7/17/2019 Cosbuc - Crăiasa zânelor

http://slidepdf.com/reader/full/cosbuc-craiasa-zanelor 1/3

Crãiasa zânelor

Orcanul însuºi stã domolªi-n gânduri dulci se pierde,Când zânele cu pieptul golRãsar pe lunca verde.Uºoare, ca de neguri, fugPrin liniºtea adâncã,Obrajii lor, ca flori de rug,Sunt nesãrutaþi încã.

Vezi tu departe-n RãsãritAprins lucind ca foculPalatul lor? ÎmprejmuitCu zid d-argint e locul:Acolo ele-n veci nu morªi vara-n veci nu moare,Iar ele-ºi au crãiasa lorªi toate sunt fecioare.

La þara lor nici zmei n-ajung!Dar într-o zi, la poartã,Bãtu, de drumul greu ºi lung,Slãbitã ºi mai moartã,

O fatã de-mpãrat, cerândUn loc de mas, sãrmana,ªi se ruga milos de blând,- "ªi cum te cheamã?î - "Anaî.

- "Eu nu pot, Ano, sã-þi descui;Acest drept al meu nu e.Crãiasei noastre am sã-i spuiSã vie sã-þi descuie.P-un nor de aur lunecândA zânelor crãiasãVenea cu pãrul râurând,Râu galben de mãtasã.

Crãiasa-n purpur ºi-n smaraldS-ascunde, nu s-ascunde,Strãbaþi cu ochii viul caldAl formelor rotunde.Ard flacãri ochii ei crãieºtiCum stã la zid plecatã;- "Descui. Dar eu mã tem cã eºtiFecior!î - "Ba nu: sunt fatã!

ªi dându-i zânele-adãpostTrãia cu ele sorã.Dar într-o zi a fost ce-a fost

Cã nu s-a duc la horãªi-având inel, ea se jucaStând singurã-ntr-o vale:Pe-acolo doamna se plimbaªi-a dat de Ana-n cale.

- "Ce ai tu, Ano?î - "Uite ce-i!Crãiasa schimbã feþe,Cã n-a vãzut în viaþa eiInel, ºi ce mândreþe!

7/17/2019 Cosbuc - Crăiasa zânelor

http://slidepdf.com/reader/full/cosbuc-craiasa-zanelor 2/3

Din piatra tronului din raiCioplit în flori mãiestre,El singur unui fiu de craiD-ajuns i-ar fi fost zestre.

- "ªi cum îi zici?î - "Inel îi zic!Pe degetul sulegetAl zânei pus, pe cel mai mic,Crescut pãrea pe deget.- "O, dã-mi-l mie!î drãgãlaºSe roagã ea-mbãtatã.- "Þi-l dau, stãpâno, de mã laºiSã te cuprind o datã!

Crãiasa-n veselia eiCu grabã se-nvoieºte:- "Mã strângi la piept, ºi-atâta ce-i?ªi pieptul Anei creºte,ªi cum întinde braþul dreptMai viu îi bate pieptulªi tremurã, strângând la pieptPe doamnã-sa cu dreptul.

- "Atâta ce-i?î - "Dar m-a durut!

Sã nu pui mâna stângã!ªi-n urmã zâna s-a zbãtutCã prea mult vrea s-o strângã.Aºa fac ºi copiii-n jocCând nu-ºi înþeleg vrerea,Dar zânei i-a pãrut d-atunciCã i-a slãbit puterea.

A doua zi, sub umbre rariDe pom cu floarea albã,Fãcea, având mãrgãritari,Dintr-înºii Ana salbã.Crãiasa vine iar. Zãrind

Frumoasa jucãrie,Aprinºii-i ochi mai mult s-aprindSã aib-acea mândrie.

- "Ce-i asta?î - "Salbã!î Ard rãzleþMãrgeanuri roºii-n parã,ªi n-ai fi dat d-ajunsul preþAl salbei, dând o þarã.- "ªi cui o dai tu?î pãtimaºZâmbind crãiasa-ngânã:- "Þi-o dau ºi þie, de mã laºiSã te sãrut, stãpânã!

Pe nimeni ea n-a sãrutat,Ori poate flori ºi fluturi,Dar pentru salbã i-ar fi datªi-o sutã de sãruturi.Aºa fac doi coii în joc,Când nu-nþeleg ce-i jocul,Dar zânei i-a pãrut d-atunciCã i-a pierit norocul.

A treia zi, privind în lac

7/17/2019 Cosbuc - Crăiasa zânelor

http://slidepdf.com/reader/full/cosbuc-craiasa-zanelor 3/3

Copila, ca-n oglindã,Cerca ºi nu putea pe placUn brâu pe trup sã-ºi prindã.Crãiasa vine iar. GrãbitS-a-ncins atunci crãiasa,ªi cât de strâns i s-a lipitDe caldul trup mãtasa!

Ea bate-n palme, vede-n lacCã strânsã-i stã mai bine;Rotunde, ca un cap de mac,Stau sânurile pline,Mai naltã pare, ºi-n umblatMlãdie ca o vargã,Ea simte cât de rãu i-a statÎn haina ei cea largã.

ªi ochii-i otrãviþi de dulciLa brâu sãlbatici catã.- "Þi-l dau, cu tine de mã culciAlãturea o datã!- "Dar, Ano, pentru ce nu-mi ceiAltce, cã am eu multe!- "Nu vreu!î ªi-n urmã asta ce-i?

De ce sã n-o asculte?*

ªtiþi voi povestea, când un fiuDe împãrat odatã,În piept cu dor turbat de viu,S-a îmbrãcat în fatã,ªi-având în loc de paloº fus,ªi-n loc de coif nãframã,Pe pieptul tânãr el ºi-a pusAltiþã-n loc de-aramã?

El stã pe tron, ºi lângã elCe trist crãiasa plânge!Cu mâna ei cea cu inelRupându-ºi salba, strângeGenunchii lui, ea stã-n genunchi!ªi brâul ºi-l dezleagã,ªi pãru-i desfãcut mãnunchiÎi umple faþa-ntreagã.

- "Eu toate, toate le-am pierdut!ªi Dumnezeu mã piardãDin ochii lui, cã te-am crezut!El râde ºi-o dezmiardã:

- "Acum nu-i timp sã te boceºti;Tu vii cu mine-acasã;Crãiasã dacã nu mai eºti,Vei fi împãrãteasã!