Pierirea Dacilor

"Prea se-ntinde veseliaTot cu praznic ºi desfrâu!Veþi tãia cu toþii via,ªi veþi duce toþi la râuVinu-n sticle ori în vaseSã-l vãrsaþi pe apã tot:Cel ascuns de voi prin caseCu putere am sã-l scot.Aºa vreau. Aºa veþi faceCa-i tai capul cui nu-i place!"

Fost-a jale-n tot regatulªi la munte, ºi la ºes;Plânse-oraºul, vai, ºi satul,Cârciumarii mai ales.ªi vãrsat-au lacrimi desePopii ºi poeþii lor,Cele douã tagme-aleseCari la oriºice poporSunt apostoli ai mulþimii,Deci la vin de-a pururi primii.

La cetatea BuridavaEi fãcut-un miting.Nu ºtiu care-a fost isprava,Cãci de-acestea nu m-ating.ªtiu cã cinci senatul dete,Camera pe alþii cinciDelegaþi, cu mândre plete,Bernevici având ºi-opinci,Sã supuie majestãþiiPlânsul þãrii ºi-al dreptãþii.

Unul singur avea cizme(Primul dac ce le-a purtat)ªi vorbea cu galicisme,Cã-n Paris trei ani a statDe-a învãþat geologie,ªi-avea "Talkowa" pe piept,Îl chema sarab* Ilie,De spun cronicele drept,Iar în mânã-avea cravaºãSemn distins, ca bulibaºã.

Zise el: - "De vrei, ne-aruncãPeste-un milion de scãri,Dar cinstita ta poruncãPrea ne scoate din rãbdãri!Când nu-i strop de vin în þarãCe sã bem noi? Petroleu?" -Regele cu vorba rarã:- "Oh, Sarailie-al meu!Tu cunoºti pe Leon papa,Vorba lui mereu e: Apa!"

- "Rege mare! Mai cu-ncetul!Apa-i lucrul cel mai bun,Dupã cum Pindar poetul,

Popa Kneip ºi mulþi o spun,Însã dacii, ca pãgânii,Nu beau apã, nici sã-i pici.Zic ºi ei, cum zic româniiCei ce-urmându-ne pe-aiciDe strãmoºi ne-or recunoaºte:Apa-n burtã face broaºte!

La o mie douã suteDupã Crist! Iar noi suntemMorþi detot, când ni-e ulciorulGol o zi, ca la golani,Cum deci îi vom duce dorulTreisprezece sute de-ani!Pân-atunci ne ia tãtarul,Tot cu gând cã-i gol paharul."

Ascultând aceste spuse,Regele-a zâmbit perfid.Dete-un semn ºi-un serv aduseZece cupe c-un lichid.- "M-am gândit fãrã-ncetare;Ceva trebuie sã beþi -Iat-aici zece pãhare.Iar dincoace-aveþi pesmeþiSpuneþi, principi, de vã place,ªi cum vreþi, aºa voi face!"

Sar fruntaºii daci cu ura!Sã ia toþi paharul plin,Cãci aveau ca focul guraDe când nu bãurã vin.Însã care cum înghiteDã sã scuipe mai curândªi cu feþe-ngãlbeniteSe privesc pe rând, pe rând.- "Rege, asta-i vrãjmãºie!Ce ne dai sã bem leºie?

Auzim cã mult li-e dragãCelor scoborâþi din Crum -Un lichior ce-i zice bragãªi ºi-o-mpart de cinci pe drum.Da! Întâi când am vãzut-o,Am crezut cã sunt lãturi,Dar pe Zevs, mã jur, pe Pluto:Taina ãstei bãuturiN-o-nþeleg - s-asculþi de mine -Decât cei cu gusturi fine!"

- "O, fruntaºi cu mândre coame!Asta-i bragã! ºi se beaªi de sete ºi de foame."- "Mama dracilor s-o ia!Acest soi de bãuturãNu-i de noi! Ne vârã-n draci.Sã le-o torni cu sila-n gurãN-au s-o-nghitã bieþii daci.Parcã-i terciul cu lãmâieDe-oblojeli pe la cãlcâie!"

- "O veþi bea! rãspunse tareªi-n mânie Deceneu,Dacã nu-mi daþi ascultareªi-agitaþi poporul meu,Am s-o-mpun, Sarailie,Astãzi prin decret regal,Toþi s-o bea! A, terci sã fie,Însã terci naþional!Haidí sã bem, uitând trecutulBeþi, sã-i facem începutul".

Pe fereºti sãrirã prinþiiCare ºi-ncotro vãzu!Unu-n goanã-ºi rupse dinþii,Altul într-un puþ cãzu.Cel cu cizme, dând din coate,Se izbea de boi ºi vaci,Tropãind cele ciuboate,Cã-l bãgase braga-n draci!ªi-au rãmas cei prinþi de-ocarãApãsând popor ºi þarã.

N-au fost însã lucruri buneCe-acest rege-a fãptuit,Cãci istoria ne spuneCum cã dacii au pierit:Ori de dor de bãuturã,Ori de caznã-n ciuda lor, -Deci luaþi învãþãturã,Regilor, în viitor:Dac-aveau ce soarbe dacii,Poate ºi-azi trãiau, sãracii!