CORURI(Definiţie; Clasificare; Aparat fonator)

Prof. Vasilica Savu, Colegiul Economic, Călăraşi

CORUL = grup de persoane care cântă împreună.Corul este „o reuniune de cântăreţi, amatori sau profesionişti, aplecaţi spre acelaşi ţel: interpretarea artistică a unor lucrări destinate cântului coral” 1 este, aşadar, „un ansamblu de voci, un instrument complex, organizat după principii de mult statornicite şi adaptate treptat epocilor prin care a trecut” 2

Reuniunea vocilor în vederea interpretării colective a unei piese muzicale, fie la unison, fie polifonic sau armonic formează corul sau ansamblul coral.

Clasificarea corurilor:

1. După numărul de persoane: Cor mic(de cameră) - 40 corişti Mediu (60) Mare (90) Cor excepţional (400-600 persoane) Coruri multiple (la serbări sau în marile catedrale)

2. După repartizarea vocilor: De voci egale (de copii, de bărbaţi sau de femei) Mixt

3. Coruri duble, triple, alternative (două coruri)4. Cor cântat, vorbit, de voci albe (copii sau tineri, care nu aduc vibrato);5. Cor de amatori; cor de profesionişti;6. Cor neacompaniat (a capella);7. Cor cu acompaniament.

Vocile bărbăteşti sunt: Tenorii (T1, T2) - sunt vocile înalte bărbăteşti, caracterizate prin elasticitate,

expresivitate, cu remarcabile posibilităţi de virtuozitate. Tenorii sunt voci rare, mult căutate.

Baritonii (Br) sunt vocile bărbăteşti cu registru mediu, voci puternice, echilibrate, calde şi cu o întindere mare.

Başii (Bs) sunt cele mai grave voci bărbăteşti, voci puternice, impozante şi cu un timbru specific.

___________________________________________ 1 – Botez, D.D. – Tratat de cânt şi dirijat coral, Bucureşti, 1982, vol. I, p. 4 2 – Idem, p.44

- 1 -

Vocile feminine sunt: Sopranele (S1, S2) sunt voci înalte, strălucitoare, lejere şi cărora li se

încredinţează linia melodică a unei piese corale. Mezzosopranele (Mz) sunt voci calde, ample, echilibrate, apreciate pentru

distincţia timbrului lor. Altistele (A1, A2) sunt vocile cele mai grave ale femeilor. Acestea sunt voci

ample, expresive şi vibrante.

Calitatea unui cor se apreciază după:

Frumuseţea sonorităţii care o degajă (sonoritatea este proprietatea unor corpuri de a produce sunete muzicale, dar şi de a le amplifica, propaga).

Omogenitatea stă la baza procesului de formare a sonorităţii, fiind un factor determinant. Ea înseamnă contopirea vocilor în masa grupei vocale şi contopirea grupurilor vocale în întreg ansamblul, obţinând o pastă sonoră omogenă.

Intonaţia reprezintă însuşirea corectă, cântarea corectă a sunetelor pe orizontală şi verticală.

Dicţiunea de ansamblu (muzică şi text). Culoarea vocalelor, pronunţia consoanelor se face într-o anumită manieră.

Echilibrul sonor

Elasticitatea corului - se realizează prin exerciţii. Elasticitatea este un ansamblu de înţelegeri (prin gest sugerate), este suma tuturor discuţiilor, pregătirilor care s-au dat, care captează şi duc corul la realizare.

Aparatul fonator:

1. Aparatul respirator (trahee, bronhii, plămâni)2. Aparatul generator (faringe, laringe, coarde vocale)3. Aparatul rezonator (fose nazale, sinusuri)4. Aparatul articulator (limbă, buze, maxilar, omuleţ)5. Aparatul auditiv (urechea internă, externă, pavilionul urechii)

Bibliografie:Botez, D.D. – Tratat de cânt şi dirijat coral, Bucureşti, 1982, Brâncuşi, Petre - Muzica Românească şi marile ei primeniri, vol II, Editura muzicală, Bucureşti, 1980

- 2 -