Adevărul istoric

Eu nu sunt un poet,Ci un biet profesor de istorie,Ce dezbat probleme sociale reale,Nu scriu din amintiri sau memorieÎmi cunosc bine a patriei istorie.Şi vreau să-ndreptTot ce a fost falsificat,Pentru că a minţi poporulEste un mare păcat.Şi nu pretind decât atât,Să-mi mai rămână dreptul de a spuneCorect, şi ce-i frumos şi ce-i urâtPe cele rele şi pe cele bune.Din tot ce fac numai atâta cer,Să-mi daţi crezare în toatePentru că am studiat adevărata istorieÎn profunzime,Profitând de LIBERTATE

Retrospectivă

Născutu-m-am în ’38 april, luna lui prier,Când totul împrejur era-nfloritŞi nu mai era ger.Din tot ce se petrecea în jurul meu,Nimic nu puteam a înţelegeNici că ţara mea era condusă de un rege,Al carui tată s-a numit Ferdinand Cel MareCare a cuprins pe toţi româniiÎn ale patriei hotare.Pe Antonescu parcă-l vădCând a venit să scape ţara de prăpăd,De DEZMEMBRARE de către ruşi şi nemţi,Să-mi sfârtece a mea ţară „România Mare”Dar acest lucru nu s-a intâmplat,Pentru că patriotul Antonescu s-a sacrificat,Aliindu-se cu Hitler, dictator fascist, călău,Cu mult păcat,Ce tâtâ a noastră armată dincolo de Nistru,Spre răsărit, într-un războiParcă fără de sfârşit.Dar ruşii ajutaţi de generalul „IARNĂ”Şi de armamentul american, s-au opus,Forţând pe nemţi şi aliaţi să se întoarcăSpre apus.De sacrificiu avură românii parteÎn 23 august ’44, când Regele MihaiÎl sacrifică pe Antonescu, dându-l pe mâna ruşilor,Neputând să-l cruţe de la moarte;Tăvălugul rus trecu peste noi,Schimbându-ne nedrept în toate: legi noi, religie, agricultură, administraţieChiar şi în carte,Viaţa patriarhală a ţăranilorFu chiar pe moarte.Ţăranu’ pierde tot ce-i moştenesc:Pământul, pădurile, viile, cazanele, De acestea toate-mi amintescEl este numit „proletar agricol”,Nimic nemaifiind al lui,Istoriceşte spus, devine clăcaş al satului.

Dar veni şi pentru el o viaţă nouăDupă Revoluţia Populară din ’89,Au venit şi pentru ţărani noi zoriDevenind din dezmoşteniţi, moştenitori.Azi avem de toate: şi bune şi rele,Şi avem şi LIBERTATELa cârma ţării s-au rotit partidele toate,Ele nefăcând nimic bun pentru ţarăDecât furară, se îmbogăţiră şi plecară.Nu se va schimba nimic în bine, ci în rău,Dacă nu ne va ajuta bunul DumnezeuCa la cârma ţării să vină din nouGuvernanţi cinstiţi, buni şi înţelepţi,Să conducă ţara spre progres,Nu ca cei dinainte, hoţi care să nu ne ofere nimicDecât regres

Tânăra Românie

În vremuri grele de restrişteDumnezeu ne-a ajutatCa la cârma României tinereSă vină un bărbat falnic şi înţeleptConducător de stat.Domnul Cuza Vodă se numeşteCe în scurt timp, făcu din RomâniaO ţară chiar de poveste.Foarte înţelept, aleasă,Ca şef de guvern pe Kogălniceanu,Cei doi bărbaţi iubitori de ţară,Au înfăptuit pentru poporReforma agrară,Refforma învăţământului,Reforma administraţiei,Reforma armatei,Reforma justiţiei.Toate aceste reformeAu făcut din România tânărăUn stat modernEle au fost considerate de cei bogaţiUn infernNeiubitori de popor şi ţarăSe revoltară.Forţând pe domnitor cu armeleSă semneze actul de abdicareŞi să accepte o exilare peste hotare.Marele patriot Domnul CuzaLa Heidelberg în Germania s-a stabilitUnde în 15 mai 1873 a murit.El a fost adus şi înmormântatLa Ruginoasa, în Moldova,Unde mii de români din întreaga ţarăCu lacrimi în ochi veniră şi se închinară.Acum trupul său,La biserica „Trei Ierarhi” din Iaşi,Se odihneşte,Unde orice românIubitor de domn îl găseşte.

România Regat

Marile reforme ale ţării,De Domnitorul Cuza,Făcu din România,Un stat modern dezvoltatEle nu au fost pe placul celor bogaţiConsiderând că pe ei i-a defavorizat.De aceea se uniră şi complotarăForţând pe domnitor cu armeleSă plece din ţară.După exilarea domnitoruluiCele două partide, conservatori şi liberaliSe certară:Fiecare vroia ca partidul lorSă pună în fruntea ţării un domnitor.După multă gâlceavă,Minţi iscusite liberale şi conservatoare Se resemnară.S-au hotărât ca un prinţ străin din apus,Să fie adus domnitor în ţară.Căutară un prinţ francez,Care îi refuzară.Căutară un prinţ germanCare după multe negocieri,Îi acceptară.Aşa ajunse Carol I prinţ,Apoi rege în ţară.Un prinţ prusac curat,Cum puse piciorul pe pământul României„El român s-a declarat”După depunerea jurământului în parlament,Orice român putea a înţelegeCum a devenit Carol IAl României rege.În cei 48, ani de domnieScăpă de turci şi ruşi a noastră ţarăScumpa Românie.El ne-a adus din apus,Toate roadele civilizaţiei:Căi ferate, industrie petrolieră, bănci

Şi maşini agricole performante.A susţinut cu mult patos, Învăţământul, cultura şi literatura.După deces, a lăsat ca moştenitor la tron,Pe nepotul său Ferdinand cel Tare,Care a unit pe toţi româniiÎn ale patriei hotare, numită „România Mare”

Mulţi cetăţeni ai RomânieiDespre regi nu au învăţat,Datorită regimului comunistCare pe mai toţi ne-a manipulat.Acest capitol al istoriei „România Regat”A fost cu bună ştiinţă falsificat.

România Mare

O, ţară frumoasă,O, ţara mea de vis,Ce bine te-a descrisMarele VlahuţăNumindu-te „România Pitorească”Ţară c-un frumos destin,Ca şi poporul tăuUn bun popor creştin.Alţii te-au numitGrădina lui Dumnezeu,Popor ales de ElPe care L-a ajutatLa bine şi la greu.El ne-a datVoievozi, domnitori, regi vitejiCinstiţi şi înţelepţi,Ce conduseră a noastră ţară,Unind pe toţi româniiÎn ale patriei hotare,Numită „România Mare”.

Patriot fără mormânt

Toţi istoricii patrioţiŞi şefii de statÎşi pun întrebareaCe s-ar fi întâmplatDacă patriotul AntonescuNu ar fi exiostatCei mai lucizi răspund acuşiCă România ar fi fost sfârtecată,Ca Polonia de către nemţi şi ruşiDar patriotul AntonescuS-a sacrificat unindu-se cu HitlerDictator, fascist, călăuCu mult păcat,Pentru a salva biata Românie MareDe la DEZMEMBRARE.Dar mai sunt unii istoriciCare dau un răspuns sinistru,Că armata română condusă de AntonescuTrebuia să se oprească la Nistru.Dar acest lucru nu se putea întâmplaDupă ce nemţii ne-au ajutatSă luăm de la ruşi Basarabia.Dar ruşii ajutaţi de generalul „Iarn㔪i de armamentul american, s-au opusForţând pe nemţi şi aliaţiSă se întoarcă spre apus.De sacrificiu avură românii parte, În 23 august ”44, când Regele MihaiÎl sacrifică pe AntonescuDându-l pe mâna ruşilorNeputând să-l cruţe de la moarte.Apoi ruşii îl returneazăCompletului comunist român de judecatăCare îl condamnă la moarteLa 1 iunie 1946, prin împuşcare,În Valea Piersicilor la JilavaLângă închisoarePatriotul singur îşi comandă executareaCu ultimele cuvinte

„Domnilor, suntem gata! Ochiţi cum trebuie!Trăiască România!Foc ”„N-aţi nimerit domnilor! Ochiţi mai bineTerminaţi odată”Trupul său fu incineratNici cenuşa nu se ştieUnde a fost aruncată.Poetul Adrian Păunescu, îl elogiazăÎn următoarea strofă:„Ca ţara să nu-ţi moară/ Tu liniştit te-ai frântŞi tot colinzi prin ţară/ Ion fără mormântAşa a fost, va fi mereu/ Te căutăm cu dorIon eşti tu, Ion sunt eu,/ Ion e un popor ”.

Ultimul Rege

Regele Mihai I, moşteneşte tronulTatălui său Carol II,Neiubitor de ţară,Care din 1938 până în 1940,A instaurat ”Dictatura regală”,Neiubit de româniEl se stabili în Portugalia,Împreună cu amanta saDoamna Elena LupescuCea iubitoare de călătoriiVizitând tot vestu.Cheltuind toţi baniiVânzând chiar şi ale sale bijuterii.Regele Mihai I, opt ani la domnie a statPână la 30 decembrie 1947,Când a fost detronat.România este declarată Republică,Nu mai este Regat.De regimul communist a fost alungat.El s-a stabilit în Elveţia,Trăind prin muncă,Ca orice om sărac.Nu cu vagoane de aur, din ţară a plecatPrecum regimul comunistPe noi toţi ne-a manipulat.

P.S.Îmi amintesc o poezie,Scrisă de un poet communist (Neculiţă)Adresată regelui Mihai I, cu următorul vers:”I-aţi lădiţa şi mămiţaAdăo Dâmboviţa”Aceasta a fost averea,Cu care Mihai I,Din ţară a plecat.

Războaiele

De multe milenii încoaceDe când s-au formatPopoarele pe PământDe atunci războaie sunt.Unele sunt drepteAltele nedrepteCele drepte sunt de apărareCele nedrepte sunt de acaparareAltele au fost chiar de exterminareCum au procedat coloniştii europeniCu popoarele băştinaşe americaneSau cele africane.În epoca contemporanăHitler vroia să-i extermine pe evrei,Prin gazare şi incinerare,Dacii strămoşii noştri au purtat războaie de apărareÎmpotriva romanilorŞi a popoarelor migratoare.Cei mai cruzi au fost hunii,Venind din răsăritCare au purtat în EuropaRăzboaie parcă fără de sfârşit.Conduşi de Attila „Biciul lui Dumnezeu”Au trecut prin foc şi sabie,Cetăţi, oraşe, populaţii nevinovateFăcând europenilor mult rău,Ca toţi migratorii, lipsiţi de Dumnezeu.După cucerirea Daciei de către romaniA luat naştere poporul românUn bun popor creştinPe care l-a ajutat DumnezeuDându-i un frumos destinEl ne-a dat: voievozi, domnitoriŞi regi viteji,Cinstiţi şi înţelepţi.Cu multă diplomaţie şi răbdareAu purtat războaie de apărareCu ungurii, turcii şi ruşii,Pentru a-şi apăra ale patriei hotare.Azi conducătorii noştri

Nu mai sunt cinstiţi şi înţelepţiEi sunt numiţi „băieţii deştepţi”Pentru că ştiu să fure şi să se îmbogăţeascăNu ţara să prospere,Ci averea lor să crească

Dialoguri la masa rotundă

Pacea, nu războaieleEste soluţia cea mai bună,Care poate rezolva toate neînţelegerileLa masa rotundă.Războaiele aduc ţărilor în conflictMultă nenorocireDialogurile la masa rotundăPot aduce pace şi fericire.O.N.U. nu s-a înfiinţatDoar pentru uniiCi pentru toate statele lumii.Pacea instalată prin dialoguriEste metoda cea mai bună şi dragăPentru toate statele aflate în conflictDin lumea întreagă.Azi dacă ar izbucniUn război atomic,Între statele dezvoltatePlaneta PământAr fi chiar pe moarte.Nu ar fi nici învingătoriNici învinşiAm fi cu toţii ucişi.

Basarabia pământ moldovenesc

Basarabia pământ moldovenesc,Toţi vecinii asupra ta colţii îşi aţintesc:Polonezii, ucraineenii, ruşii, turcii şi tătarii,Istoria adevărată a României,Pe toţi îi pomenesc.Şi pe popoarele migratoareCare au venit din Est,Trecând peste ale patriei hotareDeplasându-se spre vest.Dar ucraineenii şi ruşii au rămas în Est.Toţi domnitorii moldoveni,În frunte cu Ştefan cel Mare,Au dus o luptă dârzăPentru a apăra ale Moldovei hotareDomnul Ştefan cel Mare,Domni 47 de ani,Timp în care construi în EstMulte cetăţi de apărare:Chilia, Cetatea Albă, Tighina şi HotinCare au ţinut piept ucraineenilor,Ruşilor şi tătarilorS-au dus lupte de apărare sute de ani,Pentru a-i opri pe NistruPe ai lor duşmani.Dar în anul 1812, ruşiiConduşi de ţarul Alexandru IS-au înţeles cu turcii,Lăsându-l să ocupe, Basarabia Moldovenească.După primul război mondial,Între anii 1920-1940, BasarabiaVeni din nou la Matca Românească,În anul 1940, după înţelegerea secretăÎntre nemţi şi ruşiStalin dă un ultimatum RomânieiSă cedeze Basarabia RusieiÎn timpul celui de al II-lea război mondial,Mareşalul Antonescu, eliberează BasarabiaDe cel mai cumplit duşman.Dar românii şi nemţii sunt învinşi

Iar Basarabia trece din nou la ruşiLa sfârşitul secolului al XX-leaDumnezeu a dat Uniunii Sovietice conducător,Pe omul înţelept al planetei, Mihail GorbaciovNumit SALVATORUL, care şi-a salvatDe dictatura comunistă poporul.Apoi, în toate statele din Europa de EstAu început revoluţii de eliberare,Împortiva dictatorilor comuniştiCare şi-au asuprit ale lor popoare.Azi Basarabia este o republică democratăCondusă de un preşedinte moldoveanDar tot de ruşi este dominatăPentru că în aproape 180 de aniA fost pe jumătate rusificată.

Pacea

Au trecut milenii,De atunci încoace,De când dramaturgii greciAu scris piese pentru pace.

Hegemonia, era cauzaRăzboaielor fratricideÎntre spartani şi atenieniCare conduseră la înfrângerea GrecieiDe către macedoneni.După încheierea păcii de la Corint,Hegemonă, deveni MacedoniaCondusă de vestitul general Filip al II-leaCare convinge pe greciCă nu Macedonia , ci PersiaEste duşmanul lor comun.

Pacea făcu să înţeleagă orice omCă numai uniţi pot înfrângeImperiul persan al lui Darius,Dacă împreună ei sunt conduşiDe generalul Alexandru Macedon.

Aşa a scăpat Grecia,Unită cu Macedonia,De cel mai mare duşmanImperiul Persan.

Scutul

Când grecul pleca la război,Mama sa îi ura:„Să fii însoţit de piaza bună.Să birui în furtună.Să vii victoriosSub al tău scutSă vadă toţiCă nu ai venit pe scutCi sub scut”Azi totul s-a schimbat,Scutul antic,Este foarte sofisticat.El nu ne mai apărăDe săgeţi, suliţe, iataganeEl ne apără pe toţiDe rachete nucleare.

Cuviosul Nicodim cel Sfinţit de la Tismana

Eruditule Nicodim,Cel Sfinţit de la Tismana,Reprezentantul de seamăAl culturii bisericeştiNepotul lui Basarab I, Tu eşti.În toate documentele bisericeştiTu, ca învăţat de seamă te regăseşti.Nu cum te-au descris istoricii comuniştiAtât de strâmb,Ca un biet călugăr sârb.Tu care la Muntele AthosŢi-ai desăvârşit cultura,Buzantină, slavă şi greacăUrcând toate treptelke ierarhice:Ale călugăriei, diaconieiŞi mai pe urmă ale preoţiei.Devenind chiar Protos,Peste toate mânăstirileSfântului Munte Athos.Datorită râvnei, minţiiŞi înzestrării tale minunateÎţi însuşişi repede athonitele arte:Caligrafie, pictură, arhitecturăArgintărie, zidărie şi dogărie.Tu mai mult român decât sârb, EştiDupă a ta mamă, soră cu RuxandraFiice ale lui Basarab I,Căsătorită cu Ţarul Serbiei Ştefan DuşanCare a avut doi fii: Uroş şi Lazăr I,Cneazul Serbiei.Prin urmare, Sfântul Nicodim,Era văr cu Nicolae Alexandru BasarabŞi Lazăr I, Cneazul Serbiei.Şi după tată, se înrudeaCu Gheorghe Castoriatul,Zis şi Seandembeg, Regele Albaniei.Care şi el tot român era.Pe când se afla la Muntele Athos,

I s-a arătat în vedenie Maica Domnului,Dându-i poruncă să meargăÎn ţara Românească,Unde în cinstea Ei, „La cascade”O frumoasă mănăstire să-i construiască.După multe căutări construi Vodiţa,Cercetă Motru şi Topolniţa.Dar Sfântul Antonie îi apărea în vis,Spunându-i ca nu acesta este locul descris.„Ci la cascade unde ţi-am poruncit întâi”În sfârşit ajunse la râul Tismana,Ajutat de copilul unui bun creştin,La locul numit „Cascade”Pe care Sfântul Antonie i l-a descrisNoaptea în vis fu înştiinţatDe o putere divină, „Că aicea unde stai,Este locul cel pomenit ţie de mai înainte,Ca să-mi înalţi Mie Mănăstire,Întru cinstirea şi pomenirea Maicii Mele”Aşa ajunse Sfântul NicodimSă construiască, Cea mai falnică Mânăstire,TISMANA din Ţara Românească.Ajutat de verii lui,Domnitori ai statului: Radu I (1373-1384)Şi fiii săi Dan I (1384-1386) şi Mircea cel BătrânAici înfiinţă o şcoală de caligrafie (1386-1418),Copişti de cărţi bisericeşti, pictură şi gravură.Din renumitul atelier, se recrutauEpiscopi, Mitropoliţi, preoţi,Şi diacii cancelariilor domneşti,Care plecau spre Moldova şi TransilvaniaPentru a dezvolta ortodoxia,Cea descrisă în cărţile bisericeşti.

Politica

Politica este o minciună veche Până în prezent,Care şi la noi în ţară,Are pereche.La noi în ţară,De 22 de ani încoaceConducerea ţăriiPolitică face.Nu poporul are acces la ea,Doar partidele politiceGuvernanţii şi conducătoriiCare au minţit poporulCu televizorulDe atâtea minciuniPopulaţia s-a săturatA ieşit în stradă şi a manifestatVor să nu mai fie minţiţiVor să nu mai fie furaţiVor să fie respectaţiVor la cârma ţăriiGuvernanţi tehnocraţi.Până în prezent,Toate partidele politiceS-au rotit la guvernareNefăcând nimic bun pentru ţară,Au venit, au furat,S-au îmbogăţit şi-au plecat.

Giganţii şi pigmeii

Giganţii făcură România MarePigmeii veniră şi o destrămară,Din toate punctele de vedere,Pentru că ei, ani mulţiAu fost la putere.De ce paradox istoricAvu România parte!Ca să fie condusă,De oameni fără cinsteŞi puţină carte.Ei, totuşi sunt numiţi„Băieţii deştepţi”Pentru că ştiu să fure,Când nici nu te aştepţi.Cred că este un blestemPentru poporul,Care îşi omoară conducătorul.Dar cartea sfântă spune,Că şapte ani are de înduratDar bietul popor român29 de ani fu blestemat.Trăim cu speranţaCa anul 2012 să ne aducăO bucurie mare, în luna noiembrieDupă votare.

Decapitarea Giganţilor

De 22 de ani încoace,România are parteDe un război fratricid politic,Nu de pace.Când oamenii mor,Din cauza vrajbeiBăgată de conducător,Acum eu, înţelegDe cine este condusăAceastă ţară,Lăsată ca să moară.Au venit pigmeii conducători de ţară,Cu dracul în frunteCare pe giganţi îi decapitară,Ticluind dosare politiceSă-i bage în închisoare.Acest drac ne conducePe un drum pustiu,Fără nici o cruce,La cruce să ne închinămDe dracu să scăpăm.Acest drac conducător de statÎn locul lui BarabaPe Isus l-a crucificat.

Liberalii

Partidul guvernanţilor brătieniCinstiţi, înţelepţi şi culţiCare au făcut reformaÎn favoarea celor mulţiMari patrioţi, iubitori de ţară,Care au făcut din România,Un stat mic, nedezvoltat,O ţară mare, bogatăAgrară şi industrialăCu ajutorl regilorAu unit pe toţi româniiÎn ale patriei hotareNumită „România Mare”Azi partidele toateS-au rotit la guvernareNefăcând nimic bunPentru ţară şi poporAu furat, s-au îmbogăţit,Crescând averea lorO singură speranţă ne-a rămasCa la alegerile din decembrie 2012Să vină la vot toţiPentru a scăpa ţara de hoţi.

Moş Crăciun şi Moş Gerilă

De când poporul românDe Sfântul Andrei a fost creştinatÎn Sărbătorile de IarnăToţi copiii pe Moş CrăciunL-au aşteptatÎn fiecare iarnă de CrăciunMoşul cel bunSosea din Laponia,Cu sania trasă de reniPrin zăpezi şi nămeţiAducând daruri multe,La fetiţe şi băieţiDe când au venit comunitiiConducători de ţarăPe Moş Crăciun cu Moş GerilăÎl schimbară,Considerând că Moş CrăciunA învăţat teologiaCere nu mai corespundeaCu ideologiaŞi înfiinţară facultateaŞtefan GheorghiuUnde învăţă Moş Gerilă,Care nu mai venea la copii de Crăciun,Ci de Anul NouConsiderat de el, un an mai bun.El nu mai venea cu sania trasă de reniFăcând pe surugiul,El venea cu Dacia de la BucureştiPentru că a terminatŞtefan Gheorghiu

Degetul lui Dumnezeu

Doamne Dumnezeul meu,Cum aşezaşi Tu PământulCu degetul Tău,Pe această orbită miraculoasăCu mare precizie de Tine aleasă,Între surorile mari şi mici ale lui,Ce fac parte din familia Soarelui.Această planetă PământDătătoare de viaţă,Pe astronomi şi profesori de geografie,Pe toţi îi învaţă că:Dacă era cu 1000 km mai departe de Soare,Ar fi fost o planetă plină de gheaţă,Dacă ar fi fost cu 1000 km mai aproape de SoareAr fi fost o planetă neagră,Fără viaţă, fiind arsă de Soare.Privită de pe Lună în ale ei culori,Este atât de frumoasă,Că te îndeamnă la viaţă,Părându-ţi rău dacă mori.Dar noi pâmântenii nu o preţuimNe batem joc de ea prin poluarePână când murim.Dumnezeu văzând în pământeniAtâta nerecunoştinţă,Atât desfrâu, crime şi necredinţăScârbit de ce-a văzut s-a supăratNe-a părăsit şi a plecatSpre alte lumi fără păcat.

Şah Mat

O, indianule,Ce inventaşi acest joc „AL MINŢII”Folosit în războiaie de a învingeFără a se face vărsare de sânge.Dăruind acest joc numit ŞAH,Folosind soldaţi PIONI,Care luptă cu vitejie,Dar nu toţi mor.Pentru că unii învie,Transformându-se în TURNURI sau REGINEPentru a câştiga această bătălie,NEBUNII atacă în colţuri şi sfarmă totulAjungând la TURNURI pe care le dărâmăCAII galopează sărind peste războinici în ELURIFără să nechezeAtacă pe regină chiar şi pe rege.REGINA, pe tabla de şah este cea mai viteazăAtacă de la distanţă în toate direcţiileFără să se vază.Dacă se întâmplă ca ea, să cadă prizonierăNumai un PION care înviazăDin prizonierat o salvează.Ea revine din nou pe tabla de şah,Luptând vitejeşte până cândRâzboiul s-a terminat.La FINAL, învingătorul anunţăŞAH MAT.

Românii pleacă în Vest

Muncitori, ţărani şi intelectualiÎn Vest pleacă pentru a munciPentru că în RomâniaNu se mai poate trăi.Fabricile, uzinele, mineleToate s-au pustiit,În România nu mai este locPentru muncit.Nici-un guvern românPe-ai noştri tineri intelectualiNu i-a apreciat,Plecând în vest,Unde în instituţii de vazăEi s-au remarcat.Cele mai multe feteNeavând unde să lucrezeTot în Vest au plecatSă se prostitueze.

Pământ înţelenit

Mergând cu trenul,De la Craiova la Bucureşti,Sau cu autobuzul, pe autostradaBucureşti – Feteşti,Numai pământ înţelenit găseşti.Bărăganul desţelenitÎn timpul regelui Carol I cel Mare,Deveni grânarul României,Umplând chiar şi ale Europei hambare.Azi, el deveni o ruşine mare.În timpul comuniştilor,Nici-un petic de pământNu se găsea nelucrat.Ba mai mult,Tot Bărăganul era irigat.După Revoluţia Populară din “89,Toate partidele rotite la guvernare,Nu au avut grijă de acest sistem de irigare,Lăsându-l în paraginăLa mâna hoţilor de fiare.Principala grijă a lor,Cât au stat la guvernare,A fost îmbogăţirea cât mai rapidă,Nu ca producţia agricolă A ţării să crească,Ci averea lor să se mărească.Pământul ţăranuluiA fost retrocedat.Dar neavând maşini agricoleŞi nici bani ca să le cumpere,Pământul a rămas nelucrat.Ţăranul, pentru a ieşi din acest impas,Un singur lucru i-a rămas,Ca pământul strămoşesc,La fermieri străini să-l vândă,Nu la cei români,Care i-au înşelat în toate,Dându-le bani puţiniNeputând plăti în bănciAle lor rate.

Relativitatea

Einstein, tu mare fizicianCând despre legea ta am studiat,Am fost pus pe gânduri,Am fost chiat stupefiat,Văzând că în lumea noastră cosmică,Totu-i relativ,Nimic nu e exactChiar dacă-i adevărat.Eu, dacă în cosmos,Cu o rachetă fotonică aş pleca,Numai un an dacă aş sta,O sută de ani ar trece pe Pământ.La înapoierea mea,Eu aş fi mai bătrân cu un an,Nu aş mai cunoaşte pe nimeni,Nici ei nu ar şti cine sunt.De aceea nu aş dori să plec în cosmos,Ci pe Pământ să trăiesc,Cu ai noştri copii şi nepoţi,Să fim fericiţi cu toţi.

Dealul Muierii „Plai îndrăgit”

Dealul Muierii plai îndrăgit,Pe care, de la vârsta de 9, 10 aniPe el, am copilărit.Din primăvară şi până în toamnaMergeam cu animalele la păşunatÎnsoţit de un băiat mai mare,Pe care părinţii luiLa părinţii mei l-au angajat.De la el, şi de la alţi copii mai mariMulte jocuri practicate pe câmp,Am învăţat: oina, ţurca, pietricica,Fotbalul cu mingi de cârpe, păr de animaleIar mai târziu de burete, cauciuc şi piele.Umblam desculţi, jucam desculţi,Din primăvara şi până în toamna.Uneori, eram prinşi de grindină şi ploiMergând prin apă şi noroi.Dar eram aşa de oţeliţiCă nici o boală nu se lega de noi.Din prânz până în amiazăCând era căldura în toi,Băgam animalele în pădure, la umbră,Apoi ne aşezam şi noi,Scoţând merindele din traistăMâncând tot ce ne-am adus de acasă.Uneori se mai întâmplaCa prin păduri să umble lupiiDijmuindu-ne din oi,Dar înarmaţi cu bâte, îi puneam pe fugă,Pentru că eram bărbaţi şi noi.Mai aveam o preocupare,Toţi copiii căutam prin pădureAle păsarilor cuibare,De mierle, turturele şi ciocănitoare,Dar nu le făceam nici un răuFiecare proteja cuibarul său.Aveam preocupări mai multeEram vestiţi culegători de fructeMânătărgi, crăiţe, bureţi iuţi, galbeni, mure

Şi tot soiul de fructe de pădure.Pentru noi, nu era o ruşine mareSă fim păstori de animale.Ne mândream cu ele,Şi ne lăudam cu cei mai frumoşi boi,Vaci de lapte şi turme de oi.Aceasta era averea noastrăCe constituia hrana cea de toate zileleŞi îmbrăcămintea de pe noi.Aveam o copilărie frumoasăNu ca cei din timpul colectivizăriiCare neavând animale,Stăteau mai mult în casă.

Olteţul, râul copilăriei mele

Olteţul, feciorul de pe dreapta al OltuluiCare în Olt se varsă.Acesta este râul care,În timpul verilor călduroaseNe chema la el,Să ieşim afară din case.Să ne scăldăm în apele lui curateSă facem plaje pe nisipurile luiParcă pentru noi amenajate.Bogat în apă de munteCu debit de apă mare Că dacă te avântai în vârtejurile luiŞi nu ştiai să înoţi, puteai muri.Bogat în peşte: clean, mreană, caras, obleţAcestea te îndemnauA pescui să înveţi.La început cu mâna,Apoi cu undiţa, speia, vârşia şi plasa.Aceasta nu este o povestePentru că eu mă întorceam acasă,Cu câte o plasă plină de peşte.Dar de când Olteţul în munţii CăpăţâneiLa Petrimanu a fost barat,O parte din apă, către hidrocentralaDe pe Lotru s-s îndreptat.Nu mai are debitul pe care îl ştiam,Nici bogăţia de peşte pe care o pescuiam.Azi, ca toate râurile din ţară e poluat.Noi românii nu ştim să preţuimAcest dar mare primit de la Dumnezeu.Atâta ură, crime, desfrâu şi necredinţăS-a supăratPlecând în alte lumi şi nu ne-a mai ajutat,Lăsându-ne să ne mâncăm între noiPentru că am devenit un popor rău,Cu mult păcat.

DESTINE

Nu regret nimicLa vârsta de 74 ani,Pe care i-am împlinit.Aş mânia pe DumnezeuDacă aş spuneCă nu m-a ajutat în viaţăLa bine şi la greu.Sunt un om,Cu o concepţie realăChiar dacă asupra meaS-a abătut această boală,NECRUŢĂTOARE cum i se spuneCare mi-a răpusPe cel mai bun prieten din lume.Aceasta nu este o poveste,El, Vică Cumpănaşu se numeşteColeg de bancă, prieten în viaţă,De la care am primit câte o povaţă.În cimitirul satuluiLângă părinţii lui se odihneşteUnde în fiecare sărbătoareM-am dus la crucea luiCu lacrimi în ochiPunând o lumânare.Când trec prin cimitirCitind pe aceste cruciVăd că mulţi colegiŞi învăţătorii noştri dorm.Atunci sunt cuprins de un gând pustiuApăsător, enorm.Dar îmi revin şi mă gândescCă natura are corect aceste legiŞi nu este greu să le înţelegi.

Psiho-TERAPIA

Credinţa în Dumnezeu,Gândirea pozitivă,Citind o carte bună,Muzica simfonică,Muzica uşoară,Muzica populară,Aceasta este terapiaCea mai bună,Care te vindecă de orice boală.Aceasta nu am descoperit-o eu,Un biet profesor de istorieCi doctori psihologi,Cu state vechi în meserie.A gândi pozitiv,A crede în Dumnezeu,Eşti pe calea cea dreaptă,A gândi negativEşti ca un bolovanCare se rostogoleştePe cea mai înclinată pantă.

Final

Acum către sfârşitul vieţiiTrecând cu brio anii tinereţiiVreau să fac o spovedanie:N-am trăit aşa bine cum se laudă alţii,Că la fiecare masă au băut şampanie.În viaţă am fost un om normal,Nu m-am considerat ca alţii zeu.Am fost mulţumit de cei doi băieţi cuminţiŞi o soţie bună,Aşa cum mi-a dat Dumnezeu.N-am fost ateuAm iubit bisericaAm crezut în Crist şi-n DumnezeuPentru că ei m-au ajutat în viaţăLa bine şi la greu