu suntem departe nici de Păsările lui Hitchkook și afirmaţia nu tebuie să ne mire, de vreme ce Macedonski „a scris primul scenariu românesc de cinematografie”. (v. Mihai Zamfir, Introducere în opera lui Alexandru Macedonski, Buc., 1972).

Nuvela începe în stil realist, cu descrierea casei lui Pandele Vergea:

„Casa lui Pandele Vergea nu era despărţită de inima

oraţului decât printr-un sfert de ceas de umblet. Cu toate acsetea, ea era lăsată în afară de orice zgomot prin lăturalnicele uliţi ce se duceau tăcute spre adâncimea unei văi, în ale cărei funduri, case de mahala se resfirau ici-colo. Uliţa, ce-i trecea prin faţa porţei, cobora și dânsa, însă se ducea de-a berbeleaca în nă,eţii de verdeaţă prăfuiţi ai Cișmegiului.”


Este însă un cadru de liniște prevestitoare, înșelătoare, căci nu peste puţin timp curtea, „câmpie în mijlocul orașului”, va clocoti de glasurile păsărilor. Pandele Vergea apare de la început ca un ciudat, un om al absurdului atins de nebunie. Toate complexele fiinţei macedonskiene se regăsesc în el. Omul absurd își trăiește himera ca pe singura realitate. Apariţia lui Pandele Vergea, în curtea plină de păsări pare a unui om plin de glorie. Spectacolul protocolar traumatizează patologic:

„Ca și cum ar fi voit să grăbească sosirea zilei, cocoșii

turcești întovărășeau ieșirea afară a lui Pandele cu bătăi de aripi. Răpciugoasele lor trâmbiţări spărgeau aerul. Erau fanfare de biruitoare bucurie ce vesteau răsărirea pe curând a soarelui, și în care se amestecau cârcâiri de găini gâlcevitoare, cloncăniri de cloști amorţite de o prea lungă ședere pe ouă îndărătnice.[…]

Întârziat în acea zi de somn, manifestările zgomotoase cu care păsărimea sa domestică îl primi, înconjurându-l cu alaiul ei, umplură inima lui Vergea de o adevărată bucurie. Nu se simţise niciodată mai fericit... Puici albe, pestriţe, galbene, porumbate, îi dau ocoale. Găini moţate, între care câteva negre ca pana corbului, dar cu creste roșii, cârcâiau împrejurul lui. Cocoșii de rând, și cocoșii turcești, aceștia încălţaţi și golași; gâștele lăţoase, cu ciocul ca faţa morcovului, cu pene cârlionţate; curcile negre-verzui și curcile pistruiate ori albe; curcanii cu răseli în gușe, mânioși pe roșul ce da foc cerului, claponii păunaţi cu verdele închis, cu auriu, cu faţa schimbăcioasă a gușei de porumbiel; raţele de casă și raţele leșești – se năpusteau de toate părţile, se înghesuiau. Sâsâirile și cutcurezările, măcăirile, cutcudăcirile găinilor, sculate de pe cuibare, turburară liniștea vecinătăţei. Vergea, înconjurat de curcani și de cocoși, general în mijlocul statului său major, sub înviorarea adierilor, simţea, cu o nespusă mulţumire, fericirea din viaţa lui.”

Subiectul e simplu, însă absurd. Pandele Vergea,

împătimit de creșterea păsărilor, ajunge să fie devorat de


acestea, atunci când nu le mai poate hrăni. Subiectul pare, așadar, o parabolă a poetului devorat de operă. Nu este așa, fiindcă personajul își trăiește pe viu nebunia. El este un om absurd, înzestrat de mic cu devieri comportamentale. Tatăl său observase că lui Pandele, copil fiind, „îi lipsește o doagă”. În copilărie studiază ceșterea și înmulţirea furnicilor. Odaia, casa, curtea se umplu de furnici. Patima lui naturistă va duce la moartea tatălui. Ca să răzbune moartea tatălui, Pandele omoară furnicile și se apucă să crească viermi de mătase. Furnicile, „nestârpite bine”, se-ntorc și-i atacă. Foarte puţini viermi de mătase mai pot fi salvaţi.

Trăindu-și până la manie pasiunea, Pandele Vergea este omul absurd prin excelenţă. Simte că se transformă el însuși în cocoș, trăiește exuberant, chiar sexual, transformarea, dar sfârșește, alungat de păsări, pe podeaua unei crâșme, sărac și mutilat de orătăniile sale. Prin Pandele Vergea, absurdul părăsește himera și coboară în real.

Ispitit de absurd, Alexandru Macedonski este un mare scriitor modern. Prin ispita absurdului, opera lui devine din ce în ce mai europeană.


Adrian Marino și mediul intelectual craiovean

Maria Dinu The essay presents Adrian Marino’s relationship with the

intelectuals from Craiova. Even though at the end of the forties the critic met V. G. Paleolog who gave him important information about Alexandru Madeconski, the relationship with the intellectual groups from this city is fully established in the sixties. After he is released from prison and house arrest in Bărăgan, one of his friends, Al. Piru, enabled him to publish in “Ramuri”. This contribution to the journal marks the first important stage of the relationship with the intellectuals from Craiova in the communist period. The second stage, quite different from the previous due to the post-communist context, is connected to Marino’s support and contribution to “Mozaicul”, a journal who embraced his new ideological project and promoted European and democratic values. At that time, some of Marino’s works were printed at Aius Publishing House. For the intellectuals from “Mozaicul” the critic remains a spiritual mentor.

Key words: Adrian Marino, Ramuri, C. M. Popa, Nicolae

Marinescu, Mozaicul, Aius Publishing House, ideological project, European and democratic values.

Relaţiile lui Adrian Marino cu critica postbelică sunt, în

general, destul de controversate. Experienţa carcerală și depor-tarea la Bărăgan între 1949-1963 își lăsaseră amprenta asupra personalităţii sale și modului de relaţionare cu intelectualii vremii, relaţii filtrate din prisma sensibilităţii sale exacerbate. Reafirmarea în climatul cultural românesc fusese destul de dificilă, demers în care îl ajutaseră și cei câţiva prieteni rămași


de pe vremea uceniciei călinesciene, George Ivașcu și Alexandru Piru206. Decalajul dintre generaţii și diferenţele de opinie își spuneau cuvântul, iar unele întreprinderi ale acestora reprezentau, în ochii lui Marino, forme de compromis și oportunism, aspecte radiografiate cu luciditate atât în jurnalele de călătorie, cât și în memorii, corespondenţă și interviuri.207 La acestea se adăugau nemulţumirea constantă

206 Ivașcu îi publica articolele sub semnătura M. Adrian, fiindcă, după eliberarea din domiciliul obligatoriu, Marino nu obŃinuse încă dreptul de semnătură. Cu Ivașcu, însă, nu va menţine relaţiile amicale, probabil din cauza compromisurilor acestuia, deși în memorii Marino recunoaște că, datorită vechii sale cunoștinţe și „«coleg» de Jilava”, avea un statut de tolerat și putuse să trimită articole la „Steaua” sau „Contemporanul”. Piru era și el un „om de legătură” al criticului cu viaţa literară, îl informa despre G. Călinescu – după cum reiese dintr-o scrisoare din 8 aprilie 1982 în Fond Marino 93. CorespondenŃa în Ńară (1962-1967) – și încerca să-i găsească o editură la care să publice un studiu scris la Lătești despre iluminismul românesc, pe care îl va publica, în final, pe fragmente în „Lumea”, datorită lui Ivașcu. 207 Într-un interviu cu Mircea Iorgulescu în România literară, Marino afirma: „Când am intrat în închisoare aveam deja 28 de ani, eram format, înŃelegeŃi?! Când am revenit în actualitate am întâlnit o generaŃie formată sub Ceauşescu, cu alde Ivaşcu, cu alte interese, cu alte orientări. […] Critica literară era hiperliterarizată, eu veneam cu ideologia mea, pe care n-o puteam manifesta, din cauza constrân-gerilor, în primul rând. Pe urmă eram încă oarecum «naiv», între ghili-mele, şi mă supăram că nu eram înŃeles sau că ideile mele nu erau înŃelese. Polemizam uneori nestudiat, şi asta mi-a atras animozităŃi”. (http:// www.romlit.ro/ adrian_marinosunt_un_autor_deviatnu_ sunt_critic_literar) Asupra acelorași dificultăţi de integrare în mediul literar va reveni și în memorii: „Aparţineam, pe scurt, unei alte generaţii și vorbeam, în esenţă, alt limbaj. Decalaj și handicap, evident, uriaș. Veneam dintr-o altă lume și pătrundeam într-un alt mediu social-literar, total deosebit și ostil. De intelectuali la prima generaţie, cu «origine socială sănătoasă» și cu «dosarul curat ca lacrima», de absolvenţia ai «Școlii de literatură», de tot felul de activiști. Conflictul de mentalităţi, surd sau declarat, era deci inevitabil. Duceam în spate și întreaga dificultate a statutului meu de fost «deţinut politic». El provoca antogonisme imprevizibile,


faţă de receptarea cărţilor sale și acuzaţiile de o lipsă de solidarizare și interes real pentru preocupările sale din sfera ideilor literare. Drept revanșă, oricând prindea ocazia, Marino se războia cu cronicarii și eseiștii literari, multe din cărţile sale având, la nivel teoretic, și un conţinut polemic. Cum nici cei vizaţi nu ezitau să-i dea replica prin revistele literare, resenti-mentele și animozităţile erau cu greu uitate. Nu întâmplător, într-unul din jurnalele de călătorie, teoreticianul își afișa tranșant poziţia, cu o sinceritate uimitoare care ne îndrep-tăŃeşte să nu observăm vreo diferenŃă temperamentală și de principii între intelectualul anilor ’60 şi autorul memoriilor apărute postum: „Cine s-a compromis grav în faŃa conştiinŃei mele, nu se mai reabilitează, ceea ce nu înseamnă deloc că mă consider infailibil. Dar anumite valori fundamentale, anumite idealuri nu pot fi – sub niciun pretext – violate. Sunt deci categoric şi – cu această motivaŃie aproape rigoristă – intran-sigent, deci nu-mi expun întotdeauna nemulŃumirea şi decep-Ńia din politeŃe. Rupturile mele sunt definitive, fără nicio întoarcere. Pot, totuşi, cu uşurinŃă şi fără crispare interioară să public texte purtând semnături în care nu cred, dar necesare şi utile unui ansamblu, unei întreprinderi colective, principiului de obiectivitate, libertăŃii de opinie”208. Totodată, eticheta de discipol călinescian aplicată ideocriticului devenise iritantă și îl descalifica, în ochii lui Marino, pe cel care o folosea, o dată datorită orientării către alt domeniu de cercetare, distinct de cel al maestrului său din anii ’40, în al doilea rând fiindcă G. Călinescu decăzuse din punct de vedere moral.

În aceste condiţii, Marino va fi foarte selectiv în alegerea „prietenilor” literari. De aceea, am putea vorbi de un stil sau de o „etică” a relaţiilor intelectuale. Autorul Vieţii lui Macedonski viza, așadar, o anumită Ńinută morală şi socială şi, mai ales, o libertate a spiritului, bineînţeles, atât cât era posibilă contextul politic respectiv. În privinţa receptării studiilor sale, Marino

explicabile în felul lor, unele foarte dure.” (Viaţa unui om singur, Iași, Editura Polirom, 2010, pp. 114-114). 208 Marino, A., Carnete europene, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1976, p. 18.


urmărea evidenţierea noutăŃii şi originalităŃii demersului său ideologic, precum şi a importanŃei acestuia în peisajul criticii româneşti, mai ales în direcţia clarificării conceptuale și introducerii unei bibliografii străine la zi. Foarte important în astfel de relaţii era și schimbul de informaţie, după cum reiese din corespondenţa sa aflată în Fondul Marino al Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj. Marino trimitea și primea reviste din ţară sau din străinătate, materiale documentare sau citate din anumiţi autori, își ţinea prietenii la curent cu lecturile și cu demersurile sale editoriale legate de publicarea cărţilor. Marea sa temere era ca nu cumva cei care pretindeau să-i fie apropiaţi să urmărească, de fapt, să profite de pe urma lui. Iată, de exemplu, ce îi scria ideocriticul lui Matei Călinescu, deranjat de unul dintre criticii noștri renumiţi, care îi lăsase impresia că ar fi intenţionat să obţină o bursă de studii prin intermediul lui Marino și al relaţiilor intelectuale stabilite la Geneva, fără să-l mai contacteze ulterior: „Dar într-un fel, mai zic, în spiritul unei justiţii imanente (ori, cam cum se cheamă următoarea atitudine): scrisori bombastice, recunoștinţă eternă etc. înainte [sublinierile îi aparţin lui Marino, nota mea, M. D.] de primirea invitaţiei și tăcere totală, nici măcar un răspuns la scrisori, după ce invitaţia mea de papier officiel a venit; promisiuni de a trimite reviste înainte, nici o revistă după; promisiuni intelectuale înainte, tăcere totală după?...”209 Prin urmare, relaţiile amiabile cu Marino erau destul de greu de legat și, în special, de menţinut, căci criticul cerea atât o ţinută profesională, cât și comportamentală, fără să facă distincţia între cele două. Altfel spus, autorul monografiei macedonskiene accepta în preajma sa oamenii cu cât mai multe calităţi, iar cei care urmau acest „cod” al bunelor maniere intelectuale aveau parte de aprecierea și sprijinul său.

Climatul intelectual craiovean din jurul revistelor „Ramuri” și „Mozaicul” s-a bucurat, totuși, de graţiile ideocri-ticului clujean: „În Craiova – probabil și din cauza studiilor despre Macedonski, a vechii colaborări de la „Ramuri”, încă

209 Scrisoarea 41, 7 iunie 1972, Geneva-București, „Fond Adrian Marino 440/ 1. Corespondenţa cu Matei Călinescu (1964-1983)”, p. 83.


din perioada directoratului lui Al. Piru, a unor afinităţi sau spirit de relaţii greu de definit – o anume atenţie nu a lipsit”210. Catalizatorul unor astfel de legături fusese, într-adevăr, Al. Macedonski, scriitor cu origini materne oltenești. În anii ’40, tânărul asistent călinescian își elabora teza de doctorat – Viaţa lui Alexandru Macedonski, publicată abia în 1966, după eliberare – motiv pentru care intră în contact cu V. G. Paleolog, unul dintre discipolii macedonskieni. Acest „gentleman-farmer în comuna Corlate, Dolj, unde crește porci și totodată este preocupat de problema divinaţiei și de viitoarea fuziune a artelor umanităţii” 211, cum îl caracterizează Marino, publicase studiul Viziunea și audiţia colorată sinestezică la Alexandru Macedonski (București, Vatra, 1944), ce conţinea un capitol inedit din Le calvaire de feu, transcris de poet cu cerneluri diferite și oferit autorului în 1910. Plachetă îi atrăsese atenţia doctorandului prin evidenţierea intuiţiilor estetice originale ale poetului legate de „sensurile simbolice ale culorilor, de accepţiunile totemice, de «forţele oculte și magice care stau în culoare», legând doctrina sinesteziei de mentalitatea primitivă și deci de legea participaţiei”212. Profitând de o vizită la București a lui V. G. Paleolog, Marino va reconstitui perioada cuprinsă între 1909-1911 din viaţa lui Macedonski, pornind de la dialogul său cu scriitorul de la Corlate. Totodată, infor-maţiile dintr-o Convorbire cu D[omnul] V. G. Paleolog213 îi vor permite lui Marino să alcătuiască un portret macedonskian cât mai nuanţat, din care nu lipsesc anumite obiceiuri și excen-tricităţi celebre ale poetului (consumul de tutun în cantităţi mari, așa-zisele invenţii, – proiectul de perfecţionare al sleeping car-ului și brevetarea „hârtiei sidefate”), plecarea la Paris, relaţiile literare din ţară sau din străinătate (sunt amintiţi Ion Pillat, Caragiale, Arghezi, dar și Paul Fort, Laurent Tailhade și Marinetti cu care Macedonski a întreţinut o cores- 210 Marino, A., Viaţa unui om singur, Iași, Editura Polirom, 2010, p. 505 211 Marino, A., Convorbire cu D[omnul] V. G. Paleolog în Universul literar (LIV), nr. 16-17, 1945, p. 11. 212 Marino, A., O contribuţie macedonskiană în Revista fundaţiilor regale (XI), nr. 11 1944, p. 474 213 Publicată în Universul literar (LIV), nr. 16, 17 1945, pp. 11-12.


pondenţă în vederea organizării unei conferinţe la București) sau escapadele amoroase (cele din urmă trecute cu vederea de Marino în monografia apărută în anii ‘60, probabil din respect pentru urmașii lui Macedonski cu care păstrase legătura).

După acest episod din tinereţe, relaţiile cu mediul intelec-tual craiovean întrerupte, ca multe altele, de anii detenţiei și domiciliului obligatoriu, vor fi reluate prin colaborările de la revista „Ramuri”. Din cercetările noastre reiese că Marino își făcea aici debutul în 1967 cu un răspuns la ancheta „Localism creator” și specific regional în cultură în care, nu întâmplător, criticul sublinia importanţa provinciei „ca realitate spirituală specifică”, ba chiar insista asupra beneficiilor culturale rezultate din îndepărtarea de centru214. Orientarea criticului către revista craioveană se datora și acelei minime independenţe faţă de con-textul politic, după cum afirma Marino, caracterizând această colaborare, nu lipsită de anumite disensiuni: „A fost, încă din acea perioadă, o revistă serioasă, de bun nivel, care făcea cât mai puţine concesii posibile vechiului regim. Știu că directorul ei și redacţia primeau adesea reclamaţii, admonestări și sancţiuni din partea «organelor». Inclusiv din cauza mea, mai ales în urma unui articol despre pretinsul «mare comparatist» Al. Dima, articol care până la urmă a și fost scos, cu scandal, din 214 În acest sens, Marino afirma: „Depărtarea de centre, de capitale, produce, în anume împrejurări istorice, reacţiuni de «indepen-denţă», de singularizare morală. În faţa centralismului excesiv sau indiferent, apar veleităţile afirmării fizionomiei regionale proprii. O nuanţă de protest și de revendicare pătrunde în cele mai eterate teoretizări provinciale. A te simţi neglijat, ignorat, ba chiar perse-cutat, ţine – până la un punct – de psihologia fiecărei «provincii». În aceste împrejurări, preocuparea definirii specificului local constituie un mod subtil de a-ţi semnala prezenţa, de a atrage atenţia asupra unor valori ignorate.” (în „Localism creator” și specific regional în cultură, răspuns la ancheta revistei Ramuri, nr. 2 1967, pp. 3-4) Aceleași argumente, cu origini biografice care ţin de sentimentul (auto)marginalizării, vor reapărea în pledoaria criticului din Comparatisme et théorie de la littérature (1988) pentru ștergerea graniţelor dintre literaturile considerate minore și cele majore și formularea unei teorii comparatiste echivalente, de fapt, teoriei literare.


sumar.”215 Câteva menţiuni despre Al. Dima apar în corespon-denţa lui Marino cu Matei Călinescu din anii ’60. Într-o scrie-soare din 21 iulie 1968, intelectualul clujean îi trimitea infor-maţii din culisele vieţii literare prietenul său aflat la studii în Londra și, printre altele, nota în trecăt, cu satisfacţie, apariţia ratată (înregistrată, fie spus, de mai toată critica de întâm-pinare) a volumului al doilea al Tratatului academic Istoria literaturii române216 al cărui redactor era Al. Dima. Câteva luni mai târziu, în „Ramuri” apărea articolul său negativ la ancheta revistei despre tratatul de istorie în cauză. Reproșurile lui Marino vizau documentarea lacunară și eterogenitatea colectivului de colaboratorilor care cuprindea, pe lângă nume deja consacrate în peisajul criticii, autori cvasinecunoscuţi.

Tot în scrisoarea din 21 iulie 1968 către Matei Călinescu, ideocriticul făcea referire la un articol „programatic” apărut în „Ramuri”: „Ca anecdotă, articolul din «Ramuri», – tot «programatic», am devenit, după cum vezi ... un specialist – ţine, în parte de esenţa auto-parodiei. Dar exprimă și protestul nostru, al tuturora, în faţa împrăștierii, solicitărilor multiple, abuzive, intolerante. Cum vei vedea, figurezi și tu, ca ... «victimă » exemplară, simbolică. Se vorbește mult, se scrie puţin, iar bine sau onorabil și mai puţin.”217 Articolul respectiv era Disciplina creaţiei218, scris de Marino într-o perioadă de oboseală și efort intelectual, când publicaţiile trimise la diverse reviste din ţară îi consumau o bună parte din timpul alocat studiilor proprii219 și își dorea un program de studiu similar cu cel al lui Matei Călinescu.

215 Marino, A., Despre climatul cultural craiovean în Mozaicul (IV), nr. 8 2005, p. 3. 216 „Poate nu-i lipsit de interes să-ţi mai spun că steaua blufului Al. D. apune vertiginos. A ratat vol. II din Tratat (ceva penibil!), la Institut –dezastru.” în Scrisoarea 25, 21 iulie 1968, Cluj-Londra, „Fond Adrian Marino 440/ 1. Corespondenţa cu Matei Călinescu (1964-1983)”, p. 52. 217 Ibidem. 218 În Ramuri (V), nr. 7 1968, pp. 1, 23. 219 În aceeași scrisoare către Matei Călinescu, Marino i se confesa prietenului său: „A fost o perioadă când visam să public, să reapar.


În ciuda acestor semne de epuizare intelectuală, autorul Vieţii lui Macedonski nu va înceta colaborarea nici la „Ramuri”, nici la alte reviste din ţară, ba chiar devine și mai activ. În rubrica intitulată „Critica ideilor literare”, la pagina 8 sau 10, Marino publica cu regularitate între 1969-1974 frag-mente incluse ulterior în DicŃionarului de idei literare, volu-mul 1, dar și materiale care ar fi trebuit să intre în următoarele două volume, nefinalizate de autor. Aceste studiile reflectau interesul ideocriticului pentru concepte precum: umanismul, hermeneutica, modernismul, sistemul literar etc. Totodată, din 1969 până în 1977 apar în „Ramuri” note de călătorie, incluse apoi în scrierile diaristice ¡Olé! España, Carnete europene, PrezenŃe româneşti şi realităŃi europene, unele dintre ele interesante prin comprimările şi suprimările materialului confesiv, operaŃii ce contravine practicilor diaristice centrate pe spontaneitate şi fragmentarism la nivelul discursului. Prin anii ’80 Marino se îndepărtează de colectivul revistei (posibil din cauza animozităţilor cu Marin Sorescu, numit redactor-șef la „Ramuri” între 1978-1990), dovadă că, până în 1990, ideocriticul nu publică decât un singur articol, A fi prezent220. Colaborarea la această revistă craioveană va fi reluată abia după schimbarea redacţiei, despre care intelectualul clujean amintea în memorii: „Noua redacţie a Ramurilor și-a arătat (prin Gabriel Chifu, Romulus Diaconescu, Marius Ghica), nu o dată, simpatia și chiar solidaritatea. Cu Marius Chica am rămas în relaţii amicale, primind, cu două decenii în urmă și o scrisoare, în termeni oarecum asemănători cu ai lui Sorin Antohi («filiaţie paternă»), fără a fi făcut personal vreun gest

Acum, am ajuns la saturaţie. Din 50 de articole din vol. I al Dicţionarului sunt încheiate doar 13! Acum trec la Lectură, apoi la Literatură și Anti-Literatură [sublinierile îi aparţin lui Marino, n.m.- M.D.], teme dificile, cheie. Totul este foarte complicat – nu-i nevoie să-ţi explic – dar cu orice preţ proiectul se realizează. A devenit o cursă contra-cronometru, mai întâi pentru mine însumi.” în Scrisoarea 25, 21 iulie 1968, Cluj-Londra, „Fond Adrian Marino 440/ 1. Corespondenţa cu Matei Călinescu (1964-1983)”, p. 52. 220 În Ramuri (XVII), nr. 8 1980, pp. 1, 5.


deosebit în afara unor recenzii în Tribuna”221. După 1990 sunt publicate în „Ramuri” interviuri cu Marino (de Constantin M. Popa și Romulus Diaconescu) și capitole din volumele Biografiei ideii de literatură. De altfel, în această perioadă, criticul își afișa interesul și sprijinul acordat revistelor din provincie care „ilustrau foarte bine principiul descentralizării culturale” și „reprezentau în acelaşi timp iniţiative particulare, în orice caz neoficiale, independente și, în felul lor, mai mult sau mai puţin competitive cu revistele culturale centrale.”222

Foarte importantă se va dovedi acum relaţia dintre autorul Vieţii lui Macedonski și criticul literar Constantin M. Popa, nu numai prin consolidarea contactelor ideocriticului cu mediul intelectual craiovean, ci și prin inaugurarea unui nou capitol din seria acestei prietenii. Scrisorile lui Marino către C. M. Popa surprind foarte bine dinamica acestei legături, rezultatele colaborărilor în plan publicistic și impactul lor în afara climatului oltenesc. Elementul de legătură dintre cei doi intelectuali era prima monografie dedicată studiilor mariniene – Hermeneutica lui Adrian Marino, publicată la Craiova, la Editura Aius –, scrisă de C. M. Popa în 1993. Surprins plăcut de această iniţiativă, fostul asistent călinescian îşi arăta recunoștinţa faŃă de autorului plachetei, avertizându-l epistolar, totodată, despre eventuala receptare negativă a lucrării din cauza antipatiei arătate lui Marino de diverși critici: „Vă mulţumesc mult pentru cartea dv., pe care o consider, în primul rând, ca un act de pionierat, ca să nu spun de «avangardă». În definitiv, este prima carte, la noi, despre un critic în viaţă și această ... «clasicizare» (prematură) riscă să provoace gelozii, controverse etc. Viaţa literară este ceea ce este și nimic mai mult. Și, apoi, ea este complet dominată de critici (mai curând publiciști de genul critic) de o cu totul altă orientare. V-aţi asumat, deci, unele riscuri, asupra cărora – dacă vă amintiţi – v-am atras bine atenţia. Dar, acum, zarurile

221 Marino, A., Viaţa unui om singur, Iași, Editura Polirom, 2010, p. 288. 222 Ibidem, p. 334.


au fost aruncate.”223 Datorită acestei receptări, Marino va începe el însuși să monitorizeze ecourile de presă la apariţia micromonografiei și să-i dea de știre lui C. M. Popa224.

Prin intermediul exegetului său, intelectualul clujean făcea cunoștinţă cu Nicolae Marinescu, menţionat cu plăcere în memorii, printre alţi prieteni „onești și plini de bune intenţii”: „Semnificativă este relaţia mea și cu Editura Aius, din Craiova (director Nicolae Marinescu, anterior Ileana Petrescu, amicală, ulterior decedată), care «m-a descoperit», reeditând ¡Olé! España.”225 Editura Aius – „o distinsă editură-fantomă craioveană, foarte simpatică de altfel”, cum o numește Marino într-o altă scrisoare către C. M. Popa – lansa pe 21 decembrie 1994 la Craiova, ediţia a doua a jurnalului de călătorie spaniol, eveniment despre care îl informa și pe Matei Călinescu226, stabilit în America. Volumul, cu un Cuvânt introductiv semnat de C. M. Popa, cuprindea o postfaţă-manifest în care autorul sublinia stilul aluziv și ideologia „camuflată, deviată, dar foarte precisă” a textului său, în afara oricăror intenţii beletristice, evidente la relectura cărţii. Tot la Aius apărea la sfârșitul lunii

223 Marino, A., Scrisori din cetatea cu trei turnuri, Craiova, Editura Aius PrintED, colecţia Rotonde, 2006, p. 18 224 Unele reacţii nu vor fi, într-adevăr, favorabile: „Vă asigur că înţeleg pe deplin iritarea și chiar supărarea – justificată – a dv. Eu v-am pre-venit – loial – că așa se vor desfășura lucrurile. Din «lumea literară» nu fac parte. Vin și cu altă vârstă, altă generaţie, altă formaţie, alte obiective etc. […] Vă voi ţine, firește, la curent cu alte eventuale ecouri, pe care – vă rog mult – să nu le luaţi în tragic. Știu că aţi fost bine intenţionat, vă rămân recunoscător, dar prea a fost de... avangardă iniţiativa dv. ca și al editorului particular (N. Marinescu), care a «investit» într-o astfel de întreprindere «riscată», insolită la noi”, op. cit., p. 27. 225 Marino, A., Viaţa unui om singur, Iași, Editura Polirom, 2010, p. 506 226 „A fost, repet, o perioadă extrem de dificilă, cu... patru cărţi de pus la punct: versiunea italiană, america, Biografia 3, foarte recent apărută și o reeditare ¡Olé! España (la o editură particulară din Craiova), care, până una alta, se dovedește și … rentabilă. În condiţiile noastre tot mai dificile, astfel de detalii, oricât de prozaice ar fi, nu sunt chiar neglijabile.”, în 21 octombrie 1994, „Fond Adrian Marino 440/2. Corespondenţa cu Matei Călinescu (1990-2002)”, p. 67.


noiembrie în 1996 Revenirea în Europa. Idei și controverse românești 1990-1995. Antologie și prefaţă de Adrian Marino.

Această reafirmare a ideocriticului în mediul intelectual craiovean este marcată și de apariţia revistei „Mozaicul” în 1998, fondată de Constantin Lecca și reluată după 160 de ani de la primul număr din octombrie 1838. Revista va fi întâm-pinată cu entuziasm de Marino după cum îi scrie lui C. M. Popa: „Mă bucur, repet, că în Craiova se reiau unele tradiţii publicistice particulare. Cele semi-oficiale Ramuri (am impre-sia) suferă de toate sinopele culturii oficiale. Începând, bineînţeles, cu lipsa de bani. Mozaicul ce tiraj va avea? Și ce ritm de apariţie? Oricum, sincere urări de succes, cu rugămin-tea de a mă ţine regulat la curent.”227 Însă, cum intuia concu-renţa dintre cele două reviste craiovene, criticul îi avertiza atât pe C. M. Popa, cât și pe Nicolae Marinescu despre necesitatea ca „Mozaicul” să promoveze o direcţie liberal-neopașoptistă pentru a se diferenţia de orientările destul de conservatoare ale revistei „Ramuri”: „Stimate domnule Marinescu, Sincere felici-tări pentru Mozaicul, care, în sfârșit a sosit. Este, indiscutabil, o frumoasă iniţiativă și un moment notabil de continuitate culturală. Dacă-mi îngăduiţi două sugestii: de «popularizat» toate iniţiativele liberal-pașoptiste, apoi moderniste, ale regiunii; apoi o grijă deosebită de a nu «dubla» revista Ramuri, care are un alt profil, totuși. Dacă reușiţi aceste două operaţii, ceea ce nu este chiar ușor – se poate spune că aţi adus o reală contribuţie cultural cultural-publicistică.”228 De fapt, Marino propunea celor doi intelectuali craioveni orientarea spre propriul program ideologic și promovarea lui în paginile revistei, ceea ce s-a și întâmplat.

La câteva luni de la apariţia „Mozaicului”, teoreticianul ideilor îl ruga pe C. M. Popa să-i transmită tematica numerelor viitoare ale revistei la care ar fi contribuit, evident, în măsura 227 Marino, A., Scrisori din cetatea cu trei turnuri, Craiova, Editura Aius PrintED, colecţia Rotonde, 2006, p. 44. 228 Același îndemn se regește și în scrisoarea trimisă tot pe 30 octombrie 1998 lui C. M. Popa: „Revista arată «bine», cu o sugestie – din partea mea – de a nu «dubla», în nici un fel revista Ramuri, care are un alt profil. Pașoptiștii olteni merită toată atenţia.”, op. cit., pp. 44-45.


interesului și competenţei sale pentru un subiect anume. De aceea, au fost și situaţii, într-adevăr, când Marino a refuzat colaborarea la numerele dedicate postmodernismului, lui G. Călinescu și Eminescu. Pe lângă această contribuţie cu articolele de fond și alte recenzii, intelectualul clujean nu pierdea din vedere nici ecourile de presa la numerele revistei, ecouri despre care menţiona constant în scrisorile către C. M. Popa229. Ca și în cazul Hermeneuticii lui Adrian Marino, fostul asistent călinescian punea pe seama vechilor animozităţi ale criticilor receptarea uneori nefavorabilă a publicaţiei, fiindcă mentoratul său spiritual în spaţiul cultural craiovean ar fi deranjat opiniile conservatoare.

Totuși, relaŃiile dintre autorul Vieţii lui Macedonski și grupul de la „Mozaicul” au cunoscut şi unele tensiuni. Cum prin 2000 placheta Cenzura în România. Schiţă istorică intro-ductivă întârzia să apară la editura Aius, Marino punea pro-blema posibilităŃii încheierii colaborării pe gratis. Tot în acelaşi an, deranjat de nerespectarea programului ideologic vizat iniŃial, reproșa în stilul propriu o anumită fixaţie pentru unii autori și o insuficientă deschidere spre receptarea studiilor apărute de curând. Astfel de lipsuri, în opinia sa, anulau afini-tăţile ideologice datorită cărora sprijinea iniţiativele policen-triste ale revistelor din provincie: „Exageraţi, mai întâi, foarte mult, rolul meu la Mozaicul. Poate să fi avut un anumit ecou (moderat, de altfel), în presa centrală. Dar în mediul craiovean efecte minime. Dovadă, eternele, plictisitoarele și total anemi-cele citate din Noica, Cioran, plus «sfinţii» Ţuţea și Steinhardt. Știu bine, lucraţi cu materialul «clientului». Aveţi, bineînţeles, libertatea să publicaţi orice. Dar și eu am aceeași «libertate» de a mă regăsi într-o publicaţie sau alta. Faceţi elogiul spiritului de «echilibru». Foarte frumos și lăudabil. Dar ce fel de echilibru este acesta când timp de aproape 3 ani în Mozaicul n-a apărut o singură recenzie despre democraţie, libertate,

229 „Vă trimit câteva noi ecouri la Mozaicul craiovean, care pola-rizează, prin mine, sau mai bine spus, și prin mine, simpatii și ... antipatii. Oricum, revista nu trece neobservată, deși regimul său de apariţie și difuzare sunt ingrate.”, op. cit., pp. 57.


drepturile omului, integrare europeană, etc, etc. Au apărut zeci și zeci de traduceri pe aceste teme. Chiar nici una n-a ajuns la Craiova? Oare chiar ce se publică la Polirom și chiar la Nemira sau Humanitas nu se cunoaște? Există un centru de studii dilematice! Tăcere totală. Dacă există o filozofie mai contrain-dicată azi culturii române, care are nevoie să se construiască, este tocmai «filosofia» nihilistă, negativistă, a «descompu-nerii», cioraniană...”230 Însă, Marino nu-și înceta colaborarea la „Mozaicul”, trimitea articole mai rar (vârsta înaintată – 80 de ani – și starea de sănătate își spuneau cuvântul) și indicaţii bibliografice suplimentare.

În ciuda nemulŃumirilor, criticul revenea la gânduri mai bune, astfel că în 2001, recompensat de revista craioveană cu premiul pentru ideologie culturală „Constantin Rădulescu-Motru”, surprindea meritele și idealul promovat de „Mozaicul”: „După mine, Mozaicul exprimă două valori esen-ţiale ale culturii române actuale. Mai întâi ilustrează ceea ce este policentrismul. Spiritul românesc se poate exprima în mai multe centre simultan, divergent, uneori contradictoriu și, de multe ori, cu idei originale. Monopolul centralismului care depindea de vechiul stat s-a spart, acesta fiind un merit fundamental al revistei Mozaicul. Apoi, foarte importantă este orientarea ideologică a revistei. Să nu uităm că Mozaicul este, de fapt, seria a doua a unei reviste pașoptiste făcute de C. Lecca. Ei bine, pașoptismul actual a reînviat prin Mozaicul. Deci noi suntem într-o fază de neopașoptism, de liberalism, de spirit critic, de europenism și de iniţiative locale creatoare.”231

După moartea lui Marino în 2005, revista „Mozaicul” a continuat să promoveze valorile încurajate de intelectualul clujean (o dovadă fiind şi interesul pentru avangardă, mişcare agreată de critic datorită militantismului ei) şi să-i dedice numere omagiale. De asemenea, editura Aius publica în 2006 Scrisori din cetatea cu trei turnuri cu textele lui Marino către C. M. Popa şi Descoperirea Europei, volum ce reunea articolele lui din perioada colaborării la „Mozaicul”. La fel de importantă este

230 Ibidem, pp. 68-69. 231 Mozaicul (IV), nr. 8 2001, p. 3.


şi reeditarea, în 2007, a unuia dintre cele mai semnificative studii de sinteză ale sale, Introducere în critica literară, cu o postfaţă semnată de Sorina Sorescu care surprindea contribuŃia acestei cercetări singulare în critica noastră.

Aşadar, relaŃia lui Adrian Marino cu mediul craiovean reprezintă fundalul pe care se construieşte o mare operă şi se înscrie într-un capitol vast al raporturilor sale cu critica postbelică, capitol nu lipsit de tensiuni, animozităŃi, dezamăgiri, dar şi de prietenii durabile, întemeiate pe afinităŃi şi schimb de idei intelectuale.

Bibliografie Marino, Adrian, O contribuţie macedonskiană în Revista

fundaţiilor regale (XI), nr. 11 1944 Marino, Adrian, Convorbire cu D[omnul] V. G. Paleolog în

Universul literar (LIV), nr. 16-17 1945 Marino, Adrian, Localism creator” și specific regional în

cultură, răspuns la ancheta revistei Ramuri (IV), nr. 2 1967 Marino, Adrian, Disciplina creaţiei în Ramuri (V), nr. 7 1968 Marino, Adrian, Despre climatul cultural craiovean în

Mozaicul (IV), nr. 8 2005 Marino, Adrian, Carnete europene, Cluj-Napoca, Editura Dacia,

1976 Marino, Adrian, Viaţa unui om singur, Iași, Editura Polirom, 2010 Marino, Adrian, Scrisori din cetatea cu trei turnuri, Craiova,

Editura Aius PrintED, colecţia Rotonde, 2006 Fond Marino 93. CorespondenŃa în Ńară (1962-1967) Fond Adrian Marino 440/ 1. Corespondenţa cu Matei

Călinescu (1964-1983) http://www.romlit.ro/adrian_marinosunt_un_autor_deviatnu_

sunt_critic_literar


Doi craioveni în preistoria unificării europene: Nicolae Titulescu şi

Constantin Argetoianu

Mihai GhiŃulescu

The paper „Two people from Craiova in the prehistory of the European unification” presents the attitudes of two famous interwar Romanian personalities towards the idea of European Union, launched by the Austrian diplomat Richard Coudenhove-Kalergi (1923) and developed by the French minister Aristide Briand (1929-1930). Nicolae Titulescu and Constantin Argetoianu, both of them born in Craiova, had very different views regarding the international relations. However, they expressed publicly – each in his own way – their support for Briand’s project. Titulescu, as president of the Assembly of the League of Nations, in September 1930, promoted the French Memorandum, although he did not seem really convinced of its success. On the contrary, Argetoianu, who had no official status at that time, and whose cynicism and skepticism are well known, gave a passionate speech in favor of the European unification, in February 1929. Key words: Nicolae Titulescu, Constantin Argetoianu, interwar, internationalism, paneuropenism.

Orice construcŃie politică este şi o construcŃie istorică. Unificarea europeană nu face excepŃie. Chiar dacă este un proces fără asemănare – deşi, la o adică, asemănările pot fi forŃate –, ea foloseşte, în multe privinŃe, mijloace similare celor ale construcŃiilor naŃionale de ieri şi de azi. Crearea unei istorii a unificării este o unul dintre cele mai importante. „Crearea” nu înseamnă inventarea, ci pur şi simplu identi-


ficarea unor frânturi de trecut – care, în alte condiŃii, poate ar fi rămas nebăgate în seamă – şi asamblarea lor într-o nara-Ńiune care să conducă acolo unde ne dorim. Dincolo de exal-tările istorice, e clar că perioada interbelică este, printre atâtea altele, şi o „preistorie” a actualei Uniuni Europene. Atunci a apărut ideea unui „stat federal european”, în manifestul Paneuropa (1923), semnat de contele austriac Coudenhove-Kalergi232. În continuare, Kalergi a creat o Uniune Paneuro-peană, la care au aderat numeroşi politicieni şi diplomaŃi, dar şi oameni de ştiinŃă şi de cultură precum Albert Einstein, Sigmund Freud, Paul Claudel, Paul Valery ş.a. CâŃiva ani mai târziu, ministrul de externe francez Aristide Briand233 a vorbit la Liga NaŃiunilor de nevoia unui „fel de liant federal” (1929) şi a prezentat chiar un proiect în acest sens (1930), elaborat de fapt de directorul său de cabinet, Alexis Léger, nimeni altul decât cel care, sub pseudonimul Saint-John Perse va primi, în 1960, Nobel-ul pentru literatură.

Într-un plan mai apropiat, România, care după 1990 a pornit pe calea integrării europene, are şi ea nevoie de un discurs istoric care să o plaseze la începuturile procesului. S-au realizat studii serioase care au scos la iveală modul în care „ideea federală” s-a reflectat, la nivel oficial sau neoficial, în spaŃiul românesc234. Prin simplul fapt că se apleacă asupra unei chestiuni ignorate multă vreme şi doresc să spună cât mai mult despre ea, aceste demersuri o fac să pară mai importantă decât a fost în realitate. Există riscul ca mulŃi să rămână cu impresia că românii au fost captivaŃi de ideea federalizării şi/

232 Richard Nikolaus von Coudenhove-Kalergi (1894-1972) – aristocrat bogat, fiul unui diplomat austro-ungar şi al fiicei unui negustor japonez, şi-a dedicat întreaga viaŃă mişcării paneuropene. 233 Aristide Briand (1862-1832) – de mai multe ori prim-ministru şi ministru de externe al FranŃei. 234 Vezi, de exemplu, Simion Costea, România şi Proiectul Briand de unificare europeană, Târgu-Mureş, Editura UniversităŃii „Petru Maior”, 2004; Constantin Buşe, „Ideea europeană – Elita intelectuală şi politică românească”, în Gh. Buzatu, Stela Cheptea, Marusia Cîrstea (coord.), Istorie şi societate, vol. III, Bucureşti, Editura „Mica Valahie”, 2011, pp. 141-166;


sau că vreunii dintre ei s-au numărat printre principalii promotori. În fapt, despre intenŃiile lui Kalergi, Briand sau Léger au avut cunoştinŃă puŃini compatrioŃi, o elită politico-intelectuală, şi s-au exprimat chiar dacă favorabil, parcă reŃinut, formal, complezent. Ecourile în rândul publicului larg au fost practic nule235. Faptele trebuie consemnate şi atât: în anii ’20-’30 au existat iniŃiative – nu foarte puternice, e adevărat – de unificare europeană şi unii români au avut o atitudine faŃă de ele.

Întâmplarea face ca două dintre personalităŃile politicii româneşti interbelice, originare de la Craiova, să poată fi aso-ciate, într-un fel sau altul, cu „ideea europeană”. Pentru acest simplu fapt, merită atenŃia noastră, fără a face din ei „părinŃi fondatori” ai UE sau din Craiova vreun pui de Bruxelles.

Nicolae Titulescu şi Constantin Argetoianu. Să-i luăm pe rând!

Nicolae Titulescu236 Nicolae Titulescu e o figură simbolică a istoriei diplo-

maŃiei româneşti. Pe lângă imaginea deja clasică de luptător pentru pace şi justiŃie internaŃională, el a fost învestit, în ulti-ma vreme, şi cu aceea de „precursor al unităŃii europene”237. O

235 Ecourile în presă au fost destul de firave şi, în special, în publicaŃii apropiate guvernului, care considerau de datoria lor să consemneze cele mai mărunte luări de cuvânt ale miniştrilor. Cea mai clară dovadă o reprezintă buletinele de presă ale Ministerului francez de Externe, care avea tot interesul să urmărească impactul propriilor iniŃiative. 236 Despre rolul lui Nicolae Titulescu în promovarea proiectului paneuropean interbelic, vezi și Mihai Ghiţulescu, „Nicolae Titulescu et les premiers projets d’unification européenne”, în Annals of the Academy of Romanian Scientists, vol. IV., no. 3/ 2012, pp. 9-14. 237 Marin Aiftincă, Nicolae Titulescu, précurseur de l’unité européenne, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1993. De ase-menea sunt de menţionat numeroasele discursuri fostului premier Adrian Năstase: „VocaŃia paneuropeană a mesajului titulescian”, „O viziune europeană comună Nicolae Titulescu-Robert Schuman”, „Nicolae Titulescu: Proiectul european – trecutul, prezentul şi viitorul său” ș.a., în Adrian Năstase, George G. Potra, Titulescu-


astfel de aşezare e acceptabilă atâta vreme cât nu e exagerată. Şi tendinŃa e să fie.

Fără îndoială, Titulescu a avut un rol, dar el nu s-a situat printre „campionii paneuropenismului” (Kalergi, Briand, Leger, chiar cancelarul german Gustav Stresseman). A agreat şi a susŃinut ideea – în special ca preşedinte al Adunării Generale a Ligii NaŃiunilor –, dar nu a făcut din ea preo-cuparea sa principală. Ba chiar gurile rele ar putea spune că nu a luat-o niciodată realmente în serios. Iată cam cum au stat lucrurile!

În anii ’20, ca ministru plenipotenŃiar al României la Londra şi trimis permanent la Liga NaŃiunilor şi, pentru puŃin timp (1927-1928), ministru de externe, Titulescu a fost apropiat de Aristide Briand, dar nu s-a implicat în mişcarea paneuropeană. După numirea în guvern, a declarat că „România e dominată de perfecta concordanŃă care există între interesele româneşti şi interesele europene”238. Doar atât!

Apropierea de mişcare a început în toamna lui 1929, după ce Briand lansase ideea la Liga NaŃiunilor, conferindu-i un aer cvasi-oficial. Avem deci motive să credem că la Titulescu era vorba mai curând de obligaŃie sau de curtoazie, decât de con-vingere. La 7 noiembrie, Kalergi l-a invitat pe diplomatul român să facă parte din Comitetul de Onoare al Uniunii Paneuropene, care avea ca scop „să marcheze solidaritatea personalităŃilor conducătoare ale Europei în chestiunea fede-raŃiei europene şi să susŃină moral iniŃiativa paneuropeană a Preşedintelui nostru de Onoare, Aristide Briand”239. În primă-vara anului următor, a urmat o invitaŃie la o „mare conferinŃă internaŃională” pentru discutarea „problemelor ridicate de

Ziditor de mari idealuri, Bucureşti, FundaŃia Europeană Titulescu, 2007. 238 Nicolae Titulescu, Opera politico-diplomatică – iulie 1927 - iulie 1928, partea I, volum îngrijit de George Potra și Costică Prodan, Bucureşti, FundaŃia Europeană Titulescu, 2003, p. 129. 239 Idem, Opera politico-diplomatică. CorespondenŃă, volumul I (1921-1931), partea a II-a, volum îngrijit de George G. Potra, Bucureşti, FundaŃia Europeană Titulescu, 2004, pp. 935-936.


iniŃiativa paneuropeană”240. Răspunsul lui Titulescu, chiar devenit membru al Comitetului, a fost tardiv şi fugitiv, promiŃând participarea dacă „obligaŃiile profesionale” nu-l vor împiedica. Dar l-au împiedicat. Evident nu considera activi-tatea paneuropenistă ca pe una profesională. Kalergi a perseverat însă, revenind cu o invitaŃie mai puŃin protocolară – ceea ce ar putea denota o apropiere între cei doi – la o altă manifestare, la Berlin, sub patronajul cancelarului H. Brüning. Nu avem informaŃii edite despre ce s-a întâmplat în acest caz.

În tot acest timp, Alexis Léger a elaborat faimosul Memorandum, publicat la 1 mai 1930, care vorbea de „nece-sitatea unui pact de ordin general european, oricât de elemen-tar ar fi fost, pentru afirmarea principiului unităŃii morale europene”241. Textul avea să fie pus în discuŃia Adunării Ligii în septembrie, la cea de a XI-a sesiune, al cărei preşedinte a fost ales Nicolae Titulescu. Circulă ideea, printre istorici, că alegerea sa este legată chiar de Planul Briand: cum acesta din urmă nu putea prezida şedinŃele în care se discuta propriul proiect, a preferat să susŃină o persoană de încredere. Pentru moment, această variantă nu poate fi nici confirmată, nici infirmată. În cadrul sesiunii, Titulescu a susŃinut crearea unei Comisii speciale de Studiu pentru Uniunea Europeană, al cărei membru a devenit, şi care s-a reunit de mai multe ori până la moartea lui Briand, în martie 1932. În plus, a luat apărarea proiectului în faŃa reproşurilor aduse în special de reprezen-tantul britanic, Henderson. În luările sale de cuvânt, el nu s-a aplecat însă asupra fondului chestiunii, rămânând la nivelul consideraŃiilor de ordin general, de genul celei privind nece-sitatea „spiritualizării frontierelor”242.

240 Ibidem, pp. 694-695. 241 Memorandum sur l’organisation d’un régime d’union fédérale européenne, établis par le gouvernement de la République française pour être soumis aux Etats européens membres de la Société des Nations, Paris, 1er Mai 1930, p. 8. 242 Vezi Marius Hriscu, „Nicolae Titulescu and the Briand Project of European Union”, în Scientific Bulletin of Mihail Kogălniceanu, 18/ 2009, pp. 257-267.


DiscuŃiile pe marginea proiectului au fost abandonate după dispariŃia iniŃiatorului său, fiind lansate altele, mai limitate, rămase şi ele fără rezultat. După cum se poate observa, Nicolae Titulescu a fost alături de marele său apropiat într-ale politicii internaŃionale, dar nu s-a implicat niciodată prea mult, fiind probabil conştient că, în condiŃiile epocii, o Uniune Europeană, oricât de firavă, era irealizabilă.

Constantin Argetoianu Argetoianu a fost considerat în epocă întruchiparea cinis-

mului şi a versatilităŃii politice, iar istoriografia i-a perpetuat această imagine, nu chiar injustă, dar nuanŃabilă. De multe ori ministru, printre care în guvernările averescană (1920-1921), brătienistă (1927-1928) şi iorghistă (1931-1932), el a Ńinut şi interimatul externelor, de două ori, în 1928 şi 1931. În plus, ca ministru de finanŃe a intrat în contact cu mai marii europeni. Era deci familiarizat cu ideile vehiculate în cercurile Ligii NaŃiunilor. Nu prea era însă de aşteptat ca un realist dur – (auto)comparat cu Churchill, promotor al unificării după cel de al doilea război – să percuteze la idealistele planuri ale paneu-ropeniştilor. Nici nu a făcut-o. Nu le-a dat prea mare impor-tanŃă, cea mai bună dovadă fiind faptul că nu a consemnat nimic despre ele în altfel detaliatele sale Memorii şi Însemnări zilnice. FaŃă de Titulescu, căruia i-a recunoscut în mai multe rânduri inteligenŃa şi cu care a colaborat, a avut un dispreŃ profund. Nu avea încredere în acŃiunile sale. Îl suspecta că practică o diplomaŃie de paradă, animată doar de uriaşa-i (confirmată din mai multe surse) vanitate. Avea să scrie despre el că se afla doar „în treacăt prin Bucureşti, plin de Londra şi de Paris, cu gândul numai la Geneva, unde Societatea NaŃiu-nilor îi oferea un teatru croit pe măsura însuşirilor lui speciale şi un public îngăduitor al istericalelor sale”243. Mai târziu adăuga că „anul său la ministeriat [1927-1928, n. M.G.] şi

243 Constantin Argetoianu, Memorii. Pentru cei de mâine. Amintiri din vremea celor de ieri, vol. al VII-lea, partea a VI-a (1923-1926), ediŃie şi indice de Stelian Neagoe, Bucureşti, Editura Machiavelli, 1996, p. 108.


pertractările sale cu Beneş244, cu Briand, Chamberlain (Austin)245 – ca să nu pomenesc decât corifeii politicii interna-Ńionale din acele vremuri – îl ridicaseră pe un piedestal de care agăŃase cununile oratoriei sale şi pe care era gata să se suie. De la înălŃimea lui, putea să trateze de la egal la egal, din punct de vedere personal, cu oricine. Că alŃii aveau în spatele lor lada plină şi că a lui era goală – era altă chestiune. Într-un târg deschis ca Geneva, mărfurile se cam amestecau şi marfa fiecăruia ajungea să treacă prin mâinile tuturor”246. Retros-pectiv poate părea o blasfemie, dar în interbelic au fost destui care au sesizat „bolnăvicioasa hiperambiŃie care a împins pe Titulescu să subordoneze interesele Ńării intereselor sale personale”247.

După cum se poate observa, Argetoianu privea cu oarecare ironie nu doar activitatea lui Titulescu, ci şi mediile în care acesta era familiar, adică cercurile geneveze ale Ligii NaŃiunilor. Evident nu punea mare preŃ pe sforŃările lor. Avea însă un bun simŃ al momentului – cu o mare excepŃie la finalul vieŃii – şi era capabil să susŃină cu tărie cauze în care nu credea cu adevărat. A reuşit mai mereu să fie convingător, astfel explicându-se numeroasele alianŃe care i-au ieşit, în ciuda reputaŃiei sale proaste.

SimŃind curentul paneuropenist, „conul Costică” se va fi gândit că nu strică să se alăture şi el. Nu avem ştiinŃă despre contactele lui Argetoianu cu cercurile unor Kalergi sau Briand în perioada cât a deŃinut interimatul externelor (august-noiembrie 1928, în urma demisiei lui Titulescu). Cert este că, la scurt timp după trecerea în opoziŃie – la 2 februarie 1929, deci cu jumătate de an înainte ca Briand să îşi rostească discursul la Ligă –, a susŃinut o conferinŃă, în împrejurări care 244 Edvard Beneš (1884-1948) – ministru de externe (1918-1935), prim-ministru (1921-1922) şi preşedinte (1935-1938, 1945-1948) al Cehoslovaciei. 245 Austen Chamberlain (1863-1937) – politician britanic, de mai multe ori ministru, secretar de stat pentru afaceri externe (1924-1929). 246 Constantin Argetoianu, op. cit., vol. al VIII-lea, partea a VII (1926-1930), p. 203. 247 Ibidem, vol. al VII-lea, p. 104.


ne scapă, la… Turnu-Severin. Titlul era „NaŃionalism şi inter-naŃionalism”. A încercat aici, destul de convingător pentru ce-i care nu-i cunosc personalitatea, să susŃină ideea unificării europene. Care îi va fi fost intenŃia nu putem ştii! Nu ar fi exclus să fi dorit să se pregătească pentru revenirea la condu-cerea diplomaŃiei, să dobândească un atu pe plan intern şi o imagine favorabilă în faŃa liderilor europeni.

NaŃionalismul şi internaŃionalismul sunt „cele două mari înrâuriri sufleteşti care călăuzesc evoluŃia politică a popoarelor moderne”248, spunea Argetoianu, adăugând că „secolul al XIX-lea a fost secolul naŃionalismului, aşa cum secolul al XX-lea este secolul internaŃionalismului”249. Distingea trei tipuri de naŃionalism:

- diplomatic – clasic, „dospit în aluatul ideologiei naŃio-nale” şi având ca scop „să armonizeze între ele cerinŃele deosebitelor interese naŃionale”;

- socialist – „care nu admite întru nimic ideologia naŃională”, la început teoretic dar devenit agresiv;

- politic – născut după primul război mondial, prin transformarea celui diplomatic, în urma tratatelor de pace şi a înfiinŃării Ligii250.

În continuare, căpăta accente de-a dreptul patetice, văzând în Geneva „Mecca unei religiuni nouă cu preoŃii şi cu pontifii ei”, iar în Liga NaŃiunilor „centrul de conştiinŃă care va îndruma de aici înainte evoluŃia istorică a omenirii”. Pasul următor era unificarea europeană: „Dupe primul pas făcut la Geneva cu Societatea NaŃiunilor vor urma şi alŃii. Chestiunea Pan-Europei e la ordinea zilei de mâine”251. Apelând la citate din Briand şi Stresseman, încerca însă să arate că „interna-Ńionalismul constructiv de la Geneva nu exclude câtuşi de puŃin ideia naŃională. Prin îndulcirea graniŃelor nu se înŃelege deloc

248 Idem, NaŃionalism şi internaŃionalism, ConferinŃă Ńinută la T.-Severin în ziua de 2 februarie 1929 (Dupe note rezumative), Craiova, Editura Ramuri, f.a. , p. 4. 249 Ibidem, p. 9. 250 Ibidem, pp. 10-11. 251 Ibidem, p. 18.


nimicirea neamurilor”252. Acesta se limita la „eliminarea exceselor pătimaşe care împing diversele idealuri naŃionale spre poziŃii duşmănoase unele faŃă de altele”253. Încheia cu un îndemn: „mai mult ca oricând să luptăm pentru lămurirea şi întărirea unităŃei noastre naŃionale şi lăsând la o parte atitudinele agresive faŃă de alŃii, să pregătim azi pentru ziua de mâine încadrarea entităŃei noastre etnice în marele sindicat de interese alcătuit de toate popoarele civilizate ale lumii”254.

Privind retrospectiv şi cunoscându-i scepticismul şi viziunea realistă asupra relaŃiilor internaŃionale, Argetoianu nu e deloc credibil. Cu un astfel de discurs însă el ar fi putut seduce lejer întreaga elită a Ligii NaŃiunilor, dacă ar fi avut ocazia. Dacă din întâmplare ar fi fost în postura lui Titulescu, probabil că nu s-ar fi bucurat de aceleaşi onoruri, dar ar fi fost mult mai vocal.

252 Ibidem, p. 20. 253 Ibidem, p. 21. 254 Ibidem, p. 22.


Nicolae Titulescu – Diplomat român de anvergură europeană

Sorin Liviu Damean

„Nicolae Titulescu – Romanian Diplomat of European Scale” is an overview of Nicolae Titulescu’s political and diplomatic activity. Born in Craiova, in March 16, 1882 he became one of the symbolic figures interwar world politics, being a great defender of the Versailles System. As a recognition of its work, he was twice (1931, 1932) elected president of the Assembly of the League of Nations, a unique case in the history of this institution. Key words: Nicolae Titulescu, diplomacy, League of Nations, revisionism, peace.

DiplomaŃia românească din a doua jumătate a secolului

XIX şi prima jumătate a secolului următor a avut în rândurile ei reprezentanŃi de prestigiu, iar Nicolae Titulescu se numără printre aceştia, dimensiunea activităŃii sale depăşind graniŃele naŃionale, fiind cunoscută şi apreciată pe plan european.

Nicolae Titulescu s-a născut la Craiova, la 16 martie 1882, părinŃii săi fiind magistratul Ion Titulescu, pe atunci preşedintele CurŃii de Apel din Craiova, şi Maria, aceasta din urmă înrudită cu familia pictorului Theodor Aman255.

După desăvârşirea studiilor la Facultatea de Drept din Paris şi obŃinerea, în 1905, a titlului de doctor în drept, sub îndrumarea profesorului Charles Lyon-Caen256, tânărul

255 Constantin I. Turcu, Ioan Voicu, Nicolae Titulescu în universul diplomaŃiei păcii, Bucureşti, Editura Politică, 1984, p. 371. 256 Ibidem, p. 372.


Nicolae Titulescu se va remarca imediat ca profesor de drept civil la UniversităŃile din Iaşi şi Bucureşti şi, concomitent, ca strălucit avocat, iar în viaŃa politică ca unul dintre cei mai apropiaŃi colaboratori ai lui Take Ionescu, liderul Partidului Conservator-Democrat şi mentorul său257.

În întreaga sa carieră de diplomat, de aproape şaisprezece ani, a dovedit reale calităŃi de negociator, iar elocinŃa discur-surilor sale era unanim apreciată de contemporani, oameni politici ori diplomaŃi europeni. În tot ceea ce a întreprins a demonstrat un pronunŃat spirit de analiză, o gândire profundă, o tenacitate extraordinară şi un realism lucid258.

Nicolae Titulescu a fost preocupat în primii ani ai acti-vităŃii sale diplomatice de apărarea, cu fermitate şi convingere, a drepturilor şi intereselor Ńării la ConferinŃa de Pace de la Paris din anii 1919-1920, militând pentru recunoaşterea grani-Ńelor şi a tratatelor de pace care le consfinŃeau.

SusŃinător al păcii şi al mijloacelor eficace de menŃinere a acesteia prin intermediul noului organism internaŃional creat, Societatea NaŃiunilor, diplomatul român a conceput o adevă-rată strategie, bazată pe principiile cooperării internaŃionale, suveranităŃii şi egalităŃii în drepturi a statelor, securităŃii colec-tive259. În acest context, el nu s-a limitat numai la emiterea unor opinii sau judecăŃi de valoare, ci s-a implicat activ, cu energie şi credinŃă, în identificarea acelor mecanisme interna-Ńionale menite a menŃine noua ordine europeană de la sfârşitul Primului Război Mondial. Potrivit concepŃiei sale, Liga NaŃiu-nilor reprezenta un organism internaŃional deschis tuturor statelor, cu misiunea precisă de a preveni războiul şi de a asigura pacea.

Fără îndoială, meritul său principal este acela de a fi sesizat şi înŃeles pericolul pe care îl reprezentau pentru pacea 257 Nicolae Ottescu, Nicolae Titulescu. O statuie fără piedestal. Amintiri, Brăila, Editura Istros, 2009, pp. 28-40. 258 Savel Rădulescu, Nicolae Titulescu (1882-1914), în lucrarea Diplo-maŃi iluştri, vol. I, Bucureşti, Editura Politică, 1969, pp. 384-397. 259 Vezi excelenta lucrare a lui Gheorghe Buzatu, Titulescu şi strategia păcii, ediŃie anastatică, Iaşi, Editura TipoMoldova, 2010, passim.


europeană tendinŃele revizioniste ale statelor învinse, cu atât mai mult cu cât înseşi graniŃele naŃionale ale României de după 1918 erau ameninŃate de vecini. Tocmai de aceea, şi-a concentrat atenŃia şi eforturile în direcŃia încheierii unui sistem de alianŃe regionale, precum Mica ÎnŃelegere (România, Iugoslavia, Cehoslovacia)260 şi ÎnŃelegerea Balcanică (România, Iugoslavia, Grecia şi Turcia)261.

Ca o recunoaştere a prestigiului său, a eforturilor perma-nente în direcŃia asigurării păcii, Nicolae Titulescu a fost ales, doi ani consecutiv (1930 şi 1931), preşedinte al Adunării SocietăŃii NaŃiunilor, ceea ce a reprezentat un caz singular. În egală măsură, s-a bucurat de stima şi respectul diplomaŃilor europeni.

260 Eliza Campus, Mica ÎnŃelegere, ediŃia a II-a, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1997, passim. 261 Eadem, ÎnŃelegerea Balcanică, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1972, passim; vezi şi lucrarea lui Alexandru Oşca, Managementul crizelor. Modelul balcanic interbelic, Bucureşti, Academia de Înalte Studii Militare, 2003.


Festivalul InternaŃional Shakespeare – un teren al dialogului

Emil Boroghină Iolanda Mănescu

In our paper we make a presentation of the „Shakespeare” International Festival organised in Craiova since 1994. Key words: festival, international, Shakespeare, theatre

În curând se vor împlini 20 de ani de când a debutat la Craiova, în 1994, Festivalul Shakespeare, înfiinŃat cu dorinŃa de a organiza în România o manifestare culturală valoroasă, după exemplul marilor festivaluri internaŃionale de la Edinburgh, Tokyo, Jerusalem, Montreal, Viena, Amsterdam etc., la care Teatrul NaŃional din Craiova fusese invitat să-şi prezinte excepŃionalele sale spectacole, Ubu-Rex cu scene din Macbeth, Titus Andronicus sau Phaedra, purtând semnătura unui creator care avea să devină unul dintre cei mai străluciŃi regizori ai lumii, Silviu Purcărete, dar şi cu intenŃia de a introduce, prin acest Festival, capitala Olteniei într-un circuit al capitalelor teatrului mondial.

Inaugurarea acestei manifestări, organizată de Teatrul NaŃional Craiova şi FundaŃia Shakespeare, a avut loc sub aus-picii dintre cele mai favorabile, gongul de deschidere aducând în faŃa publicului celebra companie britanică „Cheek by Jowl”, condusă de Declan Donnellan, cu antologicul său spectacol Cum vă place, teatrul craiovean prezentând atunci cele două mari spectacole ale sale, Titus Andronicus şi Ubu Rex cu scene din Macbeth, deja distinse la Edinburgh şi Montreal cu trei dintre cele mai mari premii de creaŃie obŃinute vreodată de teatrul românesc. Prezent la Craiova, Paul Taylor, unul dintre


cei mai prestigioşi comentatori teatrali britanici, compara Festivalul Shakespeare de la Craiova cu cel organizat cu puŃin timp înainte în Marea Britanie, la Barbican Centre.

După acest strălucit debut, Festivalul Shakespeare reali-zează o firească dezvoltare. Conform unei programări atente, care să permită să fie aduse în România spectacole realizate de teatre şi creatori dintre cei mai faimoşi, până la cea de a V-a ediŃie, cea din anul 2006, Festivalul craiovean s-a desfăşurat sub forma unei trienale, ediŃiile din anii 1997, 2000 şi 2003 însemnând tot atâtea reuşite. Marele critic George Banu, la acea vreme Preşedinte al AsociaŃiei InternaŃionale a Criticilor de Teatru, declara: „Sincer, mi se pare că un Festival Shakespeare e un festival totdeauna necesar. Shakespeare merită să fie jucat oriunde şi oricât (...) În plus, ideea organizării acestui festival mi se pare şi extrem de utilă, Shakespeare fiind, într-un anume fel, un teren al dialogului între toate teatrele şi culturile lumii”. (Adevărul, 3 mai 1994) John Elsom, unul dintre cei mai impor-tanŃi oameni de teatru ai lumii, prezent la mai multe ediŃii ale Festivalului Shakespeare de la Craiova, declara, în 2000: „Avem nevoie de manifestări ca acest Festival, unde putem vedea artiştii, putem cunoaşte opera lor şi avem posibilitatea să înŃele-gem cel mai bine ce înseamnă o Europă comună”. (Curentul, 20 iunie 2000)

Festivalurile organizate în perioada 1994-2003 au adus în faŃa publicului spectacole shakespeariene importante, purtând semnături precum cele ale lui Declan Donnellan, Rimas Tuminas, Silviu Purcărete, Gabor Tompa etc. Dincolo de spec-tacole, sunt organizate sesiuni de shakespeareologie; ateliere teatrale studenŃeşti de actorie şi teoria teatrului; editări şi lan-sări de carte, DVD-uri şi CD-uri; expoziŃii de artă plastică, artă fotografică şi filatelie.

Din anul 2006, Festivalul Shakespeare se organizează din doi în doi ani, cea de a V-a ediŃie însemnând începutul unei noi etape. EdiŃia din anul 2006, desfăşurată sub deviza „Spectacole shakespeariene în viziuni paralele”, a oferit posibilitatea vizio-nării mai multor spectacole în câte două concepŃii regizorale, iar cea din 2008, având genericul „Mari regizori, mari spec-tacole, mari teatre ale Europei şi ale lumii”, a oferit, pe


parcursul a zece zile, spectacole emblematice realizate de regizori celebri precum Peter Brook, Robert Wilson, Lev Dodin, Eimuntas Nekrosius, Declan Donnellan, Silviu Purcărete. Cea de a VII-a ediŃie, desfăşurată în anul 2010, „ConstelaŃia Hamlet”, a fost dedicată în totalitate piesei Hamlet, fiind pentru prima dată în lume când o manifestare de importanŃa Festivalului Shakespeare de la Craiova şi-a structurat întregul program pe acest text-capodoperă. Au fost incluse în progra-mul de la Craiova şi din Bucureşti, printre altele, spectacolele Hamlet puse în scenă de Eimuntas Nekrosius şi Oskaras Korsunovas, de Thomas Ostermeier şi Richard Schechner, de Lee Yun Taek din Coreea de Sud şi de Elizabeth Le Compte cu cel mai celebru teatru de avangardă al lumii în momentul de faŃă, The Wooster Group din New York. De asemenea, au fost vizionate înregistrările unor spectacole memorabile precum cel al lui Peter Brook de la Teatrul Bouffes du Nord din Paris, „Hamlet – un monolog” al lui Robert Wilson, marele om de teatru american fascinând – prin prezenŃa şi prestaŃia sa – întregul auditoriu, dar şi un uluitor spectacol Hamlet în regia lui Yoshihiro Kurita. „ConstelaŃia Hamlet”, pusă sub semnul responsabilităŃii omului în faŃa marilor probleme ale omenirii, având drept motto una din celebrele replici ale lui Hamlet, „Au luat-o razna vremurile/ Cine spre-a le-ndrepta, m-a hărăzit pe mine ?...”, ediŃie unicat în spectacologia şi cultura lumii, aduce Festivalului binemeritate elogii şi comentarii extrem de favorabile în presa românească şi internaŃională. Probabil unul dintre cele mai laudative comentarii este cel apărut în revista canadiană „Jeu” sub semnătura cunoscutului om de teatru Michel Vais, Secretar General al A.I.C.T. care nota: „Este fără îndoială cel mai important festival din lume de acest fel, consacrat bardului englez, într-o Ńară non-anglofonă.”

Sesiunile de shakespeareologie au marcat începutul cola-borării cu AsociaŃia InternaŃională a Criticilor de Teatru, la întâlnirile de la Craiova participând personalităŃi excepŃionale, precum PreşedinŃii de Onoare ai A.I.C.T., John Elsom, George Banu şi Ian Herbert, Preşedintele Executiv Yun Cheol Kim, secretarul general Michel Vais, profesoara Maria Shevtsova, Don Rubin, editorul Enciclopediei Teatrului Mondial, Andrej


Zurowski şi mulŃi alŃii, dar şi profesorul emerit Stanley Wells, Preşedinte al Institutului Shakespeare de la Stratford upon Avon, editor general al EdiŃiei Oxford a Operelor Complete ale lui William Shakespeare, considerat drept cel mai important shakespeareolog al lumii.

Începând din anul 2010, pe lângă Sesiunile de shakes-peareologie organizate sub patronajul AsociaŃiei InternaŃionale a Criticilor de Teatru, au loc, în paralel, ConferinŃele Interna-Ńionale Shakespeare organizate în colaborare cu AsociaŃia Europeană de Cercetare Shakespeare, coordonate de cunoscuŃi shakespeareologi precum Michael Dobson şi Lawrence Guntner.

Organizarea atelierelor teatrale studenŃeşti va căpăta, de asemenea, o altă dimensiune, pe lângă atelierele de arta acto-rului şi teoria teatrului desfăşurându-se şi atelierul de regie şi apoi şi cel de scenografie. Atelierul de arta actorului, organizat la început numai cu participarea studenŃilor UniversităŃii NaŃionale de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti şi UniversităŃii din Craiova va cunoaşte un moment de vârf în anul 2008, când, în urma unei strânse colaborări cu Catedra UNESCO-ITI îşi vor prezenta producŃiile lor shakespeariene studenŃi de la 12 universităŃi şi şcoli de teatru din 11 Ńări de pe patru continente.

Începând cu ediŃia din anul 2008, se instituie Premiul InternaŃional Shakespeare, hotărât de un juriu condus de George Banu, atribuit atunci regizorului britanic Declan Donnellan şi apoi lui Silviu Purcărete în 2010 şi lui Eimuntas Nekrosius, în anul 2012.

În semn de recunoaştere a marilor sale merite Senatul Uniunii Teatrale din România acordă Festivalului Interna-Ńional Shakespeare „Premiul de ExcelenŃă pentru calitatea excepŃională a ediŃiei din anul 2006”, atribuit de Senat în cadrul Galei Premiilor UNITER.

Tema Festivalului Shakespeare din 2012 a fost „Lumea-i un teatru, noi suntem actorii”, iar programul a inclus câteva dintre cele mai celebre companii teatrale ale lumii, între care Berliner Ensemble şi Teatrul Shakespeare’s Globe din Londra. Legendarul Berliner Ensemble a prezentat, în deschiderea Festivalului, spectacolul Shakespeare-Sonete, realizat de


marele regizor american Robert Wilson. Alături de acest admirabil moment de vârf al Festivalului Shakespeare, puter-nice impresii au produs şi Romeo şi Julieta în regia lui Oskaras Korsunovas, Visul unei nopŃi de vară de la Yohangza Theatre Company din Coreea de Sud, O furtună de la Teatrul NaŃional Craiova, în regia lui Silviu Purcărete, Hamlet în regia lui Nikolai Kolyada, Oro de Otelo în regia lui Eugenio Barba, precum şi spectacolul Cum vă place de la Shakespeare’s Globe Theatre din Londra, în regia lui James Dacre, fiind pentru prima dată când acest celebru teatru londonez prezintă un spectacol în România.

Aşa cum se afirma mai înainte, mari oameni de teatru din străinătate, prezenŃi la Festivalul Shakespeare de la Craiova încă de la inaugurarea sa, au comentat, uneori chiar în ample articole apărute în presa internaŃională, această strălucită manifestare culturală românească. Printre acestea, amintim, în primul rând, comentariile lui Ian Herbert, la toate ediŃiile de până acum, începând din anul 2006, apărute în revista britanică „Theatre Record” şi excepŃionalul articol dedicat Festivalului de Prof. Maria Shevtsova în numărul din noiem-brie 2012 al revistei „New Theatre Quarterly”, în care aceasta afirmă: „De aproape două decenii, Festivalul Shakespeare de la Craiova este o adevărată piatră de încercare în Europa pentru artiştii din teatru, pentru spectatori şi pentru specialişti”.

EdiŃia din anul 2012 a reprezentat începutul unei noi etape, care se va încheia în 2016, când va avea loc cea de a X-a ediŃie şi când se vor împlini 400 de ani de la moartea lui William Shakespeare. Între timp, în 2014, este programată ediŃia a IX-a, la aniversarea a 450 de ani de la naşterea drama-turgului. Temele ediŃiilor din anii 2014 şi 2016, ediŃii aniver-sare, sunt: „Shakespeare al tuturor” şi „Shakespeare pentru eternitate”.


Premii internaŃionale pentru Teatrul „Colibri”

Doina Pologea-Berceanu In our paper we present the International Awards of „Colibri” Theatre from Craiova. The most important awards were obtained during the Shanghai International Festival for Puppets shows in 2010. Key words: Colibri, theatre, puppets show, Shanghai, China

În urmă cu mai bine de 40 de ani, Teatrul de Păpuşi din

Craiova începea o extraordinară aventură care avea să îi aducă o notorietate internaŃională pe cât de neaşteptată, pe atât de strălucitoare. A fost prima instituŃie de spectacol craioveană care ne-a reprezentat pe patru continente, cunoscând succesul în Europa, Asia, Africa şi America. În decembrie 1967, Teatrul de Păpuşi din Craiova ieşea pentru prima oară într-un turneu dincolo de hotarele Ńării cu spectacolul „Harap Alb”, în regia lui Horia Davidescu, directorul fondator al teatrului, şi scenografia maestrului EustaŃiu Gregorian, pentru mai multe spectacole în China, pe ruta Beijing-Shanghai, R. P. Coreeană şi R. P. Mongolă. A fost începutul unei perioade de peste un deceniu de afirmare pe toate marile scene festivaliere din lume, anticipare a strălucitului deceniu de afirmare mondială a Teatrului NaŃional Craiova din anii ’90. Superba carte a doamnei Alexandra Davidescu, Am trăit într-un mic teatru mare, rămâne o mărturie autentică şi emoŃionantă nu numai pentru o etapă eroică din viaŃa Teatrului Colibri, dar, îndrăznesc să spun, şi pentru istoria culturală a Craiovei.

InvitaŃia de a participa cu spectacolul „Pinocchio” la Festivalul InternaŃional al Teatrelor de Păpuşi „Golden Magnolia”, ediŃia a II-a, desfăşurat la Shanghai - China în


perioada 10-17 octombrie a înscris Teatrul „Colibri” într-o spirală sau, după cum ar fi spus Constantin Noica, într-o „închidere care se deschide”, fiindcă a oferit păpuşarilor români onoarea de a reprezenta România. PrezenŃa constantă la festivalurile mai apropiate, din Bulgaria sau Serbia s-a dovedit bine venită. Fiindcă tot într-un festival internaŃional, în anul trecut, la Kragujevac (Serbia), spectacolul nostru „Pinocchio” a stârnit interesul păpuşarilor chinezi de la Shanghai, aflaŃi acolo împreună cu directorul teatrului, He Xiaoxing, care ne-a declarat de atunci că spectacolul nostru i-a plăcut mult şi că ne va invita în festivalul lor din 2010. Îndată ce ne-am întors în Ńară, o păpuşă chinezească a sosit prin poştă, uimindu-ne şi bucurându-ne. Era darul trupei din Shanghai cu prilejul sărbătoririi celor 60 de ani de la înfiinŃarea Teatrului de Păpuşi din Craiova.

Aşadar, pe 12 octombrie, ne aflam în Ciro Plaza, în faŃa sediului Teatrului de Păpuşi din Shanghai, la festivitatea de deschidere a Festivalului „Golden Magnolia”. După ce s-a anunŃat componenŃa juriului, format din circa douăzeci de personalităŃi ale vieŃii culturale chineze, plus regizori sau directori de teatre din Europa, a avut loc o paradă a păpuşilor trupelor participante, România defilând, bineînŃeles, cu Pinocchio, adus în scenă de Rodica Prisăcaru.

Au fost douăsprezece trupe participante (din China, Rusia, Anglia, Suedia, Portugalia, Bulgaria, Polonia, Turcia, Serbia), cu păpuşi care mai de care mai frumoase. Rodica Prisăcaru a făcut o glumă, punându-l pe simpaticul Pinocchio să se uite pe sub fustele celorlalte păpuşi, ceea ce nu a scăpat ochilor ziariştilor, care imediat au imortalizat momentul pe peliculă. Aşa că imaginea lui Pinocchio cel poznaş a apărut, din prima zi, în paginile ziarelor chineze.

Graficul manifestărilor în care am fost incluşi a cuprins, între altele, un spectacol în oraşul Fengxiang, partciparea la simpozionul „Păpuşa şi audienŃa ei” sau vizitarea ExpoziŃiei InternaŃionale din Shanghai. Din păcate, nu am putut viziona toate spectacolele trupelor invitate. Aş remarca, pe de o parte spectacolul „Regele - maimuŃă“ al trupei Mingxingee din Taiwan, spectacol de mare virtuozitate păpuşărească şi, pe de


altă parte, pe al trupei Teatrului Kubus din Polonia, care ne-a arătat cât de mult poate dăuna unei trupe o echipă tehnică slab pregătită, dar şi cât o (mai) poate salva o scenografie care încântă ochiul.

Spectacolul nostru a fost prezentat în a treia zi a festivalului şi a avut parte de o receptare entuziastă, subliniată de îndelungile aplauze de la final. Publicul a fost deosebit de cald şi s-a integrat de îndată în atmosfera spectacolului, ducându-i de grijă lui Pinocchio de câte ori era pe punctul de a păŃi ceva. Efectul trebuie apreciat cu atât mai mult cu cât personajul atât de popular în spaŃiul cultural european este ca şi necunoscut publicului chinez, ori asta creşte foarte mult responsabilitatea trupei în transmiterea mesajului artistic. Rodica Prisăcaru a dat atâta viaŃă lui Pinocchio, încât publicul, atât cel format din copii, cât şi cel adult, s-a integrat atât de mult în atmosfera spectacolului că reacŃiona de câte ori erou pe punctul de a păŃi ceva neplăcut. Iar Valentin Mihali, în rolul lui Gepeto, le-a câştigat în asemenea măsură simpatia, încât copiii îl arătau entuziaşti părinŃilor în zilele următoare prin sala de spectacol sau prin foaier: „Papa”, „Papa”!...

Ulterior am realizat că acest spectacol a fost diferit de ceea ce fusese „Pinocchio” până atunci. Fiecare actor, Mugur Prisăcaru, Alla Bogdan, Oana Stancu, Iulia Cârstea, Adriana Ioncu, s-a dăruit total rolului său contribuind la crearea acelei atmosfere care anulează bariera dintre scenă şi sală, dintre realitate şi ficŃiune specifică marilor spectacole. Trebuie remarcată şi contribuŃia echipei tehnice, formată din Costi Bârsan, LaurenŃiu Milici şi Doru Diaconescu, susŃinând cu lumini mai vii şi mai precise ca oricând, cu sunetul plin şi nuanŃat evoluŃia echipei care evolua în scenă, impunând Ńinuta profesionalismului autentic.

De altfel nu pot trece sub tăcere emoŃia pe care am încercat-o toŃi când după spectacol am fost pur şi simplu asaltaŃi la cabine de copii însoŃiŃi de părinŃi, care vroiau să-l atingă pe Pinocchio şi să facă fotografii cu el şi cu celelalte personaje.

Rezultatele s-au cunoscut la festivitatea de închidere, când premiile au început să curgă: Premiul de excelenŃă pentru cel


mai bun spectacol de animaŃie, Premiul pentru cel mai bun regizor (Cristian Pepino), Premiul pentru cea mai bună actriŃă (Rodica Prisăcaru, în rolul lui Pinocchio).

Ne aşteptam să luăm un premiu, dar nici în cele mai frumoase vise nu ne-am imaginat că ele vor fi trei! Dacă premiul cel mai mare a revenit ruşilor, respectiv Teatrului „Arlekin” din Omsk, ca număr de premii „Colibri”-ul s-a situat în frunte. Şi, de ce să n-o spunem, sunt toate premii foarte importante. Iată cum cuvintele lui Cristian Pepino, un regizor de talie internaŃională, cu un prestigiu incontestabil pentru toŃi cei prezenŃi la „Magnolia de Aur”, care a ajuns la concluzia că trupa de la Craiova este una excepŃională, s-au adeverit. La recepŃia finală atât directorul teatrului polonez cât şi al celui rus, încununat cu Marele Premiu, amândoi regizori, au venit la noi să ne felicite şi să îşi exprime speranŃa că vor putea lucra într-un viitor cu trupa noastră. Iar la plecare, directorul Teatrului din Shanghai, d-l He Xiaoxing, ne-a spus că aşteaptă cu deosebit interes următorul nostru spectacol, fiind de pe acum invitaŃi la ediŃia următoare a festivalului. Mai mult, şi-a exprimat şi Domnia-sa dorinŃa de a veni la Craiova pentru a pune în scenă un spectacol cu trupa „Colibri”, cunoscând dificultăŃile economice ale României, fără onorariu.


De la Şcoala „Cornetti”, din Craiova, în România, Europa și America

Augustin Radu

In his study, Augustin Radu presents the foundation of „Cornetti” School of Arts and its evolution through the history, as well as the destiny of the personalities who teached and lerned at the „Cornetti” School. There are three ways to determinate the value of an institution: analysing the ethical and the financial way and the way realized by the Personalities of the „Cornetti” School. Radu Augustin makes such an analysis. Key words: school of arts, Cornetti, anna rosza, mia braia, queen maria, george fotino

La început de secol XX au fost continuate – în sincronism şi complexă interferenŃă – transformările politice, economice, sociale şi culturale desfăşurate în societatea românească a secolului al XIX-lea. Acestea au fost desfăşurate sub semnul recuperărilor istorice dar şi al unor laborioase şi continue modernizări.

România Viitoare a fost imaginea-simbol pentru o Ńară unită şi independentă, o patrie a instituŃiilor moderne în spirit cultural european. Ideea de modernizare a fost concepută prin acŃiuni oficiale şi iniŃiative particulare, iar căile de înfăptuire au fost trasate de grupuri politice sau personalităŃi aparŃinând comunităŃilor locale şi elitei intelectuale. Elefterie şi Elena Cornetti au aparŃinut elitei craiovene.

ProiecŃia către viitor şi atenŃia acordată modelelor consa-crate au fost, totodată, prezente în învăŃământ şi artă. Conser-vatoarele de muzică şi declamaŃie, din Bucureşti şi Iaşi, au avut


norme de organizare şi regulamente de funcŃionare asemănăt-oare instituŃiilor de profil din FranŃa. Regulamentul Şcolii „Cornetti” a urmat modelul celui din Bucureşti. A fost, în fond, însăşi teza integrării societăŃii româneşti în spaŃiul Europei.

Şcoala „Cornetti” şi-a format propria sa tradiŃie transmi-Ńând continuu, repere pentru imaginea-simbol, prin organizare şi funcŃionare, prin oamenii săi şi faptele lor care au arătat că instituŃia a lucrat totdeauna pentru generaŃiile viitoare.

* Naşterea şi drumul unei şcolii nu pot fi separate de istorie. Povestea începe la cumpăna dintre două secole, cu doi

oameni hotărâŃi care au avut un gând frumos: să facă în urbea Craiovei o şcoală de muzică. Elena şi Elefterie Cornetti, nostal-gici ai mecenatului de mare epocă, amintind de amploarea şi însemnătatea inaugurală a unor danii domneşti, şi-au lăsat întreaga avere Comunei Urbane Craiova pentru a se întemeia o instituŃie de învăŃământ muzical, cum, la vremea aceea mai existau doar la Bucureşti şi Iaşi.

În toamna lui 1911, Şcoala de Muzică „Elefterie şi Elena Cornetti, născută Zissi” îşi deschide, în cadru festiv, porŃile. Pornind cu numai şase clase şi câŃiva profesori inimoşi, Şcoala şi-a extins de-a lungul timpului sfera de activitate, incluzând artele plastice, teatrul, coregrafia, fotografia şi cinematografia. Numărul claselor şi numărul elevilor a crescut constant încât astăzi peste 400 de elevi îşi desăvârşesc educaŃia artistică în cadrul Şcolii „Cornetti”.

O poveste de succes care a debutat la început de secol XX, a trecut prin două războaie mondiale şi un regim comunist de aproape jumătate de secol, naşte numeroase întrebări. Ce anume i-a asigurat succesul? Cine au fost oamenii care au dus mai departe gândul bun al soŃilor Cornetti? Care a fost drumul în viaŃă sau destinul celor care au predat sau au învăŃat la „Cornetti” pentru a fi prezenŃi şi remarcaŃi de societăŃile artis-tice, ştiinŃifice, politice din România, Europa şi America? Pentru răspunsuri şi readucerea în memoria colectivă avem nevoie de biografii, de înscrisuri documentare – memoria-listice şi de imagini...

*


Sunt trei căi importante pe care se poate determina valoa-rea instituŃiei şi se poate acŃiona asupra activităŃii şcolare: calea morală, financiară şi cea realizată prin Oamenii Şcolii „Cornetti”.

Calea morală este cea mai importantă şi are ponderea maximă pentru că determină hotărâtor statutul, moral şi legal, al instituŃiei în societate precum şi poziŃia profesorului faŃă de munca sa în strânsă legătură cu rolul şi participarea elevilor în producŃiile artistice şcolare şi extraşcolare.

Profesorii Şcolii „Cornetti” au avut capacitatea de a face lucrurile să se întâmple. Au realizat manifestări artistice indiferent de situaŃia conjuncturală: pace sau război, bogăŃie sau criză economică, sănătate sau epidemie (1913), prietenie sau conflicte impuse de o falsă ideologie.

Ei au înŃeles că inovaŃiile sunt un lucru important în viaŃă. Au inovat prin hotărârea de a se detaşa de realitatea lor contemporană (şi regulamentară) pentru a face ceva nou. Jean Bobescu, Mioara Giuriade, Aurel Bobescu, Ida Capatti-Stancovici şi Camillo de Angelis au fost autorii primelor audiŃii muzicale (din toamna anului 1911 şi iarna anului 1912), care trebuiau date de elevi. A fost un fapt moral generat de timpul prea scurt al pregătirii şcolare.

Profesorii au perseverat, în exemplul lor artistic, şi acor-durile cvartetului de coarde al Şcolii „Cornetti” s-au constituit într-un arc valoric punctat în mari oraşe est europene: Odesa, Chişinău, Sankt-Petersburg (1914) ș.a.

La şcoală au fost acordate, în timpul primului deceniu, burse elevilor. Constantin Bobescu şi George Fotino au fost bursieri. Când reforma agrară, din 1921, a micşorat veniturile Casei „Cornetti” a fost găsită soluŃia novatoare şi moraliza-toare, de a răsplăti valorile şcolare prin premii particulare care purtau numele donatorilor: Elena Minovici, Eugenia Bazelli, Eugen şi Eugenia Ciolac. Acestea au fost acordate până în 1947 şi se alătură, tot ca fapte morale, reducerilor de taxe aprobate de Ion Alexandrescu (director, 1948-1953).

* Calea financiară, cu propriul ei rol de susŃinere şi mediere,

a fost definită, timp de aproape patru decenii, prin FundaŃia


„Cornetti”, iar în anii următori prin bugetul de stat şi venituri proprii.

Actele donatoare, din 1905 şi 1906, ale familiei Cornetti au permis, în 1911, înfiinŃarea acestei şcoli. Ministerul de Interne – prin DirecŃiunea AdministraŃiunii JudeŃene şi Comunale şi sub semnătura lui M. Săveanu, din 29 septembrie 1910 – a dat acordul autorităŃilor Comunei Urbane Craiova să accepte donaŃia, devenind astfel legatara universală asupra bunurilor rămase şi totodată instituŃia tutelară care a admi-nistrat fondurile FundaŃiunei Casei „Cornetti” (până în 1948).

Conform dorinŃei fondatorilor, marea parte a averii rămase a fost vândută prin licitaŃie şi s-a păstrat doar partea funciară, cu peste 1000 ha, în moşiile Cornetu (din Dolj) şi Olari (din RomanaŃi/ Olt). După primul război mondial, când s-a dispus greşit exproprierea, a intervenit demersul în instan-Ńă al Primăriei Craiova şi Curtea de Apel, SecŃia I, prin Deci-ziunea no. 3/1921 a hotărât că FundaŃiunea Casei „Cornetti” are drept de proprietate asupra terenurilor şi astfel asigură cheltuielile pentru Fondul Şcoalei de Muzică „Elefterie şi Elena Cornetti”.

Urmările celui de-al doilea război mondial au fost mai grave chiar dacă luăm în consideraŃie doar faptul că fundaŃiile au fost desfiinŃate şi Şcoala „Cornetti” a fost pusă în situaŃia de a face demersuri de susŃinere financiară.

* Elefterie Cornetti a fost pasionat de muzică şi finanŃe, de

administraŃie şi politică. A îmbrăŃişat ideile liberale şi unio-niste ale Partidei NaŃionale. A fost ales ca reprezentant în: Magistratul Craiovei, Consiliul General/ JudeŃean Dolj şi Parlamentul României.

A fost consilier municipal al Magistratului Craiovei (casier, funcŃie echivalentă cu aceea de cancelar; 1859-1861), comandant de companie în garda cetăŃenească a Craiovei, prefect de MehedinŃi (1877-1879), primul director al Băncii NaŃionale, filiala Craiova (din 1881) şi senator liberal.

Primul Consiliu JudeŃean Dolj s-a constituit în urma alegerilor de la 26 iulie 1864. Elefterie Cornetti a fost men-Ńionat ca făcând parte dintre membrii Consiliului JudeŃean


Dolj la 24 septembrie 1866 şi la 28 mai 1868, iar din 1 martie 1870 ca membru activ al Comitetului Permanent. (Arhivele NaŃionale Dolj, Prefectura Dolj, d.126/1866, d.284/1868 şi d.1 1870).

A făcut prima călătorie la Viena (în 1850). A vizitat Italia şi Prusia. Cu sprijinul său financiar, au

venit la Bucureşti şi Craiova trupe italiene de operetă. FranŃa a însemnat o atracŃie culturală majoră pentru

Elefterie Cornetti, care a fost spectator devotat al scenei teatrale şi muzicale pariziene.

Pasiunea sa pentru muzică a rămas consemnată pe o foto-grafie – rămasă în albumul familiei, păstrat la Muzeul „Olteniei” – cu dedicaŃie dată de Adolfo Antonini, în iulie 1861 la Vichy.

A ştiut să dea greutate bobului de grâu de la Cornetu şi a fost consultat de Academia Română în administrarea domeniului funciar (Oteteliş, 1893).

Fluxul ideilor sale, culturale şi şcolare, a fost la fel de benefic ca al aurului ce l-a administrat – cu competenŃă, statornicie, străduinŃă şi stăruinŃă directorială, timp de 28 de ani – la filiala din Craiova a Băncii NaŃionale a României (1880-1908).

* Elena Cornetti, născută Zissi, a aparŃinut – prin ascendenŃe

şi înrudiri – marilor familii boiereşti din Oltenia şi Muntenia: Pârşcoveanu şi Golescu, Cantacuzino şi Brâncoveanu, Bălăceanu şi Brăiloiu, Ştirbei şi Bibescu, Bengescu şi Vlădoianu.

Iordache Golescu, Dinicu Golescu şi boierii refugiaŃi la Braşov, în 1821, au înfiinŃat o societate literară şi secretă pentru promovarea românismului. La 1828, Dinicu Golescu, la conacul din Goleşti, a înfiinŃat o şcoală de muzică. Alexandru Tache Zissu, cu studii la Conservatorul Imperial de Muzică din Paris şi autor al operetei Magdalena (operă semi-seria) a fost unchiul Elenei Cornetti. Autorul piesei Vlaicu Vodă, Al. Davilla a fost de asemenea un înrudit.

Orfană de mamă şi, mai târziu, de tată (1856, 1859), Elena a început cursurile Pensionatului de Fete Lazaro-Otetelişanu, din Craiova, pentru a continua studiile – secundare şi muzicale – sub oblăduirea familiei Bibescu, în capitala franceză. Elena a


fost o prezenŃă activă a salonului literar şi muzical al pianistei Elena Bibescu. Aici, în casa din str. Courcelles nr. 69, Elena Zissi/ Cornetti a dat viaŃă pianistic sau recitativ, integral ori fragmentar operelor europene... Muzicieni ca Ambroise, Thomas, Gounod şi St. Heller au frecventat acel salon. De acolo îşi luă avânt şi George Enescu. (L. Predescu, E. Cugetarea, 1940)

Familia Cornetti a fost alături de Liga pentru Cultura Poporului Român, a susŃinut premiile Academiei Române şi este prezentă în memoria Craiovei prin Şcoala „Cornetti”.

* A treia cale importantă de determinare a valorii instituŃiei,

realizată prin Oamenii Şcolii „Cornetti” o extindem la existenŃa comunităŃii aşezământului de cultură care include: personalul didactic, populaŃia şcolară, invitaŃii şi partenerii artistici. Această cale, în sens mai restrâns, a fost denumită: politică de cadre (după 1950), apoi personalul-învăŃământ şi astăzi, simplu şi sugestiv, resurse umane.

A existat un buchet de calităŃi specifice artei mari la Şcoala „Cornetti”: sensul major al diversităŃii muzicale, al repetiŃiei şi armoniei, al vivacităŃii şi bucuriei, şi nu numai. Profesorii-muzicieni aveau studii la conservatoarele din Ńară şi din marile oraşe europene. Profesorii-artişti, pregătiŃi în România, au avut lucrări expuse în aproape întreaga lume. Discipolii au urmat şi ei drumuri ascendente.

Oamenii Şcolii „Cornetti” au creat o stare permanent-născândă, cu o bună dispoziŃie şcolară, care a permis un con-tinuu început pentru noii săi elevi, cursanŃi şi chiar profesori. Poate că a existat şi un caracter experimental. Nu experiment în sens ludic, ci dorinŃa de aprofundare lipsită de suficienŃa ştiutului pentru că Şcoala a acceptat şi cultivat echilibrata povară a tradiŃiei, fără a apela la poncifuri... Poate s-au pro-vocat şi discuŃii. O provocare necesară clarificării, dinamizării şi structurării activităŃii, didactice şi artistice, pentru că niciodată n-au fost uitate – chiar au fost maximizate în inter-ferenŃă şi reuniune – cele trei condiŃii de bază: buna cuviinŃă, limbajul comun şi formaŃia compatibilă.


Munca lor a fost un triumf pentru că ei au fost o lume de învingători care au câştigat prea puŃin sau deloc. Ei au învins într-un mod nobil, adică au avut doar conştiinŃa victoriei. Au aplanat vedetismul prin considerarea victoriei şi reuşitei artistice ca succese în competiŃie sau rezultate meritorii. În trecerea timpului, cele zece decenii au reînnoit populaŃia şcolară de la „Cornetti” într-o suită continuă a generaŃiilor. Individualul a interferat în valoarea de grup.

Timp de decenii a existat o reciprocă şi cordială colabo-rare între Şcoala „Cornetti” şi societăŃile/ instituŃiile culturale ale Craiovei: Institutul Francez, Academia Germană, Filarmo-nica „Oltenia”, Teatrul NaŃional, Teatrul de Păpuşi, Teatrul Liric, Muzeul de Artă, Muzeul „Olteniei”, Biblioteca „Aman”, Centrul CreaŃiei Populare, U.A.P.-Filiala Craiova, Cenaclul „C-tin Brâncuşi”, fotocluburile „Mircea Faria” şi „Mihai-Dan Călinescu”.

Şcoala „Cornetti” şi-a trimis proprii absolvenŃi sau elevi – Constantin Bobescu, Ion Vasilescu, Nicolae Julea – să studieze la celebra instituŃie muzicală Schola Cantorum din Paris. Ion Vasilescu, prinŃul muzicii uşoare româneşti, şi Nicolae Julea au revenit, în Craiova, ca profesori ai Şcolii „Cornetti”. De asemenea catedre didactice au fost strălucit reprezentate prin absolvenŃi de la Schola Cantorum: Savel Horceag, Constantin I. Baciu, George Simonis.

Amintim că doamna Anca Paron-Floriştean în lucrarea Muzicieni români la Schola Cantorum din Paris (Editura Muzicală, Bucureşti 2010) enumera ceva mai mult de 50 de români care au studiat la această instituŃie franceză în prima jumătate de secol XX. Deşi cifrele de procentaj nu sunt rele-vante, pentru că nu dezvăluie personalitatea şi creaŃia indivi-duală, lăsăm la latitudine cititorilor să stabilească procentajul profesorilor prezenŃi la „Cornetti” şi care au studiat în FranŃa.

O prezenŃă novatoare, în anii 1957 – 1970, a fost profe-sorul pianist Flavius Tripon, cu serioase studii muzicale în Ńară şi la Paris, jurist, chimist şi director al Filarmonicii de Stat „Oltenia” (noiembrie 1949 – februarie 1958). Studiase la École Libre – Institut de Piano „T. Leschetitzki” din Paris, metropola în care dăduse şi un concert experimental cu muzică


de Ravel şi Debussy (1928). Cunoscuse pe conaŃionalii săi şezători parizieni: George Fotino, Şerban Coculescu/ Pius Servien, George Simonis. Continuase seria concertelor experi-mentale la Cluj şi Ateneul Român din Bucureşti (1931-1932), iar în 21 mai 1932 era primit de Cardinalul Eugenio Pacelli la Vatican (cu ocazia misiunii delegaŃiei române, condusă de ministrul Valer Pop), făcuse toate demersurile şi a reuşit construcŃia noului şi prezentului local al Filarmonicii „Oltenia” din Craiova (1953-1956). Apelase cu succes la studentul Marius-Titu Băjenescu – fost elev al Şcolii „Cornetti”, inven-tatorul, de mai tâziu, cu două brevete recunoscute în ElveŃia şi SUA – pentru a realiza acustica sălii de concerte craiovene.

„Cornetti” a fost o gazdă bună, indiferent de vremuri, pentru profesorii specializaŃi în alte centre muzicale din străinătate: Camillo de Angelis, Ida Capatti, Aldo Marchezani, Ana Gadiu-Pârvulescu (Italia), Mihail Bârcă, Vladimir Nani (Rusia). Aici au fost primiŃi intelectuali români, buni profesionişti, care fuseseră marginalizaŃi, chiar pedepsiŃi de dictatura proletară sau refugiaŃi: Ovidiu Gheoghiu, Mircea Brucăr, Vera Gavrileanu, Alexe Buzerea, Boris Chelaru, Gh. Maximov.

Şcoala „Cornetti” a fost onorată de prezenŃa invitaŃilor şi foştilor săi elevi care au dezertat din prezentul lor formal intrând în infinitul valorilor artistice şi ştiinŃifice, naŃionale, europene şi mondiale: George Enescu, Mihai Mărgăritescu, Eduard Caudella, Alfonso Castaldi, Paul Ciuntu, Constantin Schina, Ion Filionescu, Virgil Pop, I. Secăreanu, Th. Lupu, Ion Dacian, Gherase Dendrino, Dick Marzollo, Tito Schipa, Caterina Borato...

La Şcoala „Cornetti” a venit în iarna anului 1912, compo-zitorul George Enescu pentru iniŃierea primelor concerte de strângere a fondurilor viitorului Premiu de compoziŃie Enescu. În salonul mare al Casei Cornetti, a făcut repetiŃiile şi ca violonist a fost acompaniat la pian de profesoara Mioara Dr. Giuriade. De altfel Casa Giuriade din str. Calonfirescu (azi Câmpia Izlaz) a fost căminul compozitorului, venit de nenumărate ori în Craiova. Aici i-a fost prezentat tânărul Jean Negulescu, un protejat al profesoarei şi prieten al Mariei


Giuriade. Într-o pauză Jean Negulescu a realizat un portret şi George Enescu a fost încântat, plătind o suma consistentă pe care a considerat-o un stimulent pentru artistul ce va studia la Paris. Pentru că Mioara Dr. Giuriade a avut propria contribuŃie la susŃinerea lui Jean Negulescu, acesta i-a făcut un tablou pe care a adăugat următoarea dedicaŃie: MăicuŃei mele dragi (1927). Maria – elevă la clasa de pian a Şcolii „Cornetti” şi fiica profesoarei Giuriade – a primit câteva oferte de a juca în film, la fel cum şi George Fotino a cochetat cu cinematografia franceză (Casa Pathé – Gaumont).

A scrie despre Oamenii care au fost nu este un lucru uşor pentru că timpul conferă o aură de mister. Portretul de suflet ne arată cum este cineva „văzut” de ceilalŃi, iar adevărata comunicare permite expunerea în societate.

Într-o epocă de tranziŃie şi răsturnări de valori, de crize şi necunoaşterea trecutului, Şcoala „Cornetti” se raliază ideei că niciun popor, nicio instituŃie, niciun individ nu poate pretinde o identitate clară şi o răspundere pe măsură.

În continuare încercăm să creionăm, în documente şi imagini, un portret public ca esenŃă a multiplicării şi reuniunii celor individuale, descoperind trăsături nebănuite (sau neştiute până astăzi), preocupări şi pasiuni în diverse domenii, bucurii şi tristeŃi nemărturisite (la vremea lor).

*


ANNA ROZSA – VASILIU

Date personale: n. 12 febr. 1899, Buziaşi – d. 8 apr. 1987, Cluj-Napoca

Nume de stare civilă: Anna Rozsa, uneori apare şi Anna Roja. Pe afişele audiŃiile Şcolii „Cornetti”, din anii ʼ20, este consemnată Anna sau Anuşca Rozsa.

Căsătorită cu medicul Titu Vasiliu, n. 8 mai 1885, Hârlău, Botoşani – d. 1961.

Titu Vasiliu a fost numit profesor agregat de anatomie patologică, la Facultatea de Medicină a UniversităŃii din Cluj, la 1 septembrie 1919. Numirea a fost dată de Consiliul Dirigent şi atestată prin Înaltul Decret Regal nr. 241 din 7 ianuarie 1920 (M.O. nr. 222 din 29 ianuarie 1920). A devenit profesor titular la 1 ianuarie 1923. A predat şi la Facultatea de Medicină din Bucureşti.

Anna şi Titu Vasiliu nu au avut descendenŃi. Dintre ascendenŃii Anei amintim pe Gheorghe Constantin

Roja (Rosa), fost medic onorar al Comitatului Timişoarei şi medic definitiv al Districtului banato-montan OraviŃa. S-a născut în Bitolia – Macedonia în 1786 şi a decedat la OraviŃa în 1847. Pre-zenŃa sa la Timişoara este din 1794, când a venit la unchiul său, negustor de profesie. La Viena a studiat medicina, a susŃinut


doctoratul în 1812 şi câţiva ani a fost medic practicant al Spitalului Universal şi la Institutul de alienaŃi. A fost preocupat de literatură şi traduceri. A scris în greceşte şi germană lucrarea Untersuchungen über die Romanier in Macedonien (Buda 1808). La Craiova în 1867, S. Hagiadi i-a tradus lucrarea Cercetări despre românii de dincolo de Dunăre. Tot la Buda, în 1809, a publicat Măestria gliovasirii (cetirei) româneşti cu litere latineşti.

Anna Rozsa a urmat clasele umanioare şi primele clase secundare la Şcoala Superioară de Fete din Timişoara. În preajma izbucnirii primului război mondial familia Annei a emigrat în Statele Unite. A lucrat, pe perioada războiului şi puŃin după, la fabrica de îmbrăcăminte din Milwaukee (Wisconsin).

La Milwaukee a luat primele lecŃii de muzică şi după unele informaŃii se pare că a absolvit conservatorul. Întoarsă în Regatul României se înscrie ca elevă la Şcoala „Cornetti”, clasa de canto a prof. Eugenia-Jeni Ciolac. Familia Ciolac, Eugen şi Eugenia, au găzduit-o în casa din str. Brânduşa şi au considerat-o propria lor fiică. La 3 aprilie 1921 a cântat în duet cu domnul Petrovici Berindei în Trovatore de Verdi, la AudiŃia muzicală a Şcolii „Cornetti”, manifestare desfăşurată în amfiteatrul Liceului „Carol I” (prestaŃie reluată la 4 iunie 1921).

Când Şcoala „Cornetti” a organizat o audiŃiune de canto pentru strângerea fondului ridicării monumentului M.S. Regina Maria în Craiova, Anna Rozsa a cântat Ave Maria din Cavaleria Rusticană de Mascagni. În dublu cvartet, D-rele: Margareta Vlădoianu, A. Georgescu, Anuşka Rozsa şi Opran, Domnii: Mititelu, Berendei, PuŃureanu şi Georgescu au interpretat „Marinarii” de Braga.

Ziarul Universul din 13 octombrie 1930 a consemnat: Ziarele au adus ştirea că d-ra Anna Rosja, dela Opera

Română din Cluj, a fost angajată pentru stagiunea care începe, la Marea Operă „Scalla” din Milano.

Se ştie că la Opera „Scalla” din marele oraş Italian, sunt angajate numai celebrităŃi, şi acolo îşi consacră definitiv fai-ma... De aici înainte, calea de ascendenŃă artistică a d-rei Ana Rosja este deschisă.

Cinste acestui angajament revine şi Ńării dar şi localităŃii şi şcoale unde domnişoara Rosja şi-a făcut studiile muzicale.


Această şcoală este Conservatorul „Cornetti” din Craiova, noua angajată a Operei din Milano fiind acum câŃiva ani eleva clasei de canto... Sub conducerea iscusită a d-nei Jeni Ciolac, deasemenea cântăreaŃă distinsă şi profesoară a clasei de canto, dela Conservatorul „Cornetti”, d-ra Rosja a progresat în arta cântului, punându-Ńi în relief calităŃile cu care a dotat-o natura, într-o astfel de măsură, încât regre-tatul maestru Popovici – Beyrut, pe atunci director al Operei din Cluj a angajat-o la această operă...

De aceea, cu drept cuvânt, Conservatorul „Cornetti” din Craiova se mândreşte cu fosta sa elevă ajunsă pe culmea carierei sale.

În 1921, după 2 ani petrecuŃi la Craiova, este convinsă de prof. Jean Bobescu şi îl însoŃeşte la Cluj. Aici a luat lecŃii particulare cu Dimitrie Popovici-Bayreuth şi mai târziu a studiat cu Tina Scognamiglio, la Milano, pentru a deveni soprană de coloratură, rămânând totuşi mezzo soprană.

A debutat în 1921, la Opera din Cluj, în rolul Siebel din Faust de Charles Gounod. A devenit celebră din anul 1931 când a devenit prima femeie înregistrată în rolul „Violetei” din „Traviata” de Verdi. În spectacol a fost alături de tenorul Alessandro Ziliani, baritonul Luigi Borgonovo şi dirijorul Carlo Sabajno.

A susŃinut concerte la Cluj, Bucureşti, Iaşi, Timişoara, CernăuŃi, Odessa şi Milano. Ultimul rol este Tosca din opera omonină a lui Giacomo Puccini, în 1965 la Opera din Cluj. A fost profesoară de canto, a Conservatorului din Cluj.

În 14 august 1965 ziarul oraşului Gadsden, din Alabama-USA, consemna că Anna Rozsa a decis să se retragă de pe scenă şi că William Norman Hill – un fost profesor de liceu pentru Anna Rozsa (Liceul „Coffee”) – o căutase, timp de 20 de ani, şi îi scrisese invitând-o să viziteze Statele Unite, ca semn de recunoştinŃă pentru că Anna îi insuflase pasiunea pentru teatrul de operă. W. N. Hill reuşise să strângă suma de 450 de dolari şi îl convinsese pe ministrul culturii să intervină pentru eliberarea paşaportului (conform „The Gadsden Times”, anul 99, nr. 61).

Un alt ziar local din Florence, Alabama – USA, din 2 aprilie 1967, a publicat şi traseul Annei Rizsa-Vasiliu: Huntsville


(Alabama), Kansas City (Kansas), Milwaukee (Wisconsin) şi New York City (conform „The Florence Time”, vol. 108, nr. 2). Era repetată decizia Annei de a se retrage de pe scenă.

„The Milwaukee Sentinel”, din 30 iunie 1967, scria că Anna Rozsa-Vasiliu este ma Milwaukee, că a fost prima femeie din istorie înregistrată în rolul „Violetei” din „Traviata” şi că a fost absolventă a Conservatorului din Milwaukee. De asemenea Anna Rozsa şi-a vizitat rudele şi a fost primită de către Michael Hammond, directorul din acel timp al Colegiului de Muzică.

Această instituŃie muzicală – Conservatorul de Muzică Winsconsin din Milwaukee – a fost înfiinŃată în 1899 de: William Boeppler, Hugo Kaun şi Louis Frank. La vremea sa, Anna Rozsa, a studiat în sediul situat pe strada Jefferson la nr. 558, clădirea „Ethica” (Ethical Building, din faŃa PieŃei Catedralei). În 1932 Conservatorul s-a mutat în imobilul McIntosh-Goodrich din strada North Prospect nr. 1584 (unde se află şi în prezent). În 1971 Conservatorul a funcŃionat cu o altă şcoală privată, Colegiul de Muzică din Milwaukee.

Conservatorului „Cornetti” din Craiova, în amintirea timpului când am fost eleva lui. Annna Rozsa-Vasiliu (noiembrie 1956). Fotografia – din dreapta sus şi cu dedicaŃia menŃionată – o reprezintă în rolul „Tosca” de la Opera din Cluj, 1950.


MARIA-MIA BRAIA

Date personale: n. 18 octombrie 1911, Petroşani – d. 1996, New York.

Căsătorită cu Petre Alexandru, fost pictor de icoane şi tenor cu frumoase calităŃi naturale. Petre Alexandru şi Mia Braia au cântat în duet, în anii 1934-1946, în restaurante bucureştene (Coşna, Balotă, Luther) şi la teatrele Alhambra şi Tănase. Mia Braia a fost sora Ioanei Radu (Eugenia Braia).

La Şcoala „Cornetti” a fost eleva clasei de canto, prof. Eugenia-Jeni Ciolac şi a clasei de principii, prof. Ion Vasilescu (la sfârşitul anilor ʼ20, de secol XX). Presa craioveană şi afişele „Cornetti” au menŃionat-o sub numele de: Maria, Mia sau Marioara Braia. A urmat cursurile FacultăŃii de Litere şi ale Academiei Regale de Muzică, din Bucureşti.

În 1932, revista „IlustraŃiunea Română” a organizat un concurs şi Mia Braia a câştigat locul I. Nu avusese curajul să se înscrie la concurs, dar fostul său profesor Ion Vasilescu (în înŃelegere cu Ionel Fernic şi NunuŃa MorŃun) o trecuse pe listă, fără ca ea sa afle decât în ultimul moment. A fost prima microfonistă a Radioului Românesc, imprimândui-se tangouri şi romanŃe.


A debutat cu tangoul Seara, de Petre Alexandru (1934). În 1936, a lansat melodiile, de inspiraŃie populară: Drag mi-a fost Calul Bălan şi GheorghiŃă militar. RomanŃele cele mai cunoscute sunt Vioara şi Amintiri (împreună cu Ioana Radu). A cântat cu orchestrele Vasile Julea (fost elev al Şcolii „Cornetti”; vioară), Ionel Cristea, Stănescu, Tandin şi alături de Zavaidoc sau Maria Tănase.

După 1946, Mia Braia s-a dedicat, aproape exclusiv, romanŃelor şi muzicii populare. La Electrecord a înregistrat un disc cu vechi melodii ale compozitorilor: Ion Vasilescu, Gherase Dendrino şi Petre Andreescu. A primit, astfel, Premiul Discului – Mamaia, 1966 (al VI-lea concurs şi festival naŃional de muzică uşoară).

A fost o recunoscută interpretă şi apreciată compozitoare. În SUA a fost o prezenŃă activă a comunităŃii româneşti şi a corurilor bisericeşti. A scris şi a publicat propriile Amintiri, la New York, în 1989.

Arhiva „Cornetti”


Amintiri din America, despre Mia Braia (I)

„Există o istorie plină de poezie a romanŃei româneşti şi această istorie se confundă cu Mia Braia.

A fost un început al romanŃei, un apogeu şi un declin. Apogeul l-au adus oamenii, artiştii dăruiŃi. Mia Braia a fost printre ei, în frunte. Inima noastră a plâns şi a visat cu ea. Declinul l-a adus comunismul. RomanŃa adevărată a migrat, a ajuns în exil. Fidela Mia Braia s-a exilat cu ea. Aici, în Vest, într-un pământ străin şi adesea ostil, Mia Braia şi romanŃa ne încălzesc inimile. Şi nu ştiu să spun dacă Mia Braia este mai mare cântăreaŃă sau mai mare româncă. Pentru amândouă însă îi sărut mâinile prin aceste rânduri şi-i pun la picioare stima mea şi frumosul pe care, în mare măsură, l-am învăŃat de la ea şi din cântecele ei.

Grigore Caraza , New York, 25 martie 1989, Buna Vestire”.

*

Inconfundabilă şi plină de şarm cum era, Mia Braia mă rugă într-o zi să-i scriu câteva consideraŃii despre ea. Am făcut-o cu mare drag, dar neştiind că le va publica în memoriile sale. Surpriza a fost cu atât mai mare cu cât, după ce a fost editat volumul Amintiri, am primit un exemplar cu autograful Domniei sale.

Pentru cei din exil, de fiecare dată biserica românească era duminica primenirii noastre sufleteşti, era fărâma de Ńărână strămoşească ce ne şoptea că-i aparŃinem, chiar şi în Ńară străină. Acolo, limba română se unduia în imnuri de slavă, în har liturgic şi în lumini pogorâtoare de linişte şi binecuvântare.

În Vinerea Patimilor din 1984, Biserica „Sf. Nicolae” din Woodsyde-New York era aproape neîncăpătoare pentru românii veniŃi la denia Prohodului. După ce părintele Nicolae Bârsan a început slujba, corul bisericii, organizat pe trei voci, a început să cânte Prohodul Domnului. În grupul din care făceam parte, am auzit o voce cu totul deosebită care parcă


venea de undeva de departe, din alte sfere. Am stat un timp năucit şi nu ştiam dacă este realitate sau vis... Şi din nou, ne-a venit rândul să continuăm Prohodul iar vocea de lângă mine era şi mai frumoasă. Am privit în stânga, crezând că poate un înger mi s-a aşezat în preajmă şi cânta atât de nepământean, dar nu era deloc aşa. Doamna de lângă mine nu semăna cu un înger; era o femeie în vârstă, poate cu o figură puŃin comună, dar cu nişte ochi ageri şi foarte pătrunzători.

Amintiri din America, despre Mia Braia (II)

– SpuneŃi-mi doamnă, de unde veniŃi? – am întrebat-o. AŃi coborât pe-acolo, pe sus? Şi privirile mele s-au îndreptat spre vârful cupolei.

Doamna m-a privit cu atenŃie ca să se convingă dacă vorbesc serios sau glumesc.

– Vi se pare ceva deosebit? – Da, i-am răspuns. Vocea dumneavoastră are ceva din

Dumnezeire. Dacă îmi este îngăduit să vă întreb, cine sunteŃi? – Mia Braia, mi-a răspuns doamna, cu simplitatea unui

apostol. – Mia Braia? Deci, dumneavoastră sunteŃi Doamna

romanŃei româneşti! Mia Braia era în al doilea exil, primul fiind în Germania,

de unde a optat pentru SUA, ca în cele din urmă să se repatrieze.

Ani de zile, la demonstraŃiile făcute în faŃa Consulatului Român din New York, la sărbătorile naŃionale româneşti, la demonstraŃiile din faŃa Ambasadei Româneşti din Washington DC sau pe scările Capitoliului, Mia Braia a fost totdeauna prezentă. De asemenea, nu a lipsit de la Vatra Românească din Jackson Michigan, centrul Episcopiei Ortodoxe Româneşti din SUA şi Canada, de la Câmpul Românesc din Hamilton-Canada şi de fiecare dată prezenŃa ei s-a resimŃit la Romfesturile care au avut loc începând cu anul 1988 la Cleveland-Ohio, apoi cu cel de la Washington şi aşa mai departe.


Mi-aduc aminte că, într-o anumită ocazie, fiind invitată în mod deosebit la Câmpul Românesc, Mia Braia aflase că eu nu am primit invitaŃie – probabil, cineva dintre cunoştinŃele mele „mă uitase”. A vorbit cu conducerea acestui Câmp şi a spus că refuză să vină dacă Grigore Caraza nu va fi prezent la acea sărbătoare deosebită. BineînŃeles că invitaŃia mi-a venit atât prin telefon, cât şi prin poştă, imediat. Şi scumpa de ea, Mia Braia, când şi-a făcut intrarea la Câmp, mi-a zis autoritar: „Vino lângă mine, să le rupem gura duşmanilor!”

Şi, luându-mă de braŃ, am intrat ca doi învingători într-o cetate de mult râvnită.

Dacă la început, în faŃa Consulatului General din New York, până prin 1983 doar luam parte la demonstraŃiile de protest prin care ceream drepturi pentru românii din Ńară, începând cu 1984 şi până în 1990, am organizat aceste demonstraŃii împreună cu Liviu Butura, unde Mia Braia era prezentă de fiecare dată, strigând lozinci, împărŃind manifeste sau dând interviuri presei româneşti.

Amintiri din America, despre Mia Braia (III)

În 1990, în luna mai, am înaintat o cerere Consulatului General solicitând ca un număr de foşti deŃinuŃi politici să fie prezenŃi şi să facă parte din Biroul Electoral, având în vedere că secŃia de votare din New York în clădirea Consulatului. Printre cei prezenŃi, a făcut parte, în primul rând, Mia Braia şi îmi amintesc de faptul că ne-a întâmpinat un domn Micu, numit ministru pe lângă NaŃiunile Unite.

La sărbătorile naŃionale organizate în sala culturală a bisericii şi unde deseori venea preotul Gheorghe Calciu, care făcea parte din prezidiu, o prezentam publicului pe Mia Braia şi, în ropot de aplauze, cânta frumos, curat şi româneşte cum numai ea ştia s-o facă...

Tot aşa a cântat la primul Romfest din Cleveland, în faŃa a doi prelaŃi, ortodox şi greco-catolic, şi în faŃa ambasadorului american, la Bucureşti, Funderburk a cărui soŃie, îmbrăcată în costum naŃional bucovinean, ne-a vorbit în limba română, spunându-ne că şi ea este româncă,


vorbeşte şi simte româneşte şi se îmbracă în port românesc. Peste tot pe unde a trecut, Mia Braia a lăsat în urmă

frumoase amintiri, a lăsat parfumul plaiurilor româneşti şi, în special, al celor olteneşti, căci era olteancă get-beget, origine de care era tare mândră...

Ioana Radu a murit la Bucureşti şi tot ce avea i-a lăsat Miei, având în vedere că pensia Miei era destul de modestă, a soŃului ei, Emanuel Blaga, de asemenea, dar şi pentru faptul că aveau un copil de suflet, care, nici pe departe, nu a fost la înălŃimea lor. Mia s-a hotărât să se repatrieze. Deşi la o vârstă destul de înaintată, a mai susŃinut un spectacol la Brăila şi a vorbit în câteva rânduri la Radio Bucureşti, unde a amintit şi de mine.

Când, în 1994 şi apoi în 1996, am venit să-mi revăd patria, i-am făcut o vizită acestei mari doamne.

Am continuat să-i scriu din America şi în câteva rânduri i-am trimis medicamente, de care şi ea, şi soŃul ei duceau mare lipsă. Mi-a răspuns de fiecare dată, spunându-mi de traiul pe care îl duce şi care nu era deloc strălucit în Ńară...

Cu puŃin timp înainte de a muri, Mia Braia îşi încheia ultima epistolă ca o adevărată regină ce a fost, cu cele mai frumoase cuvinte care mi s-au spus vreodată în toată zbuciumata mea viaŃă:

„Cu ce înger te-a făcut mama ta, că eşti atât de bun, Grigore?”

Grigore Caraza


GEORGE FOTINO

Activitatea depusă în străinătate: Noiembrie 1919, la Strasbourg (FranŃa) am fost membru

al delegaŃiei care a prezentat facultatea din Bucureşti la inaugurarea UniversităŃii din Strabourg.

Ianuarie 1920 – iulie 1926 (cu unele întreruperi întorcân-du-mă în Ńară) am făcut Doctoratul la Paris – obŃinând titlul de Doctor în Drept şi mai apoi Laureat al UniversităŃii din Paris.

August 1928, am fost membru al DelegaŃiei Române la Congresul de ŞtiinŃe Istorice de la Oslo (Norvegia). A fost propus de şi l-a însoŃit pe Nicolae Iorga.

După 1930, am fost în 2-3 rânduri, ca membru al SocietăŃii pentru Istoria Dreptului în FranŃa, la Paris pentru a participa prin comunicări la lucrările acestei SocietăŃi Academice.

În 1936, am fost la Congresul Interparlamentar de la Roma. Între 1930 şi 1940, am făcut călătorii de studii în

Iugoslavia, Turcia, Grecia. Activitatea politică: Am fost deputat al judeŃului Caliacra (decembrie 1933 –

decembrie 1937) şi Vice-Preşedinte al Adunării DeputaŃilor (1934-1937).


Am făcut parte din Partidul Liberal. Când în 1938 s-a înfiinŃat „Frontul Renaşterii” şi mai

apoi „Partidul NaŃiunii” nu am acceptat să fac parte din această formaŃiune politică...

Arestat în februarie 1943, sub regimul antonescian, pentru a fi protestat într-un memoriu împotriva păstrării soldaŃilor români pe frontul din răsărit.

ReŃinut politic din octombrie 1948 până în iulie 1955, eliberat fără judecată şi fără să fi suferit nici o condamnare.

După alegerile din 1946 s-a încheiat activitatea mea politică...

(conform unui înscris – olograf, din colecŃia Doamnei dr. Stanca Ciobanu-Fotino)

Activitate şi funcŃii îndeplinite: – Ataşat de LegaŃie în Ministerul Afacerilor Străine al

Regatului României (confirmat prin Decizia ministerială nr. 41886/ 2.09.1921 până la 4 aprilie 1922, când i-a fost aprobată demisia prin adresa ministerială nr. 15206/ 7.04.1922).

– Consilier tehnic la DirecŃia Presei din Ministerul Afacerilor Străine (conform adresei PreşedenŃiei Consiliului de Miniştrii – DirecŃia Generală a Presei şi Propagandei, nr. 1061/ 26.02.1927 până în decembrie 1930).

– Director al Bibliotecii/ Aşezământului „I. Brătianu”, trecută prin act de donaŃiei Academiei Române (noiembrie 1928 – mai 1948).

– Primar al oraşului Balcic, Cadrilater, iulie 1934 – ianuarie 1938.

– Profesor titular de Istoria Dreptului Românesc la Facultatea de Drept din Bucureşti (cf. Monitorul Oficial nr. 171/ 27 iulie 1938) până la 1 septembrie 1947.

– Decan al FacultăŃii de Drept a UniversităŃii din Bucureşti, din octombrie 1944 (cf. Monitorul Oficial nr. 238/ 14 octombrie 1944) până în februarie 1947.

– Ministrul CooperaŃiei, în două guverne, 6 noiembrie 1944 – 6 martie 1945.

– Membru corespondent al Academiei Române, SecŃia Istorică, 1945-1948. A fost exclus şi reprimit în 1990.


Fost elev al Şcolii „Cornetti” la clasele de: violoncel, prof.

Camillo de Angelis; armonie, prof. Gheorghe-George Fotino şi principii, prof. Ion Soloviu.

Familia Fotino: Scarlat (compozitor, inginer, profesor

universitar, inventator cu brevet recunoscut şi achiziŃionat de Banca Regală a Belgiei, fost elev al claselor de pian, principii şi teorie ale Şcolii „Cornetti”), Gheorghe-George (primul român şef de muzică militară regimentală, compozitor, profesor şi director al Şcolii „Cornetti”), Gabriela (căsătorită cu Emanoil Tătărescu, deputat; decorată cu Crucea Meritul Sanitar clasa I/ Î.D.R. nr. 1401 din 9 mai 1942; fiul său Dinu s-a stabilit la Paris după 1946, fratele său Manole, fost elev la „Cornetti”, a rămas în Ńară), Eugenia (născută Coculescu), Margareta (căsă-torită cu doctorul Sever Elian; cei doi copii, Titu şi Rodica, au fost elevii Şcolii „Cornetti”) şi George (jurist, istoric şi om politic).


fotografie inedită

22-26 noiembrie 1919, Strasbourg – FranŃa Inaugurarea UniversităŃii din Strasbourg,

Congresul StudenŃimei Interaliate

O şedinŃă a Congresului StudenŃesc Interaliat Prezidează: Mr. Raymond Poincaré (x), Preşedintele Republicei

Franceze, în dreapta Sa:

Mr. Millerand – Înalt Comisar al Republicei în Alsacia Lorena, Gerard – Preşedintele StudenŃilor Francezi,

S. Charlety – Rectorul UniversităŃii din Strasbourg, Lucien Poincaré (x•) – Rectorul UniversităŃii din Paris, fratele

Preşedintelui Republicei Franceze în stânga Sa:

Mr. Pfister – Decanul FacultăŃii de Litere din Strasbourg, Mareşalul Joffre,

Louis Marin (xx•) Deputat şi prieten cu mine În spate se văd drapelele naŃiunilor aliate şi neutre. PereŃii sălii sunt

tapetaŃi cu covoare (gobelinuri) din Palatul de la Versailles (valoarea = 60 milioane franci).

În sală, George Fotino (•) Preşedintele StudenŃilor Români.


George Fotino, student, Bucureşti 1921

George Fotino (rândul din spate, al doilea din dreapta), voluntar pe frontul din Moldova (1917)


fotografie inedită Louis Barthou – Ministrul FranŃei (în stânga),

Elisa Brătianu şi George Fotino (în dreapta)


Regina Maria şi George Fotino, Primarul oraşului Balcic (1936)

document inedit


George Fotino – Ataşat de Legaţie (1 octombrie 1921)

document inedit


George Fotino – decorat în Ierusalim – Oraşul Sfânt

cu GRAND CORDON DE L΄ORDRE

DU SAINT SEPULCRE ORTHODOXE, 21 mai 1926

George Fotino, Polonia 1934


George Fotino, Iugoslavia 1937


CorespondenŃă Nicolae Iorga – George Fotino (1925; cu privire la teza de doctorat)


Michel Ostrovsky – George Fotino, Bucureşti, 5 X 1936


CorespondenŃă Eliza Brătianu – George Fotino (8 iulie 1931)

Fotografiile fac parte din ColecŃia Fotino în arhiva „Cornetti”


Universalitatea simbolurilor brâncușiene

Magda Buce Răduţ

Constantin Brancusi is present in the most important museums and art collections in the world. Art Institute of Chicago, U.S.A. shows in a permanent exhibition seven sculptures. One of them – “Golden Bird” – is considered, as the text in the museum says “a powerful symbol of Chicago's early support for modern art”. The French sculptor, born in Romania “has questioned the traditions of sculpture by emphasizing essential form and integrating a sculpture with its base. His studio will become a site of experimentation, much like a contemporary installation for artist documenting their arrangement in photographs in his studio.” Key words: magda buce-radut, symbols, brancusi, sculpture, modern art.

Dacă acolo sus, în înălţimile zborului spre nemurirea fără

de sfârșit, l-am întreba pe Constantin Brâncuși unde îl putem întâlni, probabil ne-ar răspunde: în toată lumea voastră, de iubitori ai creaţiei mele, dar în primul rând acasă, la Târgu Jiu – orașul unde maestrul a lăsat esenţa viziunii sale artistice, mesajul și recunoștinţa pentru patria și eroii neamului și apoi la Craiova unde, spunea Brâncuși, „m-am născut a doua oară”, împlinindu-și destinul de sculptor la Școala de Arte și Meserii care astăzi îi poartă numele.

Monumentele de la Târgu Jiu sunt repere universale pentru creaŃia lui Brâncuşi, cu elemente simbolice, care se regăsesc în multe din ciclurile sale tematice – linia frântă, romboidală a coloanei, motivul sărutului, succesiunea ascen-


dentă a formelor unghiulare sau elegant arcuite a scaunelor de pe Calea Eroilor sau discul solar al mesei. Brâncuşi e universal, îl întâlnim de la Târgu Jiu la Paris, dar și în cele mai importante muzee de artă modernă din Statele Unite, Brazilia, Italia, ElveŃia și în numeroase colecţii particulare din întreaga lume.

Art Institute din Chicago este printre cele mai vizitate muzee de artă ale Statelor Unite, deŃinând una din cele mai mari colecŃii de artă modernă din lume. Pe peretele de la intrarea în noul pavilion, construit pentru Arta Modernă și Contemporană, se poate citi: „Cu o sută de ani în urmă, în 1913, Art Institute a fost gazda celei mai importante expoziţii a secolului al XX-lea, Expoziţia internaţională de Artă Modernă, prezentând publicului american lucrările celor mai radicali artişti europeni ai perioadei – alături de contemporanii lor progresişti americani, schimbând estetica ambientului și percepŃia artistică pentru restul secolului. Art Institute a fost singurul muzeu din Statele Unite care a găzduit această expoziŃie, atrăgând un număr record de vizitatori, inspirând muzeul și oraşul Chicago să devină patria modernismului și a noului, lucrările din galeriile muzeului reprezentând decadele care au revoluŃionat arta modernă europeană în prima jumătate a secolului XX. Toate transformările din această perioadă relevă permanenţa schimbării timpurilor și implicarea artiștilor în viaţa socială.”

Acest spaŃiu explicativ se continuă de-a lungul holului principal cu 13 imagini ale momentelor definitorii din evoluŃia artei moderne începând cu anul 1900 până în 1949, fiecare text fiind ilustrat cu imaginea celei mai reprezentative opere de artă. Imaginea anului de referinŃă 1920 îi este dedicată lui Constantin Brâncuși – fiind singura imagine care reprezintă și persoana artistului – fotografia sculptorului în atelierul din Paris, cu elemente ale „Coloanei fără sfârșit”: „Constantin Brâncuşi provoacă scandal în Paris. Începând din anul 1907, el a vorbit despre sculptura tradiŃională punând în evidenţă forma esenŃială și integrarea sculpturii cu baza ei. Studioul său a devenit un loc de experimentare, mulţi artiști tineri, adepţi ai noii tendinţe “installation art” preocupaŃi de relaŃia dintre


lucrarea individuală și modul de prezentare, s-au documentat și au experimentat prin fotografii realizate în atelierul artistului.”

Art Institute din Chicago deŃine numeroase lucrări ale lui Brâncuşi: sculpturi, unele cu soclurile propuse și realizate chiar de artist, schiţe, desene, însemnări. Noua Galerie „European Modern Art” are în expunere permanentă şapte sculpturi din perioade diferite de creaŃie, reorganizate ca prezentare. L-am întâlnit pentru prima oară pe Brâncuşi în Chicago cu mulŃi ani în urmă, „Pasărea de aur” („Golden Bird”), considerată cea mai reprezentativă pentru artist și pentru arta modernă, era expusă în mijlocul uneia din cele mai mari săli, pe fundal fiind tablouri de mari dimensiuni, ale pictorilor Henri Matisse și Pablo Picasso – două dintre „numele sacre” ale picturii moderne europene.

Am regăsit sculpturile lui Brâncuşi, în această vară a anului centenar 2013, prezentate într-o nouă viziune, dispuse în mai multe săli, unele în vitrine transparente, cu titlul și explicaţia „Constantin Brancusi, French, born Romania, 1876-1957”:

„Suffering” – 1907, bronz, cunoscut în România cu numele „Supliciul”.

„Wisdom” – 1908, Limestone – piatră, 56,51 cm, cunos-cută și sub denumirea de „Figura antică”, o „cuminţenia pământului” creată în aceeași perioadă cu sculptura cu același nume de la Muzeul Naţional de Artă din București, tradusă de americani „Înţelepciunea”.

“Sleeping muse” – 1910, bronz, 28 cm, „Muza adormită”. Textul explicativ de pe vitrina de sticlă este: „După ce a ajuns în Paris din România, în 1904, Constantin Brâncuşi a respins reprezentările teatrale și narative ale sculpturii lui Auguste Rodin. În loc de a modela în argilă și inspirându-se mai puţin din arta occidentală, el începe să cioplească direct în piatră – materialul ales pentru prima versiune a „Muzei adormite”. Reducând și simplificând formele, Brâncuşi le toarnă în metal, cu un finisaj accentuat, devenind forme moderne arhetipale”.

“Two penguins” – 1911-14 marmură albă, 54 cm, cunoscută în România cu același titlu „Doi pinguini”.


Una din cele mai frumoase săli expoziŃionale cu ferestre imense deschise spre Millennium Park, pe malul Lacului Michigan, cu imaginea dominată de „zgârie norii” oraşului și Pritzker Pavilion (noul amfiteatru în aer liber proiectat de arhitectul Frank Gehry), este „Sala Brâncuşi”. Muzeograful american spunea că „aici este spiritul lui Brâncuşi de la el de acasă, din România, sunt formele și motivele ansamblului de la Târgu Jiu”, pe acest criteriu fiind organizată expunerea lucră-rilor, ca un omagiu adus sculptorului român. Istoricii de artă americani au subliniat faptul că, îndepărtându-se de curentele artistice contemporane, Constantin Brâncuşi își realiza sculp-turile combinând diferite materiale pentru o singură lucrare, simplificând forma pentru a ajunge la caracteristic, la esenţă și importanţa acordată soclului, care face parte integrantă din lucrare. Cele trei sculpturi expuse în „Sala Brâncuşi” sunt aşe-zate, aşa cum a decis Brâncuşi, pe soclul special gândit pentru fiecare, cu forme regăsite în Ansamblul Monumental de la Târgu Jiu.

„Golden bird” – 1919/ 20 (base 1922), bronz lustruit, soclu din piatră și lemn, cunoscută în România sub numele „Pasărea de aur”. Dintre multele variante ale aceleiaşi teme, în seria de Păsări ale lui Brâncuşi, „Pasărea de aur” rezumă întrebările sale despre forma esenţială, continuând și simplificând primul său concept al zborului, al păsării în văzduh, prin schimbări subtile ale proporţiilor, suprafeţei și a materialelor. Pentru lucrările în bronz, artistul explorează capacitatea excepţională a materialului de a fi lustruit și strălucitor, sugerând mișcarea prin lumina reflectată pe forma și conturul lucrării. „Golden Bird” a fost expusă și achiziţionată în anul 1927, de Arts Club din Chicago. În prezent este un simbol puternic al colecţiei de la Art Institute pentru „începuturile artei moderne”, așa cum reiese din textul explicativ din expoziţie. Soclul este format din trei module, făcând trimitere la „Coloana fără sfârșit” de la Târgu Jiu.

„Leda” – c. 1920, marmură, în România cunoscută sub același nume, „Leda”. „Constantin Brâncuşi considera materialul ca având propria sa viaţă, încercând să descopere forma pe care acesta o ascunde în interiorul său. Tema


mitologică a Ledei este o metamorfozare a materialului pentru sculptură – marmura, pentru a transforma schimbarea lui Zeus în lebădă care o seduce pe frumoasa Leda. „Eu nu îmi imaginez un bărbat transformat în lebădă, imposibil, dar o femeie, da, în întregime”, explica sculptorul. Brâncuşi este un vizionar al formei care recreează forma, născând o nouă existenţă, susŃinută, în ansamblul sculptural expus, de baza circulară a suportului, model pe care sculptorul a început să îl proiecteze din anul 1916 și să îl folosească – cu diverse mărimi, pentru diferite lucrări” este textul explicativ din muzeu. „Leda” este expusă pe o „Masă a tăcerii” din piatră, o masă a sacrificiului, o masă a ofrandelor.

„White negress II” („Negresa Albă II"), 1928, din marmură albă, este expusă pe un soclu supraînălţat cu trei volume din marmură neagră, piatră și lemn, ultimul element având profilul de pe Aleea Scaunelor din ansamblul de la Târgu Jiu. Despre această lucrare expusă la Art Institute din Chicago, textul explicativ menţionează „Constantin Brâncuși nu recreează forma naturală, concentrându-și atenţia pe relaţia dintre opera de artă și lumină. Atelierul lui este locul experimentelor, el combinând și recombinând părţile componente ale lucrărilor expuse sau reorganizând ansamblul creat. Întreaga lucrare „Negresa Albă II” reunește materiale naturale – piatră și lemn – într-o abordare modernă, abstractizând formele, greutatea lucrării echilibrând delicateţea luminii. După anul 1950 începe să își grupeze lucrările în „instalaţii”, atent orchestrate și compuse după criterii estetice”.

În această lună, când la 27 octombrie se sărbătoresc 75 de ani de când Brâncuşi a inaugurat la Târgu Jiu „Calea Eroilor” cu celebrele „Coloana fără sfârșit”, „Poarta sărutului” și „Masa tăcerii” – făcându-ne cunoscuţi în întreaga lume – se cuvine să îi adresam un gând de preţuire și recunoștinţa, poate în faţa bustului de pe Aleea Marilor Personalităţi ale Craiovei.


Succese ale elevilor craioveni la olimpiadele internaŃionale

Mariana Pădureanu

„Încearcă să fii un om de valoare şi nu neapărat un om de succes”

Albert Einstein The paper „Craiova high school students’ successes at International Olympiads” is a brief presentation of some remarkable cases of international achievement in mathematics, informatics, physics or chemistry. The author tried to emphasize not only the moments of success, but also the subsequent evolution of the subjects. Beyond its informative side, the paper aims to be a warning about the general indifference for the young Romanian values and a plea to pay them due attention. Key words: Craiova, high school students, olympiad, success, value.

Ce înseamnă succesul, ce înseamnă valoarea? Există vreo

diferenŃă între ele? Oare poŃi avea valoare fără să ai succes? Sau succes fără valoare? Poate că multe lucruri pe care le vedem, în ultimii ani, în societatea românească, ne arată că, prea adesea, succesul nu are nimic în comun cu valoarea. Trebuie însă să fim optimişti. Pentru performanŃă, înŃeleasă ca rezultat deosebit pe care cineva îl obŃine într-o competiŃie reală, cred că este nevoie de amândouă deopotrivă. Olimpicii români, şi implicit cei craioveni, căci despre ei îmi propun să vorbesc aici, au avut şi au, cu siguranŃă, şi succes şi valoare. Evident, acestora li s-a adăugat o pregătire continuă şi sârguincioasă.


România produce olimpici pe banda rulantă. De-a lungul timpului, sute de elevi au participat la concursuri internaŃio-nale. Oricât ar suna de patetic, putem spune că ne-au repre-zentat, făcând o mare cinste Ńării noastre. Materie primă avem, ne lipsesc inspiraŃia şi determinarea pentru a o pune în valoa-re, pentru a beneficia de ceea ce producem. Ne preocupăm cu mai mare interes de elevii „olimpici” la acumulat absenŃe, de cei care comit acte de violenŃă în şcoli sau pică examenul de bacalaureat. Ignorăm sau uităm prea uşor valorile importante care ne creează un renume internaŃional. Sunt două realităŃi contrastante ale sistemului educaŃional românesc şi trebuie tratate, în egală măsură, cu seriozitate.

În ciuda faptului că în mass-media se aminteşte frecvent despre diverşi elevi care au câştigat premii internaŃionale, statul şi societatea nu par să îi preŃuiască prea mult. Avem, cred, două dovezi clare în acest sens. În primul rând, se pune problema răsplătirii meritelor celor care fac performanŃă. Cu siguranŃă, eforturile lor nu au, oricum nu în primul rând, scopuri materiale. Dar trebuie să amintesc faptul că statul roman îi recompensează pe olimpici cu burse de 800 de lei pentru premiul I (medalie de aur), 600 de lei pentru premiul al II-lea (medalie de argint) şi 400 de lei pentru locul al III-lea (medalie de bronz), sume care, uneori, pot fi insuficiente pen-tru achiziŃionarea unei singure cărŃi din străinătate. Evident, asta face performanŃele lor cu atât mai notabile. Ce să mai spunem despre şansele lor după încheierea studiilor? Cerce-tarea românească practic nu prea mai există, cu mici excepţii. Un matematician, un fizician, un chimist care vor să cerceteze nu au nicio şansă în România, indiferent cât ar fi de valoroşi, pentru că noi încă nu am înŃeles că banii pentru cercetare nu reprezintă un moft, ci o investiŃie care aduce rezultate însutite la un moment dat. Şi aici nu este vorba doar despre cercetare. Elitele din mai toate domeniile sunt alungate din Ńară de o politică deloc propice dezvoltării. Copiii dotaŃi, doritori de învăŃătură, mulŃi sau puŃini, câŃi sunt ei, fie se pierd într-un sistem care, aşa cum este conceput şi finanŃat în momentul de faŃă, nu le dă prea multe şanse, fie pleacă din Ńară. Prea mulŃi dintre cei care se nasc aici şi doresc să îşi continue perfor-


manŃele din şcoală se orientează către o carieră în afara Ńării, deoarece au mai multe posibilităŃi de a pune în practică ce au învăŃat. Spunem mereu că „ne fug” minŃile luminate, dar un facem nimic pentru a le păstra.

În al doilea rând, este problema răsplătirii simbolice. Este firesc ca un elev care a obŃinut o medalie sub steagul românesc să fie tratat cu respect de propriii concetăŃeni. Dar pentru asta, e nevoie mai întâi să fie Ńinut minte. Ei bine, în România un există o evidenŃă a elevilor care au obŃinut performanŃe la competiŃii ştiinŃifice internaŃionale. Noroc cu bazele de date ale organi-zatorilor acestor competiŃii262! Românii sunt prezenŃe frecvente pe hall of fame-urile olimpiadelor, dar sunt practic necunoscuŃi la ei acasă. Mai aproape de noi, dintre prestigioase instituŃii craiovene, doar Colegiul NaŃional „Carol I” a făcut publică o listă a premianŃilor săi internaŃionali. Sunt nu mai puŃin de 52, dintre care 17 medaliaŃi cu aur, 22 cu argint şi 13 cu bronz263. Oare câŃi alŃii sunt şi vor rămâne necunoscuŃi?

Cum au ajuns să facă performanŃă, dar şi ce s-a întâmplat cu unii dintre cei care au reprezentat Craiova şi România de-a lungul timpului voi aminti în rândurile următoare.

Drumul succeselor internaŃionale s-a deschis în anul 1964, cu elevul Octavian Bîscă, care a obŃinut în acel an medalia de argint la cea de a VI-a ediŃie a Olimpiadei InternaŃionale de Matematică, desfăşurată la Moscova (în acei ani, concursul reunea exclusiv reprezentanŃi ai Ńărilor comuniste). Anul următor, în Berlinul de Est, a câştigat bronzul. Acest prim olimpic internaŃional craiovean avea să îşi continue activitatea ştiinŃifică în România, devenind unul dintre pionierii infor-maticii autohtone, colaborator al reputatului savant Grigore Moisil, iar mai târziu, profesor universitar.

În anii ’70, a avut succes şcoala craioveană de chimie, repre-zentată de Doina Dincă şi Mircea Sava Teodorescu. Acesta din

262 International Mathematics Olympiad (http://www.imo-official.org/), International Olympiad in Informatics (http://ioinformatics.org/index.shtml), International Physics Olympiad (http://ipho.phy.ntnu.edu.tw/) ş.a. 263 http://www.cnc.ro/olimpici_internationali.php.


urmă, medaliat cu argint la Halle, în 1976, avea să devină profesor la Universitatea Politehnică din Bucureşti, fiind în prezent direc-torul Şcolii Doctorale de Chimie Aplicată şi ŞtiinŃa Materialelor.

Anii ’80 aveau să aducă şi primul aur, prin Louis Funar, câştigător în total a patru medalii internaŃionale, dintre care trei la Olimpiadă (bronz în 1983, la Paris; aur în 1984, la Praga; argint în 1985, la Joutsa, Finlanda, când României a câştigat aurul pe echipe), deschisă de acum întregii, deci mult mai competitivă. Figură celebră şi nonconformistă în Craiova ultimului deceniu comunist, Louis Funar a absolvit Facultatea de Matematică din Bucureşti, a lucrat la Institutul de Matematică al Academiei Române, dar, din 1994, după un doctorat în FranŃa, a rămas cercetător la Institutul Fourier din Grenoble, unde lucrează şi astăzi. Un alt multiplu medaliat al anilor ’80 a fost Mugurel Barcău, câştigător al aurului la Havana, în 1987, când România s-a situat, din nou, pe primul loc în lume. Ulterior, a făcut carieră în Statele Unite, ajungând profesor la Universitatea din New Mexico. Mai sunt de amintit matematicienii Mihai AniŃescu (ar-gint la Varşovia, în 1986), în prezent cercetător la Argonne National Laboratory (Illinois) şi Octavian Fărcăşanu (argint la Canberra, în 1988), precum şi chimistul Mihai Bărboiu (bronz şi argint în 1987, în competiŃiile de la Budapesta şi Bucureşti). Cel din urmă reprezintă una dintre poveştile de succes cu care românii s-ar putea mândri, dacă… le-ar cunoaşte. Absolvent al Politehnicii din Bucureşti, acesta a ajuns în 1999 conferenŃiar la Collège de France, la catedra profesorului Jean-Marie Lehn, laureat Nobel. În 2004, a câştigat European Young Investigator Award, acordat de European Science Fondation şi considerat Nobel-ul tinerilor oameni de ştiinŃă. În prezent, este cercetător la Institut Européen des Membranes din Montpellier (din cadrul prestigiosului Centre National de la Recherche Scientifique). Nu despre mulŃi români s-a scris într-o publicaŃie precum CNRS International Magazine: „Brilliant is not too strong a word to qualify the career of Mihail Barboiu, though he himself values modesty”264.

264 CNRS International Magazine, no. 14, July 2009 (http://www2.cnrs.fr/ en/ 1472.htm).


Modestia, recunoştinŃa şi generozitatea par să fie trăsături dominante ale acestor oameni de valoare. De aceea, ei nu şi-au uitat locul originii şi al formării şi unii dintre ei încearcă să îi ajute pe tinerii de aici. De exemplu, Louis Funar este „patro-nul” unui concurs interjudeŃean de matematică, iar Mihai AniŃescu se preocupă de olimpicii de azi, trimiŃând materiale de pregătire şi fonduri pentru premiere.

Epoca postdecembristă, cu toate problemele ei, s-a dovedit extrem de fastă pentru performanŃele ştiinŃifice internaŃionale ale elevilor craioveni. MedaliaŃii sunt deja prea numeroşi pentru a putea fi prezentaŃi în totalitate aici. Se remarcă succesele în matematică (Cristian Tălău, Victor Pădureanu, Corneliu Prodescu ş.a.) şi chimie (Cristian Jitianu, Raul Mitran). O figură cu totul specială este cea a regretatului Mihai Pătraşcu, câşti-gător, în perioada 1998-2001, a nu mai puŃin de şapte medalii la concursurile internaŃionale de informatică, dintre care patru de aur (două la Olimpiadă, Beijing – 2000, Tampere – 2001). După un an petrecut la Universitatea din Craiova, şi-a continuat studiile la Massachusetts Institute of Technology, unde, în 2009, a ajuns Senior Member of Technical Staff – Research. Ca un detaliu, MIT este actualmente pe locul patru în clasamentul general de la Shanghai şi pe locul întâi în domeniul Inginerie/ Tehnologie şi ŞtiinŃa calculatoarelor.

Dacă despre olimpici se ştiu puŃine lucruri, despre „antre-norii” lor, profesorii de liceu care i-au îndrumat spre perfor-manŃă, se ştiu şi mai puŃine. Cu siguranŃă, stima propriilor elevi le este suficientă, nu au nevoie de recunoaşterea publică. Aceasta nu înseamnă însă că nu trebuie să le-o acordăm. Nume precum Virgil Schneider, Liliana Niculescu, Constantin Picu (matematică), Ion Barcău, Gheorghe Stănică, Gheorghe Brânzan (chimie) ş.a. nu trebuie lăsate în uitare. Un omagiu special i se cuvine doamnei Iuliana Coravu, unul din dascălii craioveni cei mai renumiŃi pentru performanŃele sale cu elevii la concursurile de matematică. Cariera dumneaei interna-Ńională a început în 1965 şi s-a derulat constant până în 2008. Aproape patru decenii în care a strâns 11 medalii (trei de aur, patru de argint şi patru de bronz).


Unul din indicatorii gradului de civilizaŃie al unei societăŃi este modul în care îşi preŃuieşte valorile. Deocamdată, dincolo de retorica emfatică ocazională, noi nu le preŃuim deloc. România nu le poate pretinde tinerilor valoroşi să rămână aici, atâta vreme cât nu are nimic să le ofere. Pentru mulŃi dintre ei plecarea este singura soluŃie, este o obligaŃie personală chiar, altfel fiind pândiŃi la orice pas de pericolul ratării.

Recunoaşterea noastră nu le este necesară. Valoarea lor le poate deschide orice uşă, oriunde. Succesul lor, mai mare sau mai mic, de la caz la caz, e oricum garantat. Ignorându-i sau uitându-i, cei care pierdem suntem noi.


Modele din afară şi modelul din oglindă

Cornel Mihai Ungureanu A model, I think, doesn't have to be an angel or a saint and could be, as well, a vanquished person. Depends on who defeats him, how he reacts facing an ordeal, how he chooses to lose, how honest with himself he remains after a limit situation. We sneak glances at other people's lives just to smartly choose our way, stealing from their experience, curious perhaps, but also paying attention to the image in the mirror. Seeking a model, you're actually looking for yourself, the best possible.

M-a tentat tema colocviilor Mozaicul din acest an aniversar al revistei şi am răspuns imediat pozitiv invitaŃiei de a avea o intervenŃie. Am crezut că îmi va fi uşor să aleg dintre personalităŃile culturale, ştiinŃifice, politice, pe care Craiova le-a dat de-a lungul vremii, una care să se potrivească sintagmei „modele de legitimare şi valori europene”. Am trecut în revistă nume cunoscute: Constantin Lecca, Eugeniu Carada, Gheorghe ChiŃu, Maria, Theodor şi Elena Teodorini, Petrache Poenaru, Theodor şi Alexandru Aman, Grigore Gabrielescu, Elefterie Cornetti, Nicolae Romanescu, Titu Maiorescu, Nicolae Titulescu, Ion łuculescu, Traian Demetrescu, Felix Aderca, Tiberiu Iliescu şi altele, ale unor oameni care au avut succes în lume, au construit instituŃii acasă, au creat ceva durabil şi important pentru ceilalŃi.

Mi-am dat seama că despre unii dintre ei nu am suficiente date, iar despre alŃii am prea puŃine din ceea ce aş vrea de fapt să ştiu. La prima vedere, un model de legitimare se cuantifică strict prin prisma performanŃei şi nu ne interesează dacă


respectivul a fost un obedient, un trădător, un laş sau un infam. Dacă a avut succes la Viena şi s-a născut la Craiova, ăla e! Să ne trăiască!

Îmi pare rău, nu pot aşa. Ca să îmi fie model şi să-l pot propune ca model de legitimare s-ar cuveni să îmi placă şi ideile, esenŃa lui umană, să îl cunosc foarte bine, aşa cum un avocat are nevoie să ştie totul despre clientul său, ca să-l poată apăra în orice situaŃie.

Identificarea unei astfel de figuri – mai mult sau mai puŃin ilustre – a devenit mai dificilă, pe măsură ce căutarea înainta în timp. Sigur, câŃi oameni, atâtea modele, iar eu am fost şi sunt mai interesat de scriitori decât de primari, senatori, miniştri, de mai-marii vremii sau de apropiaŃii lor – fără a le diminua din merite, e doar un magnetism care funcŃionează mai degrabă către cei care reuşesc în ciuda condiŃiilor, nu datorită lor. Lucrurile s-au complicat începând din anii ’30 ai veacului trecut prin ascensiunea fascismului, prin aşezarea apoi, consolidată, a comunismului în România, prin perversa manipulare ce a urmat căderii acestui regim şi în care trăim astăzi.

Apropo de capitale culturale europene şi de oraşe candi-date: la Iaşi avem pogromul evreilor din ordinul mareşalului Antonescu, la Craiova şi la Cluj avem bulevarde numite Mareşal Antonescu.

Cum să limpezeşti, cum să risipeşti suspiciunea generalizată, ca să poŃi să crezi în cineva, când cel mai adesea se pun pe lucruri lumini convenabile, parŃiale? Am văzut în hol, la aceste colocvii, două cărŃi îngrijite de domnul Adrian MichiduŃă despre Nechifor Crainic. Se precizează că a fost ministru al Propagandei NaŃionale, în 1940 şi că atunci când a fost arestat de comunişti a aflat din ziare că e „fascist”. Pe site-ul crestinortodox.ro sau la diverse întâlniri organizate de obicei sub egida Bisericii, Crainic este un model. Se amintesc anii de puşcărie, nu şi că la Radio România a preluat emisi-unile fasciste de la italieni, că Mussolini şi Hitler îi păreau „personalităŃi excepŃionale, de un dinamism covârşitor, cloco-tind de idei noi”, că îl entuziasma „frenezia creatoare a fascis-mului”, că toată familia lui cunoscuse „noroiul presei iudeo-


democratice” (am citat din volumul său de memorii „Zile albe, zile negre”, Editura Gândirea, Bucureşti, 1991).

Exact cu o săptămână în urmă au avut loc la Craiova colocviile I. D. Sîrbu, la care am vorbit şi eu, şi Petrişor Militaru, şi Alina Rece, dintre cei de faŃă. Un posibil model, Sîrbu, un om care a mărturisit, închis pe nedrept, care a tăiat stuf iarna, în Balta Brăilei (că tot a fost, ca să citez presa recentă, „dat pe mâna justiŃiei torŃionarul de la Periprava”) şi care Sîrbu ne-a spus despre Tudor Vornicu, alt posibil model, doar dă şi în prezent numele unei şcoli de televiziune, că era căpitan de Securitate şi îl ancheta, îi spunea că dacă nu colaborează îi vor rupe şira spinării şi îi vor topi manuscrisele. La Şcoala de televiziune „Tudor Vornicu” este profesor Mihai Tatulici, ale cărui emisiuni Reflector dinainte de 1989 mulŃi din sală şi le amintesc mai bine decât mine. Şi poate îşi amin-tesc şi cum l-a reabilitat Mihai Tatulici, după RevoluŃie, pe Adrian Păunescu, în acea emisiune celebră de la televiziunea publică.

Adrian Păunescu, un model, presupun, cel puŃin pentru autorităŃile Craiovei de astăzi, doar în vară i-au dezvelit un bust în centrul oraşului, au botezat cu numele lui o stradă şi o sală a Bibliotecii „Alexandru şi Aristia Aman”. Ce le vom spune turiştilor veniŃi în Craiova, capitală culturală europeană şi opriŃi în faŃa statuii lui Păunescu? Că a fost unul dintre principalii vectori ai propagandei comuniste, răsfăŃatul cuplu-lui Ceauşescu, un om primit cu teamă şi onoruri de conducerile judeŃene ale Partidului oriunde în Ńară? Nu cred. La noi, reali-tatea ia forma dorită. „Destinul ce-Ńi este rezervat: să îŃi prostituezi idealurile pentru ca să serveşti încarnarea răului şi a minciunii. Să asişti din viaŃă la înmormântarea propriei tale inteligenŃe, să fii destinat să înveŃi oamenii nu să cunoască şi să ocolească răul, ci să-l accepte şi să-l justifice”, zicea Sîrbu, ca să revin la el, la sfârşitul anilor 40, când comunismul se instala în România (citatul este dintr-o scrisoare către prietenul lui Deliu Petroiu, datată 5 martie 1947, reprodusă în cartea „Ion D. Sîrbu – Iarna bolnavă de cancer”, îngrijită de Cornel Ungureanu, editura Curtea Veche, 1998).


Domnul Emil Boroghină a amintit în cuvântul său de la colocviile de săptămâna trecută trei titluri de piese ale lui I. D. Sîrbu care rezistă, dar, desigur şi le aminteşte şi pe celelalte care s-au jucat la Craiova: „Seară de taină” (cu Tudor Gheorghe în rol de ofiŃer fascist), „Amurgul acesta violet”, „A doua faŃă a medaliei”, „Frunze care ard”, texte pe linie, cu fascişti răi, comunişti de omenie şi replici de genul: „Le vedeŃi pe aceste slugi ale capitaliştilor ce graşi şi eleganŃi sunt?”; „Trăiască solidaritatea clasei muncitoare! Un steag roşu se desface în vânt”. Nu seamănă cu personajul din scrisori şi din Jurnal, acela nu ceda, dar cine ar fi putut rezista? Cine a rezistat? Pentru Ion D. Sîrbu şi pentru alŃii, comunismul a fost o maşină de tocat. E greu să ieşi întreg dintr-o maşină de tocat şi e greu să vezi că la ieşire te aşteaptă tot cei care te-au împins înăuntru şi îŃi dau un serviciu şi te întreabă periodic: „Ce mai faci, tovarăşe Sîrbu? Te-ai integrat?”.

Clara Mareş, care a prezentat fragmente din cartea ei despre Sîrbu în dosarele de Securitate, a făcut o pledoarie „pe linie”, pe linia de astăzi, în ce priveşte opŃiunea ei de a nu da numele celor care l-au turnat pe Sîrbu: nu vrea vânătoare de vrăjitoare, trebuie să ne gândim care era situaŃia atunci, cine vede nişte dosare de reŃea ştie că oamenii ăia erau presaŃi. „Am preferat să nu le dau numele pentru că am foarte multă înŃelegere umană pentru oamenii ăia, pentru că sunt oameni care au trecut prin nişte drame şi au rămas traumatizaŃi”, spunea. „De aceea am preferat să păstrez această decenŃă”. Nu ştiu de ce îşi imaginează că altcineva nu are aceeaşi capacitate empatică şi că, dacă am afla un nume, am deveni procurori zeloşi. Nu ştiu nici de ce a ales varianta discreŃionară de a deconspira, voalat, un domn care este acum jurnalist, ştiu doar că despre acei ani, deocamdată, se tace sau se minte şi neîncrederea nu te prea îndeamnă să alegi un model dintre oamenii care au avut succes atunci.

Mă gândesc, desigur, la Marin Sorescu, scriitor cu operă de anvergură şi cu o ştiinŃă a autopromovării care l-a făcut gelos şi pe Mircea Cărtărescu. Invidiat pentru succesul său şi uşurinŃa cu care se plimba prin lume, în anii ’70 - ’80, contestat pentru poziŃionarea sa la stânga, după RevoluŃie,


când mulŃi intelectuali trecuseră la dreapta, şi pentru activi-tatea sa de ministru în guvernul Văcăroiu, dat afară de la revista „Ramuri”, Marin Sorescu este un scriitor căruia îi ştiu, în acest moment, doar cărŃile. De la această distanŃă, se vede talent, hărnicie, eficienŃă, dar nu îŃi poŃi alege un model pe care nu îl cunoşti şi e delicat să judeci epoca aceea, să separi oportunismul bun de cel rău, compromisul acceptabil de cel pervers, nevoia de împlinire de setea de reuşită sau de putere, iscălitura cu mâna zdrobită în uşă de semnătura oferită benevol, rugător. Dar unele alegeri sunt greu de făcut şi astăzi, când, deşi avem o nelimitată libertate a cuvântului, soluŃia cea mai îndrăzneaŃă poate deveni izolarea, neparticiparea. Nu doar ştiinŃa este uneori amorală, ca să mă refer la cuvintele domnului Gabriel Coşoveanu din deschiderea discuŃiilor, iar filosofia de viaŃă poate fi mai importantă decât rolul pe care cineva îl joacă în cultura de azi, dacă alegi altă miză decât competitivitatea.

Pentru că tot zicea ieri doamna Daniela TarniŃă că poate vorbim şi despre modele care nu au murit: sigur că m-am gândit, am fost la un pas să scriu despre un prieten sau altul, mi-aş fi asumat zâmbetele ironice ale asistenŃei, un model nici nu e înger sau sfânt şi poate fi, la fel de bine, un învins. Depinde cine îl învinge, cum reacŃionează în faŃa unei încer-cări, cum alege să piardă, cât de onest cu sine rămâne după o situaŃie-limită – ori asta nu prea am avut ocazia să verific. Dar furişez mai departe priviri spre vieŃile altora, curios poate, dar atent şi la imaginea din oglindă, pentru că, nu-i aşa?, căutând un model, te cauŃi de fapt pe tine, cel mai bun posibil.


De la a vedea la a arăta

Marius Dobrin Marius Panduru evolved like „Mozaicul” magazine, from 1998 until now. He started to discover the charm of the world through amateur photography and film. Then he wanted to show others what he sees. He learned at university and he worked as DOP with a part of the New Wave of Romanian directors, with important names of Romanian moviemakers from XXI millennium. Some movie pictures wich have received awards at Cannes and other festivals have his signature. He participated at other European movie projects, is interested about trains and planes and owns a private pilot license. Key words: DOP, minimalism, free cinema, caranfil, mitulescu

Suntem tentaŃi adesea de a inventaria personalităŃile „tribului” nostru. Când vine vorba despre film, Oltenia se gân-deşte mai degrabă la Amza Pellea. Poate, puŃin, la Jean Negulescu. Fără să fie un creator care să marcheze cinema-tografia, Jean Negulescu a fost un artist care a făcut saltul de la a vedea la a arăta, care a simŃit imboldul de a persevera pe calea artei, împărtăşind publicului propriile viziuni artistice. Cu un destin fabulos, a creat în FranŃa şi în America, dar a păstrat mereu o filieră de gânduri cu spaŃiul românesc.

Manuela Cernat, în monografia pe care i-a dedicat-o, aminteşte de întâlnirea regizorului, în cadrul festivalului de film de la San Sebastian, cu un alt craiovean implicat în cine-matografie, Mihnea Gheorghiu. Despre acesta, însă, lucrurile sunt mai complicate. Poate cu timpul, pe măsură ce se lumi-nează anii de comunism, vom afla mai multe.


Din păcate, moştenirea lui Jean Negulescu este irosită. Craiova nu-i cultivă memoria decât printr-o placă pe o casă. Atât. Cinematograful care i-a purtat numele nu mai există. Publicul nostru şi-a pierdut obiceiul de a merge la cinema-tograf. Au trecut anii, filmul românesc are o nouă viaŃă, mai adevărată, recunoaşterea internaŃională există, e reală, iar noi, românii suntem foarte sensibili la ea, dar numărul de specta-tori rămâne mult prea mic, iar dvd-urile vândute încă prea puŃine. E meritoriu că un post de televiziune, unul care este o filială locală, HBO România, promovează filmul românesc şi îl finanŃează. Un film care, de la o vreme încoace, începe să fie populat şi cu actori craioveni, mai degrabă actriŃe. Şi Mirela Cioabă şi Tamara Popescu au apariŃii episodice în filmele unor tineri realizatori de succes. GraŃie relaŃiei speciale pe care teatrul craiovean o are cu Silviu Purcărete, mai mulŃi actori de aici se regăsesc în marea familie artistică a acestuia, în fabu-losul film „Undeva la Palilula”. Sorin Leoveanu, Angel Rababoc, Valentin Mihali şi Ilie Gheorghe apar în roluri de mai mare sau mai mică întindere în filme ale anilor '90.

De remarcat este prezenŃa Ceraselei Iosifescu în multe dintre filmele care au luat premii de prestigiu, la Cannes sau la Berlin. Iar cea mai recent vizibilă este Nataşa Raab, în filmele pereche, dacă îmi este îngăduit să le asociez aşa, „Din dragoste cu cele mai bune intenŃii” (de unde replica ei „Măi mamă, măi” a intrat în folclorul urban) şi „PoziŃia copilului”.

Am ales să prezint un artist al cărui nume e cunoscut mai degrabă celor dedicaŃi filmului românesc, celor care urmăresc cu plăcere şi genericul şi întreaga distribuŃie, până la ultima secundă. Marius Panduru, director de imagine, DOP (Director of Photography), craiovean, a pornit pe drumul profesiunii sale odată cu noua serie a „Mozaicului”. A început prin a face fotografii, a simŃit că poate să arate şi celorlalŃi ceea ce vede el, a trecut la film, ca amator şi apoi ca profesionist. A lucrat cu Cristi Puiu încă de pe băncile facultăŃii şi apoi a colaborat cu mare parte dintre regizorii noului val: Corneliu Porumboiu, Radu Muntean, Radu Jude, Cătălin Mitulescu etc.

A fost premiat la Berlin pentru „Dacă vreau să fluier, fluier”, dar şi pentru „Cea mai fericită fată din lume”. A ajuns


la Cannes cu filmul „Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii”, cu „PoliŃist, adjective”, cu „A fost sau n-a fost”, premiat cu Camera d'Or şi cu scurt metrajul care a primit Palme d'Or, „Trafic”.

A făcut imaginea unui film cu o rezonanŃă aparte, „Restul e tăcere”, în regia lui Nae Caranfil. Şi povestea continuă, câte două, trei filme în fiecare an, într-o cinematografie care este tot mai importantă prin cantitate şi, mai ales, prin calitate. Una care, nici nu se poate altfel, se raportează la tendinŃele mondiale. E vorba de un creator atent la evoluŃia pe diferite meridiane a artei sale, a societăŃii în care trăim. Fără a fi acolo, nu putem fi aici.


PREMIILE MOZAICUL Ediţia a XVI-a

2013

Valer Dellakeza Premiul „Omnia” pentru întreaga activitate

Această nouă distincŃie, acordată lui Valer Dellakeza, este pe deplin meritată. El este, cu siguranŃă, unul dintre cei mai importanŃi slujitori ai scenei craiovene din ultimii 40-50 de ani, făcând parte dintre acei actori care, prin creaŃiile lor, au contribuit la afirmarea Teatrului NaŃional din Craiova şi înscrierea lui între cele mai apreciate instituŃii de gen din această parte a Europei.

Fişa sa artistică este una impresionantă. De neuitat rămân, după părerea noastră, marile sale creaŃii din rolurile Unchiul Vanea din piesa cu acelaşi nume montată de Mircea Cornişteanu, Doamna Ubu din spectacolul Ubu Rex cu scene din Macbeth în regia lui Silviu Purcărete şi Truffaldino din Slugă la doi stăpâni, pusă în scenă de regretatul Vlad Mugur.

PrestaŃiile sale din marile spectacole craiovene au avut un rol determinant în obŃinerea de către teatru a nenumărate distincŃii naŃionale şi internaŃionale, între care ne permitem să menŃionăm „Premiul criticii” de la Festivalul InternaŃional de la Edinburgh din 1991 şi „Premiul criticii” de la Festivalul de Teatru al Americilor de la Montreal din 1993, poate cele mai valoroase şi strălucitoare dintre premiile atribuite până acum teatrului românesc. După ce fusese distins cu „Premiul pentru cel mai bun actor” în cadrul Galei Premiilor UNITER din anul 1999, Valer Dellakeza primeşte în anul 2012, tot la Gala Premiilor UNITER, „Premiul pentru întreaga activitate”, ceea ce reprezintă, în opinia noastră, suprema recu-noaştere a excepŃionalelor sale calităŃi artistice şi o meritată recom-pensă pentru o viaŃă pusă în slujba scenei româneşti. În semn de recunoştinŃă pentru contribuŃia adusă la viaŃa culturală a CetăŃii,


Primăria şi Consiliul Municipal Craiova i-a acordat înaltul titlu de CetăŃean de Onoare al Municipiului Craiova. Recenta sa creaŃie din spectacolul „Familia Tot”este încă o dovadă a uriaşului său talent şi a locului pe care îl ocupă Valer Dellakeza în galeria marilor actori din teatrul românesc.

Emil Boroghină

George Dulămea Premiul „Omnia” pentru întreaga activitate

Ne-am obișnuit, din păcate, în teatrul românesc, să definim excelenţa, numai în „compartimentul artistic”, uitând cât de mult contribuie „tehnica” la calitatea artistică a specta-colului. Dacă teatrul mai înseamnă ceva în societatea zilelor noastre și dacă personalităţile de excepţie care îl slujesc merită un respect special, atunci fără îndoială, George Dulămea face parte din aceste personalităţi.

George Dulămea este cel mai bun regizor tehnic cu care am lucrat în România. Am regizat mai multe spectacole la Teatrul Naţional din Craiova. Sunt convins că succesul lor în ţară și în străinătate s-a datorat și contribuţiei preţioase a acestuia. De fiecare dată când am revenit la Craiova, a fost și pentru plăcerea de a lucra cu acesta. Pe lângă puterea de muncă, abilităţi tehnice excepţionale, calităţi rare de organizator, eleganţă și autoritate, ingeniozitate spectaculoasă, competenţă și pasiune, George Dulămea este pur și simplu talentat!

Silviu Purcărete

Iulia Colan Premiul „I. D. Sîrbu” pentru artă teatrală

Absolventă în 2008 a UNATC Bucureşti, Iulia Colan este o craioveancă revenită în oraşul unde s-a născut şi a copilărit. Scena TNC reprezintă pentru mulŃi actori din România un miraj şi o promisiune, iar Iulia nu s-a putut sustrage acestei seducŃii. Seducătoare ea însăşi, frumoasă şi talentată, Iulia a ales să joace la Craiova, pe scena unde tatăl ei, actorul Ion Colan, a jucat atâtea roluri din dramaturgia românească şi universală.


Şi fiindcă există un destin al actorului, rolul de debut al Iuliei a fost, cum altfel, Ileana Cosânzeana în spectacolul Înşir-te, mărgărite, arhicunoscuta piesă a lui Victor Eftimiu, în sta-giunea 2008-2009. La scurt timp, a jucat-o pe Nausicaa, frumoasa prinŃesă care se îndrăgosteşte de Ulise, în spectacolul Odisseya al regizorului britanic Tim Carroll.

Rol după rol, Iulia Colan a devenit dintr-o promisiune, o certitudine a echipei de actori a T.N.C., jocul său atrăgând atenŃia criticilor de teatru, dar şi a publicului, care a descoperit în ea o actriŃă de mare talent, capabilă de progres şi decisă în a-şi şlefui personalitatea artistică: fie că a fost Michi Ionescu, în Nunta lui Puiu, MiŃa Baston în D-ale Carnavalului, Babe Botrelle, în Legături de sânge, Lady Macduff, în Apocalipsa după Shakespeare, un Spirit în Furtuna lui Silviu Purcărete, Bobby Michelle în trepidantul spectacol Ultimul amant fier-binte, Lysistrata, din spectacolul cu acelaşi nume, sau Agika, din spectacolul Familia Tot, pus în scenă de Bocsardi Laszlo, ultima noastră premieră.

Ceea ce-i este propriu Iuliei Colan este disponibilitatea la efort, pofta de joc, precum şi o neîncetată căutare în a-şi defini propriul stil actoricesc, o rafinare a mijloacelor de expresie care fac dintr-un actor bun propriul său maestru. Cum bine spunea un om de teatru ca David Mamet, „adevăratul talent al actorului, adevărata sa menire este să se menŃină în rol”, precum şi felul în care reacŃionează, realist, faŃă de celălalt actor.

Iulia face asta cu dăruirea de care este capabilă şi care îi va aduce consacrarea pe care şi-o doreşte, Premiul revistei „Mozaicul” este un nou pas către aceasta.

Mircea Cornişteanu

Nicolae Predescu Premiul „Constantin Lecca” pentru arte plastice

Artistul plastic, Nicolae Predescu, s-a născut în anul 1938, în comuna Făurești, judeţul Vâlcea. Este absolvent al Academiei de Artă „Nicolae Grigorescu” din București, mem-bru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, Filiala Craiova, secţia Pictură. A fost profesor de educaţie artistică-plastică în


Craiova, în perioada 1965-2000 și inspector școlar pe probleme de educaţie plastică.

Nicolae Predescu are o bogată activitate artistică din 1966 până în prezent: treizeci de expoziţii personale de pictură, a participat la peste șaizeci de expoziţii de grup și la toate expoziţiile de pictură organizate de Filiala U.A.P. Craiova.

Este membru fondator al grupului de pictori craioveni „Grup 6+1”, înfiinţat în 1991, al grupului de acuareliști craio-veni „Aquarelle Groupe”, înfiinţat în 2008, și al Fundaţiei pentru cultură universală „Noua Junime” – București.

Lucrările sale au fost achiziţionate de Muzeul de Artă din Craiova, Calafat, Deva, Petroșani, Râmnicu Vâlcea și lucrări în colecţii particulare, în ţară și în străinătate: Belgia, Franţa, Germania, Grecia, S.U.A.

Pictura lui Nicolae Predescu este de calitate dovedită și recunoscută. Artistul excelează în tehnica acuarelei pe umed, unde petele suprapuse fuzionează, iar transparenţa este însoţită de efecte catifelate, vaporoase, de o deosebită valoare.

Pe drept cuvânt, s-a spus despre Nicolae Predescu că este unul dintre cei mai reprezentativi acuareliști din Oltenia și ai ţării noastre.

Ovidiu Bărbulescu

Augustin Radu Premiul „Felix Aderca” pentru iniţiative deosebite în

domeniul cultural

Acest premiu va constitui o surpriză nu numai pentru toŃi cei prezenŃi la manifestarea noastră găzduită cu generozitate de această impresionantă Aula magna a FacultăŃii de Drept şi ŞtiinŃe Sociale a UniversităŃii din Craiova, dar mai ales pentru laureatul însuşi, a cărui personalitate discretă, chiar retractilă în faŃa recunoaşterii publice atât de capricioasă cu valorile autentice, s-ar fi sustras probabil unui asemenea moment socotit ca exhibiŃionist, alegând sobrietatea şi conştiinŃa lucru-lui bine făcut. Nici nu e de mirare dacă ne gândim că acest laureat, cu două licenŃe „adevărate”, este absolvent al FacultăŃii de Fizică şi al celei de ŞtiinŃe ale Naturii din Craiova, are


Gradul didactic I, practicând în acelaşi timp, cu pasiune şi aplicaŃie care l-au condus de la condiŃia de amator la cea de profesionist, două arte: fotografia şi filmul, în care, de-a lungul timpului a primit, pretutindeni în Ńară, numeroase premii, pe care nu le vom invoca aici.

Premiu „Felix Aderca”, acordat acum de revista „Mozai-cul” şi AsociaŃia „Prietenii ŞtiinŃei – Gheorghe łiŃeica”, vine să propună comunităŃii un model de manager cultural dedicat unei instituŃii craiovene centenare, născută din generozitatea unor burghezi instruiŃi şi educaŃi în spiritul valorilor europene, care trăiau bucuria de a dărui comunităŃii şi perenitatea mora-lă a respectului pentru artă şi profesionalism. Profesorul Radu Augustin, directorul Şcolii „Cornetti”, a înŃeles adevărul simplu că esenŃa culturii o reprezintă continuitatea valorii, inovaŃia în respectul creaŃiei înaintaşilor. Colaborator apropiat al maes-trului Victor Pârlac, artist plastic de excepŃie şi la fel de dăruit administrator al veritabilei Academii de Artă craioveană care a fost Şcoala „Cornetti”, întemeiată, pe cheltuiala lor în 1911, de „Elefterie şi Elena Cornetti, născută Zissi”, Radu Augustin se aşează cu modestie în şirul tuturor acestor minunaŃi craioveni care au făcut prin activitatea lor de zi cu zi ca această instituŃie să dăinuiască prin performanŃă mai bine de un secol, aducând-ne în actualitate, spre ştiinŃă şi învăŃătură, o „poveste de succes” de care avem atâta nevoie.

L-am urmărit pe cel distins cu preŃuirea noastră vorbin-du-ne în cadrul Colocviului despre atâŃia dintre absolvenŃii Şcolii „Cornetti” care s-au ilustrat în Europa şi America. Dar argumentul care susŃine opŃiunea noastră este constituit de aceste opt volume de studii şi documente inedite, reunite într-un proiect unic dedicat istoriei unei instituŃii culturale a Craiovei, reunite generic sub titlul CărŃile Şcolii „Cornetti”. Să îl aplaudăm pentru munca depusă cu atâta dăruire, să citim cu mândrie aceste cărŃi şi, pe măsura puterilor fiecăruia dintre noi, să încercăm a lăsa urmaşilor noştri mărturii ale trecerii noastre cu demnitate prin vremuri.

Nicolae Marinescu


George Popescu Premiul „Petre Pandrea” pentru literatură

George Popescu este un intelectual complet. A scris nume-roase volume de poezie, dintre care amintim Desprinderea de brumă (1984), Știinţa veselă (1993), Magna impuritas (1997), Scrisori către Lady Di (2003), etc. Preocupările sale herme-neutice se desfășoară cu preponderenţă între două spaţii cultu-rale, cel românesc și cel italian, însă are ca referinţă întreaga cultură occidentală. Scrierile sale sunt străbătute de un substrat filosofic ce-i asigură coerenţa și valabilitatea judecăţilor de valoare care anticipează bursa valorilor literaturii contemporane și capriciile canonului în continuă mișcare și schimbare. N-am putea spune dacă George Popescu este mai înainte poet, eseist sau critic literar, putem spune că este scriitor în toată puterea cuvântului. Intelectualul craiovean a conectat cultura naŃională la cea universală prin traducerile de valoare pe care le-a realizat din opera unor scriitori ca: Sören Kirkegaard, numeroase cărŃi ale lui Umbero Eco, Maria Corti, pentru a-i aminti numai pe cei mai cunoscuŃi, la care adăugăm Cartea tibetană a morŃilor. Din mărturii ştim şi despre evocaŃia sa de profesor, mărturia pe care noi o putem da este despre prezenŃa sa în Cetate, despre cultura dialogului pe care o are şi despre spiritul său socratic de care am beneficiat şi noi în atâtea rânduri. Ne bucurăm să fim prezenŃi la decernarea premiului Petre Pandrea pentru literatură, al revistei „Mozaicul” care s-a bucurat de-a lungul timpului de semnătura scriitorului George Popescu.

Marin Budică

Liviu Prunaru Premiul „Jean Bobescu” pentru muzică

În atmosfera sărbătorească a Premiilor Mozaicul pe anul 2013, ne revine plăcuta misiune de a rosti câteva cuvinte despre un artist de notorietate internaţională, despre un muzician de vârf al școlii interpretative românești: violonistul Liviu Prunaru, căruia i s-a acordat, recent, înaltul titlu de Cetăţean de Onoare al Municipiului Craiova. Este știut faptul că Liviu Prunaru s-a


născut, a copilărit și a învăţat muzică la Craiova. În 1990, și-a luat zborul spre alte meleaguri, beneficiind de îndrumarea unor monștrii sacri ai violinei: Alberto Lysy, Yehudi Menuhin, Igor Oistrah, Ruggiero Ricci, Itzakh Perlman, devenind, apoi, concertmaestrul celebrei orchestre Royal Concertgebouw din Amsterdam și, în paralel, profesor de vioară la Academia Menuhin. Presa de specialitate a evidenţiat, în repetate rânduri, talentul și virtozitatea sa tehnică: „are nu numai tehnică și simţ stilistic desăvârșit, dar și un repertoriu foarte larg”, „cu acest violonist român muzica izvorăște de la sursă, fără efort, cu toată eleganţa naturală”, „un discurs de o claritate impecabilă, calm, solemn, maiestuos, dar și efervescent, tulburător, entuzias-mant”, „tehnica sa este desăvârșită, cântă cu o dezinvoltură impresionantă”. Liviu Prunaru, acest superstar al viorii, a evoluat, ca solist, alături de cele mai renumite ansambluri sim-fonice ale lumii și a înregistrat numeroase discuri. În perioada 2011-2013, și-a dat concursul la realizarea proiectului cultural de mare succes „Duelul viorilor” (Stradivarius-Guarneri), în compania lui Gabriel Croitoru și a pianistului Horia Mihail. Din anul 2013, este solist concertist al Filarmonicii „Oltenia”; ca urmare, revine periodic la pupitrul solistic al Simfonicului craiovean, stimulând performanţa artistică a ansamblului. La un asemenea palmares, atribuirea lui Liviu Prunaru a Premiului „Jean Bobescu” de către revista „Mozaicul” ne apare pe deplin meritată.

Gheorghe Fabian

Silviu Gongonea Premiul „Tiberiu Iliescu”

pentru eseu și publicistică culturală

Silviu Gongonea are ceva ascetic în el. Şi în scrisul său, şi în viaŃa de zi cu zi. O asprime şi o căpoşenie, o permanentă nemulŃu-mire cu sine însuşi, pe care numai retractilitatea Ńi le poate oferi. Silviu scrie cu atenŃie, filtrează, şterge, apoi scrie din nou, luând procesul de la capăt, într-un carusel ce seamănă cu un murmur interior întărâtat, o boscorodeală continuă cu propriu-i scris.


Gellu Naum: aventura suprarealistă, teză de doctorat (premiată) la origine, este o aventură în căutarea înŃelegerii ansamblului şi cotloanelor operei unui scriitor pluriform, proteic, cu acces la straturi de conştiinŃă nereperabile unei minŃi eminamente diurne. FuncŃionalitatea discursului abor-dat de către Silviu Gongonea se validează la fiecare capitol şi subcapitol, urmând turnuri doar aparent adaptabile rigorii academice, dar care, în esenŃă, păstrează viu spiritul scrierilor lui Naum. Tânărul cercetător are o pluralitate de valenŃe analitice, cu care pătrunde viguros şi fără frică pe tărâmul permanent metamorfozant al unei opere de anvergura celei ale lui Gellu Naum, variind permanent „unghiul de atac”, cu subconectori de interes, chiar dacă, la nivel macro, păstrează o constanŃă benefică a vectorilor cu rol investigator, care, nu de puŃine ori, devin revelatori.

Criticul şi cercetătorul Silviu Gongonea este permanent dublat de poetul autor deja a două volume de versuri, ceea ce facilitează contactul cu palierele constitutive ale operei naumiene. Însuşi profesorul şi criticul literar Eugen Negrici, parcimonios atunci când vine vorba de laude, a considerat cartea de dedicată de către Silviu Gongonea lui Gellu Naum drept un proiect de referinŃă, beneficiind de o realizare salutară.

Cosmin Dragoste


DESPRE AUTORI

Cezar Avram: Profesor universitar, Cercetător ştiinŃific I, Director al Institutului de Cercetări Spocio-Umane CS Nicolăescu Plopşor al Academiei Române, doctor în istorie, autor şi coautor a numeroase studii, articole, cărŃi privind istoria locală şi naŃională, dicŃionare, monografii despre perso-nalităŃi şi localităŃi din Oltenia. Simona Lazăr: Născută la 30. 07. 1960, în localitatea Craiova, judeŃul Dolj este arheolog, cercetător ştiinŃific III (Academia Română, Institutul de Cercetări Socio-Umane „C.S. Nicolăescu-Plopşor”, Craiova), absolventă a UniversităŃii din Bucureşti, Facultatea de Istorie, doctor în Istorie al Univer-sităŃii din Bucureşti. Este autoarea cărŃilor Cultura Vârtop în Oltenia, Craiova, 2005 şi Sfârşitul epocii bronzului şi înce-putul epocii fierului în sud-vestul României, Craiova, Editura Universitaria, 2011, premiată de Academia Română în 2013. A elaborat numeroase studii şi articole publicate în reviste de specialitate şi comunicări ştiinŃifice, prezentate la simpozioane naŃionale şi internaŃionale. Mihaela Bărbieru este cercetător ştiinŃific III în cadrul Institutului de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu-Plopşor”, Departamentul de Arheologie-Istorie, Cadru univer-sitar asociat al UniversităŃii din Craiova. A absolvit Univer-sitatea din Craiova, Facultatea de Istorie-Filozofie-Istorie, Specializarea Istorie şi un Master în Managementul RelaŃiilor InternaŃionale. Doctor în ştiinŃe umaniste, specializarea istorie din anul 2009, autor şi coautor de studii, articole, cărŃi, dicŃionare şi monografii, Mihaela Bărbieru este și membru în colegiul de redacŃie al revistei „Arhivele Olteniei” și asistent de redacŃie al revistei „Anuarul Institutului de Cercetări Socio-Umane C. S. Nicolăescu-Plopşor”.


Nicoleta Călina este, începând cu anul 1995, cadru didactic la Catedra de Italiană a FacultăŃii de Litere, Universitatea din Craiova. Ileana Cioarec este cercetător ştiinŃific III dr. în cadrul Institutului de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu-Plopşor”, departamentul Arheologie-Istorie și autoare a nume-roase studii şi articole privind istoria medievală a României. Este deŃinătoarea premiilor „Constantin Giurescu” al SocietăŃii de ŞtiinŃe Istorice din România în anul 2010 şi „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române pe anul 2011, ambele obŃinute pentru lucrarea Boierii Glogoveni, Editura Alma, 2009. Narcisa Maria Mitu este cercetător ştiinţific III, dr. în cadrul Institutul de Cercetări Socio-Umane „C.S. Nicolăescu-Plopşor”, Craiova; domeniul de interes: istorie. Este autoare a lucrării Domeniile Coroanei Regale (1884-1948), Craiova, Editura Aius, 2011 şi a peste 50 de articole în reviste de specialitate. Iustina Burci, cercetător ştiinŃific II, doctor în filologie, Academia Română, Institutul de Cercetări Socio-Umane „C.S. Nicolăescu-Plopşor” din Craiova; domenii de interes – lingvis-tică, onomastică. Anca Ceaușescu, născută la 22.09.1974, în localitatea Cetate, judeŃul Dolj este cercetător ştiinŃific III în cadrul Academiei Române, Institutul de Cercetări Socio-Umane „C.S. Nicolăescu-Plopşor”, Craiova (din anul 2002). Absolventă a UniversităŃii din Bucureşti, Facultatea de Geografie. Doctor în Geografie al UniversităŃii din Bucureşti. Autoarea lucrării Aşezările rurale din Câmpia Băileştiului (cu elemente de geografie), Craiova, Editura Universitaria, 2011, a numeroase studii şi articole publicate în reviste şi volume de specialitate din Ńară, precum şi a numeroase comunicări ştiinŃifice, prezentate la simpozioane naŃionale şi internaŃionale. Diana-Mihaela Păunoiu, născută la 11.11.1981, în locali-tatea PleniŃa, judeŃul Dolj este cercetător ştiinŃific III în cadrul Academiei Române, Institutul de Cercetări Socio-Umane „C.S.


Nicolăescu-Plopşor”, Craiova (din anul 2007). Absolventă a UniversităŃii din Craiova, Facultatea de Istorie-Filozofie-Istorie, Specializarea Istorie (promoŃia 2005) şi a unui Master în Managementul RelaŃiilor InternaŃionale (2007). Bursier doctoral POSDRU al UniversităŃii din Craiova (2008-2011). Doctor în Istorie al UniversităŃii din Craiova din anul 2011. Autoarea lucrării RezidenŃa regală a łinutului Olt (1938-1940), Bucureşti, Editura Academiei Române, 2012, a nume-roase articole şi studii pe teme referitoare la monarhia auto-ritară a regelui Carol al II-lea, publicate în reviste şi volume de specialitate din Ńară, precum şi a numeroase comunicări ştiinŃifice, prezentate la simpozioane naŃionale şi interna-Ńionale. Georgeta Ghionea este cercetător știinţific III, dr. în cadrul Institutului de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu-Plopşor”, Craiova. Domeniul de interes: istorie. Este autoare a lucrării Istoria băncilor urbane din Oltenia (1880-1948), Craiova, Editura Aius, 2009 şi a peste 40 de articole publicate în reviste de specialitate și membru în colegiul de redacŃie al revistei: Arhivele Olteniei, nr. 27/2013; asistent de redacŃie al revistei: Anuarul Institutului de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu-Plopşor”, nr. XIV/2013. Prof.dr.ing. Manolea Gheorghe este cadru didactic la Universitatea din Craiova, Facultatea de Inginerie Electrică, dar este preocupat de Istoria știinţei și tehnicii, de biografiile perso-nalităţilor știinţifice din lume, inclusiv din România. A publicat două cărţi și a susţinut mai multe conferinţe în ţară și în străi-nătate pe aceste teme, susţine rubrici dedicate la Radio, în Presa scrisă și pe blogul personal http://gheorghe.manolea.ro. Cavaler al Ordinului Naţional „Pentru Merit” în activitatea de cercetare știinţifică (2002), Doctor Honoris Causa al Universităţii Tehnice a Moldovei din Chișinău (2010), Președinte al Sucursalei Dolj a Asociaţiei Generale a Inginerilor din România, AGIR. Membru al Comitetului Român pentru Istoria şi Filozofia Știinţei și Tehnicii, din cadrul Academiei Române, Membru al Asociaţiei Române de Istoria Presei.


Ilin-Grozoiu Loredana-Maria este cercetător ştiinŃific III, dr. în cadrul „Institutului de Cercetări Socio-Umane „C.S. Nicolăescu-Plopşor, Craiova. Domenii de interes: etnografie şi istorie. Autoare a lucrării Sistemul constituŃional românesc (1821-1923), Craiova, Editura Aius, 2009 şi a peste 50 de studii şi articole publicate în reviste de specialitate

Sava Antoaneta Lorena este cercetător ştiinŃific III în cadrul Institutului de Cercetări Socio-Umane „C.S. Nicolăescu Plopşor” – Craiova, doctorand la Facultatea de Drept şi ȘtiinŃe Sociale, Universitatea din Craiova, autoare a unor studii și articole, coautor a unor volume de istorie locală şi naŃională.

Marcel Răduţ Seliște este licenţiat în teologie-pastorală în cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Craiova și a urmat studii de drept la Facultatea de Drept „Mihai Viteazul”, din Craiova. Este membru fondator al Asociaţiei de Tineret „Celest” Dolj (1993), iar din 1994 a fost ales președinte al aces-tei asociaţii. Din 1995 este membru al Asociaţiei PRO DEMOCRAŢIA, iar din anul 2011 este vicepreședinte la nivel naţional al acestei asociaţii. În mediul organizaţiilor neguver-namentale bisericești activează ca membru al Asociaţiei „Vasiliada”, patronată de Arhiepiscopia Craiovei și al Asociaţiei naţional-creștine „Rost”.

Ionel Buşe este profesor univ. dr. de filosofie la Universitatea din Craiova, director al CSIR „Mircea Eliade” și al revistei Symbolon. Specializări: hermeneutică, filosofia imaginarului, estetica, filosofie politică. Doctorate: Univ. Bucuresti, 1999 şi Univ. Bourgogne-Dijon, 2000. Lucrări de autor publicate: Filo-sofia şi metodologia imaginarului, Scrisul Românesc, Craiova, 2005 reed. 2012 la Ed. Presa Universitara Clujeana; Introduction à la pensée roumaine, Editions Univ. Lyon III, 2006, DemocraŃie în rouge caviar, FundaŃia Alfa, Cluj, 2007 ; Du logos au mythos, L’Harmattan, Paris, 2008, Mythes populaires dans la prose fantastique de Mircea Eliade, L’Harmattan, Paris, 2013. Tradu-ceri: La vie des images de Jean-Jacques Wunenburger (Cartimpex, 1998); Imaginaires du politique de Jean-Jacques Wunenburger (Paideia, 2005 Este membru al Uniunii Scriitorilor


din România, fost redactor asociat la Revista Ramuri, membru fondator al SocietăŃii Române de Filosofie şi membru al Asocia-ţiei Internaţionale „Gaston Bachelard” din Dijon. Este bursier NEC-LINK 2006-2007, New Europe College, Bucharest. A primit premiul Uniunii Scriitorilor (Filiala Craiova) în 2003 şi 2011 şi premiul Academie Române în 2007 pentru lucrarea Filosofia şi metodologia imaginarului.

George Popescu a scris numeroase volume de poezie, dintre care amintim Desprinderea de brumă (1984), Știinţa veselă (1993), Magna impuritas (1997), Scrisori către Lady Di (2003), etc. Preocupările sale hermeneutice se desfășoară cu prepon-derenţă între două spaţii culturale, cel românesc și cel italian, însă are ca referinţă întreaga cultură occidentală. Scrierile sale sunt străbătute de un substrat filosofic ce-i asigură coerenţa și valabilitatea judecăţilor de valoare care anticipează bursa valorilor literaturii contemporane și capriciile canonului în continuă mișcare și schimbare. N-am putea spune dacă George Popescu este mai înainte poet, eseist sau critic literar, putem spune că este scriitor în toată puterea cuvântului. Intelectualul craiovean a conectat cultura naŃională la cea universală prin traducerile de valoare pe care le-a realizat din opera unor scriitori ca: Sören Kirkegaard, numeroase cărŃi ale lui Umbero Eco, Maria Corti, pentru a-i aminti numai pe cei mai cunoscuŃi, la care adăugăm Cartea tibetană a morŃilor.

Sorina Sorescu este lector universitar doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea din Craiova și critic literar. A realizat ediţii critice la volume de Marin Sorescu și Adrian Marino. Cinci participări la volume colective, șapte prefeţe, peste cincizeci de articole în reviste știinţifice și culturale. A publicat volumele: Jurnalistul fără jurnal. Jocurile semnă-turii, Craiova, Editura Aius, 1999 și Metacritice. Critica de tranziţie, Craiova, Editura Aius, 2008. Aurelian Zisu este profesor de limba și literatura română, la Colegiul Naţional „Carol I”, Craiova. A publicat articole în reviste de cultură din ţară și este autorul volumelor Scrisori către Neant (versuri, Editura Junime, 1999), Cămașa de forţă


(versuri, Editura Aius, 2001), Sonete rănite (versuri, Editura Aius, 2009), Iubita lui Kirillov (versuri, Editura Aius, 2012) și monografia în trei volume Ion Caraion. Sfârșitul continuu (critică literară, Editura Aius, 2010-2012). Maria Dinu a absolvit cei trei ani de studii de licenŃă şi doi ani de masterat în cadrul FacultăŃii de Litere din Craiova, între 2005-2010. În această perioadă s-a remarcat prin participarea la colocviile studenŃeşti de critică literară din Ńară în cadrul cărora a obŃinut premii şi menŃiuni. Colaborează la revista „Mozaicul” și este doctorandă în anul al III-lea la Facultatea de Litere din Bucureşti cu teza „Discursul critic al lui Adrian Marino. Biografie, biografia ideilor literare şi autobiografie”, coordonată de prof. univ. dr. Mircea Martin. Mihai GhiŃulescu este lector la Universitatea din Craiova, Facultatea de Drept şi ŞtiinŃe Sociale, Departamentul de ŞtiinŃe Administrative, Istorie şi ŞtiinŃe Politice. LicenŃiat în ŞtiinŃe politice (2005), doctor în Istorie (2010). Este autorul cărŃii Organizarea administrativă a statului român modern (1859-1918) (Aius, Craiova, 2011) şi al mai multor studii şi articole în volume colective şi reviste de specialitate. Din 2011, este colaborator permanent al revistei Mozaicul. Sorin Liviu Damean este profesor universitar doctor la Universitatea din Craiova, Facultatea de Drept şi ŞtiinŃe Sociale, Departamentul de ŞtiinŃe Administrative, Istorie şi ŞtiinŃe Politice; director al Centrului de Studii ale RelaŃiilor InternaŃionale. Este autor al volumelor Carol I al României (Editura Paideia, 2000), România şi Congresul de pace de la Berlin (Editura Mica Valahie, 2005), DiplomaŃi englezi în România (2 volume, Editura Universitaria Craiova, 2008, 2009), coordonator al mai multor volume şi autor a nume-roase studii şi articole. Emil Boroghina s-a născut în 1940 în oraşul Corabia, Olt. În 1963 a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” București, secŃia Actorie, fiind repartizat la


Teatrul NaŃional din Craiova. Actor şi regizor, în 1988 este numit director al acestui teatru pe care l-a condus până în anul 2000. Emil Boroghină este directorul Festivalului Interna-Ńional Shakespeare, pentru care a primit în 2007 Premiul de ExcelenŃă al UNITER. A mai fost onorat cu premiul Academiei Române, premiul pentru cel mai bun manager de teatru acordat de British Council şi premiul „Omul anului 1995” acordat de American Biographical Institute. Este cetăŃean de Onoare al oraşelor Craiova şi Corabia şi decorat cu Ordinul NaŃional „Serviciu Credincios” în grad de Cavaler. Iolanda Mănescu este lector universitar doctor la Universitatea din Craiova, Departamentul de Limbi Străine Aplicate. În anul 2004 și-a luat doctoratul în Artă Teatrală și Cinematografică (București) cu lucrarea „Actualitatea teatrului antic greco– latin în creaţia scenică din ultimele decenii ale secolului al XX-lea”. Este autoarea mai multor studii și cercetări în domeniul teatrului. Doina Pologea-Berceanu este din anul 2006 Manager al Teatrului pentru copii și tineret „Colibri” din Craiova. Este autoarea volumelor de versuri Fantastica făclie (Editura M.J.M. Craiova, 2002) și Părtașii Taborului (Editura Nico, Tg. Mureș, 2007) și a volumelor de proză scurtă Pescărușii nu se tem de furtună (Ed. Ion Creangă, 1988), Muntele și oglinda (Ed. Scrisul Românesc, 1991) și Noi povestiri după piesele lui Shakespeare (în coautorat cu Patrel Berceanu, Editura Dyonissos, 1992). Radu Augustin este Director al Școlii de Arte „Cornetti”, profesor cu Gradul didactic I, absolvent al FacultăŃii de Fizică şi al celei de ŞtiinŃe ale Naturii din Craiova Magda Buce-Răduţ este absolventă a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, Secţia Muzeologie, profesor titular și lector asociat în învăţământul superior pe catedra de Istoria Artei, autoare a lucrărilor Colecţia Ion Ţuculescu de la Muzeul de Artă din Craiova, Monumentul


feudal de la Jitianu, Starea de conservare a monumentelor de patrimoniu ale Olteniei, Trecutul în Craiova de astăzi și alte numeroase comunicări, articole sau emisiuni în cadrul confe-rinţelor și departamentelor culturale din presa scrisă, radio, TV, din ţară și din străinătate. A prezentat și a făcut cronică plastică pentru numeroase expoziţii de arte vizuale din Muzee și Galerii de Artă. Mariana Pădureanu este profesor consilier şcolar în cadrul Centrului JudeŃean de Resurse şi AsistenŃă EducaŃională Dolj. LicenŃiată în Sociologie (2008) şi absolventă a programului de master Sociologia comunicării şi jurnalism (2010), la Facultatea de ŞtiinŃe Sociale a UniversităŃii din Craiova. A făcut parte din echipele de cercetare ale mai multor sondaje de opinie naŃionale şi locale. A lucrat în mass-media locală, ca reporter şi realizator de emisiuni la Tele U Craiova, 3TV, Radio Oltenia Craiova, Radio Horion.

Cornel Mihai Ungureanu este scriitor şi jurnalist. A publi-cat roman, proză scurtă, publicistică, dramaturgie. A primit Premiul „Petre Pandrea” pentru literatură al revistei Mozaicul, în 2003, şi pe cel al Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor din România, „Cartea anului 2005”, pentru volumul Noi, doi-trei le zece mii. A fost nominalizat, în 2008, la Premiile Clubului Român de Presă, secŃiunea editorial, iar prima sa încercare în dramaturgie, „SoŃii, prietene, amante”, a fost nominalizată la concursul UNITER pentru „cea mai bună piesă a anului 2011”. Este redactor-şef al revistei on-line Prăvălia culturală.

Marius Dobrin, născut în 1958, este de profesie inginer, cu preocupări culturale. Autor al volumului În căutarea memo-riei, apărut, ca şi următoarele, la Editura Aius, volum datorat unui stagiu de cercetare la Arhivele NaŃionale, Filiala Dolj. Preocupat de lumea filmului, a dedicat două volume unor crea-Ńii cinematografice. De asemenea a publicat un volum de povestiri ivite din comunicarea pe internet sau din recuperarea unor evocări dinainte de război. Colaborator al revistelor


„Mozaicul”, „Prăvălia Culturală” şi „SpectActor”, cu cronici de teatru şi interviuri.

CRAIOVA – MODELE DE LEGITIMARE ȘI VALORI EUROPENE

Documents

Transcript of CRAIOVA – MODELE DE LEGITIMARE ȘI VALORI EUROPENE