COROANA MIXTĂ TIP WEISER

Coroana mixta este o restaurare unidentara care acopera toate suprafetele dintelui, fiind constituita dintr-o componenta metalica si o componenta fizionomica, care acopera partial sau în totalitate componenta metalica,

Coroana mixta îmbina astfel, cel putin partial rezistenta mecanica a coroanei metalice cu aspectul estetic al coroanei realizata exclusiv din material fizionomic.

Componenta metalica se poate obtine prin:

     Turnare: aliaje nobile, nenobile, titan, aliaje de titan;

     Ambutisare;

     Sinterizare;

     Ambutisare si sinterizare;

     Galvanizare;

     Frezare

Componenta fizionomica se poate obtine prin:

     Sinterizare;

     Polimerizare: termo, foto; combinate(foto-termo-baropolimerizare)

 Retentia  componentei fizionomice la scheletul mecanic s 757f58h e poate realiza prin macro si microretentii mecanice (metoda clasica) sau prin mecanisme combinate: retentii mecanice si adeziune fizico-chimica (metoda moderna pentru metalo ceramica, metalo-compozit).

Coroanele mixte partial fizionomice pot fi:

     Metalo-acrilice;    (tipWeiser)

     Metalo-compozit; ( tip Weiser)

     Metalo-ceramice. (Wieser)

Caracterisitic pentru coroanele Weiser sau tip Weiser este dispunerea componentei fizionomice doar pe fata vestibulara, peste metalul subiacent, metal care acopera dealtfel toate celelalta suprafete dentare.

Indicatiile coroanei mixte tip Weiser

Din punct de vedere topografic: frontali, premolari,  practic orice dinte de pe arcada, mai ales dintii maxilari.

     Ca element singular , proteza unidentara, în diferite tipuri de leziuni:

1.    leziuni coronare care au modificat nefavorabil morfologia tesuturilor dure dentare sau si aspectul coloristic;

2.    leziuni coronare, cu pierderi importante din tesuturile dure dentare( uneori pâna la nivelul radacinii), situatie în care întâi se reface bontul coronar(prin obturatii armate sau RCR) si apoi se aplica coroana tip Weiser.

3.    fracturi coronare oblice sau verticale cu pierderea unui perete dentar sau cu interesarea zonei subgingivale;

4.    abraziune patologica, mai ales ad pallatum ;

5.    anomalii de forma si pozitie în anumite limite;

     Ca element de agregare în punti dentare, pe dintii stâlpi vizibili spontan (uneori si pe dintii stâlpi distali, în functie de situatia clinica)

     Sine de imobilizare

     Protezari compozite (fixa si mobilizabila)

     Dintii oralizati(lingualizati) slefuirea vestibulara va fi minima, deoarece exista spatiu suficient si prin acoperire se obtine si alinierea dintelui pe arcada.

     Ca alternativa la coroanele Jacket ceramice - în ocluzii adânci acoperite(când nu exista spatiu suficient între dinte si antagonisti)

sau la refacerea dintilor frontali inferiori (pragul circular contraindicat)

     Ca alternativa la coroana de substitutie (se utilizeaza din ce în ce mai rar: ablatie dificila, impune sacrificarea coroanei dentare, amprentare obligatorie cu tub de cupru)) si coroana Jacket acrilica,  (care astazi se foloseste doar cu caracter provizoriu)

Contraindicatiile coroanei mixte

     Pacienti tineri (sub 20 de ani), datorita volumului mare al camerei pulpare, ce impune acoperirea temporara cu coroane acrilice;

     Adulti, la care depulparea implica anumite riscuri de moment sau de perspectiva pentru pacient

Avantaje. Dezavantaje.

Principalul avantaj este combinarea rezistentei mecanice a coroanei de învelis metalica cu aspectul fizionomic al coroanelor Jacket.

Dezavantajele sunt:

     Agregare inferioara coroanelor metalice turnate (datorita formei de retentie mai slaba a bontului obtinut prin slefuire);

     Necesita sacrificiu mare de tesut dur dentar, mai ales vestibular, ( ceea ce impune frecvent devitalizarea);

     Posibile fisuri, fracturi, desprinderea componentei fizionomice(datorita unui fenomen de separare la interfata metal-componenta fizionomica);

     Efect fizionomic redus la dintii mandibulari ( coroana metalo-acrilica nu poate satisface cerintele estetice de placare ocluzala cu acrilat, deoarece se abrazeaza rapid, coroana metalo-compozit nu a convins în timp, alternativa cea mai indicata pentru satisfacerea fizionomiei fiind coroana metalo-ceramica sau integral ceramica).

Particularitati în prepararea bontului

pentru coroana tip Weiser

Prepararea rationala a bontului impune respectarea urmatoarelor obiective:

     Deretentivizare în sens axial(cervico-ocluzal), cu stabilirea unui ax optim de insertie al coroanei;

     Crearea spatiului necesar atât pentru metal cât si pentru componenta fizionomica;

     Asigurarea rezistentei mecanice a protezei unidentare;

     Asigurarea rezistentei mecanice a preparatiei;

     Asigurarea mentineii si stabilitatii protezei unidentare pe preparatie;

     Asigurarea unor contacte dento-dentare functionale si durabile;

     Evitarea iritatiei parodontale.

Preparatia prezinta particularitati în raport cu topografia dintelui gazda-frontal sau lateral dar si în functie de particularitatile morfologice individuale ale dintelui ce urmeaza sa fie acoperit cu o coroana tip Weiser.

Pregatirea unui incisiv maxilar

1. Fata vestibulara: reducere axiala în 2 planuri:

     Unul situat gingival  în 1/3 cervicala, cât mai paralel cu axul de insertie al coroanei

     Al doilea  paralel cu 2/3 incizale ale fetei vestibulare.

Reducerea dupa un singur plan paralel cu axul de insertie  nu va asigura suficient spatiu pentru componenta fizionomica în cele 2/3 incizale si va altera efectul estetic (fie va transpare metalul fie suprafata vestibulara a coroanei va fi prea bombata în 2/3 incizale).

Reducerea dupa cel de-al doilea plan va asigura spatiu suficient, dar exista riscul deschiderii camerei pulpare si preparatia va fi prea accentuata (sacrificiu inutil de tesut dur în 1/3 de colet, diminuarea retentiei si a rezistentei preparatiei).

În sens mezio-distal se respecta curbura naturala, slefuirea oprindu-se la 1mm de punctul de contact cu dintele vecin mezial si respectiv distal

Este necesara o reducere  de 2mm, (1,5 pentru acrilat sau compozit pentru efect estetic optim)

Se recomanda tehnica cu santuri de ghidaj pentru orientarea adîncimii slefuirii si utilizarea unor pietre diamantate cilinro-conice cu extremitatea plata sau rotunjita.

2. Fata palatinala (linguala)

Zona dintre cingulum si colet se prepara identic cu 1/3 vestibulara corespunzatoare, dupa acelasi ax de insertie, iar zona de la cingulum la colet se prepara concav, cu o piatra roata diamantata.

Reducerea palatinala este de 0,6-0,7 mm, deoarece ea va fi acoperita doar de metal.

slefuirea palatinala se opreste la 1mm fata de punctul de contact cu dintele vecin, mezial si distal.

3. Fetele proximale

Separatia se realizeaza prin tehnica “slice cut” cu piatra diamantata flacara (efilata), prin miscari în sens vestibulo-oral si oro-vestibular. Directia instrumentului va fi paralela cu axul de insertie al viitoarei coroanei.

Reducerea proximala urmareste obtinerea spatiului necesar pentru grosimea coroanei.

4. Marginea libera se reduce 1,5-2mm, dupa un plan înclinat cu 45 grade fata de orizontala deshis spre oral, actionând în sens mezio-distal.

5. Limita cervicala a preparatiei se realizeaza sub forma unui prag circular cu urmatoarele caracteristici:

     Vestibular, latimea pragului este de 0,8-1-1,5mm, rotunjit. Pragul este plasat subgingival 0,6-0,8mm. El se continua pe fetele proximale pâna la ½. . Chiar daca latimea pragului descreste spre lingual, latimea minima trebuie sa fie de 0,8, pentru a asigura suficienta grosime materialului fizionomic.

     Lingual, pragul este rotunjit, plasat subgingival, are o latime de 0,6mm si se continua în ½ linguala a fetelor proximale.

     Trecerea dintre pragul vestibular si cel lingual se face clar, cu treapta la nivelul fetelor proximale.

     Se recomanda bizotarea pragului pe toata circumferinta coletului, mai ales atunci când se poate face brunisarea marginilor coroanei. Bizotarea se face cu o piatra diamantata efilata, preferabil la turatie conventionala.

Prepararea pragului se poate face într-o etapa distincta sau concomitent cu reducerea fetelor axiale, cu o piatra diamantata cilindica cu extremitatea frontala rotunjita.

6. Finisarea bontului urmareste:

     Rotunjirea muchiilor, netezirea suprafetelor, finisarea pragului. Aceasta se realizeaza cu pietre diamantate cu granulatie fina sau freze speciale din tungsten-carbid.

Prepararea pentru coroana tip Weiser este asemanatoare pentru caninul maxilar, unde reducerea marginii libere respecta forma de “V” a acestuia.

Pentru o mai buna stabilitate a coroanei pe preparatie se recomanda realizarea unor santuri auxiliare pe fetele proximale, de 1mm latime 0,8 adâncime paralele cu axul de insertie al coroanei. santurile verticale pornesc de la marginea libera si se termina la 1mm de prag, fiind situate la unirea 2/3 vestibulare cu 1/3 linguala a fetelor proximale. Finisarea acestor santuri se realizeaza cu instrumente de mâna( toporisti, bizotatoare de prag gingival) cu care se exprima unghiurile dintre peretele pulpar si cel vestibular, respectiv oral al santurilor create.

7.    Controlul preparatiei se realizeaza dupa metodele cunoscute de la coroana metalica turnata.

Prepararea  premolarilor maxilari

urmareste aceleasi etape si tehnici, cu diferentele care apar în pregatirea fetei ocluzale unde preparatia este identica cu cea de la coroana metalica turnata. Se recomanda plasarea santurilor suplimentare proximale în continuarea santurilor naturale existenta în morfologia coronara a premolarilor maxilari.

La dintii frontali maxilari cu indice mezio-distal mare si curbura longitudinala    accentuata, precum si la premolarii maxilari se recomanda extirparea pulpara pentru a putea realiza o preparatie corecta pentru coroana tip Weiser. Pentru a asigura rezistenta mecanica a bontului este necesara si armarea dintelui devitalizat.

Prepararea molarilor maxilari

prezinta urmatoarele particularitati:

     Volumul coronar mare permite mentinerea vitalitatii;

     Pozitia posterioara a dintelui pe arcada permite plasarea limitei distale a pragului vestibular strict la întâlnirea fetei vestibulare cu cea distala;

Particularitati în prepararea dintilor mandibulari în vederea acoperirii cu o coroana tip Weiser

Incisivii mandibulari:

     prezinta un indice vestibulo-oral mare la colet, ceea ce permite realizarea unui prag vestibular  optim.

      În acelasi timp  grosimea mezio-distala mica la colet. a acestor dinti impune devitalizarea si armarea lor consecutiva.

     Volumul coronar mic conduce la obtinerea unor bonturi reduse dimensional, fiind afectata considerabil suprafata de frictiune si deci mentinerea coroanei pe preparatie;

     Realizarea de RCR si coroane tip Weiser  asigura rezistenta mecanica a bontului, dar nu rezolva problema mentinerii si în plus nu asigura nici spatiu suficient pentru o grosime optima a componentei fizionomice.

     Pe acesti dinti se indica frecvent realizarea unor coroane mixte tip Weiser cu agregare intraradiculara. Practic, dupa devitalizarea dintelui, se pastreaza 1/3 cervicala a coroanei dentare care se prepara asemanator preparatiei clasice. Particular pentru aceasta preparatie este pregatirea în portiunea coronara restanta si 1/3 cervicala radiculara (maxim ½ canalului radicular) a unui lacas pentru un pivot

radicular relativ scurt. Diminuarea mentinerii si stabilitatii coroanei datorita lungimii pivotului radicular este compensata prin frictiunea care se realizeaza între peretii interni ai protezei unidentare si tesuturile coronare restante.

Coroana Weiser cu pivot este indicata în urmatoarele situatii clinice:

     Frontali maxilari cu grosime vestibulo-orala redusa;

     Incisivi mandibulari cu grosime mezio-distala redusa;

     Dinti frontali si premolari cu distructie coronara importanta.

Avantajul realizarii acestui tip de coroana este:

     Estetica superioara comparativ cu  solutia: RCR si coroana mixta;

     Poate fi o alternativa mai practica pentru coroana de substitutie, atunci când se impune ablatia coroanei .

Caninii si premolarii mandibulari

Frecvent acesti dinti nu sunt vizibili spontan, ceea ce permite realizarea unei preparatii mai conservatoare care sa evite devitalizarea dintilor. Practic limita cervicala a preparatiei se realizeaza sub forma unui prag circular de latime constanta, 0,5mm. Pe fata vestibulara la nivelul componentei metalice se realizeaza un prag la 1,5-2mm de parodontiul marginal, prag extins în 1/3 vestibulara a fetelor proximale. Componenta fizionomica va fi plasata pe pragul realizat în metal. Portiunea metalica juxtagingivala nu afecteaza fizionomia, permite plasarea crosetelor de sârma ale unor proteze mobilizabile pe o suprafata rezistenta mecanic( metal nu acrilat). În plus acrilatul va fi la distanta de parodontiul marginal evitându-se astfel posibile iritatii locale.

O atentie deosebita trebuie acordata marginii libere la frontali si versantelor externe ale cuspizilor vestibulari (inclusiv caninul), zone cu solicitare functionala intensa. Ca atare, aceste zone vor fi acoperite cu metal, pentru rezistenta mecanica corespunzatoare. În caz contrar, mai ales la coroanele metalo-acrilice materialul fizionomic se va abraza si solicitarile ocluzale aplicate la jonctiunea dintre cele 2 materiale pot provoca deteriorarea sau pierderea componentei fizionomice.

Desprinderea componentei fizionomice are la origine 2 cauze frecvente:

     Aplicarea izolatorului în strat prea gros, ceea ce diminua retentia mecanica;

     Adaptarea ocluzala în lateralitate presupune de multe ori reducerea din componenta metalica la nivelul versantelor interne ale cuspizilor vestibulari maxilari sau a ambelor versante ale celor mandibulari. Astfel se reduce din grosimea metalului care devine elastic si poate determina desprinderea componentei fizionomice. De aceea este bine ca slefuirea ocluzala sa asigure o grosime suficienta pentru metal pe zonele amintite.

La coroanele mixte metalo-acrilice toate suprafetele dentare ce vin în contact cu antagonistii atât în pozitii diagnostice cât si în miscarile excentrice ale mandibulei trebuie realizate obligatoriu din metal.

În ocluziile labiodonte este obligatorie protectia metalica a marginii libere a frontalilor maxilari, ceea ce reduce considerabil efectul fizionomic.