Istoria Craciunului

Crciunul

Istoria Craciunului

In timpurile pagane antice, ultima zi de iarna in emisfera nordica era sarbatorita ca noaptea in care Marea Zeita Mama a dat nastere copilului Zeu Soare. Mai este numita si Yule, ziua in care un bustean mare este adaugat unui foc in jurul caruia toata lumea dansa si canta pentru a trtezi soarele din lungul sau somn de iarna.

In vremea romanilor, s-a transformat in serbarile in onoarea lui Saturn (zeul recoltelor) si Mithras (zeul antic al luminii), o forma de venerare a soarelui ce a ajuns in Roma din Siria cu un secol inainte, cu cultul lui Sol Invictus. Anunta ca iarna nu este vesnica, ca viata continua, si era o invitatie de a-ti pastra buna dispozitie. Ultima zi de iarna in emisfera nordica este intre 20 si 22 decembrie. Romanii sarbatoreau saturnaliile intre 17 si 24 decembrie..Primii crestiniPentru a evita persecutia din timpul festivalurilor pagane romane, primii crestini isi impodobeau casa cu ilice de saturnalii. Pe masura ce numarul crstinilor crestea si obiceiurile lor prelevau, sarbatorile au luat o turnura crestina. Insa biserica timpurie nu a sarbatorit de fapt nasterea lui Christos in decembrie pana la Telesphorus, care a fost al doilea Episcop al Romei de la AD 125 la 136, si a declarat ca serviciul bisericesc ar trebui tinut in aceasta perioada pentru a sarbatori "Nasterea Domnului si Matuitorului." Oricum insa, cum nimeni nu era sigur cu adevarat cand s-a nascut Christos, Nasterea era tinuta deseori in septembrie, adica in timpul festivalului evreiesc al trompetelor (Rosh Hashanah din zilele noastre). De fapt, timp de peste 300 de ani, oamenii au vazut Nasterea lui Christos in diverse date.In anul AD 274, solstitiul a cazut pe 25 decembrie. Imparatul Roman Aurelian a proclamat data ca "Natalis Solis Invicti," festivalul nasterii soarelui invincibil. In AD 320, Papa Julius I a mentionat 25 decembrie ca data oficiala a nasterii lui Iisus Christos.

Craciunul oficial, insa negeneralizat In AD 325, Constantin cel Mare, primul imparat roman crestin, a introdus Craciunul ca o sarbatoare fixa pe 25 decembrie. A mai introdus si Duminica in a 7-a zi din saptamana ca de sarbatoare, si sarbatoarea mobila (Pastele). In AD 354, Episcopul Romei Liberius a ordonat in mod oficial credinciosilor sai sa celebreze nasterea lui iisus pe 25 decembrie.Oricum insa, chiar si dupa ce Constantin a a oficiat 25 decembrie ca nasterea lui Christos, crestinii isi aminteau inca data ca o sarbatoare pagana, si nu impartaseau bunele intentii ale imparatului. Craciunul nu si-a capatat recunoasterea oficiala printre crestini decat relativ recent. In unele zone protestante sarbatorirea Craciunului a fost chiar interzisa. In Anglia, Oliver Cromwell a interzis sarbatorile Craciunului intre 1649 si 1660 prin asa numitele Legi Albastre, in credinta Craciunului ca o zi solemna.Cand multi dintre protestanti au scapat de persecutiile bisericii catolice fugind in coloniile din toata lumea, interesul pentru sarbatorile vesele de Craciun a fost reaprins. Cu toate astea, Craciunul nu a fost nici macar o sarbatoare legala pana in secolul trecut. Si, tineti minte, in acel timp, nu exista nici un personaj care sa-l intrupeze pe Mos Craciun (Santa Claus).Craciunul devine popularPopularitatea Craciunului a fost impulsionata in 1820 de cartea lui Washington Irving "Cum se tine Craciunul la Bracebridge Hall". In 1834, Regina Angliei Victoria si-a adus sotul german, Printul Albert, la Castelul, introducand in imperiu traditia bradului de Craciun si a colindelor ce se tineau in Europa. Cu o saptamana inainte de Craciun in 1834, Charles Dickens a publicat O Colinda de Craciun (in care a scris ca Scrooge ii cerea lui Cratchit sa lucreze si despre intrunirea de Craciun a Congresului SUA). Era deja atat de popular incat nici biserica nici guvernele nu mai puteau ignora importanta Sarbatorilor Craciunului. In 1836, Alabama a devenit primul stat din SUA care a declarat Craciunul sarbatoare legala. In 1837, cartea lui T.H. Hervey "Cartea Craciunului" a devenit de asemenea un best seller. In 1860, ilustratorul american Thomas Nast s-a inspirat din povestirile europene despre Sfantul Nicolae, patronul sfant al copiilor, pentru a-l crea pe Mos Craciun (Santa Claus). In 1907, Oklahoma devenea ultimul stat american ce declara Craciunul sarbatoare legala. An de an, tari din lumea intreaga i9ncepeau sa recunoasca Craciunul ca zi in care se aniverseaza Nasterea lui Iisus.Craciun FericitAstazi, multe din obiceiurile pagane sunt reflectate in Craciun. Iisus s-a nascut in martie, si totusi nasterea sa este celebrata pe 25 decembrie, in momentul solstitiului. sarbatorile de Craciun se termina in a 12-a zi de Craciun (6 ianuarie), aceeasi perioada cat se serba si reintoarcerea Soarelui de anticii romani si pagani. De aceea nu surprinde ca puritanii crestini - sau chiar crestinii conservatori - sunt deseori suparati deoarece Craciunul" nu este atat de religios pe cat ar trebui sa fie," uitand ca acesta nu a fost de fapt sarbatorit de loc pana relativ recent. Pomul de CraciunSe spune ca Sfantul Bonifaciu, un calugar din Crediton, Devonshire, Anglia care a fondat biserici crestine in Franta si germania in secolul VII, a dat intr-o buna zi peste un grup de pagani adunati langa un stejar pentru a sacrifica un copil zeului Thor. Pentru a opri sacrificiul si a salva viata copilului, Bonifaciu a doborat copacul cu o lovitura puternica de pumn. In locul sau a crescut un mic bradulet. Sfantul a spus paganilor proslavitori ca braduletul subtire era Copacul Vietii si era marturia vietii eterne a lui Christos.Se mai spune ca Sfantul Bonifaciu a folosit forma triunghiulara a bradului pentru a descrie Sfanta Treime a Dumnezeului Tata, a Fiului si Sfantului Duh. Pana in secolul XII, pomii de Craciun erau atarnati de tavan ca un simbol al crestinatatii. Insa, in acele timpuri, dintr-un motiv pe care nimeni nu l-a putut explica, brazii erau atarnati cu varful in jos..Copacii ca simbolPomii au fost un simbol al vietii cu mult inainte de crestinism. Egiptenii antici aduceau in casele lor ramuri verzi de palmier, in cea mai scurta zi a anului, in decembrie, ca un simbol al triumfului vietii asupra mortii. Fenicienii dinn antichitate foloseau tufisuri sacre in loc de temple. Romanii isi decorau casele cu brazi vesnic verzi in timpul saturnaliilor, un festival de iarna in cinstea lui Saturn, zeul agriculturii. Preotii druizi decorau stejarii cu mere aurii pentru festivitatile solstitiului de iarna. In timpul lui decembrie, in Evul Mediu, pe copaci erau atarnate mere rosii ca un simbol al sarbatoririi lui Adam si Eva si erau numiti copacii paradisului.Primii pomi de CraciunPrima referire despre un brad decorat pentru Craciun apare la Riga in Lituania in 1510. In 1521, Printesa Hlne de Mecklembourg a intodus bradu de Craciun in paris dupa ce s-a casatorit cu Ducele de Orleans. Mai exista o referire scrisa cu privire la pomul de Craciun in Germania, datata din 1531. O alta referinta celebra, din 1601, este a unui vizitator la Strasbourg, Germania (acum parte din Franta) care a consemnat o familie care decora un copac cu "napolitane si bete de zahar aurii rasucite (zahar de orz) si flori de hartie de toate culorile."Pomul de Craciun a fost intodus in Statele Unite de colonistii germani si de mercenarii platiti sa lupte in Razboiul de Secesiune. In 1804, soldatii americani stationati la Fort Dearborn au tarat copaci din padurile inconjuratoare in baracile lor.Marea Britanie a facut cunostiinta cu pomii de Craciun in 1841, cand sotul german al reginei Victoria, Printul Albert a adus un brad de Craciun pentru familia regala la castelul Windsor. Obiceiul Bradului de Craciun s-a raspandit cu repeziciune in clasa mijlocie, spre muncitori, si prin colonii (unde steagul imperial flutura uneori in varful copacului).Decoratiunile pomului de Craciunpomii erau decorati cu mere, prajituri si dulciuri timp de multe secole. Martin Luther a fost primul care a folosit lumanari pe pom, tarziu in secolul XVI. In 1842, Charles Minnegrode a introdus obiceiul decorarii pomilor in SUA in Williamsburg, Virginia.In anii 1850, compania germana Lauscha, cu sediul in Thuringia, a inceput sa produca ghirlande de sticla de diferite forme pentru pomul de Craciun. Au introdus si Rauschgoldengel, ingerii tremuratori, imbracati in auriu. Ornamentele de sticla au ajuns in Marea Britanie in anii 1870, iar in America de Nord in jurul anilor 1880. In 1882, ornamentele au fost completate de luminile electrice de Craciun. Edward Johnson, un coleg al lui Thomas Edison, a aprins un copac de Craciun cu un sirag de 80 de beculete electrice pe care le-a fabricat singur. Pana in 1890, siragurile de lumini de Craciun erau deja produse in masa. In anii 1900, magazinele instalau pomi mari iluminati pentru a-si atrage clientii. Solstitiul

Solstitiul inseamna "soare nemiscat." In emisfera nordica, este prima zi de iarna, cea mai scurta zi si cea mai lunga noapte a anului, ce apare pe 20, 21 sau 22 Decembrie.Pamantul este mai aproape de Soare in ianuarie decat este in iunie - cu aproape 5 milioane km (3 milioane mile). Pamantul se inclina putin pe axa sa. Este cu 23 grade si 27 minute deplasat de la perpendiculara pe planul orbitei. Pozitia planetelor este cea care cauzeaza toate variatiile de anotimpuri din clima noastra, din moment ce determina cate ore si cate minute primeste soarele fiecare emisfera.Cand este solstitiul de iarna in emisfera nordica, soarele este sus la pranz numai de-a lungul Tropicului Capricornului, pe care se afla Sao Paulo, Brazilia, sudul Madagascarului, si Australia de nord.Pentru pagani, solstitiul de iarna era noaptea in care Marea Zeita Mama dadea nastere noului Soare, repornind ciclul anotimpurilor. A mai fost numita si Yule (Ziua Craciunului), ziua in care o the buturuga Craciunului - este pusa pe un foc, in jurul caruia toata lumea dansa si canta pentru a trezi soarele din lungul sau somn de iarna. In timpurile romane, a devenit sarbatoarea in cinstea lui Saturnus (zeul recoltei) si Mithras (zeul antic al luminii), o forma de idolatrizare a soarelui ce a ajuns in Roma din Siria cu un secol inainte, impreuna cu cultul Sol Invictus. Anunta ca iarna nu este vesnica, ca viata continua, si era o invitatie sa ramai intr-o dispozitie buna.Mai batran decat piramideleCea mai veche referinta scrisa despre o sarbatoare ce marca reintoarcerea Soarelui este datata din Mesopotamia. Se tinea un festival de 12 zile pentru a-l ajuta pe zeul Marduk sa imblanzeasca monstrii haosului pentru inca un an. Sunt sute de structuri megalitice in toata Europa si locuri sacre in Americi, Asia, Indonezia,si Estul Mijlociu destinate solstitiului si echinozului. Chiar si culturile ce respectau un calendar lunar (bazat pe fazele lunii) pareau sa fi inteles importanta momentelor sezonale de schimbare a fetelor Soarelui. In Anglia, este Stonehenge, iar in Irlanda, Newgrange, o structura circulara de stanci imense estimate a fi de 5000 de ani vechime, mai batrane cu secole decat si piramidele egiptene. Seahenge, un cerc pentru masurarea timpului din epoca de piatra, a fost descoperit abia in 1998 la Holme-Next-to-the-Sea in Norfolk, Maeshowe, pe insula Orkney in nordul Scotiei. Seahenge a fost datata intre aprilie-iunie 2050 IC. Aceste structuri au fost ridicate pentru a primi o raza de soare in camerele lor centrale, la apus, in solstitiul de iarna.Linia meridiana in bisericiBisericile catolice medievale erau construite si ca observatoare. Clerul avea nevoie de astronomie pentru a stabili data Pastelui, si au construit observatoare in catedrale si biserici in toata Europa. De regula, o gaura mica in acoperis permitea trecerea soarelui, ce lasa o dara pe podea. Dara, numita linia meridiana, era deseori marcata de incrustatii si motive zodiacale. Pozitia lunii de-a lungul anului, inclusiv extremele de solstitii, erau intotdeauna marcate cu grija.Introducerea CraciunuluiIn anul 274 AD, solstitiul a cazut in 25 Decembrie. Imparatul roman Aurelian a proclamat aceasta data ca "Natalis Solis Invicti," festivalul nasterii Soarelui invincibil. In 320 AD, Papa Julius I a marcat 25 Decembrie ca zi oficiala a nasterii lui Iisus Christos. In 325 AD, Constantin cel Mare, primul Imparat roman crestin, a schimbat in cele din urma sarbatorirea antica a solstitiului in Craciun, anuntand ca va fi o sarbatoare fixa, celebrata oficial ca Nasterea lui Christos.Chiar si asa, Craciunul nu a devenit foarte popular pana in secolul XIX..

Bradul se regaseste in numeroase traditii, nu numai de Craciun. Fiind un pom mereu verde, oamenii l-au asociat cu viata, trainicia, siguranta, prietenia si l-au inclus in toate evenimentele importante ale vietii.

La nastere, se obisnuia ca fiecarui copil sa i se daruiasca un brad, in natura, care ii devenea 'frate' si pe care trebuia sa il ingrijeasca pana la moarte. La nunta, inca exista obiceiul impodobirii unui brad cu ornamente din hartie si fructe, de obicei in curtile casei de la tara. In jurul bradului se organizeaza o mica petrecere care are menirea de a le ura casa de piatra celor care se casatoresc. La moarte, in unele zone se practica impodobirea unui brad, daca persoana e tanara si necasatorita. In trecut, era plantat un brad sau era pus langa mormant chiar bradul 'frate' al celui decedat.

Impodobitul bradului in Romania este un obicei relativ recent. In prezent este cel mai indragit obicei de Craciun, datorita simbolurilor care i se asociaza: iubire (pentru ca este impodobit de intreaga familie), bucurie si fericire (pentru ca sub el sunt puse cadourile), magie (se spune ca Mos Craciun nu vine in casele unde nu e brad), viata, trainicie si sanatate (pentru ca este mereu verde, chiar si cand afara e zapada). Practic, bradul a devenit centrul sarbatorilor.

Iata si cateva lucruri interesante legate de brad si de traditiile de Craciun: - Bradul face parte din sarbatorile de iarna inca inainte de nasterea lui Iisus, cand era impodobit in timpul Saturnaliilor - Primul brad a fost impodobit in 1510 la Riga iar prima mentiune scrisa in Germania anilor 1530. De asemenea, se spune ca Martin Luther este primul om care a avut in casa un brad impodobit - In lumea crestina, Craciunul a fost sarbatorit pentru prima oara la Roma in anii 330 - Stramosul instalatiei electrice de brad este lumanarea aprinsa care a impodobit pentru prima oara bradul in secolul XVII. - In Spania, mai exista o varianta a pomului de craciun. Un pom natural in care sunt puse diferite cadouri si dulciuri iar copiii trebuie sa arunce cu pietricele pentru a le determina sa cada. - In Europa, Australia si SUA nu sunt diferente foarte mari de obiceiuri, mai mult intre mancarurile traditionale - Un acru de brazi produce in fiecare zi oxigen pentru 18 oameni.

De ce decoram bradul de Craciun? Obiceiul provine probabil de la egipteni, care isi ornau casele cu frunze de palmier in ziua solstitiului de iarna. Obiceiul a fost preluat de romani, care au folosit, in locul palmierului, brazii.

Dar povestea incepe cu adevarat prin secolul al VII-lea, cand un calugar din Devonshire a venit in Germania pentru a raspandi cuvantul Domnului. Legenda spune ca s-a folosit de forma triunghiulara a bradului pentru a simboliza sfanta treime. In Europa secolului al XII-lea, cu ocazia Craciunului, bradul era atarnat de tavan cu varful in jos!

Se pare ca bradul a fost decorat pentru prima data la Riga in 1510. La inceputul secolului al XVI-lea, Martin Luther a decorat bradul cu lumanari, pentru a le sugera copiilor sai sclipirea stelelor de pe cer.

La mijlocul secolului al XVI-lea, apar in Germania primele targuri specializate in vanzarea de cadouri, de obicei mancare sau obiecte de folosinta practica.

Figurile modelate de brutari din paine, care apoi erau agatate in brad ca ornamente, aveau mare trecere. Se pastreaza in acest sens marturia unui vizitator al orasului Strasbourg in 1601. El descrie brazi decorati cu astfel de figurine, cu acadele si ornamente din hartie colorata. Incarcatura biblica atribuia bradului astfel impodobit simbolul pomului paradisului, al belsugului, al cunoasterii si al inocentei.

Beteala a fost inventata in Germania pe la 1610. In acea vreme nu era numai argintie, era chiar din argint! Au fost inventate masini pentru obtinerea unor folii subtiri. Argintul era durabil insa oxida repede, astfel ca au fost incercate diverse aliaje de plumb si cositor, dar produsul era atat de greu, incat se rupea sub propria greutate. Astfel incat argintul a fost folosit pana la mijlocul secolului al XX-lea.

In Marea Britanie, obiceiul bradului de Craciun a patruns prin intermediul negustorilor germani stabiliti in Anglia, care obisnuiau sa-si decoreze casele de sarbatori. Interesant, nu? Sa ne amintim de calugarul din Devonshire care...

Decoratia bradului consta in beteala din argint, lumanari si margele, toate produse in acel secol XVII in Germania si Europa de Est. Obiceiul cerea ca fiecare membru al familiei sau invitat sa aiba cate un mic brad asezat pe masa in dreptul lui, cu cadourile alaturi.

In 1846, Regina Victoria si Printul Albert (de origine germana), apar in "Illustrated London News", impreuna cu copiii, in jurul bradului de Craciun. Popularitatea familiei regale a facut ca obiceiul sa se raspandeasca repede printre supusi. Bradul a devenit "la moda" nu numai in insulele britanice, ci si pe coasta de est a Americii.

Decoratiile erau de o mare varietate, fiind manufacturate "in casa". Tinerele doamne petreceau ore decupand fulgi de zapada si stelute, impaturind pliculete pentru cadouri si cosulete de hartie pentru dulciuri. Ansamblul era completat cu margele si beteala din argint produse in Germania, impreuna cu ingerii ce urmau sa stea in varful bradului. Lumanarile erau adesea asezate in inele de lemn.

Tarile din spatiul mediteranean nu s-au aratat prea interesate de brad, preferand scenele biblice asezate pe platforme triunghiulare (ceppo), bogat ornamentate.

In America, bradul de Craciun apare pe la 1747, in comunitatile germane din Pennsylvania, dar se raspandeste abia o data cu dezvoltarea comunicatiilor, in secolul XIX.

In 1882 este patentat becul electric, iar in 1892 el este adaptat pentru pomul de Craciun. Tot in aceasta a doua jumatate a secolului al XIX-lea, obiceiul impodobirii bradului la sfarsit de an patrunde dinspre nord si pe teritoriul actual al Romaniei. Obiceiul s-a suprapus peste cel al butucului de Craciun. Ritual azi disparut, dar atestat inca de la romani, butucul de Craciun, un trunchi de brad taiat (jertfit) si ars pe vatra in noaptea de 24 spre 25 decembrie, simboliza moartea si renasterea divinitatii, a zeului autohton Craciun.

Secolul XX aduce un val de noutati:

Dupa 1918, din cauza problemelor de export, Germania nu mai este principalul furnizor de decoratii. Locul sau este luat de Japonia si SUA.

In 1930 brazi de mari dimensiuni sunt amplasati in locuri publice.

La mijlocul anilor '60, ideile moderniste se rasfrang si asupra pomului de Craciun. Brazii din aluminiu argintiu, importati din America, sunt foarte la moda. Acestia nu necesitau alte decoratii decat sursele de lumina colorata care se reflectau multiplu pe crengile argintii.

In anii '70 apar brazii artificiali cu aspect foarte realist.

Spre sfarsitul anilor '90, decorarea bradului se intoarce spre ideile Victoriene, dar cu teme si concepte noi.