Cosbuc, George - Cantece de Vitejie (Cartea)

George

C~NTECE DE VITEJIE

CO+BUC

CUPRINS

Tabel cronologic ...................................................................................... 5C~NTECE DE VITEJIE

(1904)Cântec (|i-ai m`nat prin veacuri turmele de plai) .................................. 16Imnul studen\ilor ................................................................................... 17Cântec ost[=esc ..................................................................................... 18Doroban\ul ............................................................................................ 20Dun[rea =i Oltul .................................................................................... 22Pentru libertate ...................................................................................... 24Cântecul cel vechi al Oltului ................................................................... 27Scut =i arm[ .......................................................................................... 28Oltenii lui Tudor .................................................................................... 30S[rindar ................................................................................................ 32Zece mai ................................................................................................ 35Pe drumul Plevnei ................................................................................... 38Mortul de la Putna ................................................................................ 41Stema \[rii ............................................................................................ 44Fragment epic ....................................................................................... 45Pe dealul Plevnei .................................................................................... 49O=tirile lui Alah ..................................................................................... 50Graiul neamului .................................................................................... 53De profundis .......................................................................................... 55Carol Robert .......................................................................................... 57Golia tic[losul ....................................................................................... 61La Smârdan ........................................................................................... 63Cântec (|ar[-avem =i noi sub soare) ...................................................... 67

Cântecul redutei .................................................................................... 70Povestea c[prarului ................................................................................ 73Coloana de atac .................................................................................... 76O scrisoare de la Muselim-Selo ............................................................... 82În spital ................................................................................................. 86Raport (Luarea Grivi\ei, la 30 august 1977) ........................................... 91Spada =i credin\[ ................................................................................... 92Podul lui Traian ..................................................................................... 93Pa=a Hassan ........................................................................................... 96Sus inima .............................................................................................. 99

NEPUBLICATE }N VOLUM

Filozofii =i plugarii ............................................................................... 101Bl[st[m de mam[ ................................................................................ 112Pe p[mântul turcului ........................................................................... 129Angelina .............................................................................................. 141Atque nos! ........................................................................................... 145Fata craiului din cetini ......................................................................... 152Draga mamei ...................................................................................... 164Dragostea p[cur[reasc[ ...................................................................... 190Fulger ................................................................................................. 199Izvor de ap[ vie ................................................................................... 207Non omnis moriar ................................................................................ 218Tulnic =i Lioara .................................................................................... 220Str[jerul .............................................................................................. 243Anacreontic[ ....................................................................................... 250Profe\ie ............................................................................................... 255Gramatica =i medicul ........................................................................... 257Patru port[rei ...................................................................................... 259Rodovica ............................................................................................. 263Ceas-r[u .............................................................................................. 270

La logodn[ .......................................................................................... 276Sulamita ............................................................................................. 280Nebuna ............................................................................................... 287În biseric[ ........................................................................................... 292Roman\[ ............................................................................................. 294Sonete de lux ....................................................................................... 296Inima mamei ....................................................................................... 300Cornul ................................................................................................. 303Legenda trandafirilor ........................................................................... 305Ziua-nvierii .......................................................................................... 310Sonet .................................................................................................. 316O-ntâlnire ........................................................................................... 317+tefan-Vod[ ......................................................................................... 318Petrea .................................................................................................. 320Osman-pa=a ........................................................................................ 323Biserica ruinat[ ................................................................................... 325Proclamarea independen\ei .................................................................. 326Pierirea dacilor .................................................................................... 328Lâng[ leag[n ...................................................................................... 333Povestea gâ=telor ................................................................................. 336Iedera ................................................................................................. 338P[mântul uit[rii .................................................................................. 339Nucul .................................................................................................. 341Patria român[ ..................................................................................... 343Poetul .................................................................................................. 345[Lui Spiru Haret] ................................................................................. 347Aghiotantul ......................................................................................... 348Cânt[ pilotul ....................................................................................... 351Scump[ \ar[ româneasc[ .................................................................... 352Poporal[ .............................................................................................. 353Vulturul ............................................................................................... 354

Aprecieri .............................................................................................. 357

TABEL CRONOLOGIC

1866 20 septembrie Se na=te în satul Hordou din nordul Ardealului, în casapreotului Sebastian, George Co=buc.Copil[ria =i-o petrece la Hordou, unde prime=te =i întâile no\iunidespre înv[\[tur[ de la \[ranul Ioan Gori\[. Printre altele, acesta îipoveste=te =i snoava cu filozofii =i plugarii, pe care o va transpunemai târziu în versuri.De la T[n[suc[ Mocodean, un cânt[re\ de biseric[, Co=buc înva\[a citi înc[ de la vârsta de cinci ani.

1873 Co=buc începe =coala primar[ în comuna Salva, unde tat[l s[u erapreot, de unde trece chiar în primul an la =coala de trei ani dinTelci. Aici va sta în gazd[ la directorul =colii, Ioan Iona=ec, de lacare va înv[\a =i nem\e=te.

1876 Dup[ ce termin[ clasa a IV-a a =colii primare (la N[s[ud), în toamnaacestui an, Co=buc se înscrie în clasa I a liceului românesc dinN[s[ud. Tân[rul licean este g[zduit, împreun[ cu mai mul\i copiide \[rani, de înv[\[torul Teodor Rotari. Acesta dispunea de obibliotec[ destul de mare, în care Co=buc putea g[si pentru lectur[,pe lâng[ operele scriitorilor români, =i lucr[ri ale unor autori str[inica: Heine, Chamisso, Lenau, Burger =i al\ii.În anii liceului, Co=buc desf[=oar[ o vie activitate literar[ în cadrulsociet[\ii de lectur[ a elevilor �Virtus romana rediviva�.A fost coleg de liceu, pân[ în clasa a IV-a, cu tat[l lui Liviu Rebreanu.

1877 Începe r[zboiul de independen\[.La 9 mai are loc proclamarea independen\ei de stat a României.

1880 Apare la Bucure=ti, sub conducerea lui Al. Macedonski, revista�Literatorul�.

1881 La 1 iulie apare la Ia=i, redactat[ de Ion N[dejde, revista literar[ =i=tiin\ific[ �Contemporanul�.

CUPRINS

GEORGE CO+BUC6

1882�1883 În octombrie 1882, membrii societ[\ii �Virtus romana rediviva�hot[r[sc redactarea unei reviste pe care o numesc �Muza some=an[�.Co=buc public[ în paginile revistei �Muza some=an[� primele salepoezii: Societ[\ii �\/irtus romana rediviva�, Stâncile strig� amin, Înv[\[m,Pepelea din cenu=[, Tablou, Soarta lor, Fete blânde =i altele.

1883�1884 Poezia Tablou de sear[, cea mai reu=it[ dintre produc\iunilelui Co=buc scrise în acest an, se pare, ultima publicat[ în paginilerevistei �Muza some=an[�.

1884 În vara acestui an, Co=buc d[ examenul de bacalaureat.Dup[ trecerea acestui examen, împotriva voin\ei p[rin\ilor s[i, caredoreau s[-l fac[ preot, Co=buc pleac[ la Cluj, unde în toamn[ seînscrie la Facultatea de filozofie =i litere, dar unde, din cauza lipsurilormateriale =i a atmosferei ideologice insuportabile, va r[mâne foartepu\in timp.La 14 aprilie ia fiin\[ la Sibiu, sub conducerea lui Slavici, ziarul�Tribuna�, unde Co=buc public[, începând de la sfâr=itul acestuian, mai întâi sub pseudonimul C. Bo=cu, apoi cu numele adev[rat,versuri originale, basme versificate, traduceri =i altele. Poezia dedebut la periodicul sibian este snoava versificat[ Filozofii =i plugarii,semnat[ C. Bo=cu.Apare �Gazeta s[teanului�, la care Co=buc va colabora din anul 1893.

1885 }i g[sim tot mai des semn[tura în periodicele transilv[nene: �Fa-milia� lui Iosif Vulcan ap[rut[ înc[ din anul 1865 =i, mai ales, �Tri-buna�. Semnate C. Bo=cu, Co=buc public[ în �Familia� dou[ poezii(Dou[ întreb[ri =i Unde zbor) =i, cu numele adev[rat, dou[ Ghicitori înversuri (�Între to\i =erpii din lume� =i �Care rege n-are \ar[�) în�Calendarul pedagogic pe anul 1885�. Co=buc tip[re=te în �Tri-buna� trei balade de inspira\ie popular[: Blestem de mam[, Pe p[mântulturcului =i Angelina. Primele dou[ apar =i în bro=ur[, în �Bibliotecapoporal[ a Tribunei�. De pe acum, Co=buc începe s[ traduc[ Divinacomedie, la care va lucra timp de peste dou[zeci de ani.Apare la Bucure=ti ziarul �Epoca�, la care poetul va colabora între1896 =i 1904.

1886 Co=buc nu mai figureaz[ printre studen\ii clujeni, dar r[mâne totu=iîn Cluj, frecventând doar anumite cursuri universitare. Continuând

C~NTECE DE VITEJIE 7

colaborarea la �Tribuna�, în acest an îi apar: Atque nos, Fata craiuluidin cetini, Draga mamei, Dragoste p[cur[reasc[ =i altele. Dintre acestea,Fata craiului din cetini =i Draga mamei apar în colec\ia �Bibliotecapoporal[ a Tribunei� sub form[ de plachete.Colaboreaz[ la revista din Gherla �C[r\ile s[teanului român� încare public[: Amin, strig[ stâncile =i Lupii \iganului.

1886�1887 A tradus peste 480 de poezii din 92 autori greci, pe caredorea s[ le publice într-o antologie.

1887 Continu[ s[ colaboreze la �Tribuna� cu pove=tile =i basmele versificate:Fulger, Brâul Cosânzenii, Izvor de ap[-vie, Tulnic =i Lioara =i altele. Îi apareîn volum, în colec\ia �Biblioteca poporal[ a Tribunei�, poezia Fulger.În vara acestui an, Co=buc se duce la Sibiu, unde de prin augustîncepe s[ lucreze ca redactor la �Tribuna�. Poetul furnizeaz[periodicului sibian, la rubricile �Foi\a Tribunei� =i �Variet[\i�, unmaterial destul de bogat.Acum poetul î=i orienteaz[ scrisul spre o specie literar[ în care ar[mas neîntrecut, spre idil[.

1888 în paginile �Tribunei� i se tip[resc în acest an peste treizeci de poezii,semnate sau nesemnate. Dintre acestea, re\in aten\ia baladele deinspira\ie popular[ Rodovica, Ceas-r[u, Cr[iasa zânelor =i o parte dinAnacreonticile sale, publicate cu mici modific[ri în ciclul Cântece lasfâr=itul volumului Balade =i idile din 1893.G. Bogdan-Duic[ public[ în �Gazeta de Transilvania� =i �Tribuna�,la rubrica �Revista literar[�, articole în care remarc[, înainte deGherea, valoarea primelor poezii publicate de Co=buc.În martie izbucnesc r[scoalele \[r[ne=ti.

1889 Ca =i precedentul, =i acest an e foarte rodnic pentru activitateapoetului. Acum scrie =i public[ poezii ca: Rada, Numai una Fatamorarului, Un Piparu= modern, Piparu=-viteaz, Nu te-ai priceput =i unadin capodoperele co=buciene � Nunta Zamfirei. Ca urmare ar[sun[torului succes pe care-l ob\ine cu Nunta Zamfirei, Co=buc,chemat de Titu Maiorescu, pleac[ în toamna acestui an la Bucure=ti,unde se va stabili pentru totdeauna. De acum în activitatea =i via\asa începe o nou[ etap[.

1890 În numerele 2�6 (15 ianuarie�15 martie) ale revistei �Amicul

GEORGE CO+BUC8

Familiei�, Co=buc public[ în traducerea sa Cântece din Cartea cântecelora lui Gajus Catullus Vallerius.În �Amicul familiei� din Gherla =i Cluj public[ poezia Roman\[(�Negura nop\ii doarme pe mal�), iar în �Convorbiri literare� din1 aprilie, poezia La oglind[.

1890�1891 Colaboreaz[ cu mai mul\i profesori la elaborarea unui manualde =coal[ intitulat Carte româneasc[ de citire.

1891 Apar în �Tribuna� alte poezii remarcabile din crea\ia co=bucian[, printrecare : Pe lâng[ boi, Trei, Doamne, =i to\i trei, Rea de plat[, O istorie veche etc.În noiembrie ia fiin\[ la Bucure=ti revista-magazin �Lumea ilustrat[�a lui Ignatz Herz, al c[rei redactor a fost un timp =i Co=buc.Este profesor la Institutul de fete �Educa\ia român[� al Elisei Manliu.

1891�1893 Colaboreaz[ la �Lumea ilustrat[�, unde public[ poeziile:Fatma (1891), Vestitorii prim[verii (1892), Noapte de var[ (1892), Vara(1892), Vântul (1892), Rug[mintea din urm[, La pâr[u (1893) etc.

1893 În ziua de 28 noiembrie vede lumina tiparului, sub direc\ia lui Vlahu\[=i V. A. Urechia, primul num[r al revistei �Viea\a�, la carecolaboreaz[ =i Co=buc.Apare în Editura Libr[riei �Socec� din Bucure=ti volumul Balade =iidile, prima culegere de versuri din crea\ia lui Co=buc.Scrie poezia In opressores, care circul[ în foi volante printre cititoriitransilv[neni.În paginile revistelor �Convorbiri literare�, �Minerva�, �Tribuna�,�Familia�, �Moftul român� =i altele, apar nenum[rate recenziiprivitoare la acest volum. Astfel, în �Moftul român� din 23 iunie,Caragiale public[ articolul �Balade =i idile� de George Co=buc, în careafirm[ c[: �Pe câmpul vast al publicisticii române, pe care cre=teatâta spanac des =i abundent, a aparut, în sfâr=it, zilele acestea =i uncopac... tot mai s[n[tos =i mai trainic, înfruntând gustul actual =ivremea cu schimb[rile ei capricioase =i f[când din ce în ce maimult[ fal[ limbii noastre române=ti � un volum de balade =i idilede George Co=buc...�În acest an, imediat dup[ apari\ia volumului Balade =i idile, mediocrulpoet Grigore Lazu public[ în �Românul literar� =i apoi în bro=ur[articolul Adev[rul asupra poeziilor d-lui G. Co=buc, în care afirm[ c[


unele crea\ii ale poetului n-ar fi originale, acuzându-l de �plagiat�.Acestuia i se al[tur[ Anton Bacalba=a =i Al. Macedonski. La acest�proces� literar, care va continua timp de peste zece ani, vor luaparte, ca ap[r[tori ai poetului, Al. Vlahu\[, N. Iorga, C. Dobrogeanu-Gherea etc. Co=buc, în genere, nu d[ aten\ie acuza\iilor ce i seaduc; scrie totu=i unele articole îndreptate împotriva acelora care-latacau. În articolul Procesul Lazu-Co=buc, publicat în �Viea\a� din 5decembrie, Al. Vlahu\[ ia atitudine împotriva ziarelor =i revistelorvremii pentru nep[sarea cu care au întâmpinat apari\ia volumuluiBalade =i idile, Din cauza acestei nep[s[ri, publicarea articolului luiGrigore Lazu a dat na=tere unei critici nedrepte la adresa lui Co=buc.

1894 Sub redac\ia lui Slavici, Caragiale =i Co=buc, la 1 ianuarie, în edituralui C. Sfetea, apare bilunar, pân[ în 1896, revista �Vatra�.În �Vatra�, Co=buc începe s[ publice la rubrica �Vorba [luia�,Ghicitori explicate. De asemenea, în paginile revistei apar =i poeziile:Noi vrem p[mânt!, Mama, Lupta vie\ii, In opressores, Pa=a Hassan =i altele.D. Evolceanu public[, în numerele 10 (1 februarie) =i 11 (1 martie)ale �Convorbirilor literare� din acest an, articolele: �Baladele =i idilele�d-lui Co=buc =i �Evolceanida� d-lui Grigore N. Lazu, în care, pe lâng[faptul c[ subliniaz[ valoarea literar[ a poeziilor lui Co=buc, râspunde=i criticilor nedrepte ale lui Grigore Lazu.N. Iorga public[ în �Familia� din 5/17 iunie articolul intitulat Poeziiled-lui Co=buc, în care discut[ pe marginea �plagierilor� lui Co=buc;pledând în favoarea poetului, îl socote=te un mare talent �de form[�.

1895 Continu[ colaborarea la �Vatra�, unde-i apar: Doina, Sub patrafir,Unul ca o sut[, Scara =i altele.În februarie apare suplimentul umoristic al �Vetrei� � �Hazul�.Co=buc se c[s[tore=te cu Elena Sfetea, sora editorului C. Sfetea.La 11 august se na=te, la Craiova, primul =i unicul fiu al poetului �Alexandru.

1896 La sfâr=itul lunii iunie, �Vatra� î=i înceteaz[ apari\ia, dup[ ce Co=bucmai public[ în paginile ei: Fata mamei, Iarna pe uli\[, Dragoste învr[jbit[,Pe deal etc.Iese de sub tipar volumul Fire de tort, al doilea din crea\ia lui Co=buc.Se tip[re=te în traducerea lui Co=buc Eneida de Vergiliu.

GEORGE CO+BUC10

Tradus[ tot de Co=buc, apare în acest an poema byronian[ Mazepa.Co=buc prefa\eaz[ dou[ volume a doi debutan\i: Spre prim[var[ deI. Costin =i Povestiri din copil[rie de Sergiu Cujb[. Aceste prefe\e suntdeosebit de importante, pentru c[ ne ajut[ la cunoa=terea ideilorestetice ale poetului (Co=buc ia atitudine împotriva poeziei pesimiste,care invadase publica\iile române=ti de la sfâr=itul secolului trecut).În octombrie, apare s[pt[mânal, la Bucure=ti, revista de literatur[� �Povestea vorbei�, la care colaboreaz[ =i Co=buc.La 25 noiembrie D. Oll[nescu-Ascanio =i N. Petra=cu scot laBucure=ti revista �Literatur[ =i art[ român[�, la care Co=buccolaboreaz[ între anii 1897 =i 1900.

1897 Iese de sub tipar edi\ia a II-a a volumului Balade =i idile.Enea Hodo= scoate la Caransebe= un volum de versuri =i proz[ dincrea\ia lui Co=buc.Public[ în traducerea sa, în �Familia�, comedia în cinci acte Parmeno,de Teren\iu. La Craiova apare Antologia sanscrit[, care cuprindefragmente din Rig-Veda, Mahabharata, Ramayana, poezii lirice =iproverbe traduse =i adnotate de Co=buc, iar la Bucure=ti Sacontalalui Calidasa, tot în traducerea sa. Apare amplul studiu al luiConstantin Dobrogeanu-Gherea despre Co=buc intitulat: Poetul\[r[nimii. La propunerea lui Hasdeu, Co=buc prime=te, pentrutraducerea Eneidei, premiul Academiei �N[sturel-Herescu�. Cuocazia banchetului, Caragiale roste=te o cuvântare (pe care o pub-lic[ în �Epoca� din 2 iunie) în onoarea premiatului, considerând:�...în afar[ de succesul material al lui Co=buc, actul AcademieiRomâne ca un succes moral pentru noi to\i�.La 1 ianuarie apare la Bucure=ti revista �Foaia interesant[�.Dup[ dispari\ia �Vetrei�, Co=buc preia la 1 iunie conducerea revistei�Foaia interesant[�. Printre colaboratorii acesteia se aflau =i: I. L.Caragiale, P. Cerna, Cincinat Pavelescu, Gheorghe din Moldova etc.Apare la Arad �Tribuna poporului�, la care Co=buc va colaboraîntre anii 1900 =i 1904.În acest an, Co=buc î=i începe îndelungata activitate la revista ini\iat[de Spiru Haret � �Albina� (ap[rut[ în octombrie). Spre sfâr=itulanului, poetul este atras în comitetul redac\ional.Solicita\i de Co=buc, la revist[ colaboreaz[: Gr. Tocilescu, N. Iorga,


I. Slavici, Al. Vlahu\[, M. Sadoveanu, St. O. Iosif, Emil Gârleanu =ial\ii.

1898 Iese de sub tipar edi\ia a II-a a volumului Fire de tort.Dintre poeziile publicate în acest an, amintim: Raport, Povesteac[prarului, Cântecul redutei =i Moartea lui Gelu.Co=buc este ales membru corespondent al Academiei Române.

1899 Public[ la Bucure=ti Fapte =i vorbe române=ti. Carte de citire pentru to\iromânii.Apar: R[zboiul nostru pentru neatârnare (1877�1878), povestit pe în\elesultuturor =i Povestea unei coroane de o\el.La 21 ianuarie apare, sub îngrijirea lui Artur Stavri =i I. Gorun,revista �Pagini literare�, la care, pe lâng[ I. L. Caragiale, B.Delavrancea, St. O. Iosif, D. Anghel, colaboreaz[ =i Co=buc.

1900 La 1 ianuarie vede lumina tiparului, la Bucure=ti, primul num[r al�Noii reviste române�.Î=i public[ în diferite perioade poeziile: Cicoarea (�Convorbiriliterare�), Pierde-var[ (�Noua revist[ român[�), Nunta în codru (�Tri-buna poporului�), Faptul zilei (�Literatur[ =i art[ român[�),Doroban\ul (�Albina�), Pe dealul Plevnei (�Literatur[ =i art[ român[�),O scrisoare de la Muselim-Selo (�Gazeta s[teanului�), Pacea =i Dup[furtun[ (�Curierul literar�) etc.Apare, tot la Bucure=ti, �România jun[�, al c[rei sus\in[tor =icolaborator a fost =i Co=buc. În ziua de 7 iunie moare, în vârst[ de82 de ani, Sebastian Co=buc, tat[l poetului.La 7 octombrie iese de sub tipar întâiul num[r din cele cinci câtevor ap[rea ale revistei �Curierul literar�, care la 2 decembrie 1901se va contopi cu �Sem[n[torul�.La 2 decembrie apare, sub conducerea lui Co=buc =i Vlahu\[,�Sem[n[torul�, revist[ literar[ s[pt[mânal[. În articolele de directiv[(Primele vorbe =i Uni\i) sunt afirmate tendin\ele revistei. Deplângândîndep[rtarea scriitorilor de via\a poporului, paginile�Sem[n[torului� cuprind =i elemente care vor caracteriza mai târziumi=carea sem[n[torist[.La 10 decembrie apare la Bucure=ti �România ilustrat[�, la carepoetul va colabora în anul 1905.

1902 Public[ în �Seman[torul�, sub titlul Voci din public, poeziile satirice:

GEORGE CO+BUC12

Unul din bigh-life, Vorbe=te m[garul, Unul de la M[rcu\a etc. Tot în paginileacestei reviste mai apar: Hora, Blestemul tr[d[rii =i altele. De asemenea,în �Sem[n[torul�, mai v[d lumina tiparului, în traducerea luiCo=buc, primele fragmente din Odiseea.Iese de sub tipar edi\ia a III-a a volumului Balade =i idile.Apare volumul de versuri Ziarul unui pierde-var[.În colaborare, Vlahu\[ =i Co=buc scot la Bucure=ti Carte de citirepentru =colile secundare =i profesionale, partea I.Co=buc =i Vlahu\[ p[r[sesc conducerea revistei �Sem[n[torul�.Se tip[re=te volumul Scrieri în versuri =i proz[ al lui Gr. Alexandrescuprefa\at de Co=buc.Co=buc e numit =ef al biroului administrativ =i de coresponden\[din cadrul Casei =colilor. Din îns[rcinarea lui Spiru Haret, Co=buc=i Vlahu\[ \in la sate conferin\e cu caracter cultural-educativ. Înaceast[ munc[ va fi atras =i M. Sadoveanu.La 18 iunie, Octavian Goga =i Octavian T[sl[oanu scot la Budapestarevista literar[ �Luceaf[rul�, care la 15 octombrie 1906 î=i mut[sediul la Sibiu. La aceast[ revist[ va colabora =i Co=buc (1906).

1903 }n ziua de 8 septembrie moare mama poetului, în vârst[ de 75 de ani.1904 Se tip[re=te volumul Cântece de vitejie. Apare antologia Crestoma\ie

pentru to\i românii.N. Iorga public[ în �Sem[n[torul� din 29 august o recenzie elogioas[a volumului Cântece de vitejie, atacând în acela=i timp critica literar[ atimpului care socotea talentul lui Co=buc epuizat.Apar edi\iile a III-a a volumului Fire de tort =i a IV-a a Baladelor =iidilelor.V[d lumina tiparului, în traducerea lui Co=buc, Georgicele lui Vergiliu.

1905 La Budapesta, în tipografia �Luceaf[rul�, se public[ (în limbamaghiar[), în traducerea lui Revai K., un volum din versurile luiCo=buc.

1906 De la 1 ianuarie Co=buc, I. Gorun =i Ilarie Chendi fac s[ apar[,s[pt[mânal, revista artistic[ �Via\a literar[�, devenit[ mai apoi �Via\aliterar[ =i artistic[�. Secretar de redac\ie era Ilarie Chendi, în casac[ruia se afla =i redac\ia.Printre colaboratorii noii publica\ii se num[rau : Al. Cazaban, Ion


Minulescu, Cincinat Pavelescu, C. Ardeleanu, N. Gane, G.Topârceanu, V. Eftimiu etc.La 1 martie apare la Ia=i, sub conducerea lui C. Stere =i Paul Bujor,primul num[r al revistei �Via\a româneasc[�.

1907 Co=buc termin[ traducerea integral[ a Divinei comedii, care va ap[reapostum, între 1925 =i 1932, sub îngrijirea lui Ramiro Ortiz.În acest an, Co=buc î=i începe colaborarea la �Via\a româneasc[�.Izbucnesc marile r[scoale \[r[ne=ti din România. Poezia lui Co=bucNoi vrem p[mânt! circul[ în foi volante printre r[scula\i, fiind folosit[de ace=tia ca un act agitatoric.

1908 G. N. Costescu, G. A. Dima, G. Stoenescu =i G. Co=buc scot laBucure=ti Carte de citire pentru divizia a II-a rural[.Poetul se reîntoarce în Ardeal. În drum spre cas[ st[ mai multe zilela N[s[ud, se opre=te la Sibiu, Bistri\a =i Prislop. La Prislop îlcunoa=te pe Liviu Rebreanu.Cu ocazia activit[\ii de conferen\iari ai cercurilor culturale s[te=ti,Co=buc =i M. Sadoveanu se întâlnesc prin Moldova.

1909 Apare lucrarea lui Co=buc Supersti\iile p[gubitoare ale poporului nostru, Aparela Craiova, sub îngrijirea unui colectiv din care f[cea parte =i Co=buc,manualul =colar Carte de citire pentru clasa a III-a urban[.Se tip[re=te edi\ia a IV-a a volumului Fire de tort.La 28 august, poetul particip[ la inaugurarea noului local al =colii dinFeldru, unde sora sa, Angelina, era preoteas[. Co=buc face parte dinComitetul de organizare a festivit[\ilor, în al c[ror program figurau =icâteva din poeziile sale. Alexandru, fiul poetului, recit[ poezia El-Zorab.

1910 Apare, în traducerea poetului, drama lui Schiller Don Carlos.Vede lumina tiparului Carte de citire pentru clasa a II-a primar[ urban[,redactat[ de un colectiv de autori în frunte cu Co=buc.Gheorghe Marinescu public[ în �Convorbiri critice� articolul Pastelulîn poezia româneasc[, în care poezia Noapte de var[ este considerat[ cafiind cel mai frumos pastel din literatura român[.Ceva mai târziu (1923), Ibr[ileanu public[ în �Via\a româneasc[�articolul �Vara� de Co=buc, în care socote=te c[ aceast[ poezie este�cea mai liric[ din toat[ opera lui Co=buc. Vara este triumful soareluiîn poezia lui Co=buc =i în poezia româneasc[� � spunea Ibr[ileanu.

GEORGE CO+BUC14

1911 Se tip[re=te edi\ia a V-a a volumului Balade =i idile.Apare la Bucure=ti, sub direc\ia lui C. Banu, revista literar[, artis-tic[ =i social[ �Flac[ra�, la care poetul colaboreaz[ între anii 1911�1914.În paginile acestei reviste Co=buc public[ printre altele =i poeziile:Poetul (1911), Cânt[ pilotul (1912), Mor\i, pentru cine? (1914) etc.

1912 Co=buc public[ în �Flac[ra� din 1 decembrie Amintiri despre Caragiale,în care poveste=te cum I. L. Caragiale voia s[ scrie o pies[ patri-otic[ în jurul mor\ii Didonei. Public[ o culegere de Balade populare=i din diferi\i autori români.

1914 Apar edi\iile a VI-a a volumului Balade =i idile =i a V-a (îmbog[\it[ deautor) a volumului Fire de tort.

1915 V[d lumina tiparului edi\iile a VI-a a volumului Fire de tort =i a VII-a a Baladelor =i idilelor.În august, moare, în urma unui accident de automobil, fiul poetului� Alexandru.

1916 În mai, poetul este ales membru activ al Academiei Române.Îi apare în nr. 5 al colec\iei s[pt[mânale �Scriitorii români� (Editura�Alcalay�) volumul de versuri Drumul iubirii, care cuprinde, printrealtele, poeziile: Drumul iubirii, Cântecul fusului, Ideal, Faptul zilei, Rege/e Pontului etc.

1917 Co=buc continu[ lucrul la definitivarea traducerii Divinei comedii =i acomentariului despre capodopera lui Dante.

1918 Ies de sub tipar edi\iile a VIII-a a volumului Balade =i idile =i a VII-aa Firelor de tort.În paginile revistei bucure=tene �Scena� apare Vulturul, ultimapoezie pe care Co=buc o mai public[.9 mai. Poetul înceteaz[ subit din via\[.Funeraliile au loc în dup[-amiaza zilei de 11 mai, la cimitirul Bellu. Corpul neînsufle\it al luiCo=buc se afl[ lâng[ mormintele lui Eminescu, Caragiale, Sadoveanu=i G. C[linescu.

C~NTECE DE VITEJIE(1904)

GEORGE CO+BUC16

Cântec

|i-ai mânat prin veacuri turmele pe plai,Din stejarul Romei tu ml[di\[ rupt[,+i-\i cântai amarul din caval =i nai.Dar cumplit tu fost-ai când te-au dus în lupt[

+tefan =i Mihai.

Când \i-or pune piedici du=manii s[ caziSpada ta s[ fie =i de-acum, române,Fulger care-aprinde, vânt ce rupe brazi,+i te-ncrede-a pururi c[ vei fi =i mâine

Tare cum e=ti azi.

Sus ridic[ fruntea, vrednice popor!Câ\i vorbim o limb[ =i purt[m un nume,To\i s-avem o \int[ =i un singur dor �Mândru s[ se nal\e peste toate-n lume

Steagul tricolor!

CUPRINS


Imnul studen\ilor

Cânt[m libertatea =i numele sfântAl \[rii str[vechi =i-al acestui p[mânt!Iubirii de neam, ce de-a pururi ne-a fostO pav[z[-n lupte =i-n pace-ad[post

Cânt[mu-i supremul ei cântec.

Cu vesele glasuri de tinere firi,Cuprin=i de-amintirea str[bunei m[riri,Spre soare ni-e gândul =i mergem spre el,Lumina ni-e \int[ =i binele \el �

Tr[iasc[-ne \ara =i neamul!

Cu dreapta-n[l\at[ spre Tat[l de susJurat-am tot ce str[mo=ii ne-au spus:Unire-ntre fra\i, =i pe Domn s[-l iubim+i-altarul de jertf-al na\iunii s[ fim

+i sufletul neamului nostru.

Iar dac[ protivnicii numelui t[uCu o=ti ar veni ca s[-\i fac[ vrun r[u,Ridic[-te mândr[ =i nu te-ngrija,C[ci inima noastr[ e inima ta;

Tu-ncrede-te-n fiii t[i, mam[.

lar dac-ar pieri de pe-ntregul p[mântIubirea de neam =i-al credin\ei avânt:Azilul lor vecinic g[sindu-l în noiLe-am cre=te, ca iar s[ le d[m înapoi

Mai tari =i mai trainice lumii.

CUPRINS

GEORGE CO+BUC18

Cântec ost[=esc

Caii sar =i frâu-=i mu=c[Jos prin v[i e fum de pu=c[,Corbi s-arat[ cronc[nind.Stau de-atac du=manii gata �Uite-o-n zbor întunecataMoarte-acum spre noi venind!

+tim cu to\ii ce ne-a=teapt[!Sus spre Domnul mâna dreapt[Ridica\i-o dar, jurând!Pentru sfânta noastr[ lege,Pentru neam =i pentru regeTo\i c-o inim[ =i-un gând!

Nu mi te mâhni, copile,Cine are-n lupt[ zileNu s-atinge plumb de el.Ori aici, ori dealt[dat[,Moartea nou[ tot ni-e dat[Fiec[ruia-ntr-un fel.

Glas de trâmbi\[ r[sun[+i coloanele s-adun[Fi\i cu inim[, copii!Nu e rece glas de-aram[,Ci e jalnic plâns de mam[,Plânsul sfintei Românii!

CUPRINS


Tu ne vezi din cer, P[rinte,Fie-\i =i de noi aminteC[ suntem =i noi ai T[i!Fie-i blestemat mormântulCui î=i calc[ jur[mântul.+i-am jurat pe cer, fl[c[i!

Las[ tobele s[ bat[!C[pitane, du-ne-odat[Unde-i foc =i unde-i fum.Steagu-n vânt! Tr[iasc[ \ara!Vesel sune-acum fanfara,Dumnezeu cu noi de-acum!

GEORGE CO+BUC20

Doroban\ul

Strecura\i prin plumbi =i s[bii, doroban\ii drum deschid.Inimo=i s-azvârl prin =an\uri =i de-a valma sar pe zid.

+i era prin =an\ pierire =i v[zduhul tremura,Iar dincolo, prin redut[, moartea cea de veci era.

Tropot de picioare multe, fum =i abur ca-ntr-un iad,Vuiet cum îl fac prin balt[ cei ce-alunec[ =i cad.

Dar roiau mereu fl[c[ii r[s[ri\i ca din p[mânt,Valuri ce-necau reduta, scufundându-se-n mormânt.

Unul singur în roirea de viteji, un doroban\,Z[bovea trudit pe-o scar[, r[s[rit =i el din =an\.

Cei sosi\i, cu sc[ri, în juru-i î=i f[ceau în grab[ rost+i treceau, urmându-i al\ii, iar el tot pe unde-a fost.

Apucase strâns cu dreapta parapetul, ca-n asalt,Dar era prea slab, pesemne, zidul lunecos =i nalt.

Iat-un c[pitan, din urm[, aducând în foc pe-ai lui,D[ de el. � �Cu sârg, b[iete! Ce-ntârzii de nu te sui?�

El abia-=i întoarce capul. � �N-am putere s[ m[ urc.M[ trudesc cu stânga numai! Bat[-l Dumnezeu de turc!�

CUPRINS


� �|ii la sân, se vede, dreapta! Pune dreapta! N-o \inea.�� Cum n-a= pune-o, =i-i sub scar[! Uite-o, stai s[ calci

pe ea.�Ajutându-i c[pitanul, el se nal\[-ncet, încet,D[ un chiot =i se nal\[, r[s[rind pe parapet.

Vede jos înc[ierarea lupt[torilor voinici,Un amestec orb ca-n cuibul r[scolitelor furnici.

El înal\[-n vânt chipiul, strig-un nume drag =i sfânt+i-apoi sare de pe ziduri, în redut[ =i-n mormânt.

Ea era p[mânt al nostru, smuls din sufletul turcesc,+i voia =i el s[ moar[ pe p[mântul românesc!

GEORGE CO+BUC22

Dun[rea =i Oltul

Dun[rea vorbea cu Oltul:� �Tu, copile drag al meu,Zbuciumat tu vii la vale

Tulbure mereu �Plou[ mult la voi la munte,Sate =i câmpii de-neci,Ori \i-e firea ta de-a rupe

Maluri pe-unde treci?�

� �Rup =i maluri câteodat[+i fac holdele de pier,Iar când plou[ mult la munte

Cap de om eu cer.Dar nu-i asta, maic[ sfânt[,Nu de asta-s tulburat,Ci de câte v[d mi-e mil[,

Maic[, =i-i p[cat!

Tu, pe unde-alergi prin lume,Vezi =i \[ri =i mun\i frumo=i,Neamuri ce-=i vorbesc ferice

Graiul din str[mo=i.Toate laud[ pe Domnul,Libere-a tr[i cum vor,Vesele fiind de via\a

+i de soarta lor.

Vezi =i-aici poporul nostruCel din veac adus pe-aici,

CUPRINS


Sprintene =i mândre fete+i fl[c[i voinici.

+i \i-e drag[ \ara astaDe români, c[ci te iubesc �Dar tu nu cuno=ti de-a-ntregul

Neamul românesc!

Eu de unde vin, mâhnitul,Furios spre =es scobor,C[ci de unde vin, e spaim[.

Groaz[ =i fior.Tot români sunt =i pe-acolo,Neam din veac pe-aici adus,Dar pe gâtul lor =i ast[zi

Jugul este pus.

Ei n-au voie s[-=i vorbeasc[Graiul str[mo=esc ce-l au,Iar în coasta lor de-a pururi

Suli\ele stau.Sfânta libertate esteNume gol pe-al lor p[mânt:Cei nedrep\i sunt cei puternici,

Singuri au cuvânt!

Ah, de mila lor eu, maic[,Vin a=a de tulburat,+i de ciud[ pe du=manii

Cei ce l-au c[lcat.Iar de-nec =i mal =i oameni,Nu mai =tiu ce fac nici euC[ m[ simt de-atâta jale

Tulbure mereu!�

GEORGE CO+BUC24

Pentru libertate

Plângem, da, c[ prea ne doare!Nu pe noi! Crescu\i în chinNe-amintim de-un timp cu soare+i-l cunoa=tem cel pu\in!PIângem pe copii, s[rmanii,C[-ntr-al temni\ii mormântÎ=i încep în noapte anii,Ne=tiind ce-i soare sfânt.Plângem, da, =i strâns ne strângemLâng-olalt[, câ\i suntem,Dar s[ =ti\i c[ nu ne plângemCa nebunii cari se tem.

Robi, meni\i prin jocul sor\ii,Noi ai chinului am fost,Îns[ nu, =i nu, ai mor\ii!Nu c[t[m noi ad[postNici în mil[, nici în rug[;Asta cear-o de la voiCel ursit s[ fie slug[ �Dar n-o cere\i de la noi!Vom r[bda, privind în fa\aOri=icui, =i-a orice chin,C[ noi =tim c[-i mult[ via\[+i în noi, =i-n cei ce vin.

Blestema\i pieri-vor regiiCari s-abat din drumul drept �

CUPRINS


Ne-a\i adus stricarea legii+i ne sta\i cu mâna-n piept.O, =i-n loc s-ave\i ru=ine,V[ mândri\i cu ce-a\i adus:Dar puterea, =ti\i voi bine,Nu vi-a dat-o Cel-de-sus,Nici Eternul Domn! Vi-e dat[De-un vremelnic din Infern!Deci vi-e binecuvântat[+i la voi va fi-n etern!

Lumile-au v[zut mirateCât de mult iubir[\i voi+uierul de bici ce bateF[r� de mil[ oameni goi!Dar =i pentru noi r[mâneTimp � ah, cine poate =ti!+uierul acesta mâineCânt al lui Tirteu va fi!Iar din lan\ul ce-azi ne strângePot s[ ias[ sp[zi, =i potSp[zile s[ vad[ sânge,Nu de-al nostru îns[ tot!

+i sfâr=itul t[u veni-vaAzi ori mâine,-ori mai apoi!+i-o s[ po\i tu sta-mpotrivaPoate-a celor mai vro doi,Dar mai tari prin r[zbunare+i prin ura lor turba\i?O s[ fii destul de tare,

GEORGE CO+BUC26

Tot potopul s[-l aba\i?Eu nu chem aceast[ vreme,Dar tiranul bra\ al t[uFace totul ca s-o cheme,R[u îngr[m[dind pe r[u.


Cântecul cel vechi al Oltului

� �Vine, tat[, Oltul mare;Malul stâng de-abia-l z[resc.�� Las� s[ vie Oltul mare,C[, români de când tr[iesc,Oltul tot la piept ne are+i-i al nostru =i ne =tie+i nu bate cu mânieMalul cel basarabesc.Vine mare, las� s[ vieC[ ni-e sol dumnezeiesc.�

� �Vine, tat[, Oltul mare,Brazi tr[sni\i rostogolind.�� Las� s[ vie Oltul mare,C[ci t[tarii-ncoace tind,Dar li-e Oltul în c[rare+i n-au inim[ s[-l treac[+i sperie\i se-ntorc =i pleac[,Cu noi hor[ nu se prind.Las� s[ vie, c[-i îneac[,Neamul nostru mântuind.�� Vine, tat[, Oltul mare,+i cu sânge-amestecat.�� Las� s[ vie Oltul mare,C[ mul\imi de o=ti t[tareEl pe mal a apucat.Lifte poart[, lifte duce,Lifte, bat[-i sfânta cruce;Oltul capul le-a mâncat!Las� s[ vie s[-i apuceC[ ni-e scut de Domnul dat.�

CUPRINS

GEORGE CO+BUC28

Scut =i arm[

Domnul sfânt s[ ne iubeasc[,+i-al s[u Duh ocrotitorPlin de pace s[ pluteasc[Peste \ara Româneasca+i-al românilor popor!

Noi prin vremi ce ne-ncercar[Alt[ arm[ n-am avutNumai dragostea de \ar[Ce str[mo=ii ne-o l[sar[,+i pe Sfântul Domn de scut.

Dar ne-a fost destul atâta!Fruntea sus, voi fra\i ai mei!Astfel Cerul hot[rât-aS[ se nal\e am[râta|ar[, prin puterea ei!Mai f[\i=, mai f[r[ vesteNe-a\i lovit, du=mani de voi!Dar ce-a fost, a fost poveste!Dragostea de \ar[ este+i mai tare-acum în noi.

+i de cine ne-o fi team[?Mult a fost, s[ v[ r[bd[m,Neb[ga\i de voi în seam[ �Ast[zi =ti\i voi cum ne cheam[,Dac[ nu, s[ v[-nv[\[m!

CUPRINS


Numai Domnul ne iubeasc[+i-al s[u Duh ocrotitorPlin de pace s[ pluteasc[Peste \ara Româneasc[+i-al românilor popor!

GEORGE CO+BUC30

Oltenii lui Tudor

Vine-un chiot dinspre munte,Vine fream[t din p[duri �Tudor domnul vine-n frunte,Cu mul\imea de panduri!Iar din Jiu, din ap[ sfânt[,Iese cântec vitejesc,+i cu glas de surle cânt[Tot poporul românesc.

Las� s[-i sune surle-n \ar[,S[-=i adune-olteni destui,|ara s-o vedem noi iar[Vesel[ pe urma lui �Mândra patrie român[Nu sub bra\ de oameni slabi,Ci voinic[ =i st[pân[Cum a fost sub Basarabi.

Zboar[ corbi pe sus, b[iete,Cârduri negre se-nvârtesc,+i se zbat de-atâta sete+i de foame se izbesc:N-au s-a=tepte-oltenii rug[S[ le dea de hran[-n v[i �Oh, ciocoi, te-ajung în fug[To\i r[zbun[torii t[i!

CUPRINS


Cine vrea p[rta= s[ fieDreptului pe-acest p[mântDup[ Tudorin s[ vie!C[-i trimis de Domnul sfântS[ ne scape-acum odat[De ciocoi, c[ci DumnezeuÎnsu=i s-a pornit s[-i bat[,Cum ne bat =i ei mereu.

Ridica\i, români, Drept[\iiSteag cu sfântul George-acumSfintei Legi =i libert[\iiFace\i-i odat[ drum!Cine nu-i cu voi, s[ =tieC[ izbit va fi de voi,De cei stra=nici în mânie+i din leag[n de eroi.

Domnul Tudor s[ tr[iasc[!Sus cu to\ii, pui de lei,Pentru \ara Româneasc[,Pentru drepturile ei!A-mbr[cat c[ma=a mor\iiDomnul Tudor, ca Hristos,Dar schimba-va pasul sor\ii,Va trânti dranii jos!

GEORGE CO+BUC32

S[rindar

Iar Matei în balt[ stetePân[-n zori, în stuf ascuns,Frigul nop\ii l-a p[truns+i prin suflet spaim[-i deteC[ pierirea l-a ajuns.

� �Dumnezeule-al puterii,Vezi-m[-n ce stare sânt!F[, s[ scap de-acest mormânt,Dep[rtându-mi ianicerii,+i m[ leg cu jur[mânt

C[ scurgând aceast[ balt[,Chiar pe locul unde zacM[n[stire am s[ fac,Mândr[, vesel[ =i nalt[,+i cu aur am s-o-mbrac.�

Turcii îns[-l c[utar[+i-alt[ zi, =i nencetat,Iar Matei în stuf a stat+i-alt[ noapte, mai amar[,Mort de foame =i-nsetat.

� �Dat-ai prin Hristos, P[rinte,Cele nou[ fericiri!Scap[-m[ de prigoniri+i-\i voi ridica, preasfinte,

CUPRINS


Tot pe-atâtea m[n[stiri!�Ruga nu i-a fost primit[Nici acum, =i-a stat MateiOcolit de agareiÎnc-o noapte-a=a cumplit[,+i plângea, gândind la ei:

� �Vai, P[rinte-al îndur[rii,Dep[rteaz-acest pahar,+i sc[pând dintr-un amar,M[n[stiri voi face \[riiCâte slujbe-n s[rindar.�

+i-apoi fu, c[ tot plecar[Nechema\ii venetici.Iar Matei a strâns voinici+i-a gonit pe turci din \ar[+i-a-ngropat =i mul\i aici.

Iar pe locul unde-n balt[El ascuns trei nop\i a statSfânt loca= a ridicatPe colin-acum înalt[,Dup[ cum s-a =i jurat.

+i-apucat-a s[ cl[deasc[Alte nou[, rând pe rând,+i i-a dat Dumnezeu gândÎntr-o zi s[ le sfin\easc[,Toate-acela=i hram având.

GEORGE CO+BUC34

Iar în urm[ ridicat-aUn altar dup[ altar,Domnului cel sfânt ca dar �Cel din urm[ dându-l gata,I-a pus nume S[rindar.


Zece mai

În ziua cea sfânt[ =i mareLa zece-ale lunii lui maiSe vede-o ciudat-ar[tarePe-un deal de la Plevna, pe-un plai!

Când zorile-ncep s[ s-areteAcolo-n t[cutele v[i,Din groap[ ies moartele cete,De-a pururi jeli\ii fl[c[i.

Ei vin de prin locuri pe careCa vechile r[ni le cuno=ti,Pe unde-au stat =an\uri odat[,Redute, =i taberi, =i o=ti.

Strivi\i =i cu mâinile rupte+i galbeni ca-n jalnicul locÎn ziua s[lbatecei lupteCând bie\ii pieriser[-n foc.

Fac roat[, =i-o rug[ murmur[Iar Valter =i =on\u, =i to\iMai-marii ce-n frunte c[zur[Stau jalnici acolo-ntre so\i.

+i stau cum st[ omul ce-ascult[+i nici o mi=care nu fac;A=teapt[ cu grij[ =i spaim[Un semn de departe =i tac.

CUPRINS

GEORGE CO+BUC36

Deodat[ ei capul ridic[,Dau chiot =i-n zare privescSpre \ara din care ie=ir[,Spre scumpul p[mânt românesc �

+i-ascult[, c[ci tunul azi cânt[Departe-n iubitul p[mânt,Puternic c[-n ziua lupt[rii,Dar alt fel de cântec, mai sfânt.

Vi-e team[ c[ n-o s[ mai cânte,C[ moartea v[ fuse-nzadar �Dar \ara tr[ie=te! Iar tunulCe limpede-o spune =i rar!

+i-ascult[... iar \ara-i departe,Sunt dealuri la mijloc =i v[i,+i râul cel mare-i desparteDe mame pe bie\ii fl[c[i.

+i moartea cea ve=nic[-nchisePe urm[-le tristele-i por\i,D[r moartea lor via\[ ne dete:Ferice de-asemenea mor\i!

Iar ce-or fi =optind ei pe vremeaCe-ascult[ cântarea de tunEu nu =tiu, c[ci nimeni nu poatePe mor\i s[-i aud[ ce spun.


Dar cred c[ se roag[, s[rmanii:� �Noi liberi pe voi v-am facutIar Tat[l din cer s[ v[ aib[De-a pururi sub sfântul s[u scut!�

GEORGE CO+BUC38

Pe drumul Plevnei

Iar pe drumul care ducede la Dun[re spre munte

Trec românii zi =i noaptec[tre Plevna, merg =i vin.

Vesele batalioanecu maiorii lor în frunte,

+ir de care cu proviziischil[vi\i în haine crunte �

Scâr\âit =i chiu, =i tropotpe-acel drum de oameni plin.

Într-acest pestri\ amestec,scoborând pe dealuri, iat[

Pe-un r[zor s-oprise-n caleo b[trân[ =i gemea,

Cu desagii goi pe umeri,semn de-o cale-ndelungat[.

Iar din v[i, urcând alenese vedea venind o ceat[

De drume\i din \ara noastr[=i s-oprir[ lâng[ ea.

� �Bun[ calea�, zise unul,� �Inima v[ fie bun[,

Oameni buni! Dar unde merge\i?�� De ne-ajut[ Dumnezeu,

Noi, la Plevna, maic[ drag[�.

CUPRINS


� �Tot la Plevna! Cum ne-adun[!Eu de-acolo viu. B[iatul

mi-e-n r[zboi acu de-o lun[,+i m-am dus s[-mi v[d b[iatul

c[-i la Plevna =i-i al meu�.

Repede-mprejur se strânseca prin farmec toat[ ceata

Ca s[-ntrebe cum e Plevna?cum stau turcii-nchi=i în ea?

Ce mai zice Carol-vod[,când o fi r[zboiul gata?

+i-mb[tat[ de potopulîntreb[rilor ea, biata,

Î=i =tergea cu palma ochii=i plângând le tot spunea.

Dar în urm[, ei de grijanop\ii, ca s[ nu-i apuce:

� �S[ r[mâi în pace, maic[,s[ te vad[ Domnul sfânt�.

+i gr[bi\i se ridicar[to\i de jos, f[cându-=i cruce.

Ea, cu ochii plini de plânset,privea gloata cum se duce,

+i-un pustiu sim\i-mprejuru-i=i-ntuneric pe p[mânt.

Stete-a=a, mereu privindu-i=i deodat[-n fuga mare

GEORGE CO+BUC40

Ea porni la deal, cu strig[ts[ s-opreasc[ ceata-n loc.

Când ajunse-abia tr[gându-=ipu\intica r[suflare:

� �Dragi cre=tini, voi unde merge\i?ave\i mil[ =i-ndurare,

Eu m[-ntorc cu voi acolola b[iatul meu, în foc!�

� �Dar ai fost! La Plevna, maic[,toate-acum î\i sunt =tiute,

|i-ai v[zut =i tu b[iatul,ce mai vrei s[ vezi acum?

S[ te-ntorci, în sat acas[;ia-\i toiagul t[u =i du-te.

Noi suntem cu to\ii tinerizor avem =i mergem iute,

Tu e=ti slab[ =i pu\in[=i e mult de mers pe drum�.

Ea-=i întinse-atunci cu gemetmâinile, strigând cu jale:

� �Nu m[ bate\i cu nevrerea,c[ v[ bate Dumnezeu!

Voi fugi cu voi al[turi,=i de voi muri pe cale,

Tot atât! M-oi =ti aproapede b[iat! În sat, acas[

E pustiu, c[ n-am pe nimeni!Orice-o fi, m[ duc =i eu!�


Mortul de la Putna

Iar la Putna-n m[n[stire,Noaptea, din t[cut mormânt,Iese-n plin[ str[lucire+tefan cel viteaz =i sfânt.Lespedea ce-au pus-o popiiPeste groap[,-ncet se d[Înd[r[t =i-n fundul gropii+tefan plin de pace st[.Dar se nal\[-ncet eroulDe=teptat din lungu-i somn,Luminat e-ntreg cavoul+i sume\ viteazul domn.

Albu-i coif str[luce-n lun[Iar pe zale-i joac[ z[riDe lumini ce se-mpreun[Ca-ntr-un basm cu ar[t[ri.Lunga suli\[ =i-o poart[R[sucind-o-n mândru chip �Eu credeam c[-i umbr[ moart[Ce se mi=c[ pe nisip,Dar e viu! Acum ridic[Ochii s[i, parc-ar l[saPeste-o oaste inimic[Toat[ vr[jm[=ia sa.

CUPRINS

GEORGE CO+BUC42

Apoi st[ plecat =i-ascult[;Poate-aude spre HotinVuiet =i-alergare mult[De poloni =i turci ce vin,Poate-aude o=ti t[tare+i n[val[ peste Prut,Ori sosind din dep[rtarePeste munte i-a trecutRegele Matei! Voi ceteDe cazaci =i de secui,Dumnezeu acum v[ deteGata iar pe mâna lui!

Sun[ zorn[it de zale,Strig[t mare de r[zboi,Ard Moldova noastr[-n caleCâ\i du=mani =i vechi, =i noi.+tefan tremur[-n mânie.Iese din t[cutul schit �Luna-n ceruri, argintie,Cu nori negri s-a-nvelit,+i cumplit din bucium sun[+tefan vod[; ca un norIIes o=teni =i iu\i s-adun[Roat[ lâng[ domnul lor.

Iat-o, oastea lui voinic[,To\i cei buni =i tari ai s[i!+tefan spada =i-o ridic[+i porne=te-n sârg spre v[i,Luna tot mai mult s-ascunde,


Tot mai negri nori plutesc+i din v[i grozav r[spundeBuciumul moldovenesc.Se tot duce, duce-n noapteZgomotul în jos spre Prut,Mai l[sând în urm[ =oapteDin furtuna ce-a trecut.E pustiu la m[n[stire,Gol mormântul cel deschis!

Toate-au fost o n[lucire,Toate repezi ca-ntr-un vis.Nu =tiu bine-n care parte,+tefane, te-ai dus cu o=ti,+tiu c[ tu te-ai dus departe,+i du=manii \i-i cuno=ti!Bate-i =tefane, p[rinte,Spulber[-i de pe p[mânt:Chiar =i mort înva\[-i minte,Cine e=ti =i-ai t[i ce sânt.

GEORGE CO+BUC44

Stema \[rii

Ca un zimbru-nt[râtatCând a prins p[mântu-n coarne,Tot ce-n drumul lui a stat

Gata s[ r[stoarne �Ca un zimbru-nt[râtatMoldovenii s-au luptat

Cu potop de litve.

Ca un leu sfâ=ietorCând cuprins de-arca=i se vede,Prin mul\imea de popor

Tr[snet se repede �Ca un leu sfâ=ietorSar-oltenii-n mun\ii lor

Într-un iad de latini.

Iar muntenii ce-au avutCuib pe apa Dâmbovi\ii,Ca vulturu-n mun\i crescut

Ap[rând r[pi\iiPui ai s[i � f[cut-au scut|[rii lor =i-au ab[tut

Negrul nor de hoarde.

�Zimbru =i vultur =i leuFui când mi-a c[lcat p[gânulPatria =i dreptul meu�.

+i va fi românul+i de-acum român mereu,Zimbru =i vultur =i leu

+i viteazul lumii.

CUPRINS


Fragment epic

Iar pe lumea ceealalt[ scoborând acum fl[c[iiCei c[zu\i la Vid pe dealuri =i pe =esuri la Vidin,Câ\i sosesc pe rând în stoluri, aduna\i în gura v[iiStau s-a=tepte alte gloate câte se vedeau c[ vin.Unii =terg de iarba ud[ câte-o sabie-ncruntat[,Din pulpana hainei, al\ii sângele du=man îl storc,+i se laud[ cu to\ii =i vorbesc cu to\ii-odat[Precum fac biruitorii din r[zboaie când se-ntorc.

Când v[zur-aceast[ gloat[, to\i acei ce-ndu=m[nir[Pe români de-a lungul vremii, plini de spaim-au tres[ritResfirându-se prin noapte, precum fumul se resfir[,+i din margini mai spre margini se topeau necontenit.Cu genunchii plini de tremur =i cu ghea\a mor\ii-n gur[,Mor\i erau de-a doua oar[, ca-ntr-al Orcului noianLupt[torii din Mikene când îng[lbeni\i v[zur[Str[lucind prin noapte coiful comandantului troian.

Dar ai no=tri mor\i de veacuri, câ\i pierir[ prin r[zboaie,Ap[rând a lor credin\[ =i p[mântul românesc,Stau cu ochii \int[-n noapte =i-al lor mijloc îl îndoaieCa s-apropie privirea de minunea ce-o z[resc:V[d români, =i-aud cuvinte române=ti! De-ai lor cu to\ii!Umilit venea, iar ast[zi ce trufa= acest popor �+i-ndr[znind dintâi o seam[, vin sfio=i s[-=i vad[ so\ii,Tot mai mul\i, cu to\ii-n urm[ s-au pornit din noaptea lor.

CUPRINS

GEORGE CO+BUC46

+i precum în neastâmp[r p[s[ri grabnice cu zborulSe tot strâng de pretutindeni toamna ca s[ plece stol,Astfel s-adunau românii =i sporea mereu poporulCelor mor\i umplând de vuiet câmpul meu-nainte gol.S-a mi=cat acum de-a valma toat[ lumea-n locuin\aUmbrelor, sunând ca marea =i-ntr-un zbucium neîntrerupt,Iar de-atâta nor de duhuri ce-=i v[dea prin glas fiin\aSe p[rea c[-i româneasc[ toat[ lumea dedesubt.

Str[b[tând genuni cu mersul, nesfâr=it[ li-e venirea,Ca potopul de puternici =i nebirui\i ca el �Câ\i pieir[ far� de urm[ cople=i\i de n[v[lireaAsiei, =i-arca=i cu glug[ din câmpiile lui Gel.Câ\i au înro=it cu sânge râuri mari =i-ascunse plaiuri.Când prin v[ile bulgare Ioni\-avea loca=,+i frumosul grai al nostru printre bâlbâite graiuri+i-l p[strau, murind sub steagul ducilor de F[g[ra=.

Iat[-i, în=i=i vin în frunte cei ce-au cârmuit norodul,Principii din mun\i =i banii cu viteze fiare-n scut,+i cu Negru-vod-al[turi vine Drago= voievodul,Unul fost la Olt de paz[, cel[lalt str[jer la Prut.+i-Alexandru-al c[rui nume =i-ast[zi codrii-l mai îngân[Tân[r =i p[rând ca Hector cel cu coif flutur[tor,Când cu suli\a-i grozav[, falnic r[sucind-o-n mân[,Sare-n mândru-i car =i umple câmpii Troiei de omor.

Tr[snet al mâniei noastre, Mircea, tu iu\e=te-\i pa=ii,Ad[-\i gloatele ce-n clipa bine-potrivitei vremiPrins-au fulgerul cu palma! Bra\, ce pustiind vr[jma=ii,Dun[rea ca so\ de lupt[, mun\ii te-ai trudit s[-i chemi.


Ce vei fi gândit tu, Mircea, când vedeai pornit cum vinePeste mun\i =i peste ape, ca furtuna, Ilderim?Vai, putem noi azi pricepe sufletul ce-a fost în tine,Mai avem sim\ire-n inimi ca-ndeajuns s[ te sl[vim?

Iar dincolo vine-n goan[ cel ce-n num[rate zileA clintit temeiul lumii =i-a oprit =i vremea-n loc,Cel cu nume sfânt de-Arhanghel � cu-al t[u nume, Mihaile,Tot ca tine de puternic =i cu sabie de foc.Mun\ii se retrag din cale-i, iar protivnica sa bard[Intr[-n fier ca-n lemnul putred, pui din oltenescul leu!Foc de n-ar mai fi, =i lege, ca nimic s[ nu mai ard[,Foc ar na=te iar pe lume ochii-acestui Prometeu.

+i cu el F[rca= =i Stoica, =i-nvârtindu-=i buzduganulDoi Buze=ti, ducând =i spaim[ =i-al pieririi-nghe\ cu ei!Spuie Neajlovul, Sinane, câte o=ti pierdu sultanul,+i =elimberul s[ spuie cum \i-a fost, nebune-Andrei?Amurat, \i-aduci aminte cum sosi gr[bit odat[+i era s[-\i sparg[ poarta ca s[-\i intre-n \arigrad?+i ce cale-avea s[ fac[! Dar s-a tânguit vrodat[Fulgerul c[-i drum departe de la nor pân[ la brad?

Iat[-l îns[ cel din cuibul pus de-o=tenii teutonici,+tefan, turnul de-ap[rare al românilor, venindSuflet mânios =i-n toat[ str[lucirea cât[-n croniciScris[ e c-a fost pe vremea când el \ara str[juindA f[cut din oase-un munte =i-a-nh[\at =i regi de plete+i, arând de ciud[ câmpul, puse-n jug du=manii lui �Pe m[nunchiul sp[zii sale mâna lui tot cald[ stete,C[ci el nu =tiuse-n via\[ cum s-anin[ spada-n cui.

GEORGE CO+BUC48

El =i-aici e-ntreg în arme =i purcede-aprins pe cale,Parc-a pururi vede-n fa\[ Racova =i Podu-Nalt,Iar de vuietul mul\imii =i de coifuri =i de zaleTremur[, r[zbit de spaim[, tot t[râmul cel[lalt.El =i-aici e vântul iernii, =i du=manii s[i sunt pleava!Urc[ mun\i f[r[ de plaiuri, trece Dun[ri f[r[ pod �Face\i loc! Sosesc ca râul lupt[torii din Suceava,Trec voinicii cei n[praznici ai lui =tefan voievod!

+i Ion Cumplitul vod[, jalnic schil[vita straj[A Moldovei, scut puternic al poporului de rând,+i nenfrico=atul \epe=, Petru Rare= a lui Maj[Vin cu to\ii de prin noapte, gloate-n urm[-le-aducând.+i hatmani =i capi de oaste � da\i-mi voi acum o sut[De vie\i, ca s[ am vreme s[-i numesc aici pe to\i!+i tu, neam român, tu ast[zi stai cu inima pierdut[,F[r� de zei te crezi pe lume =i pustiu tu te soco\i.

Iat[-\i gloria de veacuri! Umbre mari din lumea moart[, �Ah, c[ n-am eu glas de tunet ca s[ pot s[ le rechem �Ne avem =i noi Olimpul, =i pe-a ve=niciei poart[Am intrat =i noi; =i-ntr-însul zei f[r[ de moarte-avem!Ce-\i aluneci plini de jale ochii umezi pe ruine,Neam al nostru, ca s[ judeci drumul schimb[toarei sor\i?Soarele din noapte iese, din mormânt puterea vine:Na=terea cea viitoare ne e-n lumea celor mor\i.


Pe dealul Plevnei

E-n amurg. Pe deal bulgarulLini=tit î=i mân[ carul.

Ro\ile nu =tiu c[ plângeDealul, pe-unde omul mân[;Nu =tiu boii, c[-n \[rân[,Pe-unde trec, e numai sânge.

Noaptea-ncet, încet scoboar[,Lilieci prin aer zboar[.Pe-unde-a fost cumplire-odat[Doarme-acum întreaga fire,Peste-un iad de zvârcolireCade-o pace-ntunecat[.

Numai luna e pe lanuri �Dar mai sus, pe sub r[danuri,

Unde-a curs fierbinte plumbul,Duhuri vin din vreme-n vreme,Cât e noaptea-n dealuri geme+i se zbucium[ porumbul.

CUPRINS

GEORGE CO+BUC50

O=tirile lui Alah

Noaptea care-ncheie anul �Noaptea sfânt[,

Când cetindu-=i El-CoranulTrist mahomedanii cânt[Pe r[pu=ii prin b[t[i �Noaptea asta =tie spune

De-o minuneLa C[lug[reni prin v[i,

Când e-n jum[tate rupt[Noaptea-n cale,

Pe uitatul câmp de lupt[Se porne=te-un glas de jale+i-apoi multe, =i-mprejurDin p[duri r[sar o mie,

Din câmpiePlânge-un nesfâr=it murmur.

+i murmurul cre=te-ntruna+i deodat[,

Url[-n zare ca furtuna,+i prin zarea spintecat[De blesteme =i de vântIes spahii în =iruri dese,

Grabnic ieseOastea-ntreag[ din p[mânt.

CUPRINS


C[ci acum, prin lumea lat[,Ies s[ jure

To\i cari au pierit vrodat[Pe câmpiile ghiaure,+i-a=teptând un semn cerescStau g[ti\i, potop s[ plece

+i s[-neceTot p[mântul cre=tinesc.

Ei, cu genele-amor\ite,Nal\[ mâna,

Iar din b[rbile-ncâlciteIu\i î=i scutur[ \[râna+i pe cai s[rind gr[bi\i,Învârtesc du=manii crucii

S[bii lucii,De n[val[ stând g[ti\i.

Furnicând din mii de locuri,Plini de ur[;

Cu blesteme =i batjocuri,Strig[ to\i ca dintr-o gur[Sfântul nume-al lui Isus,+i turbate =i-ndr[zne\e

Mii de fe\e,Alergând, privesc în sus.

Iar acum, fiind o gloat[,Numai una,

Osie-ntr-aceast[ roat[

GEORGE CO+BUC52

Se ridic[ Semiluna,De pe steagul care-n vântGeme-o plângere-ntrerupt[

+i se lupt[;Iar ce geme e cuvânt.

+i-i a lui Alah cuvântul,Sfânt =i mare!

+i t[cut[ ca mormântul+i-mpietrit-acolo-n zareOastea-ntreag[ st[ pe loc.Codri, dealuri, râu =i lunc[

Toate-arunc[Ochii-n sus, spre-un semn de foc.

Mii de guri atunci în vaierUmplu cerul:

Crucea e, o cruce-n aer!Turcii to\i, zvârlindu-=i fierul,Iu\i se-ntorc ca-ntor=i de vânt;Noaptea râde luminat[

+i deodat[Intr[ totul în p[mânt.


Graiul neamului

�Fie-a voastr[-ntreag[ \ar[,+i de cere\i, v[ mai d[m,Numai da\i-ne voi graiulNeamului� � =i se scular[S[ ne vremuiasc[ traiulCâ\i du=mani aveam pe lume!Graiul ni-l cereau anume,

S[-l l[s[m!

Dar nestr[muta\i str[mo=iiTot cu arma-n mâini au stat:Au v[zut =i mun\i de oase,+i de sânge râuri ro=ii,Dar din \ara lor nu-i scoaseNici potop =i nici furtun[.Graiul lor de voie bun[

Nu l-au dat!

Ast[zi st[m =i noi la pând[,Graiul vechi s[-l ap[r[m;Dar pe-ascuns du=manii cat[S[ ni-l fure, s[ ni-l vând[.Dac[-n vreme tulburat[Nu ne-am dat noi graiul \[rii,Azi, în ziua de=tept[rii,

Cum s[-l d[m?

CUPRINS

GEORGE CO+BUC54

Repezi trec cu vifor anii,Ispitind puterea ta,Neam român! Cu ur[ mareVor c[ta mereu du=maniiGraiului român pierzare;Dar s[ piar[ ei cu to\ii:Nu l-am dat, =i nici nepo\ii

Nu-l vor da!


De profundis

Pe sub dealurile PlevneiDoarme spaima =i fiorul,Soarele-=i ascunde fa\a+i-ngrozit se-ntoarce norulS[ se duc[-ntr-alte p[r\i.O, a fost acolo-n valeMoarte =i pierire-odat[,Iar amara ei cumplireScris[ vreme-ndelungat[Povesti-se-va prin c[r\i.

Umbl[ mai încet cu plugul,Tu \[ranule, cu grapa,Poart[-te s[ dai \[rânaMai deoparte-ncet cu sapaPe colnice cu porumb �Poate unde scurmi p[mântulTu s[ vezi c[ iese sânge,Plugul t[u s[ dezveleasc[Vrun voinic ce-n groap[ plângeZbuciumat de sp[zi =i plumb.

Au venit din mun\i cu soare+i din v[i întunecate,Au l[sat pustii acas[Stâne =i câmpii =i sate+i-au trecut grozavul râu.Moarte! Tu aveai cu tine

CUPRINS

GEORGE CO+BUC56

Tot alaiul spaimei tale:Spune tu, putut-ai, moarte,S[ opre=ti voinicii-n cale,S[ le pui mâniei frâu?

Pe sub dealuri pe la PlevnaDoarme spaima =i fiorul �Plin de grije =i-n t[cereSe strecoar[ c[l[torulPrin pustiul loc de-omor.Eu m[ tem de-un semn, de-o =oapt[,C[ci din gropile t[cuteVor ie=i cei mor\i cu vuiet,Sute-n lupt[ iar cu sute,Repetând pierirea lor!


Carol Robert

St[pânul \[rii feudaleRâdea de Basarab, pe caleVenind cu sutele de-arca=i

Turna\i în zale,Ce-i pentru-ace=ti viteji osta=iO \ar[ larg[ de trei pa=i?

� �S[rmanul vod[, cum îl cheam[,O fi-n p[mânt acum de team[!Ce minte-o s[-l înv[\! S[-l fac

S[ \ie seam[C[ eu sunt eu, =i nu m[-mpacC-un biet ca el, cioban s[rac!

Uitat-a c[-i n[scut s[ fieP[stor de oi =i slug[ mie? �De barb[ îns[ am s[-l scotDin vizunie.Ce câini îl ap[r[? SocotS[-l spânzur eu cu câini cu tot!

Curând, fl[c[i! E plin paharul!Auzi ce-mi scrie-acum tâlharul �Dar cine crede el c-ar fi

Maghiarul?�+i regele râzând s-opri+i-aceste vorbe le citi:

CUPRINS

GEORGE CO+BUC58

�M[rite crai! Î\i spui prin carte,C[ vecinic dinspre-a noastr[ parteVrem binele! Suntem cei fo=ti

+i mai departe �+i-acum tu ui\i c[ ne cuno=ti+i-alergi în strângere de o=ti!

Eu sunt mai slab. Zic eu de mine.V-am dat h[raci, c[ se cuvine,Pe plac eu multe v-am f[cut

S[ fie bine.Voi Severinul l-a\i b[tut:Vi-l las, m[car eu n-a= fi vrut!

Dar o rugare eu \i-a= face:S[ mi te-ntorci în bun[ pace,S[ te fere=ti, m[ria ta,

De drumu-ncoace.C[ mai pe-aproape de ve\i daNici unul viu nu ve\i sc[pa!�

De hohote vuit-a malul;S-a dat cu spaim[-n l[turi calulLui Robert. � �Tomo, fii st[pân

C[-\i pierzi Ardealul!Nu-i prost românul c[-i b[trân,E prost c[-i minte de român!�

+i-a=a râzând, în zi de var[,Frumoasele lor o=ti intrar[Adânc prin mun\ii române=ti,


Adânc spre \ar[.O, nu \i-aduc vulturii ve=ti,Roberte,-n drum ca s[ te-opre=ti?

C[ci iat[, colo la strâmtoare,S-aude-un corn de vân[toare+i multe-apoi, chiuituri

R[sun[toare.Se umple codru-ntreg de guri+i ies românii din p[duri.

Jucându-=i coiful alb pe cresteEi vin, =i nu le prinzi de veste,N[valnic cad =i iu\i r[sar

Ca din poveste.Ei intr[-n desetul maghiar+i unde-ajung, îl las[ rar.

O, bie\i maghiari, strivi\i în vale!Ce mândri-a\i mai venit pe cale,Atâtea sute de arca=i

Turna\i în zale!Cum pier acum ace=ti osta=iÎn \ara larg[ de trei pa=i!

+i, fala lor uitând-o toat[Mureau zdrobi\i, =i ca s[ poat[S[-=i scape capul, rup\i =i goi

Fugeau în gloat[.O, =i la ziua cea de-apoiVor râde-aceste v[i de voi!

GEORGE CO+BUC60

Tu-n gând bolboroseai o rug[+i nu gândeai decât la fug[,+i-n spate, rege, tu \i-ai pus

Vestmânt de slug[ �Un gând nebun mi te-a adus+i-acum te bate Cel-de-sus!

Venit-a Dumnezeu s[ certeMândria ta, Carol Roberte!De nimeni n-ai voit s-ascul\i,

Cel Sfânt te ierte!Din pilda ta cunoa=tem mul\iC[ =tiu =i regii-umbl[ descul\i!


Golia tic[losul

La Cahul, pe câmpie, din marginea poieniiSe-ntinser[-n coloane de lupt[ moldovenii,+i-aveau cu ei pe vod[, iubitul domn al lor,Iar Golia, el plecat-a din faptul dimine\iiPrin vale s[-=i reverse din l[turi c[l[re\iiCa vânturi iu\i ce scurm[ =i-mpart cumplitul nor.

Iar când veni =i vremea s[ urle-n zare tunul,Mi=catu-s-au românii cu miile, ca unul �O lamur-a Moldovei prin sutele de ani!Dar Golia tic[losul alt gând avea cu so\ii,+i-n suli\i ridicându-=i c[ciulele cu to\iiL[sând câmpia noastr[ trecur[ la du=mani.

O clip[ stete vod[ cu inima tr[snit[.Întors apoi, strigat-a spre oastea-nm[rmurit[,Pe Golia ar[tându-l cu pumnii, cu-amândoi:� �O=teni ai \[rii mele! privi\i-l cum se duce,El vinde sfânta \ar[ =i vinde sfânta cruce,M[ vinde, tic[losul, pe mine =i pe voi!�

Cumplit se-ntoarse vod[ cu-ntreaga sa mânieSpre partea de-unde Golia venea cu du=m[nieSpre fra\ii s[i, în fruntea grozavilor spahii.� �S[ da\i f[r[ de mil[, c[-i inim[ de fiar[!S[ piar[-acum p[mântul! Moldova-ne s[ piar[,Dar Golia-ntâi de toate s[ piar-acum, copii!�

CUPRINS

GEORGE CO+BUC62

+i nu vedeau românii nici moartea cum le ieseÎn drum, =i nici potopul de turci ce-i încinsese,Vedeau numai pe Golia, pe scosul lor din min\i.+i neputând mai iute s[-l sting[ de pe lumeRosteau cu glasul urii bicisnicul s[u numePrin gemete scrâ=nite strivindu-i-l în din\i.

O, Golia, tu! pândit-ai a=a de-amar[ vremeDar toate ale \[rii =i plângeri =i blestemeAjung[-te de-a pururi, =i n-ai mai fi tr[it!Dar iat[-le, pornite din suli\i =i din gur[ �Sminti\ii t[i la Cahul câine=te-aici c[zur[,C[zu=i =i tu, mi=ele, tu cel ce i-ai smintit!

C[lcau spahiii-n goan[ pe barba ta b[trân[,Iar pumnii-n loc de aur strângeau în ei \[rân[+i-n gur[-\i s-adunase =i sânge =i p[mânt,S[-nece-n tine, Golio, mai repede suflarea!A=a sfâr=it s[ aib[ în veci de veci tr[darea,Iar lupii fie-i preo\i =i gura lor mormânt!

Adânc în noaptea nop\ii =i-n Iadul cel din urm[În care-al iernii viscol suflarea nu =i-o curm[Nicicând, stau prin=i în ghea\[ ai lumilor mi=ei:Grozav[ li-e durerea, =i vecinic[ li-e truda �De-a stânga \ip[ Cain, de-a dreapta url[ luda,Iar tu, tu goale Golio, te vaie\i între ei!


La Smârdan

� �Neam român, v[zui odat[Oastea Domnului Mihai�Zicea Dun[rea-ntristat[:�Fulger îns-atunci erai,+i-alergând prin cer furtunaCânta vorbe române=ti �Ast[zi stau =i-ascult întruna+i m[ uit, =i nu mai e=ti!�

Dar abia rosti cuvântulDun[rea, vuind prin v[i,+i v[zu gemând p[mântul+i de cai =i de fl[c[i.Zornet auzi prin zare,Cum se-ncheag[ stol cu stol+i n[prasnic[ r[sareOastea domnului Carol.

Jalnic tu-\i doine=ti durereaDun[re, =i iat-acum!Din mormânt ie=i puterea+i-nzadar îi stai în drum.Trec voinicii peste tine;Mersul lor e zbor de fulg,+i din mâinile strâineStema libert[\ii smulg.

CUPRINS

GEORGE CO+BUC64

Tres[rir[ iu\i româniiC[ci aminte =i-au adusCât s-au str[duit b[trâniiSteagul s[ ni-l \ie sus,Câte plângeri ne-ntrerupteÎn mormânt or fi v[rsat,C[ nepo\ii fug de lupte+i c[ steagul e-nchinat.

Dun[re,-ai v[zut Smârdanul?Spune tu, s-o spui =i eu!+i noi =tim izbi du=manul,+i-n români e Dumnezeu!+tim =i noi g[ti cununaVitejiei ce-o doine=ti,+i când url[-n cer furtunaCânt[ vorbe române=ti!

La Smârdan � a=a vru Domnul �Mor\ii dintr-aceast[ ziVor avea cu spaime somnul+i-aiurind se vor treziAp[rându-se cu mânaCa de-un t[inuit du=man,Vor mu=ca gemând \[rânaCa =i-n lupt[ la Smârdan.

C[-ntr-aceast[ zi cumplit[N-avu mila nici un rost,+i mânia r[zvr[tit[Lege tuturor ne-a fost.


Astfel c[, v[zând pierirea,Însu=i Dumnezeu de sus,Galben întorcând privirea,Mâna peste ochi =i-a pus.

La Smârdan, pe unde drumulDa de-a dreptul spre vr[jma=i,Risipeai cu mâna fumul,Ca s[ vezi la patru pa=i.+i-ntr-un iad f[r[ de nume,Unde-ai no=tri iu\i p[trund,Nu era nici cer, nici lume,Numai noapte f[r[ fund.

+i-ntr-acel noian de cea\[Doroban\ii, dând de-un râu,Au trecut prin sloi de ghea\[+i prin ap[ pân[-n brâu.Râu de ap[ � Prut s[ fie �Cum era s[-i \ie-n loc,Dac[ n-a putut s[-i \ieDin redute-un râu de foc!

La Smârdan de-un gând cu to\iiFost-am bra\ pustiitor,+i murind au dat nepo\iiMâna cu str[mo=ii lor.N-ai avut mai buni tu, bane,La C[lug[reni în v[i;Iar la Racova, =tefane,Nu-\i erau mai buni ai t[i.

GEORGE CO+BUC66

De-o veni din nou vrodat[Vuiet peste-al t[u p[mânt,|ar[ drag[ =i-ncercat[,Vom ruga pe Domnul sfântNu-ntr-alt chip s[ ne ajute,Ca s[-nfrângem pe du=man,Decât dându-ne virtuteDe fl[c[i ca la Smârdan.


Cântec

|ar[-avem =i noi sub soare,+i-o râvnesc du=mani destui,Dar prin vremi asupritoareN-am l[sat-o nim[nui.E bogat[, zici! vezi bine,E bogat[, c[ci în eaMulte inimi sunt, str[ine,+i-i frumoas[, c[-i a mea.Dac[-i mic[, nu-i de-ocar[,C[ci viteji în ea mai sânt,+i-apoi =i la noi în \ar[Cre=te fierul din p[mânt:Când voim, îl =tim culege,+tim cum s[ izbim cu elCând du=mani lipsi\i de legeVin spre noi cu gând mi=el.

Steag avem =i noi, str[ine,+i-l iubim cu jur[mânt.Ziua r[ului când vine,Ce frumos se zbate-n vânt!E frumos =i steagul vostru,Dar pe-al nostru de-l privescTot mai mândru este-al nostru,+i mai sfânt, c[-i românesc.Rupt de-asprimile furtuniiR[scolite de du=maniL-au purtat cinstit str[bunii

CUPRINS

GEORGE CO+BUC68

Prin atât amar de ani.De ne cheam[ azi la moarte,Veseli mergem la r[zboi:S[ dea Domnul s[ ni-l poarte+i nepo\ii tot ca noi!

+tim =i noi o lege sfânt[,+i de-un veac de ani acumSt[m cu ochii tot spre \int[,Mergem tot pe-acela=i drum.Pentru sfânta lege-a crucii,Pentru limba ce-o vorbim:Ce de-o\el pe s[bii luciiPus-am noi de când tr[im!+tie Dumnezeu de-i bineOri de facem vrun p[cat �Dar noi =tim c-a=a e bineS[ \inem ce-am apucat.Pentru lege, pentru limb[,Noi cu gura prindem foc:Numai vântul se tot schimb[,Îns[ mun\ii stau pe loc.

Sunt =i neamuri mai cu nume,Mai vestite la r[zboi;Or fi multe poate-n lume,Câte n-au ajuns la noi.Dar noi =tim ce ne-nv[\ar[Cei ce-au fost, =i când rostimVorba sfânt[ �neam =i \ar[�


Noi, str[ine, tres[rim.Pentru cel ce ne iube=te,Tot ce-avem noi d[m cu drag,Dar când neamul ni-l hule=te+i vr[jma= ne vine-n prag,Mii de o=ti cu el s-aduc[:Noi suntem români destui �Când de piept cu noi s-apuc[,Aib[-l ceru-n mila lui!

GEORGE CO+BUC70

Cântecul redutei

În reduta numai lei;Uite-i, m[, ba=ibuzucii,Eu de-aici le-aud papucii!Dar mai mare peste eiCine-mi e? Vrun Strâmb[-Lemne?Cic[ =i mai =i, pesemne,Unul, Ciaca-Paca-Bei.

Câte cinci pe-un ban s[-i vinzi,C[ sunt tot o=teni pe-alesul,De viteji le salt[ fesul,Pitula\i pe dup[ grinzi.Se-ntind, nene, de c[ldur[De le-ajung genunchii-n gur[ �Ma=al[, cu ei te prinzi?

Ce te ui\i tu, c[ sunt goi?A=a-i turcu-n vitejie,Zvârle haina ca s[ fieSprinten-foc, când e-n r[zboi.Dârdâiesc din din\i, m[, vere �Las[-i, m[, c[-=i fac putereDin\ilor, s[ mu=te-n noi.

+i-ntr-o zi � s[ vezi acu �Dete-Osman porunci s[-i puieT[lpilor la cizme cuie,+i-apoi, ce-o fi fost, ce nu,C[ s[ri pe b[\ c[lare

CUPRINS


+i-alergând în fuga mareDrept la Vadin s-ab[tu.

Strig-Osman: � �P[sat v[ fac!Încurca\i pe-aicea treaba,+i-mi mânca\i pilaf degeaba �V[ tai ciorba, v[ dezbrac!Ahmet, Mahmet, cum te cheam[,Tu cam tremuri, bag de seam[,S[ri, curând, c[-\i viu de hac!

Turcii, to\i, gândeau: �Poftim!S[ dezbraci p-un gol ca napul �Cu ce-=i bate pa=a capul!�+i-i strigar[: � �Cioc selim!�Dar temându-se de vorbaC[ Osman le taie ciorba,Au mai zis: � �S[rim, s[rim!�

+i-au s[rit cei lei de turciCare cum putea mai iute:Vin românii spre redute,+i s[ stai s[-i mai încurci?C[pitanii-=i pierd =alvarii,Fac m[t[nii ghin[rarii,C[-i la deal, =i-i greu s[-l urci.

Noi strigam atunci din tun:� �Ce fugi\i, ca-n groaza furcii?Nu v[ vin din urm[ turcii!Sta\i, =i da\i-ne tutun.�

GEORGE CO+BUC72

Ei de stat n-au stat nici unulDar ne-au azvârlit tutunulC-a=a-i turcul, suflet bun...

Acest cântec îl facuiEu, c[prarul P[v[loae,Stând de straj[ noaptea-n ploaie,+i gândeam: �Tu râzi =i spui,+i tu n-ai c[ma=[-n spate!Las� c[ prind pe-Osman, m[i frate,+i-am s[-mbrac c[ma=a lui!�


Povestea c[prarului

Când ne-au respins de la movil[,C[zur[m mul\i pe-aceste lunci.+i-ntreg un regiment atunci,De ce-a v[zut, a plâns de mil[.În =iruri strânse =i-mpro=cândNecontenit cu foc mul\imea,Se da-nd[r[t dorob[n\imea,Loc turcilor pe =es f[când.Curgea =i mult =i iute focul,Iar între-ai no=tri =i vr[jma=iErau cel mult optzeci de pa=i �Dar noi l[sam cu palma locul.

+i, iat[-n urma tuturor.Un biet c[prar, având un frateUcis, s-opri s[-l ieie-n spate,+i-apoi spre =ir porni cu zor.Dar, lunecând pe iarba ud[Fiind =i slab, c[zu-n curând,Iar noi strigam s[ intre-n rând;El a r[mas nevrând s-aud[.

La ochi cu pu=ca l-am v[zut,Îngenuncheat acolo-n cale,Tr[gând spre-arapii ce din valeVeneau mereu. O, n-am crezutC[ omul în mânie poate

CUPRINS

GEORGE CO+BUC74

S-azvârl-a=a de mult omor,C[ plumbii-n dezn[dejdea lorCurg râu! Dar azi le cred pe toate.

Iar noi ne-ndep[rtam mereu,+i i-am strigat de-a multa oar[C[ e nebun, c[ st[ s[ moar[,+i c[-i p[cat de Dumnezeu.Nevrând s[-l lase pe câmpie,+i s[-l aduc[ neputând,El sta cu mortul, dus de-un gând:Str[jer r[zbun[tor s[-i fie!

Dar turcii vin, tot vin, un roi,+i tot mai larg li-e-n urm[ pasul �Acum nici nu ne-aude glasul,Acum el e pierdut de noi.Treizeci de pa=i mai au nizamii,Au cincisprezece, zece-acum �+i-a=tep\i pe-ai t[i, plângând pe drum,Tu, suflet pustiit al mamii!

Dar iat[-l, cade! L-a lovitPesemne-un plumb din multa ploaie;Pe spate-acum murind se-ndoaie,Dar l-am v[zut cum s-a-nvârtitSpre frate-s[u, c[zând deodat[Cu fa\a-n jos, p[rând c-ar vraS[-l apere pe mort a=a �+i-atunci coloana-naintat[


A turcilor, sosind povoi,I-a =i cuprins, urmându-=i goana,+i i-a-necat apoi coloana+i nu i-am mai v[zut apoi.

Înfiorat =i-acum îmi bateCu jale inima, când scriu:Strivit de turci, s[ mori de viu,Veghind la capul unui frate!

Când ne-am retras pe-acele lunci,Respin=i de turci de la movil[,Un regiment întreg, de mil[,A plâns de ce-a v[zut atunci!

GEORGE CO+BUC76

Coloana de atac

Porniser[m din v[i adânci+i ne târam acum pe brânci

S[ nu ne prind-Osman de veste,C[ n[zuim la deal spre creste,

C[ci veste de-ar fi prins ai s[i,Noi n-am mai fi ie=it din v[i.

+i-a=a cu-ncredere vegheat[Noi r[s[rim pe deal deodat[.

Ne v[d p[gânii, sar pe zid,Potop de foc spre noi deschid.

Dar noi prin foc o rupem iute,Crezându-ne pe sub redute.

+i nu eram! Vedeam de susC[ altfel e de cum ne-au spus,

C[ pân-acolo-i lung[ cale,O râp[-n drum =i-adânca vale.

O clip[ ca-mpietri\i am stat;Maiorul îns[-a =i plecat

+i ne-am f[cut cu to\ii cruce:Ei, duc[-ne-n ce foc ne-o duce!

CUPRINS


La vale,-acum, pe râpi curând �Un rând e mort, mai moare-un rând.

Cad bombele-n p[mânt =i scurm[+i altele mai vin pe urm[;

Ca grindina =i plumbii cad,Se-ntunec[ =i-i vai ca-n iad!

+i-un plumb veni cumplit cu zborul+i f[r[ glas c[zu maiorul.

Atunci un ofi\er înalt,Cu spada-n vânt, iar cel[lalt,

Tr[gând mereu din carabin[,S[rir[-n front; iar pe colin[

Noi dup[ dân=ii, cot la cot,Suiam orbi=, noi, leatul tot.

Cat ai clipi, muream o sut[,Muream mai mul\i, c[ci din redut[

Nu plumbi curgeau, ci râu de foc,+i linii-ntregi c[deau pe loc.

+i-un c[pitan, cel nalt, s[rmanul,C[zuse vârfuind mormanul,

GEORGE CO+BUC78

Iar cel[lalt, acel ce-ochea,Muri tr[snit în fa\a mea.

C[ci uite-a=a v[zui de binePe-un turc b[trân ochind spre mine,

Iar bietul c[pitan nu-=� cumSe puse mor\ii drept în drum.

Am dat s[-l prind, ca s[ nu cad[+i-atunci c[zui cu el gr[mad[ �

+i vezi, =i-acum mi-e capul prost,C[ nu-n\eleg nici azi ce-a fost:

M-am pomenit la =an\ deodat[+i-o cârp-aveam la cap legat[.

De ce =i când, de mâna cui?+i-atâta drum eu când f[cui?

Voiam s[-ntreb, n-aveam pe cine,C[ci tot str[ini pe lâng[ mine.

Dar cârpa, orice tain[-avea,Atâta =tiu: c-a fost a mea �

+i-acu la =an\! Noi rupem lan\ul+i scoborâm de-a valma =an\ul.


S[rim =i noi, =i turcii sar+i-i moarte-n =an\, e vai =-amar,

Ne batem ca-n pierzarea min\ii,Cu pumnii d[m, mu=c[m cu din\ii,

+i piept la piept ne zvârcolim,Str[batem repezi =i r[zbim.

Închid de veci nizamii gura,Iar noi îi d[m pe râpi de-a dura.

Ie=im apoi, ca du=i de vânt,Pe fa\a negrului p[mânt.

Pe l[turi ne-nt[rim =ireagul:+i iat-un c[pitan cu steagul

În fruntea noastr[ drum f[cu:� �Ura, b[ie\i, acu-i acu!�

Roiesc turba\i pe zid p[gânii,Sub zid se-ndeas-orbi= românii

+i-arunc[ sc[ri, r[zbesc prin fum,Str[bat mereu facându-=i drum.

� �Tr[sni\i, copii, tot dup[ mine!�Noi tr[snet dup[ el, vezi bine.

GEORGE CO+BUC80

+i iat[-l, c[pitanu-i susPe meterez un bra\ a pus,

Dar =apte turci pe el s[rir[,+i =apte s[bii-l =i lovir[,

+i-al optulea, un turc b[rbos,Izbi turbat de sus în jos

În piept cu patul pu=tii, fiara �+i-atunci pocnind se rupse scara

+i bietul c[pitan c[zuPe spate-n =an\, =i-atâta fu.

C[ci s-adunau p[gânii gloat[+i-un om era reduta toat[,

+i-ntregul parapet un fes,Atâta se-ngloteau de des.

C[deam ca frunzele de brum[,Iar sângele curgea cu spum[.

Nici loc s[ stai, nici drum s[ treci+i fum de pu=c[, s[ te-neci.

+i ce-am v[zut atunci � minune �+i-n groap[ mor\ilor voi spune!


Nici chip de-acu s[ mergi în foc,Nici chip s[ stai sub zid pe loc.

Se dete semn atuncea oasteiS[ p[r[seasc[ clinul coastei

+i ne-am retras departe-n v[i,Strivi\i, o mân[ de fl[c[i,

Fl[mânzi =i uzi =i-ntor=i din cale,Cu sufletul topit de jale.

GEORGE CO+BUC82

O scrisoare de la Muselim-Selo

M[icu\[ drag[, cartea meaG[seasc[-mi-te-n pace!

Pe-aici e vânt =i vreme grea,+i-Anton al Anei zace

De patru luni, =i-i slab =i tras,S[-l vezi, c[-\i vine plânsul,

C[ numai oasele-au r[mas+i sufletul dintr-însul.

Apoi, s[ =tii c-a fost r[zboi+i moarte-aici, nu =ag[:

C[deau pe dealuri, dintre noi,Ca frunza, mam[ drag[.

+i-acolo-n deal, cum fulgera,Un plumb sim\ii c[ vine+i n-avu loc, cât larg era,

Decât în piept la mine.

Mi-e bine-acum, =i-a=a socotC[ nu va trece luna

+i-oi fi sc[pat de-aici detot.Dar vezi te rog de una:

S[ nu mai faci cum ai f[cutS-aduni la tine satul,

De vesel[ c[ \i-ai v[zutAcas[ iar b[iatul!

CUPRINS


S[ vezi pe-aici =i ciungi =i-ologi!Hristos s[-i miluiasc[!

Tu mergi la popa-n sat s[-l rogiO slujb[ s[-mi citeasc[.

Puteri de nu vei fi avândDe plat[, vorba-i las[,

C[-i voi lucra o zi, oricând,La-ntorsul meu acas[.

Pe Nu\u vi-l l[sasem mic,Cu cre=tetul cât masa �

O fi acum =trengar voinic+i v[ r[stoarn[ casa?

F[cutu-i-a\i =i lui la felC[ciul[, cum am vrut-o?

Aveam o piele-n pod, de miel,Doar nu ve\i fi vândut-o?

Nevestei mele s[-i mai spuiS[-mi cumpere o coas[,

Cea veche nu =tiu este-ori nu-i+i-o fi acum =i roas[

De când rugina scurm[-n ea.S[-mi v[d, o date-ar sfântul,

Cum cade iarba-n fa\a mea+i-mi bate-n plete vântul!

Ea lupte-se cum biet o =tii,C-a=a ne dete soartea,

C[ =i noi ne-am luptat pe-aciCu greul =i cu moartea;

GEORGE CO+BUC84

Dar l-a ajuns =i pe harapBlestemele =i plânsul,

C[ noi i ne-am \inut de cap+i-ntrar[m dup[ dânsul.

+i i-am f[cut, m[icu\[, vânt!L-am scos detot din \ar[,

M[car st[tea pe sub p[mânt+i nu ie=ea pe-afar[.

+i-am prins =i pe-mp[ratul lor,Pe-Osman nebiruitul,

C[-l împu=case-ntr-un picior+i-a=a i-a fost sfâr=itul.

P[i, ne \inea pesemne pro=ti,S[-=i joace hopa-tropa,

C[ nu puteam s[ batem o=ti!Dar poate taica popa

V-a spus de prin gazeturi tot �El cum =i-a dat juncanii?

Acum i-a= cump[ra, s[ pot,Dar nu mai am, azi, banii.

M[ doare-n piept, dar nu s[ \ip,+i-a=a mi-e dor de-acas[,

+i-a= vrea s[ plec, dar nu e chipC[ vod[ nu m[ las[.

Dar uite, nu e nu =tiu câtO lun[ chinuit[,

+i-o s[ te strâng de dup[ gât,M[icu\a mea iubit[...


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .A=a mi-a spus Ion s[-\i scriu,

Iubeasc[-\i-l p[mântul!+i-am tot l[sat, pân-a fost viu,

+i-mi \in acum cuvântul.S[ te mângâie Dumnezeu,

C-a=a e la b[taie �+i-am scris aceast[ carte eu,C[prarul Nicolae.

GEORGE CO+BUC86

În spital

� �Nu-n\elege vorba, sire.�Zice-acela=i general,� �Camarazi, s[ nu v[ mireC[-ntr-acest spital

Nu-n\eleg nici doi cuvântulCe-l vorbim, c[ci li-e str[in,Sunt vitejii din p[mântul

Cel de râuri plin,

Pe-unde trec ei veseli varaPeste mun\ii suri =i goi;Ei de-acolo sunt, din \ara

Turmelor de oi...

Scoborând din mun\i de-a dreptulPar în lupte-o=teni b[trâni,A\i v[zut cum pun ei pieptul �

Sire, sunt români.�

Astfel zice generalulC[tre tân[ru-mp[rat,La Vene\ia-n spitalul

Cel improvizat.

CUPRINS


� �În supremele momenteCând c[zur[ peste noiAlte patru regimente,

În amurg cu ploi

Aduna\i românii-n valeZid în urm[ ne-au r[mas,St[vilind du=manii-n cale

Pân[ ne-am retras.

Câ\i de moarte-atunci sc[par[Zilnic în spitale curg;To\i ca leii se luptar[,

Tinere Habsburg;

+i-au murit pentru-mp[ratulSute de viteji de-ai mei �Dar acest de-aici, din patul

+apte sute trei,

Care zace-a=a-n ne=tire+i-i lipse=te bra\ul stângÎl salut! D[-mi voie, sire,

Mâna s[ i-o strâng.

Noaptea scoborî cu cea\[,Luptelor sfâr=it punând,Pân[-n trista diminea\[;

+i r[nit z[când

GEORGE CO+BUC88

Printre mor\i ce-umpleau hotarulLâng[ steagul ce-l aveaStrâns în dreapta sa, stegarul

Singur se zb[tea.

Mâine-n zori o s[-l g[seasc[,Mâine-al vostru steag, români,Mâine stema-mp[r[teasc[

La du=mani în mâini!

Ah! =i nimeni viu pe-aproapeDintre-ai s[i, ca-ntr-ajutorEl chemându-l, s[-=i îngroape

Sfântul steag al lor!

+i el n-are, n-are-o mân[,C[-n buc[\i l-ar destr[ma+i cu mâinile-n \[rân[

Groap[ i-ar s[pa!

I-ar s[pa-o-n stânci cu din\ii,+i-ar muri apoi râzând!Iat[, Doamne-al biruin\ii,

Tu i-ai dat un gând:

Steagul s[u, de lâng[ crucePân[-n poala dedesubtDând cu din\ii s[-l apuce

Rând pe rând l-a rupt!

+i l[sând pr[jina goal[,Ocoli p[duri =i stânci,Doborât de r[ni =i boal[

+i târât pe brânci

Printre str[ji =i printre ceteZiua stând ascuns prin v[i,Pân-a patra zi când dete

De fârta\i de-ai s[i.

N-avea grai, de r[ni umplutulSuflet, vai n-avea defel �Dar un steag, pierdut crezutul,

Brâu în sân la el!�

Cald b[tea-n ferestre-amurgul;Nimeni n-a mai zis nimic,+i, plecat spre pat, Habsburgul,

C[tr-acest voinic,

Blând l-a s[rutat pe frunte;Spre români întors apoi:� �Vara, p[=unând pe munte

Turmele de oi,

+i-aduna\i pe lâng[ mas[Iarna la osp[\ =i nun\i,Spune\i tuturor de-acas[

Celor de prin mun\i,

+i le-nsenina\i via\aCu cuvânt în[l\[tor,C[ pe-un so\ de-al vostru-n fa\a

Voastr-a tuturor.

S[rutându-l împ[ratulL-a numit copil al s[u+i c-am stat plângând pe patul

Bietului fl[c[u!..�


Raport(Luarea Grivi\ei, la 30 august 1877)La ceasul trei pornir[m iu\i,Dar ne-am întors în v[i b[tu\i.

Din nou am dat asalt erou,Dar ne-am întors b[tu\i din nou.

De-al treilea rând deschis-am drum.Dar n-am b[tut-o nici acum.

Ne-am dus de-a patra oar-apoi+i-acum r[zbim =i-i batem noi.

Ne-ar =i fi fost ru=ine-amarDe ne-am fi dus =i-acu-nzadar.

CUPRINS

GEORGE CO+BUC92

Spada =i credin\[

Ce furtuni n-au mai pornitPofta r[ilor =i uraCa s[ pieri tu, neam iubit!Dar de to\i ne-a mântuitSpada noastr[ =i scriptura.

Sfântul steag ne-a fost altar+i sub el s[ream gr[mad[S[ ne batem la hotar.Ghioag[ d[ orice stejar,Orice coas[ d[ o spad[.

Iar când bra\ul ne c[deaUneori f[r[ putere,Nici atunci nu ne sc[deaInima, c-aveam în eaScris Hristos ca mângâiere.

Ce de ur[ s-a pornitC[utând a ta pierzare!Dar ai stat =i-ai biruit,C[ci prin spad[-\i a gr[itDomnul cel ce-n veci e tare.

CUPRINS


Podul lui Traian

Colo surele ruineC[tre Dun[re privescCum tot vine apa, vine �Martori vremilor trecute,Cât sunt ast[zi de t[cute,Numai inimii-i vorbesc.

Eu m[ uit pe apa sur[Încre\it-abia de vânt;Apa lâng[ mal murmur[.Trec =i vremile-nainte,Trec =i-aducerile-aminteCum trec toate pe p[mânt.

Au pierit acele glorii,+i-alte-asemeni nu se nasc �Ah, dar iat[ lupt[toriiScutul lor cum îl arunc[,Sap[, cum le-a dat porunc[Me=terul de la Damasc.

Grinzile de grinzi se leag[Peste mun\ii de granit,Lespezi peste bârne-ncheag[Viaduct pe bol\i enorme+i-uria=ele lui formeParc-ajung pân[-n zenit.

CUPRINS

GEORGE CO+BUC94

+i din câte-avea \inuturiRoma-n st[pânirea sa,Iu\i o=teni ascun=i sub scuturiVin ca apa rev[rsat[,Cum potopul t[u odat[,Iahve, peste lumi v[rsa.

Podul î=i îndoaie fierulSub atâ\i legionari,Tubele-nsp[imânt[ cerul!Istre,-acum te ba\i în spume!Mul\i v[zu=i tu tari în lume,Îns[ nu pe cei mai tari!

Cine va mai sta-mpotrivaLeului roman de-acum?Care fulger st[vili-vaGoana r[zbun[rii sale?Ai voinici tu, Decebale,S[ opre=ti furtuna-n drum?

Ori ai t[i sunt cei ce-n gloateIes din codri-ntuneca\i?De pe câte râuri toateVin la moarte ca la nunt[Cu topoare-n mâini, =i-nfrunt[,+apte rânduri de-mp[ra\i?...


Ah! visez. Eu la ruine+i la Dun[re privesc,Cum tot vine apa, vine.Ele stau ruine muteMartori vremilor trecute,Numai inimii-i vorbesc.

GEORGE CO+BUC96

Pa=a Hassan

Pe vod[-l z[re=te c[lare trecândPrin =iruri, cu fulgeru-n mân[.În l[turi s-azvârle mul\imea p[gân[.C[ci vod[ o-mparte, c[rare f[când,+i-n urm[-i se-ndeas[, cu vuiet curgând,

O=tirea român[.

Cu tropote roibii de spaim[ pe malRup frâiele-n zbucium =i salt[;Turcimea-nvr[jbit[ se rupe deolalt[+i cade-n mocirl[, un val dup[ val,Iar fulgerul Sinan, izbit de pe cal,

Se-nchin[ prin balt[.

Hassan de sub poala p[durii acumLui Mihnea-i trimite-o porunc[:În spatele-o=tirii muntene s-arunc[Urlând ianicerii, prin flinte =i fum,�Dar pa=a r[mâne al[turi de drum

Departe pe lunc[.

Mihai îi z[re=te =i-alege vro doi,Se-ntoarce =i pleac[ spre gloat[,Ca volbura toamnei se-nvârte el roat[+i intr[-n urdie ca lupu-ntre oi,+i-o frânge degrab[ =i-o bate-napoi

+i-o vântur[ toat[.

CUPRINS


Hassan, de mirare, e negru-p[mânt;Nu =tie de-i vis, ori aieve-i.El vede cum zboar[ fl[c[ii Sucevei,El vede ghiaurul c[-i suflet de vânt+i-n fa\[-i puterile turcilor sânt

T[riile plevei.

Dar iat[-l! E vod[, ghiaurul Mihai;Alearg[ n[val[ nebun[.Împr[=tie singur pe câ\i îi adun[,Cutreier[ câmpul, t[ind de pe cai �El vine spre pa=[: e groaz[ =i vai,

C[ vine furtun[.

� �Stai, pa=[, o vorb[ de-aproape s[-\i spunC[ nu te-am g[sit nic[ierea� �Dar pa=a-=i pierduse =i capul =i firea!Cu frâul pe coam[ el fuge nebun,C[-n ghear[ de fiar[ =i-n gur[ de tun

Mai dulce-i pierirea.

S[lbaticul vod[ e-n zale =i-n fier+i zalele-i zuruie crunte,Gigantic[ poart-o cupol[ pe frunte,+i vorba-i e tunet, r[sufletul ger,Iar barba din stânga-i ajunge la cer,

+i vod[-i un munte.

� �St[i, pa=[! S[ piar[ azi unul din noi.�Dar pa=a mai tare zore=te;

GEORGE CO+BUC98

Cu sc[rile-n coapse fugaru-=i love=te+i gâtul i-l bate cu pumnii-amândoi;Cu ochii de sânge, cu barba vâlvoi

El zboar[ =oime=te.

Turbanul îi cade =i-l las[ c[zut;Î=i rupe cu mâna vestmântulC[-n largile-i haine se-mpiedic[ vântul+i lui i se pare c[-n loc e \inut;Alearg[ de groaza pieririi b[tut,

M[nânc[ p[mântul.

+i-i dârdâie din\ii =i-i galben-pierit!Dar Alah din ceruri e mare!+i-Alah îi scurteaz[ grozava-i c[rareC[ci pa=a-i de taberi aproape sosit!Spahiii din corturi se-ndeas[ gr[bit,

S[-i deie sc[pare.

+i-n ceasul acela Hassan a juratS[ zac[ de spaim[ o lun[,V[zut-au =i beii c[ fuga e bun[+i bietului pa=[ dreptate i-au dat,C[ci vod[ ghiaurul în to\i a b[gat

O groaz[ nebun[.


Sus inima

Avem o mândr[ \ar[ �Prin timpi de jale-amar[Str[mo=ii se luptar[S-o scape de st[pâni.Azi singur noi, româniiSuntem în ea st[pânii,Sus inima, români!

O lege-avem str[bun[ �Prin veacuri de furtun[Ea n-a putut s-apun[Strivit[ de p[gâni.Ne-a fost Cel-Sfânt t[rie+i-n veci o s[ ne fie:Sus inima, români!

În \ara româneasc[De-a pururi s[ tr[iasc[Credin\a str[mo=easc[+i graiul din b[trâni.Spre Domnul \[rii gândulDe-a pururi noi avându-l,Sus inima, români!

CUPRINS

NEPUBLICATE ÎN VOLUMAntume


Filozofii =i plugarii(dup[ o poveste poporal[)Cu-ai s[i sfetnici de la curte craiul s-a pornit odat[,Ca s[ fac[ p-o câmpie o plimbare-nd[tinata.Sfetnicii, nou[ la num[r, povesteau, =i fiecareÎn=ira câte-o legend[, câte-un basm ori o-ntâmplare;Craiul îns[, dus pe gânduri, n-asculta vorbele lor,Ci, t[cut, î=i p[zea drumul c[l[rind înceti=or.Sfetnicii, dac[ v[zur[ cum c[ craiul mereu tace �Îl l[sar[-n draga voie, s[ gândeasc[ orice-i place,Iar[ între ei se-ntinse ciorobor =i mare sfat:Cine este oare-n lume omul cel mai înv[\at?Dup[ o disput[ lung[, dup[ sfaturi far[ nume,Dup[ ce critic[ totul, ce este =i nu-i pe lume,Aduc la conclus, în fine, pe acest rotund p[mântCei mai în\elep\i în toate dân=ii sânt. Ah, dân=ii sânt!Cum? S-ocup[ din june\[ numai cu filozofie;Logica-i o juc[rie pentru min\ile lor! Fie,C[ =tiin\a-i vast[, îns[ ei în degetul cel micO posed[ toat[; în fine, nu e pe lume nimicLucru ne-n\eles de dân=ii; toate, toate-s bagatele:+tiu de-a rostul pe Sofocle, tot a=a pe-Aristotele;Fiecare dintre dân=ii, chiar pe când era copil,

CUPRINS

GEORGE CO+BUC102

Citea din Homer, din Plato, din Ovidiu =i Virgil!Se pricep la Corpus juris, la Pandecte. Ce mai vrei?Chiar =i-n =tiin\a lui Pliniu � nu po\i s[ g[se=ti ca ei!Apropo! Am zis c[ dân=ii s-au disputat. S[ se =tie,C[ ei, ca to\i �filozofii lipsi\i de filozofie�Au zbierat, au f[cut larm[, încât craiul, de=teptatDin gânduri, atent la toate a privit =i-a ascultat.Zâmbea craiul, dar în urm[ =i-a pierdut r[bdarea. �Drace!Ei mai în\elep\i în toate, chiar ca Dumnezeu s-ar face !�Astfel cugeta în sine, apoi zise tare: � �Eu,Pe-al meu sceptru tot de aur =i pe-ntreg poporul meu,Jur c[-n\elepciunea voastr[ este numai vorb[ goal[:Sunte\i pro=ti ca cel din urm[ prost ce nu =tie de =coal[!Un plugar f[r[ =tiin\[, � =i pe asta pun r[mas,E în stare s[ v[-nvârte =i s[ v[ poarte de nas!�� Un plugar!� sfetnicii strig[, �un plugar mai mult s[ =tie?!Iart[-ne pentru-ndr[zneal[, dar vorbe=ti o nebunie!�� Nebunia câteodat[ î=i are în\elesul s[u:O s[ facem dar o prob[ =i m[ jur pe Dumnezeu,C[ de n-oi ave dreptate, v[ dau vou[-a mea cr[ime+i mai mult, ca om cuminte s[ nu m[ mai \in[ nime!�

Sfetnicii râdeau în tain[ de tot ce craiul vorbea,Dar în sânul lor mânie f[r[ de cap[t ardea.Ce batjocur[! O, Doamne! Un plugar =i-un sfetnic marePu=i în cump[na =tiin\ei! Pu=i acu-n asem[nare!...Glumind, craiul zice-atuncea: � �=tiu c[ nu v-a c[zut bine,Dar a=a îmi este firea: voi m[ =ti\i destul de bine!Am glumit numai! În urm[ eu v-a= da vou[ un sfat,Adic[ � s[-ntoarcem caii, s[ plec[m iar spre palat.�


Alergând preste câmpie, au z[rit în calea lorUn mo=neag arând, deoparte. Soarele cam bini=orS-a-nclinat c[tre sfin\ite, dar mo=neagu-abia aras[Câteva brazde. La dânsul, craiul cu sfetnicii pas[.� �Noroc bun, om de-omenie!� zice craiul salutând.� �S[ tr[ie=ti cu s[n[tate!� r[spunde mo=neagul blând.Sfetnicii zâmbeau ironic =i priveau la vâjul, careCurios st[tea pe brazd[, c[utând la fiecareDintre filozofi. În urm[, craiul iar a cuvântat:� �Ei, b[trâne, e=ti cam lene=! Prea de târziu te-ai sculat!�Vâjul, r[sucind musta\a, din fundul inimii geme:� �Nu m[ mai mustra degeaba! � M-am sculat destul

devreme,M-am sculat, cinstite doamne, deodat� cu-a zorilor foc,Dar mi-a-mblat cruci= norocul, bat[-l pacostea noroc!�Craiul, ascultând, cu jale: � �Ce s[ fac! A=a-i sub soare!Dar, te rog, spune-mi, mo=nege, lat e drumul nostru oare?Mare de n-ar fi! Altmintrea pân[ la via\[ nu-i?�Vâjul îi r[spunde-ndat[: � �Pune-\i, doamne, grija-n cui!Drumu-i mic, f[r[ putere, cam a=a ca-n miez de var[:La primejdie n-ajunge din potcoav[ pân[-n scar[!�Vâjul tace; craiul râde; sfetnicii se fac ocol:Pentru dân=ii, cum se vede, cat[ vâjul numa-n gol!��Mo=ule, mai spune-mi una! V[d bine c[ e=ti slab tareÎns[ ni=te oi cu lapte, s[ le mulgi ai fi în stare?�Zise craiul, =i cu zâmbet c[tre sfetnici lung privi,+i-apoi vâjului, cu stângul, una pe ascuns ochi.Vâjul pricepu-ntrebarea, deci, ochind =i el o dat[,Zice: � �Doamne, ce mai vorb[! Pare c[-i din drum luat[!�Fost-am eu voinic pe lume, când eram în vremea mea,To\i feciorii de pe sate pe mine m[ cuno=tea.

GEORGE CO+BUC104

Dar acum... hai, n-avea grije, c[-s voinic, m[ sim\ acas[,M[car c[ soarele trece dup[ dealuri! Nici c[-mi pas[!Pot s[ mulg oile, doamne, de la asta nu m[ trag;Chiar berbeci înc[ \i-a= mulge, de \i-ar fi mai mare drag!Îns[, n-am cu dor pe nime s[-mi deie berbecii-n strung[!�� Fii pe pace!� zise craiul, �=i noroc o s[ te-ajung[!M-oi face eu p[curarul; bag[ numai seam[ bine! �R[mas bun, mo=nege drag[!� � �Dumnezeu fie cu tine!�

Dup[ ce se-ndep[rtar[, craiul zise: � �A\i v[zutCe mo=neag cuminte-acesta? A=adar c[ v-a pl[cut?�Sfetnicii to\i într-o gur[ prind a râde: � �Ce cuvinte!S[ ne plac[ un om, care nu e, z[u, deloc cuminte,E nebun! Atâta-i totul!... La-ntrebarea cea dintâiA r[spuns mo=neagul bine, a vorbit cu c[p[tâi;Îns[ cât =i-a deschis gura la a doua întrebare �Am v[zut pe loc c[ dânsul logic[ fireasc[ n-are,Nu cunoa=te nici sintaxa, nici gr[matica, în fine,N-a vorbit nimic pe cale =i nimic n-a r[spuns bine!Nici m[ria-ta-ntrebarea bine detot nu i-ai pus,Dar, apoi, dânsul r[spunse cât se poate de confuz!La-ntrebarea cea de-a treia, am v[zut c[ el vorbe=teLucruri nemaipomenite, simplamente buiguie=te.Noi dup[-atâta =tiin\[ =i de-nv[\[tur[-amar,N-am citit c[ s[ se poat[ mulge =i berbecii chiar!�

Regele uimit întreab[: � �Cum? Dar vâjul a vorbitFoarte bine, =i pe cale, =i destul de l[murit!Nu l-a\i priceput?� � �Nu!� strig[ sfetnicii ca mai nainte. �Atunci, o idee mare trecu regelui prin minte.� �Nu l-a\i priceput?! Ei bine! Vom vedea cine-i nebun.


Asculta\i dar to\i acuma, ce doresc =i vreau s[ spun:Dac[ nu-mi ve\i =ti da seam[ de tot ce-am vorbit acumaCu b[trânul de pe brazd[, atunci, las deoparte gluma �+i pe to\i, pe to\i v[ spânzur! M[ jur pe cerescul soare,C[ de=i sunte\i voi sfetnici, v[ pun în spânzur[toare!�Craiul a zis aste vorbe rezolut, aprins =i tare,Apoi apuc[ îndat[ singur pe-o alt[ c[rare.

Sfetnicii, la aste vorbe, au încremenit pe loc:Pe crai bine cunoscându-l, îl =tiau par[ de foc.Ce vor face? Mâine craiul îi va pune-n furci înalte,Dac[ n-or =ti s[ explice întreb[rile schimbate!� �Lucrul naibii! Nu-i de =ag[! E un �ce� periculos �Vorbele vâjului fur[ anapoda =i pe dos;Apoi în întreaga lume non datur filozofie,Vorbe, nonsensuri ca astea, a le t[lm[ci s[ =tie!�Sfetnicii, s[rmani-acuma înghi\eau la borobo\i:Au intrat, precum se vede, într-un �corn de capr[� to\i!� �Doamne-acum! nimic n-ajut[, zic nimic psihologie,Înzadar ar veni Criton, cu-o nou[ apologie;Înzadar =i-ar pune vorba cel cu tandem usque chiarHippocrat s[-=i sfarme capul, =i-ar fi totul înzadar.Cum? S-a mai citit vreodat[ prin Tit Liviu Patavinul,Prin Salustiu Crisp, prin Tacit, sau prin Xenofon Elinul,C[ popoarele vechimii, cel\i, romani, latini ori grecii,Sau ilirii, sci\ii, persii � =i-ar fi muls cândva berbecii?�+i-au sf[rmat capul, s[rmanii, au cercat în mii de p[r\i,Au citit prin lexicoane, prin gramatici =i-alte c[r\i,Au \inut consiliu mare; sf[tuiescu-se, s-adun[.Îns[ vai, Frustra conatur cui Deus non... pace bun[! �Bolboresc =i schimb[ fe\e, zor de spaim[ mi-i apuc[!

GEORGE CO+BUC106

Ultima speran\[ numai este c[ ei s[ se duc[La mo=neag =i s[-l întrebe, c[ ce naiba-a povestitCu m[ria-sa, cu craiul. Bravo! Iac[-au nimerit!Dar � era mare ru=ine, c[ ei, domni cu-nv[\[tur[,Capul s[ =i-l plece-n fa\a unui vâj de pe-ar[tur[!Cam =od lucru-i, z[u, acesta! Dar altceva ce s[ faci?Bine-a zis cine-a zis asta: de nevoie mânci colaci!Astfel, sfetnicii a=teapt[ pân[ ce-nnopteaz[ bine,Ca nu cumva din tâmplare s[-i z[pseasc[ oarecine,Apoi se duc to\i la casa unde mo=neagul =edea,(Pe care, nu =tiu de unde, unul din ei o =tia).Aci, dân=ii bat la u=[ =i s[ intre cer în cas[.B[trânul, cam f[r[ voie =i cu mare greu îi las[.� �Bun[ seara!� � �Seara bun[! Vai de mine ce p[cat,Ce n[caz v[ poart[ oare, de umbla\i noaptea prin sat?!�Sfetnicii i-au spus n[cazul. � �Te rug[m dar =i ne-ajut[,C[ci de nu, via\a noastr[ mâine în zori de zi-i pierdut[!�Vorbeau cam sfii\i, s[rmanii: se temeau, temeau amar,C[ s-a sup[ra mo=neagul =i-i va da pe u=[-afar�.Dar mo=neagul e cuminte : =ti� s[-nvârt[ bine jocul.+i, când are ac =i a\[, coas[ al dracului cojocul.H[i! Era =iret ca vulpea; se-nvârte=te-ntr-un picior;Ca ciuperca stând în mijloc astfel le vorbe=te lor:� �Vai de mine =i de mine! Boieri mari, din sfetnicie,Necazul care v[ roade, greu necaz trebe s[ fie!Nu s-a pomenit sub soare lucru-a=a de minunat;De la un plugar s[ cear[ sfetnicii vorb[ =i sfat,Nici nu s-a pomeni-n lume cât va fi iarna =i vara!�

Mai umbl[ vâjul prin cas[, mai râde =i zise iar[:� �Haida de! Glum[ s[ fie, chiar de-ar fi a=a cum nu-i+i-a\i ajunge pân� la vorba =i sfatul \[ranului:


Totu=i nu v-a= spune (de=i mi-a= face poman[),Omul câte mai vorbe=te, f[r[ ca s[ bage seam[!Apoi, sunt b[trân =i-aminte nu mai pot toate s[ \in:Alta-i mintea cea de tân[r, alta mintea de b[trân!�

Sfetnicii priveau în fa\[ la mo=neag cu grij[ mare.Oare-l criticau =i-acuma? Ce fel de logic[ are?Nu-i poveste! Chiar de cumva b[trânu-ar fi cuvântatNonsensuri cât Himalaia, dân=ii n-ar fi observat:Logica nu-=i are locul, când d[ omul de necaz,Iar frica oricând te face s[ ui\i cum c[ e=ti viteaz!� �Dar, b[trâne! =tim noi totul, domnia-ta numai explic[!�� N-ave\i gust r[u, cum se vede, a=a numai pe nimica.Ia scoate\i pungile-afar[, ca s[ vad pe ce vorbesc!�Sfetnicii privesc prin cas[, apoi la mo=neag privesc,+i-i promit cincizeci de galbeni, pentru osteneal[! Fie,C[ arunc[-atâta aur numai pentru-o nebunie!Îns[ dracu-i drac =i-n ceruri! Vâjul cl[tina din cap+i gândea: �Am prins pe dracul, deci s[-l \in, ca s[ nu-l scap!�Apoi r[sucind musta\a, zice rezolut, în fine:� �Banii-s scumpi, îns[ via\a e mai scump[ la oricine!Dragii mei, sunte\i pesemne, azi, pe dung[ de cu\it,N-am ce face! Cu bani � totul; cu nimica � nicidecât!Da\i-mi trei sute de galbeni fiecare =i-apoi poateC[ mi s-a deschide gura, ca s[ v[ t[lm[cesc toate!�

Era pretensiv mo=neagul, dar din fa\[-i se citeaCum c[ el nimic nu las[ din cele ce pretindea!

Trei sute de galbeni! Doamne! Trebe mult[ chibzuial[Pân[ s[ te-nduri a face a=a jertf[ colosal[.Sfetnicii de alt[dat[, auzind atare ton

GEORGE CO+BUC108

Ar fi exclamat în prip[: �Magna petis, Phaeton!�Dar acum se-ndestulir[ c-un �brr� lung, mai lung de-un cot+i f[r[ s[ reflecteze, pungile afar[-=i scot�Una salus restat victis� a num[ra cât de iuteGalbenii rotunzi! Ce sun[! De nou[ ori tot trei sute!Asudau s[rmanii sfetnici f[r[ voie num[rând;Iar vâjul \inea revist[ de norocul s[u râzând.� �Acuma suntem la cale�, vorbe=te vâjul îndat[,Gr[bind s[-=i adune banii =i s[-i pun[ sub l[cat[,Apoi zice cu-ngâmfare =i cu un ironic râs:� �Ei! dar spune\i-mi acuma, ce-a zis craiul, cum a zis?�Unul dintre sfetnici prinde vorba: � �Prima întrebareA fost c[ de ce e=ti lene= =i te scoli târziu? Îmi pare,C[ ai r[spuns : �Cinstite doamne! m-am sculat devreme, darNorocul mi-a stat în contr[ =i-mi fu totul înzadar!�Aste vorbe le-n\elegem: te-ai sculat cam târzior+i-ai avut acas[ ceart[, cu vro fat[ sau fecior!�B[trânul oche=te-atuncea, zicând : � �=ti\i voi foarte bineS[ t[lm[ci\i lucrul, îns[ nu a=a cum se cuvine.N-ave\i c[p[tâi la gânduri... Craiu-adic[ m-a-ntrebat,C[ de ce-am fost oare lene=? De ce nu m-am însurat?Eu s[ am feciori acuma, ei s[-mi umble pe ogor,Nu eu, care[-s] slab de zile =i în groap[ c-un picior!I-am r[spuns : O, doamne, doamne. M[-nsurai de tân[r înc[.S[ am raz[m =i sprijoan[, când voi fi la vârst[-adânc[,Dar pesemne-a vrut norocul s[ nu-mi dea cale =i drum,To\i feciorii mei sub glie zac înmormânta\i acum!Dar a doua întrebare cum a fost?! B[ga\i de seam[!A\i avut un râu s[ trece\i? Mare-a fost? Craiul-avea team[C[ va fi adânc; de-aceea m-a-ntrebat dac[-i afund.S[-i min\esc n-am vrut, deci iac[ craiului a=a-i r[spund:


Fii pe pace! Nu-i primejdie, c[ci e sec ca-n miez de var[,Apa de-abia o s-ajung[ pân[ într-a =elii scar[!Cea din urm[ întrebare tot pe-aceea=i cale vine,Voi de=i n-a\i în\eles-o, craiul a-n\eles-o bine!M-a ochit craiul adic[, =i râzând m-a întrebat,C-a= putea ni=te oi\e s[ le mulg? I-am cuvântat:Nu oi, numai, ci berbeci chiar a= pute s[ mulg, dar iat[,Nu-i tine s[-i deie-n staul!... Asta ne-a fost vorba toat[...Apoi, de, precum se vede, craiu-i om, dar om la loc,I-a fost mil[ de-alde mine =i mi-a f[cut azi noroc!�Tace vâjul, lin cu mâna fruntea =i-o mai neteze=te,Mai tu=ind, mai dând cu capul, în urm[ a=a vorbe=te:� �Acum eu stau la mulsoare =i v[ mulg de bani cum vreu:Voi sunte\i dar[ berbeci pe cari i-am în\eles eu!...�� Noi berbeci?! strig[ deodat[ sfetnicii plini de mirare,Fulmen, tonitra et ventum! Noi berbeci? noi la mulsoare? �Joe din Olimp =i Pluto din Tartar! Voi lari, pena\i,Semizei, nimfe =i gra\ii, =i voi furii, asculta\i!Unde s-a v[zut vreodat[ un atare lucru! Drace!Hic crudelis, haec malitia, hoc malumque! Punct =i pace!�Astfel zbiar[, dar se-nmoaie, pleac[ fe\ele-n p[mânt;Iese unul dup[ altul, f[r� de-a zice vrun cuvântNoaptea-ntreag[ nu dormir[ de necaz, cr[pau de ciud[,Cum? De=i totul e tain[, dar putea lumea s-aud[+i-atunci cu filozofia dân=ii au r[mas pe jos! ��Dracul s[ se vâre-n rege, dar în mo=neag mai vârtos!..�

Diminea\a pân[-n ziu[ ei la rege s-au gr[bit.Regele c-un zâmbet dulce, dar ironic i-a primit� �Ce-a\i visat, dragii mei sfetnici? A=a-i dar c-a\i dormit bine?

GEORGE CO+BUC110

A\i v[zut chiar pe Sofocles, pe jupân Plato =i-n fineA\i întins o conversare cu Omer m[ria-sa? �Fericit e muritorul care se poate visaDiscutând cu Aristotel de berbeci =i de cârlani,Despre dreptul filozofic în num[rarea de bani! �Ce mai spune p[sc[lia? =i plane\ii cum o duc?Saturn, cum s-aude-n \ar[, =i-a fost pierdut un papuc,Fu silit dar s[ r[mân[ acas[ =i s[ citeasc[Cântul dou[zeci =i patru din Odiseea greceasc[?Ah, uitam... ce-i cu b[trânul cel de ieri? Ce-a\i tâlm[cit?Desigur, Pallas Athene totul v-a descoperit!�Sfetnicii ard de mânie. Unul dintre dân=ii-ncepeS[ spun[ c-acele vorbe a=a =i-a=a le pricepe.Craiul, care =tie totul, glumind, iar[=i i-a-ntrebat:� �Conversarea cu Apollo cam câ\i galbeni v-a costat?�

Sfetnicii t[ceau piscis in torente; t[ceau, darNu puteau de ciud[ mult[ nici s[ respire m[car.

Craiul serios atuncea, dezbr[cându-=i ironia:� �Vede\i, dragii mei, acuma ce-ajunge filozofia?N-am f[cut lucrul acesta din r[utate, deloc,Nici din glum[, ca astfel s[-mi pot bate de voi joc.Nu! � Voin\a mi-a fost numai s[ v-ar[t c[ omul =tie,S[ tr[iasc[-n lumea mare =i f[r� de filozofie!Am voit s[ v-ar[t cum c[ =i plugaru-i om iste\,Chiar a=a de-n\elept poate, tocmai precum voi sunte\i!Am voit s[ v-ar[t numai ce nebuni a\i fost anume,Când v-a\i numit muritorii cei mai în\elep\i din lume!...Nu-mi pas[! Pe-Omer, pe Plato citi\i-i, dac[ pute\i;Da\i de cap cu Herodotul, ori cu capul de pere\i,Lui Virgil îi face\i ode, invitându-l cu pl[cere


La un prânz bogat, de gal[, ori la o tur[ de bere �Nu-mi pas[! � Îns[ de-aceea, v[ spun drept c[-mi pas[ mult:Nu v[ l[uda\i =tiin\a; asta nu pot s-o ascult!Nu acela-i om cuminte, care tot mereu vorbe=teDespre-n\elepciunea-i mult[, nu acel ce se f[le=te,C[ de rost =tie pe Plato, nu acela e mintos �Ci acel ce cu-umilin\[ tace, \ine capul mai în jos!Cest din urm[-i om cuminte, cel dintâi o tidv[ seac[:Spicul gol de grâu se-nal\[, cel plin îns[-n veci se pleac[!În urm[ s[ =ti\i =i-aceea c[ sunt mul\i dintre plugari,Ageri, cumpeni\i la fire ca oricare c[rturari, �Nu filozofia-l face pe om în\elept sub soareCi mintea cea s[n[toas[, câ=tigat[ cu sudoare,De-aceea nicicând plugarul nu-l lua\i în râs de sus:În oala acoperit[ nu =tie nimeni ce-i pus!�

GEORGE CO+BUC112

Bl[st[m de mam[Legenda poporal[ din jurul N[s[uduluiI

Frunz[ verde tulburea,Avea Lena � nici ca ea �Trei feciori frumo=i avea;Trei feciori =i-o fat[ mareLena cea vesel[ are.Trei feciori ca ni=te zmei,De-a dragul s[ cau\i la ei,Iar copila râz[toare,Sub\irea =i-ncânt[toareRupt[ dintr-un raz de soare:Mult cu m[-sa s[m[na,Deci Lenu\[-o botezaPe numele maic[-sa.Câ\i feciori au fost prin \ar[To\i venit-au s[ o cear[,Mândri =i viteji feciori,Venit-au ca pe\itori.Dar Lenu\a, \i-e mirare,R[spundea la fiecare,C[-i prea tân[r[ =i-a=aÎnc[ nu s-a m[rita.Mai la urm[ s-ar[tar[Pe\itori din alt[ \ar[:Doi feciori, ca dou[ flori.

Lenu\a cât ce-i vedea

CUPRINS


Mamei sale-a=a zicea:� �Vezi, iubit[ maica mea!Din voinicii ace=ti doi,Cari au venit azi la noi,Mie-mi place unul tare+i la mers =i la c[tare,C[-i înalt =i sub\irel+i m-a= duce dup[ el!�Dar Lena pe gânduri sta;Gândurile-o fr[mânta+i cu jale cuvânta:� �Draga mea, Lenu\[ fat[!Fiind a=a-ndep[rtat[Dor de tine-o s[ m-apuce,La mine cin� te-a aduce!?�Doi fii ai Lenei strigau+i din gur[ cuvântau:� �Pe Lenu\a nu o da+i de noi n-o str[muta!�Dar feciorul cel mai mic,Constantin, copil voinic,L[crima din ochi cu jale+i-a=a-i zise mamei sale:� �Nu e=ti, mam[, cu dreptateNici la sor[, nici la frate!C[ suntem doar[ trei fra\i,To\i crescu\i ca ni=te brazi+i noi \i-om pute aducePe Lenu\a ta cea dulce!...A=cult[, mam[ iubit[,Pe Lenu\a o m[rit[:

GEORGE CO+BUC114

N-o las[ nem[ritat[,Pire-ar cât de-ndep[rtat[:C[ci, de te-a ajunge dorIo-\i r[mân doar[ fecior.Eu la dânsa duce-m-oi,Acas[ aduce-o-voi.�

+i Lena se-nduplecaPe Lenu\a-o m[rita.

II

Dar a fost ce-a fost s[ fie,C-au fost boale =i urgie+i-a dat Dumnezeu cel sfântVremuri grele pe p[mânt.+i de mult[ r[utateMureau oamenii pe sate+i-au murit =i trei fecioriAi Lenu\ei fr[\iori:Constantin înc[-a muritGândul nu =i l-a-mplinit.Lena singur[ r[mase,F[r[ de feciori în cas[:De dor o inim[ ars[.+i ea, biata, sup[rat[,De jale mult[ sf[rmat[,Se ducea pe-al lor mormânt+i se v[ieta plângând+i plângea =i suspina+i din suflet cuvânta:� �Dragii mei! D-al vostru dor


Stau pe gândul s[ m[-omor,Fie-v[ somnul u=or!�De-alt[ dat[ bl[st[ma+i bl[st[mând cuvânta:� �Constantine, Constantine!Bl[st[mat s[ fii de mine!Bl[st[mat de mam[-taC[ ai dat pe sor[-ta!Fra\ii t[i mie-mi striga:Pe Lenu\a nu o da!Tu ai dat-o, bl[st[mate,Pe hotar[-ndep[rtate;Dar te bl[st[m, bl[st[m greuDin tot sufle\elul meu:P[mântul nu te primeasc[,|[rna nu te mai voiasc[,Lutu-afar[ te izbeasc[,C[ci de dorul Lenu\eiRumpu-mi firul vie\ii!�Astfel dânsa bl[st[ma+i-azi =i mâini =i-alalt[ mâini+i zile =i s[pt[mâni.+i de multul bl[st[mat,Vai, bl[st[mul s-a legat.

III

Într-un amurgit de sear[,Constantin ie=i afar[Din groapa, galben la fa\[,Cu trup rece ca de ghea\[.

GEORGE CO+BUC116

El plângea =i l[cr[ma+i cu jale cuvânta:� �Duce-m-a=, c[-s bl[st[mat,Dar nu pot, c[-s îngropat,Duce-m-a=, c[ maica cere,Dar nu pot, c[ n-am putere;Nici am cal, nici c[peneag;N-am pe lume om cu drag,C[ci oricine m-a vedeS-a-nfrica, s-a sp[riaF[cându-=i r[pede cruce...Nici la mama nu m-oi duce,C[ci m-a bl[st[mat m[icu\a,C[ eu i-am dat pe Lenu\a!�

+i cum sta =i cugetaGândurile-l asud[,El prin lacr[mi se ruga:� �+[la=, mândru s[l[=el,F[-te-un =oim de c[lu=el,+i tu, pânz[ din s[la=,F[-te un c[penega=,+i tu, cruce, schimb[-te,Spad[ de fier f[-mi-te,Iar tu, Doamne, m[ învie,D[-mi putere ast[zi mie:La Lenu\a duce-m-oi,Acas[-aduce-o-voi.�

Dumnezeu l-a ascultat:Putere de viu i-a dat;S[la=ul l-a ascultat:+i-ntr-un cal s-a preschimbat;


Giolgiu-n c[peneag îndat[,Crucea-n spad[ de fier, lat[.

Constantin suie c[lare+i porne=te-n fuga mare;+i fugea calul ca vântul,De-abia atingea p[mântul,+i zbura, dar nu glumea,C[ci ca dorul se ducea,C[ci st[pânul îi zicea:� �Zboar[, murgule, cu mine,C[ci zbor al[turi de tine,Zboar[, murgule, pe cale,C[ci zbor pe urmele tale!�+i murgu\ul, pui p[gân,Duce-se cu-al s[u st[pân,Încât n-a fost bine sear[,Când ei î=i desc[lecar[,La Lenu\a-n alt[ \ar[.

lV

Lenu\a cât ce-a z[ritP-al s[u fr[\i=or iubit,Din grai dulce i-a vorbit:� �Constantine, Constantine,Spune-mi dac[-i r[u sau bine;Nou[ ani, vezi, au trecut,C[ pe voi nu v-am v[zut,Ba nici ve=ti nu mi-a\i trimis,Nice carte nu mi-a\i scris!�Constantin a cuvântat:

GEORGE CO+BUC118

� �De când tu te-ai m[ritatR[u nimic nu s-a-ntâmplat.Suntem s[n[to=i acas[,Mama înca-i s[n[toas[.Veste nou[ n-am ce-\i spuneTotu=i î\i aduc ve=ti bune:Fra\ii no=tri se-nsurar[,Dar ei pe gând se luar[,La nunt[ nu te chemar[!Eu \i-s frate mai cu dor,+i fiindc[ eu m[-nsor,Am gr[bit aici; de-i vre,Vino dar la nunta mea!�Astfel zise ConstantinCu glasul de jale plin,Din ochi lacrimi îi c[dea+i suspine-l n[p[dea;Dar Lenu\a-l cuno=tea+i de nou l-a întrebat:� �Spune-mi, frate,-adev[ratDe m[ chemi la veselie,S[ m[-mbraca bucurie,S[-mi pun stru\ ro=u =i dalb+i cai suri la hinteu alb;Dar de m[ chemi la jelane,Eu s[-mbrac de jale haine;S[ iau cai =i hinteu negruS[ pornim, frate, pe-ntregu!�� Ba io-\i spun drept, sor[, \ie,C[ te chem la veselie.�

+i ea mândru s-a g[tat,


Haine albe =i-a luat+i-apoi ambii au plecatPe c[rarea cea mai lat[De voinici codreni c[lcat[,Pe c[rarea cunoscut[De codreni voinici b[tut[.Iar pe cale cum mergeauP[s[rile-i urm[reau,Mun\ii r[i din grai gr[iau:� �De când soarele e soare+i pe câmpuri floarea-i floare,+i de când e lumea lumeN-a mai fost a=a minune:S[ mearg[ viul cu mortuTot al[turea cu codru,S[ mearg[ viul aproapeCu cel mort, ie=it din groape!Alelei! minune mare,Viu cu mortu p-o c[rare!�Constantin bine-auzea,Lenu\a nu-n\elegea,Dar glumind a=a zicea:� �Auzi, frate Constantine,Ce vorbesc mun\ii de tine?!Constantin din greu gemândÎi r[spunde-a=a zicând:��Las[-i, sor[, s[ vorbeasc[,Min\ile s[-=i pr[p[deasc[;Ei s[ fie cu cântatul,Noi s[ fim cu ascultatul,Ei p[zeasc[-=i cântecul

GEORGE CO+BUC120

Cum p[zim noi umbletulAsta-n seam[ n-o b[gar[,Calea lor c[ =i-o urmar[.Patru zile lungi de var[Ei au tot c[l[torit,Pu\intel au odihnit.

V

Când a fost a cincea zi,Soarele când r[s[ri,Au z[rit =i satul lor,Plin de negur[ =i nor.Când aproape-au fost de sat,Constantin a cuvântat:� �Lenu\[! Cu-al t[u c[ru\Vin[ mai câtelenu\,C[ci eu cu-al meu c[lu=orO s[ merg mai t[ri=or,Ca s[ dau mamei de =tireS[-\i fac[ bun[ primire,S[-\i deschiz[ por\ile,S[-\i a=tearn[ mesele,S[-\i umple paharele!�+i el frâu calului da,Calul î=i împintena+i-ntr-o fug[ alerga,Nu la m[-sa, pe cuvânt,Ci de-a dreptul la mormântAci a desc[lecat+i din gur[-a cuvântat:


� �Cal crescut sub glii ierboase,S[la= strâng[tor de oase!Dusu-m-ai =i m-ai adus+i pe cale =i pe sus+i-ai f[cut un mare binePentru mama, pentru mine,Pentru mam[, pentru fat[,Pentru mine totodat[!+i tu, c[peneag iubit,Pânz[ alb[ de-nv[lit,+i tu, spad[ lucitoare,Crucea mea de la picioare:Ne-a sosit vremea, sosit,S[-ntr[m de unde-am ie=it!Tu, cal bun n[zdr[v[na=,Schimb[-\i trupul în s[la=,+i tu, spad[ lucitoare,F[-te cruce la picioare,+i tu, c[peneag iubit,F[-te pânz[ de-nv[lit,Iar tu, Doamne, Doamne sfânt,D[-mi iar locul din mormânt,C-am sc[pat de ce fu greu,Împlinit-am gândul meu:La Lenu\a dusu-m-am,Acas[ adus-o-am!�Dumnezeu l-a ascultat,P[mântul s-a despicat,Lutul iar s-a ridicat:Constantin era-ngropat

GEORGE CO+BUC122

VI

+i Lenu\a cât ce-ntraÎn sat, mult se minuna,C[ci erau toate schimbate,Toate de jale sf[rmate,Dar mai mult s-a minunatCând acas[ c-a aflatPor\ile stricate, rele,De puteai s[ri prin ele,Staulul stricat =i gol,Iarb[ mare prin ocol.Ea s[rmana a=tepta,C[ fra\ii vor alergaÎn prag a o-ntâmpina,Dar nimeni nu s-a ivit:Constantin n-a fi venit.Ea la u=[ se repede,U=a încuiat[-o vede;Deci începe ca s[ bat[În cea u=[ încuiat[:� �Las[-m[, m[muc[, las[,Las[-m[ s[ intru-n cas[,C[ î\i sunt iubita fat[,Lenu\a cea-ndep[rtat[!�M[-sa, din cas[, plângând,O alung[ bl[st[mând:� �Du-te-n foc =i-n câte rele,N-am[rî zilele mele,Du-te-n foc, te du d-aci+i nu m[ batjocori!


Trei feciori eu am avut,Pe to\i trei i-am pus sub lut,Pe to\i trei i-am pus sub glie,Sfântul Dumnezeu s[-i =tie!Iar Lenu\a, scumpa-mi fat[,M[ritat[-i, m[ritat[,Într-o \ar[ dep[rtat[:N-oi vedea-o niciodat[!Îns[ fie bl[st[matCine o a-ndep[rtat!�Dar Lenu\a nu-nceta,Tot b[tea =i se ruga:� �Las[-m[ s[ intru, las[!�+i m[-sa cu greu o las[,+i pe scaun o punea+i la dânsa cum privea,Pe Lenu\a-o cuno=tea.� �Draga mea =i-a mamei floare:Nu m[-ncred, c[ tu e=ti oare?Oh, c[ nice n-am visat,C[ te-oi mai vede vrodat�!�+i plângând, Lena spuneaCâte-a mai suferit ea:��A dat sfântul DumnezeuMulte boale =i mult r[u+i-au murit feciorii mei+i-am r[mas f[r[ de ei!M[car tu, scumpa mea fat[,De nu erai m[ritat[Într-o \ar[-ndep[rtat[!...Mi-ar fi traiul mai u=or

GEORGE CO+BUC124

+i mi-a= mai uita de dor;Tu m-ai ajuta pe mine,Eu m-a= bucura de tine!Dar s[ fie bl[st[matCine mi te-a-ndep[rtat:P[mântul s[ nu-l primeasc[,|[rna s[ nu-l mai voiasc[,Lutu-afar[ s[-l izbeasc[!�Lenu\a se-nfiora,Reci fiori o-mpresura+i cu glas rupt cuvânta:� �Vezi, m[icu\[,-ai bl[st[mat+i bl[st[mul s-a legat!Constantine, Constantine,Cum m-ai am[git pe mineCa s[ plec pe drum cu tine!�+i spunea m[icu\ii saleCum a venit ea pe cale,Cum Constantin o aduse+i câte mai câte-i spuse.Lena-atunci se-nfiora+i cum sta, cum asculta,Lacr[mile-o îneca,Trupu-ntreg îi tremura,Min\ile-i se tulbura,Fruntea i se înnora,Pe Lenu\a s[ruta+i i-a zis cu glas înfrânt:� �Haid�, Lenu\[, la mormânt,Haid�, Lenu\[, s[ gr[bimLa morminte-n cintirim!�


VII

La mormânt dac[ sosir[,Jos pe el se pr[v[lir[+i-ncepur[-a l[crima+i din gur[-a cuvânta:� �Constantine, ie=i afar[;Vin[, Constantine, iar[;Mai ie=i, drag[ Constantine,C[ ni-e dor, ni-e dor de tine!�

P[mântul îns[ râdea,Groapa de râs hohotea;Constantin amar gemea.

� �Ie=i din groap[ =i vorbe=te,Spune =i ne poveste=teCum tr[ie=ti în groap[, cum?Vin[ =i ne spune-acum!Vin[ s[ ne vezi m[car,Vin[, Constantine, iar!�

P[mântul nebun râdea,Groapa de râs hohotea,Lutul glumind r[spundea:

� �Nu te mai ruga de mine,Bl[stem[, Len[, mai bine,Nu te tot ruga mereu:Ce-i al nostru, nu-i al t[u!�

P[mântul mereu râdea,Groapa de râs hohotea,Lutul ne�ncetat glumea.

� �Morminte, nu fi p[gân,Slobozi-mi pe Constantin;

GEORGE CO+BUC126

Oh, nu fi, morminte, r[u,Slobozi-mi copilul meu,Ori m[car d[-i glas, morminte,Pentru câteva cuvinte!�

P[mântul atunci t[cea,Groapa nimic nu vorbea,Constantin din greu zicea:

� �Oh, mam[, tu e=ti de vin[,C[ n-am pace =i odihn[,C[ n-am loc nici în mormânt,C[ n-am stare sub p[mântNici sunt mort, nici cu via\[,Nici sunt foc =i nice ghea\[,Nici în groap[ nu pot fi,Nici afar� nu pot ie=i,C[ci m-ai bl[st[mat, m[icu\[,Pentru scumpa ta Lenu\[,P[mântul nu m[ primeasc[,|[rna s[ nu m[ iubeasc[,Lutu-afar� s[ m[ izbeasc[;Lutu-afar[ m-a izbit,|[rna m-a batjocorit,P[mântul m-a prigonit!...Mam[, dac[-mi vrei tu bine,F[-l acuma pentru mine+i-mi dezleag[ bl[st[mulC[-mi apas[ sufletul!�

Lena din suflet ofta,Gânduri grele o mustra+i ea, biata, cuvânta:� �Dragul meu! S[ fii iertat


+i de bl[st[m dezlegat.Însa... fie bl[st[matP[mântul, c[ nu m-ascult[,Bat[-l jalea mea cea mult[,+i nu te mai las[-afar[,Bat[-l jalea mea amar[!�

|[rna-atuncea tremura,Lutul mânios urla;P[mântul se despica:

� �Nu-i destul c-ai bl[st[matPe-un copil nevinovat,Acum m[ bl[st[mi pe mine,Bl[stâmu-te eu pe tine!C[ci n-ai inim[ de mam[,Nu \i-e sufletul de seam[,Nici e=ti vrednic[ sub soareS[ mori cum tot omul moare,Ci p[mântul prin urgie,S[ te înghi\[ de vie!�

|[rna-n laturi se-mpr[=tiaP[mântul se deschidea;Lena din mormânt zicea:

��Bl[st[mat[ s[ fiu eu,Vai, pentru bl[st[mul meu!ca mine pe vecieFie bl[st[mat[, fieOrice mam[ s-ar aflaPe copil a-=i bl[st[ma!Fie dânsa bl[st[mat[,N-aib[ pace niciodat[,N-aib[ prapori la-ngropare,

GEORGE CO+BUC128

Nici pop[ la comandare!Vai de-aceea mam[, careBl[st[m[ f[r[ mustrarePe copilul ei, c[ci eaBlast[m[ pe fiul s[u,Dar pe dânsa Dumnezeu!..�


Pe p[mântul turcului

Nu era în sat nevast[, ca frumoasa Veronica:Tân[r[ =i vorb[rea\[, silitoare ca furnica,Din neam bun, cu zestre mult[; tinerel b[rbat avea+i cu el în armonie =i-n\elegere tr[ia.Constantin era din fire blând =i pacinic pe tot locul:Om cu gânduri; ura foarte strugurii, pipa =i jocul,Dar era cap de isprav[, cânt[re\ =i se credeaFericit, =tiind prea bine, c[ nevast[-sa-l iubea �+i din ast[ cauz[ dânsul nu =tia decât s[ tac[,Iar nevasta-i putea face ori=ice voia s[ fac[.Într-o toamn[-au ie=it ambii la hold[, la secerat.Lanul era chiar pe lâng[ drumul \[rii a=ezat!Deci mirare nu-i c[ ochii nevestei din când în cândR[t[ceau pe drum, s[ vaz[ cine naiba-o fi trecând.� �Tu b[rbate!... Vai de mine! of, prive=te cine trece! �Las[ snopul în n[paste, seca-i-ar via\a s[-i sece!�Constantin ridic[ ochii. Un fl[c[u tân[r trecea,Nalt ca fagul, lat în spate. � �E=ti nebun[, draga mea!�Zise Constantin. � �Ce vorb[?! Eu, nebun[! O, b[rbate!Un voinic frumos, ca [sta, nu g[se=ti în =epte sate;Vezi cât de-ndesat p[=e=te =i cât e de sub\irel?S[-l sorbi într-un picur de-ap[ =i s[ fugi fl[mând cu el!Mult e tân[r! Ca o frag[! =i se vede de-omenie!Cât e de frumos!... B[rbate, ce gânde=ti, de und� s[ fie?�Constantin vorbe=te-n glum[: � �Eu-l cunosc destul de bine!Cum? Tu nu =tii unde merge; nu =tii tu de unde vine?!�Nevasta e în uimire: � �D-apoi eu n-am cum s[ =tiu;De-l cunosc, bat[-m[ dragul =i-a minunilor s[ fiu!�

CUPRINS

GEORGE CO+BUC130

Cam râzând el mai adaug[: � �Nu-l cuno=ti? Destul de r[u! �E drumar =i doarme noaptea chiar în pod la noi.� � �Ba z[u,Chiar în podul nostru doarme?� Veronica iar întreab[,� �Dar la noapte?� � �Tot acolo�, r[spunde b[rbatu-n grab[.

Ambii tac. Nevasta-ncepe planuri tainice: �O drace!El doarme la noi =i asta n-am =tiut-o! Cum a= face,Ca s[ m[-ntâlnesc cu dânsul! Nu =tiu ce plan a= afla!...A! te-am prins, m[i Constantine!� Ea gândea; el =uiera.� �Vai, b[rbate, r[u m[ doare mijlocul! Bat-o s-o bat[Hold[, c[ci m-apuc[ junghiuri stând aici mereu plecat[!Arde-mi capul =i obrajii, pare c[-s pus[ pe foc!Vai de mine =i de mine, nu pot secera deloc!�+i suspin[ =i se plânge =i se vaiet[ nevasta:� �Doamne, de când sunt pe lume n-am p[\it una ca asta!�Începând s[ verse lacrimi, geme =i oft[ din greu,Tânguindu-se amarnic, c[ nu poate sta de r[u.În sfâr=it: � �Oh, b[rb[\ele, nu pot sta � m[ duc acas[,C[ci durerea m[ tope=te =i junghiul nu m[ mai las[!Doar va =ti cum[tra Floare ceva leac!� m[ duc la ea!�Constantin cu jale mult[ la Veronica privea:� �Du-te, scumpa mea, dar du-te! Numai s[ nu fii beteag[!C[ci tu e=ti a=a de bun[ =i atâta-mi e=ti de drag[!Du-te dar!� Biata nevast[, suspinând printre fiori,N-a=tept[ s[-i spun[ popa predica de dou[ ori,Ci se-mbrobode=te bine =i prin vaiete porne=te:Face-un pas =i st[ =i iar[=i face-un pas =i iar s-opre=te,Tot a=a pân� ce-ncorda dup[-un deal. Acu-i de ea!Se ducea ca vântuit[, c[ci b[rbatul n-o vedea.Constantin, cum zic, la hold[ a r[mas. Nevestei saleI-a spus cum c[ nu-=i va face atâta necaz =i cale


S[ mai mearg[ � peste noapte � ci va r[mâne la câmp:C[ci e cam departe holda, pierzi pe drum atâta timp.Ei! aceast[ hot[râre a lui Constantin eraBun[ pentru Veronica; de minune îi venea;�Doamne, mul\umescu-\i, Doamne! Cât e de frumos =i bine,C[ mi-e cam prostu\ b[rbatul =i acas[ nu mai vine!El crede c[ io-s bolnav[, ba înc[ bolnav[ r[u �Bat[-l crucea ca pe dracul, c[ci, vai, mult e n[t[r[u!Ce soco\i? Voi merge-acas[, am s[ fac pl[cinte bune,Mai frig =i-o g[in[ gras[, am s-aduc vinars de prune+i-apoi o s[ chem în cas[ pe voinicul din pode\...Vai de mine, mult pl[te=te un om harnic =i iste\!�Astfel povestea nevasta singur[ pe drum mergând+i p[=ea ca opt de tare,

Iar acas[ ajungândFace foc, pl[cinte coace =i vinars din crâcim[-aduce:Nu =tia în graba-i mare de ce naiba s[ s-apuce!Vesel râde, ba se-nschimb[ în haine s[rb[tore=ti:Nu e oare-o s[rb[toare c-un voinic s[ te-ntâlne=ti?Scurt gr[ind: le face toate cum fac oamenii iste\i.

Dup[ ce-nsereaz[ bine, pune scara la pode\+i se urc[-ncet pe scar[. Aoleo! De alt[ dat[Nu s-ar fi suit nevasta în pode\ nice legat[,Dar acum suie de zboar[. Mam[, m[mulica mea!Iute-ncepe ca s[ caute, prin pode\. Cum mai zâmbea+i cerca =i ici =i colo pân[-n urm[ se bufne=teDe-un om. Ca tr[snit[ sare =i-n sân repede scuipe=te:Sfinte Iacob =i Procopi! Mare mucenic Trofim+i to\i sfin\ii din biserici, pe cari îi blagoslovim!Sfinte Filip cu ceaslovul, sfinte arhanghel Gavril[,T[l[l[u, Maxim, P[ncrate, Avacum =i Ezechil[!

GEORGE CO+BUC132

Cuvioas[ Paraschiv[, sfin\i apostoli, mucenici!Cruce-n frunte, frunte-n cruce, c[-i Ucig[-l crucea-aici!Piei! Satan[! fugi în codri! fugi în pietri! piar[-\i glasul!...Atâte =i mai pe-atâte vorbe goale-au r[s[ritPe buzele Veronich[i. Diavolul, cel pitulit,Murmur[ =i plin de team[ zice: � �Iart[, jupâneas[,Io-s drumar, m[ culc aice, c[ci mi-e greu s[ viu în cas[!�Cu mânie pref[cut[ strig[ dânsa: � �Ce drumar?Doar drumaru-n pod nu doarme? Ho\ =i lotru =i t[lhar!C[ m-am sp[riat de tine de-am r[cit pân[ la glezne,Bat[r c[ eu n-am n[ravul s[ m[ spariu a=a lesne!�El se roag[ plin de mil[; ea pe-nceti=or devineTot mai blând[, mai domoal[, pân[ ce-i vorbe=te-n fine:� �D-apoi, bade, vino-n cas[, c[ci vezi cum e frig aci!�Str[inul încet r[spunde: � �A= veni, cum n-a= veni,Dar v[ cad spre greutate: nu s-a mânia b[rbatul?�� Nu, b[di\[! Nu-i acas[. N-ar mai fi s[ calce satul!Vin[-n cas[ f[r[ team[, c[-i un mut =i-un n[t[r[u:Cel mai n[t[r[u din \ar[ =i lumea lui Dumnezeu!�Dar str[inul nu voie=te din pode\ s[ se coboareNice pentru lumea toat[. � �Vai, n[tâng e=ti, b[di=oare!Vin[ deci! Vei mânca ceva, am pl[cinte, =i � vei be!�� Nu cobor, nu, chiar un munte de pl[cinte de-ai ave!�� Dar de-aduc aci vro dou[, vei mânca?� Str[inu-n fine:� �De-i aduce, bine-i face, dac[ nu, iar va fi bine!�Pe loc Veronica pleac[ =i s-arunca, dragii mei,Pe fu=tei, s[rind degrab[ câte patru-cinci fu=tei;Zboar[,-alearg[ =i se duce, ca de duhul r[u purtat[,+i se-ntoarce-n cât[ vreme ba\i cu f[lcile o dat[. �Omul meu o ia vulpe=te, =i a sale-mbuc[turi,S-ajungea una pe alta pe grumazi, prin c[lc[turi.


Mai la cap[t zice dânsul: � �Mi-a= lua dou[ pl[cinte,Care-au mai r[mas, în traist[, vreu s[ am ceva merinde,C[ci plec mâine diminea\[.� � �Mâine sear[ unde-i fi?�Îl întreab[ Veronica. � �Dar eu nu =tiu, poate aci!�Dis-de-diminea\[ pleac[ cel voinic la drum. În fineSe f[cu ziu[ =i timpul �prânzului cel mare� vine.Veronica-=i ia co=arca: pune bor= =i-un m[lai r[u+i-apoi pleac[, ca s[ duc[ de prânz la b[rbatul s[u.Când a fost de hold[-aproape, se cârlig[ de spinare,Prinde-a geme, scap[ lacrimi, bl[st[mând în gur[ mareToate boalele din lume. � �Vai, b[rbate, stau s[ mor!Am dureri de cap, am junghiuri, toate oasele m[ dor!M[ dor ochii =i grumazii: tus[, trochn[ =i lingoare,Lâng[ ele, friguri, junghiuri de la cap pân� la picioare!Numai Dumnezeu m[ =tie cum tr[iesc, ca vai de mine!Ah, vezi cât sunt de pierit[? Nu m[ vezi tu, Constantine?Nici n-am fost în stare m[car de mâncare s[ î\i fac,C[ci de ieri, de pe-ast[ vreme, m[ tot vaiet, plâng =i zac!�Constantin cu jale mult[, blând, îi zice: ��V[d, iubit[,C[ e=ti galben[ ca ceara =i ca floarea de pierit[:Dar te du acas[, drag[, =i te culc[, nu lucra!�Ea se-ntinde =i-l cuprinde =i-apoi prinde-a-l s[ruta:� �Bun e=ti tu, bun, Constantine, ah, cum te iubesc pe tine!+i-i a=a c[ eu \i-s drag[? Drag îmi e=ti tu, Constantine �Dar desear[, b[rb[\ele, vei veni acas[?� � �Nu!�+i nevasta pintre lacrimi murmura: �Vai, prost e=ti tu!�Ce s[ mai spun? Veronica merge-acas[, face iar[Foc, pl[cinte =i friptur[, precum a f[cut asear[.Str[inul drumar bea, mânc[, îns[ e posomorât,Nu vorbe=te, deci nevasta l-a-ntrebat numaidecât:� �E=ti bolnav doar[, b[di\[, ori e=ti sup[rat pe mine?�

GEORGE CO+BUC134

Str[inul suspin[, geme: � �Sup[rat? De ce � pe tine?...Draga mea, spune-mi cu dreptul, place-\i \ie Constantin?�Veronica râde dulce, bate-n p[lmi =i scuip[-n sân:� �Vai, m[nânce-l vârcolacii =i l-ar bate nou[ stele,Bat[-l praporul =i crucea =i bl[st[mul maicei mele!De poznit el n-are cap[t =i ca dânsul nu g[se=tiMai n[prui, mai r[u la gur[, prin trei \[ri împ[r[te=ti!Sfada-n gur[-i când se culc[ =i cu ea-n gur[ se scoal[:Murmur[ =i mi se-nhoalb[, de st[ s[ m[ bage-n boal[!Tot la cle=te-i scap[ ochii, la cociorb[, la corbaci,Cât de spaim[ intr[-n mine =aptezeci de mii de draci!De-i fac zam[ � se r[ste=te, dând vina c[ nu-i s[rat[;De-i pun sare � el înjur[, c[-i zama slatin[ toat[!De fac foc, el toarn[ ap[ preste el; de merg în sat,M[ pânde=te pe tot locul, nu vorbesc cu vrun b[rbat.De-aduc ap[, el o vars[ ori o toarn[ preste mine:Pentru el nimica-n lume nu-i f[cut cum se cuvine!Pune-mi nume de ocar[, =i m[ face �pui de drac�+i într-adev[r, b[di\[, =ti-m[ Domnul ce s[ fac!lo-s o mut[ =i-o tândal[ =i dorm ziua pe picioare,C[ m[ vaiet ziua-ntreag[! E cuminte dânsul oare?Io-s o lene=[, nu m[tur, vasele-n veci nu le sp[l;Io-mi \in ibovnici anume =i-l batjocoresc =i-n=el.C[ mi-e pânza nebilit[ =i \[sut[-n l[tunoi;C[ n-am torturi, c[ n-am gheme, c[ n-am ragil[; apoi,C[-mi stau fusele prin poduri de trei ani ner[schirate;Nu =tiu \ese, nu =tiu coase, cu suveica nu =tiu bate;C[ nu iau acul în mân[, s[-i prind c[ma=a m[car,C[ stau toat[ ziua-n cas[, =i nu ies deloc pe-afar�S[ port grije ca g[zdoaie, ba de gâ=te, ba de ra\[,Ba de � uliul le m[nânce! Ba îmi spune verde-n fa\[,


C[-mi fac s[rb[tori anume =i nu lucru niciodat[:Vinerea, c[-i sfânta Vineri; lunea, c[ nu mi s-arat[;Cine lucr[-n zi de miercuri, îl m[nânc[ lupii; iar,Mar\i desear[ e Mar\olea; joia-i a lui Han-t[tar!Sâmb[ta-ntreag[ m[ piept[n. Apoi, bat[-le norocul!Alte s[rb[tori am Foc[ =i Dochie cu cojocul,Alexie, Dric de iarn[, Miercurea de la miez-post,Sfântul Urs, sfânt[ Lupoaic[: apoi nu-i b[rbatul prost?+i-mi tot spune, =i-mi tot cânt[ =i-mi tot bate z[pistracul,Iar eu tac, de nu tac � Doamne � minteni m[-ntâlnesc cu dracul!C[, vai, multe boale-n lume ni-a dat sfântul Dumnezeu,Dar nu-i boal[ cu primejdii ca b[rbatul n[t[r[u!�Str[inul râdea cu dulce ascultând pe Veronica+i cât a \inut �elogiul� n-a borborosit nimica.� �A=adar, \ie nu-\i place Constantin?� � �Nu-i de vorbit!�� Atunci, drag[ Veronic[, =tire-ai tu ce-am socotit?Eu \i-s drag =i tu mi-e=ti drag[, astfel n-ar fi cu b[nat!Tu s[-\i strângi hainele tale =i s[ fugi de la b[rbat!Constantin r[mân[-n pace, bat[-se m[car de scar[,C[ci noi mâine diminea\[ o s[ fim în alt[ \ar[,Unde nu-i nici r[utate =i nici o nevoie nu-i:Auzit-ai tu vrodat[ de «P[mântul turcului»?!�Hop, copil[! Veronica nu-=i d[ timp de cugetare,Ci cu mult[ bucurie râde lung =i-n gura mare:� �O! m[ duc, m[ duc, b[di\[, cu tine =i-n iad m[ duc!�+i-apoi râde =i iar râde =i se face toat[ huc.Ambii se cobor în cas[. � �S[ aprindem dar lumina,S[ ni se zareasc[-n cas[!� � �N-o aprinde, bat-o vina,C[ci se poate prin fereastr[ s[ ne vad[ cineva!Caut[-n grab[ tot ce-\i treb�e, poart[-te dar =i nu sta!�+i nevasta caut[ haine =i-ntr-un sac afund le bag[,

GEORGE CO+BUC136

Caut[ perini, cergi =i \oale =i le pune-ntr-o desag[.� �Ici am perini de la mama, ici n[fr[mi � le-am cump[ratDe la jidov, eu anume � n-am nimic de la b[rbat.Nou[ zadii, trei alese toate-n p[r de C[t[lina,Am un =ur\ � bat-o nevoia! � nu mi l-a adus vecina,De când i l-am dat la claca! De la soacra eu n-am \ol;|olul meu e de la mama, deci r[mân[ patul gol!Eu strâng tot, nu las nimica!� � �Strânge dar =i nu vorbi!Dar ia ceva de merinde, c[ asta mai bun[-a fi!�Dup[ ce s-au pus la cale, cel str[in mai zice: ��Na,Cu degraba eram gata s[ uit[m aici ceva...Pe la noi sunt cam pu\ine mori, acolo nu se poateS[ macini m[lai, iubito, f[r� cu mare greutate.Dar cum v[d se afl[-n tind[ o mori=c[: n-ar fi r[uS-o lu[m cu noi! În urm[ vom pleca cu Dumnezeu!�+i nevasta pune-n spate cea desag[ cu vestminte+i cu piatra de mori=c[; str[inul pleac[-nainte,Duce traista cu mâncare: el mergea cam t[ri=or,Neavând povar[-n spate, putea merge pe u=or,Iar nevasta p[=ea-n sil[: se-ndoiau genunchii ei,R[sufla ca-n oara mor\ii, c[ci desagii erau grei.� �Vino, drag[, numai vino!� � �Ah, cât pot, iubite, vin,Dar te duci, te duci prea tare!� =i vicleanul de str[inO tot duce preste dealuri, dar o poart[ tot cu fuga;Ea se roag[ s[ mai steie, dar nu i s-ascult[ ruga.� �Vino, drag[, p[=i mai iute!� Câte dealuri au trecut,Câte v[i =i câte râpe =i cât loc necunoscut!Ce \ar[-i \ara turceasc[! N-are drumuri b[tucite!Umbli numai d-a mandela pe c[r[ri nepomenite!M[car de n-ai fi s[ por\i, ah! piatra, vai! dar ce s[ faci!Dragostea a=a te poart[! Cinci strigoi =i =epte draci!


În urm[-au ajuns în pace pân[ într-un vârf de coast[.� �Vezi, iubit[ Veronic[, d-aci-ncolo-i \ara noastr[.Ea suspin[ sub povar[: � �Vai, s[ ne-odihnim aci!�� Ba nu, scumpo, vin[ numai, caci îndat[ vom sosi!�Duplic[ str[inul pa=ii, iar nevasta se tope=teDe-ostenit[ =i-l tot roag[ ca sa stea. El se r[ste=te:� �Draci cu sucn[! Hm, ori vin[ cumsecade, ori te las[!�� Dar nu pot!� � �Atunci, nebun[, de ce n-ai =ezut acas[?!�Ce s[ fac[ Veronica? S-a rugat de-atâtea ori,Iar el zbiar[. Lin cu mâna =terge fruntea de sudori+i p[=e=te, sc[pând lacrimi. Ziua nu era departe;Aurora se ivise. � �Acest câmp ne mai desparteNumai, scump[ Veronic[, de «P[mântul turcului».Treb�e deci s[ merg acuma pân� la grani\[, s[ spuiCelora ce stau la vam[, c-o s[ trec în alt[ \ar[.�El se duce, ea r[mâne. � �Am ajuns în pace dar[!Strig[ biata Veronic[, punându-=i desagii jos.Ce p[duri mai sunt p-aice, vai de noi, ce câmp frumos!�+i fiind prea obosit[, pune capul pe desag[+i-a=teptând � pe-ncet adoarme. A trecut acum de =ag[!Soarele-i sus. P[curarii scot turmele de la stâniLa p[=une. � �La ce naiba latr[ tâlharii de câini?�Se-ntreab[ râzând p[storii. � �M[i, prive=te, cum stau roat[Colo pe r[zor =i url[ de r[sun[ valea toat[!Sfinte Trandavela! Oare nu-i S[tana printre ei?Haide\i s[ vedem pe dracul! Pe picior, b[ie\ii mei!�Fug copiii pe câmpie, ca mâna\i de vânt s[ vad[,�Ce minune-i oare-acolo...� Cine-ar fi putut s[ cread[,C[ S[tana-i o nevast[, ce-i culcat[-n câmp aci,Dormind dus[. � �Halo, drace, d-apoi asta ce-o mai fi!Privi\i, m[i, sub cap desagii! Ce mai pozn[ =i minune!�

GEORGE CO+BUC138

+i glumeau, glumeau p[storii, repetând râsuri nebune.O privesc cu de-am[nuntul =i-n urm[ la cale vin!Bre! Dar asta-i Veronica, nevasta lui Constantin!To\i se mir[, ce s[ fie, deci o de=teptar[-n fine.Ea se-nal\[ somnoroas[: � �Doamne, Doamne, ce-i cu mine?Unde-i badea cel de-asear[? Dar voi ce lucra\i aici?Pentru ce-a\i fugit de-acas[?� Se mir[ bie\ii voinici.+i o-ntreab[ plini de grije: � �Cine a fugit de-acas[?Ce bade?� Nevasta-ncepe ca s[ zbiere mânioas[:� �Badea, care ast[-noapte =i ieri noapte a dormitÎn pode\ la noi? =i care cu min� de-acas[-a fugit?�P[curarii zic: � �E=ti beat[, ori te-a b[tut Dumnezeu!Unde-ai fugit tu ast� noapte, c[ci tu e=ti în satul t[u!Nu cuno=ti tu doar[ bine, nu cuno=ti câmpia asta,C[-i din jos de sat?� Se mir[, ba se-nsp[imânt[ nevasta,Lung prive=te-n giur de sine: cine =ti� ce-a cugetat,C[ci pune desagii-n spate =i porne=te c[tre sat.Bat[-l stelele =i luna =i bl[st[mul meu s[-l bat[!N-aib[-n lume bucurie nici de mam[, nici de tat[;Vai, ucig[-l sfânta cruce, c[ r[u m-a batjocorit:M-a purtat pe câte coaste =i la cap[t a fugit!Am b[tut, oh, numai calea mânzului! Sperl[ =i par[!M-a f[cut de râs la lume, de batjocur[ la \ar[!...Satu-ntreg pân[ desear[ de p[\ita mea va =ti.Ce mi=el? vrând ca s[-=i bat[ joc de mine, m-am[giS[ fugim în alt[ \ar[, unde nu-i r[u, numai bine:Unde câinii m[ l[trar[ =i p[storii-au râs de mine!Ba mi-a pus desagii-n spate, plini de haine, ba mi-a dat+i mori=ca, mincinosul, =i pe dealuri m-a purtat,Moart[ sunt de obosit[! Bat[-l stelele =i luna+i-l ajung[ tot bl[st[mul veci de veci =i-ntotdeauna!


Ba fugi =i cu merinde =i cu traist[! Mama mea!�+i mergând tot înspre cas[ în [st chip se jeluia.Era timpul, când s[ duc[ demâncare la b[rbat.Ia co=arca, pune-ntr-însa tot ce biata-a mai aflatPrin cas[ =i pleac[. �Doamne, cum s[ dau fa\[ cu dânsul?Dar de cumva =tie toate?!� =i-o-neca jalea =i plânsul.Constantin, cât ce-o z[re=te, prinde-a râde-n voie bun[:� �Odihnit-ai ast[-noapte? Somnul bun puteri adun[!Mi-ai adus de prânz, nevast[? Doar[ n-or fi chiar pl[cinte?De-o mâncare-a=a de bun[ nici nu mi-a trecut prin minte.Pentru ce vii cu co=arca? Ori n-ai tr[isti, iubita mea?Constantin râde; nevasta ca p[re\ele t[cea.Tot beteag[ e=ti, dr[gu\[? Ori de ce e=ti a=a mut[Ca o piatr[ de mori=c[? Te =tiam eu mai limbut[!Haide, de, glumele-s glume: gluma place ori=icui,Dar tu taci, parc[ e=ti, Doamne, din «P[mântului turcului»!�Vede Veronica bine c[ b[rbatul =tie toate,Dar de unde =tie? Biata nu =tia c[-acel str[inDe ast� noapte fu chiar însu=i b[rbatul ei, Constantin!Tremura dar Veronica =i-nnegrea =i-ng[lbenea.Dar[ Constantin, cuminte, el singur se sf[tuia:�De-i voi spune c[ io însumi am f[cut-o de minune,S-a-ndr[ci cu mult mai tare: deci mai bine nu-i voi spune!Totu=i o s[-i cânt troparul pe glas dou[zeci =i trei,Ca s[ =tie dânsa bine cum c[ io-s vl[dica ei!�Deci tu=ind o ia de mân[ =i-i vorbe=te cu mânie:� �+tii tu cum zice diacul din ceaslov, la cununie?Zice-a=a: «Femeia treb�e s[ se team[ de b[rbat+i de frica lui s[ umble toat[ noaptea pe sub pat».Dar tu \i-ai uitat de-aceasta, nu \i-a stat în gând diacul,C[ci de-o zi, de dou[ numai, s-a vârât în tine dracul!Dar aibi grije, c[ci pe dracul s[-l alungi u=or se poate:

GEORGE CO+BUC140

Domnul îl scotea cu «vorba», eu cu «cle=tele»-l voi scoate! �Ai fugit în alt[ \ar[? Goal[ casa mi-ai l[sat,Clevetindu-m[-n tot chipul? Nu te-ai temut de p[cat?Bag[ minte-n cap, nevast[, =i nu te juca cu focul,C[ de-i face-a doua oar[, o s[-\i sune r[u cojocul!..�A t[cut Constantin. Dânsa înc[ stând numai t[cea;Nu =tiu ce gândea, s[rmana, destul numai c[ gândea,+i sc[pând câteva lacrimi, a privit cu-nduio=areSpre b[rbat, privirea asta îns[mna: s[-mi dai iertare! �Nu =tiu ce-a urmat de-aici; cum au mai tr[it, n-am veste,Îns[ =tiu atâta, cum c[...Am g[tat cu-a mea poveste.

Cluj, 1885


AngelinaBalad[ din Albania

Ca Dumitru-n albanimeMai viteaz nu era nime,Nici la bra\ mai viguros,Nici la umblet mai frumos:Era înger la iubire,Zmeu era la r[zboire;Între fete curcubeu,La b[t[i tr[snet =i leu.

El cu dragii s[i tovar[=iLa r[zboi pornit-a iar[=i,Dar pe drumul lat =i-ntinsL-a cuprins un dor pe cale:Dorul Angelinei sale.+i el zice c[tre fra\i:� �Dragii mei! Voi m-a=tepta\i,Pân[-n sear[, pân[-n noapte,Pân[ mâine-sear[ poate,Pân� m[ duc la draga meaC[ci nu pot de dor de ea!�Astfel zise lin =i blând+i-apoi pleac[ =uierândPe poteca mult b[tut[,Care duce la palut[!

La palat dac[-a sositPor\ile-nchise-a g[sit.�Ce-i aceasta? Niciodat[

CUPRINS

GEORGE CO+BUC142

N-a fost poarta sub l[cat[,+i-acum pentr-ntâia oar[Geme poarta sub z[voar[?!�Greu uimit d-aceste, elBate-n poart[-ncetinel.Vine-o bab[ =i-l prive=te,De pe zid apoi vorbe=te:� �Ce tot ba\i? Mergi înapoi!N-ai s[ ca\i nimic la noi!�

+i Dumitru greu mâhnitDe r[spunsul ce-a primit,Bate-n poart[ cu piciorul,Sparge poarta cu toporul:Intr[-n cas[ =i gemea;C[ci în cas[ ce vedea?Un fecior � oh, bat[-l vina �|inea-n bra\e pe-Angelina,+i glumea, =i-o dezmierda+i cu foc o s[ruta.

Trist Dumitru geme, zbiar[+i-n mânia lui amar[Prinde lemnul sclipicios:Angelina cade jos,Crud bolborose=te-n sânge,Lin ofteaz[ =i se stânge.� �Viper[ cu dou[ limbi!Ast[zi juri =i mâini te schimbi!Ast[zi juri pentr-a-n=ela,Mâine-n=eli pentru-a jura:


Deci s[ moar[ mi=ele=teInima care min\e=te!�Apoi crunt =i disperatC[tre tân[r s-a-nturnat:� �Vezi cadavrul!... Dubl[ crim[...Este chiar a ta victim[...Sân zdrobit de dou[ ori...Pleac[ fruntea... taci =i... mori!�Barda fulgera prin aer;Un suspin înfrânt =i-un vaier,+i-un fecior tân[r frumos,Mort de bard[ cade jos.

Uciga=ul lung prive=teSângele cum abure=te+i t[cut ca fierul stândEl se pare tremurând:Simte-ale mustr[rii icuri+i din gene-i lunec picuri.Iar în urm[ s-a plecat,Trupurile-a ridicat+i-a=teptând pân[ desear[,Cu ele-a gr[bit la moar[+i la \[rm groap[ s[pa,Acolo le-nmormânta.

+i de-atunci Dumitru n-areLini=te =i zi cu soare;+i d-atunci mereu plângeaLâng[ moar[ =i zicea:

GEORGE CO+BUC144

� �Moar[! pentru ori=icineMacin[ f[rina bine!C[ci copila ce-am ucisA fost singurul meu vis,A fost blând[ cum e steaua+i mai alb[ decât neaua!Macin[ f[rina bine,Moar[, pentru ori=icine!C[ci voinicul ucis aziA fost nobil =i viteaz!�

+i pe locul, unde fuTân[ru-ngropat, crescuUn cipres cu frunz[ lat[;Unde-a fost dânsa-ngropat[,Au crescut vi\e de vii. �+i d-atunci prin b[t[liiTo\i la chiparos s-adun+i pe rane frunz[ pun:C[ci e frunza fermecat[,Vindec[ ranele-ndat[.Iar la vie rând pe rândCurg bolnavii, c[ci gustândFructul vi\ei fermecateIar le d[ lor s[n[tate.

Cluj, octombrie 1885


Atque nos!

Iarna, când e lung[ noaptea, s-adun finii =i cumetrii+i-apoi povestesc de-a dragul, stând pe lavi\ele vetrii,Despre crai cu stem[-n frunte, despre lei =i paralei...Oh, c[ mult îmi place mie s[ m[ pun la sfat cu ei+i s-ascult ale lor vorbe, s-admir fapt[ glorioas[,S[-mi încurc în minte firul din povestea cea frumoas[,S[ v[d ce dest[inuie=te frazul cel înd[tinat:�Cic[-a fost, ce-a fost odat[, cic[-a fost un împ[rat�.Oh, îmi place mult povestea, c[ci poporul se descrieSingur el pe sine însu=i în pove=ti � =i-mi place mieS-ascult pe popor, ca astfel s[ observ cum s-a descris;Ascultându-l, f[r[ voie, parc[ m[ cuprinde-un vis+i-atunci eu m[ pierd pe-ncetul pe-ale fantaziei maluri:V[d cu ochii pl[smuirea vecinicelor idealuri+i a tuturor acelor tipuri vii, pe cari le-avem+i pe-a c[ror frunte pus-am mitologic diadem �;V[d cu ochii tot aceea, ce-a creat în zeci de veacuriImagina\iunea noastr[: v[d înamorate lacuri,V[d câmpii cu ierbi de aur, stele v[d, cari povestesc,Brazi cu gemet, v[i cu lacrimi, flori, ce sub privire cresc,V[d z[brele =i prin neguri v[d crâie=tile palute!...Apoi parc[ tot înaint, prin regiuni necunoscute+i prin lumi de-alegorie; pe c[r[ri cu trandafiriV[d =i-ntâmpin tot ce-n mituri a n[scut întipuiri.

V[d pe-Aeleton, vestitul, v[d palatul s[u de glaj[,Recunosc pomul sub care Arghir a dormit ca straj[,Pre când a venit Elena cu porumbii dup[ ea.To\i satirii din poveste trec pe dinaintea mea

CUPRINS

GEORGE CO+BUC146

+i-mi fac semn; v[d pe-o câmpie trei draci, cu mânii turbate,+i pe-o m[gur[ piezi=[ eu z[resc Neagra-Cetate.Basmul fiului Medenei, prin sublim[-alegorie,T[inuie=te adev[ruri de vie\i, c[ci basmul =tieSub un ideal s-ascund[ palide realit[\i.+i de câte ori v[d basmul lui Arghir, de-atâte d[\iTroienesc însumi convingeri c[ poporul, care-mbrac[Într-o hain[-a=a de cald[ gânduri reci, poate s[ fac[Mult, =i poate s[ se nal\e pajur[ de pe p[mânt:Omul afl[ fericire nu numa-n negrul mormânt!

V[d pe Pip[ru=-viteazul trecând muntele de aur,+i-l v[d cum se r[zboie=te c-un nedumerit b[laur,Monstru, care-arunc[ fl[c[ri dintr-un piept impancerat.V[d pe-acest voinic cum cearc[ trei copile de-mp[rat+i cercându-le-n tot locul, zmei pe sub p[mânt alung[,Lumea galben[-o str[bate din o dung[-n alt[ dung[:C[-i fecior n[scut din bab[ =i-ntr-un an cre=te ca-n trei,El arunc[ buzduganul ca =i-un m[r, ucide zmei+i-apoi, urm[rit în urm[ de curaj =i de norocuri,El pe-o pajur[ c[lare p[r[sind aceste locuri,Cap[t[ pe cea mai mic[ fat[ de-mp[rat so\ie...Pip[ru=-viteaz! Curajul întrupat în vitejie!Tip eroic, suflet nobil =i-n veci bra\ neostenit,Tu por\i flamur[ de-nvingeri! Sus\inut de-a tale-ncrederi,E=ti rubin mitologiei: cap încoronat cu iederi!V[d apoi pe-împ[rat-Ro=u =i pe Verdele-mp[rat,V[d z[brelele pe care cest din urm[ le-a duratPentru fat[-sa, c[ci fata la p[rin\i fu numai una+i era detot frumoas[: p-a ei frunte juca luna+i-i juca prin dezmierdare soarele pe tipul ei


+i-i jucau pe cei doi umeri doi d-argint luceferei!V[d pe sfânta Luni în codru, p[zind tainicele bercuriCu izvor de ap[-vie; v[d apoi pe sfânta MiercuriPovestind cu =epte stele; adunând neguri =i ploi+i-mp[r\ind viscole-n lume, eu z[resc pe sfânta Joi.Aci v[d pe sfânta Vineri, lâng[ muntele de glaj[Culegând flori de boscoane, ierbi de farmec pentru vraja+i-n pove=ti cu Zodiacul \inând sfântul Soare-n loc;V[d pe sfânta Mar\i cum râde =i descânt[ de noroc+i-alungând pe baba Dochie, dezv[le=te prim[vara,+i pe fete mai iste\e le-nspâimânt[ cu Mar\i-seara.Babe me=tere, urmate de-un stol greu de vr[jituri,Ele =tiu s[ profe\easc[ prin descânt[toare guri+i prin visuri întreite ani din soartea omeneasc[Dac[ omul prin rugi drepte s-a legat ca s[ posteasc[!

V[d apoi Câmpul-vie\ii cu mohor acoperit;V[d poiana fericirii =i, cu pasul lini=tit,V[d cum trece prin poian[ o fantasm,-o copili\[,Purtând flori de mac în mân[, pe sân flori de t[mâi\[+i-mpleti\i în p[r de aur purtând tainici trandafiri.Ea-i comoar[ de frum�se\e, simbol dulce de iubiri+i-i un tip de poezie, farmec de-admirate sfânt[:Ea-i Ileana Cosintiana, din cosi\[-i floarea cânt[!Sub serinele-i surâsuri, ierni se schimb[-n prim[veri;P-a ei urm[ azi re�nvie crinul ve=tezit de ieri;+i de drag, soarele-n cale st[ pe loc =i mi-o prive=te+i când pleac[, beat el pleac[ =i trei zile buiguie=te;+i când ea-ngân[ vrun cântec, greu tresare prin fioriCerul înflorit cu stele, câmpul înstelat cu flori,Ea-i n[scut[-n faptul zilei =i-n restimp de lun[-nou[

GEORGE CO+BUC148

+i se culc[-n pat de aur =i se scald[-n râu de rou[+i-i copil[ descântat[ cu trei roze-n bobocei,Pentru ca s[-nnebuneasc[ lumile de dragul ei!

V[d apoi pe F[t-Frumosul trist cum m[sur[ poiana.C[ci de mult iube=te dânsul pe Ileana Consintiana+i de dorul ei l[sat-a doi p[rin\i =i-apoi pribeagR[t[cit-a zi =i noapte peste \[ri, =i de-al ei dragEl plângând înc[lecase pe Cal-Galben de sub soare,C[ci e n[zdravan din fire acest cal, =tie s[ zboarePrin v[zduh, pân[ ce las[ stelele-nd[r[tul s[u!...F[t-Frumos =i Cosintian[! O, cu tot ce DumnezeuA l[sat frumos =i nobil =i fermec[tor în lume,V-a-nzestrat pe voi poporul, inimi blânde cu blând nume,+i-a f[cut din voi sub soare tip perfect de frumuse\i!În voi personificate stau ascunse dou[ vie\iDe-ncântare f[r[ margini: vultureasc[ fantazieV-a creat =i întreite facult[\i de poezie.Vi-a depus un tron de aur p-un p[mânt de-ntipuiri!

V[d apoi zâne maestre =i v[d alte n[luciri:Pe Zoril[ =i Murgil[, cari gr[besc s[ mi se culceLa cele trei urzitoare, lâng[ t[u de lapte dulce;V[d pe ginga=a din Dafin: m[-ntâlnesc cu paraleii+i v[d falnica p[dure, unde-n cur\i s-adun[ zmeii,F[când sfaturi, cum s[ fure vro copil[ de-mp[rat;Apoi v[d p[mântu-n care mun\ii-n capete se bat;Apoi v[d pe Cenu=otc[, prinzând pureci la tr[sur[;+i v[d pe-a zmeilor mam[ fl[c[ri aruncând din gur[;+i v[d Ceasul-r[u de noapte, povestind cu-al s[u nepot+i-apoi v[d pe mult vestitul Statu-Palm[-Barb[-Cot;


+i-apoi v[d pe Surg[-Murg[ mâncând mazere pe vatr[+i mai v[d pe Strâmb[-Lemne sf[tuind cu Sfarm[-Piatr[!

Aici v[d pajuri m[re\e, sub a c[ror ad[postVoinic-înflorit devine mai frumos de cum a fost;V[d =i pe Leag[n[-Mun\ii, =i v[d pe U=or-ca-Vântul,Pe N-aude, pe Nu-Vede =i peNa-Greu-ca-P[mântul;V[d aici pe Mama-Nop\ii, iele v[d =i v[d moroi,+i v[d pe Fata-P[durii cu lungi taberi de strigoi.V[d apoi Gerul în straie trecând pe hotarul Ciumii;V[d pe Foametea =i-n urm[ m[ bufhesc de Toarta-Lumii,Eu de-aici mergând la vale prin p[duri de siminic,Eu ajung în \ara unde, când scuipe=ti, scuipi în nimic!

Tipurile dr[g[la=e toate-mi trec pe dinainte+i-mi revoac[-un veac de aur, plin de farmec dulce-n minte+i-mi revoac[ timpuri bune, zile de vie\i senine:+i-atunci amintiri duioase se trezesc râzând în mine,+i-atunci gândurile mele înd[r[t prin secoli trec,+i, zburând prin Capitoliu, se opresc pe-Olimpul grec.Aici v[d zeii-n consiliu, v[d tritoni =i minotauri,V[d ciclopi c-un ochi în frunte, v[d eroi încin=i cu lauri+i v[d toate-acele tipuri de grece=ti mitologii,Pe cari le-a creat avântul exaltatei fantazii.+i privind adânc la ele, îmi par toate-a fi asemeniCu-ale noastre tipuri; toate îmi par rude, îmi par gemeni:+i-ncet tipurile sfinte de mitologii grece=tiSe-ncuscreaz[ cu-ale noastre fantazii de prin pove=tiTot mai mult =i tot mai tare, tot mai strâns pân[ ce-n fineDin subiectele-nrudite un subiect comun devine!

GEORGE CO+BUC150

Din Helada r[t[cit-a mitul vechilor eroi+i p-o cale-ndrept[\it[ s-a prelins pân[ la noi,Pentru ca s[ m[rtureasc[ sângele cu grea dovad[.Din splendoarea ei cea veche, ne-a p[strat vechea Helad[Stol de basme =i credin\[, snop de tipuri, cari tr[iescTainic înr[d[cinate prin poporul românesc+i cari numai cu via\a deodat[-au s[ se scurg[.Poliphemos recunoa=te frate bun pe Surg[-Murg[+i se bucur[ c[-=i afl[ ochiul ars de Odiseu;Pip[ru=-Viteaz î=i afl[ prototipul în Teseu;[st din urm[ r[zboie=te cu gigan\i =i minotauri!Cel dintâi, pe-aceea cale, cu zmei negri =i b[lauri.Regi eleni din timpul mitic, cu-a lor fapte de mirat,Mai tr[iesc în basmul nostru pe la Verdele-mp[rat;+i tr[iesc în basmul nostru fantaziile p[gâne,C[ci din gra\ii =i zei\[ =i din nimfe-am f[cut zâne,Iar din Mars, din Zeus, din Venus, din Mercur creat-am noiSfânt[ Mar\i =i Sfânt[ Vineri, Sfânt[ Miercuri, Sfânt[ Joi!Oedip înc[ mai tr[ie=te cu-al s[u mit; în infinituriSe-ntâlnesc în tradi\iune =i-n nenum[rate mituriHarpie =i grifi de spaim[; în s[lbatecii no=tri zmeiAfli taberi de himere =i-un popor de briarei!Iat-aci pe F[t-Frumosul, iat-aci pe Cosintiana:Dânsul nu-i decât Apollo, dânsa nu-i decât Diana;El un Adonis ce-adoarme Deliae pe bra\ul s[u,Ea-i Elena cea frumoas[, fiic[ de-a lui Tyndareu!Soartea noastrâ-i profe\it[ prin eterne urzitoare,N-au murit Lachesis, Clotos, Atropos n-a murit oare?...

Ah, îmi place mult povestea, c[ci poporul se descrieSingur el pe sine însu=i în pove=ti =i-mi place mie


S-ascult pe popor, ca astfel s[ observ cum s-a descris!Ascultându-l, f[r[ voie parc[ m[ cuprinde-un vis+i z[resc poporul nostru, cu zâmbire dr[g[la=eLeg[nat cu-acela=i leag[n =i-nf[=at cu-acelea=i fa=eCa =i vrednicii r[zboinici de la Tibru =i Olimp!Atunci ambi\iuni curate m[-nfa=oar[ =i m[-nghimp;Sim\esc strâmt atunci p[mântul pentru dezlipite ramuri,Cari n[scutu-s-au din sânul unor domnitoare neamuri;+i-mi vine s[-mi înal\ fruntea =i s-o scutur veselos+i s[ strig în lumea larg[: �Et in Arcadia nos!�

Cluj, februarie 1886

GEORGE CO+BUC152

Fata craiului din cetini

Un col\ întreg de lume s-a fost însp[imântatDe spada =i curajul lui Tab[r[-mp[rat,Domn mare =i puternic din \ara cu nenorii.El trece-n =ir de taberi cum trec secer[toriiPrin holdele r[scoapte; cu bra\ul s[u robustDeschide-o cale lat[ pe unde-i drum îngust+i zboar[ fortunatec prin rândurile dese+i-n veci cu biruin\[ din grele taberi iese.Deci dusu-mi-s-a veste prin lume =i prin \[ri+i s-a pierdut în umbr[ de-albastre-ndep[rt[riC[, de-ai cerca prin lume de-a lungul =i de-a latul,Voinic nu po\i s[ afli ca Tab[r[-mp[ratul!Dar totodat[ veste =i vorb[ s-a pornit,C[ Tab[r[-i om dosnic =i-i trist necontenit+i cât e ziua dânsul cu nimeni nu vorbe=te,Cât parc[ ceva-l doare =i nu =tiu ce-i lipse=te;C[-i tot mereu pe gânduri =i-i vecinic sup[rat.Dar pentru ce?... De-aceea, c[ bietul împ[ratAvea trei fii r[zboinici, ca nimeni pe sub stele,Frumo=i în zi de pace =i tari în zile grele+i demni de-un tat[, care e demn de-ai s[i feciori:Era Voinic-Zoril[, copil n[scut în zori,Bra\ greu la b[t[lie =i tr[snet la izbând[;Era mezinul Grangur, om bun, inim[ blând[Milos; =i era fiul din urm[ Trandafir,Frumos ca o poveste, iste\ ca un Arghir!A=a erau feciorii: iar Tab[r[-mp[ratul

CUPRINS


Din inim[ iubindu-i pe unul ca pe altul,Sta-n cump[n[ =i-n gânduri =i mult îmi chibzuia+i mult î=i b[tea capul, c[ci dânsul nu =tiaLa care dintre principi s[ lase-mp[r[\ia?Din ei care-i mai vrednic? În care-i vitejiaMai mult îno\[lit[? Un suflet cre=tinesc,Menit pentru m[rirea de tron împ[r[tesc,+i-o inim[ domoal[ în care fiu tr[ie=te?O minte mai viclean[ pe care-l ferice=te?Din ei care-i mai vrednic? � Iubindu-i pe tustrei,El nu putea s-aleag[ pe nici unul din ei,Iar neputând s-aleag[, era tot trist, s[rmanul,+i tot pe gânduri grele cu lunile =i anul!

Dar iat[, veste mare prin lumi s-a strecurat,C[-n Me=tera-Cetate, la Craiu-încetinat,Vorbesc stelele noaptea cu florile-n gr[din[+i forul =i-l dezmiard[ pe-un fir de rocoin[Pe-un snop de vâzdogele, pe-o creang[ de bujor:C[ci are craiul fat[ frumoas[ ca un dorDin zile cu speran\[, cu-obraji ca trandafirii+i-a=a de dr[g[la=[ ca patima iubirii!Ea poart[ hain[-albastr[ =i poart[ p[r de aur+i-i alb[ ca z[pada din zilele lui faur,+i-o fat[ mai pl[cut[, prin =epte \[ri cr[ie=ti,Ca dalba Vioric[ nu-i modru s[-ntâlne=ti!Ea =ede-ntr-o fereastr[-n a turnului z[brele,Purtând pe cap cunun[ de-albastre viorele �+i-a=a mi s-a prins fata, =i-a=a mi s-a jurat,C[ dintre to\i voinicii primi-va de b[rbat,Pe-acel ce va fi-n stare

GEORGE CO+BUC154

S-ajung[ la fereastra z[brelei, din c[lare,Luându-i de pe frunte cununa cea de flori!...+i-ndarn mi se-ncercar[ vitejii pe\itori,C[ci nici unul nu poate s[ fac[ vitejie,S[ capete pe fata cr[iasc[ de so\ie!Pe loc ce vestea fetei lui Crai-ÎncetinatAjunse pân� la curtea lui Tab[r[-mp[rat,Acesta prinde suflet =i iar învesele=te,+i plin de bucurie feciorilor vorbe=te:� �O, dragii tatii! Ast[zi eu-s vesel mult, c[ci euVoi =ti din voi pe care s[-l las în locul meu!Gr[bi\i tustrei la Craiul din Me=tera-Cetate+i-acel ce-aduce fata, acela va domni!...�A=a vorbi-mp[ratul =i dulce-apoi zâmbi.

Atunci Voinic-Zoril[ ie=ind merge la staur*;Alege-un roib s[lbatic, cu frânele de aur+i-ncalec[ =i pleac[, se duce fulgeratCu gândul s[-mi alerge la Craiu-Încetinat+i-acolo s[ câ=tige pe fat[ de so\ie:Pe fat[ de-o câ=tig[, câ=tig[-o-mp[r[\ie!S-a dus, s-a dus voinicul, pierdut în negre z[ri,L[sând în urm[-i dung[ de-albastre-ndep[rt[ri+i nori de praf; =i mers-a trei luni =i jum[tate+i-n urm[ el ajunse la Me=tera-Cetate,Cu turnul de m[rgele =i-n jur cu b[rb[noc.La cap[tul cet[\ii, Zoril[ st[ pe loc+i caut[-n jur, c[ci roibul cu spaim[ sfor[ie=te+i-azvâle din copite =i-n laturi se izbe=te,Pe cale mai departe nu pleac[ nicidecum.

* În p[r\ile n[s[udene nu se zice staul, ci staur (n. a.).


Descalec[ Voinicul =i vede lâng[ drumPe-o bab[ r[zimat[ de cârja-i noduroas[,Cu ochi intra\i sub frunte, cu trup p-a c[rui oas[Topitu-s-a fost carnea de ani =i de necaz.Zoril[, cât ce-o vede, întoarce-al s[u obraz+i scuip[-n sân cu scârb[, iar baba zice: � �Bine,Dar pentru ce te tulburi =i te fere=ti de mine?...C[ci m[car eu-s b[trân[, dar sfatu mi-e frumos;Pe mul\i viteji cu sfatul din pacoste i-am scos+i poate-acum =i \ie vrun sfat s[-\i dau! R[spunde,Din care parte-a lumii gr[be=ti =i pân[ unde?�Voinic-Zoril[ îns[ n-ascult[-al ei cuvânt,Ci-ncalec[ =i-alearg[ precum alearg[-n vântO frunz[; roibul tân[r de spaim[ beat alearg[,L[sând un nor de aburi pe narea sa cea larg[+i nu s-opre=te pân[ la poart[, la palat.Pe loc înal\ii sfetnici =i domni s-au adunatS[ vad[ pe voinicul venit din dep[rtare,De cumva-i dânsul vrednic de fapte mari =i-n stareS[ fac[-o vitejie, precum nu s-a mai dat.A doua zi voinicul norocul =i-a-ncercat:Copila sta-n fereastr[, frumoas[ cum e luna,Pe buze purtând zâmbet, pe cap purtând cununaDe flori; f[los Zoril[ împinten[-al s[u cal+i-alearg[, dar � deodat[ gr[bitul animalSe-mpiedic[ =i cade =i trei picioare-=i frânge,Iar domnu-i se r[stoarn[ cu trupul plin de sânge.Pe loc craiul se duce la el; l-a ridicat+i dusu-l-a-n palut[; Zoril[ ru=inatN-a=teapt[ zorii zilei; în miez de noapte las[{st loc f[r[ norocuri =i trist întoarn[-acas[.

GEORGE CO+BUC156

+i Tab[r[-i vorbe=te: � �Isprav[ nu-i nimic?Degeaba tu, Zoril[, por\i nume de voinic!...�Acuma Grangur iese, la staule gr[be=te+i-alege-un =oim, a c[rui copit[ str[luce=teDe-argintul din potcoav[; apoi blândul feciorÎncalec[ =i pleac[ cu gânduri =i cu dorS[ capete pe fata cr[iasc[ de so\ie:Pe fat[ de-o câ=tig[, câ=tig[-o-mp[r[\ie!Trecut-a mun\i =i dealuri =i culmi a str[b[tut,Prin =epte \[ri de-a rândul, ca vântul a trecut+i-a mers =i zi =i noapte prin \[ri nenum[rate+i-n urm[ el ajunse la Me=tera-CetateCu turnul de m[rgele =i-n jur cu b[rb[nocLa cap[tul Cet[\ii fugarul st[ pe loc+i sfor[ie =i bate în \[rn[ cu piciorul+i nu mai vrea s[ plece. Descalec[ feciorul+i-n jur prive=te: vede o bab[, care staDe cârje r[zimat[ =i care-apoi eraMai slab[ decât moartea cu fa\a schimosât[,Cu mâini ca reschitoarea =i-a=a de mult urât[,Încât de groaz[ Grangur privirea =i-a-nturnat;Iar baba-nhoalb[ ochii =i-i zice a=ezat:� �De ce te tulburi oare =i te fere=ti de mine,C[ci eu din moarte scos-am pe mul\i viteji ca tine+i-am fost sf[tuitoare la multe vitejii...Dar unde mergi, copile? din care \ar[ vii?�Ci Grangur nu r[spunde. Încalec[ =i pleac[+i-alearg[-ncât în fug[ nici vânt s[ nu-l întreac[;Fugarul, plin de spaim[, se duce ca turbat+i nu s-opre=te pân[ la poart[, la palat.


Îndat[ prin Cetate cuvântul se l[\e=teC[ alt voinic venit-a din lume =i voie=teS[ ia cununa fetei lui Craiu-Încetinat.A doua zi to\i domnii din cur\i s-au adunat;Copila st[-n fereastr[, frumoas[ cum e lunaPurtând surâs pe buze, pe cap purtând cununaDe flori; voinicul Grangur e-n =ea, =i plin de focAlearg[ roibul tân[r s[ltând, dar la un locSe-mpiedic[ fugarul gr[bit =i gâtu-=i frângeIar Grangur se r[stoarn[ cu trupul plin de sânge.Îndat[ s[rind craiul, de jos l-a ridicat+i dusu-l-a-n palut[, dar Grangur ru=inatN-a=teapt[ zorii zilei, nu-i trebuie mireas[:În cap de noapte pleac[ pe ne=tiute-acas[.

+i Tab[r[-i vorbe=te: � �Nimic? =tiut-am eu,C[ nici tu nu e=ti vrednic s[ fii copilul meu!�

Atunci Trandafir plânge =i din palut[ iese,La staule gr[bit-a =i dintre cai alesePe cel cu =ea de-aram[; încalec[ pe el+i pleac[ =i se duce =i zboar[ rândunel+i las[-n urm[ codrii =i mun\i în urm[ las[+i-alearg[, cum alearg[ dorin\a ce-l apas[,S-ajung[ mai degrab[ la Craiu-ÎncetinatS-ar[te c[ la-nvingeri de mult el s-a dedat,S[ capete pe fata cr[iasc[ de so\ie:Pe fat[ de-o câ=tig[, câ=tig[-o-mp[r[\ie!+i mers-a cr[i=orul cu gândul ce =i-a pus|[ri multe =i str[ine; o lun[ s-a tot dusPrin locuri f[r[ nume, pe c[i nemaic[lcate+i-n urm[ el ajunse la Me=tera-Cetate,

GEORGE CO+BUC158

Cu turnul de m[rgele =i-n jur cu b[rb[noc.La cap[tul Cet[\ii fugarul st[ pe loc+i sfor[ie cu spaim[ =i coama =i-o zbârle=te.Descalec[ voinicul =i lâng[ drum z[re=tePe baba cea urât[, pe care mi-o-ntâlnir�+i fra\ii s[i. O vede voinicul Trandafir,Ci nu-=i întoarce fa\a, nu face semn cu mânaS[-i piar[ din vedere. Atunci a zis b[trâna:� �O, scumpe Trandafire! de vrei s[ biruie=ti,Întoarn[-acas[ iar[ la cur\i împ[r[te=ti+i-\i ia un cal mai harnic, ia-\i cal mai în putere!Întoarn[-acas�, întoarn[ la tat[l t[u =i cereVestitul Cal-din-Spum[ cu p[r întraurit,C[ci e n[zdr[van calul =i-i roib nedumerit.El singurul pe lume e calul care-alearg[Prin nori =i prin v[zduhuri =i bate lumea larg[De-a lungul =i de-a latul pe \ar[ =i pe m[ri;El zvârle foc pe gur[ =i flac[r[ pe n[ri+i poate s[ vorbeasc[ cu stele =i fortune!Încalec[ pe dânsul, c[ci dânsul î\i va spunePrin vorbe tot aceea ce nu-\i pot spune eu!...�Atunci încet se las[ prin aer un nor greu+i-acopere pe bab[; iar Trandafir s-arunc[Pe calul s[u =i trece un deal, un =es, o lunc[+i tot mereu se duce pe drum îndelungat+i-ajunge iar în \ara lui Tab[r[-mp[rat.A râs Voinic-Zoril[ =i Grangur înc[ râs-aCând l-au v[zut în curte, iar împ[ratul zis-a:� �=i tu te-ntorci acas[ cu bra\ul gol? M[ mir!...�Atunci în genunchi cade viteazul Trandafir:��Întorc, ci iar m-oi duce, c[ci nu doresc nimic[,


Decât s[-nving, p[rinte, pe dalba Vioric[,Bujor de prim[var[, cu ochi de brebenei;S-ar[t c[ eu-s pe lume mai mult ca fra\ii mei!Dar n-am un cal de seam[, precum a= vre s[ fie;Oh, d[-mi, înalte tat[, un cal n[zdr[van mie,D[-mi Cal-Vestit-din-Spum[, cu p[r întraurit!�Atunci Tab[r[ plânse din greu =i i-a vorbit,Cu inima sf[rmat[ de dor =i de durere:� �\i-a= da, \i-a= da din suflet, de-ai cere orice-ai cere,Dar Cal-Vestit-din-Spum[ nu pot, iubitul meu,C[ci nu =tiu unde-i calul, nu =tiu nici singur eu!Eu nu-\i pot da de seam[ =i nu-\i pot da de =tireÎn ce loc mai tr[ie=te! Ci caut[-l, Trandafire,Prin staule, c[ci poate s[ dai de urma lui;+i dac[ nu-i în staul, atunci în lume nu-i!�Pe loc Trandafir pune pe-o lespede j[ratec+i-apoi pe rând el scoate câte-un fugar s[lbatecDin staul =i-l îndeamn[ mereu s[ mânce foc:Dar care cum atinge j[ratecul, pe locNecheaz[ =i se-ntoarce la staule. DegeabaVrea Trandafir s[ fac[ precum îi spuse baba,C[ci toat[ herghelia de foc mi s-a ferit.Era-ntr-un fund de staul un cal îmbatrânit,R[u, care n-avea pre\ul nici m[car de-un iernatec*;Pe el nu-l încercase voinicul la j[ratec,C[ci cine oare-n lume l-ar fi-ncercat, v[zândC[-i slab, de st[ pe moarte. Mezil� îns[, râzând+i vrând el joc s[-=i bat[ de frate-s[u, gr[be=te+i scoate-afar[ calul =i-apoi în râs vorbe=te:

* Fânul care îl consum[ vitele în timpul icrnii e iernatec (n. a).

GEORGE CO+BUC160

� �Ei, frate Trandafire, pe-acesta l-ai uitat!Încalec[-l =i-alearg[ la Craiu-încetinatC-acesta-i Cal-din-Spum[!�A=a mi-a zis voinicul =i-a pus apoi în glum[J[ratecul sub barba fugarului... Minuni!C[ci iat[ calu-ncepe s[ mânce din c[rbuniCu poft[ f[r[ margini, cât nes[turat pare;+i-n vreme ce m[nânc[, se-ngra=[ tot mai tare+i tot mai mult, =i-n urm[, când el =i-a ispr[vitCiudatul prânz, necheaz[, =i-n jur mi s-a rotitDe zece ori =i-atuncea se-nschimb[-n roib, a c[ruiFrum�se\[ n-avea seam[n pe-acest p[mânt, c[ci p[ru-iEra p[r dalb de aur. Se mir[ Trandafir,+i Grangur, =i Mezil[ =i Tab[r[ se mir�,Iar Cal-Vestit-din-Spum[ vorbe=te cu glas tare:� �Atât-amar de vreme am fost uitat, de-mi pareC[-s veacuri! Dar acuma st[pân mi-am c[p[tat!Încalec[, st[pâne, c[-i vremea de plecat!Dar bag[ numai seam[, st[pâne mult iubite,C[ci dalba Vioric[ nu vrea s[ se m[riteDecât dup[ Viteazul Ostrovului cu flori,C[ mult i-e drag feciorul, c[-i fal[-ntre feciori!Ea numai de râs poart[ pe to\i cari vreau s[-i plac[,C[ci dânsa =tie bine c[ ei nu pot s[ fac[Atâta vitejie, încât pe cal în zborS-ajung[ la cunun[; îndarn e truda lor!Dar \ine minte, doamne, aceste vorbe-a mele:Când noi vom sta în fa\a ziditelor z[brele,+i când din mân[ craiul un semn încet va da �Aproape de fereastra copilei voi zbura+i-n timp ce Viorica va sta-n nedumerire,


Privind la tine gale= cu ochi plini de uimire,Tu-i ia cununa, îns[ te poart[ totodat�+i f[r[ veste las[-i pe frunte-un s[rutat...�A=a vorbe=te calul =i veselos necheaz[;Iar Trandafir pe tat[, pe fra\i îmbr[\i=eaz[+i-n vreme ce ace=tia poftitu-i-au noroc,El spada =i-o încinge =i-ncalec[ pe loc+i zboar[ ca furtuna, ca fulgerul, ca gândul;Str[bate-n o clipit[ cr[imile de-a rândul+i-ndat[ se treze=te la Craiu-Încetinat.+i vestea despre dânsul pe loc s-a str[curatPrin oamenii cet[\ii, =i sfetnici s-adunar[+i domni =i lume mult[: cu drag ei a=teptar[S[ vad[ pe voinicul din lume r[t[cit,S[ vad[ dac[ dânsul va fi mai fericitOri nu, cum au fost al\ii. Frumoas[ ca =i luna,St[ fata-ntr-o fereastr[, purtând pe cap cununa+i râsuri pe guri\[; =i craiul semn a dat:Vestitul Cal-din-Spum[ se pune pe-alergat+i fuge nebunatec =i zboar[ porumbe=te+i trece ca s[geata cât aerul plesne=te+i vâjâie s[lbatic. Un semn de nou se d[.Atunci pe sub fereastr[ fugarul fulger[:Voinic Trandafir prinde cununa cea m[iastr[;Strângând la piept, s[rut[ pe fata din fereastr[,Apoi se pierde-n aer cât nu s-a mai z[rit! �Un \ip[t lung atuncea din turn a r[s[rit;Era \ip[tul fetei învinse; era graiulCopilei înecate de dragoste. Iar craiulSe mir[, se cruce=te =i-ntreab[-nm[rmurit,

GEORGE CO+BUC162

C[ cine-a fost voinicul, din ce \[ri a venit+i unde-a mers? Raspuns-au acei ce-au prins de vesteC[ Trandafir se cheam[ =i-un F[t-Frumos el este+i-i un voinic, feciorul lui Tab[r[-mp[rat!

Atunci craiul se-ntoarce =i mari porunci a dat+i-n clip[ to\i curtenii de nunt[ se g[tar[,Pe cai f[r[ de splin[ cu to\i înc[lecar[,+i-n carul de mireas[ pe fat[ mi-o puneau+i-apoi cu veselie plecând ei se duceauTrecând prin tot ora=ul din \ar[, prin tot satul+i-ajuns-au to\i în pace la Tab[r[-mp[ratul!

*Apoi o lume-ntreag[ trezitu-s-a-n cânt[ri+i dusu-mi-s-a veste prin nou[zeci de \[ri,C[ Trandafir, voinicul fecior, mi se cunun[Cu dalba Vioric[. Atunci de voie bun[Curgea vinu-n pahare de aur, iar la mese+edeau în zi de praznic vestite-mp[ratese+i crai cu stele-n frunte =i harnici împ[ra\i+i sfetnici lumina\i.Iar când era serbarea mai dulce =i mai lin[,Mireasa ia paharul =i mirelui închin[+i-i zice: � Trandafire, în veci s[ fii al meu+i-n veci cu veselie a ta s[ r[mân eu!�+i ea se pleac[ dulce, s[rut[ p-al ei mire+i râde =i iar zice: � �Viteze Trandafire,Prime=te-\i iar s[rutul, pe care mi l-ai dat,Pre când eram eu fat[: ci d[-mi un s[rutat,


Acum pe drept, c[ci ast[zi de lume nu ne pas[!�+i-n vreme ce voinicul s[rut[ pe mireas[,St[ Tab[r[-mparatul râzând =i-nveselit,Apoi el ia paharul s[-nchine =i-a vorbit:� �Voinice Trandafire, n[scut ai fost pe lumeS[-\i faci un vestit nume, s-adaugi la renumeO mare-mp[r[\ie!... Mul\i ani tu s[ tr[ie=ti+i-n pace-mp[r[\ia cu har s-o st[pâne=ti!...�De-atunci v[zut-a lumea pe Craiu-încetinatulStrângându-mi-se-n bra\e cu Tab[r[-mparatul!

Cluj, februarie 1886

GEORGE CO+BUC164

Draga mameiBalad[I

Colo-n jos, în jos,Este-un plop frumos,Plop cu frunza plin[,Neted la trupin[,Cu crengi r[tezate,Spre p[mânt plecate;Iar[ lâng[ plopEste-o cas[ nou[Cu fere=ti vro dou[,Cas[ =indilit[Mândru v[ruit[,Cu fa\a spre soare,Cu ograda mare,Cu por\i ridicate,Cu u=i largi =i late,+i cu prag de fag.Iar apoi pe prag,Pe cel prag afar[,În amurg de sear[Lelea Fira sta,Gheme dep[na,Sfaturi în=iraPentru fat[-sa.C-a=a-i dac[ areFira fat[ mare:

CUPRINS


Mi-o tot sf[de=te,C[ci fata iube=te+i se pr[p[de=teDup-un feciorel,+i-apoi pentru elEa rabd[ ocar[+i-n cas[ =i-afar[De s-a dus prin \ar[Poveste =i veste,+i-apoi nu-i poveste,Firei pl[cea tareFeciorul pe careFat[-sa-l iubea,Îns[ el n-aveaAveri gr[m[dite,N-avea c[si =i vite;Fira deci fierbea+i mi se ciudea,C[ci dânsa voiaFata-i s[ iubeasc[Pe-un fecior cu stare+i cu vâlfa mare...

Tot a=a =i iar[+i-acum stând afar[Fira se ciude=te+i mi se sf[de=te;Fata tort r[schir[,Fuse pline-nfir[+i-nfirând ofteaz[,

GEORGE CO+BUC166

Jalnic l[crimeaz[+i l[crimând tace,C[ci n-are ce face.Fira mi-o vedea+i din cap d[dea+i din grai gr[ia:� �Fat[, draga mea!Nu =tiu cum, nu-i bine,Nu =tiu ce-i cu tine,C[ tot por\i b[natDe te râd prin sat,+i por\i jale-amar[De te râd prin \ar[!Nu =tiu ce-i cu tineC[ deloc nu-i bineC[ oftezi mereu,Lacrimi ver=i din greu+i tot gemi de sun[,Parc[ e=ti nebun[,+i-apoi zile întregiTu tot vii =i-alergi+i-\i tot plângi norocul+i nu-\i afli locul!Nu =tiu ce-a= direge,Ca s[-\i dai de lege+i s[ fii cuminteCa =i mai-nainte!�

Fata r[schira,Mama dep[na+i iar cuvânta:


� �Draga mamei, fat[,Nu fi sup[rat[,Nu tot suspina,Nu tot l[crima,C[-mi faci gânduri grele,De m[-omor cu ele!Fii tu veseloas[,C[ci tu e=ti mireas[,Ai mire, ca el,Tras prin un inel �+i el \i-a adus,Dar eu nu \i-am spus,La grumazi m[rgele,Pe deget inele,Brâu =i-ncing[tori,Zadie cu flori,N[fr[mi de m[taseToate-n aur trase,Pe margini tivite,Toate-ntraurite!�

Fata suspina,Mama sta ce sta+i iar cuvânta:� �Draga mamei, fat[,Fii cuminte-odat[+i-\i alin[ plânsul,Du-te dup[ dânsul,C[ci gazdac e tare,Multe mo=ii are;Are vaci =i boi,

GEORGE CO+BUC168

Turme-ntregi de oi;Are zece juguri+i pe-atâtea pluguri.Are vii de struguri;Are-o cas[ nalt[Mândru ridicat[Casa =indilit[Mândru v[ruit[!�Ana suspina,Fira sta ce sta+i iar cuvânta:

� �Draga mamei, fat[,Fii cuminte-odat[+i-\i alin[ plânsul,Du-te dup[ dânsul,C[ci el e frumosLa c[ut[tur[La scurt[tur[,Nalt e de statur[+i-ndesat p[=e=te+i se potrive=te �Potrive=te bine,Draga mea, cu tine.Las[ pe Ionel,Nu gândi la el,C[ci s[rac e tare+i nici neamuri n-are+i-i din vi\[ rea �Ce zici, draga mea?!�Fata r[schira,


Din greu r[sufla+i-apoi cuvânta:� �Mam[, orice-i face,Unul numa-mi place,Unul singurel:Numai Ionel!Alt fecior în lumeNu-mi trebui =i-anumeIo \i-o spun o dat[:Decât m[ritat[Dup[ alt fecior,Mai bine m[-omor!S-o =tii, mam[, bineAsta de la mine!�

Fira greu râdea+i se c[tr[nea+i-apoi se r[stea:� �F[ dar cum vei face,F[ precum î\i place,F[ de capul t[u,Cum vei =ti mai r[u!Du-te unde vrei,Pieri din ochii mei,Pieri-mi dinainte,Fat[ f[r[ minte!...�

Iubea-=i Fira fata,Încât era gataPentru ea s[ sar[Prin ap[ =i par[

GEORGE CO+BUC170

+i d-aceea eaDe necaz plângeaCând mi se gândea,Cum c[-i lucr[ fataCum nu lucr[ alta!+i d-aceea sta+i se cugeta+i tr[ia cu gândulZilele de-a rândul+i-ntrebat-a finii+i-a-ntrebat vecinii+i-ntrebat-a fra\ii+i-a-ntrebat cumna\iiDoar vor =ti s[-i spun[Vro pova\[ bun[.+i-a umblat, umblatZile-ntregi prin sat+i-a tot întrebat,Dar i-au spus cumna\ii,Rudele =i fra\ii+i i-au spus vecinii,Oamenii =i finiiS[ nu-=i bat[ gândulUnde nu-i cu rândul,S[ n-apuce codru,Unde nu-i cu modru.Îns[ Fira sta,Sta =i cugeta,Mult se fr[mânta+i-ntrebat-a iar[Prin lume =i \ar[


+i-a-ntrebat anumePrin \ar[ =i lumePe la vr[jitori+i descânt[tori;Pe la crai de me=teri,Cari tr[iesc în pe=teri+i cari pot s-aduneDragoste p-alune+i pot mun\i s[-n=ireP-o sârm[ sub\ire,+i pot face vraj[+i scot fier din glaj[+i din nea scot sânge+i pot dealuri strânge,+i ei strâng un muntePân[-l fac gr[unte!+i-apoi vr[jitorii+i descânt[toriiBobi pe mas[-ntins-au,P[sc[lii deschis-au,Bobi au în=irat,Stele-au num[rat+i r[spuns au datC[ Fira s[ pun[Sâmbure de-alun[+i iarb[ nebun[Mugure de paltin+i iarba lui Tatin,Arip[ de-albin[Fir de rocoin[,M[duv[ de soc,

GEORGE CO+BUC172

Fir de busuiocS[ fiarb[ la focÎn ap[ curat[Bine strecurat[Pân� va aburi,Pân� va clocoti,Pân[ ce vor fiIerbile-ncâlcite,Arse =i topite.Iar apoi =i-apoiFira le va scoate,Le va pune toateÎntr-o b[nduric[,Într-o cârp[ mic[+i-apoi le va duceUnde-i drumul cruce+i le va-ngropa+i-n p[mânt vor staDin zori pân[-n sear[+i pân[-n zori iar[,Farmecul s[ piar[,R[ul s[ se stâng[,Vrajele s[ strâng[Firicele coapte:Ceasul r[u de noapte;Dragostea copilei,Ceasul r[u al zilei!+i-apoi Fira-n zoriPe la cânt[toriS[ le scoat[-afar[,+i-apoi de cu sear[


Când se va culca,Le va a=ezaSub perina sa �C[ci din vr[jitur[+i din f[c[tur[Ierbile topiteVis îi vor trimite,Visuri dulci =i bune+i-n vis îi vor spune,Ce s[ fac[ biataS[-=i mântuie fata.

Fira-a=a f[cea,Ea la foc puneaSâmbure de-alun[+i iarb[ nebun[,Mugure de paltin+i iarba lui Tatin,Arip[ de-albin[,Fir de rocoin[,M[duv[ de soc,Fir de busuioc+i-apoi le fierbeaPân[ clocoteaApa din ulcea,Pân[ se topeaIerburile stoarse,Apoi mi le scoase+i le-a îngropat+i le-a dezgropat+i le-a a=ezat

GEORGE CO+BUC174

Sub perin[-n pat;Apoi se culca+i greu vis visa,Vis de vr[jitur[,Vis de f[c[tur[,Vis bun de cu sear[Pentru jale-amar[Vis de miezul nop\iiPentru vraja mor\ii;Vis de diminea\[,Vraja de via\[.

III

Iar a doua zi,Cât ce se treziFira veseloas[A ie=it din cas[+i s-a dus prin sat+i-apoi mi-a umblatPe la to\i cumna\ii+i pe la to\i fra\ii,Pe la to\i vecinii+i pe la to\i finii,+i le-a spus curatVisul ce-a visat,C[ adica-n visO bab[ i-a zis,C[ Fira pe fat[S-o prefac[ moart[ �+i s-adune fini,


S-adune vecini+i neamuri s[ strâng[Pe fat[ s-o plâng[+i s[ mi-o boceasc[S[ mi-o d[uleasc[,+i s[ mi se poarteChiar precum se portOamenii la mort.Singur Ionel,Numai singur elS[ mi se prefac[C[ nu-i sup[rat,Nu-i înnegurat,S[ umble râzând �C[ci Ana auzândGlumele pe rând,Se va nec[ji;+i ea-l va urî,Când va auzi,C[ de râs o poart[,M[car c[ ea-i moart[.

Fra\ii =i cumna\ii,Finii =i vecinii,Dac[-mi oblicir[Ce vrea lelea Fir[,Mi se învoir[,C[ci almintirea, z[u,N-aveau înc[tr[u.Lelea Fira-apoiDusu-mi-s-a dus

GEORGE CO+BUC176

Cu capul pe susPân[ la Ionel+i-a vorbit cu el,+i mi-l mai sucea+i mi-l am[geaNu =tiu ce-i spunea,Destul c[-l f[ceaDe mi se-nvoiaS[ râd[ de fat[,M[car c[ ea-i moart[.

+i-apoi veseloas[Fira-ntoarn[-acas[+i precum râdeaNeîncetat glumea+i fetei zicea:� �Draga mamei, fat[,Nu fi sup[rat[,Nu fi-nnegurat[!C[ci am socotit,Singur[-am gândit,C[ n-am f[cut bineCe-am f[cut cu tine,N-am umblat pe cale+i-n voile tale!Dar de-acum te lasS[ faci cum î\i place,F[ dar ce vei face �Plac[-\i Ionel,Dac[-\i place el!Dar el totu=i nu-i


Chiar a=a cum spui+i el, cum v[d bine,Nu trage spre tine,C[ci te oc[re=te,Te batjocore=te.Nu te mai voie=te.�Ana-ng[lbenea+i din cap d[dea;M[-sa iar zicea:� �Dânsul, cum v[d bine,Nu trage spre tine,+i-apoi dac[ vreiPo\i proba o dat[,Draga mamei, fat[:Iat� te f[ tu moart[+i-\i voi pune euGiolgi pe-obrazul t[u+i-apoi se vor strângeRude =i te-or plângeCa pe mor\i, c[ci eiMoart[ te-or gândi,+i-apoi va veni+i-al t[u Ionel,Iar[ dac[ elPlânge dup[ tine,Atuncea vezi bine,C[ el te iube=teDe se pr[p[de=te,Îns[ dac[ elNu va fi-ntristat,Nice sup[rat,

GEORGE CO+BUC178

Atunci nu te areDrag[, cum î\i pare|ie, c[ te are!�Ana-ntâi râdea,C[ci bine =tia,C[ de-ar muri ea,Ionel ar plângePân[ ce s-ar stânge.Dar Fira din greuÎi zicea mereu:C[ Ionel glume=teÎns[ n-o iube=te.

IV

Anei nu-i pl[ceaM[-sa ce zicea,Deci se tot gândea,Moart[ se f[cea+i mi se puneaP-o lavi\[ lat[Mândru ridicat[,Iar Fira-i puneaLa cap f[clioare,F[clii la picioare,Giolgiul preste fa\[,Cruce peste bra\[+i-apoi Fira meaPrin cas[ plângea+i se d[ulea


+i ie=ea p-afar[+i-ntra-n cas[ iar[Tot cu jale-amar[.

Clopote sunau,Oameni s-adunau,S-adunar[ finii+i-au venit vecinii,S-adunar[ fra\ii+i-au venit cumna\ii+i-au venit nepo\iiSup[ra\i cu to\ii;Care cum veneaPrin cas[ plângea+i se d[ulea.Ana-i asculta,Se cutremura+i mi se-nnora,C[ci vedea prin cas[Lacrimi cum se vars[+i-auzea p-afar[Bocete amare �+i biata copil[Se umplea de mil[+i era mai gata,Era p-aci fataLumina s-o stâng[,Pânza s[ o-nfrâng[,S-ar[te la lume,C[ nu-i moart[-anume,S-ar[te la \ar[,

GEORGE CO+BUC180

C[ ea-i vie iar[.Dar pre când voiaGiolgiu-a sfâ=iaIat[ � vai de ea �Ionel venea!

Fira veseloas[Cât ce-l vede-n cas[,Prinde-a suspina,Prinde-a l[crima,Prinde-n gura mareS[ geam[ mai tare.Îns[ cum plângeaInima-i râdea:Dinafar[ plânsulLa inim[ râsul,Pe limb[ suspinulSub limb[ veninul.Ana tremura,Fira cuvânta,� �Vezi dr[gu\a ta?!Doamne, Doamne, eaPân[ ce tr[iaCât te mai iubea+i te mai dorea!+i mi-a spus anume,C[ nu-i treb�e-n lumeNumai el =i elSingur Ionel!Iar când îi spuneam+i-n glum[ ziceam,


C[ mie nu-mi placeCum vrea =i cum face,Atunci biata fat[Umbla sup[rat[+i plângea mereuSuspinând din greu;O, scumpa mea floare,Raza mea din soare!Ce-am f[cut cu tineNu mai fac[ nime+i ce-am f[cut eu,Ierte-mi Dumnezeu!�Atunci Ionel,Dalbul feciorel,De Fira-nv[\atMai întâi zâmbea,Mai apoi râdea+i glumind gr[ia:� �Multe se vorbir[,Multe, lele Fir[,Dar adev[rateNu-s în lume toate!Auzit-am euPovestind mereu,C[ Ana m[ placeÎncât moartea-=i face+i c[ m[ iube=teDe se pr[p[de=te!Ci nu-i drept, c[ci eaDe mine fugea+i m[ ocolea

GEORGE CO+BUC182

Si nu-ng[duiaS[ vorbesc cu ea!C[ci a=a zicea,C[ io-s s[rac tare,Om f[r[ de stare �Nu-i de casa mea+i eu nu-s de ea!...�Ionel ziceaÎns[ cum ziceaEl îng[lbenea+i r[u îi p[rea,C[-a vorbit minciun[,N-a zis vorba bun[,+i-i venea s[ zic[,C[ n-a zis nimic[Precum trebuia,+i-i venea, veneaLumini s[ le stâng[,Pânza s[ o frâng[,Fe=nici s[ dumice,P-Ana s-o ridiceS-o pun[-n picioare+i apoi s[ joareC[ fata nu-i moart[F[r� Fira o poart[De ocar[-n \ar[+i la sat de-ocar[!+i s[ joare-apoi,C[ el cum vorbiseFira-l am[gise.


Dar pre cât el sta+i se fr[mânta,Lelea Fira-l scoaseGreu plângând din cas[.Iar dac[ se-ntoarseFira iar în cas[,Dusu-mi-s-a-ndat[La draga ei fat[+i râdea, râdea+i din grai gr[ia:� �Vezi! Dr[gu\ul t[uTe-a vorbit de r[u+i te oc[r[=te!Crezi c[ te iube=te?�

Dar Ana t[cea,Deci Fira mergea+i mi-o dezv[lea,Giolgiul ridicat-a,Dar =i-acuma fataTot t[cea, t[cea,Fira mi-o privea+i cum o privea,Fa\a-i înnegrea+i-mi înalb[strea.Alb[ se f[cea;Inima-i b[tea,Ochii-i se-nvârtea,Creierii-i fierbeaC[ci Fira privea:Rug[ alb[ rupt[,

GEORGE CO+BUC184

Fa\a fetei supt[ �Doi bujori tânji\i,Doi ochi ve=teji\i, �Dou[ flori p[lite,Buze-nalb[strite �C[runjea brumat[Ana, fata moart[!+i când mi-o vedeaFira � vai de ea,Jos pe loc c[dea+i plângea, plângeaCât de jale-amar[Inima s[-i sar[:Iar dup[ ce finii,Fra\ii =i veciniiLa dânsa-alergar[+i mi-o ridicar[,Ea strângea în bra\[Trupul f[r[ via\[+i cu-amor gemea+i cu-amor zicea:� �Bujorel, bujor,Inim[ de dor,Scumpe bujorele,Inim[ cu jele,Cât te-am iubit euSufle\elul meu!Te-am iubit pe tineMai mult ca pe mine,Pentru-al t[u noroc


A= fi mers prin foc,A= fi mers în \ar[+i din lume-afar[!Vai, de-aceea euTe-am sf[dit mereu,Ca s[ nu iube=tiPe cine voie=ti �Ci s-ascul\i pe mineCa eu î\i vreu bineS[ te dau departeDupa om de carte;O, de-ar fi s[ fieS[ fii iar[=i vie,Cum te-a= asculta,Pe bra\ te-a= purta+i te-a= m[ritaDup[ placul t[u...Ierte-mi Dumnezeu!Bl[st[mat s[ fieCeasul de urgie,Care m-a-ndemnatS[ alerg prin sat+i s-alerg prin \ar[Pe la vr[jitori+i descânt[tori!Bl[st[ma\i s[ fieFinii =i cumna\ii,Cumetrii =i fra\ii,C[ nu m[ oprir[,Nu-mi desf[tuir[Vrajul de cu zori

GEORGE CO+BUC186

Pentru ca s[ mori!�+i Fira, s[rmana,Plânge dup[ Ana+i plângea, plângea,Mâinile-=i frângea,C[ci a=a mult, biata,Î=i iubise fata!

V

Iar a treia ziClopotele greleR[sunau cu jele+i preo\ii cântau,Oameni s-adunau,Pe-Ana o-ngropau.Fira sup[rat[Neagr[ =i sf[rmat[P[=ea-ncetinelDup[ s[l[=el,Iar pre lâng[ ea,Ionel mergeaNegru =i sf[rmat,Ars de sup[rat.

Ei precum mergeauNimic nu ziceauNu se d[uleauC[ci nu mai puteau;Iar când fuse-aproapePe moarta s-o-ngroape,


Fira mi se-ntinse+i de mân[ prinsePe bietul Ionel+i-a privit la elCu durere grea+i din greu gemea+i cu-amar zicea:

� �Bl[st[mat s[ fiePe veac de vecieBl[st[mat de nori,De iarb[ =i flori,Bl[st[mat de lun[+i de vreme bun[,Bl[st[mat de soare,Bl[st[mat de mare,De v[zduh =i zareAcel om, pe careMi-l împinge fireaS[ strice iubireaCea nevinovat[De fecior =i fat[;+i pân[-n vecieBl[st[mate fieMamele cari facFarmece de leacPentru dragosti rele;Bl[st[mate-s ele,Bl[st[mate fie �Lumea s[ le =tie,S[ le =tie bine,

GEORGE CO+BUC188

Cum m[ =ti� pe mine!�+i zicând a=aEa mi se pleca,|[rna-n mâini lua+i mi-o aruncaPreste fat[-sa:� �Dormi, draga mea fat[,Cum dormeai odat[Dulce leg[nat[,Dormi dar, =i m[ iart[,Iar tu, lonele,Floarea zilei mele,Tu, sufletul meu,Dac[ n-am =tiut euS[ te pre\uiescPân[ ce tr[iaScump[ fat[-mea �De-acuma voi =ti,Te voi pre\ui!Tu vei fi al meu,C[ci a=a o vreu,S[ traie=ti la mine,Ca s[-\i fie bine.S[-mi \ii loc de fiuPân[ vei fi viu!�

+i ea cum zicea,Spre mormânt privea.Lacrimi îi venea,Dulce cuprindeaPe Ionel, bietul, �


+i-ncetul, cu-ncetulFruntea ea-=i pleca,Fruntea-i asuda,Lung îmi r[sufla,Nemi=cat[ sta. �Iar[ IonelO \inea spre el,O \inea duiosS[ nu caz[ jos �Lung el mi-o \inea,Îns[ când privea,lonel vedea,Cum c[-n bra\ el poart[Vai, pe Fira � moart[!

N[s[ud, 1883

GEORGE CO+BUC190

Dragostea p[cur[reasc[

Sun[ coasta; turma-ncetPreste câmpuri face-=i calea;Latr[ câini de sun[ valea,Iar de-al[turi prin spinetSe ive=te,-alene vineFl[c[u nalt cu pasuri line.

S-opresc turmele-n izvor+i din r[coroasa ap[Ele-n vreme ce s-adap[,P[curaru-n preajma lorRazim[-se de-un fag; =edeSup[rat, zdrobit se vede.

Pe-a lui frunte nori s-adun+i privirile-i curateDe grei picuri par udate;El tresare: nu-i semn bun,C[ci tot st[ c[zut pe gânduri+i suspin[-n dese rânduri.

�Cum nu-i neam\ul bl[st[mat,C[ci se face, ce se face,Multor feciori nu d[ pace+i nici mie nu mi-a dat,C[ m-a scos din sat afar[S[ m[ duc[-n alt[ \ar[!

CUPRINS


Vai, =i neam\ul nu-i milos,Nu se uit[ =i nu cat[De-i e=ti frate, de-i e=ti tat[,Numai om s[ fii frumos;Te dezbrac[ =i te tunde+i �c[tan[� te r[spunde.

Iar c[tan[... n-ar fi greu+i pl[cea-mi-ar, pl[cea mieS[ tot fiu în c[t[nie,Dac-a= fi-n p[mântul meuS[ tr[iesc, cum se tr[ie=te,Cum =tim noi, ardelene=te!

Dar te duc, ca s[ fii dus+i s[ nu mai vii acas[,C[ci cu anii nu te las[Din porunci; =i-acolo nu-sOameni cu inim[ bun[,Vorbe dulci m[car s[-\i spun[!

Vai, s[ merg în loc de chin,Unde n-am cu dor nici frate+i nici om cu bun[tate,C[ci str[inu-i tot str[in:Tragi de moarte =i te vede,El te bate, nu te crede...

GEORGE CO+BUC192

Cât mi-a fost mie de dragS[ mân oile, s[ pasc[,Caprele s[ r[t[ceasc[Prin p[durile de fag+i din bucium câteodat[S[ cânt hora leg[nat[!

S[ v[d codrul plin de-are\i+i cârlanii cum s-alung[;Iar în amurgit la strung[S[ mulg laptele-n g[le\i �+i s[-mi fac eu singur slujb[,Crest[turi f[când pe cujb[!

Oh, =i-acum s[ dau de greu,S[ m[ duc[ doru-n lume+i s[ fiu silit anume,Ca s[-mi las p[mântul meu;S[ las fra\i, s[ las o mam[,Sup[rat[-a bun[ seam[!

Vai, s[ m[ despart acumDe berbeci =i miorele+i de voi, dragile meleOi, care-mi f[cur[\i drumPrin senin, ca =i prin ploaieLa livezi =i la z[voaie.


S[ las lunca cea cu spini+i s[ nu mai v[d pe lunc[L[trând câinii cum s-arunc[Peste rât, când p[cuiniÎnfricate de vreun tropotFac s[ sune glas de clopot!

S[ las multe lucruri dragi;Eu s[ m[ despart de stân[,S[ las sâlha cea b[trân[,S[ las codrul cel cu fagi,S[ las crânguri, s[ las hucii,+i poiana cu bulbucii!

S[ las v[i, unde scoborCapete de curcubeie;S[ las stani=ti =i nedeie,+i s[ schimb t[cerea lorCu mult zgomot, mult[ larm[Din cetate =i c[zarm[!

+i s[ las fluierul meu,+i s[ nu mai cânt pe dânsulDoine vechi; îmi vine plânsul,Când =tiu bine, cum c[ euAm s-apuc în loc de fluierPu=ca cea cu rece =uier!

GEORGE CO+BUC194

Oh, =i-apoi... atâta dor,Dup[ doi ochi de m[rgele,Dup-un stru\ de viorele,Strâns lipit de sâni=or! �Doamne, Doamne, cu ce soarteTu m[ dai de viu la moarte!

+tiu eu c[ la str[ini sântCâte lucruri de minune,Câte nu se mai pot spune+i n-au seam[n pe p[mânt:Turnuri mari pân[ la stele,De te pierzi privind la ele!

+i pe-acolo-s numai m[ri,+i cor[bii =i ostroave,Potcovi\i cai cu potcoaveDe argint; =i-n alte \[riUmbl[ cel din urm[ faur,Îmbr[cat în strai de aur!

+i spun cum c[ po\i vedeaAlte lumi, =i-acolo, Doamne!Într-un an sunt dou[ toamne+i nu cade iarna grea;Ba mai spun c[ este-o \ar[,Unde-i de-a pururea var[!


Poate fi, c[ci ce folos!Pentru mine, ard-o focul,Ard-o, chiar s[ fie loculCum e raiul de frumos!Nu vreau \[ri de fal[ pline,Lase-m[ p-aci pe mine!

C[ci p-aicea m-am dedatCu vremi grele, cu vremi bune+i cu ploi =i cu furtune+i cu cer înnegurat:Eu =tiu mun\ii, dar mai bineM[ =tiu ei întregi pe mine!

De pe-aceste locuri eu,Nu m-a= duce niciodat[,C[ci în \ar[-nstr[inat[+tiu c[ plânge-voi mereu;Vai, putea-voi tr[i oareF[r[ miei, f[r[ mioare?

Tot cu dorul eu s[ fiu?Tot cu jale f[r[ seam[+i de tat[ =i de mam[Eu nimica s[ nu =tiu?De p[rin\i, de fra\i, s[rmanii,S[ port dor, sa-l port cu anii?

GEORGE CO+BUC196

Vai, =i-n sate pân[ cândHori de brâu se vor întinde+i cu fete se vor prindeVeselii fl[c[i jucând,Singur eu în alt[ \ar[S[ m[ lupt cu jale-amar[?

+i la clac[ =i la nun\i+i la glume-n =ez[toareNumai eu s[ nu fiu oare?+i pe coamele de mun\iS[ fac[ ce-or vrea p[storii,Eu s-ascult ce zic maiorii?

Oh, =i-apoi s[ fiu închis,Între ziduri de cetate,Unde soarele str[bateNumai rar =i ca prin vis �+i s[ plâng cu lacr[mi crunte,Largul meu, ce-aveam la munte?

|[ri str[ine! Mult amar,Mult amar de cine-=i las[Mam[ =i fra\i buni acas[!Vai, =i mie-a=a-mi l[sar�Sor\ile, ca s[ am parteDe trai greu =i-n \[ri departe!


Scrisu-mi-e cum s[ petrec!S[ v[ las câmpii iubite,Oi de mine p[storiteS[ v[ las, c[ci mâine plec! �Oare dup[ ani de jeleIar ve\i fi voi ale mele?

Renturna-voi oare când?Prin poiana �de la Cruce�Mai putea-m[-voi eu duce,Mai putea-voi eu, l[trând+i pitit dup-o movil[,S[-nsp[imânt câte-o copil[?

Mai tr[i-voi prim[veriS[-mi v[d turmele =i câinii?+i cu baciu-n preajma stâniiMai cerca-ne-om în puteri,Spre-a v[di care-i mai harnicDe pus ca=ii pe comarnic?

+i de-acum în s[rb[tori,P[r[sindu-mi mielu=eaua,Mai juca-voi arc[neaua?+i de-acum în =ez[toriVoi mai fi s[ fiu pe lume,Fetele s[-mi pun[ nume? �

GEORGE CO+BUC198

Nu =tiu cum am s[ tr[iescColo-n \[rile str[ine,Îns[ =tiu atâta bineC[-n dor am s[ m[ topesc,+i-n veci nu-mi va bate vântulS[-mi mai v[d din nou p[mântul!

+tiu eu, c[ de-acum mai multN-am s[ v[d câmpii cu soare,N-am s[ p[storesc mioare,Glas de clopot n-am s-ascult.+i v[tui pe coasta lat[N-am s[ mân eu niciodat[!

N-am s[ v[d preste r[zorMai mult mieii cum alearg[,Nici miori pe lunca larg[.Nici înter\ii la izvor;N-am s[ v[d de-acuma ieziiPe la marginea livezii!

+i pe coasta cu hemeiNu m[ va mai duce dorul,Ca s[ tai eu cu toporulDin fag frunza, pentru miei;+i-n poiana �de la Cruce�Veci de veci nu m-oi mai duce!�


FulgerPoveste în versuriFeciorul lui Crai-Negru cu drag ascult[ sfatulT[tâne-s[u =i pleac[ la Volbur[-mp[ratul,S[ cear[ de so\ie pe Salba. � �Dragul meu �Blând Volbur[ vorbe=te � cunosc în tine euPe omul bun =i vrednic! Ci-\i dau trei lucruri \ie,Pe cari de le vei face, tu vei primi so\iePe Salba =i, ca zestre, deplin[ \ara mea!Te cuget[ dar, Fulger, =i, dac[-\i va pl[ceCopila, d[-mi cuvântul c[ stai la toate gata!�

La fat[ merge Fulger în turn; =i-i place fata,C[ci n-a v[zut pe lume nimica mai frumosCa Salba. Ea ro=e=te =i pleac[ ochii-n jos,Când Fulger îi d[ vorba, c[ dânsul o pe\e=te;+i tot mai mult obrazul copilei se-nro=e=te,Pre când zicea: � �Tot pasul, p-al casei noastre prag,S[-\i fie pas de aur! Tu-mi e=ti atât de drag+i-a ta voi fi eu, Fulger, c[ci mult de tine-mi place!Tu mergi acum la tata =i-i spune, c[ vei faceTrei lucruri, viteje=te, precum le va dori �S[ nu te temi de vorba lui Volbur[: vor fiTrei lucruri mari, pe care le caut[-mp[ratul,Dar vino tu la mine, c[ci da-\i-voi \ie sfatul,Cum ai s[ faci acele trei lucruri!� A-nturnatLa Volbur[-apoi Fulger =i-a spus c[-i aplecatS[ fac[-acele lucruri. Cu drag atunci se duceLa mas[-i împ[ratul; din masa, ce str[luce

CUPRINS

GEORGE CO+BUC200

D-arginturi =i-adamante, pahar de aur ia+i-l d[ vorbind lui Fulger: � �Din veci dorin\a meaA fost m[car o dat[ s[-mi fac voios palatulCu ap[ din fântâna lui Negur[-mp[ratul!A=a-n\eleg din oameni, c[-n \ara lui AmurgSunt =epte fântânele =i toate =epte curgLa Negur[-n palaturi; aceste fântânelePort ap[ f[rmecat[, c[ci cel ce bea din eleE s[n[tos de-a pururi =i vesel e mereu.De mult doresc din apa lui Negur[ s[ beu,Dar n-a fost nici un modru, c[ci la fântâni stau paz[Trei taberi pânditoare =i rar voinic cuteaz[S[ fure strop de ap[, prin vorbe viclene=ti, �Dar tu, iubite Fulger, pe Salba de-o dore=ti,G[te=te-te =i-alearg[! Încalec[-\i fugarul+i-mi f[ dar[ pe voie!� Blând Fulger ia paharul+i iese din palut[; când nimeni n-a z[rit,Se suie-n turn la Salba =i tot i-a povestit,Cum Volbur[ departe la Negur[-l trimite.+i când aude fata, din l[zi întrauriteA scos n[frama dalb[, pe margine cu flori,+i dându-o lui Fulger i-a zis: � �Pentru feciori|in fetele de-a pururi inel =i n[fr[mu\[!Dar fii cuminte, Fulger, c[ci Negur[ nu cru\[Pe nici un om trece pece grani\ele lui:Tu îns[ n[fr[mu\a pe inim[ s-o pui+i s-o s[ru\i pe margini cu drag în patru rânduri+i-atunci vei pute face tot ceea ce-\i st[-n gânduri,C[ci nev[zut e=ti, Fulger, de ochi lume=ti atunci.�Cu-acest sfat zboar[ Fulger trei coaste =i trei lunci,Trei \[ri în tot de-a lungul, trei \[ri în tot de-a latul,


+i-ajunge-n pace-n \ara lui Negur[-mp[ratul.Iar când a fost aproape de cur\i, încetinelPe sân a pus odorul =i-n patru col\uri elS[rut[ n[fr[mu\a, =i-atunci sim\i pe tâmpleFoc nobil: la fântân[ se duce =i, cum umplePaharul s[u de ap[, trei taberi îl pândea,Dar nici un om din taberi cu ochii nu-l vedea,El fur[ =i se-ntoarce; fugea fugaru-n fug[,Cât pare c[ din frâie vrea suflet s[ mai sug[,+i-n zori de zi s-opre=te la Volbur[-n palat.+i s-au mirat curtenii =i lumea s-a miratDe Fulger, care-aduce pahar cu stropi de ap[,C[ci to\i ziceau c[ dânsul nici mort m[car nu scap[De Negur[, de domnul din \ara lui Amurg.Iar Volbur[ surâde; din genele lui curgDoi picuri; el pe Fulger cu drag îl ia de mân[+i-apoi l-a dus la Salba =i-a zis: � �N[dejde-ngân[Sl[bita mea putere =i-s plin de fericiri,Când Domnul logode=te speran\ele de miri!�+i strânge-n bra\ pe Fulger, pe Salba-n bra\ o strânge,Pre când de bucurie duios copila plânge+i-arunc[ ochi de dragoste la Fulger pe furi=.Au mers apoi în cas[ =i to\i au fost deschi=i+i veseli, ca la nunt[; a fost o veselie,Cum datina-i de-a pururi pe la-mp[ra\i s[ fie.Iar când, în zi de-a patra, zori dalbi se rev[rsar[,La Volbur[-mp[ratul gr[be=te Fulger iar[+i cere-al doilea lucru. Cu drag atunci se duceLa mas[-i împ[ratul; din masa, ce str[luceD-arginturi =i-adamante, un frâu de aur ia+i-l d[ vorbind lui Fulger: � �Din veci dorin\a mea

GEORGE CO+BUC202

+i-ntreaga ner[bdare, ce-n suflet mi s-anin[,A fost s[ v[d vrodat[ cal galben f[r[ splin[Din \[rmurile M[rii. Spun oameni ce-au umblatPrin alte lumi c[-n \ara lui Pajur[-mp[ratSunt =eptezeci de stave de cai cu p[r de aur;+i spun c[-i p[store=te pe câmpuri un b[laur,Ce vars[ dintr-o nar[ grea flac[r[ de foc,C[ci om =i zbici nu poate s[ \in[ caii-n loc,Atâta-s de s[lbatici! =i nimeni nu-i în stareS[-i prind[, nime-n lume, afar� de-acela careÎi pune-n frâu de aur, de zâne f[urit+i-acum, având eu frâul, a=a m-am socotit,S[-\i pun la încercare cr[iasca vrednicie. �Toiagul meu te-a=teapt[; te du, =i-al t[u s[ fie!�+i-l d[ lui Fulger frâul; iar el de nou s-a dusLa Salba, pre când nimeni nu l-a z[rit, =i-a spusC[ Volbur[ departe la Pajur[-l trimite,S-aduc[ cal de aur din stave-întraurite.+i când aude Salba, surâde gra\ios+i blând ea de pe deget inelul =i l-a scos+i-l d[ apoi lui Fulger, =optind cu-ncetinelul:� �Aibi griji =i bag[ seam[, c[-i fermecat inelul,Precum a fost n[frama: din deget când îl sco\i+i cruce faci cu dânsul, te-ascult[ câmpii to\i+i v[i =i cai =i oameni te-ascult[; în trei rânduriPo\i fermeca prin dânsul tot ceea ce-\i st[-n gânduri!�Voinicul pune-n deget inelul =i pe locÎncalec[; se duce, ca flac[r[ de foc,Trei \[ri în tot de-a lungul =i \[ri în tot de-a latul,+i-ajunge pe hotarul lui Pajur[-mp[ratul.Oh, Doamne, nu-i pe lume voinic a=a fieros,


Încât el s[ nu cad[ de greu cutremur jos,V[zând pe câmpuri stava de cai! În herghelie,Nebuni =i sâlhuietici s[ltau fugari o mie,To\i galbeni, cum e galb[n un soare-n r[s[rit;B[laurul pe gur[ zvârlea necontenitPojar =i jar pe-o sut[ de z[ri în dep[rtare,Grozav suna p[mântul sub clocot de-alergare+i joc turbat. Pe paji=ti mereu s-apropiaB[laurul =i stava; tot câmpul înnegreaDe spaim[ =i de temeri, dar Fulger simte pace:Râzând inelul trage =i cruce cu el face+i-n clip[ toat[ stava, ca marmura, st[-n loc+i nici nu se mai mi=c[. Purtat de-acest noroc,Feciorul prinde frâul =i-un cal din stav[-nfrâu[;+i-n cap de noapte pleac[, dar n-a fost înc[ ziu[,Când bate la palatul lui Volbur[-mp[rat.+i s-au mirat curtenii =i lumea s-a miratDe Fulger, care-aduce cal galben f[r[ splin[,C[ci to\i =tiau c[ \ara lui Pajur[ e plin[De spaim[ =i primejdii.Iar Volbur[ cu dragS-apropie de Fulger =i vechiul s[u toiagI-l pune-n mâini =i zice: � �Toiagul de domnie|i-l dau, iubite Fulger, al t[u de-acum s[ fie!�Au mers apoi în cas[ =i prânzul au întins;+i-au fost boierii veseli, iar Salba dinadinsZâmbea pe-obraz cu lacrimi, =i r[suna palatulDe cânt =i veselie. A patra zi-mp[ratulChem[ cu drag pe Fulger =i-a zis: � �Eu te-n\elegC[ e=ti voinic în fire, c[ e=ti fecior întreg,Dar timp e pentru fapta de-a treia�; � =i se duce

GEORGE CO+BUC204

La mas[-i împ[ratul; din masa, ce str[luceD-arginturi =i-adamante, fuior de aur ia+i-l d[ vorbind lui Fulger: � �Când Lia, doamna mea,Sta chiar pe prag de moarte, mi-a dat aceste plete+i-a zis c[-n \ara Dalb[ sunt treisprezece feteFrumoase =i b[laie, =i-aceste fete port�În sân m[rgele scumpe: de-atingi pe omul mortCu-aceste m[rgelu\e, tot omul mort învie.Vai, cât mi-a stat de-atuncea mereu în gânduri mie,S-aduc din \ara Dalb[ m[rgele =i s-atingPe Lia, s[-i dau zile! Dar iat[, zile ningPe fruntea mea-ncre\it[ =i-n groap[-s cu piciorul �Degeaba mi-a fost îns[ la inim[ tot dorulFrumoasei mele doamne, c[ci nobil[ m[rgeaEu n-am putut aduce! Mi-a spus-o doamna meaC[ numai oameni tineri, feciori numai pot merge.La Cetin[-mp[ratul, dar n-au voit s-alergeFeciorii mei nici unul, c[ci mult e drumul greu. �Oh, Doamne, de-a= fi tân[r, de mult a= fi mers eu!Dar e=ti voinic, tu, Fulger; e=ti desigur feciorulMenit s-aduci m[rgeaua dorit[! Ia fuiorul+i mergi spre R[s[rituri la Cetin[-mp[rat+i-n zori de zi tu bate la poart[, la palat,C[ci fetele veni-vor =i-ndat[-\i vor deschide:Dar nu glumi cu ele, c[ci stau a te ucideCu glume pentru glum[! Ca schimb pentru fuior,Tu cere, scumpe Fulger, m[rgea din sânul lor, �+i-n urm[ cu m[rgeaua la Volbur[ gr[be=te!�Blând Fulger ia fuiorul, cu drag la el prive=te+i iese din palut[. Când nimeni n-a z[rit,La Salba el se duce =i tot i-a povestit,


Cum Volbur[ departe la Cetin[-l trimiteS-aduc[ m[rgelu\e. Cu gemete-ntreite� �Vai, Doamne! � strig[ Salba =i dulce-n bra\ a strânsPe Fulger � ast[-noapte visatu-te-am în plâns,Iubitul meu! =i plânsul cu dor se tâlm[ce=te!Oh, ce s[-\i dau? N[frama nimic nu-\i folose=te,Nimic acum inelul, tot farmecul nimic!E=ti brav, iubite Fulger, e=ti verde =i voinic+i po\i s[ mergi cu zâmbet la Cetin[-mp[ratul, �Tu nu mai ceri =i-n urm[ eu nu-\i mai pot da sfatul:Dar cuget[ la mine, c[ci ai s[-nvingi mereu!Tu e=ti frumos =i tân[r, acesta-i chinul meu;M[ tem s[ nu te-n=ele copilele din \araLui Cetin[, c[ci ele ard greu, cum arde para,+i-un singur al lor zâmbet te poate fermeca!Un farmec pentru farmec din suflet eu \i-a= da,Dar n-am acum! P[streaz[-mi inelul =i n[frama,+i cuget[, nu cumva, voind s[-nvii pe mama,Tu s[ m-omori pe mine! Oh, tot po\i face tu,Din câte cere tata, dar asta numai nu!Ci du-te, du-te, Fulger, dar cuget[ la mine,C[ci eu plângând voi face m[t[nii pentru tine+i-n fiece clipit[ genunchii voi pleca;+i, pentru-ntoarceri bune, cu dragoste voi daPrescuri =i s[rindare, s[ cânte glas de clericiTrei mii de slujbe sfinte la trei mii de biserici. ��A=a vorbi copila, iar Fulger a v[rsatO lacrim[ de mil[, apoi a-mbr[\i=atPe Salba lui =i pleac[. Urmat de-a Salbei =oapte,Alearg[ =i se pierde sub nori, la Miaz[noapte.

GEORGE CO+BUC206

*

Trecut-au luni de-atuncea =i luni tot trec mereu.Lui Volbur[-mp[ratul îi trece timpul greu,Iar Salba-n toat[ ziua m[t[nii multe face+i-n z[ri \inte=te ochii, s[ vin[ cine-i place. �Degeaba! Ea-n biserici trei mii de slujbe-a dat.Dar dus e, dus feciorul =i-n veci n-a renturnat.

23 septembrie 1886


Izvor de ap[ vie

�Când Prier-alb, feciorul lui Tulnic Împ[rat,Din casa p[rin\asc[ la taberi a plecat.În alte lumi, s[ caute pierduta lui dr[gu\[,A dat lui Prier-negru atunci o n[fr[mu\[+i-a zis: �În toat[ ziua po\i =ti de soarta mea!Prive=te-mi n[fr[mu\a, =i tu când vei vedePe mijlocul ei dung[ de sânge, dung[ lat[,S[ =tii, iubite Prier, c[-s mort!� =i zilnic cat[N[frama-i Prier-negru, iar când a opta ziDe sânge lata dung[ pe mijloc o z[ri,E mort! a zis =i-n clip[ a-nc[lecat feciorul.Pe Vânte=, cal s[lbatic, s[-=i caute fr[\iorul.G[sindu-l într-o silh[ de fagi, în stan schimbat,La sfânta Luni se duce =i sfânta Luni i-a datÎnv[\, s[ ude stanul cu stropi de ap[-vie...�A=a spun din poveste b[trânii. Din vecieA=a le-a r[mas rostul în basme =i pove=tiC[ mul\i viteji n[zdr[veni =i fii împ[r[te=tiC[tau ori cu tovar[=i iubi\i ori numai sânguriIzvorul de ap[-vie. =i spun c[ era-n crânguriAcel izvor, în codrii vechi f[r[ de c[r[ri,+i-un monstru sta la paz[, b[laur ce pe n[ri+i gur[ v[rsa fl[c[ri, de foc avea pl[mânii.Iar dac[ vrei legenda, frumos o spun b[trânii,Cum palidul b[laur ajunse p[zitorP[durii, cum izvorul ajunse-a fi izvorDe leac. Legenda asta eu vreau s[ \i-o spun \ie,S[ vezi, ce mândru-i rostul din basm cu ap[-vie!

CUPRINS

GEORGE CO+BUC208

*

Pe vremea când b[lauri =i sarbede-ar[t[riAveau culcu= în pe=teri de mun\i =i pe sub m[riDe ghea\[ tr[iau mon=trii cu forme fioroase,Când zmei s[lbatici, spaima copilelor frumoase,Cereau în largi palute molatic ad[post:P-acele vremuri, basmul vorbe=te, cum c-a fostUn crai cu nume mare, dar crunt acela nume,Cum n-aveau crunt atâta to\i mon=trii de pe lume!Tiran detot, cu moartea mai mult era dedatCa vârful gol de munte cu cer înnegurat,+i orb în judecat[, s[lbatic în mânie;Ziceau oamenii \[rii c[ nu-i creat din glie.+i n-are suflet, n-are nici inim[, c[-n locDe inim[ el poart[ un foc, demonic foc,Ce-l arde =i-l zdrobe=te =i-n veci nu-l poate stânge,Decât numai be\ia de lacrimi =i de sânge!Crai-Sânger! Toat[ lumea Crai-Sânger l-a numit.Tot omul, care-o dat[ pe Sânger l-a z[rit,C[dea-n lingori =i friguri, sâlhui tr[ia cu anii,Iar dac[ sc[pa teaf[r, trei luni f[cea m[tanii,C[ci Sânger numai sângiuri prin lume r[s[dea;El nu iubea pe nimeni =i nimeni nu-l iubea.Mereu încre\ea gene, c[tând la sp[zi t[i=ul,Cu toat[ lumea larg[ sta Sânger de-a ponci=ul,Chiar sor[, fra\i =i doamn[, p[rin\ii i-au fugitDe groaza lui pe lume. C[ci nu s-a pomenitAlt om ca el; nici fiar[ n-a fost a=a ca dânsul,C[ci el a fost Crai-Sânger ce n-a cunoscut plânsul.


Ci spun c[ Sânger, totu=i, iubiri mai cuno=tea,C[ci el avea o fat[, pe Lina, =i-o iubeaCu patim[. Dar Lina de fel n-a fost ca Sânger:Frumoas[ era, blând[, cu sufletul de înger.+i n-a fost decât roab[! C[ci Sânger a ziditUn turn cu temelia din piatr[ de granit,Cu por\i de aur gemeni, =i-n turn a pus pe Lina:Ea n-avea nici un umblet afar[ din gr[dinaT[tâne-s[u, nici oameni la dânsa nu s-au dus,C[ci dusul era moarte. =i crudul crai a pusÎn preab[tul gr[dinii pânda=, iar[ pânda=ulNici somn n-avea, nici pace, c[ci Sânger, p[tima=ul,A prins de la o vreme pe-argat a-l b[nui,A prins apoi a-l bate, mereu a-l chinui,S[-i spun[ ce om are c[r[ri de turn aproape?+i spun c[, mai la cap[t argatul, ca s[ scapeDe-atâta b[nuire, i-a spus neadev[r,C[-n toat[ noaptea vine la fat[ Calap[r.+i-atunci, cum a fost Sânger om negru de furtun[,Om care-=i f[cea lege din cea mai grea minciun[,Ro=i pân[ la cre=tet =i, negru de turbat,A-nfipt recele palo= în palidul argat,Sf[rmându-l buc[\ele cu spada =i toporul.� �A=a! Pe rând cu toate! S[ prind acum feciorul!�A zis, =i-a dat porunc[, =i servii dinadinsUmblau din cas[-n cas[, pe Calap[r l-au prins+i l-au t[iat din spade =i l-au str[puns cu suli\i+i l-au legat de coama fugarilor, pe uli\iTr[gându-i mi=ele=te cadavrul \[ndurit,Pân� oasele pe drumuri de-arbust s-au f[rimit.C[ci astfel era Sânger; spun basmele de dânsul,C[-n toat[-a lui via\[ el n-a cunoscut plânsul!

GEORGE CO+BUC210

De-atunci s-a trezit lumea în alt amar de munci.În preab[tul gr[dinii lui Sânger-Crai de-atunciLa paz[ n-a stat nimeni, dar servi au stat la paz[Prin tot cuprinsul \[rii, s[ prinz[ =i s[ vaz[Feciori vorbind cu fete; cum basmele ne spunNici nu =tia ce face Crai-Sânger de nebun!+i, cât a fost cr[imea de-ntins[ =i de lat[N-a mai r[mas un singur fecior, m[car o fat[N-a mai r[mas, c[ci servii, nebuni într-adev[r,În tot feciorul \[rii vedeau un Calap[r+i-n ori=icare fat[, de crime-aveau oglind[,Acesta le-a fost numai tot dreptul, ca s[-i prind[.Apoi a dat Crai-Sânger porunci, de-au n[ruitÎntregul turn, cu zidul din piatr[ de gr[nit,A spart chilii frumoase =i-a rupt por\ile gemeni,F[când zidirea toat[ p[mântului asemeni.+i-n loc de turn, acolo el a durat prinsori;A pus la lucruri grele pe fete =i feciori,Sili\i au fost s[ lucre, muncind din greu cu anii,+ireag întins de temni\i, tot pentru ei, s[rmanii!Iar Linei, ca la fete, cari poart[ într-ascunsAmoruri criminale, tiranul crai i-a tunsCosi\ele, ca astfel mai tare s[ o doar[,Dând semne biata fat[ c[ nu-i mai mult fecioar[ �+i-a=a batjocorind-o, cum n-a putut mai la=,Tiranul a purtat-o de-a lungul prin ora=Cu zgomote =i chiot de-o lume p[gâneasc[!Dar n-a ucis-o craiul, ci, ca s[-i am[reasc[Mai greu sfâr=itul vie\ii, la servi porunci a datS-o duc[-n silhe negre, s-o piard[-n codru lat,C[ci astfel era Sânger; mai monstru decât dânsulN-a fost vrun om; pe lume, el n-a cunoscut plânsul.


Trei zile lungi în codru noptatic s-a luptatCu temere =i tremur copila. I-au legatPicioarele cu lan\uri, s[ nu-=i str[mute locul;Z[cea pe glii, aprins[ de sete, cum e focul;De-aprins, c[ci setea numai, grea sete ucideaPe fata lui Crai-Sânger. =i biata, cum plângeaV[rsând din ochi alba=tri de lacrimi mari o vale,Veni pe gând s[ beie din lacrimile sale,+i-a zis cu gemet aspru: � �Vai, Doamne, v[d c[-i scris,S[ mor cum nu mai moare alt om! C[ci arse mi-sDe largi v[p[i pl[mânii =i buzele-mi albastre!S[ fiu de-acuma hran[ p[durilor sihastre+i vremurilor grele! S[ n-am eu nici s[la=,Nici preo\i; numai lupii, de sângiuri p[tima=i,S[-mi sfârtece cadavrul, =i corbii du=i de vânturiS[-mpart[-a mele oase pe-o mie de p[mânturi!Oh, Doamne! Tu e=ti mare, e=ti bun =i-ndur[tor,Oh, nu m[ l[sa-n umbra p[durilor s[ mor,De fiare sfâ=iat[.� =i plânge; precum plânge,Pe p[lmi adun[ lacrimi =i ca-n pahar le strângeMai multe, tot mai multe; al ochilor potopSe vars[ nebunatic în stropi, dar nici un stropNu pierde c[r[ru=a spre p[lmile vecine.Când palmele-mbinate de lacr[mi au fost pline,Copila blând se-ndoaie, din greu a suspinat,Apoi b[u din lacrimi. De-abia i-a lunecatÎn piept ultimul picur, de-abia se pr[v[le=teCel strop r[mas pe palm[, când Lina =i sim\e=te,C[ lumea ei se-ntoarce, c[ genele-i s-ating:Pe palidele-obrazuri lini picuri se preling,Pe frunte-i cade bur[; din bra\e-i curg =iroaie,

GEORGE CO+BUC212

+i pieptul roureaz[, din p[r îi cade ploaie+i hainele-i se-ngreun, tot trupul e p[r[u,C[ci membrele sub ap[ topindu-se mereuFac trupul s[ tot scad[ în =ipot, în p[raie;+i-n dou[, trei clipite, copila cea b[laieR[mase numai urm[ de-un limpede izvorCu ape dulci, cu murmur etern =opotitor.Un =opot lin, ce pare c[ spune tot de dânsul,De Sânger-Crai, tiranul, ce n-a cunoscut plânsul.

Dar Sânger-Crai, tiranul, din ce era nebunMai mult înnebunise. A=a vorbesc =i spunPove=tile, c[-n urm[ mustrarea con=tiin\iiS-a prins de el; s[lbatic cri=ca din din\i, cât din\iiSudori storceau de sânge, dar nu-i p[rea lui r[uDe-atâtea mari ucideri, de-ntreg trecutul s[u,Ci numai pentru fat[ sim\ea mustrare dânsul,Dar nu plângea, c[-n via\[ el n-a =tiut ce-i plânsul.+i, ca s[-=i am[geasc[ mustr[rile din piept,El a chemat la curte pe cel mai în\eleptDin câ\i =tiau s[-\i afle pe stele soartea toat[ �+i-acela, prin v[zduhuri trecându-=i ochii roat[,Prin zece nop\i de-a rândul mari taine le-a p[truns+i-n urm[ lui Crai-Sânger a=a i-a dat r[spuns:� �O, stea v[d eu pe ceruri, cu semne de repaos...În pieptu-\i furtunatic lipse=te-un larg adaosDe lini=te =i pace, Crai-Sânger! =i din steaCitesc acel adaos. Când nu vei mai aveaÎn tot cuprinsul \[rii nici m[car o s[geat[,Când orice fel de arm[ prin \ara ta cea lat[Nu va mai fi nici palo=, nici spad[ =i topor;


Când liber va fi-n drumuri oricare c[l[tor+i nu se va mai teme de nop\i =i c[i înguste,Când zece s[rindare =i zece s[r[custePlini-vei pentru Lina: sc[pat vei fi atunciDe chinul t[u, o parte tu pierde-vei din munci!Atâta-i tot; f[ toate, Crai-Sânger, bag[ seam[+i f[; când vei fi gata, atuncea tu m[ cheam[De nou, s[ cat voin\a puterilor de sus.�A=a i-a zis. Iar Sânger pe cugete s-a pus,+i nu-i venea s[ fac[, la cruci de drum sta dânsul,C[ci Sânger era craiul ce n-a =tiut ce-i plânsul.

Dar a f[cut el totu=i. Din fiece palat+i fiece colib[ a pus de-au adunatS[ge\i =i l[nci =i suli\i =i sp[zi înveninate+i palo=e, topoare de-o\el, =i le-au pus toatePe zece mii de care, la fiecare carP[rechi tot câte patru de bivoli înjugar�+i, dou[ luni de-a rândul mergând, în dep[rtareLe-au dus la m[ri afunde =i le-au zvârlit în mare.Apoi au prins s[ sune mari clopote întins+i jalnic, prin biserici pii preo\i au aprinsF[cliile de cear[ din sfe=nice-aurite,Din turn r[suna toaca, prin tinzi împodobiteTreceau în rând c[delni\i cu fumul lor domol,Iar sfânta rug[ciune curgea de la pristol:Erau pentru copila lui Sânger s[rindare.A dat apoi drum liber druma=ilor, c[rareLa to\i din tot cuprinsul hotarelor a dat �+i-n urm[ pe cete\ul de stele l-a chemat.Acela, dac-aude, c[ simte înc[ grele

GEORGE CO+BUC214

Mustr[ri în suflet Sânger, de nou privi la stele,+i, plin de murmur aspru, cl[tind mereu din cap,A zis: � �St[pâne! Iart[, dar nu pot s[ te scapDe chinul t[u s[lbatic, pe cât[ vreme-n \ar[Mai este înc[-un palo=! � Când servii t[i legar[Pe Lina =i-o duser-în codru, au pierdutUn palo= ei pe cale. Ci nu-mi e cunoscut,În ce loc e; dar pleac[, st[pâne, însu\i pleac[+i caut[-acela palo= =i d[ porunci s[-l fac[Buc[\i, a lui cenu=[ s-o volbure pe vânt,A=a s[-\i piar[ chinul, cum piere pe p[mântCenu=a-nvolburat[! La palo= dar! printr-însulUn leac vei afla, doamne, =i-acela leac e: plânsul!�

În zori de zi Crai-Sânger spre crânguri a plecatS[ caute palo=. Chinul atât a m[cinatPuterile-i cât sarbed d-abia-=i tr[g[na traiul,A=a de mult sl[bise în scurt[ vreme craiul.Din zori de zi, pe drumul îngust a mers mereu,Prin silhe mari, cu ochii b[tând sui=ul greuAl codrilor s[lbatici, pe c[i =i sub c[runtulDesimilor un palo= c[utând cu de-am[nuntul.+i, cum p[=ea cu sil[, el tot p[rea sc[ldat,+i-n alb de ochi un purpur de sânge-i s-a l[sat+i-un purpur de stropi ro=ii s-a pus pe-a sale gingini,Iar fa\a lui primise color ca de funingini:Un monstru p[rea, fiar[, un tip întunecos,Cum nu-i pe lumea noastr[ nimica mai hâdos!Mergând a=a, pe vremea când soarele se-ngân[Cu noaptea, a dat Sânger cu ochii de-o fântân[+i, c[ci i-au ars pl[mânii de sete, a b[ut �


Din apele curate, ci Doamne! n-a =tiut,C[ bea schimbate lacrimi a Linei =i bea sângeDin fat[-sa, =i iat[! El bea � =i-ncepe-a plânge!El, crudul =i tiranul, ce-atâtea vie\i a stâns+i-a fost n[scut pe lume s[ nu cunoasc[ plâns+i mil[, el acuma în ochii s[i sim\e=tePotop întreg, sub plângeri gândeai c[ se tope=te;Atât era de gemet înfrânt =i ab[tut,C[ orice om atuncea, de cumva-ar fi v[zutPe crai, putea s[ joare, c[ nu-i acela dânsulNu el e Sânger, craiul ce n-a cunoscut plânsul!

Oh! N-avea ce s[ caute mai mult în codru desPierdutul palo=! Craiul atunci a în\elesDe prima oar[-n via\[, c[-n plânset sta balsamulDurerii, =i de-aceea tiran lucr[ tiranul,C[ci nu cunoa=te lacrimi: iar cei care nu plângSunt tot acela=i suflet cu fiarele din crâng!Atunci de prima oar[, cu sfânt[ limpezime,În ochi i se desf[=ur întregile lui crime:El vede mor\i cari zbiar[ =i bra\e reci întind;Feciori uci=i se-nal\[ =i-l blast[m[ murind,Iar dintre ei mai palid =i plin de r[ni s-arat[Acel ucis pe uli\i de cai sume\i; o ceat[De mame vin, cu pruncii str[pun=i pe sânul drag;+i fete vin =iraguri, ci-n ultimul =iragMai mult r[zbun[toare =i crunt[ dintre feteApare-n trup cu lan\uri, un cap orfan de plete,+i � Doamne! Craiu-nchide cu groaz[ ochii s[i;Cunoa=te ce nemernic a fost =i, de v[p[iCuprins, mai tare plânge =i-l arde-n suflet vina,

GEORGE CO+BUC216

Când =tie c[ izvorul e Lina! =i pe LinaAr vrea s-o mai cuprind[, s-o strâng[-n al s[u bra\+i-atunci, ca niciodat[, din ochii l[crima\iÎncep a pocni fl[c[ri, pe n[ri =i de pe gur[+iroi curgea de par[, scântei o mie cur[Din barba lui, =i din\ii de jar i se prefac,Se-ntind ale lui membre, cu solzi i se îmbrac�+i gheare-i cresc la mâini =i la picioare gheare,Limbi mari acum învârte =i col\i are de fiare!Crud monstru între oameni, pedepse l-au ajuns+i-acela tip s[lbatec a fost numai r[spunsPornirii lui de monstru! Sa-l =tie to\i, ca dânsulA fost un crai s[lbatic, ce n-a cunoscut plânsul!

*

A fost demult odat[, spun oameni, un izvorCu ape dulci, cu murmur etern =opotitor;+i spun c[ to\i vitejii cercau acele ape,C[ci cine bea din ele oricând putea s[ scapeDin orice r[u: b[trânii pe loc întinereau,Bolnavii totdeauna se îns[n[to=eau,Durerea trecea-n visuri, plânsoarea-n bucurie+i moartea trecea-n via\[, c[ci apa era vie.Mai spun c[ sta b[laur acolo =i p[zeaMereu acele ape, =i nimeni nu-l puteaCu bra\ul s[u învinge, cu arma omeneasc[Era preste putin\[ vrun om s[-l biruiasc[,Ci numai cu m[tanii =i sfinte rug[ciuni+i numai cu-ajutorul =i sfatul sfintei Luni...


Azi nu mai =tie nimeni de-acel izvor; se pareC[-i sec detot: =i totu=i, în piept tot omul areAcel izvor, de cumva voie=te a-l avea:E lacrima! C[ci poart[ un cer întreg în ea,+i-n ea stau toate-acele puteri mari ale firii:Izvoarele credin\ei, n[dejdii =i-al iubirii!

Aprilie 1886

GEORGE CO+BUC218

Non omnis moriarLa mormântul lui Timotei CipariuCl[dit-au grecii doar[ cet[\i de fal[ pline+i temple mari =i ziduri ciclopice-au zidit,Dar toat[ m[iestria cl[dirilor eline,Columnele de marmur =i templele divine,

De mult s-au n[ruit.

Tr[iesc numai imagini, hr[nite de-amintireaCondeiului istoric, ca vis numai tr[iesc:Dar cine poate zice c[ le-a pierit m[rirea?Ce cap va fi-nd[r[tnic s[ nege nemurirea

Poporului grecesc?

Nu murii \in pe-o gint[, c[ci murii pot s[ cad[;Nu oamenii fac neamul, c[ci ei se nasc =i mor:B[rba\ii numai poart[ putere =i dovad[,Dar nu prin fier =i lance, ei nu înving prin spad[,

Ci-nving cu mintea lor.

Se nasc, având în suflet mari, nobile destinuri;Tr[iesc, ca s[ creeze, =i trec ca ni=te regi.Umplând a lumii goluri, golind a m[rii plinuri,Ei mor deplân=i de-o gint[ =i, chiar s[ moar[-n chinuri.

Nicicând nu mor întregi!

Aceia sunt b[rba\ii, cari pot s-alunge noriiNa\iunilor uitate prin noapte =i sub fier,

CUPRINS


B[rba\i superbi cari poart[ menirile-Aurorii,Au larg avânt de vultur =i-n =ir, ca =i cocorii,

Ei fur[ foc din cer.

Oh, sfânt =i nalt e darul, când ori la care neamuriTr[iesc b[rba\i cu suflet, cum nou[ ne-a tr[itCipariu, c[runtul duce, purtând a limbii flamuri,C[tând s[ l[mureasc[ prin vii =i mândre lamuri

Un grai îmb[trânit.

C[ci l-a trimis Geniul luminii s[-=i uneasc[Puterea cu-ale altor b[rba\i cu suflet plin:S[ caute =i s[ afle, s[ frâng[-a lumii masc[,Întregi s[ ne redeie =i iar s[ ne renasc[

Prin grai de la Quirin.

+i-acum r[sun[ tonuri lugubre-n tot de-a latulP[mânturilor unde un grai g[se=ti =i-un port,C[ vars[ lacrimi =ipot tot col\ul =i tot satul,C[ gem la groap[ flamuri cernite, ca b[rbatul

Na\iunii doarme mort!

Gândirea lui, aprins[ de-a neamului iubire,Azi doarme-n glii =i doarme întreg avântul lui!Cipariu, care cat[ prin veacuri de-amintireO limb[ româneasc[ =i-a limbii noastre fire,Cipariu de-acum nu-i!

E mort Cipariu? Voi spune\i c[-i mort? Dar oare poateS[ moar[ omul care d[ vie\i, care-i trimis?

GEORGE CO+BUC220

Nu-i mort! În mii de piepturi, în piepturile toate,Tr[ie=te el de-a pururi; nici moartea nu ni-l scoateDin piept, unde ni-e scris!

Trei scânduri =i-o movil[ de glii nu pot s-ascund[Pe-un om iubit de-o lume, pe-un om de fapte mari!Un neam întreg, ce plânge, st[ gata s[ r[spund[C[-n veac va recunoa=te cu-o inim[ profund[Pe marele Cipariu!

1837, septembrie

Tulnic =i LioaraI

De când e lumea lume =i rostul vorbei rost,Domn bun, cum a fost Stâlpe=, nici nu-i =i nici n-a fost+i, de-ar tr[i p[mântul oricât s[ mai tr[iasc[,Alt domn a=a ca dânsul nu cred s[ se mai nasc[.Era-mp[rat puternic =i mare nume-avea,O \ar[, cât o lume, toiagu-i st[pânea,+i o=ti avea din plinul, =i-a gurii sale graiuri,Treceau poruncitoare pe zece mii de plaiuri,C[ci mejdele lui Stâlpe= b[teau hotar rotund:Din grani\a lui Codru, ce-n preab[tul afundAl Ostului domne=te mul\imi ascult[toare,Trec mejdele trei sute de câmpi =i v[i vioareSpre mun\i pân[-n movile, pe cari le-au ridicatB[trânii lui Crai-Verde =i Vultur Împ[rat,De-aici apoi \in a\[ pe-a muntelui cunun[

CUPRINS


+i dau hotar lui \inte= =i craiului Fortun[,+i trec pe la Crai-Sânger, se pierd apoi mai susLa Tr[snet împ[ratul, în margine de-apus.A=a era! =i lumea de-a lungul =i de-a latulMirat-a fost de vestea lui Stâlpe= Împ[ratul,C[ci el nu numai taberi a-nvins de multe d[\i,Dar plin era de-avere =i plin de bun[t[\i+i-avea comori ascunse =i turme mari o mie+i nou[zeci =i nou[ de cai în herghelie,Pe câmpuri p[curarii purtau în grija lorTrei stâni de oi lânoase =i toate cu ampror!Dar salba cea mai scump[ =i-odorul din comoaraLui Stâlpe= era înger, tip blond, era Lioara,C[ci Stâlpe= avea doamn[ pe Lia =i aveaO fat[, numai una, iar fata se numeaLioar[, dup[ gândul frumoasei doamne Lia,Cum tot dorea s[ poarte un nume ea cu fiia.

De-a fost împ[r[teas[ femeie-ntre femei+i-a fost f[r[ p[reche pe vremurile eiDe blând[ =i frumoas[ =i-n vorb[ ca vioara,De trei: ori, ba de =ese, de zece ori LioaraCu multa ei frum�se\e pe mam[-sa-ntrecea!Avea doi ochi alba=tri, ca ceriul, =i aveaObraz rotund =i rumen, =i plete-avea b[laie �Pe umeri doi lucerferi de-o nobil[ v[paieP[reau c[-i joac[ tainic =i-n jocul lor domolArunc[ v[l de aur pe-al umerilor gol,+i sânul ei, ca marmor cioplit de zei, pe careZ[ri sfinte se r[sfa\[ din luna ce r[sare! �Oh! las� c[ fost-au fete destule de-mp[ra\i,

GEORGE CO+BUC222

A c[ror ochi umplur[ to\i ochii de nesa\,+i doar al mai vederii, pe-atunci ca =-alt[dat[Mai fost-au doar[ fete, dar n-a fost înc[ fat[Frumoas[, ca Lioara, =i nobil[, cât eaUn înger din icoana bisericii p[rea.+-atât avea copila mi=c[ri de fermecate,Cât soarele c[-i soare =i-i trup f[r[ p[cate,Mirat stetea cu totul pe cerul s[u cel sfânt+i nu-i venea cu modru s[-=i afle crez[mântPrivirilor, sta-n cumpeni de poate s[ se nasc[Din om a=a f[ptur[ pe-o lume p[mânteasc[!

II

Dar vestea despre fata lui Stâlpe= a trecutDin \[ri în \[ri; departe prin lumi a str[b[tut+i-ajunse preste râuri =i late m[ri albastreLa cele mai de margini =i cele mai sihastreP[mânturi, unde luna =i soarele se parDe ghea\[, c[ci o dat[ pe an numai r[sar.Acolo, pe hotarul apusurilor pale,Prin locuri, unde-i vântul fricos a face cale+i iarba prim[verii fricoas-a r[s[ri,Tr[ia un stol s[lbatic de zmei, ce r[t[ci,Din alte lumi mai negre ca lumea care este,+i zmeii to\i de-a rândul au prins de fat[ veste.+i-atunci, ca niciodat[, p[mântul dinadinsGemu de groaz[ mult[ =i greu fior cuprins,C[ci zmeii du=i de patimi din pe=teri alergar[Spre mun\i, de vuiet aspru to\i codrii se mi=car[+i glasul lor de dealuri a=a greu s-a izbit,


Cât mun\ii din adâncuri ca frunza s-au cl[tit.Zbierat-au ei s[lbatici, cât negurile z[rii,S-au strâns un punct de spaim[, iar râurile \[riiDin curgeri întorcându-=i întreag[ matca lor,N[val-au dat s-alerge spre mun\i c[tre izvor.�De ce s[ stau pe gânduri, cu lunile =i anul?Voi pune pant[ nou[, voi trage buzduganul,În fier, =i voi adauge venin de =erpi uci=i+i-o\el de-un lat de mân[ pe-al spadelor t[i=,S[ pot t[ia cu ele cum vreau de-ndemânatic,Un cal, apoi voi prinde pe cel mai furtunatic,+i voi zbura ca vântul, ca gândul de turbat,+i voi r[pi pe fata lui Stâlpe= împ[rat! �Trei zile numai! Vreme destul[-i doar[ asta!Trei zile, =i-n palaturi aduce-mi-voi nevasta...�A=a strigau, =i-n clip[ tot zmeul se gr[beaMai mult o\el s[ pun[ pe palo= ce lucea,+i caut[ cai, cu-aripi de spaim[ =i-ntunerec;+i-otr[vuri pun pe spate =i-n pante se înferec.Dar zmeul cel mai mare, al c[ruia palatPe =eptezeci =i =epte de mun\i era durat,De-abia primi cuvântul de fata-mp[r[teasc[,Când el a fost de-a una g[tit ca s[ porneasc[Din alte lumi în lumea cu sori pe cerul sfânt,Cu zâne prin v[zduhuri =i fete pe p[mânt �G[tit, ca totdeauna mai mult fiind el gata,S-alerge, din palaturi s[ fure dânsul fata.Atunci, ca niciodat[, un cal din stav[ prinse;Grei nori a pus pe umeri, lat palo= el încinse+i greu, care la cumpeni de nou[zeci de m[ji;

GEORGE CO+BUC224

Pe doi b[lauri negri i-a pus apoi de str[jiPalatului, cu vuiet cl[tindu-=i ale saleMari capete de spaim[, a zis: � �Mi-oi face calePe vânturi =i furtune =i volbure, ca vântVoi trece \[ri o mie =i-o lume de p[mânt,Izbi-m[-voi ca fulger, ca tr[snetul de var[,+i voi r[pi lui Stâlpe= frum�se\ile din \ar[!Am palo= =i-al meu palo= de trei ori e-n[ditCu tot o\elul, care trei mun\i l-au t[inuitÎn sânul lor, am calul cu strana din Ostroave+i-i cal ce nu cunoa=te nici frâie nici potcoave,Ci vânt numai =i zare deschis[ de-alergat! �A=teapt[ dar, a=teapt[, tu Stâlpe= împ[rat,S[ vezi a mea putere, s[ sim\i tu din tot greulMânia mea...� S[lbatic a=a vorbit-a zmeul;+i-abia muri cuvântul pe buza lui de fier,Când aripi el întinse de-a una =i, sub cerAlbit de faptul zilei, s-a pus în alergare.Cre=tea mereu mai negru, mereu cre=tea mai tare+i tot mai mult: de patimi =i negru dor învins,El dat era c[r[rii ca fulger dinadins.O sut[ de p[mânturi cu nou[ mii de sate+i mun\i =i v[i =i silhe =i plaiuri, aburateDe plângerile nop\ii, =i râuri a trecutGrozavul zmeu, pe aripi de cea\[, s-a pierdutÎn z[ri; turbat s[ cl[tin-a cerului rotunduri,Greu z[rile se mi=c[, =i sarbedele-afunduriCu cea\[ pe-a lui urm[ =i neguri s[-nv[lesc.Iar când trei mii de mile cu zboru-i se-mplinesc,El st[ pe loc, se trage sub neguri =i s-ascundeSub norul greu, cu ochii departe-n z[ri p[trunde


+i \int[ \ine ochii la Stâlpe= Împ[rat,Pânde=te pe Lioara, s-o vad[ prin palat+i, când va fi copila mai vesel[, d�odat[S-o fure =i s-alerge prin zarea dep[rtat[.

III

Prin dalba gr[dinu\[ cu strat de topora=i+i crini, ce poart[ rou[ pe sânul dr[g[la=,În zorii zilei dalbe când cerul rumene=teNoptatecile piscuri =i-n aur le-nvele=te,Se plimb[ râz[toare cu pasul leg[natLioara, mândr[ fata lui Stâlpe= Împ[rat.Mai dis-de-diminea\[ ca alte d[\i ea las[Chilia =i-a=ternutu-i cu cerg[ de m[tas[+i perini moi, scoboar[ pe prag întraurit+i trece prin pridvorul de marmor[, cioplit,Cu barda =i se duce de-a dreptul la porti\aGradinii =i-apoi intr[ cu zâmbet copili\aPe-o arip[ de u=[, c[-i u=a cu z[vor+i dou[ aripi are de-argint str[lucitor,Cioplit ciudate-n form[ de aripi de b[laur.Pe moale iarb[ calc[ papucul ei de aur,+i stropii mari de rou[, sub pa=ii ce se plimb,În mari m[rg[ritare =i salbe mari se schimb.Pe largi c[r[ri, ce-n umbr[ de pomi cruci= se taie,Copila trece blând[ =i pletele-i b[laieLe-alunec[ pe vântul frumoasei dimine\i,Iar vântul le resfir[ mai late =i mai cre\+i-n tain[ el s[rut[ tot p[rul dalbei fete,Când tremur[ de dragul frumoaselor ei plete.

GEORGE CO+BUC226

Pe cap Lioara poart[ cununi de b[rb[noc,+i frunze de smaralde =i flori de siminocEa poart[; pe vestmântu-i \esut cu m[iestrieDin fire lungi de aur, cu drag sclipesc o mieDe stele, =i pe mâneci ea poart[ porumbeiD-argint, cusu\i cu sârm[ pe fir de mâna ei.Un brâu îi strânge trupul la mijloc, de m[tas[+i plin de flori e brâul =i-a=a de strâns s-apas[Pe trup, încât s[ cuge\i c[ dânsul e crescutCu mijlocul deodat[, =i-apoi mai e \esutDin fir de diamante, =i-atât îi st[ de bine,+i unde se-ncopciaz[, stau copcii de rubine.+i, cum se duce fata mereu privind la straturiÎn urm[ d[ spre stânga =i-apuc[ drum în laturi+i merge la izvorul ce-n murmurul alinPrelinge clarii picuri pe lespezi de rubin.S-apleac[ preste fa\a izvorului, voioas[În ape clari se caut[ copila de frumoas[+i râde când z[re=te doi ochi s[rini =i mariCl[tindu-se, ca fa\a izvorului mai clari,Obrazul ei s-aprinde d-o nobil[ v[paie �+i-n vreme ce-=i admir[ frum�se\ile-i b[laie,Ea pleac[ dalba-i frunte =i-o razim[ cu dragD-o creang[, aplecat[ din codrul unui fag,+i tot mai vis[toare privind a ei talie,Se pierde lin în visuri =i dulce reverie.Ea nici nu mai aude cum murmur[ de linDuio=ii stropi de ap[ pe lespezi de rubin,Ea nu-n\elege boarea, ce-i cl[tin[ vestmântul;+i granguri cânt[ jalnic, dar n-o r[pe=te cântul


Ca alte d[\i: în ap[ doi ochi i s-oglindea+i-n ochii ei distras[ al\i ochi îi surâdea,Ochi nobili ai lui Codru, frumo=i ca lampa zilei,C[ci el era de Stâlpe= logodnic dat copilei;În ap[ dar p[rându-i c[ vede surâzândP-alesul ei, Lioara =opte=te-un nume blând+i arde, cum ard fagii cu foc când îi împresuri.

Pe când st[tea cuprins[ de-atâtea nen\elesuri,Un nor porni pe ceriuri, greu nor de la apus,Crescând mai greu, mai tare, mai sus =i tot mai susPrin larg v[zduh, str[bate trei câmpuri în trei clipe;Un zmeu venea cu norul, pe-un cal cu largi aripe,Venea ca o s[geat[, ca fulger de turbat+i cade spre gr[dina lui Stâlpe= împ[rat �V[zut-au to\i curtenii de-afar[ =i din cas[,V[zut-a împ[ratul =i nalta-mp[r[teas[Din turn v[zut-a bine, cum zmeul cel din norDe-a dreptul în gr[din[ \inti c[tre izvor.

+i când a v[zut Lia, frumoas[-împ[r[teas[,C[ norul greu din zarea v[zduhului se las[De-a dreptul în gr[din[ =i când a v[zut eaC[ zmeul prinde-n bra\e f[ptura sub\ireaA fetei, =i cu fata se duce =i s-afund[Prin negre z[ri =i negre palaturi s[-i ascund[Tezaurul, atuncea de-abia s-a st[pânitFrumoasa-mp[r[teas[ =i repede-a fugitPrin largi chilii, cu \ip[t plângând, cu toat[ mila,S-a dus sârmana Lia s[-=i apere copila.

GEORGE CO+BUC228

Nebun[ de durere pe sc[ri a alergat;Dar când a fost aproape de fagul rourat+i când v[zu departe, c[-n nori ajunge norulCu fata, disperat[ lovi ea cu piciorulÎn glii, =i de mânie foc greu avea-n priviri:�Oh, draga mamei, drag[! Tu nu e=ti nic[iri!Te-ai dus! Lioara mamei, te-ai dus pentru vecie ��+i f[r[ sim\uri cade pe glii frumoasa Lie.

IV

O lume de p[mânturi atunci s-a de=teptatÎn plângere; pe-o mie de plaiuri a sunatCuvântul greu, c[-i moart[ copila-mp[r[teasc[.+i cât a fost în larguri hotar ca s[ primeasc[Acest cuvânt, hotarul întreg a fost cuprinsDe jele f[r[ margini =i geam[t dinadins.Mari crai din \[ri vecine =i \[ri de-a zecea \ar[,Primind aceast[ veste, din capete mi=car[Cu drag =i mil[ mult[, iar câ\i aveau mai dragPe Stâlpe= dezlipit-au piciorul lor de prag+i-n sc[ri au pus piciorul, mai repede s-ajung[S[ mângâie pe Stâlpe= în jelea lui cea lung[.+i trist stetea-mp[ratul de-o mas[ r[zimat,Departe-având toiagul prin col\uri aruncat+i spada lui departe =i coiful la picioare �Mai galben era Stâlpe= ca omul care moare,+i slab de-atâta jele =i negru de zdrobit.Când el pe nal\ii prieteni în cas[ i-a z[rit,Ro=i f[r[ de voie =i capul ridicat-a+i-a zis: � �Ori poate-aduce\i voi fata? Poate fata


Lui Stâlpe= p[tima=ul din nou va fi a mea?Vai, Doamne, spune\i iute: tr[ie=te oare ea?Tr[ie=te? De tr[ie=te, pe ce loc poart[ pasul?Vai, spune\i... Doamne, Doamne, târzii sunte\i cu glasul!�+i cum cerea s-aud[, de dorul s[u învins,Crai-Galben cu tot dragul de mân-atunci a prinsPe Stâlpe= =i cu mil[ f[\i= în ochi c[tându-lA zis: � �O, scumpe prieten! Împac[-te cu gândul,+i vezi, c[ tocmai treb�e târzii s[ fim la glas!Întreab[-m[, ce gânduri am eu, de n-am r[masLa vatra mea? =i-ntreab[, de ce-am plecat eu oare?Puteam s[ =ed acas[; dar nu =tiu cum m[ doareDe dorul t[u, m[ doare durerea ta, =i =tiuC[-a=a numai se poate =i-i bine-a=a s[ fiu!Copila ta-i pierdut[: atâta =tim noi bine,Iar ce =tim mai departe? Nimic nu =tim, ca tine!�+i-au prins atuncea craii s[-l mângâie, c[tândS[-i fac[ dorul aspru din inim[ mai blând,În cât le-a fost puterea cuvântului mi=car[Pe Stâlpe=, a lui jele pe-ncet o alinar[Cu vorbe =i cu sfaturi de mil[ =i de drag �+i-atunci ie=i-mp[ratul pe prag =i de pe pragChem[ pe cel mai harnic din argitani în cas[+i-a zis plângând: � �Durerea a=a de greu m-apas[,Cât nu mai =tiu de mine nimic, =i nu mai potNimic, când =tiu pe lume c[-s singur! Când socotLa pierderea Lioarei, m[-nec în noapte-amar[+i n-am nici gând c[ vesel pot fi vreodat[ iar[!Oh, draga tatei, drag[, de ce te-am pr[p[dit,Atunci când eu mai tare ca oricând te-am iubit!+i plânge, Stâlpe= plânge =i zise iar[=i: Scrie

GEORGE CO+BUC230

Prin \[ri =i lumi, ca lumea =i \[rile s[ =tieDe-a lungul =i de-a latul, c[ Stâlpe= a pierdutOdorul cel mai nobil din câte le-a avut!Tu scrie =i d[ veste s[ vad[ fiecareCuvântul scris; tu scrie, a=a cum \i se pareMai drept =i mai cuminte s[ scrii; în orice satS[ sune glas de clopot trei zile necurmat+i oamenii s[ lase deoparte bucuria+i popii to\i s[ \in[ priveghiuri pentru LiaS[ fac[ s[r[custe cum datini au r[mas,Prohoade s[ citeasc[ cu st[ri =i parastas,+i-n patruzeci de vineri cu slujbe prin altare,S[ fac[ lumea toat[ copilei s[rindare!A=a s[ scrii, iubite, c[ doar pe rând, pe rândVoi pierde dorul negru =i flac[ra din gând,+i nu voi fi pe lume silit de-atâta jeleS[-mi pierd a mea domnie prin patimile grele.�A=a vorbi-mp[ratul =i stropi au l[crimatDin ochii lui pe haina cea dalb[ de-mp[rat,Iar argitanul scrise, precum i-a fost cuvântul,O carte, cum s[ poat[ pricepe tot p[mântulÎntreag[ slova c[r\ii: cu sfaturi mari =i lungi,La mijloc cu pecete, pe margine cu dungi,De aur, c[ci o lume avea s[ o citeasc[+-o lume-avea porunca din carte s-o-mplineasc[.De-a fost pe lumea toat[ vreun suflet înnoratDe patimi, acel suflet în sân era-ngropatDe mam[, c[ci nebun[ ca volbura de toamn[P[rea de jale Lia, frumoasa \[rii doamn[.A plâns cât era ziua pierdut[-ntr-adev[r,A rupt g[teala-i toat[ =i-a smuls din al ei p[r


Frumosul ac de aur =i primele, ce-i leag[Un stol de plete negre, cari noapte par întreag[;În hain[ de m[tas[ cernit[ =i-a-nvelitFrumosul trup: =i astfel, cu p[rul despletit,Cu ochii ro=i =i umezi de plângerea cea deas[Din loc în loc alearg[ frumoasa-mp[r[teas[+i strig-un nume dulce =i geme cu fior �Tot caut[ mama, caut[ pierdutul ei odor.+i, cum fugea de-a lungul pridvoarelor, ea treceCu pas gr[bit =i lânced prin cele treisprezeceChilii =i la chilia din cap[t a st[tut:Aici era r[zboiul, în carele-a \esutFrumoasa ei copil[ cu drag =i cu-ndemân[,Aici erau talpigii, =i caierul de lân[+i ghemele, =i tortul, precum le-a rânduitLioara; gol sta patul, cel mândru =i g[titAnume pentru fata lui Stâlpe= Împ[ratul,C[ci tot lucea-n m[t[suri =i-n scumpe haine patul.+i, cum stetea cu ochii la haine \inti\i drept,+i-a pus mâinile dalbe de-a crucea preste piept+i-a stat înm[rmurit[ frumoasa-mp[r[teas[.� �O draga mamei, drag[! De ce te-ai dus de-acasa?De ce te-ai dus? Acas[ de cumva ai fi stat,Eu a= fi dat s[ fac[ pe seama ta un patDin aur =i m[rgele cioplit =i din smaralde,S[ dormi un înger nobil pe paturile caldeMai blând decât în leag[n un fiu n[scut de-o zi!Iar când în zorii zilei din somn te-ai pomeni+i-ai vrea s[ cau\i o hain[ mai scump[ decât toate,Atunci din l[zi de aur o hain[ tu \i-ai scoateDe purpur mai frumoas[ ca ori=ice frumos:

GEORGE CO+BUC232

|esut[ de pe umeri =i pân[-n poal[ josDin fir de diamante, pe margine tivit[Cu flori de-argint, la mijloc frumos împodobit[Cu stele mici de sârm[ =i fluturi de rubin,O lucitoare hain[ ca soarele deplin.+i, ca s[ nu mai fie pe-ntreg rotundul fataMai mult =i mai de-a dragul ca tine dezmierdat[,Eu a= fi pus pe-un me=ter, din alte lumi venit,Din paltin s[ ciopleasc[ r[zboi întrauritPe seama ta, cu suluri ca grindina de albe;Suveic[ f[urit[ din mândru lan\ de salbeEu \i-a= fi dat =i bregla din aur =i fu=teiCiopli\i în strug =i patru talpigi mai u=ureiCa fulgii de z[pad[: f[ceam pe-aceast[ cale,S[ nu mai fie stativi ca stativele tale!...Puteai tu, draga mamei, la tors de te-ai fi pusS[ torci fuior din furc[ de aur, =i cu fusDe-argint s[ torci, =i pânz[ s[ \e=i în patru i\[,S[ co=i a ta c[ma=e din flori din cruci\[,Pe margini cu m[tas[, cu sârm[ la prinsori,Pe piep\i apoi s[ preseri un stol de pui=oriAlba=tri, cum \i-s ochii, ori galbeni, cum \i-e p[rul,Ori ro=ii, cum \i-e fa\a, când arde adev[rulPe fa\a ta... Lioar[, cu moartea ta m[-omori!Puteai s[ fii tu farmec, =i drag[ la fecioriS[ fii; trei \[ri s[ râd[ cu râsetele tale+i fe\i-frumo=ii lumii nebuni s[ bat[ caleDe dragul t[u, =i oameni, din alte lumi, trecândPrin lata noastr[ \ar[ =i chipul t[u v[zând,S[ zic[: Mai sunt fete frumoase cum e luna,Dar fat[ ca Lioara mai dalb[ nu-i nici una,


Nici trup ca trupul dânsei, nici ochi a=a dalbi ochi �Atâta-i de frumoas[, nu-i fie de deochi...�

V

A=a vorbe=te Lia, frumoasa-mp[r[teas[,Privind cu ochi de patimi tot col\ul de prin cas[,C[ci dulce suvenire g[sea-n fiece col\,Iar Codru, sub rotundul chiliilor cu bol\i,Trecea-n aceast[ vreme c[tând ca s[-ntâlneasc[Pe Lia, c[ci un cuget avea s[-i t[lm[ceasc[+i-un dor avea s[-i spun[, dor tainic, care-n piept,Ardea, dar avea lips[ de-un sfat mai în\elept.+i când ajunge Codru de num[r[ chiliaDe-a treisprezecea, afl[ la furc[ stând pe LiaZdrobit[ de durere, plângând de-al fetei drag;S-opre=te dar feciorul =i st[ pe-al casei prag,La doamn[ cu mirare =i lung fior prive=te,S-apropie de dânsa =i-n patim[ vorbe=te:� �Oh, nu mai plânge, doamn[, te rog s[ nu mai plângiAtâta e=ti de slab[ =i pal[, c[ te stângi+i pieri v[zând cu ochii! Te u=ti pe zice vine+i, nu =tiu cum, de mil[, mi-i greu s[ caut la tine!C[ci, vai, e=ti numai umbr[ cu nume =i cu glas,+i te-ai topit, st[pân[, topit, de n-ai r[mas!De ce s[ plângi? Cu plânsul omori numai via\a!De-ai merge, oh, de-ai merge, s[-\i vezi o dat[ fa\aÎn ape clari: de tine tu îns[\i te-ai miraCe mult este topit[ =i slab[ fa\a ta!D[-\i fire =i mai curm[ din plângerea cea deas[,C[ci eu gândesc � oh, iart[-mi durerea ce m-apas[

GEORGE CO+BUC234

Gândesc s[ las în lume o lume de femei,S[ merg dup[ Lioara, s[ caut urmele ei!S-aduc, s-aduc odorul, acesta gând m[ poart[:S[ mor cu ea al[turi, de cumva-i dânsa moart[!Oh, ce mi-e bun de-acuma frumosul com[nacCu penele de vultur? O, Doamne, ce s[ facDe ast[zi cu s[geata-mi atât de mult deprins[La \el =i-a c[rei pan[ de trei ori e prelins[Cu palid colb de aur? Cu straiele ce port+i care sunt \esute din cel mai nobil tortEu ce s[ fac? Cu lancea-mi dedat[-n alergareEu ce s[ fac? =i-n urm[ cu palo=ul, la careTrei me=teri din trei col\uri de lume-au asudat,Eu ce s[ fac? O, Doamne, s[ mor eu bl[st[matDe \ar[ =i de oameni, =i ve=ti de r[u s[-mi ias[,C[ n-am atâta suflet s[ caut a mea mireas[?De-a= =ti c-alerg o lume, eu totu=i am s-alerg;Dar las[-m[, st[pân[, vai, las[-m[ s[ merg!�El zise. =i-mp[ratul aude suspinândPe Tulnic, îi ascult[ cuvintele pe rând,+i-atunci, mi=cat de vorb[-i, la Tulnic el s-a dus+i bra\ul drept cu dragosti pe umeri i l-a pus+i-n ochi privindu-l zise: � �F[, Tulnic, cum î\i placeDar f[ cum =tii c[-i bine, cum =tii c[-i drept a face!Noi nu te-oprim!� =i Tulnic a=a i-a dat r[spuns:� �O, Stâlpe= Împ[rate! M[ sim\ eu îndeajunsDe vrednic s[ bat lumea! S-o bat din dung[-n dung[,Cruci= cât e de lat[ =i-n larg cât e de lung[,S[ trec din R[s[rituri spre margini de Apus,S[ cat în care lume =i-n care p[r\i s-a dusLioara mea! M-a=teapt[, a=teapt[-m[,-mp[rate,


Cu post =i cu m[tanii, trei luni =i jum[tate,Trei luni m-a=teapt[, doamn[, c[ci în trei luni, socot,S[-ntorn acas[ iar[ cu dorul meu cu tot,Dar când, înalt[ doamn[, tu vei vede pe cer,C[ zorii zilei dalbe tot vin =i trec =i pier,C[ vremea rentorn[rii din ceas pe ceas s-amân[,C[ luni mereu s-adaug din zi =i s[pt[mân[,Atunci tu ia-\i tot gândul =i nu mai a=tepta,C[ci mort voi fi eu, Lie, =i moart[ fiica ta.Prin \[ri înstr[inate, tu nu ne duce dorul,+i nu ne plânge; pleac[ cu dragoste piciorul+i-ai t[i genunchi la masa bisericii, plângând,Tu pentru noi te roag[ cu inim[ =i gând;D[ slujbe-n zece miercuri =i-n zece mari dumineci,Gânde=te la Lioara, când mergi s[ te cumineci+i n-o uita! D-a pururi în minte s[ ne \ii,C[ci tu, tu ne-ai fost mam[ =i noi \i-am fost copii!O, deie, deie Domnul, s[-ntorn acas[ iar[=iSperan\ei tale prieten =i-amorului tovar[=!...�A=a vorbi feciorul, de nalte patimi dus,+i f[r[ de z[bav[ pe capul s[u a pusUn coif ornat cu pene de pajur[ de munte,Cu creasta de aram[ =i dungi d-o\eluri crunte;Pe piept a pus pieptarul, cum poart[ la r[zboiVitejii to\i de-a rândul, =i s-a-mbr[cat apoiCu cele mai frumoase =i mai vestite straie;A-ncins apoi la mijloc un palo= de b[taie,Frumos =i cu m[rgele; în urm[, a-mbr[catPe dalbele picioare p[pucii s[i de aur,Cusu\i pe din[untru cu piele de b[laur.+i-atuncea împ[ratul i-a strâns mâna cu drag,

GEORGE CO+BUC236

Iar dalba-mp[r[teas[ stând palid[ pe prag+i, vorbele-necându-=i în lacrimi f[r[ num[r,I-a s[rutat cu mil[ vestmântul de pe um[r+i-a prins s[ plâng[ jalnic, mai jalnic ca oricând,De nu-i venea nici suflet, a=a gemea plângând,Iar Stâlpe=, bietul Stâlpe=, plângea cu drag =i dânsul,În urm[ Tulnic face trei cruci lui Dumnezeu,La mijloc încopciaz[ mai strâns palo=ul s[u+i-apoi pe nalte trepte la sc[ri de-argint scoboar[+i servii-aduc îndat[ fugarul, roib la scar[;Greu calul vars[ aburi pe narea sa de foc+i tropot[-n picioare =i nu-=i g[se=te loc,Iar Tulnic îl adie =i-l bate-ncet pe coam[,Când roibul se izbe=te u=or ca o fantoam[,+i-ncalec[ feciorul, d[ frâu calului nalt+i calul prinde aripi, s-arunc[ =i-n asaltIzbe=te trupul nobil în toat[-a lui putere+i fulger[ pe fa\a p[mântului =i pierePrin z[ri, cum stele sfinte din cerul nop\ii pier.Nebun r[sun[ pietri sub pas de rece fierAl iu\ilor potcoave, scântei r[sar în zare+i calul pe câmpie mereu, mereu dispare,Se pierde-n r[s[rituri cu naltul s[u st[pân.La sc[ri, cu inimi triste, zdrobi\i =i pali r[mânP[rin\ii tri=ti, din piepturi mereu v[rsând =iroaieDe gemete sc[ldate în larg potop de ploaieA ochilor, cari umezi de plânsul mult =i desÎnchid privirea trist[ =i plin[ de-n\eles.S-ar duce, ei s-ar duce cu Tulnic într-o cale,S[ bat[ câmpi =i codri, s[ bat[ deal =i vale,S-alerge tot p[mântul =i-n negre dep[rt[ri


S[ caute pân[-n margini de margine de \[riComoara lor pierdut[; s-ar duce, duce-i dorul,+i totu=i ei stau marmur, legat li e piciorul.D-abia numai cu ochii mai pot s[ urm[reasc[Pe Tulnic, care-ncepe s[ nu se mai z[reasc[Prin z[ri luate-n fug[ d-un roib a=a p[gân:Alba=tri codri-n urm[-i se-n=ir[ =i r[mânDeparte, mai departe, mai mici din clipe-n clipe;+i calul înte\e=te turbat a lui aripe+i zboar[, dând în vânturi o coam[ de p[r cre\,Pân� zarea prinde-n noapte =i cal =i c[l[re\...

VI

S-a dus! Atâta jele s-a dus cu el pe-un pas+i-n urma lui acas[ cât dor a mai r[mas!+i Stâlpe=, doamna Lie tot plâng =i zi de zileA=teapt[ tri=ti întorsul iubitei lor copile.Înalta Lie face m[tanii la pristol+i =oapte pii roste=te din pieptul slab =i golDe ori=ice n[dejde, c[ci ceas de ceas s-amân[,+i luni mereu s-adaug prin zi =i s[pt[mân[,+i vremea troienit[ lung =ir de ani a torsDe când e dus feciorul =i nu s-a mai întors!Ce ve=ted era Stâlpe= =i cât de slab[ Lia!Din pieptul lor pierise cu totul veselia+i zâmbetul; de-atuncea dureri i-au fr[mântatCât nu puteai cunoa=te pe veselu-mp[rat+i nu puteai pe Lia, c[ci ea-=i schimbase portul+i slab p[=ea, ca grija, =-obraz avea ca mortul+i nu-i mai era trupul frumos =i plin =i drept,

GEORGE CO+BUC238

Umbla cu-ochii tot umezi, cu fruntea tot în piept.Dar Stâlpe=, înc[ Stâlpe=! Ce mult =i-a schimbat statul,+i nu-l mai po\i cunoa=te c[ el e împ[ratul!+i el, fura\i de gândul n[dejdii, ne-ncetatA=teapt[ ceasul zilei =i-al vremii de-nturnat,Viseaz[, cât e noaptea de lung[ =i de mare,De-o zi, când au s-aud[ pe drum în dep[rtareUn viu nechez =i-un tropot de cal, carele-n zborVenind o s[ s-opreasc[ la poarta cur\ii lor.Râzând fugi-va Lia mari por\i s[ le deschid[:Vai, Doamne! bucuria va sta s[ o ucid[,Când biata mam[-n toiul sositei bucuriiVa strânge-n bra\ copila-i, pe ambii s[i copii!+i cât va plânge Lia =i Stâlpe= cât va plânge+i-n bra\ unii pe al\ii cu drag cum se vor strânge+i iar vor \inea dân=ii, cu rostul lumii, rost.+i iar[=i vor fi veseli, cum poate n-au mai fost,De nou va zâmbi Lia f[loas[ de-a ei fat[+i fata va fi iar[=i de-o lume l[udat[,Când ea prin gr[dinu\a cu strat de topora=iPlimba-va iar piciorul cel mic =i dr[g[la=.+i-i vor luci pe haina \esut[-n m[iestrieDin fire lungi de aur, mici stele vii, o mieDe stele, =i pe mâneci luci-vor porumbeiDe-argint, cusu\i cu sârm[ pe fir de mâna ei,C[ci haina va fi mândr[ ca ori=ice frumos:|esut[ de pe umeri =i pân[-n poal[ josDin pietre =i m[rgele, pe margine tivit[Cu flori de-argint, la mijloc frumos împodobit[Cu stele mici albastre =i fluturi de rubin,O hain[, ca un soare, ca soarele deplin.


Dar nu! S[-ntoarne numai Lioara! De-ar veni!C[ci mam[-sa va face =i tot va rânduiDin nou pe seama dânsei, s[ nu mai fie fat[A=a de mult frumoas[ =i-atât de dezmierdat[,Ca ea! Va chema Lia pe cel mai povestitDin me=teri, s[ ciopleasc[ r[zboi întrauritCopilei ei, =i suluri ca grindina de albe+i nobil[ suveic[ din lan\ frumos de salbe,+i bregl[ de rubine, =i i\e =i fu=teiDe-argint, =i-n urm[ patru talpigi mai u=ureiCa fulgii de z[pad[: a=a va face Lia,De-ar fi numai s[ fie s[-=i vad[ iar[ fia...+i tot viseaz[ doamna, =i lacrimi o înec,Iar anii trec; trec zece =i cincisprezece trec!

VII

În col\ul lumii, zarea de miaz[noapte poart[Pe câmpii mari o umbr[ cu tip de fat[ moart[,Cu ochii stân=i, cu fa\a de cear[ =i z[pezi,Ce când o vezi, î\i pare c[-n vis numai o vezi.+i umbra pe câmpie s-alearg[ ca nebun[,De \ip[tul ei jalnic viu v[ile r[sun[;Ea pleac[, st[, prive=te, se-ntoarce, pleac[ iar+i m[sur[ tot largul întinsului hotar.A cincisprezecea oar[ se-nvârte zodiacul,Pe cerul nalt se-ntoarce de nou în cale veaculA cincisprezecea oar[, de când s-a pomenitPrin z[ri aceast[ umbr[ venind din R[s[rit;Era o fat[ blând[, cu ochi ca viorele,Cu plete lungi =i prim[ d-argint purta prin ele,

GEORGE CO+BUC240

Cu hain[ de m[tas[ ca îngerii din rai,A=a cum poart[ numai copilele de crai,A=a era, dar anii de-atunci au trecut de=i;E pal acum obrazul =i-ndat[ ce-l ape=iR[mâne locul vân[t, =i pletele-i sunt rupte+i buzele-i albastre ca patima de supte,+i ochii stân=i, de-\i pare c[-n vis numai z[re=tiUn tip creat din cear[ =i doruri suflete=ti.Nici ea nu se cunoa=te, nici ea nu se mai =tie,Alearg[-n hohot numai nebun[ pe câmpie+i râde cât e ziua de rupe din vestmântBuc[\i, ce cad în urm[-i ca frunze duse-n vânt.Iar când î=i vine-n fire arareori, ea plânge+i peticele hainei pe trupu-i =i le strânge+i-n cap adun[ gânduri, mii doruri i s-adun+i-aducerile-aminte cu drag atunci îi spunC[-n alte lumi, odat[, demult, demult odat[Tr[ia-mp[ratul Stâlpe= =i Stâlpe= avea fat[Iar fata avea mam[ pe Lia; c[ci aveaFrumoas[ Lia fat[ =i fat[ era � ea!Gândirea troienit[ sub doruri uria=eÎi red[ pe-ncetul, ca pruncului din fa=e,Sim\iri s[ recunoasc[, s[-=i vin[ iar în firiS[ cheme din trecuturi duioasele-amintiriA zilelor vie\ii; =i-atunci, oftând din greul,Ea vede gr[dinu\a de flori, ea vede zmeul,Se simte prin v[zduhuri, plutind pe negru nor,Ea intr[ în palatul înalt =i lucitorAl zmeului, tr[ie=te mereu în dor =i plângeri,Sim\ind rumperea min\ii =i-a sufletului frângeri.Ea tremur[, când vede în gând acel palat


Pe nou[zeci =i nou[ de dealuri ridicat,Dar cât o prinde groaz[ =i tremur când z[re=tePe zmeu murind în sânge =i foc ce-l înv[le=teDin capetele nalte jos pân[ la genunchi!...Hah! Iat[-l, vine Tulnic! E Tulnic! Un m[nunchiDe pietre =i m[rgele str[luce-n brâu mai tareCa palo=ul! Vezi coiful frumos =i aurit,+i coiful str[luce=te mai palid ca obrazulLui Tulnic! Uite, straie de cel mai nobil tort,E dânsul, � el e! Doamne! E mort, e Tulnic mort?Tu n-ai ascultat, Tulnic, de sfatul sfintei Miercuri,E=ti piatr[, tu! e=ti piatr[, în negur[ de b[rcuri,Afund în codri!... Râde, lung râde câmpul tot+i ochii pali ai fetei v[p[i duioase scot+i ultimele lacrimi îi cad =i i s-adun[P-obraz; ea pierde firea =i-alearg[ iar nebun[Pe câmpi, pân[ ce noaptea o prinde-n bra\ul s[u+i-adoarme-n v[i, scutit[ de cer =i Dumnezeu!

VIII

În zori, când doamna Lia din somnu-i se treze=te,Un plâns în ochi =i-un tremur în suflet ea sim\e=te+i lumea ei s[-nvârte, ea cade jos plângând:În mintea ei murise chiar cel din urm[ gândAl ve=tedei speran\e, nimic ea nu mai crede,Pe fat[ n-o mai are, =i-n veci nu o mai vede.Îndat[ ea-=i îmbrac[ vestmântul ei cernit,Deschide u=a, trece pe prag întraurit+i iese pe pridvorul cel larg, cu stâlpi de aur

GEORGE CO+BUC242

Ciopli\i în patru fe\e de cel mai me=ter faur,Scoboar-apoi pe trepte, pe nou[ trepte lungiCari au parcan[ lat[ de-argint cioplit în dungi.Acolo-i st[ cu bobii b[trâna vr[jitoare;Ea murmur[ cuvinte =i caut[-n sus la soare,Desface din n[fram[ boscoanele pe rând+i num[r[-n =optire pe degete, zicând:� �E Tulnic stan de piatr[ =i doarme-n des de b[rcuri,C[ci n-a \inut cuvântul =i sfântul sfintei Miercuri,Iar fata � fata fuge pe câmpi din R[s[rit;Trei luni, =i-atunci bl[stemul lui Tulnic e-mplinit,Trei luni va fi el piatr[, dar luna cea de-a patraVa face om cu suflet, c[ci glas va primi piatra.Atunci vedea-vei soare, ce nou va r[s[ri,Atunci a ta copil[ din neguri va veni+i iar vor merge toate pe calea lor cea dreapt[ �A=teapt[, doamn[ Lie, trei luni numai a=teapt[...�

Trei luni! Ziua de mâine luni se-ntorc cu ea,A=teapt[, doamno Lie, c[ci mâine vei vede!


Str[jerul

Ce blizguie z[pada pe câmpi! Întregul cerAzi poart[ iar c[ma=[ cu tivituri de fier,E tot o pânz[ alb[ prin tot întinsul z[rii,Cu dungi de neguri, negre ca dorul r[zbun[rii;Din osturi bate criv[\, =i plaiul alb al \[rii

Greu scap[r[ de ger.

În pas gr[bit, Amurgul adun[-n bra\ de vraj[Mari umbre cari s-al[turi =i \in cu noaptea straj[P[mântului; azi umbre a=a de multe sânt!E tot un iad din ceruri jos pân[ pe p[mânt,Înghe\ul pe sub stre=ini d[ sloi, pe câmp d[ vânt

+i flori pune pe glaj[.

E iarn[, cum e dânsa mai aspr[-n firea ei,Iar negrul întunerec purtat de norii greiSt[ mort, precum pe le=uri st[-n basme un b[laurA c[rui limbi de gingini se bat mugind, ca taurÎn lan\, =i cruntul muget e viscolul din faur,

E moartea, dragii mei.

Oh, vai de cei ce noaptea stau str[ji, l[sând s[ cearn[Pe ei v[zduhul negru un larg troian de iarn[Cu ger, pân[ ce semne de via\[ nu mai dau!Dar vai de oameni mizeri, cari rup\i de foame stau+i zac pe fa\a casei în frig, când bie\ii n-au

Nici \ol m[car s-a=tearn[!

CUPRINS

GEORGE CO+BUC244

+i vezi n[me\ii colo, la margine de sat?Ce slab e coperi=ul =i câte de-ngropatSub iarn[, ca un suflet sub patimile vie\ii;Hârtii în loc de geamuri =i f[r[ mal pere\ii,Bordei urnit cu totul sub vârsta b[trâne\ii,

Scârbos ca un p[cat

Pe prag acolo moartea sta zi de zi la pând[,La u=i acolo grija st[ goal[ =i fl[mând[,Prin astfel de bordeie curg lacrimile crunt!Sunt doi: un fiu =i-o mam[; ea slab[, el m[runt �Sunt doi acei ce sufer al iernilor înfrunt

+i-a mor\ii lor osând[.

Ce trist e prin odaie! Când domnii vin =i ieuTot, tot ce ai, sunt dân=ii cari pun pe om la greu,Când dân=ii nu-\i dau chinuri, tu singur doar[ dai-\iÎn fundul casei doarme, din vremuri vechi, un lai\B[trân =i rupt, pe vatr[ d[ licur un opai\

Din ultimul oleu.

+i mas[ nu-i, c[ci mas[ au numai când e soare;Prânzesc pe cornul vetrii, ci-n zi de s[rb[toareCând au =i pot ca al\ii s[ \ie zile mari,Atunci iau u=a tinzii =i-o pun pe patru pariDe fag, cari stau în fa\a od[ii lor =i cari

|in masa pe picioare.

Trei scânduri, cari au cap[t pe vatr[ a=ezat+i merg pân[ pe lai\, fac slujba unui patMai gol =i mai nemernic ca tot ce-i prin odaie;


+i ghem f[cut, pe dung[ de scândur[ ce-l taie,Trist zgribur[, sub coaste-i având câteva paie,

Copilul înghe\at.

De calzi genunchi aproape lipi\i stau obr[jorii;Ca paiele mai palid, mai rar având fiorii,Pe-ncet el a\ipe=te =i-adoarme tremurând;Oh, m[-sa nu-i d[ pâine =i-l culc[ tot fl[mând!E mult de când e dus[, ea nu vine curând

+i vai, departe-s zorii!

S-a dus de mult! S[rmana, din fapt de-amurg s-a dus,Alearg[ cât e satul spre vale =i spre sus;Ea cere lucru, cere =i roag[ s[ munceasc[,Nu-i trebuie poman[ =i nu vrea s[ cer=easc[,Nu! Când te-ai pus s[ cau\i vreo mil[ omeneasc[

E=ti bun sub piatr[ pus!

+i nimeni nu-i d[ lucru, fl[mând[ ea r[mâne;Dar cum s[-ntoarne biata la fiu f[r[ de pâine?Grozav treb�e c[-i sim\ul din piept de mam[, cândSe târâie copilul de slab =i de fl[mând,+i n-ai ce-i da! Nu cuge\i c-atunci tu e=ti în rând

Cu cel din urm[ câine?

Ea trece pragul, trist[ ca om f[r[ noroc,A=eaz[ dou[ sf[rmuri de pâine launloc,La pat apoi gr[be=te =i caut[ trist în fa\aCopilului; el doarme, dar rece-i tot ca ghea\a+i parc[-n pieptu-i lânced de mult s-a stins via\a

E pal ca fiert la foc.

GEORGE CO+BUC246

Sub cap având o mân[, =i rupt un ochi de glug[Pe glezne, mititelul, cu =opot el îndrug[Prin somn un =ir de vorbe lipsite de-n\eles;Din ochii pali ai mamei ca bobul picuri ies,Se scurg p-obrazul care se mi=c[-ncet =i des

Sub vii sufl[ri de rug[.

Zdrobit[ de necazuri st[ mult[ vreme-n plâns;A=a-i de frig în cas[ =-opai\ul s-a stâns.Ea vrea s-a\â\e m[car trei z[ri, vrea foc s[ vad[Un foc � din trei surcele culese de pe strad[,Dar ele-s tari ca fierul =i-s pline de z[pad[

+i tari precum le-a strâns!

+i-n vreme ce st[ beat[ de lunga ei suflare,De=tept copilul geme =i oblu-n sus tresareCu \ip[t, având ochii mai sarbezi ca de mort,Se zbate, ca pe \[rmur un pe=te, parc[-l portFurtuni, din poala hainei nebun destram[ tort

+i \ip[ tot mai tare.

În urm[ se r[stoarn[ pe pat, f[r[ de vrere;Mai mult, mai mult r[suflu-i sc[re=te din putere,St[ mort întreg; =i ochii pe pod i-a \intuit �Un doctor! Biata mam[ de tremur a-nnegrit;S[ plece? Dar descul\[ prin ger: E de pierit! �

Ori el, ori dânsa piere!...

Piciorul ei de sânge pe drumul grunzuros+i viscolul izbe=te cu =uier viforosÎn fa\[-i fulgi; cu pieptul mai gol de jum[tate,


E crunt de frig obrazul =i pulpile-s cr[pate,Ea tremura ca frunza, c[ci frigul o str[bate

Prin carne pân[-n os.

În turn ciocanul geme de zece ori în clopot;S-a stins de mult pe strad[ chiar cel mai palid =opotAl buzelor, c[ci nimeni nu st[ pe-aceste vremiÎn vânt =i ger, când trupul \i-l scuturi =i \i-l gemiTot pas de pas, când însu\i de tine tu te temi

Ca fiarele de tropot.

Nici fl[c[ri, nici potopul, nici mii de limbi infameNu pot s[ pun[ stavili pornirii unei mameCând vrea s[ moarâ-n locul copilului! Sunt legi,Sunt lan\uri, sunt pumnale ca-n sângiuri s[ o-nchegi,Dar dragostea-i din suflet nici cei mai lupavi regi

Nu pot s[ i-o destrame!

Oh, nu-i! � Atunci o mân[ de om cu suflet cruntSe-nclea=t[ nod puternic în p[rul ei c[runt+i voci de mari sudalme str[bat mai greu ca gerulÎn pieptul ei; ea \ip[, iar el, lovindu-=i fierulDe pulpi, o îmbrânce=te, c[ci aspru e str[jerul

+i greu al s[u înfrunt.

Nici fl[c[ri, nici potopul, nici mii de limbi infameNu pot s[ pun[ stavili pornirii unei mameCând ap[r[ cu via\a pe fiu: Nici lumi întregi,Cu mon=trii to\i, nici arma cu sângele, nici regi,Cu lan\ din t[lpi la cre=tet, prin fier =i aspre legi

Nu pot s[ i-o destrame.

GEORGE CO+BUC248

Nebun s-arunc[ dânsa din tot al ei avânt,Dar lunec[ =i cade de-a pluta pe p[mânt.� �Au! cum nu cad pe tine, s[lbatico, p[re\ii!Tu mergi s[ furi; e=ti prins[! În numele drept[\iiTe cer s[ vii, femeie, la casa judec[\ii!

M[ vezi tu cine sunt!�

� �S[ fur! =opte=te dânsa zdrobit[ de ru=ine,Dar astfel umbl[ furii? Prive=te-m[ mai bine+i vezi c[ nu-mi d[ gândul prin minte ca s[ fur!�+i-n laturi ea s-arunc[ gemând, dar bra\ul durAl legii nu-i d[ liber, =i el cu larg înjur

O târâie cu sine.

De ghimpii ghe\ii crunte picioarele-n alergSe sfâ=ie, se taie mai tare =i se =tergDe nu r[mâne carnea pe os. Ei merg de-a valma,El blast[m[, ea plânge � �Înceat[ cu sudalma!Zdrobe=te-m[ cu pumnii =i-ncrunt[-m[ cu palma,

Dar las[-m[ s[ merg!�

Dar legea nu cunoa=te pe nimeni; e porunc[,Pe fur în timpul nop\ii în temni\i îl arunc[,La chin. S[rmana mam[ se zvârcole-n plânsori;La casa judec[\ii ogr[zile-s prinsori:Sunt largi ogr[zi; în ele st[ mama pân[-n zori,

În gol, ca pe o lunc[.

+i-n ger, cât a fost noaptea, ea fuge prin ograd[,Nebun[ fuge, zbiar[ =-alearg[ prin z[pad[,Cu ochii ro=i =i umezi, cu pieptul aburit


+i plin de bruma crunt[, ca ielele din mit,Un gând numai o \ine, un gând neispr[vit:

Pe fiu s[ =i-l mai vad[.

+i când în zorii zilei venir[ logofe\iAi legii, s[-i deschid[, ca dorul ei drume\,A=a p[=ea de grabnic =i iute biata roab[ �Ce slab e coperi=ul, ce =ubred[ cocioab[,Sub pumni o po\i ascunde de mic[ =i de slab[,

De-ascuns[ sub n[me\i!

Hârtie nu-i pe geamuri, c[ci a suflat-o vântul;În cas[ url[ criv[\ pustiu, cum url[ cântulS[rmanei mame; trist[ se pleac[ ea spre pat.E sloi copilul, pielea pe-obrazu-i a cr[pat,Tot trupul lui e vân[t, =i supt =i de-nghe\at

E rece ca p[mântul.

Oh, cât e de s[lbatic al iernilor înfrunt!Cum smulge mama plete din p[rul ei c[runt+i blast[m[. � Vai, Doamne, fere=te-o de osând[!Pe prag acolo moartea st[ zi de zi la pând[,La u=i acolo grija st[ goal[ =i fl[mând[,Prin astfel de bordeie curg lacrimile crunt!

GEORGE CO+BUC250

Anacreontic[

I

Ca Gyges, sardicul despot,Eu nu-s setos dup[ renume,Nimic nu-nvidiez pe lume+i-a fi gelos defel nu pot.

A mele griji =i t[inuiriSunt toate numai s[ port salbe+i s[-mi dedic pletelor albeGhirlandele de trandafiri.

De alte griji al\i oameni =tiu;Eu numai pentru azi port grij[,C[ci timpul e cu bra\ de spij[ �+i mâine pot s[ nu mai fiu!

II

Tu lauzi în cânt[ri m[rireaTebanilor, el cânt[ firea+i tot ce Thales cuno=tea:Eu cânt îns[ robia mea.

Nu flote m-au învins pe mine,Nu regi cu tolbe largi =i pline,Altfel de trupe m-au robit:Doi ochi de foc =i-un glas iubit.

CUPRINS


III

UNEI COPILE

De ce fugi, copilo, de mine?Obrajii t[i, rumeni ca tine,Aprin=i par de rumeni =i plini,Ca rozele vara-n gr[dini.

De ce fugi? Am cre\e pe frunte,Am plete rari =i c[runte?Ca p[rul t[u alb de ninsori,Nu-i alb nici un crin între flori.

Sunt crin eu, tu roz[ de var[+i flori când a=ezi tu-n pahar[,Ce flori au un farmec mai plinCa roza lipit[ de crin?

IV

Am scris vecinei meleS[ =tie c[ mi-e drag[,I-am scris o fa\[-ntreag[,Dar n-a=teptam r[spunsul �Ce bun[-i dânsa totu=i!

Pe când r[s[reau stele,Frumoasa mea vecin[Citind ce-am scris, p-ascunsulA râs de mil[ plin[ �Ce bun[-i dânsa totu=i!

GEORGE CO+BUC252

+i ca s[ nu cred doar[C[ nu-i sunt drag, st[ gataR[spuns s[-mi deie fata,Dar cum? Ea nu =ti scrie �Ce bun[-i dânsa totu=i!

V[zându-m[-n uscioara,Ea îns[=i deci se fur[De-acas[, ca s[ vieR[spuns s[-mi dea din gur[ �Prea bun[-i dânsa totu=i!

V

Aperi tu cu mâna tarePe pilotul dus pe mare,

Venus tu!Dar pe-acela ce-\i serve=te,Pe-un poet care iube=te

Pe el nu!

Las� pilotul! C[ci din ap[Undele cu timp îl scap[,

De-i b[rbat.

Venus! Ap[r[-\i poetul,C[ci de-l la=i se-neac[ bietul

Pe uscat!


VI

Câ\i picuri de rou[ pe frunze sclipesc,Atâtea pahare de vin s[ golesc!

+i cânturi atâtea s[ cânt eu cu drag,Câ\i muguri în var[ pe codru de fag.

+i câte stelu\e pe cerul azur,Atâtea s[ruturi de fete s[ fur.

+i câ\i sunt aceia pe care-i iubesc,Eu numai atâtea clipeli s[ tr[iesc!

VII

MI-A ZIS MAMA

Mi-a zis mama, drag[ fat[,C[-i p[cat a s[ruta �Nu te mai s[rut! Cu tinePrea sunt p[c[tos a=a!

A, dar mama mea pe mineCât de mult m-a s[rutat,+i-a f[cut p[cat? Hai, fato,Te s[rut, c[ nu-i p[cat!

GEORGE CO+BUC254

VIII

�SOMNOROASE P{S{RELE�

Somnoro=ii de cu sar[Prin culcu=uri se adun[,Se ascund în vro c[mar[ �

Noapte bun[!Pro=tii pot s[ beie ap[,Cei be\i mearg[ s[ se culce �Cârcim[ri\a-i ca un înger,

Vinul dulce!

Ce draci! A secat izvorulVinului? Cârcimarul tace �De te d[ pe u=[-afar[,

Ie=i în pace!

Într-a nop\ii feerieNumai gura noastr[ sun[ �Deja-i ziu[, când ne zicem:

Noapte bun[!


Profe\ie

Caligenes sfâr=e=te mo=ia de arat;O seam[n[. Pe urm[ � roman adev[rat �D[ goan[-n urbea Romei s[-ntrebe to\i auguriiC[ da-vor zeii nobili rod bun sem[n[turii?În Roma, cel mai vrednic augur, Aristofil,E om c[runt, serve=te de când era copil,+i poate s[-mblânzeasc[ =i viforul cu ruga.La dânsul vine dar[ Caligenes în fuga,Zicând: � �Aristofile, s[-mi spui tu de va fiAn bun =i toamn[ lung[, de pot n[d[jdui,S[ secer grâne coapte =i pline-n spic?� P[=e=teLa scândura-i augurul, ia bobi, îi rânduie=teVr[jind; apoi mai face cu b[\ul s[u figuri;Î=i încrunteaz[ fruntea cu-atâtea-ncre\ituri,D[ roat[ prin odaie =i num[r[ întrunaPe unghii, roag[ cerul cu stelele =i luna;Mai face-un hocus-pocus =i-odat[ st[ pe loc;Se-ntoarce =i gr[ie=te cu tonul de proroc:� �De cumva e s[mân\a destul de roditoare+i bine sem[nat[, la caz dac[ e soare+i cald, pe cât[ vreme sub brazde ea va sta,Pe loc ce ploi m[noase =i calde vor udaCâmpiile, î\i iese s[mân\a toat[ plin[;Fii sigur c[ de cumva nu vei avea neghin[+i alte ierbi, grâul va cre=te ca un râuLa caz c[ n-o s[ bat[ furtuna peste grâu,Rupându-i paiul; îns[ � de vei avea norocul

CUPRINS

GEORGE CO+BUC256

În orice fel s[-\i aperi de cerbi =i vite locul,Ca nu cumva s[-\i pasc[ din grâu � presupunândC[ piatra nu te-o bate, nici bruma, =i sc[pândDe paseri s[ nu-\i fure din boabe sem[nate �Oricum, orice... În fine, spun zeii c[ tu poateAvea-vei grâu, c[ci anul va fi dintre cei buni;Dar \ine minte bine: necopt s[ nu-l aduni!Atunci \i-or fi desigur grânarele îngusteDe-or vrea din ceruri zeii s[ scapi f[r[ l[custe!�


Gramatica =i medicul

Odat[ îmi trimise un medic renumitPe fiu-s[u la =coal[ pe dou[ luni, cu dorulS[ fac din el gramatic =i retor, c[ci feciorulIste\ era la vorb[ =i gând, un îndr[cit,

Da-n lun[ cu piciorul.

În =coal[ eu, fire=te, voind s[-l introducÎn tain[ de gramatici, încep cu poezia;Iau versul Iliadei: �S[-mi cân\i, muz[ mânia,C[ci ea pe mul\i trimite la iad�, apoi apuc

S[-i spun ce-i prozodia.

Desear[, când b[iatul se duce la p[rin\i,El spune ce-i prin =coal[ =i prinde s[ recite:S[-mi cân\i, muz[ mânia, c[ci ea pe mul\i trimiteLa iad�; vestitul doctor a prins s[ cri=te-n din\i

Ca cei sco=i din s[rite.

Atâta i-a fost =coala baiatului; de-atunciEl n-a venit la mine, c[ci tat[-s[u pesemne|inea c-aceste versuri sunt oarecum nedemneDe-un doctor; dar în fine dai versuri unor prunci

Ca versul s[-i îndemne.

Trecur[ zile multe, =i-odat[ m[-ntâlnescCu doctorul pe strad[; f[\i= venind spre mine,El râde, m[ salut[, poftindu-mi bani =i bine,Eu resalut, =i dânsul cu glasul prietenesc

Mi-a zis =optind în fine:

CUPRINS

GEORGE CO+BUC258

� �Mul\am de ost[neal[! Tu vrei s[-nve\i pe fiuÎn ce mod se trimite la iad? S[ pl[tesc tax[La =coal[? Dar acas[ nu pot s[-i dau eu prax[?Pe mul\i trimit, amice, la iad! De=i nu =tiu

Nici boab[ de sintax[!�


Patru port[rei

I

Din larguri de palat[ ies patru port[rei:Au coifuri, au ceaprazuri, au suli\a la ei.

Nebun s-arunc[ roibul, ca viforul pe lunc[,Trei cai cu el al[turi p-acela=i pas s-arunc[.

+i zice port[relul, al c[rui cal e corb:� �Ca pajur[ pe Surg[, zdrobit, am eu s[-l sorb!�

� �\i-l strâng, pân[ ce-mi url[ c[ nu-i mai treb�e fete�.Vorbe=te cel ce fuge pe cal stropit cu pete.

+i cel pe calul muced r[ste=te vulturel:� �A=a s[ tr[iesc! Ast[zi îngrop suli\a-n el!�

� �De nu-l fac eu cenu=[, s[ n-am de mam[ parte!�Se jur[ cel cu roibul frumos ca scris în carte.

II

Un zmeu a dus pe Veta lui Tr[snet-Împ[ratPe Veta s-o g[seasc[ ei patru s-au jurat.

+i cine-o va aduce din \[rile m[iestreO ia pe Veta doamn[, =i nou[ \[ri ia zestre.

CUPRINS

GEORGE CO+BUC260

S[ pleci orbi= la moarte, când zestrea-i lumi deloc,Când ai pe Veta doamn[, s[ prinzi cu gura foc.

E \ara toat[ =esuri, ca ploaia-i de m[noas[;+i n-are-n lume seam[n Saveta de frumoas[.

Ca malura de negri sunt ochii ei duio=i,Obrajii ei molateci ca zmeura de ro=i.

E rupt[ din zori palizi, c[zut[ e din soare:C[ci glia, cât de stearp[, pe urma ei d[ floare.

III

+i patru cai alearg[ cu patru port[rei,Tope=te-se p[mântul cum tremura sub ei.

Ajung la m[n[stirea din crângul de fagi tineri,Cer sfat, le d[ sfaturi vr[jite sfânta Vineri.

Le spune c[ departe, pe râu de m[rg[rint,Sunt poduri cu p[rcane cioplite din argint.

Sub nalt grindi= d-aram[ stau câ=i\e de aur,+i-acolo str[juie=te mereu câte-un b[laur.

De scapi de dân=ii teafar, ajungi s[ po\i vedeaPalatele de glaj[ pe-un munte de m[rgea.

+i cine-i om s[ lupte cu zmeu, ca s[-l omoare,St[pân va fi pe Veta, pe chei =i pe z[voare.


IV

Hei, Tr[snet-Împ[rate! Mul\i ani cu har de domn!Feciorii t[i de=teapt[ tot iadul azi din somn!

De-ar da spre cer n[val[, =i-n cer ar face strung[,Voinici, cât s[-\i r[stoarne p[mântul într-o dung[.

Ei pier în R[s[rituri, ca =oimii zboar[ zbor.Se duc cum nu se duce nici dragoste, nici dor.

Ei trec în Lumea-neagr[, trec rânduri de movile+i trece-o zi, trec dou[, trec cinci =i =epte zile.

V

Dar când a fost în ziua d-a opta, pe-ns[rat,În z[ri, departe-n funduri, un cal s-a ar[tat:

Cu tarni\a pe =olduri, cu frânele-n picioare+i galben c[l[re\ul ca prinsul de lingoare.

Trei cai alearg[-n urm[-i s[lbatici de merei;S[-i vezi =i s[-\i faci cruce de bie\ii port[rei!

Ei fug mâncând p[mântul, ar soarbe-n gur[ mareaC[ci nu-i încape =esul =i nu-i cuprinde zarea.

+i geme port[relul, al c[rui cal e corb:� �E nalt, cât e nalt cerul, cât iadul e de orb!�

GEORGE CO+BUC262

� �Hu, tot îs de cutremur, =i ghea\[ sim\ în spete�,Suspin[ cel ce fuge pe cal stropit cu pete.

+i cel pe calul muced ofteaz[ tulburel:� �S[-mi dai pe Cosinteana, eu tot nu lupt cu el!�

� �Nu, da� s[-mi dai tot cerul =i, =i din rai o parte�,Vorbe=te cel cu roibul frumos ca scris în carte.

+i cum izbesc ei fuga r[zle\i într-un =iragÎi vede maica Vineri din tind[, de pe prag.

Din cârj[ ea ridic[ b[trânele sprâncene,+i d[ din cap privindu-i la margini de poiene.

� �Sunt tari feciori la spusuri, dar slabi la f[ptuit!Vitejii lumii noastre de mult s-au prist[vit.

Când n-au curaj în suflet, de ce se bat nebuni?Nici Dumnezeu nu face cu cei frico=i minuni.

De nu te-a n[scut cerul voinic s[ lup\i cu zmeii,Degeaba m[suri câmpii, c[ci pa\i ca port[reii.

Nu-s to\i viteji pe lupt[, câ\i stau în =eau[ pu=i �Viteaz e numai unul, =i-l cheam[ Pip[ru=!�


RodovicaBalad[ din poporTot cerul la vest era-n purpur sc[ldat �Doinind treceau vesel fl[c[ii prin satCu luciile coase pe-un um[r robust,+i fete, cu ochii din soare de-august,Treceau, având furc[ la brâne.Pe-un lai\ sub veche tulpin[ de fag,Eu stam privitor, cum d-a pururi mi-e dragS[ stau =i din ochi de-am[runt s[ privescLa sate tot mersul de trai românesc,Ca sfânt trai din vremuri b[trâne.

Era dup[ Pa=ti, =i era un timp bun.Vedeam îndeparte un vân[t cordunDe mun\i =i pe dân=ii al iernilor giulgi;Cire=ii ningeau c[z[torii lor fulgiDe alb[ =i nobil[ floare.Ici-colo vreo fat[ fugea la fântâni,Veneau p[curarii cu tulnice-n mâini,+i boi t[ng[neau câte-un clopot la gât,Copii se jucau lâng[ plopii din rât+i-un fluier plângea-n dep[rtare.

+i, cum stam pe trunchiul de fag r[zimat,Lenos având capul pe spate l[sat,Priveam într-un loc la o cruce de str[zi:St[teau înaintea cut[rii ogr[zi

CUPRINS

GEORGE CO+BUC264

Fl[c[i într-o deas[ gr[mad[.Pe rând s-adunar[ mai mul\i trec[tori,Eram curios eu, la ce-s privitori?Întreb pe-un mo=neag ce venea dinspre ei,+i-mi spune; =i plec eu s[ v[d dar[ ce-i?Am stat =i-am privit de pe strad[.

Pe prisp[ de lut, având furc[ la brâu,St[ Vica, =i p[rul ei galben ca grâuDesprins din pletenci, preste um[rul drept,Se vars[ val blond pe rotundul ei piept,A=a, ca-n icoane la îngeri.În mân[ cu fir, el se-nfir[ pe fus,Dar gândul copilei departe st[ dus,+i blânzii ochi, negri ca sufletul trist,Ca noaptea când Precesta na=te pe Crist,Sticlesc într-o rou[ de plângeri.

+i m[-sa, stând palid[ jos lâng[ ea,Cu dragoste drept între ochi îi privea,+optindu-i cuvinte s[ fie cumin\i,Dar fata se-ncoard[ =i geme-ntre din\i+i bate-n p[mânt cu ciobota;Apoi st[ domoal[, cu fruntea-n p[mânt,+i mie-mi p[rea, cum priveam, ceva sfânt,O mam[-n genunchi, adiind-o p-obrazPe fiic[-sa, astfel st[ Maica-n privazLa crucea de lemn din Golgota.


� �Tu, Vic[, m-auzi, Rodovica? Soco\i,C-a=a-i de când lumea =i nu mai mor to\i;+i haida, c[ doar[ tu nu e=ti de plumb,Tu dragostea mamei =i-al mamei porumb,M[ faci tu s[ plâng eu de tine!C[ nu-\i mai st[ gândul la fus =i la tort,Totuna-i, dar r[ul din viu te d[ mort,De r[u m[ tem, Vic[, m[ tem de Ceas-r[u,+i vezi c[ stau satele-n plânsetul t[u �S[ nu te gânde=ti c[-\i st[ bine!�

+i lung o s[rut[ =i-o strânge la piept,+i capul plecat i-l a=eaz[ ea drept,+i blând i se joac[ p-obrazul de nea,+i râde, c[ doar[ va râde cu ea,+i plânge =i cât o mai roag[.În aste vremi, pâlcuri de oameni veneau,Milo=i câte-o seam[, iar al\ii râdeau;Al[turi de mine primarul din satZbiera prin mul\ime c-o gur[ de sfat:� �La doctor! C[ci n-are o doag[!�

S[rmana! Ei, oameni care nu o-n\eleg.O mân[ la doctor, când satul întregVorbe=te c[ Vica de mult îl iubeaPe Nandru, c[ beat[ de dragoste eaPierdutu-=i-a capul =i firea.La clac[, ori seara când \in =ez[tori,La joc pe la Pa=ti, =i-n dumineci la hori,

GEORGE CO+BUC266

Pe prund în amurg, la Cr[ciun în vergel,Ea nu-=i dezlipe=te nici ochii de el,C[ vai! cum o-nvinge iubirea!

+-acum, desperat[ c[ nem\ii l-au dusPe Nandru-n câtane, ea-n gânduri s-a pus,+-o doare durerea de mil[ cu drag+i st[, ca cioplit[, st[ ceasuri pe prag,Nici moare =i nici nu tr[ie=te.+-acum, înspre sear[, cu p[r despletit,+i galben[-n fa\[ ca cei ce-au murit,Nebun[ plecase, cu furca în brâu,La moar[, cu gând s[ s-arunce în râu,+i m[-sa a prins-o, fire=te.

� �Vai, las[-m[, mam[; de ce nu m[ la=i?Mai bine cu giolgiul p-obraz în s[la=,Mai bine sub moar[ de hran[ la pe=ti,Vai, las[-m[, mam[, de ce m[ opre=ti?De vrei, cu securea m[ taie!C[ n-am, cât p[mântul, tot fat[ s[ =ed!C[ =tiu c[ pe Nandru eu n-am s[-l mai v[d,Când v[d eu c[ neam\ul mi-l pune-n =ireag+i-l poart[ cu trâmbi\i =i-l joar[ pe steag,+i-l duce s[ moar[-n b[taie!�

+i plânge, ea plânge de vars[ p[r[u,+t[ rupt[ =i supt[ de-al inimii r[u,Îmb[ier[ mâinile-n p[rul blondin,+i palid[, parc[ beuse pelin


Nu-=i afl[ repaos copila.+i m[-sa, cu fra\i =i cumetri s-au pusS-o trag[ în cas[, =i-au dus-o pe sus,+i ea-n zvârcolire nebun[ gemea �Mereu m[ cutremur când cuget la ea,+i-atunci am stat ve=ted de mil[.+i cei aduna\i se-mpr[=tiar[ pe drum;+i iar[=i primarul da sfaturi: � �Nicicum!Cu bine nu-i bine, =i-i r[u cu sud[lmi:S[-i trag eu din zdrav[n vro câteva p[lmi,S-o vezi cum se scutur[-ndat[!S-o bat ca la chip =i s-o leg eu butuc,O dat[, dar numai o dat� s[-i apucCosi\ele-n stânga =-apoi s-o plesnesc,Cu dreapta, s[-i sar[ cel sânge dr[cescC[-i prea înd[r[tnic[ fata!�

A fost într-o miercuri aceasta; iar joi,În zori am plecat la ora=, =i-napoi,D-atunci neputând a m[-ntoarce la sat,Trecut-au luni multe =i eu mi-am uitatDe firul povestii cu Vica.|ineam, dintru-ntâi, c[ plânsorile eiSunt lacrimi de care plâng mul\i farisei,A=a-mi venea-n suflet s[ cred l[murit,C[ tot acel joc a fost joc f[\[rit,Ori prea mult jucat din nimica.

Dar ieri, din r[va=ul de-acas[ trimisDin sat, între altele câte mi-a scris

GEORGE CO+BUC268

Un prieten, eu aflu c[ Nandru e mort,+i Vica � ea, blând[ la vorb[ =i port,Ea n-a fost f[\arnic[ biata.C[tan[ la tunuri de când a plecatRecrutul, s-a pus de-atunci Vica pe patBeteag[ de friguri, =i boala crescândPrin dorul iubirii, prin unicu-i gând,Ca moartea topitu-s-a fata.

Pe Nandru, cum sta cercelând într-o ziUn cal, plecat fiind, calu-l lovi:I-a-ntrat pân[-n creieri copita de cal,+i-a doua zi Nandru, pe pat în spital,Muri sub cu\ite de medici.+i, când a prins veste de mortul recrut,A râs cu amar =i din greu a gemutCopila: de-atunci în zadar a mai fostS-o mângâie m[-sa cu vr[ji =i cu post+i zilnic c-o mie de predici.

+i, când într-o noapte cu pal lumini=De lun[, p[rin\ii-i dormeau, pe furi=Din pat ea se scoal[ =i iese-n ocolÎncet, în c[ma=[, descul\[,-n cap gol,+i pleac[ spre moar[ gr[bit[.+i roata se-nvârte =i surd vuiet d[.Deodat[ � tac apele, roata, ea st[:Când iese morarul, s[-i caute de chipD[-ncolo, d[-ncoace =i afl[ sub =lipSub roat[ pe Vica zdrobit[.


Mai bine sub moar[ de hran[ la pe=ti! �Tu n-ai citit c[r\i cu novele domne=ti,Tu n-ai înv[\at a iubi ca-n salon,Cochet[-ntrupând paragrafi de bonton:S[ le=ini, s[ plângi în nimic[.Cu inima cald[, cu sufletul viu,Cu-ntregul lor clocot de sânge, azi =tiuPu\ini s[ iubeasc[, =i tu ai =tiut,Dormi blând! =i-n etern pe mormântul t[cutR[sar[-\i crini albi, Rodovic[!

Sibiu, 15 mai 1888

GEORGE CO+BUC270

Ceas-r[uBalad[Pe când clopotul de sar[Sun[ lung =i leg[natLa biserica din sat,Nina =ade-n prag afar[+i-ascultând cum bate rar[Boarea-n crengile de fag,Fata toarce; stând pe prag

Fata toarce;Plinul fus u=or se-ntoarcePe sub degete cu drag.

N-are Nina scump[ salb[,Nici înauri\i cercei,C[-s s[raci p[rin\ii ei, �Dar ea are fa\[ alb[,Ca t[iat[-n flori de nalb[,Oblu trup ca bradu-n plaiEa mai are; p[r b[lai

Ea mai are.+i-apoi doi ochi, pentru careDoua-mp[r[\ii s[ dai!

Blând[ ea, ca faptul s[rii,Vara când e cer senin,Visator, cu un suspin,Ea prive=te-n latul z[riiCum, din negrul dep[rt[rii,Vine-un nor, privind la nor

CUPRINS


Nina cânt[; cu mult dorNina cânt[,

+i-a ei gene tainic zvânt[Picurii din preajma lor.

Dar pe loc ea schimb[ glasul+i sile=te zâmbet plinC[ci aude pas vecin;Bate-n cas[ =ase ceasul,Când s-opre=te-n tind[ pasul:Lâng[ fata tinerea,M[-sa vine; lâng[ ea

M[-sa vine.+i-o întreab[ cu suspine:� �Ce-i cu tine, draga mea?!�

� �Nu-i riimic! r[spunde fata,Mam[ drag[, nu-i nimic!Pentru dragosti de voinic,Gata-i sapa =i lopata+i f[cliile stau gata,C[ci o jale-nceti=orÎmi tot vine; negru dor

Îmi tot vine+i gândesc cum c-ar fi bine,Mam[ drag[, eu s[ mor!�

Fata zice =i zâmbe=te,M[-sa greu a tres[rit:� �Vai de mine! Ce-ai gr[it?Draga mamei, ce-\i lipse=te?

GEORGE CO+BUC272

Taci, c[ vraja te pânde=teCu p[cat, de capul t[uS[ se lege; cu ceas-r[u

S[ se lege;Nu-l chema, c[ te-n\elege!Ne fereasc[ Dumnezeu!�

� �Ceasul-r[u � fata suspin[ �Unde-i, mam[, ceasul-r[u?Bun =i drept e Dumnezeu,Dar la toate-s eu de vin[!�Zice Nina =i de=din[Din b[laiul p[r buclatRoze dou[; a sf[rmatRoze dou[,+i-n potop întreg de rou[Ochii ei i s-au sc[ldat.

� �Oh, tu =tii de bun[ seam[,C[ din suflet îl iubesc+i tu =tii c[ p[timescPentru Sandru, drag[ mam[!Cât de cu iubiri m[ cheam[Sufletul, s[ mi-l fac steagPentru Sandru: câte trag

Pentru Sandru!El abia-i un copilandru,Vai, dar cât îmi e de drag!

Când în sat porne=te hora,El m[ jur[ p-un inel,S[-mi \in ochii tot la el �


+i, ca fratele =i sora,Noi în ciuda tuturoraSt[m cu glume, râz[toriPân[-n noapte; =i din zori

Pân[-n noapte,Purt[m vorbe tot în =oapte �Nu mi-l las, s[ m[ omori!

Vai, =-asear[-n =ez[toareEl de mine s-a ferit,Mam[! Parc[-i otr[vit,Ori dr[gu\[ alta are!Tot râdea cu fiecare,Numai mie nu-mi râdeaVesel dansul; povestea

Vesel dânsul,Pe când mie-n tain[ plânsulBrâu din inim[-mi rupea.

Tot a=a o sear[-ntreag[Numai cu str[ine-a stat+i f[cea cu ele sfat, �+i da semne s[-n\eleag[C[ lui Nina nu i-e drag[!Iar eu, mam[, suspinândStam pe lai\; tremurând

Stam pe lai\,Mai la foc, mai la opai\Ochilor de lucru dând.

Dar du=mancele-s, m[icu\[,Tot du=mance cum v[d eu;

GEORGE CO+BUC274

C[ci =tiind necazul meu,Mi-a zis Fira lui Sulcin[:�Ce \i-ai pus de gând tu, Nin[?Poate-n râs te-a sup[ratSandru doar[? te-a l[sat

Sandru doar[?De, dar taci tu, surioar[,C[ mai sunt feciori în sat.�

Oh, =i Sandru, Doamne sfinte!El care de alte d[\i,Ar fi smicurit buc[\iP-acel om cu-a=a cuvinte,Tot râdea ca scos din minte+i-n batjocur[ priveaLung la mine; ochi \inea

Lung la mine+i cotind fete str[ine,Pricin[ de râs f[cea.

Mam[, pentru ce se \ineSandru chiar a=a-n\inat?+tiu c[ nu-i el de-mp[rat!De ce-=i bate joc de mine?Dac[-i place oarecine,Mai frumoas[ de-a dorit,Las� s[-i plac[; de-i orbit

Las� s[-i plac[,Dar, de-am fost fat[ s[rac[,Pentru ce m-a am[git?

A=a-i mam[ oare-n \ar[,Tot a=a-i în orice loc?


Dragostea-i numai de joc?Sunt s[tul[ de joc dar[!�+i plângea cu jale-amar[+i \inea privirea-n josTot întruna; dureros

Tot întrunaV[rsa lacrimi, pe când lunaR[s[rea de dup-un dos.

� �Bat[-l crucea, c[ s-arat[!Vai de mine! ceasul-r[u!Ne fereasc[ Dumnezeu!�Strig[ m[-sa-nsp[imântat[,+i prive=te lung la fat[,Lung, c[ci fata-ng[lbeneaTot mai tare; ea strângea

Tot mai tarePumnii s[i; m[-sa-n rugarePe to\i sfin\ii miluia.

Dar copila hohote=te;Las[ caier, las[ fus.Vesel[ s-arunc[-n sus+i tot cânt[ =i hore=te+i la m[-sa lung prive=te.� �Hei, pe mine m-au hr[nitCeasuri-rele; m-au iubit

Ceasuri-rele...�. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Pentru doruri tinerele,Multe fete-au nebunit!

1888

GEORGE CO+BUC276

La logodn[Balad[� �M-a=teapt[ Nora la palat?Marcele, iute, iute!P-un cal, pe cel mai înfocat,S[ fiu în trei minute!�Marcel s-a dus, el a venit;La sc[ri un cal, frumos g[tit,Necheaz[, sare-n tropot.

Pe când stelu\e-n cer apun,Trill bate drum de-a dreptul,Se duce calul, cel nebun,Cât strâmt îi pare pieptul.Menard, ca =i Trill, o iubeaPe Nora; doi, iubi\i de ea,Din doi s-alegi pe cine?

Frumo=i =i nobili amândoi,R[zboi treb�e s[ poarte,+i, cel ce biruie-n r[zboi,E cel iubit de soarte.Rivalii-ncrunt[ arma lor,Câ=tig[ Trill acest amor,Menard e-n pat de moarte.

� �Hei! plâng[, geam[ cel murind+i mii de griji apese-l!Deasupra mea doi sori s-aprind

CUPRINS


+i-mi v[d sufletul vesel!Chiar azi, haihui! eu voi chemaPe cel ce moare, hahaha,La joc, c[-i azi logodna!

M[ cheam[ Nora la palat,Al ei sunt pe vecie!Când n-am rival, ea mi-a p[stratÎntreg amorul mie!Menard e mort; eu l-am ucis!Dar piar[! Pentru-un dulce visA= pierde lumea-ntreag[!�

Greu sufl[ pieptul; raze viiApar în r[s[rituri,Se duce calul pe câmpiiCa-n gând, a=a ca-n mituri,Dar � iat-un lup! St[ roibu-n loc,Necheaz[, sare plin de foc+i-alearg[ fuga spaimei.

În piept sta capul, coama-n vânt,Crun\i aburi ies pe nar[;În sc[ri piciorul, pe p[mântUn trup de conte ar[+i, cum ara, de el sp[riatAlearg[ dublu de turbatSpre pun\i =i por\i fugarul.

Acolo st[; duc servitoriÎn sal[ pe sf[rmatul,

GEORGE CO+BUC278

Dar vai! îl fulger[ fiori+i nu-l încape patul.E Nora ea? El e Menard?Obrajii ei ca focul ard,+i ochii lui ca focul.

� �A fost r[nit, dar nu din greu,Precum credeai tu, Trille �El azi tr[ie=te =i-i al meu!De mâine-n =epte zileVom fi, amor în Crist jurat,Nevast[ eu, =i el b[rbat;Azi, Trille, e logodna.�

� �+i m-a\i chemat voi, s[ v[ fiuEu martor fericirii? �Hah, iadule, c[ nu-s azi viu!�El crunt prive=te mirii,Se zvârcole ca un copil;Menard s-apropie de TrillS[-i lege rana tripl[.

� �Pe mine vrei tu s[ m[ legi?Menarde, tu pe mine?Dar n-ai ochi, n-ai, s[ m[-n\elegiC-a= rumpe azi din tine,A= rumpe-n din\i?! Vai fugi, vai fugi,C[-mi pari vampir, c[ tot îmi sugiR[sufletul din suflet!�


Spre Nora-ntoarce-un ochi zdrobit:� �A=a s[-l vezi, în ran[Pierind, pe cel ce l-ai iubit,Tu fiar[, tu Satan[!�Apoi el moare bl[st[mând,C[ci lui îi pare ca =i cândÎn râs Menard i-ar zice:

� �Hei! plâng[, geam[ cel murind+i mii de griji apese-l!Deasupra mea doi sori s-aprind+i-mi v[d sufletul vesel!Chiar azi, haihui! eu voi chemaPe cel ce moare, hahaha,La joc, c[-i azi logodna...�

Hordou, 1886

GEORGE CO+BUC280

Sulamita

La nucii din livezi m-am dus,S[ v[d ce e prin vale,

Am mers la vii pe deal în sus+i mi-am f[cut o cale

Pe câmpii de c[tre Damasc �De ce m-am dus eu oare

La locul unde turme pasc?V[ jur, fete fecioare,

S[ nu cerca\i voi a treziIubirea-n piept cu sila,

C[ci ea de sine va veni!Cunoa=te\i voi copila

Sionului? Cine-i ca ea?Frumoas[ ca ea, cine?

Frumoas[ e=ti, iubita mea,Nici roza nu-i ca tine!

Vai, las� s[ te mai v[d, c[ci fierbVii, scump[ porumbi\[,

S[rind pe deal ca pui de cerb,Jucând a ta cosi\[

Prin crinii câmpului, dar las�S[-\i v[d obrajii, drag[,

S-aud fermec[torul glas;S[ tremur ziua-ntreag[

C[ci te aseam[n, roza mea,Cu roibii de la carulLui Faraon � =i-am zis: Ca eaNici una n-afl[ harul!

CUPRINS


Oh, cât de drag =tii s[ zâmbe=ti,Pl[cut[ e=ti ca luna,

Ca soarele curat[ e=ti,Tu singur[-a mea una!

Al t[u sunt eu, a mea e=ti tu!Am optzeci de regine.

Dar nu-mi sunt dragi ca tine, nu!Vezi, drag[, vara vine,

Pe câmpuri vi\ele dau flori+i merele granate

Se nasc, iubito, noi din zoriVom merge-n vii la sate.

Dar trage-m[ de mân[, hai,Cu fuga dup[ tine!

La Baal-Hamon, la vii, s[-mi daiS[ruturi, fi-va bine?

De, be\i de multe s[rut[ri,Ne va umbri smochinul,

+tii tu, c-a tale dezmierd[riMai dulci sunt decât vinul?

Întoarce-te s[ te privimLa joc între fecioare!

Voi, fete din Ierusalim,V[ jur pe c[prioare,

S[ nu-mi râde\i voi draga meaE neagr[ Sulamita,

C[ci soarele-a privit la ea,Dar cine-i ca iubita

Lui Solomon? Frumoas[ e=ti,

GEORGE CO+BUC282

Tu blând[ porumbi\[,Un crin în v[i, a=a-nflore=ti!

+i neagra ta cosi\[Ca purpura lui Dumnezeu,

Cum fir de fir s-alege,+i-n lan\ f[cut din p[rul t[u,

Tu sclav ai prins un rege!

Gr[din[-nchis[ e=ti, izvorOprit ca sub pecete,

Prive=te-o, tu uimit popor!E soare între fete!

Ca un sigil ea mi s-a pusPe inima r[nit[;

Cu v[l p-obraz, la spate dus.Atât e de iubit[,

Ea, cea mai scump[-ntre femei!Cuvintele-i ca mustul,

Ca palmul e statura ei+i trupul ei ca bustul

De filde= în vestmânt safirDin piept pân[-n c[lcâie,

Tu, Sulamito, deal de mir+i munte de t[mâie!

+iragul din\ilor t[i, des,Ca turm[ p[sc[toare

De oi nesterpe, care ies+irag din sc[ld[toare!

C-un turn de marmur oare nu-iFrumosul gât asemeni?


+i \â\ele-\i sunt ca doi puiDe cerb ce se nasc gemeni!

Doi crini sunt buzele =i stratDe flori î\i e obrazul;

+i nu sticlesc învioratNici apele din iazul

Lui He=bon,ca =i ochii t[i,Pe fa\a ta senin[

Ei seam[n[ cu porumbeiPe \[rm de ap[ lin[!

O, spune-mi, unde stai în vai+i unde por\i tu turma?

Fugi, drag[, fugi de so\ii t[i,C[ci eu, pândindu-\i urma,

Veni-voi c[tre-miez de ziTiptil preste coline,

Acolo unde tu vei fi �A= merge pentru tine

+i-n mun\i cu pantere =i-n gropiCu lei =i pe tot locul!

Oh, d[-mi s[ beau m[car doi stropiDe vin, c[ci ard ca focul!

Cu ochii m-ai aprins detot;Când gura ta zâmbe=te,

Eu nici s[ mai respir nu pot+i sângele-mi vuie=te!

Ai t[i fra\i, în mânia lor,Te-au pus str[jer la vie;

Cei r[i cu gândul, din popor,

GEORGE CO+BUC284

Ne-au zis într-o mânie:� �Ea are rochia pân[-n pulpi.

Ce vrea cu el b[iata?Sunt ambii tineri, dar sunt vulpi!

Veni\i s[ prindem fata!�De ce a=a? C[ci m-ai iubit.

Vigilii de la poart[B[tutu-te-au =i te-au r[nit

De te-au l[sat mai moart[;Oh, nu ie=i-n Ierusalim,

C[ci ei î\i rump vestmântul!Dar ce ne pas[! Ne iubim

Chiar de-ar pieri p[mântul!

+i noaptea eu la voi am mers,Tu nobil[ mireas[,

La poart[ rug[toru-mi versCerea s[ intr-un cas[.

+i tu mi-ai zis: � �M-am dezbr[cat+i cum sa m[-mbrac iar[=i!�

+i-atunci tu toat-ai tremurat.Mânca\i =i be\i, tovar[=i,

C[ eu d-acum nu sunt cu voi!M[ bate noaptea vântul

+i, cum sunt plin de-a nop\ii ploi,Îi picur[ vestmântul,

+i p[rul meu de rou[-i ud �Voi, patimi, mai dormi-ve\i?

De=teapt[-te, tu vânt de sud,Ridic[-te, tu criv[\!


Eu ard în fl[c[ri, ard detot!Prin mii de m[ri a= trece,

De-a= =ti c[ ele-n parte potIubirea s[-mi înece!

A= vinde sceptru =i popor+i-n joc mi-a= pune soartea,

Dar bine =tiu c-al meu amorMai tare-i decât moartea!

Ca iadul, gelozia luiAtât e de turbat[:

De ce nu po\i oare s[-ncui+i-amorul sub l[cat[?!

Veninul dragostei îl sug+i-s bolnav de iubire,

C[ci tu m-opre=ti, d-a= vrea s[ fug.Cu-o singur[ privire!

Fugi tu de mine, fugi, c[ci euNu pot fugi de tine!

O, da\i-mi vin =i must s[ beu,S[-nec durerea-n mine!

Atâta farmec d-unde-l ai?Tu cea mai drag[ floare,

Eu tremur când te v[d =i vai,Când nu te v[d m[ doare!

Oh, când va face DumnezeuV[paia s[ se stâng[

+i stânga mea sub capul t[u+i dreapta s[ te strâng[?

Nu mi-ar p[sa de m-ar vedeO lume; s[ m[ vad[!

GEORGE CO+BUC286

Oh, dac-ai fi tu sora mea,Te-a= s[ruta pe strad[.

*

Era-n amurg. =i SolomonCânta pe Sulamita.

Castelul nalt de pe Sion,Frumos împodobita

Cetate, str[lucea-n amurgCu turnuri de metale,

+i s-auzeau domol ce curgPâraiele din vale.

Sub nuci, sub boltuitul arcDe frunze, sta poetul,

+i-un vânt pribegitor în parcB[tea-n frunzi= duetul.

Dormeau to\i cei din Israel,+i noaptea ea venit-a,

Târziu în noapte îns[ elCânta pe Sulamita.


Nebuna

Voi o vede\i fugind prin sat,Cu zdren\ele =iroi,

Descul\[-n ger, cu ochii sup\iDe tine râde\i voi?

+i dup[ dânsa curio=i,De ce fugi\i în roi?

Ce fel de râu v-a f[cut eaDe-i face\i r[u? Scuipând

În urma ei, o huidui\iCând iese-n drum, =i când

V[ vine-n prag fl[mând[, voiO bate\i înjurând.

Îi =ti\i povestea ei? De-o =ti\i,Ce mult v[ cred mi=ei.

Dar nu! Atunci a\i fi milo=i,Cu dânsa, dragii mei,

Veni\i dar, vreau azi s[ v[ spunPovestea vie\ii ei.

Pe deal, în rev[rsat de zori,Un bucium repetat

Da sunet, =i l[trau z[vozi;B[rbat lâng[ b[rbat

Ie=ea din v[i, suia pe culmiCu groful la vânat.

CUPRINS

GEORGE CO+BUC288

S[rmani iobagi! Un sat întregCu sila-n codru dus,

Pe placul unui domn nebun!+i sus =i tot mai sus

Treceau, purtând în ochi gr[bi\iUn cerb pe goan[ pus.

+i =ir de =ir gonaci st[teauÎn umbr[ de copaci,

+i contele pe-un tân[r calDa frâu ca dus de draci,

Dar iat[! Calul sub piciorA prins p-un biet gonaci!

Arama potcovit[,-n pieptUn larg mormânt f[cu,

Au stat iobagii marmor to\i,Dar Arpad groful nu:

Zburând pe cal privea-napoiCu râsete, huhu!

Luptându-se cu moartea, elÎn pat se zvârcolea,

+i biata m[-sa! Vezi-o aziCum plânge-n hohot ea?

Acela=i plâns, pe care-atunciS[rmana îl plângea.

S[rmana! =i v[ bate\i jocDe traiul ei d-acum;

Dar mama voastr[ n-ar putea


S-ajung[ oarecumNebun[? V-ar pl[cea s-o =ti\i

De râs ob=tesc pe drum?

Oh, leacul! unde-i? Din p[mânt,Din foc ea l-ar fi scos!

Erau s[raci. B[rbatul ei,De mult boln[vicios,

Z[cea =i el, puteai de slabS[-i numeri os de os.

Pe lai\ fecior, p[rinte-n pat,Pe r[ni al cârpei nod,

+i-n vatr[ focul stâns de mult+i nu-i porumb în pod:

Trei zile, iar a patra ziDoi mor\i sub un prohod!

Iar azi când se treze=te-n eaNelimpedele gând

Al mor\ii lor, ce râs afla\iÎn plânsul ei? Urlând

Mor\e=te, biata, iat-o iar,De zid cu fruntea dând

+i vezi cum face gesturi ea,A=a precum în joc,

Dezmierzi copii? Cum râde ea,Ca omul în noroc?

Apoi r[sare bl[st[mând:+i-i vars[ gura foc.

GEORGE CO+BUC290

Rusanda e, copila ei!În u=a tinzii-n prag,

O dezmierda ea nop\i întregiCa un odor pribeag,

Ea singur[ i-a mai r[masDin tot ce-avuse drag.

Privindu-=i fata, îi p[rea+i traiul mai domol.

Frumoas[, ca un sfânt potirP-al schitului pristol,

+i harnic[, din ceas în ceasUmplând al casei gol.

Dar într-o zi, la casa eiS-abate un argat:

� �Vrea domnul o c[ma=[-n floriCu portul de la sat �

Tu, Sando, co=i cea mai iste\,S[ mergi dar la palat!�

S-a dus. Dar Arpad, el fierbeaDe parimi p[gâne=ti.

� �De ce-ncui u=a? Ce vrei tu?Turbatule ce e=ti!�

+i capul ea =i l-a zdrobitDe drugii din fere=ti.

A fost prea mult! Când i-au adusPe Sanda doi arga\i,

Ea n-a mai plâns, a stat ca stan�


Cu pumnii ridica\i,Cu gura plin[ de bl[st[m,

Cu ochii înghe\a\i.

E=ti om nebun, când vrei s[ por\iÎntreg onorul t[u!

Nimic nu-i sfânt! C[ci cei tari potSili pe slabi la r[u.

+i domnii sunt d-aceea tari,C[ci râd de D[umne]zeu!

+i-aici i-a izbucnit din ochiPlânsoarea bob de bob,

+i jos, s[cat[ de sim\iri,C[zu ea toat[ zdrob.

Domn groful, domn =i D[umne]zeu,Ei ambii râd de rob.

+i noi? S[ râdem înjurândPe robi? De ce pe ei?

De ce nu domni? Gigan\i în drept+i-n suflete pigmei.

Cu crucea-n mâini sa p[lmuie=tiPe domni ca pe mi=ei!

GEORGE CO+BUC292

În biseric[

O, prinde-m[ de mân[, iubito, =i m[ duAproape, s[ ne fie vecin iconostasul, �Sub bol\i între columne molatic sune-\i pasul,+i eu voi fi cucernic cât e=ti de blând[ tu.

Atâta sunt de rece, m[-nfior s[ o spun.O, dac[ =tii tu, Fanny, c[-mi e=ti atât de drag[,Tu po\i s[ m[ cutremuri în firea mea întreag[,Din cât sunt r[u, iubito, o, vino, f[-m[ bun!E=ti tare, cât s[-mi spulberi a sufletului mumiiCu cel mai ginga= tremur al ochilor azuri,Tu risipe=ti c-un zâmbet a mele-nv[\[turi,�O, vino =i-mi r[stoarn[ pe to\i savan\ii lumii!

Credin\ele-mpr[=tiate le voi uni m[nunchi,Din patima iubirii m[ voi rena=te iar[,Ca-n sufletul meu ve=ted speran\a s[ r[sar[,Voi sta cu tine, drag[, al[turea-n genunchiÎn fa\a sfintei mame, sub bol\ile-ncrustateD-albastrul zugr[velii; =i-o cruce s[rutând,M[ vei vedea, iubito, pe piatra goal[ stând,La candela etern[ cu mâini împreunate.

+i eu voi prinde ruga din piul t[u respir,Precum din gura mamei copilul ia cuvinteS[ zic[ tot aceea ce zice ea nainte;Pristol îmi vor fi ochii =i gura ta potir.Atât de ideal[, blânde\a ta m[-mbete

CUPRINS


S[ simt în ea c[ldura vangheliei lui Crist,+i crede-te-voi înger, cum =tii s[ zâmbe=ti trist+i-\i scuturi alba frunte sub Dun[rea de plete.Vorbe=te-mi de speran\[, de rai =i Dumnezeu,De tot ce nu-mi încape în inima pustie:Ce n-am crezut d-a pururi, eu î\i voi crede \ie,+i face-mi-voi o dogm[ din tot cuvântul t[u.M[ va-nspira de nobil al ochilor t[i plimbet+i-atâta poezie din ochi am s[ culeg;Zâmbindu-\i inocen\a din sufletul întreg,Eu voi cunoa=te raiul din fiecare zâmbet.

Voie=te numai, drag[, =i-atât de bun voi fi!Eu nu iubesc pe nime, sunt lut s[lbatic, Fanny,Dar cere-mi tu, =i vecinic îmi voi iubi du=manii,De-mi zici s[ iubesc pietre, eu pietre voi iubi.Tu po\i s[ m[ cutremuri în firea mea întreag[!Din cât sunt r[u o, vino, cuprinde-m[-n sublim,F[ tot ce vrei din mine! De-mi pari un cheruvim,Îmi fac din tine idol =i-atât îmi e=ti de drag[!

Oh, prinde-m[ de mân[, iubito, =i m[ duAproape, s[ ne fie vecin iconostasul, �Sub bol\i între columne molatic sune-\i pasul,+i eu voi fi cucernic cât e=ti de blând[ tu.

GEORGE CO+BUC294

Roman\[

Negura nop\ii doarme pe mal,Ca r[zbunarea unor blestemuri,Reci sunt de criv[\ negrele vremuri, �Te voi cuprinde ca s[ nu tremuri,Drag[, =i-al fe\ii rum[n ovalCulc[-l la pieptu-mi, stând vis[toare.Ochii t[i negri îmi vor fi soare,+i prin s[ruturi, iubita mea,Te-oi face cald[ de-\i va p[reaOri=ice criv[\ vânt de r[coare.

Vino cu mine! Tân[r sunt eu,Tu e=ti frumoas[, floare de nalb[!Noaptea voi face-o s[-\i fie alb[,Din stele ro=ii face-\i-voi salb[,Brâu î\i voi face din curcubeu �S[ te cunoasc[ îngerii sor[!De te vor prinde zilele-n hor[,Cea mai frumoas[ zân[ vei fi+i-a lor cr[ias[ î\i va g[tiRochii de purpor din Auror[.

Soarele-n Osturi are palat,Cât de idilic st[-n orizonuri!În tot tabloul el are tonuri,Numai credin\a afl[-n el tronuri,Numai amorul e-ncoronat.

CUPRINS


Acolo nimeni nu cânt[ solo,La toate \ine duet Apolo �O, =i-aici lumea cât e de rea!Acolo-n Osturi, iubita mea,Vino s[ mergem =i noi acolo!

GEORGE CO+BUC296

Sonete de lux

I

CURRICULUM VITAE

Pu\in ne pas[ cine-i, al cui, =i cum îl cheam[.El a trecut liceul cu cea mai slab[ not[,Apoi s-a f[cut actor. Dar fa\a-i idioat[N-a încântat pe nimeni, cel mult pe câte-o dam[.

A-ntrat apoi în oaste =i-a stat, cum bag de seam[,În lazaret trei toamne, pus bine de-o cocot[.Ie=ind, a scris novele, dar n-a scris bun o iot[;Apoi s-a f[cut pictor =i-artist de panoram[.Cu timpul un istoric i-a dat s[ scrie copii,

Dar nu =tia sintaxa, scria ca-n timpul mitic �S-a hot[rât în urm[ s[-=i deie ortul popii.S-a spânzurat! Dar bietul r[mase paralitic,C[ l-au t[iat din =treanguri, =i-atunci =tergându-=i stropiiP-obraz, =i-a dat de petic, fondând un ziar critic.

II

VIZITE

Vrei tu s[ fii eroul saloanelor? Ascult[.Tot ce =tii nou, vorbe=te. Sfâr=ind, schi\eaz[ hartaLaplandei, apoi spune ce regi au fost în Sparta,Ce pre\ are f[ina, pe scurt f[ vorb[ mult[.

CUPRINS


A sta deoparte singur t[când e o insult[.Mergi dar =i-ndrug[ mofturi cu Mi\a ori cu Marta;De pleac[ vreo cocoan[, dezvolt[-\i toat[ artaDe critic, clevetind-o c[-i slut[ =i incult[.

Zâmbe=te =i aprob[, orice prostii s[-\i toaceSt[pâna casei, vesel prime=te-i tot repro=ul;Dar când începe doamna distrat[ s[ se joace

Cu micul ei ceasornic, e semn c[-\i d[ pa=o=ul.Atunci �bonjour� încolo, �bonjour madam� încoace+i zi: �la revedere � când va-nvia str[mo=ul!�

III

CRESCIT EUNDO

Ce-i drept, e drept, poete! =i-\i spun: e=ti de talent�Dar iart[-mi vorba asta (humanum est errare+i to\i avem defecte) � în fond, mi se cam pare,C[ e=ti prea slab, =i stilul \i-e prea neconsecuent.

E=ti prea banal, zic unii. Eu nu sunt competentS[ judec tot; fire=te, gre=eli de conjugarePentr-un talent ca tine sunt oricum lucru mare �+i-apoi, o =tii tu însu\i, n-ai nici un sentiment.

C[ e=ti naiv, n-ai form[, e r[u, dar tot mai trece+i nu-\i imput nici limba, dar gustul � ah, a fostÎn drept s[ zic[ lumea, c[ e=ti prea gol, prea rece!

GEORGE CO+BUC298

Încolo versuri bune, cam rari =i f[r[ rost �Din unsprezece versuri de n-ai fura tu zece!Ce dracul! Furi întruna =i furi a=a de prost!

IV

DOC. X

Trei zile-a stat în pe=te vestitul profet Iona,+i-a fost el pentru asta savant ihtiolog?Iar X e matematic =i mare pedagogFiindc-a stat =i dânsul trei zile prin Sorbona?Când era mic, de dânsul prinsese groaz[ bona:Spunea prostii mai zdrav[n decât un filolog �Iar azi cu tot refrenul: �a=a-i, cum zic, m[ rog�,Nu =tie domnul doctor ce-i tropicul =i zona.

De-a scris numai trei rânduri, sub nume el =i-a pus+i diploma, subscrisa altcum de vrun Gambrinus.Iar de-ai vorbit cu dânsul, sunt sigur c[ \i-a spus

De zece ori, c[-i doctor în cosinus =i sinus.+i te-ai convins! Prostia e uneori un plusAl min\ii, îns[ mintea lui X e proast[-n minus.

V

POLEMIC{ LITERAR{

Sus\ii c[ Iuliu Cezar mânca des mur[tur[?Stupidule! Cite=te în pravila Moldovei.


Ce? �Slav� e r[d[cina ceaslovului =i-a slovii?+i morcovii-s dactilici! Curat caricatur[.

Tu zici c[ fur citate? Dar to\i m[garii fur[!+i nici nu-i furt: în dogme oprescu-l blagoslovii!De mai repe\i citatul grecesc: �Quod licet bovi�,La proxima-ntâlnire î\i vâr umbrela-n gur[.

E=ri idiot! De vorb[ nu stau c-un de-alde rine,Dar dac[ nu-\i \ii gura, s[ =tii c[-s hot[râtS[-\i scriu d-acum r[spunsuri lipsite de ru=ine.+i de mai vii cu fleacuri, eu vin numaidecâtCu altele, c[-n urm[ de =tii s[-njuri, te \ineC[ =i eu =tiu! =i-aibi grije c[-\i sar odat[-n gât!

GEORGE CO+BUC300

Inima mamei(dup[ o legend[ francez[)Era b[iat frumos la chip =i blând,El a venit acas[ azi oftând;+i mam[-sa, v[zându-l sup[rat,L-a strâns la piept, pe ochi l-a s[rutat+i-a zis, privind cu drag în ochii lui:� �Tu ai ceva pe suflet =i nu-mi spui!Parc[ te temi c[-\i mustru gândul t[u,De ce nu-mi spui? Nu vezi cât e=ti de r[u!�+i ea plângea, cum plânge fiul mic,+i-a plâns =i el, =i n-a r[spuns nimic.

S[-i spuie mamei! Da, când a plecatDe la iubita lui, el revoltatVenea nebun =i dus d-un singur gândS-ajung[ lâng[ m[-sa mai curând,S[-i spuie tot! Dar când a fost în prag,A stat pierdut în loc � o, la=ul ce-i!Azi îl ardea privirea cald-a ei,+i bra\ele-i, care-l strângeau cu dor,Azi îl durea îmbr[\i=area lor,+i toat[ vorba mamei îl durea �+i silnic el s-a smuls de lâng[ ea.El a fugit de m[-sa. Ab[tut,O-ntreag[ zi pe lunci el s-a pierdut+i la iubita lui el se gândea,+i la cuvintele ce le-a zis ea:�Eu voi iubi pe unul dintre to\i;

CUPRINS


Din pieptul mamei tale, dac[ po\iS[-mi dai tu inima � al meu vei fi!Voiesc un talisman! De voi iubi,S[ fiu iubit[! Vreau s[ =tiu cum e=ti,Eu cer un sirigur semn, c[ m[ iube=ti!�+i el s-a îngrozit de-acest cuvânt!Ea-=i bate joc de ce-avea el mai sfânt,+i, ca d-un demon, el s-a rupt de ea,Dar o iubea nebun, el o iubeaMai mult acum � f[r[-n\elesVorbea cu sine, =i gemea mai des;+i se-ngrozea de gândul c[-ntr-o ziAceast[ fat[-l poate birui.S[-=i piard[ mama-n chip atât de la=,De doua ori s[ fie uciga=!+i-a doua zi s-a dus =i-a întrebatPe draga lui, dar ea =i-acum i-a datR[spunsul vechi. =i el gemea plângând+i nu putea s[ fug[ d-acest gând �+i nou[ nop\i cu gândul s-a zb[tut+i-n urm[-a dus iubiteice-a cerut.

El n-a putut s[ plâng[ =i-ar fi plâns,În mân[ tremurat \inea, dar strânsOdorul drag, o inim[ � =i-a cui?Aceasta este r[spl[tirea lui!Ea l-a iubit, ca ochii ei, =i blândPlângea =i ea, când îl vedea plângând,+i =i-ar fi dat =i capul pentru el:+i-acum o r[spl[te=te-a=a mi=el!El nu mai are mam[! El a pus

GEORGE CO+BUC302

Iubirea unei fete mai presusD-a mamei lui -� ce mult a dat+i-n schimb el nu =tia ce-a cump[rat!Fiori sim\ea cum îl îneac[ reci;Îi r[sunau blestemele de veciA mamei, numai =oapte f[r[ glas,El o sim\ea venind cu pas de pasPe urma lui, el o vedea plângândCu degetul spre dânsul ar[tând �+i-atunci, d-atâtea gânduri ab[tut,Împleticindu-se, el a c[zutÎn drum, \inându-=i talismanul strânsLa piept. =i-un glas amestecat cu plânsA r[s[rit atunci înduio=at+i plin d-o mil[ dulce l-a-ntrebat:� �Tu te-ai lovit, iubitul meu? S[-mi spui!�

Era inima moart-a mamei lui.


CornulBalad[ german[Cum geme-ntreg Tirolul de vuiet de b[t[i!O singur[ colib[ st[ pacinic[ în v[i.

+i-ntr-însa plânge-o mam[. Ce bine =i-a pierdut?Ea plânge c[ b[rbatul în lupt[ i-a c[zut.

+i cei doi fii ai mamei c[zur[ la hotar;Cel mic îi mai tr[ie=te =i chinul ei amar.

Un fiu de-\i mai r[mase, la pieptul t[u s[-l strângi,Tu e=ti înc[ bogat[, tu mam[, de ce plângi?

+i-auzi! Ce sunet trece puternic, plin de foc?De ce-a tres[rit mama, stând galben[ pe loc?

� �Auzi, m[icu\[ drag[, ce glas a r[sunat!�� E nunt[, dragul mamei, sunt clopotele-n sat!�

� �M[icu\o, nu e cântec de nunt[ ce-aud eu!�� Vor fi ducând la groap[ p-un mort, iubitul meu!�

� �E corn, iubit[ mam[, nu-i cântec de mormânt,Cunosc eu acest sunet =i =tiu =i acest cânt!

Prin v[i =i mun\i cu vuiet întâi când a sunat,Ne-a strâns în bra\e tata =i grabnic a plecat.

CUPRINS

GEORGE CO+BUC304

+i-apoi d-a doua dat[ când a trecut sunând,Doi fra\i ai mei plecar[, c[ ei erau la rând.

+i-acum el sun[ iar[=i, s[ plec armat =i eu,Cei mor\i =i-au f[cut rândul =i-acum e rândul meu!

E rândul meu, m[icu\o, d[-mi armele din cui,Tirolul s[ mi-l ap[r, s[-i ap[r mun\ii lui,

Acolo unde-n lupt[ vitejii cad mereu �R[mâi cu bine, mam[, r[mâi cu Dumnezeu!�

El grabnic afl[ arme =i-n noapte s-a pierdut,+i m[-sa plânge dus[ =i cornul a t[cut.


Legenda trandafirilor

O mam[ tân[r[-ntr-un satAl Indiei, tr[ia iubit[De so\ul ei =i fericit[De multe câte i s-au dat.Statornic[-i trecea via\a,Cum trece-n farmec diminea\aP-un câmp frumos =i plin de flori.+i i-au dat zeii-ndur[toriUn copila=, ca el s[ fieCea mai înalt[ bucurieÎn traiul ei de r[u scutit.

Dar într-o zi s-a-mboln[vitCel dezmierdat din mân[-n mân[,+i s-a zb[tut o s[pt[mân[+i-a opta zi el a murit.

Din lut era; s-a-ntors în lutulCre[rii noastre-a tuturor!+i mama-=i blestema trecutul+i se-ngrozea de viitor:Vedea întreaga ei via\[Un câmp pustiu, prin care eaCu mult[ plângere-=i duceaDurerea timpului de fa\[.

+i cu copilul mort la piept,Alearg[ nebunit[ mama

CUPRINS

GEORGE CO+BUC306

+i la picioarele lui BramaÎn templu ea se duce drept.Cuprinde gleznele m[re\eA zeului cu patru fe\e+i-n hohot tânguios de plâns,Obrazul =i-l lipe=te strânsDe piatra cea din veac cioplit[.� �Tu, patim[ nebiruit[A dragostei, ce-o ai de noi,P[rinte! de ne dai un bineDe ce-l ceri iar[=i înapoi?O, las[-mi viu copilul, Doamne!De ce m-alungi tu cu dureriDin ziua caldei prim[veriÎn noaptea pustiitei toamne?�

+i-atunci prin templul luminatUn sunet vâjâind scoboar[,Ca mul\i vulturi ce grabnic zboar[+i-n piatr[ Brama s-a mi=cat:� �Femeie! Eu sunt mila milei,În stânga am lumina zilei+i vorbele, în dreapta portLumina gândului =i fapta �Îmi voi deschide dar[ dreaptaCa s[-\i înviu copilul mort!

Tu mergi =i cat[ pe p[mântO cas[-n care niciodat[N-au fost dureri =i nici nu sânt,+i-acolo pune jur[mânt


C[ ai s[ plângi via\a toat[;C[ de lumin[ vei fugi,Fiind d-a pururi sup[rat[,C[ n-ai s[ râzi cât vei tr[i �Cel mort atunci va fi în via\[!�

+i cu n[dejdea scris[-n fa\[Ea pleac[, =i din sat în satPrin toate casele-a-ntrebat.+i a g[sit în casa ceeaC[ p-un fiu mort plângea femeia,+i-ntr-alt[ cas[ plini de dorCopiii plâng pe mama lor,+i un b[rbat în casa astaPlângea c[ i-a murit nevasta.+i nici o cas[ n-a g[sit

F[r[ dureri, un loc scutit.+i s-a întors la templu mama,� �Nu-i nici o cas[-n lume, Brama,Scutit[ de dureri =i-amar.P[rinte-al vie\ii, e-nzadar,D-a= alerga prin lumea toat[ �O, las[-mi viu copilul, tat[!�

+i ca un tunet dep[rtat,Prin templul sfânt s-a ridicatUn vuiet aspru de furtun[+i-un glas puternic: � �E=ti nebun[Vreai întuneric? Dar s[-mi spui,Po\i face-ntunecime plin[,

GEORGE CO+BUC308

În locul unde nu-i lumin[?+i întuneric unde nu-iTu faci lumin[? Zile tristeF[r[ pl[ceri tu cum le crezi?+i de exist[ alb, nu veziC[ negru-l face s[ existe?Aceasta tu nu o-n\elegi?Vrei pentru tine alte legi?Dar pentr-un om stricat la minteNu schimb[ zeii ce-au f[cut �Ce-a fost în veci ce au trecut,În veci va fi de-acu nainte,+i cei vii de vor încetaS[ râd[, blest[mându-=i soartea,Cei mor\i din groap[ s-or scula+i-or râde ei! Nimic nu-i moartea,Via\a-i tot! Auzi cuvântul:Nebunii n-au nimic d-ajuns!�

+i biata mam[ n-a r[spuns �Plângând a-nmovilit p[mântul,Pe fiul ei l-a dat lui Iama.+i-a plâns o zi întreag[ mama,Mormântu-n bra\e ea l-a strâns,+i-o noapte-ntreag[ a tot plâns.+i-a tres[rit în zorii zilei+i-o clip[ s-a pierdut în vis:O mângâiere i-a trimisDin ceruri Brama, mila milei!Din lacrimile plânse-n zori


A r[s[rit o alb[ floare,+i peste noapte-a ei plânsoareS-a pref[cut în ro=ii flori.Erau frum�se\ile luminii �Dar aveau spini, =i-atâta ce-i?Ea, biata, nu mai vede spinii+i-adun[ flori, =i mâna eiÎi sânger[, dar nu o doare,C[ pentru-un spin avea o floare �

A=a e scris în cartea sfânt[A legii legilor. D-atunciR[sar aceste flori pe lunci.Fl[caii-n poezii le cânt[+i le sl[vesc d-atunci pe drept,Nevestele le pun la piept+i fetele le pun în plete.+i-n templul zeilor doi miriÎmpodobesc cu flori vestmântul+i mame triste pe mormântulCopiilor pun trandafiri.De ei cine-=i ascunde fa\aDe team[ c[ de ghimpi sunt plini?+i dac[ via\a are spini,De ce te plângi c[-i rea via\a?

GEORGE CO+BUC310

Ziua-nvierii

E soare-n cer =i cântec de clopote e-n satBiserica e plin[ de cei cari au plecatDin zori =i de cu noapte, din dealuri =i c[tuneSunt Pa=tele! V[zduhul e parc-o rug[ciune,+i totu-i s[rb[toare pe deal =i pe câmpii,Cu flori =i cu izvoare, cu glas de ciocârlii:El, El d[ zilei farmec =i farmec dimine\ii,El mor\ii d[ repaos, d[ dragoste vie\ii!

Dar colo într-o cas[ la margine de satNevasta nu-=i g[sise nici vreme de-mbr[cat,Nici loc m[car de-astâmp[r în ceasul Învierii.Cu fa\a pustiit[ de viforul dureriiEa st[-n genunchi de paz[ bolnavului culcatÎn leag[n. Capu-i ve=ted îi geme r[zimatDe-o dung[ r[bd[toare, cu mâinile sub dânsul.Ea, vesel[ de-a pururi, abia =tiu ce-i plânsulÎn zilele fetiei, =i-un gând o-nseninaDe când e m[ritat[: c[ Domnul îi va daO fat[, dr[g[la=[, cu ochii de cicoareCa tat[-s[u, =i blând[ =i vecinic zâmbitoareCa m[-sa! Pui=orul! Oh, bine ce va fi!+i va zâmbi copila când m[-sa va zâmbi,+i una o s[-ndemne la râs pe ceealalt[.O vede mic[-n leag[n, =i inima-i tresalt[,+i-i cre=te fata, cre=te, bujor =i ghiocel,+i uite-o cum se-ncearc[ s[ steie cop[cel+i bâlbâie =i cade, dar râde =i se scoal[.Ce vesel[-i când vine s[-=i puie capu-n poal[

CUPRINS


La mam[-sa =i-ndrug[ cuvinte de-ale ei.+i cre=te ca din ap[, n-o vezi înalt[ ce-i?Cât masa e de nalt[, =i-ajunge la z[vor+i singur[-=i deschide, când iese-n foi=or.O vede-n gând =i râde =i tremur[ nevasta �O, Doamne, tu e=ti mare, =i dulce-i via\a asta!

Dar a venit copila s-o-nve\e cum s[ plâng[,S[-i frâng[ rostul vie\ii =i sufletul s[-i frâng[Prin zbuciumul durerii; � de dou[ s[pt[mâniCopila mamei n-are r[suflet în pl[mâniDe mult[ izbitur[ =i nop\i f[r-alinare.Degeaba-i mai descânt[, c[ leac într-asta n-are,+i slujbele-s degeaba =i macu-n a=ternut+i vinerile m[-sa degeaba le-a \inut.+i i-a citit =i popa, dar nu i-a fost de sam[!Sub patru evanghelii a stat s[rmana mam[În bra\e cu odorul, sub sfântul p[trahil+i tot nu prinde suflet s[rmanul ei copil.

E singur[. B[rbatu-i e dus la liturghie.E prea p[cat de moarte ca nimeni s[ nu fieDin cas[ la-nviere, � =i s-ar fi dus =i ea,Dar azi se lini=tise copila =i dormea.Cum sta a=a pe leag[n cu fruntea pe o dung[,O-nvinge oboseala =i fierberea-ndelung[,Pe-ncet ea-nchide ochii: e cald =i e frumos+i-n geamuri bate cerul cu soare =i miros,+i ea de nedormire e galben[ =i frânt[,+i-i lini=te-n odaie, =i clopotele cânt[...Ah, iat[ cum alearg[ de-a lungul unui plaiCopila mamei, alb[ ca îngerii din rai

GEORGE CO+BUC312

+i capul mic =i vesel pe spate =i-l arunc[!E lini=te pe dealuri =i cântece pe lunc[+i fete-n haine-albastre, ca cele de-mp[rat,Se joac[-n scânteierea v[zduhului curatPe sus, n[luci frumoase cu fulgere încinse.Copila mamei-n zarea câmpiilor întinseTot face semn s[ vie =i mam[-sa la ea.+i mama pleac[ grabnic =i parc[ se duceaPe sus, plutind pe aripi, =i nu putea s-ajung[!O \int-a=a de-aproape =i-o cale-a=a de lung[!Dar uite-acum! Din vale vin popi, c[delni\ând,+i-n capetele goale cre=tinii vin cântând:Sunt to\i b[trâni ca vremea, iar preo\ii nainteSunt mai b[trâni =i cânt[, dar slabele cuvinteAbia r[sar din gur[ =-apoi pierdute morPrin b[rbi tremur[toare; iar cântecele lorR[sun[ ca din pe=teri, fac vuiete-necateCa plângerile toamnei prin frunzele uscate.+i mama-=i face cruce, s-apropie un pasDar când z[re=te mortul r[mâne f[r[ glas,Copila ei pierise, =i-o vede c[-i aproape,Copila e sub giulgiuri =i-o duc ca s[ i-o-ngroape...Ea sare buim[cit[ =i-apuc[ vr[jm[=e=teCopila, o ridic[ din leag[n, o prive=teÎn ochi: ei sunt de sticl[ =i mor\i ca de p[mânt,O \ine sus, dar capul copilei cade frânt,O scutur[ puternic, ca-n suflet s[-i p[trund[,Cum \ii de piept pe unul =i-l scuturi s[-\i r[spund[,+i-o strânge furtunatic � un urlet a gemut,Era durerea mamei, c[ ei i s-a p[rutC-aude roata morii =i roata st[ deodata.


Se uit[ lung în giuru-i, se-ntoarce-nsp[imântat[,Cu ochii plini de vifor, cu sufletul p[trunsD-un fulger: parc[ vede în cas-aici ascunsDu=manul ei, hainul, ce vine s[-i sugrumeB[rbatul =i copila, pe dragii ei din lume.� �S[ nu ne la=i, m[icu\o!� îi zice de la pieptCopila ei cea moarta, � �Nu, nu! r[spunde biata,Te apar[ m[icu\a, pe tine =i pe tata!�+i strânge-apoi copila la sufletul ei plâns,C[ moart[ s[ nu fie, murea de-atâta strâns,+i iese cu ea-n bra\e, spre sat apoi s-abate �Cu ochi a=a n[prasnici, cu mâinile-ncle=tate,Alearg[, \ine drumul bisericii, =i-n drumSe dau cre=tinii-n l[turi, cruci\i, c[ v[d acumCe n-au v[zut în via\[: v[d groaza =i p[catulDar ea alearg[-ntruna s[-=i apere b[rbatul,C[ci el acolo-i singur, =i dac[ va sosiDu=manul înainte, ea nu-l va mai g[si.

Cucernici stau cre=tinii, în pace =i iubire,Smerit plecând genunchii =i limpedea privire,Iar clopotele cânt[; � d�odat[ ei tresar:Ea vine, parc[-i vifor, de fl[c[ri ochii-i par,N[valnic[ s-azvârle s[-=i fac[ drum cu sila+i spaima face vuiet =i jalnic \ip[ milaDin tinda-ndesuit[ de-o lume de femei.S-abat în dou[ laturi cre=tinii-n drumul ei,N[uci de f[r[-vestea urgiei care-i bate.Cu ochi a=a n[prasnici, cu mâinile-ncle=tatePe piept, ca o n[luc[ visat[ de-un nebun,Descul\[, nedormit[, =i hainele ei spun

GEORGE CO+BUC314

C[ nu e semn a bine, ca-i blestem =i pierzare,Pedeaps[ peste dân=ii, în ziua asta mare.Ea îns[=i buim[cit[ în jurul ei privea,C[ci î=i pierduse capul =i nu-=i mai pricepeaC[r[rile; � în fa\a b[rbatului, pierdut[Privea într-alt[ parte, el mut =i dânsa mut[.Iar când el zise-n urm[: � �E moart[?� Ca din drumUn om gr[bit, ea silnic r[spunse: � �D-apoi cum?�Se-ntoarse-apoi cu spaim[, izbit[ ca din mân[;Ardea de-ntunecat[ privirea ei p[gân[+i buzele-i jucar[ de-un tremur fioros.V[zuse cruci =i facle =i chipul lui Christos,El azi omoar[ moartea cu vecinica via\[,E sfânt =i e puternic, =i st[ aici de fa\[Cu mine =i cu tine, c[ to\i suntem ai lui:Iar dac[ plângi el tace; sub paz[-i de te pui,El tace; =i durerea când url[ =i te faceS[ rupi p[mânt cu din\ii de mult amar, el tace!+i ea, l[sând copila din mâini, a ridicatCu vuiet pumnii-n aer: � �Da, cât nu l-am rugat!Lui cântec =i t[mâie, lui rugile =i plânsul,Lui preo\i =i biserici =i toate pentru dânsul!C[ zece bani de are un biet de pe c[r[riÎn loc s[-=i ieie pâine, îi d[ pe lumân[ri,Pe fumuri de t[mâie; � el toate ni le cere+i-n schimb ne d[-ntuneric =i foame =i durere.�Muriser[ cre=tinii în jur de-acest cuvânt,Iar preotul din mân[ sc[p[ paharul sfânt,+i sta cu ochii-n aer =i galben ca paharul:P[rea c[ s-aprinsese de tr[snete altarul.� �Dar cine-l pune oare s[ fie Dumnezeu?


Copilul lui e colo, =i-aici copilul meu:De-al lui îi pas[ numai, de-al altora ce-i pas[?L[sa\i-m[! E moart[, =i uite-i, nu m[ las[!�Cu vuiet ea s-azvârle, dar zece mâini o \in.Ea plânge, tot altarul de hohot este plin,Ea \ip[ =i scrâ=ne=te =i bate din picioare,Dar alte zece palme pe gur[-i pun z[voare.A=a-necat[ url[, la Christ c[tând mereu;� �Copilul lui e colo, =i-aici copilul meu:De-al lui îl doare numai � �=i iar[=i e curmat[De mâinile-ngrozite, de multe mâini deodat[,+i mul\i se dau în laturi =i mul\i se-ngr[m[desc,Iar Christ r[mâne singur, c[ci to\i acum privesc,La zbuciumul durerii: de mul\i încercuit[,Mâniile sl[biei o fac mai zvârcolit[,+i-o clip[, mântuindu-=i vorbirea, de sub mâiniCa fulgerul se-ntoarce spre-altar cu ochi p[gâni+i geme ca jungheat[: � �De-al altora nu-l doarePe-al lui s[ =i-l învie, pe-al meu s[ mi-l omoare!�

Au scos-o cu puterea. Pe drumu-ndelungatO duc acum pe bra\e, c[ci n-a mai încetatS[ \ipe-n zvârcolire, lovind pe cei ce-o poart[.B[rbatul ei în urm[, având copila moart[La piept, e dus cu gândul =i vine-ncet =i trist, �E soare-n cer, puternic =i mândru, ca un Christ,E lini=te pe dealuri =i, ca o rug[ sfânt[Trec =oapte prin v[zduhuri, iar clopotele cânt[.E ziua veseliei, cu glas de ciocârlii,Cu zâmbete =i jocuri =i râsuri de copii,C[ci azi învie Domnul, iar Domnul este mare,+i nimeni nu cunoa=te ascunsa lui c[rare!

GEORGE CO+BUC316

Sonet(cu contraziceri =i cu tendin\e)Se zice =i s-a zis c[-i un secretAl artei, s[ compui macame-arabe,S[ =tii s[ faci o od[ unei babe+i, f[r[ fond, s[ faci un bun sonet.

Deci vreau cu orice pre\ s[ fiu poet �N-am fond, precum vede\i, =i versuri slabe,+i-njur =i numai tropotind silabe+i =terg mereu =i =terg =i merge-ncet.

Opt versuri le-am f[cut! a=a cu gluma,Dar stante pede iat[ mai un vers,O, de-a= g[si acum o rim[-n uma;)Dar haid�! =i f[r[ rim[ v[d c-a mers.Eu sute de sonete-\i fac de-acuma!Arhangheli, trâmbi\a\i prin univers.

CUPRINS


O-ntâlnire

Când m-a v[zut, dintre femeiS-a dezlipit d�odat[;

Când i-am vorbit, privirea eiZâmbea înviorat[.

Dar a privit în ochii mei+i-a stat întunecat[.

Nici bra\ele s[ le ridicEu n-am avut puterea,

+i nici cuvinte s[ r[spic:+i m[-ngrozea durerea

C[ nici c-un semn, nici cu nimicEa nu-mi mustra t[cerea.

Ce-am zis pe când m[ s[rutaEu nu-mi aduc aminte;

+i-am stat încremenit, =i sta+i ea f[r[ cuvinte:

+i mor\ii se rev[d a=aCând ies de prin morminte...

Eu am visat... Dar m[ gândescC[ poate-a=a mi-e dat[,

Aievea visul s[-mplinesc,Vai, mam[ sup[rat[,

Decât a=a s[ te întâlnesc,Mai bine niciodat[!

CUPRINS

GEORGE CO+BUC318

+tefan-Vod[

Prin Suceava, vod[ +tefan, într-o zi de prim[var[,Cu boieri b[trâni ai \[rii =i hatmani treceau c[lari.Iat[-n drum, pe-o strad[ strâmt[, ei p-un mort întâmpinar[,Un s[rac! Nici lume-n urm[, nici m[car f[clii de cear[

+i nici plâns ca la-ngrop[ri.

Un copil ducea o cruce; =i-ngânând cântarea sfânt[Dup[ el b[trânul preot vine-ncet în sfântu-i port;Duc pe umeri patru oameni un sicriu s[rac, =i cânt[. �+tefan î=i opre=te calul =i de mila se-nsp[imânt[

Cât de singur e-acest mort!

El descalec[ =i-azvârle straiul ce de-argint str[luce,Unui paj el las[ calul =i s-apropie gr[bitDe sicriu, =i-urmând sicriul, umilit î=i face cruce+i, purtând în mân[ coiful, dup[ mort încet se duce

Ca dup-un amic iubit.

Sfetnicii =i-o=tenii \[rii stau mira\i =i n-au putereS[-n\eleag[ cine-i mortul cel necunoscut ca viu,V[d în capul gol pe +tefan =i zdrobit ca de-o durere,Î=i descop[r =i ei capul =i s-apropie-n t[cere

+i se duc dup[ sicriu.

+i cu guri f[r� de r[suflet st[ mul\imea-ntâmpinat[De-acest mort urmat de Vod[ =i de curtea sa, pe drum;Nici ei nu-n\eleg convoiul, dar pornesc cu el deodat[,+i mul\imi mereu s-adun[ spre mul\imea adunat[,

Ne=tiind de ce =i cum.

CUPRINS


+i pe stradele Sucevei, înnorate-acum de jale,Dup[ mortul f[r[ nume se strecoar[ lungul =irDe popor, de domn =i sfetnici =i de-o=teni în albe zale;Pe-un necunoscut din lume îl petrece-o lume-n caleSpre mormântul strâmt =i jalnic dintr-un col\ de cimitir.

+i deasupra groapei +tefan, cu boieri ce-l înconjoar[,Ia sicriul =i-l a=eaz[ pe frânghie. =i-n mormântÎnsu=i el, prinzând frânghia cu al\i trei, încet scoboar[Mortul în p[mânt, el însu=i peste mort de-ntâia oar[

Zvârle-o mân[ de p[mânt.

Spre popor apoi se-ntoarce: � �De-a\i venit aici cu mine,Nu-ntreba\i ce mort e-n groap[, prieten ori du=man al meu,Om a fost, =i-n ceasul mor\ii noi s[ d[m ce se cuvineOmului. Iar unde merge, sufletu-i g[seasc[ bine

+i s[-l ierte Dumnezeu!�

+i-n genunchi se roag[ +tefan, iar poporu-ntreg roste=teÎn genunchi un Tat[l nostru, =i e sfânt murmurul lor.Astfel codrii-=i cânt[ psalmii, când frunzi=ul se cl[te=te,Iar deasupra lor în aer duhul Domnului plute=te

Cel-atotst[pânitor.

Nu-ntreba\i ce mort e-n groap[! R[s[rirea unei spumeNu e volnic[: ea-=i are rostul hot[rât de cer!Când tu crezi c[ n-ai pe nimeni, fra\i tu ai o-ntreag[ lume,Mila lor e Dumnezeu cel ce altfel n-are nume

Pentru cei ce plâng =i pier.

GEORGE CO+BUC320

Petrea

Url[ Petre prins de trude+i r[pus de munci.

Tat[-s[u din coast-aude,St[ mirat =i pari în=ir[;Iar ascult[, iar se mir[,

Pleac-apoi pe lunci.

� �Ce \i-e, Petre, cu strigarea?Dat-au lupii-n oi?

Ispr[vit-ai, poate, sarea?Ai v[tui de =arpe supte,Ori opincile-\i sunt rupte

+i \i-e dor de noi?�

� �Adormii prin vale, tat[,Sub un tei b[trân.

Vântul s-a stârnit deodat[+i-a tot nins pe mine floarea,Pân[ m-a-ngropat ninsoarea

+i mi-a-ntrat un =arpe-n sân.

+i m[ strânge, biet de mine,Parc[-i lan\ de fier �

Înv[le=te-\i, tat[, bineCârpe groase pân[-n coate,Pleac[-te-n genunchi =i-l scoate

Tat-al meu, c[ pier.�

CUPRINS


� �Am s[-l scot eu, nu te teme,Capul s[ i-l cr[p �

Dar acum n-am, Petre, vreme.Fânu-i ud pe coasta luncii,Rag de sete-n brazd[ juncii,

Cat[ s[-i ad[p.�

Url[ Petre prins de trude,Url[-n chip p[gân.

Maic[-sa din cas-aude,Fir =i fus =i ghem arunc[+i-=i g[se=te fiu-n lunc[

+arpe-având în sân.

� �Înv[le=te-\i în n[fram[Mâna pân[-n cot

C[ s[ nu te mu=te, mam[!Tu n-ai boi s[ duci la ap[,F[-mi un bine =i m[ scap[,

C[ m-a rupt detot.�

� �Petre-al meu, tu mu=ti \[rân[,Vezi, c[ tot visam �

Cum s[ prind eu =erpi cu mâna?F[r[ mân[ nu mi-e bine,Dar mi-e lesne f[r[ tine,

C[ b[ie\i mai am!�

Url[ Petre prins de trude,Url-acum murind.Fata din gr[din[-aude �

GEORGE CO+BUC322

Cu cosi\a despletit[+i cu inima s[rit[

Pleac[ hohotind.

+i de plânset mult se-neac[Alergând gr[bit �

+i sose=te =i se pleac[,+i sumeas[ pân[-n coate,Ea din sân mirat[-i scoate

Brâu întraurit.

Petrea râde, fata plânge;Dar s[rind de jos,

Vesel Petrea-n bra\e-o strânge:� �Poart[-l s[n[toas[, drag[,Ca s[-mi =tie lumea-ntreag[

Pe-omul credincios!�


Osman-pa=a

Acum te cutremuri! Cuno=tiC[ drumul \i-e-n marginea gropii.Degeaba te-azvârli =i te-apropiiCu vuiet =i tropot de o=ti.

În frunte, pe calul t[u murg,Pornit-ai urgia pieririi,Strivit-ai în =an\ grenadirii �Dar iat[, c[ ranele-\i curg,

Se sperie murgul de pu=ti,+i-\i scap[ din scar[ piciorul,Turbat e-mprejuru-\i omorul,Cu din\ii tu gura \i-o mu=ti.

Se-ncurc[ taberele-n drum+i-\i fug c[l[re\ii de-a valma, �Ridic[-\i, puternice, palma+i-opre=te-\i tabiile-acum!

Cuvântul ce-odat[ fu zidCând vrut-au nizamii s[ fug[,Azi lor li se pare c[-i rug[S-alerge mai iute spre Vid.

Ai aripi, gr[bitule vânt,Tu =oimule,-a cerului cale!

CUPRINS

GEORGE CO+BUC324

F[ locuri o=tirilor tale,S[ intre mai iute-n p[mânt.

+i-n sine-\i tu zis-ai: E r[u!Ca norii ce-ntunec[ luna,Curgeam de pe dealuri întrunaNoi, r[ii poporului t[u.

De-a lungul întinsei câmpiiAlearg[ s[lbatica spaim[+i, plin[ de geam[t, îngaim[+i rugi =i blesteme pustii �Gaziule-Osmane, e=ti prins!+i toate cet[\ile taleVor sta-ntunecate de jale,C[ soarele lumii li-e stins.

Dar astfel e soarta, eroi!C[ci soarele care se stinseLa voi, o r[zboinici, s-aprinseMai vrednic de via\[, la noi!

Martie 1902


Biserica ruinat[

Biserica st[ trist[ pe golul mal al m[rii �O noapte-a fost, cumplit[, iar valul rev[rsatCu vuiet îngropat-a sub el întregul sat.+i bârne =i cadavre =i semne-ale pierz[riiR[maser[-n amestec prin mucedul n[molCând apa se retrase l[sând iar câmpul gol.

Când trec cor[bierii în dreptul ei, pe mare,Fac cruce, =i cu vâsla bat apa mai gr[bit.Se joac[ vântul jalnic cu clopotul dogit,Prin spartele ferestre cântând cu disperare.Amurgul vine ro=u, vin galbenele zori,+i noaptea peste lun[ trec turmele de nori,Ea st[, t[cutul martur, pe ve=teda colin[Umplând singur[tatea de spaim[ =i fiori...

CUPRINS

GEORGE CO+BUC326

Proclamarea independen\ei

Mare pentru noi e ziua, când tu, Mircea, la RovineAi strivit p[gân[tatea ce s-a prins de piept cu tine,Peste Dun[re-azvârlind-o, iar pe mor\ii ei în iad!Mari au fost =i-acele zile, când tu, vecinice =tefane,Ai înfrânt în multe locuri groaznicele-o=tiri du=mane+i-ai v[zut pierind turcimea ca =i frunzele ce cad.

Ah, dar voi vedea cum vine vântu-n unde, vine-ntrunaTot mai tare, iar în urm[ cum se va stârni furtuna,+i porni-se-va potopul cel atoate-nec[tor!Cine s[ ne fie scutul într-o vreme-a=a de-amar[,Cui s[ cerem ajutorul pentru neam =i pentru \ar[,+i al cui vei fi prin veacuri, românescule popor?

+i-a venit în urma noastr[ =i furtun[-nt[râtat[+i potopul larg! Iar mila Celui vecinic câteodat[Chiar de ne-n[l\a pe-o clip[ câte-un domn viteaz pe tron,Noi eram ca rândunica în brumar, o prad-a mor\ii!În zadar gemu prin aer, ca s[ schimbe pasul sor\ii,Spada lui Mihai Viteazul =i-a cumplitului Ion.

Dar virtu\ile str[bune nu s-au stins în voi cu totul �Oceanul ne cuprinse, îns[ l-am trecut cu-notul,Cerul ne c[zuse-n cre=tet, îns[ n-am murit sub el!Ni s-a luminat v[zduhul tot mai mult, =i-n urm[ soareR[s[ri din albe neguri, =i-ntr-o zi r[zbun[toarePrin ruini g[sir[m mândr[ o coroan[ de o\el.

CUPRINS


A cântat la Plevna tunul cântul sfânt al învieriiPrecum clopotele cânt[ la-nceputul prim[veriiPe Christos mântuitorul ce se-nal\[ din mormânt!Iata ziua cea mai sfânt[, cea mai mare dintre zile!Mult[ vreme-ai stat deoparte, duh str[bun, ca =i Ahile.Dar când ai s[rit în lupt[, fost-ai fulger pe p[mânt!

GEORGE CO+BUC328

Pierirea dacilor

�Prea se-ntinde veseliaTot cu praznic =i desfrâu!Ve\i t[ia cu to\ii via,+i ve\i duce to\i la râuVinu-n sticle ori în vaseS[-l v[rsa\i pe ap[ tot:Cel ascuns de voi prin caseCu putere am s[-l scot.A=a vreau. A=a ve\i faceCa-i tai capul cui nu-i place!�

Fost-a jale-n tot regatul+i la munte, =i la =es;Plânse-ora=ul, vai, =i satul,Cârciumarii mai ales.+i v[rsat-au lacrimi desePopii =i poe\ii lor,Cele dou[ tagme-aleseCari la ori=ice poporSunt apostoli ai mul\imii,Deci la vin de-a pururi primii.La cetatea BuridavaEi f[cut-un miting.Nu =tiu care-a fost isprava,C[ci de-acestea nu m-ating.+tiu c[ cinci senatul dete,Camera pe al\ii cinciDelega\i, cu mândre plete,Bernevici având =i-opinci,

CUPRINS


* �Sarab� în limba dacilor înseamn[ prin\ (n. a.)

S[ supuie majest[\iiPlânsul \[rii =i-al drept[\ii.

Unul singur avea cizme(Primul dac ce le-a purtat)+i vorbea cu galicisme,C[-n Paris trei ani a statDe-a înv[\at geologie,+i-avea �Talkowa� pe piept,Îl chema sarab* Ilie,De spun cronicele drept,Iar în mân[-avea crava=[Semn distins, ca buliba=[.

Zise el: � �De vrei, ne-arunc[Peste-un milion de sc[ri,Dar cinstita ta porunc[Prea ne scoate din r[bd[ri!Când nu-i strop de vin în \ar[Ce s[ bem noi? Petroleu?� �Regele cu vorba rar[:� �Oh, Sarailie-al meu!

Tu cuno=ti pe Leon papa,Vorba lui mereu e: Apa!�

� �Rege mare! Mai cu-ncetul!Apa-i lucrul cel mai bun,

GEORGE CO+BUC330

Dup[ cum Pindar poetul,Popa Kneip =i mul\i o spun,Îns[ dacii, ca p[gânii,Nu beau ap[, nici s[-i pici.Zic =i ei, cum zic româniiCei ce-urmându-ne pe-aiciDe str[mo=i ne-or recunoa=te:Apa-n burt[ face broa=te!

La o mie dou[ suteDup[ Crist! Iar noi suntemMor\i detot, când ni-e ulciorulGol o zi, ca la golani,Cum deci îi vom duce dorulTreisprezece sute de-ani!Pân-atunci ne ia t[tarul,Tot cu gând c[-i gol paharul.�

Ascultând aceste spuse,Regele-a zâmbit perfid.Dete-un semn =i-un serv aduseZece cupe c-un lichid.� �M-am gândit f[r[-ncetare;Ceva trebuie s[ be\i �Iat-aici zece p[hare.Iar dincoace-ave\i pesme\iSpune\i, principi, de v[ place,+i cum vre\i, a=a voi face!�

Sar frunta=ii daci cu ura!S[ ia to\i paharul plin,


C[ci aveau ca focul guraDe când nu b[ur[ vin.Îns[ care cum înghiteD[ s[ scuipe mai curând+i cu fe\e-ng[lbeniteSe privesc pe rând, pe rând.� �Rege, asta-i vr[jm[=ie!Ce ne dai s[ bem le=ie?

Auzim c[ mult li-e drag[Celor scoborâ\i din Crum �Un lichior ce-i zice brag[+i =i-o-mpart de cinci pe drum.Da! Întâi când am v[zut-o,Am crezut c[ sunt l[turi,Dar pe Zevs, m[ jur, pe Pluto:Taina [stei b[uturiN-o-n\eleg � s-ascul\i de mine �Decât cei cu gusturi fine!�

� �O, frunta=i cu mândre coame!Asta-i brag[! =i se bea+i de sete =i de foame.�� Mama dracilor s-o ia!Acest soi de b[utur[Nu-i de noi! Ne vâr[-n draci.S[ le-o torni cu sila-n gur[N-au s-o-nghit[ bie\ii daci.Parc[-i terciul cu l[mâieDe-oblojeli pe la c[lcâie!�

GEORGE CO+BUC332

� �O ve\i bea! r[spunse tare+i-n mânie Deceneu,Dac[ nu-mi da\i ascultare+i-agita\i poporul meu,Am s-o-mpun, Sarailie,Ast[zi prin decret regal,To\i s-o bea! A, terci s[ fie,Îns[ terci na\ional!Haid� s[ bem, uitând trecutulBe\i, s[-i facem începutul�.

Pe fere=ti s[rir[ prin\iiCare =i-ncotro v[zu!Unu-n goan[-=i rupse din\ii,Altul într-un pu\ c[zu.Cel cu cizme, dând din coate,Se izbea de boi =i vaci,Trop[ind cele ciuboate,C[-l b[gase braga-n draci!+i-au r[mas cei prin\i de-ocar[Ap[sând popor =i \ar[.

N-au fost îns[ lucruri buneCe-acest rege-a f[ptuit,C[ci istoria ne spuneCum c[ dacii au pierit:Ori de dor de b[utur[,Ori de cazn[-n ciuda lor, �Deci lua\i înv[\[tur[,Regilor, în viitor:Dac-aveau ce soarbe dacii,Poate =i-azi tr[iau, s[racii!


Lâng[ leag[n

Dormi acum, odorul mamei,Dormi c[ e=ti pe prag,

Strânse-n aripa n[frameiFlori de rug \i-am pus, din valeRo=ii str[m[tori de bete,S[ fii drag a=a la fete,Cum e=ti drag m[icu\ii tale,

Dragul mamei, drag.

Ieri pe când cântau coco=ii,Peste piept \i-am pus

La c[ma=[ panglici ro=ii,De deochi, ca el s[ piar[Unde spaime-l însp[imânt[+i coco=ii-n zori nu-i cânt[ �S[ r[mâi curat, ca fa\a

Soarelui de sus.

Dormi în pace =i te scoal[Tân[r plug[rel!

Azi prin somn mi-ai râs în poal[+i te-am dus plângând sub cruce.Maica Domnului când vinePune-o mân[ peste tine,M[r de aur ea-\i aduce

S[ te joci cu el.

CUPRINS

GEORGE CO+BUC334

Nou[ luni în zori, pe rou[,Tot \i-am descântat,

Joi curate, alte nou[ �S[ ai inim[ curat[+i s[ fii p[zit de ele,+apte stele, logosteleFie-\i scrise-n cer =i-o fat[

Mândr[ de-mp[rat.

M-am rugat de ursitoarePentru capul t[u,

S-odr[sle=ti, ca rupt din soare,Toat[ lumea s[ te plac[;Dar nici fapt =i pus-din-ur[,Nici un fel de-arunc[tur[,Nici un farmec s[ nu-\i fac[

Nici un r[u.

Dormi, plugarul meu, în pace,Scumpul meu odor!

Mare-al mamei, te vei face;S[ te v[d cu noi la mas[,+i-alergând cu drag pe lunc[Dup[ tat[l t[u la munc[,Tân[r voinicel, prin cas[

Mamei de-ajutor!Uite-l ici =i-ntr-alt[ parte,

Ochii-n cap îi fug;Îl trimi\i =i-i =i departe �S-aduci poala cu surcele.


+-aduci apa cu cofi\a,Tatei s[-i deschizi porti\aCând se-ntoarce, frânt de trud[

Seara de la plug!

O, de te-a= vedea eu mare,S[ m[ duc =i eu

La amiazi cu demâncareUnde-\i fi, la plug, la coas[!S[-mi ochesc atunci la hor[Dintre-atâtea fete-o nor[ �Dormi =i cre=ti, =i f[-te mare

Plug[ra=ul meu!

Ianuarie 1893

GEORGE CO+BUC336

Povestea gâ=telor

Un gâscan cu pene luciiCum trecea pe pod prin sat+i-ntr-o mân-avea papucii,Nu =tiu cum i s-a-ntâmplatC[ papucii lui c[zur[,Ce p[cat, o, ce p[cat!

C[ci erau cu-ales[tur[,F[r[ leac de tivitur[ �

Ce p[cat!

Gâ=tele-auzind cum zbiar[:�Aoleu! Papucii mei!�Într-un suflet alergar[+i-ntrebau mirate, ce-i?� �Am r[mas, plângea gâscanul,P[guba= de patru lei!Iat[-m[ descul\, s[rmanul!Ce m[ fac acum, golanul,

F[r[ ei!�

� �Haide\i to\i, =i mo=i =i babeS[-i c[t[m pe râu acu!�Repede-notând din labeCârdul tot pe râu trecu.�I-ai g[sit?� � �Eu, nu, surat[,Ce m[-trebi a=a =i tu?�Toate apoi strigau deodat[:�Bat[-i pacostea s[-i bat[!

Nici eu, nu!�

CUPRINS


Vara-ntreag[ tot umblar[,Dar papucii du=i au fost!+i-au s[ umble =i la var[Pân[ ce le-or da de rost!Iar gâscanul merge, vine,Face cruci =i \ine post,� �Nu-i g[sesc! S[rac de mine,Iar descul\ e, vezi tu bine,

Lucru prost!�

Gâ=tele de-atunci, în cale,Când v[d apa undeva,C[utând pornesc agaleTot crezând c[-i vor afla.Vin =i ra\e s[ le-ajute:Mac-mac-mac =i ga-ga-ga!Mac-mac-mac! Haid� vino, du-te,Zile-a=a pe râu pierdute!

Ga-ga-ga!

Iar când gâ=tele stau gloat[+i prin dreptul lor te duci,Sare tab[ra lor roat[+i te-ntreab[: � �Ce ne-aduci?Ai g[sit papucii? Spune!�Tu la fug-atunci s-apuci!Sî-sî-sî! Tot fac nebune+i te mu=c[, doar le-ai spune

De papuci!

GEORGE CO+BUC338

Iedera

Iedera care se-ntindePe p[mânt, r[mâne slab[,To\i o sfarm[ cu piciorul,+i ea ve=teje=te în grab[,Dar, când iedera se-nal\[,Tot mai sus =i mai umbroas[,Cine-o vede, o iube=te,L[udând-o, c[-i frumoas[.

Astfel omul, când r[mâneNumai pe p[mânt cu gândul,To\i îl ocolesc, cu mânaDe departe ar[tându-l.Dar când omul î=i înal\[Gândul c[tre Cer mereu,Îl iube=te toat[ lumea+i-i ajut[ Dumnezeu!

CUPRINS


P[mântul uit[rii

Acesta-i un cântec de bard ostenit,De bard din p[mântul uit[rii.

Str[mo=ii-mi acolo pe stâlpi de granitCu albe portaluri un templu-au cl[dit

De marmur[-n marginea m[rii.

�S[-l aib[ nepo\ii prin veacuri de-acumSpre-a lor =i spre-a noastr[ m[rire!�

Dar mut[ veni nep[sarea pe-un drum,Iar pe-altul stârni-nec[toru-i samum

Atotuciga=a hulire.

Azi templu-i ruin[; prin cur\ile luiCulcu=uri î=i caut[ cerbii,

Prin mândrele ganguri scot viezurii pui,Se joac[ pe lespezi de-altare-ale lui

+opârle t[cute-ale ierbii.

Cu galbene oase-ale mo=ilor meiS-amestec[-n praful c[r[rii

Strivite statui ale marilor zei.Azi râde\i, =i vai, cum ve\i plânge, o, mi=ei,

Cu hohot la ziua-nfrunt[rii!

Dar noaptea din frântele marmuri r[sarLuciri ca de fulger, =i =oapte:

Stau jalnicii zei la ruine, =i par

CUPRINS

GEORGE CO+BUC340

Cuprin=i de mânie =i galbeni de-amar+i zboar[ cu vaiuri prin noapte.

+i iese-al lor bard =i s-a=eaz[ plângândPe-o piatr[ sub zidul de-afar[,

+i cânt[ =i plânge, ghitara b[tând,Iar alba lui barb[ ca râul curgând

Se-mpr[=tie peste ghitar[.

�Prin lanuri obsiga =i sterpul odos+i-n pieptul lor inimi nebune!

Batjocura-i ast[zi al nostru prinos.Ei uit[, voind, cu ce trud[ i-am scos

Din jalnica mor\ii genune!

Ascult[ proroci ai minciunii, =i pliniDe-al lor o nebun[-nvr[jbire,

Le-alunec[ g`ndul spre zeii str[ini,Fac neamului nostru cunun[ de spini:

Spre-a lor =i spre-a noastr[ m[rire!�

Eu nu m[ voi plânge nepo\ilor t[i,P[mântule sfinte-al uit[rii!

Desf[-te tu singur =i-nghite pe r[i,C[ci iat[-i pe toate g[titele c[i

R[sar conjura\ii pierz[rii!


Nucul

Tot mai ceri pu\in-r[maseiInimi s[ mai simt[ mult?Nucule din dosul casei,Tot al meu =i-aici =i-aiurea:Ziua-n vânt î\i v[d doinirea,

Noaptea \i-o ascult.

Umbra te-nvelea rotund[Masa cea de nu-=tiu-când+i-amândoi pe banca scund[,Eu robind suflarea-n gur[,+i, cu acu-n cus[tur[,

Mam[-mea cântând.

Jale tu, din leg[nat[Doin[, ce de-amar omori!Dar tu =tii c[ niciodat[Nu cântam, urmându-i cântul,Numai, nuce, tu =i vântul

O-nso\eai aori.

+i-urm[rind fugara-mi minte,M[-nv[\ai, prieten bun,Cum s-adun în gând cuvinte+i-mi cântai spre-a-mi da c[rare+i vedeam c[ ies cântare

Vorbele ce-adun.

CUPRINS

GEORGE CO+BUC342

Ca =i-atunci, mai coase mama,Coase =i suspinarar,Dar când d[-nd[r[t maramaDezv[lindu-=i câmpul frun\ii,P[rul ei e alb ca mun\ii

Iernii lui ghenar!

A murit pe lunc[ macul,A murit =i-i mult de-atunci.R[zvr[tit se mir[ aculMâini trudite-acum c[ vede �El e tot copil, =i crede

C[-i tot var[-n lunci.

Plânge-acum cântând sub tine,Nucule, pe cel ce-i dus �Nu mai vine, -o, nu mai vine!+i-=i îngroap[-n palme fa\a:Cât de trist[-i sting ei via\a

Neguri din apus...


Patria român[

Patria ne-a fost p[mântulUnde ne-au tr[it str[mo=ii,Cei ce te-au b[tut pe tine,Baiazide, la Rovine,+i la Neajlov te f[cur[F[r[ din\i, Sinane,-n gur[,+i punând du=manii-n juguriEi au fr[mântat sub pluguriSângele Dumbr[vii-Ro=ii. �Asta-i patria român[Unde-au vitejit str[mo=ii!

Patria ne e p[mântulCelor ce suntem în via\[,Cei ce ne iubim fr[\e=te,Ne d[m mâna române=te:Numai noi cu-acela=i nume,Numai noi români pe lumeTo\i de-aceea=i soart[ data,Suspinând cu to\i odat[+i-având to\i o bucurie;Asta-i patria român[+i ea sfânta s[ ne fie!

Patria ne-o fi p[mântulUnde ne-or tr[i nepo\ii,+i-ntr-o mândr[ Românie

CUPRINS

GEORGE CO+BUC344

De-o vrea cerul, în vecie,S-or lupta s[ ne p[zeasc[Limba, legea româneasc[+i vor face tot mai mareTot ce românismul are:Asta-i patria cea drag[+i-i d[m patriei româneInima =i via\a-ntreag[.


Poetul

Sunt suflet în sufletul neamului meu+i-i cânt bucuria =i-amarul �În ranele tale durutul sunt eu,+i-otrava deodat[ cu tine o beuCând soarta-\i întinde paharul.+i-oricare-ar fi drumul pe care-o s-apuci,R[bda-vom pironul aceleia=i cruciUnindu-ne steagul =i larul,+i-altarul speran\ei oriunde-o s[-l duci,Acolo-mi voi duce altarul.

Sunt inim[-n inima neamului meu+i-i cânt =i iubirea, =i ura �Tu focul, dar vântul ce-aprinde sunt eu,Voin\a mi-e una, c[-i una mereuÎn toate-ale noastre m[sura.Izvor e=ti =i \inta a totul ce cânt �Iar dac[ vrodat-a= gr[i vrun cuvântCum nu-\i gl[suie=te scriptura,Ai fulgere-n cer, Tu cel mare =i sfânt,+i-nchide-mi cu fulgerul gura!

Ce-s unora lucruri a toate mai sus,Par altora lucruri de=arte.Dar =tie Acel ce compasul =i-a pus,Pe marginea lumii-ntre via\[ =i-apus,De-i alb ori e negru ce-mparte!

CUPRINS

GEORGE CO+BUC346

Iar tu mi-e=ti în suflet, =i-n suflet \i-s eu,+i secoli-nchid-ori deschid[ cum vreuEterna ursitelor carte,Din suflet eu fi-\i-voi, tu, neamule-al meu,De-a pururi, nerupta sa parte!


[Lui Spiru Haret]

Bârfirea ca monstru-o v[zui alergând,Iar gura ei numai ecouri,

Cu negrul c[r[rii noroi m[ritândVirturea din cel ce-i virtute c[tând,Dar faima cea putred-a celui fl[mând

De faim[ purtând-o prin nouri.

Nici team-ori mânie, ci-uimire mi-a pusÎn suflet durerea acestor

Nevrednice-ntoarceri cu josul în sus:C[ci nu-i ap[r[ s[ nu fie ce nu-sNici bra\ul pe-Ahil =i pe Socrate vous

Nici vârsta cea mult[ pe Nestor.

Cu scut =i s[geat[ vrei lupta? S-o la=i,Copile, c[ci scut î\i e timpul,

S[ge\i îns[ zeii =i drep\ii t[i pa=i.Prive=te t[când vuitorii trufa=i:Pe-un munte fu munte urcat de-uria=i

+i tot nu b[tur[ Olimpul.

CUPRINS

GEORGE CO+BUC348

Aghiotantul

Fugarule-al meu, tu te zbuciumi b[tut+i te miri c[ m[ clatin în scar[!

Tu crezi c[ mi-e team[ de timpul pierdut?Vai nu, ci de mine c[-s fiar[!

Atunci la plecare plânsesem tustrei+i mama, s[rmana, b[trân[

|inându-ne-al[turi în mâinile eiDe-o parte =i de-alta de mân[,

Sta-n poart[ la drum =i vorbea-ncetinel,+i mie, zicându-mi pe nume:

�E=ti frate mai mare =i-ai grij[ de el,Voi singuri ai mamei pe lume!�

Acum el e mort =i departe de-ai s[i+i parca-mi tot sun[ cum geme.

Dar eu alergam la redut[, prin v[i,S-ajung cu porunca la vreme.

Mu=case cu gura p[mântul de chin,+i strânse p[mântul în mân[;

Întreaga sa fa\[ =i p[rul s[u plinDe sânge-nchegat cu \[rân[.

Luându-l în bra\e mi-l dusei apoiLa umbr[ sub poala p[durii,

CUPRINS


Sp[lându-i pe gene lipitul noroi+i spumele crunte-ale gurii

+i-nce\ ridicându-l de spate pu\inÎi pusei la gura-ncle=tat[

S[ prind[ din plosc[ vrun picur de vin,Dar moale c[zut-a deodat[.

+i iarb[ smulgând i-am facut c[p[tâi,+i trist[ fu vorba ce-mi spuse,

+i nu =tiam bietul ce-a= face dintâi,Dar calul aminte mi-aduse

C[ nu era vreme, =i-acolo-l l[sai,S[-l v[d la reîntoarcere iar[ �Vai, frate, murind, tu de tine oftai,Ori poate de mine, c[-s fiar[?

La-ntoarcere-mi spuse str[jerul un drumMai scurt, =i fu scurt[ =i-a gurii

Porunc[ de spaim[, =i iat[-m-acumDeparte de poala p[durii,

Departe de unul ce-a=teapt[ mâhnit+i-n drumul meu ochii =i-i zbate,

Departe de unul ce poate-a muritMin\it de nevrednicu-i frate!

Fugarule-al meu, tu te zbuciumi b[tut+i când te-am b[tut eu pe tine?

GEORGE CO+BUC350

Dar iat[-l, bl[st[mul tr[d[rii-a-nceput+i plata cea jalnic[-mi vine!

Nu-n fa\a ta, Doamne, c[ =tii! =i mi-e greuCuvântul ce-n cump[n-apas[:

Da mama, eu mamei, de fratele meuCe-oi spune eu mamei acas[?


Cânt[ pilotul

Dac[ te-am rugat vrodat[, suflete, s[ spui, s[ spui,Ai tacut! Ai fost eroul îmbr[cat cu scut =i zale,

Eu am fost s[rmanul cui.Palmele spre rug[-ntinse îi sunt toat[ arma lui:Herostrat ce-ncrede crimei faima biruin\ei sale!

lar când te-am rugat odat[, inim[, s[ taci, s[ taci,Ai vorbit! Mai lesne-ai smulge un stejar ce însu=i este

Codru-ntreg între copaci,Decât cum ai fost tu gata trista jertf[ s[ mi-o faci!C[ sunt inimi =i de cear[, asta nu-i numai poveste!

Acum ce? Plângând te vaie\i c[ e=ti pustiit detot,Suflete! =i \ipi de groaz[, inim[,-n strivirea sor\ii.

Înzadar v-am fost pilot:Inima un rob nevolnic, sufletul st[pân despot �Doi nevrednici, nu de via\[, ci de sfânta pace-a mor\ii!

CUPRINS

GEORGE CO+BUC352

Scump[ \ar[ româneasc[

Scump[ \ar[ româneasc[,Cuib în care ne-am n[scut,Câmp pe care s-a v[zutVitejia str[mo=easc[,Scump[ \ar[ româneasc[,

Te salut!

+i-a mea frunte \i se-nchin[Ca naintea unui sfânt,C[ci, de=i copil eu sânt,Inima de dor mi-e plin[.S[ te v[d mereu regin[

Pe p[mânt.

S[ ai via\[ de vecie,S[ sporeasc[-al t[u popor;Sub stindardul tricolorS[ nu vezi decât fr[\ie,+i-atunci, dac-o fi s[ fie,

Pot s[ mor!

CUPRINS


Poporal[

Când geme =i url[ =i tun[În martie cerul cu ploiSose=te-n stârnita furtun[Din nou prim[vara la noi.

leri toat[ mânia naturiiUrlat-a-n v[zduhul cu nori,Iar ast[zi copacii p[duriiStau veseli cu proaspete flori.

Dar omul când fost-a s[rmanulStrivit de furtunile reci,El nu mai re-nvie la anul,+i nu mai d[ muguri în veci!

S-au dus prim[verile-i, toate,+i iarna-l acopere grea,Nici vânt =i nici soare nu poateZ[pezile frun\ii s[-i ia.

1913

CUPRINS

GEORGE CO+BUC354

Vulturul

Venind de departe cu zborul întinsS-oprise deasupra Ceahl[ului nins,+-apoi din rotiri tot mai strâmte-n cuprins

C[zu, ca s[ prind[ vro prad[,Cum uneori parc[ vezi fulgerul stins

Pe când nici nu-ncepe s[ cad[.

Eu nu =tiu, fui vesel ori trist în acelOcol ce-l f[cui împreun[ cu el,C[-ntâi îmi p[ruse c[-i vis =i m[-n=el �

Dar bine venitu-mi-a-n minteVulturul v[zut în rotire la fel

Cu ani de via\[-nainte.

Un pisc singuratic al muntelui plinDe col\uri de stânc[, cu zborul s[u linAcela-l rotea prin v[zduhul senin

În sute de cercuri egale,+i-n fiece zi =i tot timpul vecin

Umbririlor nop\ii din vale.

P[storii spuneau c[ p[ze=te pe-ai lui,C[-n rece cuib scoate p[rechea sa pui+i hran[-i ducea ori pe-aceea ce nu-i

La staul pe-amurg, din mioare,Ori cerbi sug[tori ce se culc[ s[tui

Sub brazii ce-acop[r izvoare.

CUPRINS


+i parc-a= vorbi ca de lucruri de ieri,Ce drag îmi era nes[tulei vederi!Când singur în largul înaltei t[ceri

Br[zda cu rotirea sa golul;+i-uimit cum de-a lungul atâtora seri

Eu stam urm[rindu-i ocolul.

Dar groaznic venit-a-ntr-o zi, din apusO noapte cu-atâta-ntuneric c-a pusÎn minte-ne stavili putin\ii de-adus

Aminte ce-i timpul =i locul,+i-urlau în cumplita c[dere de sus

De-a valma =i apa =i focul.

Ci-ncet se f[cu =i-o lumin[ ca-n zori,Iar ziua, ce prins[ de-ai spaimei fioriS-ascunse pitit[-ntre ceruri =i nori,

Se-ntoarse, =i soare fu iar[,+i-apusu-i stârnit-a minuni de culori,

Cum nu mai fu-n lume vro sear[!

Iar sufletu-n noi ce =i-acum tremura,De farmec cuprins, ca pierdut se mira!Dar unde-o fi piscul? C[ci nu mai era

+i-n locul lui gol =i lumin[ �Vulturul, el îns[ =i-acu-nconjura

O stânc[ tr[snit[-n ruin[.

Deodat[ cu \ipet se-ntoarse napoi,Ca unul ce-=i schimb[ gândirea, =i-apoi

GEORGE CO+BUC356

Spre vai, =i departe, cu zborul greoiÎncet ni se stinse vederii.

De-atunci nu-l v[zur[ nici al\ii, nici noiRotind în luminile serii.

APRECIERI

[...] Un om nu se judec[ dup[ chiar o vorb[ de ner[bdare, denemul\umire care i-ar fi sc[pat într-un moment oarecare sub presiunea unorevenimente capabile s[ tulbure =i min\ile cele mai sigure de sine, s[ fac[ adevia o clip[ =i convingerile cele ai bine întemeiate =i mai statornice. Cijudecata cea dreapt[ se poate dobândi numai dup[ dovezile pe care le d[ elîn momente decisive sau în lucr[ri îndelung chibzuite despre ce se g[se=teîn adâncul cugetului s[u. La Co=buc, cel t[cut =i închis în sine, cel dispre\uitorde conversa\ii zadarnice =i aplecat mai mult la discu\ii cu privire la atâteaprobleme de limb[, de literatur[, ori chiar de o natur[ special[ care se p[reacu totul str[in[ de preocup[rile unui poet, nu se poate afla acel crez complet,expus în siguri termeni de abstrac\ie filozofic[, pe care-l po\i g[si =i fixa laoameni necontenit amesteca\i în politica militant[ sau deprin=i, sili\i a-ianaliza problemele.

Dar altceva ne poate lumina asupra gândului acestui om de socoteliîncete =i adânci: nota fundamental[ a scrisului s[u întreg, aceea care domin[toate amintirile de lectur[, toate influen\ele str[ine, amestecate =i contopiteîntr-însul. =i omul care va izbuti, din str[baterea acestei opere cu aparen\avariat[, s[ culeag[ ceva care nu s-ar potrivi cu sângele lui, cu locul lui dena=tere, cu anii lui de lucru de la �Tribuna� cea mare din zilele de lupt[, cutov[r[=iile lui de acolo, cu spectacolul din acel ceas al dezvolt[rii ideiiromâne=ti, cu pribegia lui printre noi � acela, dar numai acela, ar cuteza s[rup[, fie =i prin simple insinu[ri, din solidaritatea moral[ a neamului s[u însuprem[ suferin\[ pe cel mai mare din poe\ii de energie lupt[toare alromânimii întregi.

Nicolae IORGA, Ideile politice ale lui Co=buc, în vol. Oameni care au fost,Editura Cartea moldoveneasc[, Chi=in[u, 1990, p. 262.

[...] Sentimentul lucrului nou, recitind azi pe Co=buc, ar trebui s[ fiecu atât mai puternic, cu cât de atunci poezia noastr[ a ocolit mereu, pefoarte departe, câmpenismul, etapa narativ[ =i mai ales clasicitatea formei,devenind superlativ-liric[, or[=eneasc[ =i vers-librist[; nu � din

CUPRINS

GEORGE CO+BUC358

�=arlatanism�, cum noi nu credem, ci din constrângerea evolu\iei generalea lirismului modern. Pentru cine n-a p[r[sit nici o clip[, în ultimii dou[zecide ani, atmosfera liric[ a poeziei noi, atmosfera strict interioar[, de subtilit[\i=i nu de st[ri masive suflete=ti, care, chiar existând, sunt toate de deriva\ieurban[, poezia lui Co=buc este o pl[cere, desigur, în felul pl[cerii pe careor[=eanului i-o da un week-end. [...]

Impresia de rusticitate =i idilism a fost numai pragul poeziei lui Co=buc,dup[ care nu poate fi judecat exclusiv, cum s-a încercat. Privit[ înc[ o dat[,din eposul pe care îl con\ine, ca panoram[ � acum, opera lui prime=te altelumini: este o întreag[ viziune poetic[, popular[ ca duh, îns[ asimilându-=inesim\it modul idilic de percep\ie al or[=eanului fa\[ de realit[\ile \[r[ne=tica =i m[iestria unui poet savant în ritmuri, fuziune de elemente rurale =iurbane, adic[ sintez[ de spirit românesc.

Cu toate acestea, în adev[rul propriu al operei, credem c[ înc[ nu neg[sim, oricât de puternic resim\im valorile ei române=ti. Dup[ cum amputut vedea c[ pastelul =i idila apar ca simple elemente în acea sintez[româneasc[ mai larg[, vom putea de asemenea discerne cum etnicismul sesubordoneaz[ caracterului epic al poetului? Anecdot[, nara\iune, balad[,legend[ =i fragment de epopee, toat[ gama epic[ e u=or de identificat înopera lui. Cu mult mai folositor ni se pare a dovedi c[ etnicitatea poeziei luiCo=buc nu umple întreaga sfer[ a capacit[\ii sale epice. Materialul, c[ruia i-a dat o egal[ str[lucire narativ[ în ritmuri atât de felurite, n-a fost omogen.Prizonier, materialul etnic nu l-a putut \ine. C[rturarul din el i-a ispitit talentulcu cele mai eterogene motive epice, care, ad[ugându-le la cele autohtone,numai împreun[, i-au îndestulat capacitatea epic[. Încât noi, românii, putemprin liber[ op\iune sau din instinct s[ acord[m pre\ul cel mare fire=tematerialului românesc, dar realitatea operei întregi fiind mai cuprinz[toare,critica nu poate s-o desconsidere.

[...] Dar de oriunde îi vin motivele, fie din eposul nostru popular, fiedin =tiin\a sa de c[rturar, ceea ce le arat[ ca apar\inând lui Co=buc, este, pelâng[ modul suveran al versifica\iei, aceea=i concep\ie epic[. A=a încât, dac[nota pastoral[ intr[ numai ca element în compunerea sintezei etniceco=buciene, etnicitatea la rândul ei se resoarbe în dominanta epic[ a viziunii.

[...] Dac[ ar fi s[ inventariem motivele poeziei sale, am observa ost[ruin\[ în =[g[lnicia rustic[, peste m[sura frumosului, precum =i conduitade a se aproviziona cu teme din eposul popular, din istoria na\ional[, dinistoria universal[ sau din diferite alte lecturi [...]. În compara\ie cu num[rullimitat de motive, fa\[ de qvaziabsen\a inven\iunii epice, tehnica versifica\iei


este cople=itoare. Bog[\ia ritmurilor, raritatea, felurimea =i perfec\iunea lorfac din Co=buc un poet unic la noi. Examinarea mai de aproape a înzestr[riilui tehnice e foarte interesant[. C[ci de la început ne surprinde un lucrudestul de curios. De=i ajungem repede la convingerea c[ pl[cerea artistic[,citindu-l, ne vine mai ales de la virtutea real[ a poetului, versurile la ceadintâi privire ni se arat[ numai corecte: sunt bine num[rate, defileaz[ ordonat,rimeaz[ plin. Dar în\elegem c[, dac[ regularitatea place, nu încânt[. Maimult înc[: versul lui Co=buc e f[r[ reliefuri deosebite, f[r[ prea numeroase=i remarcabile imagini pentru ochi; un limbaj nud, propriu, prozastic. [...]

Cât prive=te înf[\i=area versului, el spune direct ce are de spus, ca înproz[, f[r[ preocuparea de a scoate din cuvinte în\elesuri necunoscuteîntrebuin\[rii zilnice. lar aceasta e \inta mai tuturor versurilor lui Co=buc.Mijlocul s[u de evocare cel mai frecvent este =i cel mai elementar în artaliterar[, personificarea: vântul � fl[c[u r[sf[\at ca în Vântul, =i hoinar,poet al câmpului, ca =trengarul v[ilor, iar apa râurilor � fat[ s[lb[ticu\[, ca înPrahova. Numai cu posibilit[\ile poetice ale personific[rii nu se poate desf[taochiul, citind pe Co=buc. În schimb, preocuparea de imagini sonore domin[mai fiecare vers în parte, ca =i întregul sistem prozodic co=bucian. [...]

Evident, nu se poate st[rui asupra tuturor tipurilor metrice întrebuin\atede Co=buc: sunt prea numeroase. [...] Cu George Co=buc, din acest punctde vedere, ne afl[m în vremea prozodiilor glorioase, dup[ care un Hora\iuîmperechea iambii cu dactilii, dactilii cu troheii =i combina coriambii.

Dar geniul formei la poetul nostru nu se istove=te în n[scocirea deritmuri noi. Strofele sale (cine nu-=i aminte=te?) au ca dispozi\ie tipografic[o siluet[ variat[, cum de asemenea la nici un alt poet nu întâlnim. [...] C[cidintre poe\ii no=tri, to\i aceia care au petrecut un timp în intimitatea poetic[a clasicit[\ii greco-latine, fac serie comun[, în privin\a perfec\iunii formei:Eminescu, Co=buc, Duiliu Zamfirescu.

Urmând îns[ mai departe linia studiului nostru, chestiunea care sepune acum este a =ti dac[ sfera epic[ a viziunii co=buciene coincide întrutotul cu sfera virtuozit[\ii tehnice, sau, dac[ nu coincide decât par\ial, caredintre ele se g[se=te în raport de subordonare. Convingerea noastr[ este c[tehnica versifica\iei v[zut[ ca suprem[ voca\ie, îi înglobeaz[ epicismul.Co=buc nu e poet liric, se în\elege; abia dac[ îi putem schi\a atitudineasufleteasc[ din lirismul obiectiv al câtorva buc[\i, pe care ar trebui s[ leprivim în afar[ de ansamblul care le cuprinde: precum =i din anumite versuri-proverbe, în care se proclam[ porunca dragostei de via\[. Dar în Cântecelede la sfâr=itul volumului Balade =i Idile, scrise în felul lui Anacreon, Catul,

GEORGE CO+BUC360

de=i f[r[ patima acestuia, iar altele în felul lui Heine, ca =i în Sunt suflet însufletul neantului meu, lirism exist[. Interesul nostru merge totu=i la formaexemplar[. Ceea ce, pe cât se pare, ar însemna c[, indiferent de naturamaterialului c[ruia i se aplic[ poetul � oricând în pastel, idil[, în viziuneaetnic[, în epicism, ca =i în lirismul întâmpl[tor, constanta operei lui esteexcelen\a formal[. Dealtfel, dac[ mai e vreo îndoial[, poetul însu=i ne spuneundeva c[, apucându-se s[ scrie, pornise cu gândul s[ alc[tuiasc[ din basme,legende =i pove=ti o epopee a sufletului nostru popular, dar c[ proiectul i-afost z[d[rnicit de polimetria p[r\ilor. Noi credem c[ acela a fost momentulcând voca\ia epic[, intrând în lupt[ cu voca\ia tehnic[, a ie=it învins[. A=aîncât, arhitectura operei lui Co=buc, prin toate elementele ei, v[zuta de josîn sus, în ordine superioar[: pastel, idil[, etnicititate =i epicism, între celelaltetr[s[turi care \in mai mult de complexitatea istoric[ a operei, ne apare aziaceast[ tr[s[tur[ constant[ a voca\iei poetului, c[ ar fi de mirare s[ nu fieînc[ deslu=it[. Nu tot astfel se putea vedea de la început.

Chestiunea �plagiatului� =i ar[tarea lui Co=buc ca �poetul \[r[nimii�sunt, dup[ noi, împrejur[rile de vitregie istoric[ ale gloriei lui. Tip[rindu-i-sede �Convorbiri literare� în 1889 Nunta Zamfirei, adic[ în chiar anul mor\ii luiEminescu, impresia a fost enorm[. Avem m[rturii din epoc[ despre aceasta.Scriitorii, ca =i oamenii de cultur[ ai vremii, nu se întâmpinau decât cu întreb[ridespre noul poet. Satisfac\ia era de natur[ consolant[: murise marele poet,dar ap[ruse un alt mare poet. Iar când, dup[ prima poezie, mai urmar[ înaceea=i revist[ altele de o egal[ limpezime =i voio=ie, mul\umirea dintâi devenipozitiv[: eminescianismului, adic[ molimei decep\ioniste, vitalitatea neamuluiîi opunea pl[cerea de a tr[i. Poetul a fost dar expus comentariilor pe laturaoriginalit[\ii de sim\ire sau a noului lirism. [...]

Este drept îns[ c[ faima poetului, din cauza abaterii interesului criticde la natura talentului s[u, n-a avut s[ sufere nici în cea mai mic[ m[sur[.Gre=eala de a fi fost privit în ceea ce nu putea s[ fie al unei structuri exclusivobiective =i formale, adic[ în caren\a �temelor�, când el aducea literaturiinoastre puterea de a n[scoci ritmuri, a fost un produs istoric =i tot istoria l-a absorbit: Co=buc a r[mas totdeauna, ca faim[, poetul cunoscut =iconsiderat, pe care îl =tim. La men\inerea gloriei lui, în chiar timpul când încontra ei lupta direc\ia gre=it[ a criticii, lucra o alt[ eroare critic[: într-unlung studiu, jum[tate critic, jum[tate social, Dobrogeanu-Gherea îlprezentase ca �poetul \[r[nimii�. Formula era cu atât mai sugestiv[, cu câtmomentul istorico-politic manifesta un interes sus\inut pentru mi=c[rilesuflete=ti ale poporului. Intelectualitatea româneasc[ a vremii pornit[ spre


romantismul social, din care a ie=it mai întâi \[r[nismul literar de la�S[m[n[torul� =i apoi \[r[nismul politico-literar de la �Via\a româneasc[�,a prins aceast[ formul[ =i cu ea a sus\inut pân[ azi, neatins[ de eroareacritic[ a lui Lazu, gloria poetului. Azi, îns[ Co=buc nu mai are nevoie desprijinul l[turalnic al faimei de poet al \[r[nimii; el poate fi v[zut cu limpezimeîn adev[rata sa înzestrare, în �mesajul� s[u tehnic � ca s[ întrebuin\[mcuvântul timpului nostru. [...]

Vladimir STREINU, George Co=buc, în vol. Clasicii no=tri, Colec\ia �Lyceum�,Editura tineretului, Bucure=ti, 1969, p. 211, 217-219, 221, 223, 224, 227.

[...] Co=buc public[ multe lucruri înainte de a se limpezi, toate cuinspira\ie rural[: Bl[stam de mam[, legend[ popular[ din jurul N[s[udului, Pep[mântul turcului, Fata codrului din cetini, Fulger, compuneri greoaie, lungi.Surprinde în mod pl[cut un mic poem burlesc, Dric de telegu\[, tablou viu alsatului greco-catolic cu \[ranii =i �inteligen\a� lui. Avacom Rug al lui Pahu\[e mânios c[ nevast[-sa nu vrea s[-i zic[ bravo pentru dricul de telegu\[cioplit de el [...].

Avacom î=i bate femeia, care se duce s[ se plâng[ popei Spic. Acestaface so\ilor o scurt[ probozire [...].

R[spunsul preotesei e a=a de agresiv, încât popa, care precede peP[m[tuf din Ion al lui Rebreanu, uitând de Avacom, o ia la b[taie. Atunciintervine un alt teolog [...].

De la casa popei vrajba se întinde în tot satul. Prin urmare, �dricul detelegu\[� are rolul unei �secchia rapita�, =i poetul arat[ de pe acum înclin[rihomerice. Chiar =i mai târziu =i în sens sever epic, Co=buc se gândea la unmare epos na\ional care s[ sistematizeze mitologia româneasc[ în chipulIliadei =i Eneidei. Asta explic[ marea lui predilec\ie pentru epopeile celebre,pentru Eneida, Divina Comedie, Sacontala (epopee =i ea în fond dramatizat[),pe care le-a tradus [...].

Cu toate acestea, Co=buc nu e un clasic în toat[ accep\ia cuvântului.Nutrit cu literatur[ german[, cu legende =i cu balade gotice, chiar în materieel vine cu multe romantisme pe care le acord[ la tradi\ia lui Bolintineanu =iAlecsandri. Dar mai ales în spirit, el se potrivea micului romantism al luiDelavrancea =i Br[tescu-Voine=ti, de=i cu note absolut personale. Speriatde ora=, el se simte r[t[cit aici =i caut[ s[ evadeze. Acela=i fenomen sepetrecuse cu Slavici, care totu=i, m[rginindu-se la lumea lui \[r[neasc[, oprivea cu ochii reci ai observatorului. Îns[ a=a cum Delavrancea euforizamahalaua, Co=buc idilizeaz[ satul. Romantismul lui e un fel de naivitate

GEORGE CO+BUC362

schillerian[, ob\inut[ pe cale artificial[, dup[ pierderea inocen\ei, din nos-talgia vârstei de aur. Dar, bineîn\eles, Co=buc e un \[ran adev[rat =i poezialui nu devine arcaderie, nici teocritism gessnerian. Ea e o separare numai înidilicul real. [...] Co=buc avea de fapt sim\ul sublimului cosmic, dar, fiindlipsit de putin\a reprezent[rii lui de sus, se mul\umea a-l sugera în orariulterestru. Dar uneori i se întâmpla s[-i surprind[ m[re\ia direct [...].

La Pa=ti, În miezul verii, Iarna pe uli\[, cele mai bune poezii de acest fel, înafar[ de Noapte de var[, continu[ a fi monografii ale unor momente din via\asatului, cu vii desf[=ur[ri de grupuri umane. În duda simplit[\ii mijloacelor =ia totalei obiectivit[\i, originalitatea lor e v[dit[; =i fiindc[ nu se poate dovedi,inefabil[. Avem înainte ni=te tablouri care povestesc momentele eterne alesatului =i care izolate în cadrul lor perfect stârnesc acea emo\ie de ordincontemplativ pe care ne-o d[ vechea pictur[ narativ[ [...].

Specificitatea lui Co=buc se afl[ în poeziile cu subiecte \[r[ne=ti,aproape toate erotice, precum s-a observat. [...]

Celebrele balade Nunta Zamfirei =i Moartea lui Fulger sunt numai super-ficial epice. Ele corespund, cu o tehnic[ nou[, poemelor C[lin =i Strigoii alelui Eminescu, sunt adic[ reprezent[ri ale nun\ii =i înmormânt[rii, a dou[ceremonii capitale din societatea uman[. Co=buc are �filozofia� lui, exprimat[=i într-o poveste vesel[, =i care este absen\a oric[rei filozofii dialectice,supunerea împreun[ cu poporul la datinile ce simbolizeaz[ impenetrabilitateamisterului. Este o gândire s[n[toas[ în orice caz, pe care poetul are tactul an-o desf[=ura discursiv, ci de a o înscena în ritualul celor dou[ evenimente.=i într-o balad[, =i într-alta, atmosfera este fabuloas[, ca =i la Eminescu, caspre a sugera universalitatea fenomenelor, dar \inuta grupurilor, vorbirealor e \[r[neasc[. În leg[narea mul\imilor, în trecerea mecanic[ de la o atitudinela alta, de la dezn[dejdea cu bocete la plânsul înfundat =i plata resemnare, întoat[ aceast[ demonstra\ie de ceasornic arhaic care merge, exterior =i inte-rior, inexorabil, st[ vraja acestor poeme al c[ror sens ultim liric este:inutilitatea reac\iunilor personale în fa\a rota\iei lumii. Strofele ingenioase,frazele ap[sate =i senten\ioase slujesc de minune scopului [...]. [...]

El a izbutit, ca =i Eminescu dealtfel, s[ fac[ poezie înalt[ care s[ fiesau m[car s[ par[ priceput[ poporului =i s[ educe astfel la marele lirism ocategorie de oameni str[ini în chip obi=nuit de literatur[.

George C{LINESCU, G. Co=buc, în vol. Istoria literaturii române de laorigini pân[ în prezent, edi\ia a II-a rev[zut[ =i ad[ugit[, Editura Minerva,Bucure=ti, 1985, p. 585, 586, 588, 590.


[...] Capitolul baladelor istorice co=buciene ni-l arat[ pe autorul lorînscris mai mult pe direc\ia fructificat[ de Hasdeu decât pe cea a luiBolintineanu sau Alecsandri. Ca =i predecesorul s[u, poet ocazional, atrasîndeosebi de figura =i aventurile boierului moldovean Mo\oc, autorul baladeiPa=a Hassan urm[re=te spectaculosul dramatic, anecdotica =i poanta final[.Viziunea lirico-meditativ[, convertit[ în atmosfera aparte, pronun\at ro-mantic[, a lui Bolintineanu lipse=te, dup[ cum lipse=te pulsul de epopee almarilor desf[=ur[ri istorice, surprins de Alecsandri. =tef[ni\[-Vod[ sauVoichi\a lui +tefan mizeaz[ pe un anume dramatism exterior; cea dintâi,prin replica final[ a crudului domn care-=i pedepse=te boierii legându-i decâte un cal n[r[va=. Ritmul nervos al baladei inten\ioneaz[ s[ transcrie graficgalopul dezordonat =i spaima sfetnicilor [...].

Cea de-a doua balad[ urm[re=te, dar f[r[ prea mare putere deaprofundare, tensiunea dramatic[ dintre princiarii so\i, Voichi\a =i +tefan.Un motiv anecdotic destul de superficial are balada Cuscrii, dup[ cum înpreacunoscutele texte Cetatea Neam\ului =i Carl Robert elementul anecdoticcoboar[ în planul viziunii comice, al unor inten\ii parodice realizate =i prinreproducerea în vers a limbajului vorbit. Ciclul de poezii închinat r[zboiuluide independen\[ =i eroilor lui r[mâne, cum spuneam, la o inten\ie mai multilustrativ[. Încerc[rile de fructificare a unui filon liric sau meditativ sunts[race. Abia în pastelul Pe dealul Plevnei sau în evocarea De profundis se încearc[sublimarea sentimentului în atmosfer[ [...].

În rest, domin[ epicul exterior, anecdoticul =i inten\ia de a exprimapatriotismul prin mijloacele retorismului (prezent =i în alte capitole ale poezieipatriotice co=buciene: Decebal c[tre popor, Fragment epic, Dun[rea =i Oltul, Inopressores), ceea ce ne duce tot la genul dramatic. În preacunoscuta balad[Trei, Doamne, =i to\i trei s-a ales situa\ia cea mai dramatic[, preg[tindu-se cugrij[ finalul în stil de poant[ tragic[ înscris[ în replica senten\ioas[ ab[trânului. Povestea c[prarului, În =an\uri, Coloana de atac, Doroban\ul, Cr[ciunulîn tab[r[, O scrisoare de la Muselim-Selo sau Rug[mintea din urm[, Pe drumulPlevnei cuprind fiecare episoade caracteristice din lupt[ sau din via\a decampanie, reliefând unele figuri eroice sau repovestind scene zguduitoare.Modelul, dup[ cum s-a observat de atâtea ori, este în poezia cu aceea=item[ a lui Alecsandri pe care Co=buc n-o poate egala totu=i în o anumesolemnitate interioar[ ori în tres[rirea fiorului emotiv. Poezia patriotic[ alui Co=buc dep[=e=te comunicarea discursiv[ sau narativ[ când î=i asociaz[o anume viziune fabuloas[, când adic[ poetul nu mai e interesat de faptul,evenimentul sau personajul ca atare, ci realizeaz[ o proiec\ie a lor într-un

GEORGE CO+BUC364

plan mai vast, fie fantastic, fie de epopee. În aceste cazuri inten\ia strictilustrativ[ e p[r[sit[. O prim[ mi=care de acest fel cunoa=te poezia Ex ossibusultor! Ea începe prin evocarea unei atmosfere de mit nedeterminat.Deocamdat[ ne afl[m pe un oarecare t[râm de basm, pu\in precizat, ca înunele prelucr[ri amintite anterior: �A fost un tân[r împ[rat � /De la mi=eia smuls averea/ =i-a smuls de la tirani puterea/ =i mul\i nebuni a spânzurat�.

Mi=carea epic[ e pu\in[, nesolicitând aten\ia poetului pentru actele ei succesive.În schimb, e de-a dreptul impresionant motivul mormântului pierdut,

înconjurat de mister =i de p[mânt blestemat, peste care se arat[ uneori unsemn miraculos: �Dar noaptea-n zare uneori,/ Când e furtun[-n dep[rtare,/La margini de-orizont r[sare /Un fulger alb, târziu spre zori�.

Finalul vine acum în crescendo, prin cunoscuta m[iestrie a poetului,care aduce îns[ nu un element extern, cu culminarea tensiunii dramatice aîntregii poezii: �Iar într-o noapte va lovi! /=i spintecat[ de lumin[ /Fugi-vanoaptea cea hain[, /=i brazii-n fl[c[ri or vorbi; /=i-atunci cu fulgerul tovar[=,/Ie=i-va mortul împ[rat /=i-n iadul lor, de-unde-am plecat, /S-or pr[bu=itiranii iar[=i�. Dar cea mai realizat[ poezie patriotic[ din opera lui Co=bucr[mâne, dup[ noi, Moartea lui Gelu. Balada porne=te de la motivul, cunoscutde pe acum, al mortului eroic ce se va ridica din mormânt în ceasul lupteifinale. Momentul istoric îndep[rtat pe care poetul =i l-a ales l-a ferit, indi-rect, de procedeul unei simple ilustr[ri a unui anume fapt anecdotic precis.Gelu e cunoscut doar prin rezisten\a sa eroic[ în fa\a cotropitorilor, prinjertfa propriei vie\i închinate libert[\ii =i, mai mult decât un personaj istoric,e un simbol. Un în\eles destul de vag, dar cu atât mai profitabil pentrupoezia care debuteaz[ într-un stil de lamento sugestiv exprimat printr-ometric[ mai pu\in obi=nuit[, frânt[ dureros în finalul fiec[rei strofe: �R[zle\din o=tirea b[tut[, /Fugind pe câmpia t[cut[, /C[zu de pe cal, de durere, /Pe marginea apei. =i piere. /Din ran[ =i-ar smulge s[geata /=i n-are putere�.�Testamentul� lui Gelu, rostit în continuare în scrâ=netul durerii =i îna=teptarea puhoiului de du=mani, pierde elementul discursiv în schimbulunei viziuni eroice a viitorului, în versuri ce anticipeaz[ eleva\ia de ton apoeziei profetice a lui Goga: �Jeleasc[-m[ apele Cernii! /S[-mi bubuiecriv[\ul iernii, /Ca-n taberi al cailor tropot; /Iar ve=nicul apelor =opot /S[-mi par[ ca-n ceasul vecern�i, /O rug[ de clopot. //=i poate sosi-va o vreme,/Când mun\ii vor fierbe, vor geme /Cu hohote mamele-n praguri /Cândbucium suna-va s[ cheme /Pe tineri sub steaguri�. Balada înainteaz[ apoiprin scena luptei finale =i a mor\ii eroului, într-un decor halucinant, realizatcu o binevenit[ economie de mijloace, o sobrietate comparabil[ doar cuacea din Moartea Iui Fulger.


Sectorul epic al poeziei co=buciene r[mâne deci, în cea mai mare partea lui, la o inten\ie ilustrativ[, aceea de a repovesti. Este foarte adev[rat îns[c[ tehnica nar[rii în versuri atinge prin aceste balade performan\e de seam[pentru epoca aceea, înscriindu-se ca moment de importan\[ în dezvoltareabaladei române=ti sau, mai general, a filonului epic al poeziei noastre. Înaparen\[, aceste aspecte ale versului românesc par a fi fost neglijate încontinuare de o evolu\ie orientat[ în general spre lirismul pur =i spreinteriorizare. Nu trebuie s[ uit[m îns[ c[ nici cele mai accentuat lirice saumeditative orient[ri ale poeziei din secolul al XX-lea nu au izgonit total oanume mi=care epic[. Ea se poate întâlni la Adrian Maniu în forma motivuluide basm interpretat în glum[, sau a baladei fantastice cu accent pe atmosfer[,la Ion Vinea prin câteva schi\e de epic pur, la Lucian Blaga prin ecourimetafizice ale unor forme balade=ti, la Ion Barbu, în cunoscuta sa voca\ieepic[, la Al. Philippide =i mai ales la Tudor Arghezi, în poezia c[ruia ereconsiderat[ nu numai specia ca atare, dar =i aspectul ei cel mai degradat,anecdoticul. Perfec\iunea tehnic[, puritatea de linie a acestor aspecte aleepicului nostru poetic î=i au izvorul, totu=i, oricât ni s-ar p[rea de ciudat, înnumeroasele experien\e co=buciene. La poetul n[s[udean cople=e=te dinp[cate cantitatea masiv[ de prelucr[ri simple, preferin\a pentru mijloacemai greu adaptabile versului. Co=buc numai întâmpl[tor inculc[ textuluis[u o anume emo\ie, prin proiectarea într-un epicism de atmosfer[ (Exossibus ultor! sau Moartea lui Gelu) =i niciodat[ nu-i suprapune vreun substratmai adânc, filozofic. De cele mai multe ori îns[, el se mul\ume=te s[povesteasc[, s[ redea, s[ însceneze, comunicându-ne prea pu\in pestesemnifica\ia motivului izvor. [...]

Poezia lui Co=buc ni se impune ast[zi [...] prin îndr[znea\a ei inten\ieprimordial[. Este drept c[ proiectul ini\ial nu a fost împlinit, c[ problemelepe care acest gând le-a pus autorului l-au condus uneori pe calea facil[ aversific[rii sau a ilustr[rii versificate, dar nu e mai pu\in adev[rat c[ stihuitoruls-a g[sit nu de pu\ine ori pe calea cea bun[ a operei sale, pe filonul s[ucreator cel mai autentic. Iar momentele de fericit[ inspira\ie, de adânc[intui\ie a specificului artei sale i-au dictat o poezie ce a cucerit publicul princomunicativitatea =i varietatea formelor ei, o poezie care a ajuns la expresieoriginal[ prin armonia deplin[ a formei clare cu con\inutul s[u de lirismobiectivat. În acest proces de crea\ie, Co=buc s-a manifestat ca o adev[rat[personalitate original[. El a fructificat experien\a baladei =i idilei de influen\[folcloric[, v[zute ca structuri corespunz[toare lirismului obiectivat, pân[ lalimitele ei, fixând o viziune =i epuizând o surs[ creatoare. Din aceast[ cauz[,mo=tenirea poeziei sale se transmite posteriorit[\ii nu ca un depozit de

GEORGE CO+BUC366

motive sau realiz[ri formale, nu ca posibilitatea unei influen\e directe, ci laun mod mai general, cu valoarea unei experien\e creatoare, pe deplingr[itoare, atât prin p[r\ile ei de umbr[, cât =i prin cele de lumin[.

Mircea TOMU+, Prefa\[ în vol. George Co=buc, Fire de tort, Poezii, Colec\ia�B.P.T�, Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1966, p. XIV�XIX, XXXIII�XXXIV.

[...] Pastelurile lui Co=buc sunt, în totalitatea lor, o cuprinz[toaremonografie a p[mântului românesc, uneori locurile fiind numite de poetpe numele lor reale (Pe Tâmpa, Prin Mehadia, Muntele Retezat � careprelucreaz[ o legend[ �, Prahova, Pe Bistri\a, Pe B[r[gan); în multe dinpastelurile lui Co=buc se recunosc cu u=urin\[ locurile natale, prin uneledetalii ale peisajului =i ale oamenilor. Oricine, vizitând satul natal al poetului,va recita instantaneu în gând versurile din poezia Mama. Pastelurile suntuna din laturile cele mai valoroase ale liricii lui Co=buc. Dar pastelul pureste mai rar la Co=buc; el se îmbin[, într-o perfect[ =i organic[ modalitatede expresie artistic[, cu idila, cealalt[ mare =i valoroas[ parte a poezieico=buciene. În idil[, Co=buc este deschiz[tor de drum în poezia noastr[.Co=buc a început s[ scrie idile înc[ de pe când era la Sibiu, redactor la�Tribuna�. Idilele lui Co=buc constituie partea cea mai rezistent[, mai bogat[,din întreaga sa liric[. Dragostea rural[, \[r[neasc[, este surprins[ de poet întoate fazele ei; de la chinurile tulburi, pline de întreb[ri ale fetei aflate înperioada nubilit[\ii =i cu totul lipsit[ de experien\a erotic[, ingenu[, darsim\ind puternic acea chemare a instinctului spre o lume nou[, pân[ latr[irea integral[, fizic[, a iubirii. Diferitele etape, faze, cu conflictele posibile,cu împliniri, chinurile geloziei, ale p[r[sirii f[r[ urm[ri grave, pân[ la dramafetei r[mas[ singur[ =i cu perspectivele fructului iubirii, toate acestea suntre\inute de idila lui Co=buc într-o nota\ie artistic[ adecvat[. Co=buc nusurprinde numai laturile fericite, senine, ale iubuirii rustice, ci =i cele grave,ducând uneori spre sinucidere. Adev[rul vie\ii este respectat, dar nufotografiat, ci tratat cu mijloacele superioare ale artei. [...]

Co=buc a scris =i o poezie-sintez[, care adun[ launloc nu numaidirec\iile revolu\ionare, active ale liricii sale, ci =i baladele, idilele, pastelurile,poezia de evocare istoric[, substratul folcloric, poezia pentru copii; estevorba de Doina, cam din aceea=i vreme cu In oppressores, Noi vrem p[mânt!,Lupta vie\ii, Pa=a Hassan, publicat[ în �Vatra� la începutul anului 1895. ÎnDoina sunt concentrate, în esen\a lor, armoniile delicate sau b[rb[te=ti, istoriaîntreag[ a poporului român, cu bucuriile =i durerile, cu biruin\ele =i speran\elesale, cu credin\ele =i idealurile sale, cu iubirea =i ura sa. Cântare a cânt[rilorneamului românesc, cum a fost uneori calificat[, doina exprim[ artistic


veacuri de lung[ =i grav[ fr[mântare a unui popor cu o structur[ sufleteasc[din cele mai complexe, cu uluitor de bogate resurse artistice, trecut pringrele încerc[ri de-a lungul zbuciumatei sale istorii. Doina are func\ia unuitonifiant artistic în via\a poporului român, aceea a unui redresor de energiiîncercate din greu [...]. [...]

Doina însemneaz[ îns[=i expresia permanen\ei fiin\ei neamului, graiulstr[mo=esc, sufletul capabil de fine sensibilit[\i =i tr[iri artistice. Ea estecântecul sfânt care adun[ în el toate litaniile sufletului colectiv =i poporuluiromân. În ciuda finalului trist, Doina lui Co=buc are o func\ie mobilizatoare.Tocmai ultima strof[ pare a fi o variant[ melodic[ a poeziei Graiul neamului,cele dou[ poezii aducând împreun[ textul =i melodia, graiul str[bun =icântecele lui, într-o partitur[ unic[. Doina lui Co=buc este un manifest delupt[ na\ional[ =i social[. Melodia ei este variat[, cu treceri de la game minore,sub semnul aceleia=i chei de pe portativ: statornicia =i încrederea în zorii uneivie\i mai bune. Co=buc a reu=it s[ sublinieze esen\a sufletului colectiv al na\iunii,tinere\ea acestui suflet, prospe\imea =i fine\ea, vigoarea =i b[rb[\ia, ging[=ia,dar =i pornirea p[tima=[. Un fior cald, de rug[ciune, al c[rui Dumnezeu esteînsu=i cântecul doinei, str[bate cu statornicie poezia de la un cap[t la altul.Personificând doina în chipul unei copile, Co=buc a vrut s[ sugereze mai alestinere\ea ei, ml[dierea, înfior[rile =i tulbur[rile cântecului de dragoste, ale celuide înstr[inare, ale celui de lupt[, ale celui de leag[n. Pentru c[ în Doina neîntâmpin[ =i cântecul de leag[n, deci perspectiva continuit[\ii poporului,germenul care cre=te =i duce mai departe un mesaj istoric [...].

[...] Dar Co=buc este neîntrecut în realizarea perfec\iunii versurilor,în prozodie =i-n acusticitate; aici rezid[ contribu\ia cu totul proprie =i origi-nal[ prin care Co=buc a revolu\ionat =i dezvoltat versifica\ia româneasc[,preg[tind-o pentru acceptarea versului liber. [...]

Dar pentru a putea p[trunde în îns[=i lumea intern[ a marelui auditivcare a fost Co=buc, trebuie în\eles sistemul s[u prozodic. Poezia lui Co=bucetaleaz[ o foarte mare bog[\ie de ritmuri, de rime =i de organizare strofic[a versurilor. Este neîntrecut din acest punct de vedere, este f[r[ egal.Organizarea strofic[ este de o varietate =i bog[\ie impresionante. De ladistihul gazelurilor, la strofa de 16 versuri, se întâlnesc toate celelalte structuriposibile. Co=buc a dezvoltat experien\a poeziei române=ti, dar a înv[\atmult =i de la poe\ii str[ini, cu deosebire de la poe\ii germani.

[...] Mare poet clasic, Co=buc =i-a asigurat locul printre marii creatori:Eminescu, Creang[, Caragiale, Slavici, prin con\inutul na\ional al opereisale, prin cultivarea =i frecventarea clasicilor, prin puritatea expresiei =iclaritatea stilului, prin promovarea idealului de frumuse\e echilibrat[, în

GEORGE CO+BUC368

general prin înnoirea limbii poetice. Co=buc este � unanim recunoscut �un mare clasic al versului românesc. Poet al naturii =i al omului de la \ar[, alexuberan\ei juvenile, al iubirii, al revoltei =i luptei, al b[rb[\iei, Co=buc înscrieuna din cele mai pre\ioase experien\e ale literelor române=ti, într-un momentde r[scruce, când, prin scrierile unei pletore de pseudoeminescieni, se creaseîn poezia noastr[ o stare deprimant[, maladiv[, din care se p[rea c[ nu exist[perspective de ie=ire spre un liman s[n[tos. În acest climat de mal de siecle, deWetschmerz r[sare nea=teptat de viguros =i nou George Co=buc, redresândpoezia româneasc[, aducând noi orizonturi, noi sensuri, noi valori artistice.

Gavril SCRIDON, George Co=buc, în vol. Istoria literaturii române, III, Epoca marilorclasici, Editura Academiei Române, Bucure=ti, 1973, p. 787, 796, 808, 809, 811.

Prin r[sunetul na\ional al operei sale, Co=buc reprezint[ un momentimportant în istoria literar[, tocmai în epoca în care, pe plan estetic,simbolismul triumfa la noi asupra s[m[n[torismului. =i dac[ ast[zi, dup[atâta scurgere de timp, când perspectiva d[ m[suri mai juste, un Macedonskine apare, atât în substan\a lirismului s[u, cât =i în descenden\a-i literar[major[, mai important decât autorul Firelor de tort, cui se ocup[ de Co=buc� poetul atât de popular de-a lungul genera\iilor � nu i se cere de fapt aexplica succesul s[u, ceea ce s-a f[cut îndeajuns, cât a verifica actualitatealui. C[ci dincolo de prezen\a sa, întotdeauna fericit[, în manualele didactice=i la serb[rile =colare, unde folosul moral =i social al versurilor lui � înlimite estetice convenabile � e incontestabil, trebuie s[ recunoa=tem c[interesul strict poetic pentru lirismul co=bucian a sc[zut îndeajuns de mult.În vremea în care s-a n[scut =i a înflorit poezia lui Arghezi =i Bacovia, a luiBlaga =i Barbu, a lui Vinea =i Philippide, un Lovinescu înl[tura cu des[vâr=iredin actualitate versurile lui Co=buc; iar tinerii poe\i de azi nu manifest[decât rareori afinitate cu bardul ardelean. Fire=te, curentele mor, multe gloriiapun =i, în obscuritatea trecutului lor propriu, altele prind s[ str[luceasc[,aflându-=i târzia eficien\[.

To\i ne închin[m cu respect =i cu dragoste în fa\a sentimentelor înalteale poetului care =i-a cântat patria în frumuse\ile, aspira\iile ori suferin\ele ei� =i cât va d[inui neamul nostru românesc, la fel vor face genera\iile cevin. Dar pentru a-l avea pe respectabilul Co=buc mai viu poetic între noi,mai aproape de intimitatea gustului nostru literar evoluat, se pune întrebarea:ce ne place acum în lirismul s[u? Nu altfel au c[utat s[ =i-l explice, maidemult, tot sub zodie estetic evoluat[, un G. C[linescu sau un VladimirStreinu. Pe c[ile acestor eminen\i critici, putem, a=adar, reciti cu interessavuroasele versuri anecdotice din nuvela în gen boccaccesc, ardelene=te


prozodizat[, Pe p[mântul turcului sau feeria naturist[ Cr[iasa zânelor. Dup[cum, urmând ast[zi pe Dumitru Micu, analist subtil al poemului Toamna, încare descoper[ �atmosfera� bacovian[ (�Toamna târziu /În noapte cu lun[,/Cum vâjâie codrul /=i geme, =i sun[!... /=i moare cu fruntea /Pe pieptulnaturii, /=i moare natura /De jalea p[durii, /În toamn[ târziu�), am puteaîndr[zni afirma\ia c[ în conformitate cu sensibilitatea noastr[ modern[, celmai profund lirism al poetului se releveaz[ în imaginile de-a dreptul traklienedin Pe dealul Plevnei [...].

(Viziunea, mai sentimental[ ce-i drept, poate fi reg[sit[ în dou[ dincele mai realiste schi\e ale lui Emil Gârleanu, prilejuite tot de campania înBulgaria.).

Nu f[r[ ecou în sim\[mântul nostru estetic, pe alt plan îns[, sunt apoiGazelurile lui Co=buc, de un clasicism formal =i afectiv remarcabil. Iar dulcea\alimpid[ =i îngrijorat[ a strofelor lui Heine revine, la nivelul românesc, înCântecul fusului [...], în Fata morarului [...], în Pe Bistri\a, pur[ co=bucian[Loreley, de rar[ =i proasp[t[ simplitate, în care demoniacului i se substituienatura ca natur[.

+i cum ar exista baladescul lui Ion Barbu sau al lui Radu Stanca, f[r[caden\ele atât de lirice, f[r[ muzica pe care o încearc[ versul românesc înNunta Zamfirei?

R[sare în sfâr=it, în miezul poeziei lui Co=buc, în vestitul =i nesec[tuitulde comentarii pastel imnic, Vara, acea strof[ [...] pe care mai bine =i maiexact o gu=ti =i o în\elegi dac[ ai trecut prin filtrul lirismului pastoral al luiMacedonski, pentru a-\i reconstitui astfel, de aici pornind, poetulsenin[t[\ilor nu str[ine de nostalgii, al melodiilor lexice contagioase pringra\ia =i virtuozitatea lor, al viziunii de un sumbru umanism liric, al râsuluianacreontic: un dionisiac de plaiuri ideale, sub umbrele ce-a l[sat în popasuls[u pe aceste meleaguri Sabasios.

Agreabile unele sau mai pu\in agreabile altele, baladele lui Co=buc(asupra c[rora planeaz[ de multe decenii judecata, ce constituie o intui\iecritic[ genial[, a lui Maiorescu), fie c[ sunt prelucr[ri, imita\ii ori producteoriginale, apeleaz[ la teme de basm � legend[, feerie � cu tent[ autohton[(Brâul Cosânzenei, Cr[iasa zânelor, Nunta Zamfirei, Moartea lui Fulger), temeistorice (+tef[ni\[-Vod[, Golia tic[losul, Carol Robert, Pa=a Hassan), teme depsihologie rural[ (Fata morarului, Ceas-r[u, Nu te-ai priceput, Rodovica, Spinul),teme orientale (Zobail, Fatma, El-Zorab), medievale-antice etc. Acolo undeCo=buc ne ofer[ versuri agreabile, temeiul lor estetic e în general muzica, omuzicalitate specific[ acestui �bard�, transmisibil[ poeziei noastre celei mai�moderne�. În Povestea cânt[rii, baladistul î=i proclam[ idealul naturistic al

GEORGE CO+BUC370

muzicii sale lirice: �Ascult cum î=i fream[t[ cântul /P[durea, pâr[ul =i vântul;/E cerul al meu =i p[mântul, /=i cânt ca =i ele =i eu�. Starea sufleteasc[ apersonajelor balade=ti se manifest[ muzical: �Eu sunt tot un cântec de-asear[ /=i-a=a mi-e de sil[ s[-l cânt, /=i tremur =i n-a= vrea s[-l cânt, /=i-ltac, dar nevrând îl cânt iar[�. Dintre elementele naturii, fundamental sonorapare vântul (poate nu numai din cauza ac\iunii sale acustice asupra altorelemente, ci =i datorit[ încorpor[rii într-însul a vocabulelor �cuvânt� =i�cânt�) [...].

Ion NEGOI|ESCU, La George Co=buc, în vol. Alte însemn[ri critice,Editura Cartea româneasc[, Bucure=ti, 1980, p. 5�8.

[...] În poezia original[, Co=buc inten\iona, la început, potrivit proprieidezv[luiri din prefa\a la Fire de tort, s[ �lege� astfel, între ele, �baladele� =icelelalte poeme luate din �pove=tile poporului�, încât acestea s[ capete�unitate =i extensiune de epopee�. Dac[ epopeea nu s-a realizat, poeziilecele mai izbutite se încadreaz[, totu=i, într-o viziune unitar[, alc[tuind omonografie epico-liric[ a satului românesc. Ca într-un Georgicon, în cântecelelui Co=buc g[sim natura româneasc[, muncile câmpene=ti, datinile ata=atemarilor momente ale existen\ei, erotica \[r[neasc[, revolta muncitorului dep[mânt, �fl[mând =i gol, f[r-ad[post�, experien\a tragic[ a r[zboiului,momente din istoria \[rii.

Al doilea pastelist remarcabil, în ordine cronografic[, în cuprinsul liricna\ional, Co=buc nu descrie, asemenea celui dintâi, Vasile Alecsandri, naturapentru ea îns[=i. Obiectul evoc[rii sale e omul p[mântului, peisajul avânddoar func\ia de a-i preciza acestuia cadrul de manifestare. Raportarea, înconsecin\[, la Virgiliu nu poate fi decât foarte nimerit[, dup[ cum posibil[devine =i referirea la Lucr[ri =i zile de Hesiod. Fiec[ruia dintre anotimpuriCo=buc i-a dedicat cel pu\in o poezie, specifice prin excelen\[ modului s[uliric fiind acelea în care spectacolul lumii rurale relev[ cadrul existen\ial =iunele dintre îndeletnicirile \[r[ne=ti tipice. Poeziile consacrate verii ne trans-port[ pe câmp, cea inspirat[ de iarn[ înf[\i=eaz[ satul luat în st[pânire de�copii cu multe s[nii�. C[ci acestea (Faptul zilei, Noapte de vara, Vara, Înmiezul verii, Iarna pe uli\[) sunt cele mai reprezentative. În Faptul zilei asist[mla trezirea naturii, diminea\a. Poemul e o cosmogonie în miniatur[. Laînceput, poemul e static. Toate dorm sub cerul clar ca lacrima: apa, vântul,câmpia învelit[ de rou[. Din strofa a treia, priveli=tea începe s[ se anime.Lupta dintre lumin[ =i întuneric se d[, un timp, invizibil, undeva dincolo dezare, apoi deodat[ b[t[lia începe s[ se desf[=oare spectacular. Un resort


nev[zut a pus în mi=care întreaga fire. Adu=i parc[ de incendiul solar, apar�oamenii cu coasa pe um[r�, întâmpina\i de concertul p[s[resc. Întreg acestfream[t e imnul pe care via\a îl înal\[ zi de zi soarelui, p[rintele ei � �allumii altar�. Vara fixeaz[ imaginea anotimpului în plin[ zi. Prin sensul ei,poezia e un cântec de pream[rire a pamântului românesc =i a firii poporuluinostru, ceea ce explic[ entuziasmul cu care o comenteaz[ Ibr[ileanu,înf[\i=ând-o, exagerat, drept principala capodoper[ co=bucian[. Priveli=teaconstituit[ în cele trei strofe e dominat[ de masivitatea Ceahl[ului, gigantul�departe-n z[ri albastre dus�, �într-o s[lbatic[ splendoare�. Muntelemaiestuos =i robustul optimism ce iradiaz[ în toate mi=c[rile secer[torilorproiecta\i în largul a=ternut la picioarele lui sunt în rela\ie. În final, bucuriacontempla\iei se preschimb[ în beatitudine a �îngrop[rii� existen\eiindividuale în via\a etern[ a meleagurilor p[rinte=ti =i a umanit[\ii de pecuprinsul lor. Pastel excelent, Noapte de var[ cânt[ înserarea =i cufundareasatului, împreun[ cu întreaga natur[, în întuneric =i somn. Se întocme=te unamplu basorelief cu scene câmpene=ti: �care au poveri de munc[�, turme,fl[c[i veseli în lunc[, pâlcuri dese de copii. Spectacolului plin de mi=care alvenirii din câmp i se al[tur[ acela al satului adormit. În t[cerea profund[ seaud, ca venite din alt[ lume, vaietul p[durii de brad, cântul apelor. Sunetelorde afar[ le r[spund unduiri suflete=ti. Înecând în apele-i negre lumea v[zut[,întunericul ridic[ din str[funduri o alt[ lume, nu mai pu\in real[. O lumefacut[ din lini=ti, susur de vânt printre brazi, c[deri muzicale de valuri, tres[riri=i a=tept[ri, suave temeri =i doruri timide. Realitatea acestui ceas e vraja.Sub st[pânirea ei încep ritualuri tainice, decise de zei\a iubirii. În timp ce înpastelurile estivale descrip\ia este contaminat[, de obicei, de o anume�tendin\[�, aceea de apoteozare a muncii \[r[ne=ti, Iarna pe uli\[ se bizuieexclusiv pe decor, concurând tablourile ivernale ale lui Alecsandri. Suntfixate scene cu totul comune: copii la s[niu=, un pitic urcând dealul custra=nice porunci materne, câte unul din cei ce �prin z[pad[ fac m[t[nii�, ohârjoan[ între zgomotoasa gloat[ =i o bab[ cu un cojoc �încins cu sfori detei�. Scriitorul îns[ izbute=te s[ dea via\a situa\iilor =i, astfel, s[ comunice ostare de bun[ dispozi\ie, de bucurie ingenu[.

În lumea f[urit[ de Co=buc, întreaga existen\[ evolueaz[ urmând legitot atât de statornice ca acelea c[rora se supun, în rota\ia lor, anotimpurile.Fiecare moment de seam[ e consemnat prin ceremonii p[strate din timpuriimemoriale. Asemenea momente sunt, în primul rând, nunta =iînmormântarea. Poetul le-a consacrat dou[ din �baladele� ce urmau s[formeze stâlpii de sus\inere ai proiectatei epopei. A=ezat[ într-un cadru debasm, ceremonia din Nunta Zamfirei transfigureaz[ date ale ritualurilor nup\iale

GEORGE CO+BUC372

ardelene=ti. Câteva strofe de la început au caracter curat narativ =i, prin urmare,prea pu\in liric. Relat[ri seci, pictate doar ici =i colo de câte un epitet maicolorat. Într-un poem epic, asemenea introduceri sunt întru totul fire=ti. Poeziaîncepe s[ se umple de imagini memorabile odat[ cu sosirea �nunta=ilor dinnou[zeci de \[ri�. Ace=tia sunt, nu încape vorb[, împ[ra\i =i regi, de vreme ces-a convenit c[ ne g[sim la nunta lui S[geat[, asemenea c[ruia, cât e p[mântulde lung =i de lat, �nici ast[zi domn pe lume nu-i�. Ca atare, ei vor fi îmbr[ca\iîn haine scumpe, încin=i în purpuri. Venirea lor seam[n[, totu=i, perfect cuaceea a unor \[rani c[l[torind în c[ru\e ce, în asemenea scopuri, sunt trase decai apolinici: �La tot r[dvanul patru cai, /Ba patru sori�.

Toat[ aceast[ parte a baladei este o feerie. Apar fete �cu trupuri prinse-n m[rg[rint�, cu rochii lungi \esute-n flori�, fl[c[i în haine albe sclipind caargintul. De o plasticitate particular[ e scena horei încinse, în timpul cununiei,în fa\a bisericii, mecanismul jocului fiind magistral sugerat, vizual =i auditiv.Tot ce urmeaz[ e str[lucit. Osp[\ homeric. Mese înconjurate de �oaspe\irari�: crai, cr[iese, �ghin[rari de neam str[in�, se întind pân[ în zare. Curgrâuri de vin. Propor\iile veseliei dep[=esc sfera terestr[. Dup[ un ritual intangibilse oficiaz[ =i înmormântarea. În Moartea lui Fulger, poem inferior Nuntei Zamfirei,particip[m la o reprezenta\ie funerar[, cu c[delni\[ri =i bocete tradi\ionale.Rânduielile cre=tine=ti coexist[ cu obiceiuri p[gâne. Pe pieptul mortului s-apus un �colac de grâu de-un an�; în mâna dreapt[: o lumânare de cear[; unban, în stânga. Tirada sfetnicului �b[trân ca vremea� e de un didacticismmanifest ce nu anihileaz[, totu=i, unda de poezie gnomic[, perceptibil[ înmodalitatea zvâcnitoare a sentin\elor, exprimând o concep\ie eroic[ a vie\ii.

Supus determin[rilor ce decid cursul existen\ei în genere, erosul\[r[nesc interpretat în Balade =i idile =i Fire de tort are drept note definitoriiintensitatea =i prospe\imea. El este ar[tat în toate ipostazele, de la înmugurireainsidioas[, la erup\ia irepresibil[. La oglind[, Dragoste învr[bit[, Cântecul fusului,Fata morarului sunt, de departe, piese antologice. Dragoste învr[jbit[, deexemplu, este, dac[ se poate spune, un poem-nuvel[. Episoade narativealterneaz[ cu monologuri =i dialoguri interioare, transmise fie printranscrip\ie nemijlocit[, fie în stil indirect liber. Îns[ cu tehnica prozei epicesunt ob\inute st[ri lirice. Se dezv[luie o pasiune exprimat[ pe cât de pustiitor,pe atât de candid, efectele poetice rezultând din situa\ii cum nu se poatemai str[ine în principiu lirismului, precum cusutul, mulsul, al[ptarea vi\elului.Ne g[sim într-o Arcadie cu decor transilvan, într-un t[râm în care poezia�naiv[� (în sens schillerian), prezent[ în stare genuin[ pretutindeni, nua=teapt[ decât o voce care s-o �zic[�.


Spre distinc\ie de-poeziile idilice (la cele men\ionate sunt de ad[ugat:Numai una!, Sub\irica din vecini, Nu te-ai priceput, La pârâu etc.), Cântecul fusului,=i Fata morarului sunt cântece ale erosului îndurerat. Acestea, de fapt, senum[r[ printre cele mai vibrante, mai lirice dintre poeziile co=buciene.Cântecul fusului r[spânde=te o melancolie ap[s[toare =i, totodat[, oarecumsuav[. În Fata morarului dezn[dejdea e strivitoare. Obsesia plopilor ce �vâjâie-n vânt� denun\[ o stare demen\ial[. Diferite în con\inut de celelalte erotice,Cântecul fusului =i Fata morarului au cu acelea � =i cu întreaga crea\ie a luiCo=buc � aceast[ particularitate comun[ c[ sunt o expresie a sufletuluirobust. Exultant sau cu ochii în lacrimi, omul co=bucian î=i tr[ie=tesentimentele cu o intensitate de care sunt capabile doar naturile puternice.E ceva spartan în etica (\[r[neasc[) ce dirijeaz[ conduita umanit[\iico=buciene. Veselia, dragostea, suferin\a sunt ale unor �copii de bravi�,mândri de descenden\a lor, o\eli\i ei în=i=i, dac[ nu în b[t[lii, ca p[rin\ii,m[car în munca dur[ pe ogoare, în lupta cu felurite greut[\i, cunoscândprin urmare pre\ul bucuriilor =i =tiind s[-=i reprime durerile, s[ nu se dea înspectacol. Când e vorba de ap[rat o cauz[ comun[, oamenii ace=tia senini=i viguro=i se prefac în �barbari� =i vorbele lor =uier[ ca la suflarea vântuluichipurile de balauri ce serveau drept steaguri vechilor daci. Atitudinea c[reiapoetul îi confer[ calitate liric[ în poemele sale de revolt[ e a unor lupt[toricare, înfrân\i momentan, nu se lamenteaz[ �ca nebunii care se tem�. Dinprofetic =i amenin\[tor, cum este în excesiv de retorica Pentru libertate, cânteculco=bucian devine, în mai densa In opressores, chemare direct[ la r[scoal[,pentru ca în Noi vrem p[mânt! s[ realizeze cu o rar[ for\[ a expresiei frusteantagonismul radical dintre mul\imile ap[sate =i �tagma jefuitorilor�, iar înDoina s[ înf[\i=eze �copiii f[r[ noroc� ai gliei �strân=i în codru, noaptea,sub brazi, pe lâng[ foc�. Mult a scris Co=buc pe teme istorice, l[sând unnum[r de piese viabile, al[turi de altele, caduce. Dou[ dintre cele din primacategorie pretind o subliniere specific[: Decebal c[tre popor, în care motivareaatribuit[ lui Decebal a hot[rârii unei întregi etnii de a se da mor\ii, spre a nuc[dea în robie, e superb[: �Din zei de-am fi scoborâtori, /C-o moarte totsuntem datori /Totuna e dac-ai murit /Fl[c[u ori mo= îngârbovit; /Dar nu-i totuna: leu s[ mori /Ori câine-nl[n\uit� =i Un cântec barbar, diatrib[ \â=nit[dintr-o implacabil[ ur[, aceea a dacilor subjuga\i în propria lor \ar[, putândfi, implicit, =i a românilor ardeleni asupri\i. În versuri dogoresc fl[c[rileinfernului =i poemul se g[se=te, valoric, în vecin[tatea celei de a doua p[r\idin Scrisoarea III =i a R[zvr[titului din 1907 de Tudor Arghezi.

Dumitru MICU, George Co=buc, în vol. Scurt[ istorie a literaturii române,Editura Iriana, Bucure=ti, 1994, p. 315�318.

Cosbuc, George - Cantece de Vitejie (Cartea)

Documents

Transcript of Cosbuc, George - Cantece de Vitejie (Cartea)