Cota Progresiva

5
Cota progresiva Cota de impunere are rolul de a determina modul de dimensionare a impozitului considerat. Practica fiscala cunoaste impunerea in sume fixe si respectiv, in cote procentuale. Impunerea in cote progresive s-a introdus, in unele tari, in a doua jumatele a secolului al XIX-lea, iar in altele in primele decenii ale secolului al XX-lea. Impunerea in cote progresive are caracteristic faptul ca nivelul cotei impozitului creste pe masura sporirii materiei impozabile, ceea ce face ca dinamica impozitului sa o devanseze pe aceea a materiei impozabile. Cotele progresiei pot creste fie intr-un ritm constant, fie intr-unul variabil. Impunerea progresiva poate fi intalnita in practica fiscala internationala fie sub forma impunerii in cote progresive simple (globale) , fie a impunerii in cote progresive compuse (pe transe de venit). In cazul impunerii in cote progresive simple, se aplica aceeasi cota de impozit asupra intregii materiei impozabile apartinand unui contribuabil. Cota de impozit va fi cu atat mai mare, in limitele progresivitatii stabilite prin lege, cu cat volumul materiei impozabile va fi mai mare. Impozitul datorat statului se obtine facand produsul intre venitul (averea) impozabil(a) si cota de impozit corespunzatoare nivelului acestuia. Impunerea in cote progresive simple, desi se bazeaza pe cresterea cotei de impozit pe masura sporirii marimii materiei impozabile, prezinta totusi unele neajunsuri. Astfel, aceasta impunere ii dezavantajeaza pe cei care au venituri al caror

Transcript of Cota Progresiva

Cota progresiva

Cota de impunere are rolul de a determina modul de dimensionare a impozitului considerat. Practica fiscala cunoaste impunerea in sume fixe si respectiv, in cote procentuale.Impunerea in cote progresive s-a introdus, in unele tari, in a doua jumatele a secolului al XIX-lea, iar in altele in primele decenii ale secolului al XX-lea. Impunerea in cote progresive are caracteristic faptul ca nivelul cotei impozitului creste pe masura sporirii materiei impozabile, ceea ce face ca dinamica impozitului sa o devanseze pe aceea a materiei impozabile. Cotele progresiei pot creste fie intr-un ritm constant, fie intr-unul variabil.Impunerea progresiva poate fi intalnita in practica fiscala internationala fie sub forma impunerii in cote progresive simple (globale) , fie a impunerii in cote progresive compuse (pe transe de venit).In cazul impunerii in cote progresive simple, se aplica aceeasi cota de impozit asupra intregii materiei impozabile apartinand unui contribuabil. Cota de impozit va fi cu atat mai mare, in limitele progresivitatii stabilite prin lege, cu cat volumul materiei impozabile va fi mai mare. Impozitul datorat statului se obtine facand produsul intre venitul (averea) impozabil(a) si cota de impozit corespunzatoare nivelului acestuia.Impunerea in cote progresive simple, desi se bazeaza pe cresterea cotei de impozit pe masura sporirii marimii materiei impozabile, prezinta totusi unele neajunsuri. Astfel, aceasta impunere ii dezavantajeaza pe cei care au venituri al caror nivel se situeaza la limita imediat superioara calei pana la care actioneaza o anumita cota de impozit.Exemplu O persoana care realizeaza un venit de 1000 u.m. va plati un impozit de 100 u.m. (1000*10%), in timp ce o alta persoana cu un venit de 1010 u.m. va plati un impozit de 151,5 (1010*15%). Rezulta ca a doua persoana, care are un venit cu numai 10 u.m. mai mare decat prima, datoreaza statului un impozit cu 51,5 u.m. mai mare, ramanand cu un venit, dupa plata impozitului, de 848,5 u.m. fata de 900 u.m. cu cat ramane prima persoana. Impunerea in cote progresive compuse presupune divizarea materiei impozabile in mai multe transe (parti), iar pentru fiecare transa de venit (avere) este stabilita o anumita cota de impozit. Prin insumarea impozitelor partiale, calculata pentru fiecare transa de venit (avere) in parte, se obtine impozitul total de plata ce revine in sarcina unui contribuabil.Impunerea in cote progresive compuse inlatura neajunsurile semnalate la impunerea in cote progresive globale. Ea este folosita mai ales pentru impunerea veniturilor obtinute de persoanele fizice, fiind insa intalnita si la unele impozite pe avere.

Millton Friedman ~Ca liberal, imi vine greu sa gasesc vreo justificare pentru aplicarea cotelor progresive de impunere, numai in scop de redistribuire a veniturilor. Acesta mi se pare un exemplu clar de folosire a coercitiei pentru a lua de la unii si de a da altora fapt ce intra in conflict cu libertatea individuala. In concluzie, structura impozitelor personale ce mi se pare cea mai buna este aceea a unui impozit uniform asupra veniturilor, situat deasupra nivelului minim neimpozabil, in care venitul sa fie definit in mare, iar deducerile din venituri sa fie permise doar pentru cheltuieli precis definite din venitul obtinut...~

Cota progresiva in anul 2004 venituri lunare sub 240 lei (59,2 euro) 18% venituri lunare cuprinse intre 240 lei si 580 lei (59,2-143,1 euro) 43 lei + 23% pentru ce depasea 240 lei venituri lunare cuprinse intre 580 lei si 930 lei (143,1-229,4 euro) 121 lei + 28% pentru ce depasea 580 lei venituri lunare cuprinse intre 930 lei si 1.300 lei (229,4-320,7 euro) 219 lei + 34% pentru ce depasea 930 lei venituri lunare de peste 1.300 lei (320,7 euro) 345 lei + 40% pentru ce depasea 1.300 leiSursa: Codul Fiscal in vigoare in anul 2004

Sistemul fiscal de pana in 2004: progresiv, redistributiv, socialIn 2004, sistemul fiscal era unul progresiv, cu cote diferentiate in ceea ce priveste impozitul aplicat pe venitul persoanelor fizice. Astfel, cei care aveau venituri de pana la 28 milioane ROL, plateau 18% drept impozit pe venit, pentru cei cu venituri cuprinse ntre 28 milioane ROL si 69,6 milioane ROL cota era de 23% si impozitul putea ajunge pana la 40% in conditiile in care venitul depasea suma de 156 milioane ROL. Impozitul aplicat asupra profitului impozabil al companiilor era de 25%. Dobanzile erau impozitate cu 1%, iar dividendele cu un procent de 5%. Microintreprinderile plateau un impozit pe venit de 1,5%. in 2004, sistemul fiscal din Romania era considerat de catre Fondul Monetar International ca fiind unul sustenabil, care nu creeaza dezechilibre macroeconomice pe termen mediu si lung. Balanta economii-investitii imbunatatita, arierate intr-o scadere rapida, mentinerea salariilor in limita bugetelor aprobate si ratele ridicate de colectare de 95-98% la principalele utilitati fundamentau analiza pozitiva a specialistilor FMI: Politica bugetara n anul 2004 va sustine obiectivele de dezinflatie si limitarea deficitului de cont curent extern, creand in acelasi timp conditii pentru cresterea in continuare a investitiilor sectorului privat.Ce urma sa se intample cu sistemul fiscal in 2005, daca guvernarea de atunci continua? Guvernul convenise deja cu FMI, din luna iulie 2004, un program de reforma fiscala care ar fi intrat in vigoare la 1 ianuarie 2005. Principalii piloni ai acestui program prevedeau o reducere a impozitului pe profit de la 25% la 19%; o reducere a impozitului pe venit pentru cea mai mica transa de impunere de la 19% la 14%, compensate partial prin inghetarea deducerilor personale la nivelul din 2004 si o reducere a ratei contributiilor pentru asigurarile sociale cu 1,25%. Pentru a compensa o parte din pierderea de venituri, autoritatile doreau sa introduca simultan un impozit pe teren, sa creasca impozitul pe dividende si accizele, cu incepere de la 1 iulie 2005. Pierderea neta de venit asociata reformei s-ar fi ridicat la 0,25% din PIB fata de referinta de baza, datorita efectului pe parcursul intregului an al eliminarii ratei reduse de impunere la impozitul pe profit pentru activitatile de export, efectului reportat al cresterii accizelor din iulie 2004 si al unor imbunatatiri in colectare datorita reformei administratiei fiscale si a unei reduceri a evaziunii fiscale. Obiectivele reformei propuse de guvernul din 2004 erau legate de sprijinirea distributiei echitabile a castigurilor de pe urma cresterii economice ridicate, imbunatatirea climatului de afaceri si intarirea pozitiei competitive a Romaniei. In plus, reforma fiscala dorea sa raspunda si asteptarilor oamenilor de afaceri, legate de cresterea predictibilitatii n domeniul fiscal, reducerea costurilor administrative legate de impozite si reducerea presiunilor legate de impozitarea muncii.