corneliu baba

Gheorghe Grigurcu: Untragism versatil

Gabriel Dimisianu: Dosarulprotocronismului

Ilie Constantin: Mareastrategie a imperiului roman

Alexandru Lungu: Poezii

Pavel Şuşară: Corneliu Babaşi melancoliile central-

europene

Tudorel Urian: Nostalgiarăzboiului rece

Sorin Lavric: Cavitaţia psihică

Constantin Călin: Zigzaguri

E. Ohanesian: Îngropareadefinitivă a Tezaurului

ACOLADARevistă lunară de literatură şi artă

Editor S.C. Pleiade Satu Mare - Editura PleiadeApare sub egida Uniunii Scriitorilor din România

Mai 2008 (Anul II) Nr. 5 (8) - 24 pagini - 2,50 lei

8

Director: Gheorghe Grigurcu y Redactor-şef: Petre Got y Redactor asociat: Ion Zubaşcu

Director general: Radu Ulmeanuyyy

Acolada nr. 8 - Mai 2008

Cuprins:Cuprins:Cuprins:Cuprins:Cuprins:

Radu Ulmeanu: Inamicul comun – p. 2Gheorghe Grigurcu: Un tragism versatil – p. 3Gabriel Dimisianu: Dosarul protocronismului – p. 4

Barbu Cioculescu: Romanul unei epoci (II) – p. 4Vasile Proca: Poezii – p. 5

Dora Pavel: Ancheta ACOLADA (V) – p. 6 – 7Ilie Constantin: Marea strategie a imperiului roman – p. 8

Alexandru Lungu: Poezii – p. 9Şerban Foarţă: Poezii în proză II – p. 9

Tudorel Urian: Nostalgia războiului rece – p. 10Constantin Trandafir: Pe linia realismului fabulos – p. 10Ion Scorobete: Evaziunea Celsius (Poezii) – p. 11Claudiu Groza: “De ce ai venit sa ne tulburi?” – p. 11

Pavel Şuşară: Corneliu Baba şi melacoliile central-europene – p. 12

Luca Piţu: Mai bine exeget decât... transgresor – p.13Sorin Lavric: Cavitaţia psihică – p. 14

Adrian Ţion: Latinist şi menestrel – p. 14 –15Constantin Călin: Zigzaguri – p. 15

Nicolae Florescu: Reevaluări – p. 16Mirador – p. 16 – 17

Nicholas Catanoy: Cârja lui Sisif – p. 17Constantin Mateescu: Desene în peniţă – p. 18

Mariana Şenilă-Vasiliu: Haiku sau viaţa în 17 silabe –p. 18 – 19

I. Zubaşcu: Spre ce se îndreaptă poezia română? – p. 19Adrian Dinu Rachieru: Sport şi violenţă (II) – p. 20

Simona Vasilache: Ani, zaruri şi cărţi – p. 20Magda Ursache: Certoteca – p. 21

Eduard Ovidiu Ohanesian: Îngroparea definitivă aTezaurului românesc – p. 22

Sylvestre Clancier –Poezii (Prezentare şi traducere deConstantin Abăluţă) – p. 23

Gheorghe Grigurcu: Măria Sa Corupţia – p. 24Ion Zubaşcu: De ce s-a întors Hruşcă la A.Păunescu – p. 24

Foto p. 1: Emil Cioran – Toate fotografiile cu filosofulromân ne-au fost puse la dispoziţie de Luca Piţu

Acest număr este ilustrat cu desene deAlexandru Lungu

ISSN 1ISSN 1ISSN 1ISSN 1ISSN 18888843 – 5643 – 5643 – 5643 – 5643 – 564545454545

Redacţia şi administraţia:Str. Ioan Slavici nr. 27

Satu MareCod Poştal 440042Fax: 0361806597Tel.: 0740100240

On-line: www.editurapleiade.eu(revista AAAAAcoladacoladacoladacoladacolada în format PDF)

E-mail: [email protected]

| | || | || | || | || | |Revista Acolada se difuzează în toată ţara prin reţeaua Rodipet.

În Bucureşti, poate fi cumpărată şi de la librăria MuzeuluiLiteraturii Române(Bulevardul Dacia)

Abonamentele se pot face direct, prin mandat poştal, la adresaredacţiei, sau în contul S.C. Pleiade S.R.L:

RO39PIRB3200708229001000, Banca Piraeus, Satu Mare, iarpentru instituţiile bugetare la Trezoreria Satu Mare, Cont

RO34TREZ5465069XXX001050. Cod fiscal: RO 638425.Costul unui abonament pe 3 luni (sau multiplu de 3) este 9 lei

(sau 18 etc.), incluzând preţul şi taxele de expediere.

TTTTTipogripogripogripogripografafafafafia Gia Gia Gia Gia GARAMOND TIP SRLARAMOND TIP SRLARAMOND TIP SRLARAMOND TIP SRLARAMOND TIP SRLCluCluCluCluCluj-Nj-Nj-Nj-Nj-Napocaapocaapocaapocaapoca

În virtutea respectării dreptului la opinie, redacţia AAAAAcoladeicoladeicoladeicoladeicoladeipublică o diversitate de opinii ale colaboratorilor, fără să-şi

asume responsabilitatea pentru acestea.

2

Manuscrisele primite la redacţie nu se înapoiază. Suntprivilegiate textele în format electronic.

AAAAAcoladacoladacoladacoladacolada apar apar apar apar apare sub egida şi cu un se sub egida şi cu un se sub egida şi cu un se sub egida şi cu un se sub egida şi cu un spripripripriprijinjinjinjinjinfffffinanciar al Uinanciar al Uinanciar al Uinanciar al Uinanciar al Uniunii Scriitniunii Scriitniunii Scriitniunii Scriitniunii Scriitorilor din Rorilor din Rorilor din Rorilor din Rorilor din Româniaomâniaomâniaomâniaomânia

| | || | || | || | || | |

Inamicul comunInamicul comunInamicul comunInamicul comunInamicul comunclădirile bisericilor pe care BOR a pus mâna după scoaterea de către regimulcomunist în afara legii a Bisericii Române Unite şi care se cuveneau a fi restituite,ci şi la credincioşii care, odată cu bisericile, urmau să se întoarcă la matcă.

Un adevărat sfânt al Ardealului, pe care însă Biserica Ortodoxă nu acatadicsit până acum să-l canonizeze, este Părintele Arsenie Boca, colaborator alPărintelui Dumitru Stăniloaie la traducerea Filocaliei. A fost considerat sfânt încădin timpul liceului, chiar de către colegii săi. A fost hirotonit preot şi numit stareţal mănăstirii Sâmbăta de Sus în aprilie 1942. Din spusele celor care l-au cunoscut,avea puteri miraculoase, vindecând bolnavi şi prezicând viitorul. După moartealui, conform numeroaselor mărturii, simpla prezenţă la mormântul său avea efectevindecătoare. Dar marea lui hibă a fost cea amintită mai sus, neimplicarea învreun scandal cu Biserica Unită. Alta, la fel de mare, îmi îngădui să speculez dedata aceasta, a fost aceea de a fi făcut ani grei de puşcărie în primii ani ai regimuluicomunist. A avut probleme cu Securitatea pentru că i-a ajutat pe câţiva dintre ceice au luptat în rezistenţa din munţi împotriva comuniştilor. Păcat de neiertat înochii unor înalţi prelaţi ortodocşi, mulţi dintre ei deconspiraţi recent de CNSAStocmai drept colaboratori ai Securităţii.

Intronizarea Preafericitului Daniel nu a schimbat deloc optica ceguvernează politica Patriarhiei Române. Dimpotrivă, legăturile oculte par să sestrângă şi mai mult sub semnul vechii dependenţe de culoarea albastră a ochilorsuspuşi. Oricum, Securitatea şi Biserica Ortodoxă Română au avut, şi au încontinuare, un inamic comun: Biserica Română Unită cu Roma.

Radu UlmeanuRadu UlmeanuRadu UlmeanuRadu UlmeanuRadu Ulmeanu

Mai zilele trecute, unul dintre capetele de afiş ale ştirilortelevizate (şi nu numai) s-a referit la canonizarea de cătreB.O.R. a patru ţărani care, la 1763, au fost ucişi din ordinulgeneralului austric al Mariei Tereza, Nikolaus Adolf vonBucow, pentru că s-au opus trecerii grănicerilor năsăudenila ritul greco-catolic. Unul dintre ţărani, tocmai cel cedepăşise vârsta de 100 de ani, a fost tras pe roată, ca dovadăde ce păsărele îi cântau prin minte generalului criminal.

Nimic de zis în privinţa unei asemenea canonizări, cutoate că, poate, ar fi fost de preferat una „laică”, adică unmonument şi o serie de consemnări în istoria noastră agestului eroic al martirilor ţărani ardeleni. Dar Biserica

Ortodoxă ne-a obişnuit cu gesturi chiar mai ciudate decât acesta (ca să nu zic maideşucheate), cum e şi acela al trecerii în rândurile celor sfinţi a lui Ştefan cel Mare,domnul degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat omorând de regulă la ospeţe şi,desigur, fără vreo judecată, după părerea cronicarului. Ca să nu mai vorbim deosârdia lui în a lăsa fetele şi muierile cu burta la gură, pentru o simplă toană care,ce-i drept, se repeta cu o frecvenţă aparte.

Cum însă fapta celor patru ţărani aduce cu o altă jertfă de sine, pilduitoare,aceea a lui Constantin Brâncoveanu, tot în apărarea credinţei, cred că nu avemniciun motiv să respingem această canonizare. Doar că povestea miroase un pic aceea ce pare o adevărată idee fixă a conducerii B.O.R., mai precis teama de Biserica(soră) Unită. Pe care, din 1990 încoace, preacuvioşii prelaţi ortodocşi o anatemizeazăcu orice prilej. De ce spun asta? Fiindcă figurile care ar fi meritat cu adevărat oasemenea canonizare sunt lăsate în umbră, unul din motive fiind acela de a nu fiintrat în clenciuri cu marii rivali greco-catolici. Rivalitate care nu se referă doar la

Cronica literară


UUUUUn trn trn trn trn tragism vagism vagism vagism vagism vererererersatilsatilsatilsatilsatil

Înfăţişîndu-ne, într-onouă ediţie,„revăzută şicompletată”, eseul d-sale consacrat luiBacovia, din 1979,Dinu Flămânddezvăluie condiţiileîn care i-a fost dat a-lscrie, vegheat de„fantoma cenzo-rului”, prezentprecum „statuiacomandorului, pînă

şi în odaia unde te gîndeai la destinul unui autor dinpatrimoniul naţional”. Cu toate acestea să admitem că„fantoma” în chestiune s-a dovedit aparent clementăfaţă de un poet ce s-ar fi cuvenit a o pune în dificultateprin masca sa „nesănătoasă”, de neadaptat cronic, demaniac periferic, de înfrînt total, aşadar perfectincompatibil cu activismul revoluţionar, cutriumfalismul fals luminiscent al propagandei. Forurileideologice comuniste s-au silit a şi-l anexa,transformîndu-l într-o victimă proletară, făcîndu-se a nubăga în seamă drama sa existenţială ce transgresacategoriile istorice, se proiecta în absolutul condiţieiomeneşti. L -au înscris fără jenă la capitolul de„precursori”. Urmarea a fost, natural, o falsificare tezistăa bardului, obligat a participa la un soi de „demascare”şi de „profeţie” ce-l înghesuiau într-o schemă teribil depauperă care nu putea decît a-i ţine la distanţă peînvăţăcei. A fost nevoie de o seamă de eforturi exegeticede „reabilitare” pentru ca autorul Plumbului Plumbului Plumbului Plumbului Plumbului să revinăla linia sa de plutire şi nu numai atît, să devină un astrusaturnian de primă mărime, atingînd cu umbra-iţesută din maleficiu chiar raza suverană aLuceafărului. La ora actuală, Bacovia e un mit, apta concura mitul eminescian. Să fie la mijloc şi o similarărăzbunare a unei biografii sacrificiale? O „înviere”compensatoare? Perceput odinioară ca un exponent alsimbolismului indigen, bardul se vede azi depăşindu-se pe sine prin revelarea unui fond modern plurivalent,cu prestanţa unui mister ce se aprofundează odată cuinterpretările care i se oferă. Dacă în creaţia sa există oobsesie productivă, aceasta pare a se transferacomentatorilor săi. Critica încearcă nu doar a o explicita,a-i stabili configuraţia şi resorturile, dar şi, inevitabil, ao reconstitui în propriile sale registre sensibile, a stabilicu ea atît raporturi testimoniale cît şi de, să zicem aşa,complicitate. Impregnate de bacovianism, numeroasepagini hermeneutice emulează într-un chip ingenuu-sofisticat cu motivul căruia i se dedică. Poet el însuşi,Dinu Flămând atestă un atare fenomen: „Mai întîi poezialui Bacovia te intrigă. După care, treptat, sentimentulunei mecanice apăsări devine insuportabil. Obsesiainfernală, tatonînd în aceleaşi zone confuze aleconştiinţei, irită. Una după alta, poeziile sporescambiguitatea unei disperări fără obiect”. Şi ce-ar puteafi mai măgulitor pentru destinul unui creator decît oasemenea asimilare în însăşi fibra morală a cititorilorsăi specializaţi, în textura emoţională a discursului critic,în forma de viaţă sugerată de propoziţiile lui?

Într-un fel, Bacovia se joacă cu noi de-a v-aţiascunselea. La o primă privire, lirica sa poate păreademodată în vocabular, în repetitivitate, într-unimaginar ce nu ocoleşte locurile comune, indeciziile,oscilaţiile de gust. Un exemplu: folosirea cuvîntuluiamor, avariat, ca să nu zicem de-a dreptul devalorizatdin vremea lui Caragiale, însă abordat de autorulScîntScîntScîntScîntScînteilor galbene, eilor galbene, eilor galbene, eilor galbene, eilor galbene, încărcat cu sarcini alegorice,înzestrat cu o aură de pustiitoare afectivitate: „Amorulva avea o frecvenţă suspectă (…), uneori ca un paj demahala amestecat în butaforia ridicol sentimentală a«suvenirurilor» caligrafiate de «amanţi» pe albumeledomnişoarelor cu poleială franţuzită. Bacovia,penitentul artizan al unor strofe cizelate ani în şir, sepredă cu inexplicabilă uşurinţă, în mod periodic, unuilexic ridicol, în care amorul, amanţii, suvenirul, havuzulsau tot felul de sentimente fatale şi de suspine riscă sădevieze spre o desuetă dramoletă fără să ia seama căse expune ironiei”. Nu cumva însă ironia, înainte de a fia receptorului, este chiar a poetului? Nu cumva recuzitasimbolistă prăfuită e anume convocată pentru a sugerazădărnicia implacabilă a simţămintelor noastre? „Sau

am dobîndit noi, cu timpul, impresia că o ironie secretăpîndeşte din spatele locurilor comune bacoviene, deunde şi vigoarea receptării acestei poezii în ultimeledecenii”, se întreabă criticul, cu toate că e incontestabilcă persiflarea în cauză reprezintă în primul rînd oemergenţă a însuşi textului bacovian, pe care seriilede cititori îl desfoliază strat după strat, într-oconsubstanţialitate deopotrivă empatică şi lucidă…Poncifurile, stereotipiile cu care jonglează Bacovia potfi lesne luate drept semnale ale unei estetici insuficiente,defazate. Însă n-ar fi mai nimerit să desluşim în aceastăiluzorie „platitudine”, în acest provincialism buf, cîndnu e direct agasant, o tactică a dramatismului ce sedisimulează, se insinuează prin mijlocirea contrariuluisău expresiv? „În acest sens Bacovia este un autenticprecursor al poeţilor ironici moderni; el obţine efecteinsolite de expresie tocmai prin insinuarea deliberată adesuetului”. Din punctul de vedere al contextului so-cial, socotim îndeobşte că un caracter „sublim”, o figurăapolinică n-ar avea nevoie de explicaţii, s-ar impune prinea însăşi, pe cînd unui nefericit, unui inadaptabil, care,evident, pare „suspect”, i se pretind lămuriri, i se ceremereu un alibi: „De ce rămîne stingher, cînd fiecaretrebuie să facă un minim efort de socializare? Or poezialui Bacovia nu explică nimic şi nu justifică deloc aceastăconcavitate, groapa istorică din care îşi ridică vocea.Putem crede ce vrem, putem găsi propriile noastreexplicaţii circumstanţiale. Ea, poezia lui Bacovia, seprezintă ajunsă deja în miezul dramei existenţiale. Eacolo de cînd lumea şi nu mai are nevoie de introducerisau de pregătirea terenului”. Desigur. Nu mai puţin„drama existenţială” are nevoie de un discurs care s-ofacă perceptibilă, de o tactică a poetului care s-o pună

în stare de comunicabilitate. Să fie Bacovia doar uncondei „monoton”, „previzibil”? Nu cumva îşi preparăîn laborator surprinzătoare efecte, în spiritul uneiinventivităţi ce contrariază suprafeţele părelnic sărace,aride ale prezenţei textuale? „Există un Bacovia ascuns,un poet nebănuit, retras în propria lui poezie cunumeroase sertare secrete, trape şi dificultăţi, cu planurimultiple disimulate în tablourile aparent plate, cusentimente amestecate şi contrastante acolo unde nise prezintă doar confesiunea ce nu pare să pună nici oproblemă, din moment ce figura tutelară a poemuluinu face decît să cerşească o anumită compasiune”.Timid şi ironic, disperat şi ludic, epuizat şi plin deresurse, bardul poate adopta şi o poză de rebel,bunăoară în SerSerSerSerSerenada muncitenada muncitenada muncitenada muncitenada muncitorororororului, ului, ului, ului, ului, în care, ocazionalînveşmîntat aidoma unui clovn, apostrofează unburghez-marionetă: „Fanfaronada lui de răzvrătit are aiciceva din gesturile patetice, şi delicios simpatice, aleproletarului Charlie Chaplin, alt răzvrătit neputinciosîmpotriva maşinii lumii”. Astfel de travestiuri, de jocuride-a identitatea se întîlnesc adesea în versurilebacoviene, ducînd la paradoxala observaţie ce s-a făcutnu o dată, conform căreia autenticitatea, atît detulburătoarea sa autenticitate n-ar fi decît rodul unuiartificiu, o capacitate (dureroasă ea însăşi ) de-a susţinepoza, ilustrînd incapacitatea de confesiune deplină încircumstanţele unei drame inepuizabile. Arborînd di-verse măşti, comportîndu-se „ca şi cum”, poetulparodiază nu doar simbolismul, ci şi propriul său euprăbuşit într-un scepticism incurabil, într-o dizolvantăabulie. Eul său se batjocoreşte, se condamnă martiricla o deriziune fără scăpare. Deviza sa pare să fie „nusunt ce par a fi”, în duhul unui baroc declinant, atît dedeznădăjduit încît punerea sa în scenă e marcată de-odisponibilitate fără leac, de-o anihilantă nepăsare.

Să vedem acum cărei tipologii l-am putea ataşape Bacovia. G.Călinescu socotea că pentru un roman-tic ar fi caracteristică „utopia unui om complet –anormal – (înţelege excepţional), dezechilibrat şi bolnav,adică cu sensibilitatea şi intelectul exacerbate la maxi-mum, rezumînd toate aspectele spirituale de la brutăla geniu”. Eroul romantic e prefigurat de clasicism, ca osinteză a unei personalităţi unitare, dar se desparte dedecadentism printr-o atitudine de amour-desamour,întrucît acesta se admiră iar decadentul se detestă.Simbolismul a produs o revoluţie ce n-a fost consemnată

în doctrina sa, deşi consecinţele ei sunt considerabile,şi anume tranziţia de la imaginea coerent-antropocentrică a fiinţei umane la una heterocentrică,destructurantă: „Bacovia primeşte prin experienţasimbolistă această eliberare de sub tutela tradiţionalnarcisistă şi simte că poate dispune în mod suveran demultiplele reprezentări ale chipului interior în variantelelui ipotetice. Noua perspectivă oferă o anume labilitate,eul poetic se caută, dar se şi reprezintă în ipostazeinventate, o anume versatilitate modernă îi distrugecentrul”. Înainte de ivirea lui Bacovia, în genere asimboliştilor, poezia noastră se aşeza în aceastăperspectivă ptolemeică a unui antropocentrismsubînţeles a fi sensul superior al creaţiei artistice.Năzuinţa eului spre înfăptuiri glorioase, spre propria-imăreţie se bizuia pe arhetipul ei pozitiv, pilduitor,Bacovia fiind cel dintîi poet român care se leapădă dereţeta egocentrică: „Acest egoism categorial se vamenţine multă vreme, el va constitui un punct impor-tant în repudierea oficială a simbolismului şi a literaturii«nesănătoase» în general. Pînă tîrziu de tot Bacoviaînsuşi va mai fi învinuit (prin Şerban Cioculescu, deexemplu) de a fi «în răspăr cu sensul ideal şi spiritual alpoeziei, care e ascensiune spre conştiinţă şi azur»”. Ceamai importantă urmare a unei asemenea schimbări oconstituie abandonarea tragicului consacrat, cucaracter omogen, ferm în sumbra-i transcriere. Înpsihologia centrifugală a simboliştilor, acesta e impur,fluctuant, conjunctural, contaminat de mediocritateacotidianului, tangent la ironie, la comic, la burlesc, totmai străin de grandoarea demonică a epocii romantice.E o relativizare, o degradare formală a ţinutei tragicului.Însuşindu-şi fadoarea, prozaismul, mizeria existenţeicurente, tragicul se insinuează în existenţialul brut, se

intimizează. Ceea ce nu ilustrează, crede DinuFlămând, imposibilitatea de-a înlătura tragicul,

potrivit ideii lui Unamuno, ci e un produs altribulaţiilor zilnice, al fenomenalităţii domestice. LaBacovia înregistrăm cultul „omului concret”, banal,aparent resignat, cuprins de apatie, de plictis, dar şiangoasat, asaltat de monştrii iscaţi de rarefiereaexistenţialului său ce virează înspre delir. Un punct dereper rămîne Verlaine, pe care Bacovia l-a citit.Versatilitatea tragicului topit în capriciul stărilorumorale ajunge să şocheze, searbădul poetului francez,„în loc să producă indiferenţă, pătrunde, absoarbe, chiardezgustă, obligă să ţinem seama de el”, după cumafirmă J.-P.Richard. Cu aerul risipirii , pierderii înumilitate, în clovnerie, în incoerenţă, autorul Comediilor Comediilor Comediilor Comediilor Comediilorîn fîn fîn fîn fîn fond ond ond ond ond izbuteşte a monta tabloul unui tragic cu atîtmai penetrant cu cît pare a se dezinteresa deconexiunile sale cu lumea, chiar de a se dezice de pro-pria sa calitate. Un tragic cu aspect compozit şi cufuncţionalitate aleatorie, alcătuit din trăiri disparate, dinbucăţi ale sufletului torturat de incapacitatea de a-şidescoperi un centru, de a se structura. Cu, totuşi, unefect de imprevizibilă armonie dizarmonică: „Deşi seautoreprezintă învins, în mod invariabil, Bacovia ştie canimeni altul să orchestreze acea «complexitate» amediocrităţii existenţei, din care pînă la urmă iese domi-nant chiar sentimentul puternic al existenţei tragice.(…) Pe imensa imagine care este la Bacovia sentimentulmorţii, se profilează, succesiv, cel mai fantast spectacolal mediocrităţii cotidiene; imaginile se alungă una pealta, dînd o ciudată animaţie de «vălmăşag milionar»,de spectacol vital periferic”. Arta lui Bacovia rezidă înaceastă mirabilă capacitate de-a converti periferia încentru, detaliul în esenţial, simplitatea în complexitate,neajutorarea în hotărîre, vetustul în actual, cu o forţăde sugestie copleşitoare ce supune la o probă delocuşoară postura analitică.

Scrierea lui Dinu Flămând reprezintă probabilcea mai substanţială contribuţie critică de pînă acumla tema Bacovia, alături de paginile de-o patetică fineţeale lui Lucian Raicu şi de cele de digresiuni împinsepînă la o halucinantă tensiune ale lui Ion Caraion.

Gheor Gheor Gheor Gheor Gheorghe Grigurghe Grigurghe Grigurghe Grigurghe Grigurcucucucucu

Dinu Flămând: Ascunsul BacoAscunsul BacoAscunsul BacoAscunsul BacoAscunsul Bacoviaviaviaviavia , , , , , Ed.Pergamon, 2007, 262 pag.

ArArArArArttttta lui Bacoa lui Bacoa lui Bacoa lui Bacoa lui Bacovia rvia rvia rvia rvia rezidă în aceasezidă în aceasezidă în aceasezidă în aceasezidă în această mirtă mirtă mirtă mirtă mirabilă capacitabilă capacitabilă capacitabilă capacitabilă capacitatatatatate de-a cone de-a cone de-a cone de-a cone de-a convvvvverererererti perifti perifti perifti perifti periferia îneria îneria îneria îneria încentrcentrcentrcentrcentru, deu, deu, deu, deu, detttttaliul în esenţial, simaliul în esenţial, simaliul în esenţial, simaliul în esenţial, simaliul în esenţial, simplitplitplitplitplitatatatatatea în comea în comea în comea în comea în complepleplepleplexitxitxitxitxitatatatatate, neajute, neajute, neajute, neajute, neajutorororororarararararea în hoea în hoea în hoea în hoea în hotărîrtărîrtărîrtărîrtărîre, ve, ve, ve, ve, veeeeetustustustustustultultultultulîn actual, cu o fîn actual, cu o fîn actual, cu o fîn actual, cu o fîn actual, cu o forororororţă de sugesţă de sugesţă de sugesţă de sugesţă de sugestie copleşittie copleşittie copleşittie copleşittie copleşitoaroaroaroaroare ce supune la o pre ce supune la o pre ce supune la o pre ce supune la o pre ce supune la o probă deloc uşoară posobă deloc uşoară posobă deloc uşoară posobă deloc uşoară posobă deloc uşoară posturturturturturaaaaaanalitică.analitică.analitică.analitică.analitică.


BarBarBarBarBarbu Cioculescubu Cioculescubu Cioculescubu Cioculescubu Cioculescu

4

SecvSecvSecvSecvSecvenţeenţeenţeenţeenţe

Flux-RFlux-RFlux-RFlux-RFlux-Refefefefefluxluxluxluxlux

DosarDosarDosarDosarDosarulululululprprprprproooootttttocrocrocrocrocronismuluionismuluionismuluionismuluionismului

Recent au fost acordate premiile pentru debut ale “Românieiliterare” (ediţia a 7-a), în număr de trei, toate revenind în acest an unorcărţi de critică şi eseu. Un semn, încă unul, al faptului că acea criză a criticii,de care s-a făcut mult caz într-o vreme, aparţine trecutului.

Voi înşira aici câteva păreri despre una din cele trei cărţi premiate,aceea care prin obiectul ei m-a interesat în chip special. Este vorba destudiul amplu dedicat de Alexandra Tomiţă protocronismului (O istorie«glorioasă». Dosarul protocronismului românesc, editura CarteaRomânească, 2007), un fenomen care a însoţit şi potenţat revoluţia culturalăceauşistă, de după 1971, aproape echivalent în virulenţă cu proletcultismul.M-a interesat în chip special cartea Alexandrei Tomiţă pentru că am fostun martor de aproape al ivirii protocronismului şi al expandării sale, pemăsură ce devenea, tot mai mult, expresia oficializată a naţionalismuluiroşu ceauşist. Şi nu doar martor i-am fost ci şi oponent, dacă nu e multspus, împreună, desigur, cu ceilalţi critici literari şi scriitori care au înţelessă apere ceea ce se câştigase (de fapt se recâştigase) în cei câţiva ani derelativă liberalizare culturală (1965-1971). Opunerea la protocronism nu aputut să ia formele unei lupte deschise pentru principii, şi de la egal laegal, în condiţiile protecţionismului departid de care a beneficiat una din părţi.In ring unul din combatanţi era nevoit săurce cu mâinile legate, cum bine se ştie. Rareori, după multe şi istovitoaredemersuri, i se îngăduia cuiva să polemizeze cu protocroniştii, şi atuncinumai în nume propriu, ca răspuns la un atac de mare violenţă care-l vizase,produs în «Luceafărul» sau în «Săptămâna».

In general, opunerea la protocronism s-a manifestat, în anii de«glorie» ai mişcării, prin abţinerea de a-i prelua sloganele sau de a-i proslăvipe scriitorii care le preluaseră, din oportunism sau chiar, unii, dinconvingere, ca poetul Ion Gheorghe. Revendicarea de la tradiţiiledemocratice şi europene ale culturii noastre era şi ea o formă de împotrivirela protocronism, inexplicită dar semnificativă. Formele acestei împotriviri,atâtea câte au putut să fie, sunt analizate pe larg în cartea AlexandreiTomiţă, în implicaţiile lor nu numai literare dar şi social-politice.

Din nota editorială ce însoţeşte cartea aflăm că Alexandra Tomiţăs-a născut în 1974, aşadar odată cu protocronismul, dacă e să acceptăm căactul de naştere al acestei mişcări este articolul lui Edgar Papu«Protocronism românesc», apărut tot în 1974 în revista «Secolul 20». Pentruautoare aşadar protocronismul este obiect de cercetare istorică efectuatăîn bibliotecă, la fel cum ar fi fost pentru mine, dacă aş fi întreprins-o,cercetarea mişcării legionare, să zicem, despre care am numai vagi amintiridirecte din copilărie.Vreau să spun că fiind istorică cercetarea AlexandreiTomiţă este şi obiectivă, nemarcată de accente emoţionale, nici deresentimente nici de simpatii, toate concluziile scoţându-le din studiereaatentă a textelor protocroniste şi a împrejurărilor în care acestea au făcutcarieră. Textele, şi numai ele, o determină pe cercetătoare să adopteanumite tonalităţi în expunere, să uzeze când este cazul şi de ironie, cumo face încă din titlul cărţii de care vorbesc, unde adjectivul glorioasă eîncadrat de ghilimele. Este ironică de multe ori în carte Alexandra Tomiţă,fără să alunece însă vreodată în pamflet. Perspectiva este peste tot acriticului şi niciodată a jurnalistului pamfletar care, activat de umori,deformează sensurile faptelor, faptele înseşi. Dimpotrivă aici unde totuleste riguros argumentat, ilustrat copios prin exemplificări concludente,piese ale unui dosar care a devenit mereu mai voluminos, pe măsură cepolitica oficială naţional-comunistă îşi lărgea spaţiile de acţiune iar cultulgrotesc al dictatorului paranoic tot creştea. Cititorul ajunge repede la ideeacoagulantă a cărţii care este aceea că «protocronismul a fost unul dinavatarurile mitologiei naţionaliste a epocii Ceauşescu, la care regimul arecurs pentru a dobândi o aură de legitimitate».

In condiţiile dezastrului economic la care se ajunsese în anii 80,devenit insuportabil pentru populatie, regimul a recurs, într-adevăr, la ceeace Alexandra Tomiţă numeşte «terapia prin mit». Toată recuzita patriotardăa fost pusă la lucru, sloganele autothtoniste (indigeniste le spune autoareastudiului) au fost activate cu mare zel de protocronişti (străvechimea,continuitatea bimilenară ca popor, rezistenţa între imperiile hrăpăreţe, undene aruncase soarta, preeminenţa românească în cultură, în ştiinţe etc.,etc.), împănându-şi cu ele discursul asurzitor. Credeau în spusele lorcultivatorii acestei găunoase retorici ? Nu erau mai degrabă cinici, compliciai regimului totalitar care îi proteja şi încuraja, nepăsători de ceea ce sepetrecea grav în societate în anii aceia de criză profundă ? Scrie AlexandraTomiţă în cartea sa: «...citind scrierile protocroniste din această perioadă,este util să evocăm în paralel imaginea unei ţări pauperizate, umilite şiterorizate. Derularea clişeelor patriotarde, pe acest fundal deplorabil, vaanihila impresia că protocroniştii erau idealşti dezinteresaţi, inofensivi,erudiţi şi animaţi de bune intenţii. Acest exerciţiu simplu ar putea întăriopiniile ce au sancţionat ridicolul şi cinismul condeierilor care s-au pus înslujba naţionalismului comunist».

Care a fost soarta condeierilor cu pricina după prăbuşirearegimului politic pe care l-au slujit cu osârdie până în ultima lui clipă ? Oaflăm din epilogul de un trist umor al acestei cărţi. Cariera lor, scrieautoarea, «aproape fără excepţie a atins apogeul după căderea dictaturii». S-au văzut deputaţi, senatori, miniştri, rectori, ambasadori, şefi de partidepolitice, proprietari de ziare, preşedinţi de concerne imobiliare. Nu fărăacoperire în fapte a înscris C. V. Tudor pe frontispiciul revistei sale , încădin 1990, formula-angajament, sfidător-premonitorie : vom fi ce am fost şimai mult decât atât.

Gabriel DimisianuGabriel DimisianuGabriel DimisianuGabriel DimisianuGabriel Dimisianu

RRRRRomanul unei epoci (II)omanul unei epoci (II)omanul unei epoci (II)omanul unei epoci (II)omanul unei epoci (II)În bibliografia

cuiva care ar studiaprezenţa prin timp aromânilor la Paris,monografia dlui C.D.Zeletin ar fi de unsubstanţial folos pen-tru sfârşitul secolului alnouăsprezecelea şiînceputul celui de aldouăzecilea. Este ins-tructiv cum imigraţieipaşoptiste care a făcutcunoscute în Occidentexistenţa şi proble-mele poporului român,

emigraţie alcătuită din tineri boiernaşi şi miciburghezi, i-a urmat o alta, compusă dinreprezentanţi ai celor mai de seamă familiiaristocratice moldo-valahe: Sturdza,Brâncoveanu, Bibescu, aceştia într-un exilvoluntar, ca urmare lipsit de cotidienele grijişi neajunsuri ale emigrantului.

Nu e lipsit de interes să cercetăm şigenraţia de după primul război mondial aromânilor stabiliţi sau de lungă şedere la Paris,actori celebri Alice Cocea, Elvira Popescu,Yonnel – oameni de ştiinţă – Ştefan Lupaşcu,Pius Servien (Şerban Coculescu), MatylaGhika – muzicieni – George Enescu –doctoranzi – Mircea Vulcănescu, ŞerbanCioculescu, Alexandru Rally, Alexandru Graur– lista e, în realitate, mult mai cuprinzătoare.Ea a rămas însă în umbra generaţiei care aurmat celui de al doilea război mondial: atunciau rămas în Franţa Emil Cioran, EugenIonescu, Mircea Eliade o vreme, ca să nu-iuităm pe Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca.Diferenţele de compoziţie între aceste valuride emigranţi aruncă o vie lumină asupraistoriei, aşa cum a definit-o cronicarulafirmând că nu sunt vremurile subom, ci... Dacă paşoptiştii refugiaţi laParis au înflăcărat spirite înalte,sensibile la apelul lor înfocat, dacă, aşa cumse spunea, fiecare pariziancă a avut în viaţaei un moldo-valah, iar tinerimea parizianăîmprumutase coafura cu plete a acestora, celde al doilea grup s-a implantat cu statorniciecu această particularitate că, trăind la Parisşi frecventând şi alte capitale europene,membrii săi dispuneau în patrie de latifundiide natură a le asigura un trai cu adevăratnobiliar. Şi a fost spre cinstea celor mai mulţică au folosit largile mijloace de caredispuneau nu risipindu-le în petreceri şi viaţăgalantă, ci întru instruire, – parcă spre adovedi îngăduitoarelor gazde că nu seînşelaseră primindu-i şi, într-o măsură,asimilându-i. Unii şi-au cumpărat moşii la faţalocului, de care familiile dispun până în ziuade astăzi.

Alexandru Bibescu, soţia sa, Elena,Emmanuel şi Anton,, fiii lor, Elena Văcărescu,Ralu Brâncoveanu, Martha Bibescu au lăsato dâră în viaţa culturală a Parisului. Cât sepoate de amănunţit le putem lua urma dincartea dlui C.D.Zeletin, dedicată în principalElenei Bibescu, acea mare pianistă de care înzilele noastre aproape că nu se mai ştie nimic.Fiica marelui bărbat politic ManolacheKostake Epureanu soseşte la Paris foartetânără, în anul 1873 – anul în care murea fostuldomnitor Gh.D.Bibescu, în care se stingea dinviaţă, la Heidelberg, fostul domnitorAlexandru Ioan Cuza şi, în exil britanic, însuşifostul împărat Napoleon al III-lea.

Spirit enciclopedic, dl. Zeletin nu uităsă ne spună că în acelaşi an avea loc, laBucureşti, vernisajul primei expoziţii depictură a lui N.Grigorescu, în tinereţe oaspeal Barbizon-ului. Elevă eminentă a celebruluimuzician Anton Rubinstein, Elena Bibescu seînconjoară, în salonul locuinţei din stradaCourcelles numărul 69 de tot ce societateafranceză a epocii avea mai valoros, subraportul receptării noului în arte, în special îndomeniul muzicii. Fiul ei Anton şi-o aminteacântând la pian, la patru mâini, cu Saint-Saënssau cu Fauré. Marele pianist şi compozitorpolonez Paderevski a debutat la Paris în

salonul Prinţesei, tot acolo s-a lansat GeorgeEnescu.

Copil fiind, Anton Bibescu îi ascultacântând la pian, în casa părintească, peGounod, pe Delibes, aici venea deseori AnatolFrance, la fine dejunuri sau serate, seîntâlneau Jules Lemaître, Pierre Loti, de câteori acesta trecea prin Paris. În salonul EleneiBibescu dădea autografe Ernest Renan pecărţile sale, îşi făcea apariţia Leconte de Lisle,se perindau Maeterlinck, Leon Daudet. Unuldintre cei mai avizaţi biografi ai MartheiBibescu, Ghislain de Diesbach afirma despreBibeşti: „Înzestraţi cu un gust superior celuial societăţii timpului, care aprecia pe Cabanel,Ziem sau Harpignies, ei au cumpărat ceidintâi pânze de Manet, l-au încurajat peRenoir, l-au primit pe Carpeaux. Gloria înascensiune a Annei de Noailles se va adăugagloriei lor.”

Devenit faimos, salonul EleneiBibescu a fost frecventat de Richard Wagner,Franz Liszt a cântat acolo, pe când Camillede Saint-Saëns a delectat asistenţa cu Valsenonchalante. Se simţeau în largul lor în acelsalon Jules Massenet, Ambroise Thomas,Vincent D’Indy, E.Humperdinck, ClaudeDebussy, Jacques Thibaud. Şi ar părea căînşirăm un pomelnic adăugând listascriitorilor: Frédéric Mistral, Colette, SullyPrudhomme, Henri Bernstein, Leon Blum,mai târziu prim ministru al Franţei. Tot aşaputeau fi întâlniţi în salonul prinţeseisculptorul Aristide Maillol, sticlarul Gallé,pictorii Bonnat, Henri Martin, Odilon Redon,duci, miniştri, ambasadori. AlexandruBibescu, el însuşi vicepreşedinte al Societăţiide lingvistică franceze se ţinea, stingher, de-oparte, în modeste haine. Cineva întrebasecine este lăutarul prăfuit, care se ascundeaîntr-un ungher. Renegat de părintele său, care-

l socotea fiu adulterin, AlexandruBibescu dispunea, totuşi, în ţară,de vaste moşii, viile de la Corcova

ocupau, înainte de răsmeriţa din 1907 pestetrei sute de hectare. Moşiile Epurenilor erauîncă mai întinse, în Moldova. Legată deBârlad, Elena Bibescu revenea acasă, pânăîn ajunul morţii, dădea concerte – totdeaunaîn scopuri de binefacere.

De altfel, pe măsură ce înaintează înlectură, cititorul va remarca, şi nu în târziulcărţii, că scoţând în evidenţă eminente figuriale trecutului, strigând a fi recuperate, dl.C.D.Zeletin a ţinut în principal să aducă unomagiu urbei natale, Bârladul cu nobil trecutcultural. Vom afla că aici, în ziua de duminică24 aprilie a concertat prinţesa Elena Bibescu,în onoarea regelui Carol I şi a regineiElisabeta, a cărei intimă prietenă şi era.

Artista moare, tânără, în anul 1902,an nefast în care se sfârşeşte din viaţă prinţulGeorge Bibescu, la Constantinopol, undecălătorise spre a ridica o decoraţie conferităcu un deceniu mai înainte părintelui său. Totatunci se stinge din viaţă ambasadorulRomâniei la Constantinopol, EmanuelLahovary, iar în toamna anului moare maiorulI.Ivanovici, autorul celebrului vals ValurileDunării. Dacă vorbeam de un roman, poatecă mai potrivit ar fi fost să ne referim la o saga,la un curs de istorie a societăţii unor timpurirămase în urmă, în jocul sacadat algeneraţiilor.

Într-adevăr, prinţesa Elena BIbesculasă în urmă doi fii, pe Emmanuel şi Anton,care duc mai departe gloria părinţilor, la Paris,şi, la intervaluri, în ţară. Vechi amic al luiMarcel Proust, el însuşi scriitor, dramaturg,Anton Bibescu se mai afla în ţară prin 1945,spre a asista la premiera piesei sale de teatruCine e nebun?. Citea, poate cu satisfacţie,cronica spectacolului, în ziarul Semnalul,semnată de Şerban Cioculescu. Al cărui frateRadu ocupa la masa de bridge locul luiAntoine, plecat în conquiste. Lady Asquith îlpreţuia ca jucător. Apoi a venit tăvălugul...Şi ar mai fi atâtea de spus! Cartea rămânedeschisă.

5 Acolada nr. 8 - Mai 2008

P o e z i eP o e z i eP o e z i eP o e z i eP o e z i e

DezbrăcarDezbrăcarDezbrăcarDezbrăcarDezbrăcarea de sineea de sineea de sineea de sineea de sine – Mîncăm sfinţişori de postşi bem LLLLL’âme r’âme r’âme r’âme r’âme russeusseusseusseusse pe lada mortuluişi de ce spunem Tatăl Nostru pe de rost?

...ochi şi priviri şi flori de hîrtiecad peste noi, taţi prezumtivi,care trecem printr-o stare de rău în două cu nostalgie

...ce idioţi eram ieri cînd amîndoiveseli cîntam Bandiera Rossa,,,,,avînd în ţeastă o pace mondială,memoria rîndului şi fluturi din răşină artificială

priveşte lumea la zi: lîngă marele Licurici,murim luînd pastile de rîsşi în zîmbet de grup umăr la umăr,fabricăm rachete, roboţi şi minuni fără număr

...fapt este că mîncăm sfinţişori de postşi bem RRRRRussian sussian sussian sussian sussian spirit pirit pirit pirit pirit pe lada mortului,pînă ne dezbrăcăm de sine,şi pînă la chircirea sinelui: totul contra cost

ÎnmorÎnmorÎnmorÎnmorÎnmormîntmîntmîntmîntmîntarararararea unei frea unei frea unei frea unei frea unei frunzunzunzunzunzeeeee

– Eu văd un Don Quijote trist şi un Dumnezeu rîzîndde creaţia Luişi aflaţi în locul acela unde toate drumurilese adună,ei desenează cu ele forma pămîntului:un fel de hartă pestriţă numită de cei doişi punctul care nu se termină,dînd apoi dovadă de spirit înalt şi relativistîntr-un sfîrşit ei spun:cea mai frumoasă fiinţă este geometria

...zilnic aşa mi se întîmplă: stau treazîn mirosul prafului de puşcă şi constatcă au înfrunzit şi ultimii cîini din oraşul meu

ieri am asistat la înmormîntarea unei frunze

...zilnic cu mine aşa se întîmplă:sedus de farmecul alienării stau treazîn mijlocul unui ochişi asist la epuizarea albastrului

...la al treilea gong al nopţiifără pufoiacă, cu pieptul gol,eul locuit de o mulţime de intruşi se retragela Polul Sud al existenţei:acolo pur şi simplu stă tot timpul într-o camerăca un gîndşi doarme în patul făcutdin unsprezece mii sticle cu vodcăde către un Dumnezeu vesel şi un Don Quijote trist

FFFFFrica înrica înrica înrica înrica învingătvingătvingătvingătvingătorilororilororilororilororilor

– Anii stau pe loc în patria învingătorilorde mîine:

frica lor îmbrăcată în tricouri cu mecla lui Che Guevara, binecuvîntată să fie,

sunt hippyot bătrîn şi port în mine mai multe

nopţi decît zile:totdeauna după predica de duminică îmi

plimbanatomia printre punkiştii cu belciuge:binecuvîntaţisă fie,morţile noastre sunt rude de gradul unu

...în patria lor, învingătorii şi-au strigat totstrigătul de luptă,cu ulei sfinţit s-au uns: să alunece durereade pe trupul lor niciodată tînărşi arme să facă răni, mîinile lor puternice

duc,

binecuvîntate să fie în patria învingătorilororaşelefumînd haşiş cu bebeluşii în braţe:eu vin cu trupul altuia lor să mă închin –

acum şi pururea şi în vecii vecilor,amin

DrDrDrDrDrumul sumul sumul sumul sumul sprprprprpre re re re re raiaiaiaiai

– Raiul ăsta cu miros de cîine e ţara asta:la mulţi ani angoasa mea! locuiescîn numele tău, faţă de melc obosit:cu ziarul ud îmi vine să-mi bat copiii şi nevasta

... în ţara asta unde oamenii sunt jefuiţi de personalitate,la mulţi ani angoasei mele! – mi-a transmisharul ei printr-un praf de înger: te sărutdintr-o nebună, tristă, mutilată realitate

... în ţara oamenilor cu biografii mincinoase,la mulţi ani angoasa mea! sunt eu, vagabondul sexoscrescut cu vodcocultură în nopţi de zarzavat:drumul spre Rai este pavat cu zaruri de os

... în Românica mea trebuie să fii bazat şi tare în goarnăşi zilnic să te dai competent în coaie:nu-i nevoie de vocabularul moralei, de-o revoluţie interioară,la mulţi ani angoasa mea! laie bucălaie

... în ţara asta la bursa ideilor care cîştigă şi a ideilorcare pierd, Cioran e un puţoi iluminat:la mulţi ani angoasa mea! acum fugi cu pianul,că se varsă clapele fiinţă mută, m-ai terminat

VVVVViaţa meaiaţa meaiaţa meaiaţa meaiaţa mea

– Viaţa mea este cu şapte cuvinte mai lungădecît ultima lui vizită:în urma lui fiecare zi a mea este neagrăşi fiecare noapte îi de belea:cu înfăţişarea lui de înger bolnav de viaţă,obscen dar şi inocent,şi de o vîrstă cu neamul său,mai întîi îmi spune că e timpul să mă dezbarde fiinţa mea raţionalăşi că trebuie să mă facă martorul unui plăcut infern:apoi de-atîta iubire el îşi aruncă sămînţa în ea:această halucinantă profunzimedespre care ştiu totul şi nu ştiu nimic:a fost o juisare a adevărului spune elşi începe să moară

....ce zi de budincă exclam eu şi iau prînzul cunebunii:Dumnezeule, ce poftă au nebunii şi cum îmi strigă:noi nu mai murim azi: vom ieşi din Peştele ăsta

şi fericiţi vom simţi ce miros are Parisulşi ce miros au colţunii Celui de Sus

...de sufletul tău atîrnă ştreangul, aud iar glasul lui:cel numit şi Sakyamuni adică ascetul tăcutdin neamul Sakya:acum ştiu bine că viaţa mea e cu şapte cuvintemai scurtă decît ultima lui vizităşi că a sosit vremea umilinţei: alcoolici geloşinoi intrăm în ploaia de afară şi putrezim încetul cu încetul,dar vorba unui Diogene de mahala: tot nu am aflat ce draculpun ăştia în pensii de mor românii aşa repede

PPPPPararararartttttea albă şi parea albă şi parea albă şi parea albă şi parea albă şi partttttea neagrăea neagrăea neagrăea neagrăea neagrăa luminiia luminiia luminiia luminiia luminii

– Fără curajul de a-şi măsura cuvintelevorbeau plictisul, o intensă angoasă, desfrîul, careva...mă văzuse cum locuiesc în furtunăşi cum timpul meu stă într-un picior :participau activ la desfăşurarea furtuniirealizînd fuziunea dintre individ şi situaţie

...furtuna o memorau cu privireapînă la podul peste care trece depărtarea,peste care trece şi cel ce umblă între uşa iaduluişi uşa cerului

...să nu plecaţi:mîine vin dansatorii în cetatepurtînd haine cu 99 de petice:pe nervii noştri româneşti vor dansa,la sfîrşit aceste creaturi cu două picioare vor spune:viaţa noastră este trăită de altcineva,e vremea să pornim spre cel ce învaţă fulgiicum să cadă

...să nu plecaţi:rămîneţi pe linia care desparte partea neagrăşi partea albă a luminiiunde brazii încolonaţi şi aranjaţi la multe acevor proclama victoria împotriva tufişului unde stăascuns cel care despătureşte cîrciuma precum o hartăa marilor comori şi cu lacrimi în ochi spune fără încetareTatăl Nostru al tuturor beţivilor, desfrînaţilor, angoasaţilor

NNNNNoi ne piepoi ne piepoi ne piepoi ne piepoi ne pieptănăm cu lăuttănăm cu lăuttănăm cu lăuttănăm cu lăuttănăm cu lăutariariariariari

– Noi avem chipuri de argilă şi priviri emailate,noi suferim de boala clasei muncitoare,noi bem bere trezită cu înjurături alcoolizate,noi avem bube pe limbă şi facem pipi în mare

auzi diece, cîntă aşa: bate vîntu-n lemn uscat viaţa noastră-i de rahat, bate vîntu-n lemne verzi vino moarte să ne vezi

...noi stăm la marginea vieţii în prezentul canceros,noi suntem, Doamne, rupţi în cur de foame,noi, biete ecorşee ne-a ajuns cuţitul la os:un fel de disperare ascunsă bine de reclame

auzi diece, cîntă, cîntă: viaţa noastră-i moarte sfîntă şi bate vîntu-n lemn uscat viaţa noastră-i de rahat, sunt trist, nervos, iritat

...noi avem viaţa-n dungi, rogojină şi gîndaci,noi ne împerechem pe străzi la zile mari,ai auzit diacule? acum taci, taci:eu şi neamul meu ne pieptănăm cu lăutari

V V V V Vasile Prasile Prasile Prasile Prasile Procaocaocaocaoca

Acolada nr. 8 - Mai 2008 6

ANCHETA ACOLADAJurJurJurJurJurnal de scriitnal de scriitnal de scriitnal de scriitnal de scriitor (V)or (V)or (V)or (V)or (V)

1. Ţineţi un jurnal? Dacă da, la ce bun? Dacă nu, de ce?2. În ce măsură creditaţi autenticitatea unui jurnal, ştiut fiind că el este permanent pândit

de tentaţia ficţionalizării? Ce anume vă interesează într-un jurnal: statutul său de aide-mémoire,de document, sau configuraţia lui romanescă?

3. Reproduceţi (sau comentaţi) una dintre cele mai pregnante pagini jurnaliere pe care le-aţi scris(citit).

SIMONSIMONSIMONSIMONSIMONA POPESCUA POPESCUA POPESCUA POPESCUA POPESCU„„„„„Ar fAr fAr fAr fAr fi ca un joc de Mari ca un joc de Mari ca un joc de Mari ca un joc de Mari ca un joc de Marocco”occo”occo”occo”occo”

1.Într-un fel, da. Atunci când îmi scriu cărţile, nu

separat de ele, ci integrat în chiar structura lor. Până acum,toate au fost parte a unei construcţii autobiografice,inclusiv „critificţiunile” despre Gellu Naum sau eseuriledin Volubilis (din care am scos până acum doar un primvolum). În ultima carte pe care am publicat-o, Lucrări înverde. Pledoaria mea pentru poezie, am chiar un capitolîntreg, Efectul de câmp, în care sunt mici texte – unele înversuri – datate, după tipicul jurnalului, numai că euamestec anii sau pun doar lunile (martie, mai) sau zilele(marţi, miercuri etc.), pentru că nu cronologia eimportantă. Apoi, într-un alt capitol, spre final, „pulverizez”şi mai mult notaţia de tip jurnal, până acolo încât se intrăîntr-un regim al ambiguităţilor cu sensuri bifurcate. Deşiperfect denotativ, prin suspendare, prin elipsă, prin con-tinua lui fracturare, textul devine larg conotativ (fără afolosi, pentru asta, simboluri, ermetisme sau alte formede învăluire). De altfel, capitolul despre care vorbesc senumeşte Cantos Pulverizate. Vortex(T), parafrază dupădupă Cantos-urile lui Ezra Pound şi Le Počme pulvérisé.Ca să mă autocitez, „cărţile mele sunt despre viaţa mea –despre tot ce face parte din ea! Despre nimic altceva!”,indiferent de forma pe care o iau. Cred, ca şi Radu Petrescu,că „orice carte de literatură este un jurnal, în realitate, alexistenţei noastre inefabile”. Tot el face o bizară, dar justăîn mintea cuiva ca mine, apropiere între jurnal şi Poezie(cu majusculă, aşa cum scrie, uneori, acest cuvânt). Dar,cu excepţia lui Radu Petrescu, nu cunosc jurnale scrisede autori români care să se înalţe, ca în cazul lui, laînălţimea Poeziei.

Jurnal de scriitor, adică forma aceea de scriiturăîn care vorbeşti tu cu tine în faţa posterităţii şi în care tueşti sincer în absolut, nu produc. E ceva cabotinism în chiarimpulsul de a scrie jurnal azi, când totul e la vedere, cândconfesiunea e o marfă. Apoi, tot ceremonialul,perseverenţa şi hărnicia celor care depun undeva zilniceînsemnări, ordonatoare, mă deconcertează. N-aş putea...Nici n-aş vrea să adun nişte foi de hârtie cu drame decreaţie sau lamento-uri tulburi în marginea condiţieiumane (şi azi, ca întotdeauna, nefericită, precară şidubioasă). Şi-ar mai fi o aversiune faţă de un anumit tipde sinceritate, la îndemână, care se confundă adesea culipsa de scrupule sau lipsa unui bun simţ (estetic, până laurmă). Un jurnal „exterior” nu merită să ţin. Nu am o viaţăcare să intereseze din cale afară pe cineva. Dacă aş scriejurnal, ar fi unul „dezordonat”, cu lucruri neterminate, l-aştransforma într-un spaţiu experimental, l-aş lăsa săînainteze „sălbatic”, cu un „stil” imposibil, lacunar, adicănatural – mă rog, cel puţin aşa înţeleg eu „naturalul” –, cupuncte de suspensie ca în prozele lui Bacovia, aş folosipagina ca Artaud în Caietele de la Rodez. Ar fi tangent cuEl Rastro al lui Ramon Gomez de la Serna, cu Zibaldoneal lui Leopardi sau cu Pollen a lui Novalis – toate cărţibizare, „bazare”. Ar fi jurnalul meu, dacă ar fi, „un coup dedes” de dedus! Ar fi ca un joc de Marocco. Aş „sparge”stilul convenţional, aşa cum am făcut-o şi când m-amapropiat de roman sau de critica literară. O mostră de cear putea să fie un jurnal semnat de mine ar fi un fragmentpe care l-am inserat în cartea-poem Noapte sau zi (carepoate fi citită şi ca un jurnal/ nocturnal, ce dacă e înversuri?!). Paginile – trei – le-am reluat şi le-am extins într-un capitol din Lucrări în verde.

Uneori îmi pare rău că nu notez undeva doarceea ce-mi aduce, ca surpriză, hazardul obiectiv, pentrucă sunt lucruri foarte interesante şi cumva independentede mine. Se leagă într-o coerenţă a lor, apar şi dispar şi iarapar sub o altă formă. Eu sunt doar martorul acestorholograme ale vieţii. Mi-aduc aminte de senzaţia pe careo avea Kafka cum că „totul pare ca fiind construit”. O amşi eu.

Am ţinut un jurnal-jurnal pe când eramadolescentă. Am publicat un fragment în Exuvii, într-uncapitol despre prostie. Când l-am scris, nici prin cap numi-ar fi trecut că o să ajung vreodată scriitoare. Era doarpentru mine şi scriam în el cu senzaţia aia extraordinarăcă e un lucru secret, numai al meu, şi cu toată convingereaunei sincerităţi absolute (şi, bineînţeles, ca tot novicele,cădeam în toate clişeele de exprimare). Umplusem uncaiet cu desene, cu lamentări şi exaltări. O parte din elera cifrat, pentru orice eventualitate, ca să fiu în siguranţăîn caz că ar fi dat părinţii peste el sau mi l-ar fi furat cineva.Foloseam, de fapt, două coduri. Unul îl inventasem cu

prietena mea, Dana (aşadar, ea ar fi putut fi singurul meucititor!). Celălalt ascundea lucruri pe care probabil că nicimăcar Dana n-ar fi trebuit să le ştie: erau şiruri de cifredespărţite prin virgule. Încă păstrez caietul. E amuzant,deşi adolescenta aia părea să fie, ca toţi adolescenţii cândscriu în jurnal, foarte gravă şi nefericită, fără să fi avut cuadevărat motive.

Şi, într-un fel, am mai scris de două ori un fel dejurnal cu destinatar, un fel de scrisoare lungă şifragmentată, pe zile. Una către soţul meu, Bogdan, pe laînceputul anilor ’90. Era plecat în Olanda, ca profesor-invitat la Universitatea din Amsterdam. Eu rămăsesem înRomânia şi urma să dau examen pentru un post deasistentă la Litere. A fost o perioadă absoluttraumatizantă. Era în facultate pe atunci, la începutulanilor ’90, un fost profesor de-al meu care mă preţuise castudentă, dar acum, în noul context (social şi cultural şipolitic), îmi vroia răul (avusese nu ştiu ce polemici cuBogdan). Am citit atunci o grămadă de romane româneştipostbelice. Aproape tot, ca să am acoperire. Eram sigurăcă avea să fie în comisie, gata să mă încuie întrebându-mă de nu ştiu ce roman al lui Fănuş Neagu sau de nu ştiuce detaliu din parabola X. Atunci, cu cărămizile aleaînconjurându-mă, am realizat cât e de greoaie, deinactuală, de inutilă mare parte a literaturii noastrepostbelice. Fără aderenţă. Imposibil de interpretat onest.N-avea nimeni curaj să recunoască asta. Atunci am intratşi în partea de comentarii literare, cronici, recenzii ale unoroameni inteligenţi care se risipiseră ani de zile, investindîn ceva care nu avea să mai intereseze pe nimeni în viitor.Şi i-am scris lui Bogdan. N-aveam cu cine să vorbesc,eliberator, despre asta. Cred că mai am pe undeva caietul.Apoi, în 2002, în anumite împrejurări, am început să scriunişte scrisori care mai apoi s-au transformat într-un fel dejurnal al cărui destinatar era George Crăciun. Era foartebolnav şi mi-a intrat în cap că scrisorile l-ar putea salva.Era în spital, la reanimare. I-am trimis, prin Bogdan, primascrisoare, de fapt ceva notat pe un bilet. Când a ieşit dinspital, i-am spus că scriu mai departe ceva pentru el, că osă-i dau să citească în curând. Dar cum nu terminam, cumse tot adunau lucruri, am amânat. Apoi, după vreo treiani, alte împrejurări m-au făcut să pun punct, după ce amscris o ultimă scrisoare. Sunt vreo sută de pagini desprecorp, despre scris, despre cărţi, despre prietenie, despresenzaţii.

Deci... pentru mine, şi unele scrisori sunt un felde jurnal. Şi unele interviuri. Chiar răspunsurile la uneleanchete! Unele cărţi. De pildă, acum citesc Ecumes,traducerea franceză a unei cărţi a lui Sloterdijk. E un felde jurnal (cu tot cu minunatele fotografii ale unor bizareriide toate felurile) al gândirii unui om la care eu ţin foartemult. Jurnale sunt şi cutiile lui Marcel Duchamp, în careel aduna bileţele cu idei de proiecte şi tot felul. Şi „arhivele”unui plastician precum Christian Boltanski.

Creaţie şi jurnal în acelaşi timp. Undeva, Musilare o frază care ar putea fi emblematică pentru toatăfilozofia lui: „Vom ajunge astfel la un om în care seoperează o alianţă paradoxală dintre precizie şiindeterminare”. Ar putea fi o definiţie a ceea ce înţelegeu prin jurnal, fie el separat sau integrat în cărţiaparţinând, prin tradiţie, unor genuri diferite.

2.Depinde. Uneori mă interesează doar personajul.

Tot ceea ce el vede, simte şi scrie face parte din el. Sepoate întâmpla ca personajul să fie dezamăgitor. Mai alesdacă e un scriitor important. În mod ciudat, dar aproapeniciodată nu m-au dezamăgit jurnalele celor care nu autreabă cu literatura. Îmi plac jurnalele marginalilor de oricefel. Dintre marginalii puternici, cap de listă rămâneGombrowicz. Citesc întotdeauna cu emoţie şi cu un enormrespect jurnalele celor cu adevărat nefericiţi, alesinucigaşilor, pe care eu îi iubesc foarte mult. Sau ale unoroameni tineri şi oneşti, cum a fost Sorin Stoica. Am scris osingură dată despre un jurnal, pentru că am simţit acolomultă autenticitate: al lui Jeni Acterian. Apăruse imediatdupă ’90. În cultura noastră bazată până atunci pe cultulscriitorului şi pe ipocrizie, unele dintre afirmaţiile ei mi s-au părut pline de curaj, aproape sinucigaşe. Mi-a plăcutlipsa ei de prudenţă amestecată cu mult bun simţ, altfel.

Am aşteptări diverse de la jurnale. Nu vreau „stil”de la jurnalul unui om politic sau descrieri şi lucruri careţin de intimitatea lui. Sar peste ele. Dar se întâmplă cădau, în alte părţi, peste descrieri care mă emoţionează.Asta e o mare performanţă literară, cred: să reuşeşti săfaci descrieri care emoţionează. În timp ce citesc desprenu ştiu ce detaliu, eu, de fapt, mă uit la ochiul care priveşte.Mă emoţionează privirea, nu descrierea. Dacă ar fi să dau

un singur exemplu, aş alege-o pe japoneza Sei Şonagon.În cazul scriitorilor, mă interesează lucruri diferite, de lacaz la caz. Nu-mi pare rău că unii n-au ţinut jurnal. Nupentru că n-aş vrea să ştiu multe despre ei, dar pentru căastfel rămân învăluiţi într-un mister pentru care am un felde evlavie. N-aş fi vrut să fi lăsat Urmuz un jurnal. Nu i s-ar fi potrivit. Dar aş fi vrut să se fi găsit un jurnal al luiBudai-Deleanu. I s-ar fi potrivit.

Din toate jurnalele pe care le-am citit, cel maitare m-a impresionat jurnalul unei adolescente pe caremi l-a dat o prietenă pe când aveam vreo 15-16 ani. Era unjurnal adevărat, intim, scris pe un caiet cu cerneală. Fatasă fi avut 17 ani. A fost un şoc. Nu citisem niciodată nimicîntr-un stil atât de uman, de simplu, de liber. Mai târziuam dat de Salinger, care mi-a amintit de stilul acelui jurnal.Nu avusesem de-a face, până atunci, decât cu literatura.Un anumit tip de literatură. De la noi, modelul rămânepentru mine Radu Petrescu. L-aş adăuga pe LiviusCiocârlie. Ideal ar fi un text în care spontaneitatea şielaborarea trec perpetuu una într-alta, precum reptileleadevărate intră în cele desenate pe hârtie (şi invers) dintr-un desen de Escher.

3.E un citat din Lucrări în verde. Nu ştiu dacă e

„pregnant”. Spun pe scurt ceea ce într-un jurnal obişnuitmi-ar fi luat mai multe pagini. Eu zic că e mai bine aşa:

„Miracles. vineri.Ascult caseta cu muzica din filmul ArizonaDream. E acolo un personaj, Axel Blackmar(Johnny Depp) căruia îi place foarte mult deunchiul lui, Leo. I was crayz about him becausehe believed in miracles, zice el. Mă gândesc că,în fond, şi eu eram crazy about him, adică ţineamfoarte tare la el nu pentru că era un mare poet, cipur şi simplu pentru că el credea în miracles. Esingurul om şi poet pe care l-am întâlnit în viaţamea şi care credea într-un mod frumos înmiracles. El ar fi numit aceste miracole, cafrancezii lui cei suprarealişti, merveilleux.februarie.În cerc de câini. Printre eişi prieteni. Cei mai colţoşi!Şi slugi de lux…Şi-apoi şi restul… toată oboseala… cu capu’vraişte…Fabrica… şi totSistemul Om.

Aş vrea, aş vrea… Să ies din pielea mea… să…

luni.Să nu-ţi fie frică! Să nu-ţi fie frică! Uită-te la copil!Copilul doarme.Copilul e frumos.Copilul doarme.Copilul e atâta de frumos...”

LIVIU IOLIVIU IOLIVIU IOLIVIU IOLIVIU IOAN STOICIUAN STOICIUAN STOICIUAN STOICIUAN STOICIU:„Scriu jur„Scriu jur„Scriu jur„Scriu jur„Scriu jurnal pentrnal pentrnal pentrnal pentrnal pentru sufu sufu sufu sufu sufleleleleletul meu”tul meu”tul meu”tul meu”tul meu”

1.Ţin jurnal, dar e o chestiune strict privată, n-are

legătură cu „meseria publică de scriitor”. Deşi jurnalul faceparte (sau ar trebui să facă parte) dintre genurile originaleale creaţiei literare. Din liceu am ţinut, când şi când, jurnal(e adevărat, jurnal de impresii), motivat la un moment datde evenimente care mă priveau, în exclusivitate. Înperioada de boemă, cât mi-am descoperit „condiţia deultim om” (până la 25 de ani, în 1975, când m-am căsătoritşi mi s-a născut un fiu), am scris jurnal pe fugă, „telegrafic”:eram atât de preocupat de nefericirea mea, încât nugăseam timp să mă concentrez la nimic, nici măcar la a-mi plânge de milă. Din 1975 încolo am scris cu oregularitate asumată jurnal autobiografic, „pentru sufletulmeu”, având efect terapeutic (îmi făcea/ face bine să mămărturisesc; am descoperit intuitiv că era/ este o supapăcotidiană, că scăpam/ scap de o tensiune mare nervoasăsau psihică, că mă descărcam/ mă descarc princonsemnări în jurnal, nu numai prin scris poezie sau proză,teatru, eseu, publicistică; jurnalul poate fi şi o alternativăla categoriile estetice literare recunoscute, atunci când„simţi nevoia să scrii zilnic” şi eşti nemulţumit că nu eşti„inspirat”, nu ai „chef de nimic”). În principal, jurnalul arerolul de „a-mi aduce aminte” – nu se ştie niciodată cândam nevoie de date exacte din trecut, uitate, şterse. Însecundar, el mă vindecă de presiunea interioară de a scrie,„îmi ţine mâna”, nu mă mai complexează (datorită faptuluică n-am fost în stare să scriu versuri sau texte epice; dacăam scris jurnal e în regulă, înseamnă că m-am maiechilibrat).

Per total, jurnalul mă enervează la culme, că e„un loc al plângerii”, în el mă vaiet, conştient că aşa măeliberez de răul acumulat peste zi, chiar dacă numai lasuprafaţă (doar poezia sau proza mă eliberează până lacapăt, în profunzime, de acest rău dinlăuntru acumulat,de nedefinit). Nu sunt condiţionat de nimic atunci cândscriu „jurnal intim”, ştiind că e nepublicabil. Am mânăliberă să dezvălui ceea ce mi se tot întâmplă, conştient că


Anchetă realizată de

DorDorDorDorDora Pa Pa Pa Pa Paaaaavvvvvelelelelel

la 70 de ani, să zicem, aş putea să-mi arunc ochii pe„jurnalul trecutului” şi aş putea să-mi schimb părereadespre mine (niciodată nu se ştie). Supărător e că, amobservat permanent, atunci când scriu jurnal uit săconsemnez exact ce a fost mai important pentru mine înacea zi (ce ar putea să aibă o anumită semnificaţie în timp)şi că mă pierd în nimicuri biografice. Aţi înţeles, îmi place„jurnalul autobiografic”, subiectiv, care consemneazăevenimentele personale ale celui ce-l ţine, vrând să-lrecunosc în viaţa lui „de om” de fiecare zi, „aşa cum e,unic”.

2.Nu mă interesează „jurnalul de idei” (vorba vine),

de citate şi aforisme, jurnalul care ţine să-mi demonstrezecât de deştept a fost autorul lui, care ţine să-şi transformepagina de jurnal în pagină eseistică sau romanescă… Câtde autentic e jurnalul autobiografic? Depinde de fiecareautor. Că poate avea „statut de aide-mémoire, de docu-ment”? De ce nu, la nivelul unul jurnal autobiografic sincer,e mai mult decât important: el dă de gol „amestecul or-ganic din care e făcut” scriitorul (şi amprenta lui), cumarată el în viaţa particulară. Că unii îşi pot confecţiona obiografie, ştiind că ar putea fi luaţi în serios de posteritate?E şi acesta un stil! Dar ar fi regretabil să se dea drept alţiiîn jurnal. Eu nu „ficţionalizez” nicio clipă realitatea trăită,o transpun în jurnal ca pe un fapt relativizat. Totuşi, eu(ca fiecare dintre noi, dar fiecare „altfel”) sunt un exemplude supravieţuitor, născut în 1950 şi mort… (rămâne devăzut când), care a trăit şi la sfârşitul secolului XX, şi laînceputul secolului XXI: poate se va găsi vreun curiosvreodată să-mi frunzărească jurnalele rămase în sertar,bancuri (sunt slabe speranţe în acest sens, ştiind că dupămoarte totul va fi aruncat la coşul de gunoi; fiul meu,singurul moştenitor, mi-a spus de la obraz că nu păstreazănimic, nici manuscrisele de sertar, nici cărţile cu autografadunate, nici revistele în care am publicat, că ele nuîntreţin în casă decât „alergia la praf şi mirosul de trecut”;pe de altă parte, din păcate, muzeele literaturii române,cu doar două locaţii, la Bucureşti şi Iaşi, îndreptăţite săpreia oficial ce rămâne după un scriitor, nu mai au de multspaţiu de depozitare). Jubilez: adevărul e că am hotărâtsă-mi ard jurnalele înainte să mor, dacă Dumnezeu îmiacordă o ultimă dorinţă înainte de a mă trimite între ceidrepţi – cum alţii îşi doresc o ţigară, eu îmi doresc să-miard jurnalele („să mă purific la flacăra lor”, aşa îmi notamaltădată, mai în glumă, mai în serios). E clar, scriu jurnal,cum scriu poezie şi proză (sau teatru, eseu, publicistică),să mă păcălesc în fiecare zi că merită să trăieşti. Mai ex-act, eu scriu să uit că mai sunt pe aici… Prostii, adevărul ecă nu merită. Nimic nu merită, totul e trecător, contează(şi contezi) cât eşti în viaţă. Altfel, poate e preţios spus,dar am observat, cu trecerea timpului, că şi versurile meles-au transformat într-un „jurnal de stări”, care măreprezintă mai fidel decât jurnalul explicit, în sine…

3.Întâmplarea face să am azi culese pe PC pagini

de jurnal-mărturisire din boema mea dusă la extrem, dinprima tinereţe zbuciumată. Extrag un mic fragment scrisla 23 de ani, datat 25 decembrie 1973, la Adjud, când eramîntors la casa părintească, după o nouă tentativă desinucidere consumată la Năsăud (eram venit la Năsăudde la Bucureşti, la începutul iernii, special pentrusinucidere, să mi se piardă urma). Jurnal care începe cu:

„E Naşterea Domnului, voi privi în mine. Mă voimărturisi. Cinci zile vor sfârşi anul 1973. Iar într-o marţi,19, din luna februarie 1974 voi împlini 24 de ani, suntnemuritor”…

Şi se termină cu:„Mă aflu neputincios.Anul 1973, an dureros pentru mine, an care,

desigur, m-a înrăit. Am avut tentative de sinucidere laPetroşani, Bucureşti, Mărăşeşti, Adjud, Năsăud.Spânzurare, înecare, aruncare în cap de la mare înălţime,strivire sub roţi de tren, otrăvire. Niciodată duse până lacapăt, deşi au fost în amănunt pregătite. Cei ce m-ausalvat: prima oară, eu, a doua oară Anişoara Haş, a treiaoară Ştefan Humăilă, a patra oară Roxana Procopiescu, acincea oară Mircea Dobrovicescu, a şasea oară ElenaStoiciu (mama mea de-a doua) şi, în sfârşit, a şapteatentativă de sinucidere eşuată prin Victor Pencu. Toţi ceipomeniţi ca salvatori aici erau colegi bucureşteni laCenaclul studenţesc «3,14-Pi» (evident, înafara mameiElena). Groaznic de tristă e această însemnare. Îmi dauseama că 1973 este cu adevărat un an de cotitură şi că elmă va transforma.

Mă interesează anul 1974. Poate o iau de la capăt,dacă am murit în 1973 înlăuntrul meu. De ce să măsinucid? Fiindcă în plan social sunt un nimeni? Fiindcănu accept să fiu membru de partid, să parvin? Fiindcă nuam studii înalte? Îmi trebuie «facultate terminată» cândscriu poezie sau proză? E o bazaconie, aud ecoul:Caragiale sau Arghezi nu aveau nici bacalaureatul, bachiar Mihail Şolohov a primit Premiul Nobel pentruLiteratură, deşi nu avea decât patru clase. Atât”.

(În paranteză fie spus, eu mai ţineam minte douădintre tentativele de sinucidere, prima şi ultima, le-am totevocat, pe celelalte cinci le-am uitat cu desăvârşire; dacăn-ar fi existat aceste consemnări de jurnal… Jurnalulautobiografic ţine loc de memorie).

Bucureşti, 29 ianuarie 2008

RADU ŢUCULESCURADU ŢUCULESCURADU ŢUCULESCURADU ŢUCULESCURADU ŢUCULESCU:„Ich liebe Karina”„Ich liebe Karina”„Ich liebe Karina”„Ich liebe Karina”„Ich liebe Karina”

1.Primul meu jurnal l-am început în clasa a patra

cu următoarele cuvinte: Ich liebe Karina. Nici că se puteaaltfel. Scriam în germană, ca să nu priceapă părinţii câtde iubăreţ eram eu. Apoi mi-am inventat un alfabet,deoarece mama, sibiancă, ştia puţină germană. Cred cătoţi copiii au inventat, la un moment dat, un alfabet al lor.Jurnalul acela, din clasa a patra şi a cincea, mi se parecel mai frust, cel mai sincer! Atunci habar n-aveam căjurnalul se poate şi publica, pentru a arăta cât de deştepte autorul, de intuitiv, ce spirit de observaţie şi capacitatede previziune are el, ce curajos a fost în anumite momenteale vieţii sociale, cât de neînţeles blabla... Am mai scrispagini de jurnal prin clasele de liceu, apoi în studenţie şiîn anii ’84-85. Pagini sporadice, scrise mai ales atunci cândviaţa mi se părea cea mai mare porcărie. Nu ţin jurnal...chiar dacă şi acuma există momente când viaţa sedovedeşte a fi o la fel de... mare porcărie. Dar prefer să-midrămuiesc timpul liber pentru proză şi teatru. Am scris(şi am publicat) un volum de „jurnale” de călătorii –Aventuri în anticameră –, care seamănă, desigur, mai multcu nişte povestiri. Dar jurnalul de călătorie e altceva, areun ambient „specific” care declanşează emoţii şi reacţii,altele decât cele „obişnuite”. Am evitat, în jurnalele decălătorii, să comentez muzeele vizitate, să fac disertaţiisavante pe marginea unor opere de artă ori locuri istoriceetc. Prefer străzile, parcurile, cofetăriile şi birturile, malurileapelor... contactele şi sporovăiala cu oamenii. Prefer„poveştile” lor, prefer aglomeraţia din metrouri şi dinpieţele cu vechituri decât înghesuiala din faţa Mona Liseicea orbită de bliţurile japonezilor... Prefer, chiar, să scriudespre ciudatul sentiment al singurătăţii care măcuprinde când o călătorie se prelungeşte prea mult.

2.Dacă este vorba despre „autenticitate”, cel mai

mult cred în jurnalele publicate după moartea autorului,în cele pe care, cel puţin la prima vedere, autorul nu aveade gând să le publice. Paginile acestora te pot impresiona(vezi jurnalul lui Mihail Sebastian) ori cutremura de-adreptul, cum mi s-a întâmplat cu jurnalul unui adolescent(nu-mi amintesc numele!) scris în timpul cruntei foametece bântuia Stalingradul când era încercuit de trupelehitleriste. Apoi, desigur, mai există jurnale document carepot fi interesante. Şi jurnalele unor exploratori, ale unorcălători singuratici, ale unor cuceritori de piscuriînzăpezite. Astfel de jurnale citeam în adolescenţă şi,recunosc, le citesc şi acuma cu bucurie, când am timp.Îmi închipui că, la rândul meu, cuceresc Everestul,traversez oceanul pe o simplă plută, ajung la Polul Nordori bântui prin Tibet, ca o nălucă... La aceste cărţi nu voirenunţa niciodată, sunt doza mea de „drog”, superbăexcitaţie a imaginaţiei mele, evadarea de care am nevoie...

Nu cred că un jurnal se poate scrie direct la com-puter (eu doar articolele le scriu direct la computer). El sescrie la lumina unui bec de veioză, cu pixul, într-un caietcu linii, stând în pat sprijinit de-o pernă, iar alături, pe altăpernă, să doarmă o pisică ori un câine ori un îngeraş cuplete şi sânişori rozalii...

În romanul meu Vânzătorul de aripi, eroul prin-cipal, Cristian Manta, ţine un jurnal de-a dreptul.... ciudat.Un jurnal în care scrie doar ceea ce ar dori să facă, ceplanuri are, ce i-ar plăcea să se întâmple... Totul la viitor,niciodată ceva confirmat că s-a şi întâmplat, realizat etc.Iată o „şansă” de a scrie cel mai autentic jurnal posibil!

3.Ancheta pornită de prietena Dora Pavel m-a

obligat să răscolesc prin bibliotecă şi să descopăr câtevacaiete cu linii în care am pagini de jurnal. Le-am recitit cuemoţie. Niciunul dintre caietele respective nu are mai multde zece până la douăzeci de pagini scrise. M-am hotărâtsă public, cu această ocazie, câteva dintre ele. Aşa cumle-am scris atunci, fără a interveni în „aranjarea”cuvintelor. Oricum, alte pagini de jurnal nu voi mai pub-lica.

„3 ianuarie 1984Am fost la Tibi. Băuse. I-am descoperit o latură

a firii nebănuită. L-am văzut plângând, după ce m-a pussă ascult o melodie la magnetofonul său proaspătcumpărat. L-am auzit bolborosind, ce frumoasă ar fi viaţafără politică. A încercat să spună mai mult, poate mai clar,dar nu a reuşit. Cred, totuşi, că l-am înţeles. Trăim acestsfârşit de secol într-o derută «organizată», într-o continuăsuspiciune şi nesiguranţă bine gândite. Cultura ebatjocorită pe faţă, nu i se acordă niciun credit. Instituţiilede cultură au intrat în panică. N-au mai primit nicijumătate din bugetul anului trecut, oricum şi ăla mic. Pecâţi vor da afară? Se vor desfiinţa filarmonica, teatrul,opera? Aşa rezolvă ei criza în care am intrat de atâţia ani?

Martie ’84Evenimentele se precipită. Trăim într-un

adevărat serial. Nu ştii ce-ţi aduce ziua de mâine, cu ceindicaţii ori decrete te mai pocnesc în moalele capului.Sunt la modă, iarăşi!, anonimele. Astea se iau înconsiderare, de ele se ţine cont. Manuscrisele se vor citi,

de acuma, cu lupa. Redactorii de carte sunt mai cenzoridecât au fost, căci sunt ameninţaţi serios. Mircea Opriţămi-a spus că nu mai riscă nimic. Nu mai au voie să aparăîn cărţile de proză miliţieni, activişti, porci!!... adicăanimalele respective!!... Nu e voie să se vorbească despresifilis! Ca nu cumva să se sperie femeile şi să nu se mai f...evitând, astfel, să mai toarne copii!! Am auzit că şiSântimbreanu a fost sancţionat pentru o poezie dintr-unvolum publicat la editura lui. Mă întreb ce se va întâmplacu romanul meu, cum naiba o să apară, ce surprize îmirezervă ziua de mâine?

4 aprilie ’84Manuscrisul mi-a fost trimis la tipografia din Cluj.

S-a tăiat destul din el, dar am primit corectura şi zic cămerge şi aşa. M-am bucurat pentru scurt timp. Cei de lacenzură s-au interesat, iarăşi, de manuscris. De ce dracu’iarăşi? Le-a şoptit cineva ceva? Anonimă? Dacă şpalturilevor fi din nou citite, s-ar putea să nu mai rămână nimic dinroman. Din Ora păianjenului o să devină... Oracrepusculului! E o adevărată prigoană a scriitorilor,reducerea lor la tăcere... Ce dracu’ să fac? Să scriu doar«texte» pseudoeseistice, neutre, despre ce este literaturaşi cu ce se mănâncă ea? Să scriu pagini nesfârşite desprecum bate vântul dintr-o parte şi răstoarnă o claie cu fân?Am început să mă controlez, involuntar, când scriu proză.Mă opresc şi mă trezesc că mă întreb: oare chestia astamerge, nu vor fi obiecţii? E groaznic. Am început să neascundem de propria noastră persoană. Suntem nişte laşi,cu toţii. Nu luăm nicio atitudine. Doamne, de mi-ar apăreacartea, măcar aşa cum arată ea acuma, în corectură...

29 aprilie ’84N-am scăpat de ce mi-a fost frică. Şpalturile au

fost cerute de consiliu, cu manuscris cu tot. Cică să seconfrunte, să se vadă dacă s-au respectat tăieturile. Zileîn şir, tăcere din partea Bucureştiului. Apoi m-a sunatSântimbreanu. S-au făcut opt referate pe marginearomanului, singurul pozitiv în întregime fiind al luiNedelciu, pe care ar fi timpul să-l cunosc personal. Dar...cartea tot nu se publică decât pe răspunderea personalăa lui Sântimbreanu. Mi-a spus că el îşi ia răspunderea,semnează pentru asta, dar cu condiţia... ca să-l omor peMiş Dron pe ultima pagină. S-a şi gândit cum. Alunecă petrepte, îşi sparge capul şi... gata. Câteva rânduri. Am dictatacest final tembel la telefon şi am încheiat cum că MişDron e înmormântat în cimitirul de pe deal. Nu se poatepe deal, mi s-a spus, că-i aluzie. Şeful suprem tocmai îşiconstruieşte ceva pe-un deal. Atunci am renunţat lapropoziţia cu înmormântarea. Ce idiot, ce absurd, să moarăMiş Dron care nu poate muri în veci... El nu e un «personaj»în carne şi oase, nu are vârstă, stare socială, aspect fizic,nu are decât nume, nimic altceva. El e dronismul, să-i ziceu aşa, că fiecare avem puţin dronism în noi... Finalulacesta idiot, lipit pe ultima pagină, nu va fi luat în seamăde nimeni. Cred.

Înainte de meciurile de fotbal, filarmonica a fostpusă să interpreteze, pe stadion, un mic program! Pentrudoi lei în plus. Doi lei în plus... pentru cultură. Tot nu maiiau instrumentiştii salariul întreg!

Mai ’84Am fost la Bucureşti pentru bunul de tipar.

Atmosferă încordată la editură. A venit o comisie careciteşte tot ce s-a tipărit din 1982 până-n 1984 inclusiv. Ces-a tipărit! De ce dracu se face această cenzură retro? Cegreşeli vor să verifice?

Mai 1985La 12 ianuarie, ora 14,30, în urma unui telefon de

la Bucureşti, s-a oprit banda în plină emisie, iar Studioulnostru de Radio şi celelalte teritoriale şi-au încetatactivitatea. Fără nimic scris, ca şi cum, brusc, ne-amhotărât toţi, de la director la portar, să părăsim instituţia şisă ne ducem la naiba. Atunci a început coşmarul. N-amscris nimic în zilele acelea. Ne adunam în birouri şicomentam până la epuizare şi beam, în timp ce cei de lajudeţeană încercau să ne împrăştie, oferindu-ne posturi şiameninţându-ne pe cei care le refuzam. Atunci amdescoperit faţa jegoasă a unor colegi. Turnătorii, anonime,pentru ca să prindă posturi mai grase. Teamă, frică,ameninţări că rămânem definitiv pe drumuri dacă nuacceptăm posturile noi. Totul trebuia să fie astfel făcutîncât să reiasă că, brusc, toţi ne-am cerut transferul la altelocuri de muncă!! Am rezistat până acum, în mai, cînd i-am cerut lui Conţ, judeţeanul care avea un tic hilar –încerca, mereu, să-şi muşte urechea dreaptă –, să-mi deaun post de violonist la filarmonică. A râs ca un descreierat.Bă, chiar acolo vrei unde nu se ia salariul întreg. Chiaracolo, bă, i-am răspuns şi m-am simţit foarte viteaz că i-am servit înapoi bă-ul. Nu l-a deranjat deloc, era fericit căa scăpat şi de mine, unul dintre ultimii. Acuma sunt înorchestră de două săptămâni. Şed cuminte la ultimulpupitru de la vioara a doua. Încerc să-mi amintesc cumtrebuie să se cânte la vioară, că n-am mai cântat, pe bune,de vreo treişpe ani. Dar majoritatea sunt foşti colegi de-aimei de conservator şi mă înţeleg. Fac, momentan, maimult... pantomimă”.


K

Despre Roma şi destinul ei – de la dinastiaetruscă la Republică (res publica), la Principat (impe-

rium) şi la cei încă o mie de ani ai Bizanţului – ştim cutoţii o mulţime de lucruri – din şcoală, din cărţi şi filme,din documentare. Impresionaţi suntem îndeosebi de

istoria militară romană şi necontenita ei lucrare, care, încâteva secole, a transformat o mică cetate din mijlocul

peninsulei italice în stăpâna unei neverosimile şi îndelung durabilestructuri statale, întinsă pe trei continente...

AnatAnatAnatAnatAnatol Lol Lol Lol Lol Luttwuttwuttwuttwuttwakakakakak a publicat în 1974 o carteîntitulată Marea strategie a imperiului roman, apărută şiîn traducere franceză (în 1987, la editura Economica, în

foarte exigenta colecţie Bibliothèque stratégique), care adevenit rapid un clasic în domeniu.Vorbind despreevoluţii militare, epoci, bătălii, substrate diplomatice,

acest erudit consilier al preşedintelui Reagan,păstrează verbul net, fără întortochieri – dar şi fărăsă simplifice chestiuni complexe, pe care numeroşiispecialişti le examinează la nesfârşit, exploatând totce se poate deduce din sursele scrise şi arheologice.Domeniul copleşeşte prin amploare, există

„concluzii” de genul unui acord majoritar asupra unorpuncte esenţiale; chiar şi „înfruntările pe detalii” între savanţi contează, la fiecarepas, căci toate sunt de primă importanţă!

Întrebarea centrală, care i-a obsedat pe strategi, şi la care răspunde AnatolLuttwak, este următoarea: cum a reuşit Imperiul roman să-şi menţină o vreme atâtde îndelungată dominaţia având la dispoziţie, în medie, doar vreo 200 000 de oameni?Desigur, populaţia globală a diverselor teritorii era cu mult mai restrânsă decât azi,oricât o sporeau emanaţiile de „barbari”, ieşiţi din stepele Asiei şi din alte zări,năpustindu-se asupra lumii romane. Marile „năvăliri” s-au declanşat spre anul 180după Hristos, pe vremea împăratului filosof Marcus Aurelius. Faţă cu soluţiile derespingere diplomatică sau militară, de nimicire la frontierele imperiale, AnatolLuttwak aminteşte situaţia geostrategică:

„Romanii nu făceau faţă unui singur inamic, nici măcar unui grup definitde duşmani a căror înfrângere finală le-ar fi asigurat o permanentă securitate. Oricâtde importante ar fi fost victoriile romane, graniţele imperiale rămâneau mereu expuseunor atacuri, pentru că ele erau obstacole pe calea migraţiilor seculare ce se scurgeaudin Nord spre Sud şi din Est spre Vest. Strategia romană nu putea, ca atare, să tindăîn mod util spre o victorie definitivă, cu orice preţ, căci ameninţarea nu era temporarăci constantă. Singurul obiectiv rezonabil era să menţină un nivel minimal desecuritate la preţul cel mai mic posibil pentru societate.”

Termenul tactică, în comentariul istorico-militar, trimite gândul la Hanibal,marele comandant de oşti cartaginez (între 218 şi 201, înainte de Hristos), cuuluitoarele sale victorii contra legiunilor romane. La Canae, dispunând de doar 40.000de oameni, el zdrobeşte forţele reunite ale celor doi consuli ai Republicii; bilanţul înmorţi e abia credibil: cartaginezii pierd 6.000 de oameni (15%), iar romanii... 70.000(din vreo 76.000, circa 92%)! Şi totuşi, strivitoarea faptă militară cartagineză nu afost hotărâtoare; Hanibal a bântuit peninsula italică vreme de 17 ani, neîndrăznindsă ia cu asalt Roma însăşi – sau fiind conştient de puterea reală a viitorilor „stăpâniai lumii”.

Mulţi mari căpitani militari ai omenirii rămân la gloria acestor triumfuritactice. E adevărat că viziunea strategică nu mai este la îndemâna doar a unuigeneral, mareşal, etc.; cu armele din ultimul secol, riscurile trebuiesc împărţite întrecel puţin câţiva responsabili civili şi militari; iar la ora actuală, se poate spune căîntreaga planetă trebuie avută în consideraţie la luarea oricărei decizii strategice.Revenind la cartea lui Luttwak, iată cum rezumă el evoluţia gândirii militare romane,pe baza practicii bătăliilor:

„După ce au învăţat în epoca republicană anterioară să-şi învingă veciniipe câmpul de bătaie prin pură tactică, după ce, mai apoi, au stăpânit complexităţilestrategice ale unui război la scară mare contra cartaginezilor, romanii învăţară înfine că folosirea cea mai de dorit a puterii militare nu era deloc cea militară, ci unapolitică. Şi, în fapt, ei cuceriră lumea helenistică cu puţine bătălii dar cu multădiplomaţie coercitivă.”

Anatol Luttwak subliniază subordonarea puterii armatelor romane scopuluipolitic – de ea depindea succesul strategic al imperiului. În epoca imperială, careîncepe cu August (27 înaintea erei noastre – 15 după Hristos), marea forţă militarăera lucid considerată ca un instrument limitat de putere, costisitor şi fragil, care secuvenea păstrat şi utilizat doar indirect. Marii generali romani, istoric vorbind, aufost mai întotdeauna bărbaţi politici cărora le incumba ducerea războiului; uniicomiteau enorme erori, precum cei doi consuli nimiciţi de Hanibal, sau mai târziuVarus pierzând trei din preţioasele legiuni ale lui August contra Germanilor luiArminius, în anul 9 e.n.; cei mai mulţi se arătau, însă, la înălţimea răspunderilor, înfrunte cu Caesar – cel dintâi mare căpitan modern.

Coborând la nivelul trupelor, varietatea şi evoluţia lor în timp e considerabilă,cele mai notorii rămânând legiunile pedestre. Mediterana – imensă spărtură întrediversele teritorii – împiedica folosirea din plin a „liniilor interioare” romane (de carevor fi profitat alte imperii din istorie). De la Marea Nordului la Marea Neagră, o legiuneromană „fără bagaje” – traseul fiindu-i pregătit din timp, la etape – avea nevoie deminimum 50 de zile de marş! Existau unele constante ce limitau viteza de deplasare:chiar şi aceşti incomparabili pedestraşi înaintau cu 5 kilometri pe oră, încărcaţi devreo 30 kg. în arme şi unelte (dar pedestraşii lui Napoleon, o mie opt sute de ani maitârziu, şi ai mai tuturor armatelor de seamă, purtau de-a lungul istoriei cam aceeaşipovară de 30 de kg. pe cap de om!).

Elementul cel mai umanizant, poate, al trupei legionare în marş eracaracterul ei „meşteşugăresc”: cei ce o compuneau erau soldaţi-constructori! Unitatea(cam 5.200 de oameni într-o legiune, cu modificări prin secole) se trezea devreme –

ca toată lumea antică, pentru a beneficia de întreaga zi solară. Pe la şase dimineaţa,după o masă îndestulată, ea era gata de marş. Încercaţii (şi încărcaţii!) legionariromani, cu armele şi uneltele lor, mărşăluiau vreme de opt ore, apoi se opreau pe unsit dinainte ales. Nu le mai rămânea decât să sape, vreme de trei ore şi mai mult, unşanţ adânc de un metru delimitând incinta, să înalţe un val de pământ ca obstacol,să planteze în sol o palisadă de pila muralia şi să înalţe corturile. Acestea erau grupateîn jurul unei uliţe în formă de T, la mijlocul citadelei lor vremelnice. Nu era vorbade o fortăreaţă; abia instalate, trupele nu pregetau să iasă contra inamicului, în plincâmp, unde forţa de şoc a unei infanterii de elită îşi putea spune cuvântul hotărâtor.Când „citadela” era părăsită (adesea în ziua următoare!), ea se cuvenea a fi, cu miciexcepţii, distrusă. Pe aceşti neosteniţi soldaţi-constructori legionari, Anatol Luttwakîi defineşte într-un portret colectiv, făcut din plusuri şi minusuri, din cele maiconvingătoare:

„Tactica romană era aproape întotdeauna solidă, dar nu excepţională, iarsoldatul roman al epocii imperiale nu poseda un elan remarcabil. Nu era un luptătorhotărât să-şi arate puterea, ci un profesionist căutând avansare: scopul său, şirecompensa, nu erau un sfârşit eroic, ci obţinerea unei pensii. Armamentul roman,departe de a fi cel mai evoluat, era adesea inferior celui utilizat de duşmanii pe careimperiul îi învinsese constant. Supravieţuirea imperiului prin veacuri nu s-a datoratunei fericite succesiuni de mari fapte de arme ale generalilor: armata romană posedao mulţime de soldaţi competenţi şi câţiva mari generali, dar eficacitatea ei proveneamai mult din metodă decât din improvizaţie.”

De o foarte mare importanţă în strategia imperială a fost sistemul diplo-matic clientelar – inspirat de concepţia tradiţională a legăturii patron-client în viaţamunicipală. Patronul oferea o beneficia (gratificare) în schimbul unui serviciu (officia)adus de un client. Roma nu căuta, sau nu se grăbea, să-şi mărească necontenitteritoriul, deşi aşa s-a întâmplat. Triburile şi regii clienţi – onoraţi cu titlul de amicuspopuli romani – (adesea docili, dar de multe ori ostili), a căror primă şi evidentăobligaţie era să asigure propria lor securitate, impuneau imperiului să se serveascăde un adevărat arsenal de opţiuni diplomatice – mergând de la acordarea unorsubsidii până la operaţii militare de pedepsire.

Trebuie imediat amintită şi marea atracţie a civilizaţiei şi prestigiului Romeide care, mai devreme sau maitârziu, clienţii năzuiau să sebucure. Este şi cazul Dacieiromane, restrânsă iniţial laactuala Oltenie şi la vreo două-trei judeţe din Transilvania.Între 270 şi 275 e.n., în vremealucidului imperator Aurelian,forţele imperiale se retrag, stra-tegic, la sud de Dunăre. Darforţa modelului latin decivilizaţie a fost suficientăpentru ca, în secoleleurmătoare, „latinizaţii luiTraian” să latinizeze, la rândullor, regiunile de la Tisa la Nistruîn sânul limbii române! Vor fiexistând, poate, şi alte exemplepe mapamond ca o provincie,cucerită după două grelerăzboaie şi abandonată decuceritor (după, totuşi, 160 deani de prezenţă!), să continuedemersul nu doar civilizator cişi lingvistic al imperiului, subpuhoaie de invazii încă „barbare”.

Anatol Luttwak nu avea să se ocupe de această evoluţie (care-i era negreşitcunoscută), dar el arată în cartea sa un deosebit interes Daciei în raport cu sistemulclientelar roman. El crede că suveranul Dacilor, învins dar încă puternic după primulrăzboi, din 101-102, ar fi putut deveni un foarte util amicus populi romani. Un statdac client ar fi putut împiedica infiltraţiile şi raidurile la graniţa daco-romană, şi ar fiputut stăvili atacurile Sarmaţilor. Dar concepţia strategică romană se modificase.Faţă cu un imperiu care reuşea anevoie să concentreze forţe superioare pe teatruldac, şi manifestând puţină înclinaţie pentru a ajunge la o înţelegere, Decebal nufusese îndeajuns intimidat pentru a deveni un client de încredere.

Aşa se explică paradoxala anexiune directă a Daciei; în fruntea unui statdevenit defensiv, Traian se simţea obligat să distrugă independenţa dacilor de vremece autoritatea indirectă nu mai putea fi aplicată de imperiu. Regatul dac fusese unadversar foarte dur, dacă luăm în consideraţie forţele militare aduse contra lui: dincele vreo 30 de legiuni romane, în 87 e.n., Domiţian angajase 9, fără victoriedeterminantă; în 101-102, Traian conducea 12, iar în 105-106, 13 legiuni – aproapejumătate din puterea militară a unei uriaşe structuri statale cu un diametru de 6.500kilometri!

Anatol Luttwak explică admirabil în ce consta superioritatea în bătălie –element esenţial al tacticii, şi condiţie a viziunii strategice înseşi – a forţelor militareromane:

„Avantajul prin excelenţă al armatelor romane asupra inamicului ţinea delupta însăşi de o mare intensitate: pătrunderea strategică în adâncime, lentă darconstantă, în teritoriul duşman, asigurată prin construirea de drumuri şi fortificaţiide-a lungul lor; angajamente la scară mare contra concentrărilor dense de trupe; şi,mai presus de toate, un război de asediu ofensiv şi defensiv. Superioritatea tactică aromanilor creştea pe măsură ce sporea concentrarea de forţe şi intensitatea luptelor.”

Ilie ConsIlie ConsIlie ConsIlie ConsIlie Constttttantinantinantinantinantin

MarMarMarMarMarea sea sea sea sea strtrtrtrtratatatatategie a imegie a imegie a imegie a imegie a imperiului rperiului rperiului rperiului rperiului romanomanomanomanomanLELELELELECTURI LA ORIZCTURI LA ORIZCTURI LA ORIZCTURI LA ORIZCTURI LA ORIZONTONTONTONTONT


NUVELĂ EXEMPLARĂNUVELĂ EXEMPLARĂNUVELĂ EXEMPLARĂNUVELĂ EXEMPLARĂNUVELĂ EXEMPLARĂ

LLLLLui Ştui Ştui Ştui Ştui Ştefefefefefan Manasiaan Manasiaan Manasiaan Manasiaan Manasia

UUUUUn exemplar de câine exemplar dădea o multitudinede semne de amiciţie tuturor, — ca omul. Doamnelor ledădea o coadă amicală peste fesele vesele decunoştinţă şi, la rigoare,-n dar, câte un peşte: un bettasplendens sau un guppy, — pescuiţi, aceştia, nu prealesne, de prin bazine şi acvarii. Domnişoarelorhiperemotive, din motivele cele mai varii, în afaragaleşelor plesne, — o limbă tandră, în pofida rugozităţiiei canine, între genunchiul, tot rugos, şi mult mainetedele glezne. Domnilor, gen unchiul meu, dresorul(al lui şi-al altora) de câini, o labă ca o mână, mânăslabă, dar zdravănă ca shake hand-ul yankeu. Tuturor,la cerere, un pupi. În ianuarie, când urlau, în z(i)are,lupii, ciulea urechile şi se vâra sub pat. Muzica luiGaluppi avea însă, asupră-i, un efect terapeutic… Ex-emplar fiind, e greu de spus dacă era un câine în unicexemplar. În rest, era cu totul exemplar. Numai că nuvorbea.

PPPPPALME CALME CALME CALME CALME CALMEALMEALMEALMEALME

Ajuns acasă, după lunga zi de muncă, bătea, chiar dinantreu, din palme. O făcea în felurite chipuri: o singurădată, pentru câinele Azor (alintat cu numele de Azo),care-i aducea în dinţi papucii de pâslă verde sau depluş grena. De două ori, pentru acelaşi personaj, care,însă,-i aducea acum gazeta, tot în dinţi, dar având grijăsă n-o ude. De două ori (şi jumătate, când se făcea cănu aude), pentru pisica albă colilie, botezată, dingreşeală, Tase, invitată zilnic, în această inacceptabilămanieră, s-o ia numaidecât din loc de pe unicul şezlongdin garsonieră. De şase ori (plus o fluierătură), pentrupapagalul de mătase cu ape lilichii, din colivie, în cazulcă acesta uitase să-i ureze, cu tot dragul, celui ce tocmaitrecea pragul casei, bun venit. De zece ori în şir, căciera surdă, pentru ţestoasa de sub pat, căreia, broascăde apartament, specie mai mult sau mai puţin absurdă,i se atenuase instinctul hibernării. Când nu bătea delocdin palme, se prezenta ariciul, din oficiu, care, după cese învoia să fie oleacă scărpinat pe burtă, se făceaghem pentru tot restul vieţii, — care-i atât de scurtă,dar frumoasă.

S/ZS/ZS/ZS/ZS/Z

De la o vreme, eram tot mai zinguratici. Zâmbătaplecam în week-end, zinguri. Ne erau dragi acestezâmbete zenine. Nu zdădeam decât pe iarbă verde, pepajiştea cea mai zuavă. Zgoteam din zac proviziileaduse şi preparam dejunul. Nevastă-mea gătea numaicu zoia. Mâncam, ca să zlăbim, zalate, zupe (din plic),şi evitam zlănina. Iubeam, în zghimb, zarmalele de post(fără zare, căci reţine apa). Zerile urcam pe deal, lazdână, unde zdădeam şi peste noapte. Când zoareleera de două zuliţe pe cer, noi doi eram zgulaţi de multde tot. Ne aşezam din nou pe pajiştea zuavă. Zgoteamdin zac proviziile aduse şi preparam micul dejun; peurmă, prânzul. Nevastă-mea gătea numai cu zoia. Miemi-era foarte dragă zoia, căci ţineam la propria-miziluetă. Zbre zeară, reîncălecam pe zguter. Le zbuneamciobanilor bonzoar şi demaram, apoi, zubit, ca să nune prindă ploia rece, chiar lapoviţa şi ninsoarea, — căci,uneori, ningea zoios. Nu ştiu de ce, viteza vehiculuinostru mă făcea ză zdrig, de unul zingur, ori, mai curândsă zumzăi, când juvenes dum zumus, când cogito, ergozum!

METEMETEMETEMETEMETEOMETEHNEOMETEHNEOMETEHNEOMETEHNEOMETEHNE

Oraşul avea această particularitate stranie: ploaia nucădea aidoma din nori pe două străzi alăturate. Pestrada Crinilor, de pildă, putea să plouă cu găleata, pecând, de pe Lalelei, la nouăzeci de paşi distanţă, eravizibil curcubeul. Pe Crizantemei, colţ cu Stânjenelul,ploua cu broaşte, cum se spune în popor, în vreme cepe ultima, deloc. În timp ce populaţia de pe stradaZambilei se temea de inundaţie, locuitorii de pe Rozeisau Narcisei, la nici zece minute de întâia, le chemauîn ajutor pe paparude. Acestea locuiau cu tatăl lor într-o mansardă de pe Orhideei. Meteorologii de serviciuerau de-a dreptul sideraţi. „Consideraţi, îi întreba câte-un ziarist, că ar fi vorba de o mână criminală?”Meteorologii ridicau din umeri, iar ziariştii publicau înziare ştiri proaspete despre extratereştrii cedeclanşaseră primul război pluvial... Apoi, începeaseceta anuală, nu mai ploua pe nicio stradă, în niciocurte sau grădină, spre tihna paşnicilor cetăţeni.

VEAVEAVEAVEAVEAŢA MELETŢA MELETŢA MELETŢA MELETŢA MELETARĂARĂARĂARĂARĂ

Ceea ce aude, zilnic, mareşalul, de când se află înrezervă, e următorul ordin anonim: „Pune-ţi peste şale,mareşale, un mare şal, — căci el prezervă de greşale!”„Care greşale?”, se întreabă mareşalul, punîndu-şişalul peste şale, — cel ce prezervă de greşale (noi). ?Ceea ce aude, zilnic, generalul, de când se află înretragere, rezervă sau orice altă linie moartă, e, în gen-eral, această frază, care aduce a reclamă (cam fără nervşi nicio vervă): „Fularele prezervă de orice refulare.Defularea vine prin fulare. Dovadă, bieţii spânzuraţi!”Numai că pensionarului cu stele, cuvântul defulare-ievocă defilarea: frumoasele parăzi de altădată. ? Ceeace aude, zilnic, colonelul, ce nu se află, încă, în rezervă,e soneria ceasului deşteptător, care răsună silnic, darcu vervă, ca şi cum ar da, mereu, în clocot. Ceasorniculare un fel de clopot, dar mic, care se cheamă clopoţel.Dl colonel, când era mic, mai mic (în grad), se aplecadin şale, culegând, cu drag, clopoţei albi. Vina-ncepeacu florile carmin. El se ruga atunci, în gând, pentruiertarea de greşale, acum şi pururea şi-n vecii vecilor,amin!

O/0O/0O/0O/0O/0

I. Se trezise, într-o zi de august, cu gustul straniu căuitase ceva, ceva de maxim interes, — dar ce anume?Sperând că era vorba de un vis, adăstase câtevamomente în vederea disipării de la sine, în el, asmogului oniric; când, căzându-i ochii pe ceasul deperete, avu subita certitudine sinistră că cifrele erauacelea pe care tocmai le uitase. Nu ignora ce este liotaaceasta de preaciudate glife negre, numai că lepierduse tâlcul. Minus pe-acela, doar, al cifrei 0. — Pecare el, ce nu uitase, încă, alfabetul, O cOnfunda cuslOva O.II. Se trezise, într-o zi de august, cu gustul straniu căuitase ceva, ceva de maxim interes, — dar ce anume?Sperând că era vorba de un vis, adăstase câtevamomente în vederea disipării de la sine, în el, asmogului oniric; când, căzându-i ochii pe o carte, avusubita certitudine sinistră că literele vor fi fost aceleape care tocmai le uitase. Nu ignora ce este liota aceastade preaciudate glife negre, numai că le pierduse tâlcul.Minus, doar, acela a lui O. — Pe care el, ce nu dăduse,încă, uitării cele zece cifre, îl c0nfunda cu 0v0idul 0.

ŞerŞerŞerŞerŞerban Fban Fban Fban Fban Foaroaroaroaroarţăţăţăţăţă

PPPPPoezii în proezii în proezii în proezii în proezii în proză IIoză IIoză IIoză IIoză II

CuvintCuvintCuvintCuvintCuvinte nere nere nere nere nerososososostittittittittiteeeeeGrindini negânditeîntâmplări înşelătoareîmi coc în palmăde-a lungul cuvintelorpe care nu le-a rostitcel pierdut prea devreme

zadarnic câte o steazburătoarese nimereşteîn cununa neuitării

cuvintele rămân tăinuiteîn tăcerea neclintitădin iarba mormântului

NNNNNourourourourourul tăceriiul tăceriiul tăceriiul tăceriiul tăcerii

ar fi din nourul tăceriicuvântul ars în suferinţăsă cadă lino ploaie de foc şi dezlegare

pe tâmplele burate de-aşteptări

ar fi din roua ruginităo pasăre visată să-şi ia zborulcu izbăviri învolburândvăzduhul şi uitarea

de n-ar fi ceaţa din orbiteşi tăinuirea ce mă leagăde cumpăna însingurării

UUUUUmbrmbrmbrmbrmbra prin tăceria prin tăceria prin tăceria prin tăceria prin tăceri

a trecut prin tăcerio umbră pârdalnicăde s-au înlăcrimat florileşi văzduhul e prinsîn rana păcatului dintâi?

nimeni nu desluşeştemişcările răului

întrebători fără dezlegaresuntem stane de piatrăsub desimea grea a norilorce ne despart de lumini tăinuite

Celălalt malCelălalt malCelălalt malCelălalt malCelălalt mal

cum de trece unicornulapele sâmbetei?

pe lună neagrăcopitele lui dauritesparg nevolnica taină

pe celălalt malsub luceafăr de ziuăcărări de aer subţireaştern flori şi ispitecătre aşteptareavisătoarelor fecioare

UUUUUnde şi cândnde şi cândnde şi cândnde şi cândnde şi când

cele ce nu se vădşi cele ce se aratăîn joncţiuneadintre steaua pierdutăşi viitorul amăgitorse împletesc strânsîn cununa tăcerii

de nu se mai poateghiciunde şi cândse stinge viaţaşi adie apropierile morţii

AleAleAleAleAlexxxxxandrandrandrandrandru Lu Lu Lu Lu Lunguunguunguunguungu

PPPPPoezieoezieoezieoezieoezie


NNNNNososososostttttalgiaalgiaalgiaalgiaalgiarăzboiului rrăzboiului rrăzboiului rrăzboiului rrăzboiului receeceeceeceece

O spun verde: sunt un nostalgic al anilor ’80! Nueste niciun pic de ipocrizie sau de teribilism în aceastăafirmaţie. Mi-e dor de anii războiului rece, de lumea în albşi negru, de anii în care ştiam clar unde este binele şi deunde ni se trage răul. Mi-aş dori ca într-o bună dimineaţăsă mă trezesc din nou în plină „Epocă de Aur”, să-mi cautcartela de alimente, să-mi pun linguriţele de ceai negru înapa clocotită din ibric, să merg mecanic, mereu pe acelaşidrum pe traseul casă-şcoală şi retur, să aştept întrerupereade curent de la ora 4. Să se facă ora 6,30 să încep să cautpe undele scurte, făcând slalom printre paraziţii emişi destaţiile de bruiaj, frecvenţa pe care „astăzi” serecepţionează cel mai bine emisia postului de radio„Europa Liberă”. Mă gândesc cu nostalgie la emoţiile cucare aşteptam ştirile prezentate de Ioana Măgură Bernard,sfâşietoarele acorduri ale Rapsodiei nr 1 de George Enescu,semnalul multaşteptat al emisiunii „ActualitateaRomânească”, urmat abrupt de o reflecţie cinică a luiNeculai Constantin Munteanu, în chipe de introducere,demonstraţiile de o logică fără cusur ale lui EmilHurezeanu, riguroasele comentarii economice ale luiŞerban Orăscu, vocea catifelată, ca de actor, a lui IonIoanid. Aş da orice să pot reasculta analizele politice alelui Mircea Carp şi ale Ralucăi Petrulian, emisiunile creştineale lui Nicolae Stroescu-Stânişoară, Tinerama lui MaxBănuş şi chiar ştirile sportive prezentate de Mihai Rusu.Şi, mai presus de toate, mi-e foarte dor de emisiunileimbatabilului tandem Monica Lovinescu – Virgil Ierunca,Teze şi antiteze la Paris şi Actualitatea culturalăromânească.

În a doua jumătate a anilor ’80, când regimul luiNicolae Ceauşescu intrase în faza lui suprarealistă(originile comune ale comunismului şi suprarealismuluidate de întâlnirile din cafenelele Zürich-ului, dintre lideriimişcării Dada şi V. I. Lenin par să fi rodit major în anii definal ai regimului Ceauşescu) ca mulţi alţii, mă înrolasemcu gândul într-o armată a onoarei şi demnităţii, ai căreigenerali se numeau Milovan Djilas, Leszek Kolakowski,Vaclav Havel, Adam Michnik, Andrei Saharov, AlexandrZinoviev, Alexandr Soljenitzin, Paul Goma, Dorin Tudoran,Mihai Botez. Simpla rostire a acestor nume în emisiunilepostului de radio „Europa liberă” ne umplea de fiori şi nedădea iluzia că nu este totul pierdut. În ţară lucrurile eraula fel de clare: într-o parte, Dinescu, Manolescu, Pleşu,Simion, Buzura, Paler, Paleologu, în cealaltă Păunescu,Eugen Barbu, Vadim Tudor, Arthur Silvestri şi toţiprotocroniştii grupaţi în jurul revistelor „Săptămâna” şi„Luceafărul”. E drept, în anii care au urmat, mai ales dupăcăderea comunismului, unii au schimbat tabăra. Pe atunciînsă, fiecare era liber să-şi aleagă tabăra şi nimeni nu sestrăduia să pară altceva decât era în realitate. Transferuridintr-o tabără în alta nu se prea făceau, prietenii se selectaupe bază de afinităţi, devotamentul în familia spirituală –sau, mai degrabă, morală – aleasă era total, chiar dacăşansele de a-i cunoaşte în realitate pe toţi membrii echipeitale erau nule. Eu, înainte de 22 decembrie 1989 nu-ivăzusem niciodată la faţă pe Nicolae Manolescu, AndreiPleşu sau Alexandru Paleologu. Dar mă simţeam legat cumii de fire de fiecare dintre ei. Ce bine ar fi dacă lucrurilear fi la fel de clare şi în ziua de azi.

Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca au fost un felde părinţi fondatori ai spiritului liberal în plină „Epocă deAur”. Est-etica Monicăi Lovinescu presupunea ţinutadreaptă în literatură şi în viaţă. Valoarea estetică nu scuzăcompromisurile morale ale autorilor, chiar dacă astăzi uniidintre adepţii ei de ieri susţin contrariul, în febradezvăluririlor din dosarele CNSAS. Pe de altă parte, lipsade talent nu poate fi surmontată prin eventualele atitudinicorecte din punct de vedere civic. Acest tip de judecată apus bazele unui nou canon al literaturii române de dupăcel de-al doilea război mondial, complet diferit de cel oficial,întemeiat pe criterii mai degrabă politice.

În ziua de 19 martie 2006 (o reţin pentru că esteziua mea de naştere), am fost pentru prima şi ultima oarăinvitatul Monicăi Lovinescu şi al lui Virgil Ierunca în casalor de pe strada François Pinton. Însoţit de Mihai Şora, ampetrecut cea mai fericită seară din viaţa mea. Niciodată,atunci când ascultam înfrigurat Teze şi antiteze la Paris şicând nu ştiam cum arată un paşaport (primul l-am văzutdupă căderea regimului comunist) nu mi-am imaginat căva veni o clipă astrală în care îmi voi petrece ziua de naşterecu Monica Lovinescu, Virgil Ierunca şi Mihai Şora la Paris,în casa din rue François Pinton. A fost o seară de neuitat.Deşi foarte bolnavi (Virgil Ierunca a murit câteva luni maitârziu), cei doi mi-au oferit, pentru câteva ore, spectacolulunei fascinante întoarceri în timp. Văzându-i în mediul atâtde familiar lor, mi i-am imaginat din nou tineri şi puternici.Imaginile din realitate se suprapuneau peste întâmplărilecitite în jurnalele Monicăi Lovinescu. I-am simţit din noutineri discutând cu însufleţire despre disputa dintre Sartreşi Aron, strâmbând din nas în faţa literaturii adepţilor luiMichel Butor şi Alain Robbe-Grillet, dându-şi cu părereadespre noul cinematograf al lui Godard şi Truffaut,încântaţi de ultimul volum al lui Michaux, scandalizaţi demişcările violente din mai 1968. Şi mai ales îi „auzeam”discutând despre ceea ce se întâmplă în ţară, despre in-decent de puţinele acte de curaj şi despre prea deseledemisii morale. Am ştiut atunci că Dumnezeu mi-a oferit omare şansă. Aceea de a intra în intimitatea oamenilor pecare i-am admirat toată viaţa, fără iluzia că i-aş puteavreodată cunoaşte .

Astăzi, Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca se aflăîn urnele depuse în cavoul familiei de la Fălticeni. Vorbalui Virgil Ierunca din Trecut-au anii..., „mi-e greu să măobişnuiesc cu gândul că va trebui să mă mulţumesc doarcu umbrele lor”. Cu ei, a murit o epocă în care, dincolo delipsuri, m-am simţit om întreg, înconjurat de prieteni,posesor al unui sistem de valori care între timp a devenitbalast, în ochii multora. Pentru a-i mai vedea odată râzândîmpreună şi a le asculta vorbele înţelepte, ar merita săretrăiesc o întreagă „Epocă de Aur”.

TTTTTudorudorudorudorudorel Uel Uel Uel Uel Urianrianrianrianrian

Nici o exagerare, ba cueforturi de a ţine cât mai dreaptăcumpăna spiritului critic,Apostol Gurău este un prozatorde cotă superioară încă aflat într-unnedrept con de umbră. Sau, cumspunea regretatul MarianPapahagi, acest „un prozator cutotul remarcabil (...) trebuie cititşi cunoscut”. Comentatorii noştri„specializaţi” în domeniu l-auremarcat la apariţia primelorsale cărţi, dar a urmat un hiatusatât în activitatea scriitorului câtşi, normal, în receptarea lui, aşacă încă n-au ajuns să i segăsească locul în tabloul prozei

noastre actuale. „Optzeciştii” îl omit, pentru că scriitorulgălăţean n-a făcut parte din nici o confrerie, ci numaidin lumea deschisă a literaturii române, pe locurile dinfaţă. O confirmă scrierile lui şi percepţia imediată. Pentruconfirmare, merită a fi invocaţi martori de seamă:„talentul său sesizează mutaţii psihologice frapante (...),care prind interesul cititorului din primele fraze, şi-lcaptivează, semn al unei înzestrări deosebite...” (MarinPreda, la debutul cu volumul de povestiri Începutul veriiastronomice, 1978); Apostol Gurău are „intuiţia acestuitip de proză, novatoare, frapantă şi chiar brizantă” (Cor-nel Regman); „senzaţia de puternică realitate învecinatăcu elemente de fantastic este dominantă şi face preţuldeosebit al acestei proze, în care sugestia este totul”(Mihai Ungheanu); avem de-a face cu „un povestitor deevidentă vocaţie şi un stilist căruia nu-i sunt inaccesibilenici rafinamentul evocării, nici robusta pastă realistă”(Marian Papahagi); „Meticulozitatea documentară,infuzia optimă de fantastic, compoziţia inspirată, frazaelegantă, suplă, toate aceste elemente îl califică pe autordrept unul de real talent” (Radu Ţuculescu) etc.

Reamintesc faptul că romanul Defoniareprezintă nivelul cel mai de sus, de până acum, alliteraturii lui Apostol Gurău. De remarcat aici calitateaevocării, armonizarea dimensiunii textuale cu ceacontextuală, realizată în planul expresiei. Accentul cadepe structurile imaginarului cu implicarea traseuluiexistenţial. Abnegaţia formală are în vedere deopotrivăfuncţiile narative şi cele ontologice, stricteţea realuluişi implicarea semnificaţiei etc. În funcţie de acestea,romanul dă seama de capacitatea conceperii unei lumiproprii prin ineditul viziunii. Deşi e vorba de o „temă”obsedantă a romanului din acea vreme nu preaîndepărtată – compresia istoriei asupra individului –,deşi ruinarea unei lumi străvechi, lumea ţărănească, aconstituit sursa multor scrieri, Apostol Gurău ştie săevite clişeele care se înmulţiseră îngrijorător. Defonia(numele simbolic al unui sat „ţintat în frunte cunăzăreală veşnică”) este scena unor teribile cutremuresociale. Fenomenul, privit în generalitatea lui, nuprezintă o noutate, contează tratamentul estetic,distanţarea şi puterea de creaţie. Prozatorul creeazăimpresia benefică de obiectivitate rebreniană corelativăfantasticului gogolian (Serile în cătunul de lângăDikanka), voiculescian, sud-american... Subiectivitateanu transpare decât dintr-o uşoară nostalgie(nesentimentală) şi din acele pulsiuni fireşti aleexpresiei. „Cronica” Defoniei înregistrează, aparent neu-tral, traseul sinuos al unor destine, constituindu-se într-osaga realist-simbolică a vieţii ţărăneşti.

Tablourile vieţii şi psihologiei se concentreazăîn jurul unei familii pe parcursul a trei generaţii (ca înclasicele „romane de familie”): Remus Orza, personajretrospectiv, Valeria Orza, prototip al conservării tradiţiei,care ocroteşte cu autoritate locul „eternei reîntoarceri”şi apără energic valorile arhetipale; Ică Orza, al căruidestin concentrează sugestia centrală a cărţii –distrugerea credinţei în „sfânta meserie de plugar”.Alexandru, alt nepot al Valeriei, raisonneur-ul orăşean,păstrează tainice legături cu lumea originară, în ale căreivirtuţi regeneratoare crede nestrămutat. Dar, în afaraacestor biografii principale, în roman mişună o mulţimede personaje episodice, prinse în linii ferme: Păuna şiPavel Florea, doctorul Angheluţă, Lilică, prinţul MarioUzzola, Silvia Verona etc. În spiritul bunei proze realist-fantastice, scriitorul obserobserobserobserobservă vă vă vă vă suprafeţele şi adâncimilecu un ochi pe cât de liniştit pe atât de iscoditor. Defoniei„i-a ajuns funia la par”. Ică Orza se prăbuşeşte „în propriu-isurâs amar”, Traian Furcă găseşte „o soluţie ingenioasăca să scape de cote: falsul în acte publice”; preşedinteleIconaru măreşte lista „burjuilor” din sat, plantândfelinare la porţile lor pentru a descuraja „uneltirile uneiclase care trebuia să moară”. Forţele malefice (de lacolectorul Andrei Leul până la „echipele pentrulămurire”) capătă înfăţişări groteşti. TovarăşaMarghioliţa Tomescu, „şefa tuturor colectorilor dinraion”, săvârşeşte abuzuri incredibile, care-i atragporecla de Mărţarea, pentru totdeaunacompromiţătoare. Iconaru „e inspirat de Codos – prinţulcăzut al cerului”. Doi străini, un bărbat frumos şi „o tipăde o feminitate provocatoare”, adună la primărie pe ceibănuiţi de „conspiraţie”, îi obligă, cu pistolul, să umbleîn patru labe, după care individul, numit acum Veniamin,le ordonă să urce în duzii de pe marginea drumului.Scenele care urmează acestor umiliri deviază înfabulosul caricatural. „Dar Defonia e inepuizabilă ca şinatura şi tot la fel plină de surprize.” Concomitent cuprăbuşirea valorilor ei tradiţionale, sporesc,compensatoriu, semnele de vitalitate invincibile. Actelede împotrivire, individuale sau colective, afirmă oîndărătnică voinţă de supravieţuire, pe un fond tragi-comic. Antologic e capitolul, singurul intitulat, NoapteaSfântului Andrei de iarnă – o noapte bântuită de strigoişi de alte duhuri rele, noapte de panică, rumori, urgii,delir dezlănţuit: „după molime, războaie, revoluţii,instinctul de conservare se ascute ca şi lupta de clasă”,

comentează Alexandru Orza. Toţi defoniaşii suntcuprinşi de o bizară maladie, „un fel de Komugl-tai, ca şicum s-ar fi drogat cu suc de ciuperci halucinogene degenul Russula...” Mitologia specifică, vechile credinţe,armele rituale îşi exacerbează funcţiile pentru a popricăderea definitivă. Intrăm în teritoriul unei fantasticideloc „transcendentale”, ca o creştere firească amiraculosului din real, pe traseul prozei muntene: PanaitIstrati, V. Voiculescu, Ştefan Bănulescu, Fănuş Neaguşi cu ecouri din literatura sud-americană.

Un personaj din Defonia , Remus Orza, revineca reflector coagulant în povestirile din Ispita mării verzi.Asemenea, şi alte personaje din roman (prinţul MarioUzzolo, Valeria Orza, Silvia Verona, doctorul Angheluţă,soţia sa Marta) populează, episodic sau în rol principal,nuvelele. Există, adică, o continuitate, nu numai întrecele două cărţi, ci şi între textele aşezate acum sub titlul

stnobilii, texte care par a fi capitolele unui roman încare personajele principale sunt „nobili” în lumeanoastră estică. Energia scormonitoare a scriitorului,precum şi acel senzaţional al cotidianului, careconstituie pilonii Defoniei, se verifică aici cu o mai mareaplecare spre rrrrreal. eal. eal. eal. eal. Faptul artistic izvorăşte şi de astădată deopotrivă din lumea naturii şi din cea areprezentării, deşi Apostol Gurău mizează mult pe „docu-ment”. Suntem avertizaţi şi ne convingem mai apoi cămateria povestirilor este extrasă direct din arhivă:„Personajele şi întâmplările acestor nuvele au existat înrealitate, în spatele lor stau doar câteva mii de paginide arhivă, un ossuarium”. Şi totuşi, ceea ce urmează pareun „Mic Tratat despre Arta Învierii...”, fapt posibil, debună seamă, numai prin intervenţia ficţiunii. E cunoscutcă documentul ca sursă literară, despre care se vorbeamult încă de prin l936, „nu poate fi oferit de o literaturăplată”, „ci numai de puterea creatoare a duhului artis-tic” (Eugen Ionescu).

Ce găseşte scotocitorul de arhivă şi cum seproduce actul „Învierii”? Întâmplările narate au loc laînceputul secolului al XX-lea, precedându-le pe cele dinDefonia. Prinţul senin, frumosul şi melancolicul MarioUzzolo, vine la moşia lui de prin părţile inferioare aleSiretului, o cunoaşte pe devoratoarea Silvia Verona,hălăduieşte buimac prin noroaiele azurii ale luncii şi,printr-o ciudată contaminare, dobândeşte culoareacadrului şi a cerului. „Prinţul e azzuro complet, ca unfrou-frou de damă”, faţa şi mâinile „aveau pete sinilii,ceva mai mari decât cele de pe ouăle de prepeliţă”:„Valeţii au intrat în dormitorul său pe vârful picioarelorşi i-au privit înmărmuriţi sclipirile de safir ale chipului şiale torsului dezvelit: petele azurii se uniseră unele cualtele iar prinţul devenise ceruliu ca o cicoare”. Intră,apoi, „într-o stare de delir generos”, luând hotărârea dea-şi ceda moşia ţăranilor, ceea ce nu se va întâmpla,deoarece intervine familia prinţului. Nu mai puţin stranieeste contesa-egretă, stăpâna unei proprietăţi, căreiaţăranii nu i-au văzut, decât rareori, pălăria cu pană deegretă, mişcându-se la fereastra conacului său. Şi totuşi,ei trebuie să lupte cu această „nălucire” pentrustăpânirea pământului, proces pe care îl şi câştigă, dealtfel, ţăranii călăuziţi de „preotul politic” TeodorAndronic. Caz insolit, personajele din Comtesse-Aigrette,demult decedate, reapar într-un epilog, trezite dinsomnul lor de veci prin puterea miraculoasă a artei. Ceichemaţi să depună mărturie iau act de minunea„Învierii” lor: „Cineva răscoleşte cenuşa stinsă a vieţiimele, să fie oare Învierea de Apoi? Poezia este înviere”(Teodor Andronic); „M-a trezit să depun mărturie cinevaputernic în lumea Tenebrelor, poetul, un cocoş sublim,care cântă, te scoală din moarte şi-ţi dăruieşte clipadulce a confesiunii... vivat poetul!” (avocatul PetruBarozzi, procuratorul general al contesei). În povestireaHoleroi sunt relatate, în manieră cvasi-reportericească,ravagiile pe care le face holera din l909 într-un „districtdanubian”. La campania antiepidemică declanşată deprimarul urbei, din motive politice, participă voluntar şiRemus Orza care, din această pricină, se alege cuporecla „Holeroi”, când se întoarce în sat, la moşiaUzzolo, unde este inginer cadastru.

Ochiul de Argus al scriitorului desluşeşte, îndosarul amorf, personaje vii (primarul Nebunelea,inginerul Charles Guion, doctorul Predescu, Dinu Pologşi frumoasele lui fiice, Lucia şi Angelica), o caragialianăconfruntare politică şi o halucinantă imagine a maladieiholera sicca . Faptul că altă povestire, Cer înstelat, sereferă la altă molimă, „cea mai respingătoare maladie aistoriei”, tifosul exantematic, nu-i deloc întâmplător. Dedata aceasta, o comunitate rurală se află într-o situaţie-limită, agresiunea fiind şi mai umilitoare. Pavilionulinfecţioşilor este imaginea simbolică, tragică, a specieiumane înjosite de absurditate. Şi, potrivit noimeicaracteristice prozei lui Apostol Gurău, realitateaajunge, printr-o glisare abia perceptibilă, la confiniilefantasticului. Rătăciţi în această lume funambulescă dela „marginea continentului”, „€stnobilii” duc o existenţăinsolită de-o bizarerie, ea însăşi, fantasmagorică:doamna doctor Marta Angheluţă, doctorul Oscar Ritter,Remus Orza (în Cer înstelat), personajele mirobolant-reale de la vila Mon Caprice, moşierul Ion Plesnilă,juristul Demeter Plesnilă (Testament mistic) , domniţeleBălaşa şi Elena Cantacuzino (Cheia prinţeselor), arhiereiiimplicaţi în descifrarea teofaniei de la Iveşti, inclusiv„jitiile” din spectacolul improvizat al prizonierilor românidin lagărul de la Vorkuta , unde naratorul aduce în scenapovestirii pe „Omul Nopţii”, Lavrenti Beria. Dindocumente strict autentice, dar cu imaginaţieneastâmpărată, sunt reconstituite basme pe cât deverosimile pe atât de stranii.

Cum s-ar vedea, oare, €stbaronii şi €stpolitruciipostdecembrişti sub condeiul lui Apostol Gurău?

Cons Cons Cons Cons Constttttantin Tantin Tantin Tantin Tantin Trrrrrandafandafandafandafandafiririririr

PPPPPe linia re linia re linia re linia re linia realismului fealismului fealismului fealismului fealismului fabulosabulosabulosabulosabulos

*

Mişcarea prozei


Seară la SăcălazSeară la SăcălazSeară la SăcălazSeară la SăcălazSeară la Săcălaz

îngustă tot mai îngustă e fâşia se desparte

ape cu întâmplări de care nu ştiusă mă bucurneîndestularea formulei de a ademenipasărea zileimă întoarce pe dos de pare a fipovestea altuiadeşi îmi simt pasul lentbolnav de discreţiecum ies din Circumvalaţiuniispre tramvaiul 5 scăpatîn ultima secundăa traseului prundent pe centurade deviaţie

astfel îmi iei pulsul precum ai deschideo fereastră înţepenităpentru aerul schimbatte aşezi neprihănită în tolba meade idei roase la gulerasudate în graba cu care trecdintr-o sală în altaa judecăţilor gata făcuteîn apărarea frunzelor de vârsta a treiaînvrăjbite în vântul postmodernla fel de absurd cum se zice ar fi fostîmbrăţişarea de la Termopile

îmi faci testul vigorii pe curbelesumar acoperite ale juneicare se potriveşte în oglinda unui jet deconductă răpusă de stagiuîmi trezeşti dinamica iniţialădin firida cinematografuluide cartier cu flamuri de zgurămă pustieşti la bariera cu mirasă-şi defileze-n torent vagoaneleburduşitemărfarul cu fier vechiîn poarta fantasmelor se mulg caprelede dincolo de şineţiganii forţează pasajulmârţoaga se ia cu Dacia-n clonţeu trebăluiesc printre evenimentelezburătoarelor vânate de gripă şiaştept în stânga joculuicelelalte alambicuri prin carear curge esenţa acestui timp fetidspre artera lipsită de seducţie

eşti nesigură pe tăcerea meaca brăţară cu nestemate rătăcităde un oarecare Oswald în triunghiul

bermudelormă recunoşti după cum împrăştii eucuvintede grâu galinaceelorsub tufele de aluni pârguiţiîmi rezolvi fuga din apartamentul 10în boarea acestui asfinţit de grădinăcurtată

de caniculăcăci suntem împreună deşi singuri teînchipuitroana unor sentimente de zahărla care nu au accesmaneliştii din punctele cardinalemai jos de artera 6 comunală

NNNNNoapoapoapoapoapttttte de iuliee de iuliee de iuliee de iuliee de iulie

în culori de atenţie se desfrâneazăcerul de zgurătorţe se scurg pe acoperişulamurgului lividdelirul e în cămaşă de inla întâlnirea cu oceanulde cărbunela clubul desprins din acuarelalui Toulouse-Lautrecfierbe ca-ntr-un cazanavântul păsăriisub pichetul de betoane

în poartă-mi aud deznădejdea liberăgesturile ferecateîn vecini se tânguie câineleoglindindu-se-n lanţse-ndeasă-n pământ aerulpământul e lapte fiertprin arsură cotrobăiîn marginea străzii a cincea colţ cufântâna sleităîn Săcălazul deşirat

iarba de sârmă-mi vlăguie-ntrebărilecântă abrupt sub tălpiviolina ghimpatăcând trec gol sub frunzareleîn culori portocalii sprebradul uscatsă percep ocupaţia lecturilor înenşpe cheişi să dau bot în botcu viscolul de jar al lui Celsius

în stânga alunii răsuciţi într-ocataractă de fum aţipescpe jurnalele unui secol ce abiaa închis ochiizvârcolesc imagini şubrede prinpoemul izbutit în trei colţurireunite pe ecuaţia celor carel-au înlăturat pe Euclid

în dreapta cireşul invadat de trupelemucegaiului cărpănosleagănă firave ţipeteprin bricolajul aerului vlăguitde elementeîşi conservă magnetic ofilirea deaccent bolnavse agaţă de privire ca un sexfeminin pârguitîn slobozenia braţelor răsucite-nsevrage

din spaţiu se prăvale neoprit norul de pulbereîşi pâlpâie licuriciiîn fotografia clonei din gazetade vestfemeia acuplată cu-n turn de ploaiezveltă lângă notiţelefaptului diversameninţă discul de focîn capătul oraşului

într-acolo nădejdea respiră uşoarănelinişteao absorbţie geme lângă altase luptă parola cu magul

sub streaşina nopţii îţi mângâi plecareaprecum te-ai întoarceascult mişcarea vegetalăsfera ei arteziană sapă în somnul meupărăsit de ultima pastilă

îmi ciupeşte degetele afirmatepe claviatura textuluicare bate pasul pe locdeschide fereastra informaţieicu noul cod

din partea opusă o muzicăinoportună se livreazăîn ambalaj de ocazieprintre firele de înaltă tensiunese exersează o familiede sturzirespiraţia îşi desface nasturiiunul după altulperetele de aer e mai deschis la obrazverticala astfel instrumentatămângîie indiferentă oricare bobde nisipdă prospeţime culoriloralertate

P o e z i eP o e z i eP o e z i eP o e z i eP o e z i e

EVEVEVEVEVAZIUNEA CELSIUSAZIUNEA CELSIUSAZIUNEA CELSIUSAZIUNEA CELSIUSAZIUNEA CELSIUS

„De ce ai v„De ce ai v„De ce ai v„De ce ai v„De ce ai venit să neenit să neenit să neenit să neenit să netulburi?”…tulburi?”…tulburi?”…tulburi?”…tulburi?”…

…este întrebarea-leitmotiv din Marele inchizitor, spectacolinvitat în afara programului shakespearian la FestivalulInternaţional „Shakespeare” de la Craiova, din 1-8 mai 2008.

Spectacolul, creat sub egida Theatre des Bouffes duNord, care durează sub o oră, cu o forţă ce copleşeşte spectatorii,este o adaptare de Marie-Helene Estienne după discursul MareluiInchizitor către Hristos din Fraţii Karamazov de Dostoievski. Regia îiaparţine celebrului Peter Brook, iar impecabilul interpret al spectacolului este numai puţin cunoscutul actor britanic Bruce Myers.

Plasată la Sevilla, în plină epocă de glorie a Inchiziţiei, cândrugurile aprinse cu eretici se găseau la fiecare răspântie,acţiunea acestui monolog dialogal este o dezbatere crudăasupra destinului creştinătăţii „instituţionalizate”, în careMântuitorul este un intrus, iar Inchiziţia ar fi veghetoareasuccesului credinţei. Un monolog despre libertate şiconstrângere, între asumarea individuală a credinţei şiimpunerea acesteia, pentru că, spune Marele Inchizitor,„Libertatea şi pâinea pentru toţi nu merg împreună”, iar„Omul nu-l caută pe Dumnezeu, ci miracolul”. După câtevasecole, credinţa a devenit o instituţie, iar Isus nu mai e decâtun instrument abstract al ei, pe când Diavolul pare să se fi

transformat într-un aliat.Tulburător, încărcat de semnificaţii, emoţionant, dubitativ, dar şi uşor fa-

natic-sentenţios, falsul dialog al Marelui Inchizitor cu Hristos, la care cel din urmăasistă în tăcere, o tăcere înalt-semnificativă, la rândul său, i-a permis lui Bruce Myers,într-o concepţie scenică minimalistă a lui Peter Brook, edificarea unui spectacol carete ţine cu răsuflarea tăiată.

În patrulaterul vid al scenei, în care un colţ e ocupat de Marele Inchizitor,iar celălalt de nemişcatul Mântuitor – a cărui prezenţă fizică poate fi substituită cu oimagine, astfel încât dialogul devine de-a dreptul un monolog, o „ceartă” cu Isus aprelatului catolic – se înfăţişează spectatorilor cea mai abstractă şi totuşi cea maipregnant-vizuală imagine a conceptului prefăcut în spectacol.

Îmbrăcat într-o haină lungă, neagră, pe care şi-o descheie când joacă rolulnaratorului, apoi o încheie, neutralizându-şi complet expresia corporală, astfel încâtaccentul de semnificaţie cade doar pe figura sa aspră, marcată de părul alb, actorulrecurge la cea mai autentică şi solicitantă tehnică de joc: expresia feţei, acompaniatăde o intonaţie din care acutele lipsesc, dar punctele de inflexiune ale replicii ajungclare şi ferme la toţi cei ce aud.

„Marele inchizitor” e unul din acele spectacole perfect calibrate, în care niciun artificiu nu e necesar pentru ca emoţia, tensiunea şi empatia ce le urmează săunească o sală de oameni într-un uluitor flux energetic. Un text formidabil, excelentdecupat, un actor de elită şi un regizor care ştie să lase deoparte propriile-i orgoliipentru a crea o operă memorabilă sunt „ingredientele” acestui spectacol deosebit.

Iar textul dostoievskian, spus de Bruce Myers, poate, chiar şi în cel maipragmatic secol al omenirii, să declanşeze în noi lupta dintre lumină şi întuneric.„Oamenii vor muri cu numele Tău pe buze, dar în mormânt nu vor găsi decât moarte.Să păstrăm însă acest secret.”

Claudiu GrClaudiu GrClaudiu GrClaudiu GrClaudiu Grozaozaozaozaoza

de fenol speranţă

PPPPPendulendulendulendulendul

în marginea iernii lucrurile îşi aflălocul iniţialo gospodină împătimită alegeplante pentru zmeurişulde câmpie la Săcălazîn umbra casei aşez bucuria fructuluide mâinehârleţul ruginit îmi soarbetranspiraţia ca suvenirse înfinge în carnea humusuluienergia tăcerii bântuite

un pendul de vânt testeazălichidul vegetatival nucului cu vârsta incertăîi învăluie coroana de-argintpe latura patratului de vest

Ion ScorIon ScorIon ScorIon ScorIon Scorobeobeobeobeobettttteeeee

11


ItinerItinerItinerItinerItinerarii plasarii plasarii plasarii plasarii plasticeticeticeticetice

12

CorCorCorCorCorneliu Baba şi melancoliile centrneliu Baba şi melancoliile centrneliu Baba şi melancoliile centrneliu Baba şi melancoliile centrneliu Baba şi melancoliile central-eural-eural-eural-eural-europeneopeneopeneopeneopene

Deşi s-au împlinit de curînd zece ani an de ladispariţia sa, Corneliu Baba continuă să aibe în culturaromânească o imagine publică neschimbată; ca şi întimpul vieţii, el este încă un amestec de prezenţăretrasă şi de absenţă protectoare. Deşi este invocat, dincînd în cînd, ca o figură tutelară, dacă nu chiar ca unade-a dreptul legendară, nu s-a întrebat nimeni în modserios, în afara lui însuşi de nenumărate ori, asupralocului pe care opera sa îl ocupă într-o posibilă geografieculturală. Este el un pictor răsăritean sau unul defactură occidentală? Faptul că nu a avut contactedirecte cu arta europeană decît foarte tîrziu, iar la Paris,oraşul visat pe atunci de către toţi artiştii lumii, a ajunsşi mai tîrziu, poate fi unul cu un impact real asupraopţiunii sale estetice? Acum, cînd opera sa este definitiv încheiată, ea însăşipoate răspunde atît întrebărilor de mai sus, cît şiîntrebărilor care traversau nenumăratele meditaţiisolitare ale artistului. Şi răspunsul este unul categoric.Nici Parisul, nici călătoriile şi nici un alt tip deexperienţă nu ar fi modificat hotărîtor topografia şispiritul acestei opere. In România anilor 30-40, fără aavea aceeaşi anvergură şi fără imensa autoritate a unuiParis care iradia omnidirecţional cultură şi fascinaaproape mistic, experienţele moderniste şi febrilitateacu care se căutau noile resurse ale limbajului artisticerau comparabile cu acelea europene. Chiar şi fără săajungă la Paris, dar interesat de acel segment alexpresiei care marca ruptura cu trecutul şi contestaconvenţiile obosite, Baba ar fi avut suficient spaţiu fizicşi moral, dar şi suficiente resurse interioare, pentruopţiuni total diferite faţă de cele pe care le-a făcut. Darnu problema unui alt climat cultural şi a unei alteatmosfre artistice se pune în acest caz, ci problemaunui sever program interior şi a unei adevăratemitologii subiective - ambele aproape cu o existenţăapriorică în metabolismul artistic al pictorului şi înorizontul său intelectual. Pentru că în ciuda viziunii saleantropocentriste, în ciuda unui umanism care i-aimpregnat fiecare fibră a picturii şi în ciuda uneiadevărate fascinaţii pentru individualitatea şi pentruexemplaritatea umană, Baba nu este un artist cu ostructură mentală de tip occidental. Intr-un mai vechiarticol publicat în revista Arta, Gheorghe Ghiţescu,subtil cunoscător al picturii europene, scria, referindu-se la această problemă, că ,,Baba este un european,un apusean, care a optat pentru Descartes şi Racine,pentru Poussin şi Ingres, iar nu pentru simbolicaexpresivă care a împins arta zilelor noastre spreoriginile orientale ale gîndirii,,. Această observaţie, deşi

adevărată în esenţă, îltransferă însă pe Baba, cuprea mare uşurinţă, înApus. In fond, el nu estenici un artist din Răsărit şinici unul din Apus. El estefără îndoială un european,însă unul din CentrulEuropei şi unul cu o foartebună memorie a Nordului.Deşi cea mai mare parte avieţii şi-a petrecut-o laBucureşti, Baba conservăde-a lungul vremii, prinnatura sensibilităţii sale,prin rigoarea morală, dar şiprin gîndirea sa plastică şinarativă, ref lexele şimentalităţile unui locuitoral vechiului Imperiu austro-ungar. Dar al unui Imperiucare şi-a pierdut vigoarea şistrălucirea de altădată şi îşitrăieşte agonia ultimelorclipe de dinainteacompletei disoluţii. Atît înfamilie, cît şi în atelierultatălui său, Baba a trăit,încă din primii ani ai vieţii,experienţe pe care nu i leputeau oferi nici strada, caunivers restrîns, şi niciclimatul general din spaţiulvechiului Regat. Cultulmuncii, ordinea lăuntrică şiexterioară, conştiinţa vie aapartenenţei la o geografiefizică şi morală anume,alături de unele reflexe alecivilizaţiei vieneze pe caretatăl său le perpetua încă,la o anumită scară, în însăşirigoarea academistă apicturii sale, l-au pregătit pe copil, şi mai apoi, peadolescent, pentru reîntegrarea în peisajul uman dinnord-vestul României şi în civilizaţia originară apărinţilor săi. Urmate de experienţa întoarcerii în Banat,în plin exod al administraţiei şi al aristocraţiei austro-ungare şi în plin spectacol al prăbuşirii unei lumi,inclusiv prin degradarea simbolurilor sale, imaginile

copilăriei nu puteau decît să se consolideze şi să setransforme în date constitutive. In atmosferamulticulturală şi multiconfesională a Banatului, în careartele aveau simultan un caracter privat şi unulcomunitar, dialectica individ/grindivid/grindivid/grindivid/grindivid/grupupupupup şi priv priv priv priv privat/publicat/publicat/publicat/publicat/publiclua o înfăţişare cu totul particulară. In această lume încare individul era respectat în mod natural, iarcolectivitatea era însuşi garantul bunei funcţionări amecanismului social şi administrativ, s-a născut în timpun umanism cu coordonate proprii. Impăratul de laViena, o abstracţiune, de bună seamă, însă una cu oenormă autoritate, garanta coerenţa simbolică şidemnitatea supraindividuală, în timp ce rigoareaadministraţiei, funcţionarea firească a instituţiilor şi amecanismelor economice şi sociale dădeau persoaneiun sentiment de siguranţă şi de confort. Baba percepedestrămarea ordinii administrative şi expiereasimbolică a Imperiului, dar trăieşte în continuareadevărul unei raportări demne la omul concret şi la celsocial. El poate observa încă, de la distanţă şi cu oîntîrziere considerabilă, ca un martor cu o enormăcapacitate vizuală, dinamica unei evoluţii umane dincare nu sînt excluse nici melancolia şi nici suferinţa,dar poate vedea şi disoluţia unei civilizaţii, a unei idei,a unui mod de a exista în lume şi, mai ales, în istorie.In această atmosferă contradictorie, în care demnitateaconvieţuieşte cu înfrîngerea şi triumful cu trauma s-auformat şi au început să se coaguleze orizontul artistical lui Corneliu Baba, reflexele lui morale şi întreaga safilosofie umanistă. Nu este întîmplător, în aceastăperspectivă, că toată energia sa creatoare şi întregulsău interes cultural s-au îndreptat către modele sigureşi către acele repere pe care nici o furie destructivă nule poate anihila. Tradusă în cuvinte, acestă atitudinevrea să spună că pictura şi arta, în general, pot comentaeroziunea, disoluţia şi prăbuşirea, dar nu cu preţulcăderii lor în derizoriu. Pentru că mărturia asupra morţiişi a putrefacţiei nu înseamnă moartea şi putrefacţiaartei înseşi.

PPPPPaaaaavvvvvel Şuşarăel Şuşarăel Şuşarăel Şuşarăel ŞuşarăCorCorCorCorCorneliu Baba: Rneliu Baba: Rneliu Baba: Rneliu Baba: Rneliu Baba: Repaosulepaosulepaosulepaosulepaosul

CorCorCorCorCorneliu Baba: Spaimaneliu Baba: Spaimaneliu Baba: Spaimaneliu Baba: Spaimaneliu Baba: Spaima


Mai bine eMai bine eMai bine eMai bine eMai bine exxxxxegeegeegeegeeget decît… trt decît… trt decît… trt decît… trt decît… transgransgransgransgransgresoresoresoresoresorI. AntrI. AntrI. AntrI. AntrI. Antropologia unor înopologia unor înopologia unor înopologia unor înopologia unor înjurăturijurăturijurăturijurăturijurături

O mică încercare dec o m p a r a t i s mînjurătorial nu strică. Numai să nu hieprea mare! Nu, n-o să fie, dacă-ivoroava despreSpanioli, care îşiinsultează semenii cu

hijos de puta! Însă puta designează fiinţa liberă – aia de îşi vindeneconstrînsă uzufructul momentan al organului geni-tal ca să trăiască mai bine, comiendo del coño... niştebucate foarte gustoase. Cu o asemenea entitate poţi fiadmirativ, meliorativ şi valorizator, aidoma vechiuluipoemation iberic întîlnit de mine în bibliografiaDoctorului Otto Rank, exeget psi al burladoruluiandaluz:

Puta, grandisima puta,Mas que puta puñetera:En el coño de tu madreTe ponías de maneraQue tu padre te jodieraSin que lo supiera nadie!

Dar uite că insulta cea mai gravă a Mexicanilor,hispanofoni şi ei cît încape, insultă captată şi decolimatorul hermeneutic al lui Octavio Paz în Labirintulsingurătăţii, îi Vete a la Chingada!, ceea ce va să zicăunei urechi exersate de antropolog prilejual, în cele inurmă, Hijo de la chingada madre!, adicătelea «Pui de

nu avură vreme legiuniletraiane să-l captureze peregele sarmisegetusean şisă îi intromită coloanaunde ştim, cum i-aufăcutără SpanioliiCuceritori luiCuauhtemoc, pe cîndCarpii + Costobociilibertatis lampadatradiderunt pînă deunăzi,unii dintre dînşii alergîndşi azi prin codrii secularide la Slătioara, ca să nu-lmai pomenim pe faimosuldromoman de la Socola,carele, deşi nu cară vreotorţă cu el, posedă mereuasupra sa chibrituri deslobozie sau brichetădescătuşantă. Atunci... dece injuria number one îi,

faci ca el să nu fi fost, să-i retragi statutul ontologic,dar definitivamente; să anulezi fostitatea ConuluiFostulescu... în mod irevocabil. Treaba cu şansa ce i-odai adversarului de a reveni cu îmbunătăţirisubstanţiale într-o altă existenţă îi une vue de l’esprit...cam bahtiniană, nu? Fireşte, fireşte, fireşte. Campaleologică, nu? Desigur, desigur, desigur. Poate şi de aceea obişnuia Conul Precitat să-l trimită,în gîndul său eminamente moţăitor, pe ConardulSusmenţionat – «listac» prostănac, juisor şi ciripitor –la origini: cu speranţa, cu tainica speranţă, că va reveniacesta îmbunătăţit, mulţumită şi votului uninominal,în vreo Mare Adunare Dadanubiană, unde, graţieiVeşnicei Reîntoarceri a lui Acelaşi, aveau să poatăexploata împreună, cîndva, pauzele dintre şedinţeleparlamentante întru niscaiva exegeze alchimice aletribulaţiilor noastre la început de kalpa.

II. The TII. The TII. The TII. The TII. The Temememememppppptttttation tation tation tation tation to Shit ono Shit ono Shit ono Shit ono Shit onComrComrComrComrComrade Ceausescu’ade Ceausescu’ade Ceausescu’ade Ceausescu’ade Ceausescu’s Ts Ts Ts Ts Tombombombombomb

Mă bate uneori gîndul, cu clopot de aramă, să o taicătră gară, destul de repejor, pentru a-mi cumpăra beletde clasa întîi pînă la Bucale. Odată debarcat în epicentrulvulcanului românesc, iau taxiul pînă la ŢintirimulGhencea, iar acolo – iute, vijelios + degrabă – cautmormîntul sfînt, mormîntul Tovului Nekulay, spre a trageo descă(r)care pre el, îmbunătăţită cu mulţi sîmburi decireşe. Mă bate uneori gîndul, cu clopot de aramă, să o tai laBucale, înarmat cu un par şi o căruţă de oale... Nu mă opreşte de la faptă decît ştiinţa că profanareaparte-i din sistemul religiei, semnificînd, la urma urmelor,un cult răsturnat, un cult pe dos, un cult, în cazul defaţă, scatologicamente travestit, căci, defecînd pe loculde veci al Camaradului Ceaushitescu, aş participa şi eu,alături cu numeroşii nostalgici, la venerareapersoNULităţii celui ocultat la Loviluţia Decabrie dinl989, ofranda-mi fiind oricum primită de pâmîntul

mamă siluită!» (cu trimitere – deseori, în popor – lablăstămăţiile Conchistadorilor lui Cortez: căci laconquista de la nueva España nu va fi avut loc preademult, doar jumătate de mileniu a trecut de atunci, şise vor fi păstrat uneori, oral sau scriptural, amintirileororii respective, perpetrată de căteva tunuri, cîţiva caişi o adunătură de neisprăviţi curajoşi, certaţi cu toatecelea, incapaci să nu nihilizeze ceea ce nu reuşeau săpriceapă). Numai că, acum şi pentru Mexicanul de rînd,neintelectul sau nefilolog, singuri ceilalţi se adevereschijos de la chingada madre şi au toate defectele. La fel se va fi întîmplat oare cu ocuparea Daciei Felixde cătră Romani? Nu aşijderi se va fi petrecut laînfrîngerea Geţilor dinspre Latini? Nu, nu chiar. IarDecebal, nefiind capturat viu, nu va fi fost viol(ent)at,nici expus în Cetatea Eternă laolaltă cu prizonieriicarpatici: atîta doar că, retrăgîndu-se din istorie sauboicotînd-o, Băştinoşii or pierdut memoriaevenimentului fondator. [O vor fi regăsit, aproape denoi, graţie intelighenţiei transilvane de rit greco-catolicori cronicarilor moldovalahi, căci, în popol, prin colinde,la calende, singur Bădica Traian rămînea măreţ,ruralizat însă, arhaizat, simbolizat + închipuuit ca MorarSuprem al gîndirostivieţuirii pămîntene.] Da, da, dar...unde ni-i joncţiunea ideatică? Ştiu eu? Traian venea dinspre Sevilieni, viitoriisiluitori ai damelor aztece, iar eu de la înjurăturacastiliană porneam şi cu aceea mexicană în comparaţieo puneam, ba şi la invazia romană mă dădeam. Totuşi,măcar că fruct al violentării Daciei de cătră Latium, nuau creat Moldovala-hotransilvanii injuria cu «odraslasilniciei», necum insulta cu «pui de tată sodomizat», că

la Cuţovlahii noştri, l’invitation cavalière à rentrer dansle con maternel? Asta, de admitem că Glosa folcloricădin Bunul simţ ca paradox are dreptate şi că «du-te înmă-ta!», «i cunnum tuae matris!» adicătelea,însemnează incitaţie la regressum ad uterum, înţelesdrept autonihilizare urmată de putirinţa reivirii sub ozodie mai fastă. Dacă însă ţinem seama şi de înrîurireaslavă, furnizoarea termenului designator al organuluigenital feminin, lucrurile se înscriu pe alt făgaş, pentrucă, alături de Conul Paleologic, îl mai consultăm pe

B r o n i s l a wM a l i n o w s k i ,purtător al unei altep e r s p e c t i v eantropologice; îl maiconsultăm şi pedumnealui nu dinmotiv că ne-am ralianumaidecît vechiiezitări mircea-d i n e s c i e n e ,politicească de tot,între un savant mortcetăţii – adormit înş e d i n ţ eparlamenatre orimormăitor depoveşti pentruadormit babe laCasa bahluviană alui Bazil Pogor – şi unprost viu, pulsional +ciripitor cîtfesenilisticul senatord u m i t r a ş c i a n ,ejaculat parcăderect din coşmarele

caragialiene. O, nu. Ci fiindcă, în Represiunea sexualădin societăţile primitive, cercetătorul de obîrşie polonăne murmură altceva, mult mai versosimil. Conform lui,

Doamna Simone BouDoamna Simone BouDoamna Simone BouDoamna Simone BouDoamna Simone Bouééééé, camar, camar, camar, camar, camarada de viaţă lungă a Filosofuluiada de viaţă lungă a Filosofuluiada de viaţă lungă a Filosofuluiada de viaţă lungă a Filosofuluiada de viaţă lungă a Filosofuluinosnosnosnosnostttttalgic după Coasalgic după Coasalgic după Coasalgic după Coasalgic după Coasttttta Boacii. LAST BUT NOT LEASTa Boacii. LAST BUT NOT LEASTa Boacii. LAST BUT NOT LEASTa Boacii. LAST BUT NOT LEASTa Boacii. LAST BUT NOT LEAST, mi-s eu, nebăr, mi-s eu, nebăr, mi-s eu, nebăr, mi-s eu, nebăr, mi-s eu, nebărbosul,bosul,bosul,bosul,bosul,obsoleobsoleobsoleobsoleobsoletul, Magistul, Magistul, Magistul, Magistul, Magistrtrtrtrtrul Casvul Casvul Casvul Casvul Casvaneu, raneu, raneu, raneu, raneu, ruşine a Bucouşine a Bucouşine a Bucouşine a Bucouşine a Bucovinei Meridionale...vinei Meridionale...vinei Meridionale...vinei Meridionale...vinei Meridionale...

PPPPParis, 1aris, 1aris, 1aris, 1aris, 1999999999911111

ambivalentă, trimiţătoare prin urmare şi la incest şi laregenerarea prin retur intrauterin. Iar incitaţiuneasecundă, îndrăznesc eu a crede, nu îi clădită doar pealtruism ori pe creştinească milostenie, posedînd ea şiun fond vindicativ inconturnabil cît pisica. Pentru că arăzbunării culme nu e să-l ucizi veşnic pe cineva, ci să

!

!

!

!

formulele Slavilor –iofoimati sau idi vpizdu – nu ar fiinjurioase decît înmăsura în careî n d e a m n ăpreopinentul laacuplare cu instanţamămească sausororală, la incest, lat r a n s g r e s a r e ai n t e r d i c t u l u iîntemeietor aldistincţiei dintreNatură şi Cultură, las c a n d a l u lscandalurilor, laregresiunea înanimalitate. Rămîne săargumentăm căr o m â n e a s c ainvitaţiune ar fi

reavăn + mereu împrospătat cu floricelele pioaselorBabe Uteciste, vectoriţe ale murmurului că, spreosebire de genocidarul – de cambogiană amintire –tovarăş Pol Pot, Comrade Ceauşescu didn’t force themto love Him.

LLLLLuca Piţuuca Piţuuca Piţuuca Piţuuca Piţu


PPPPPoezieoezieoezieoezieoezie

JurJurJurJurJurnal de ideinal de ideinal de ideinal de ideinal de idei

Sorin LaSorin LaSorin LaSorin LaSorin Lavricvricvricvricvric

CaCaCaCaCavitvitvitvitvitaţia psihicăaţia psihicăaţia psihicăaţia psihicăaţia psihicăPesemne că fiecăruia i s-a întîmplat să-şi simtă

tălpile pantofilor înfundîndu-se în asfaltul încins. Înprivinţa asta, femeile sunt cele mai păţite. Păşesc petrotuar şi deodată se pomenesc trăgîndu-şi tocuriledintr-o melasă lipicioasă. Nici şoferii nu sunt scutiţi deprimejdia afundării. Pneurile se adîncesc preschimbîndcarosabilul în încreţituri ce văluresc suprafaţa şoselei.După răcirea unduirilor din asfalt, mici dune de smoalădau străzii aspectul de deal-vale – nefericită şi modernăîntruchipare a trăsăturii definitorii a spaţiului lui Blaga.Ce e de reţinut? Că scufundarea se face prin pierdereaconsistenţei solului pe care calci. Pămîntul îţi fuge desub picioare aproape la propriu: se topeşte şi trăieştisenzaţia că aluneci şi te lipeşti. Neplăcerea e dublă:cobori şi pe deasupra tragi dîre după tine. Nu existădecît o scăpare: să ieşi cît mai repede din zonatemperaturii critice. Cu alte cuvinte, scapi dacă fugi deagresiune.

Ceva asemănător se petrece în cazulnisipurilor mişcătoare, cu deosebirea că acum se moarede-adevăratelea. Nu doar că te pomeneşti tras în jos,dar te sufoci de-a dreptul. Paradoxul e că scăpareapresupune să nu încerci să scapi. Dacă te lupţi, eştipierdut. Pămîntul te absoarbe cu o forţă directproporţională cu disperarea zvîrcolilor tale. Ce e dereţinut? Că repeziciunea scufundării depinde de efortulpe care îl faci: cu cît de zbaţi mai mult cu atît de scufunzimai repede. Aşadar, sunt cazuri cînd scăparea se obţineprin pasivitate completă. Scapi dacă te laşi în voiaagresorului. În schimb, dacă vrei să rezişti, intri într-uncerc vicios: efectul sporeşte o cauză care amplifică dinnou efectul. Femeile care au scăpat dintr-un violneschiţînd vreo împotrivire ştiu ce vreau să spun.

Primejdia nisipurilor mişcătoare seamănăizbitor cu cazul pruritului tegumentar, căci mecanismulsubiacent e acelaşi: încercarea de a înlătura efectul(mîncărimea pielii) prin scărpinare irită pielea cu atîtmai mult cu cît senzaţia de uşurare pe care ţi-o dăscăpinatul te îndeamnă să te freci mai mult. Te vei oprinumai în momentul cînd rana sîngerîndă căreia i-ai datnaştere te va ustura pînă la insuportabil, avertizîndu-tecă ai depăşit măsura. Ce e de reţinut? Că poţi să-ţi facirău încredinţat fiind că-ţi faci bine, dar asta numai pînăcînd binele aparent îşi arată adevărata faţă: ulceraţiileinflamate ale pielii. Dar drama abia acum apare: dacăîţi impui să nu te mai scarpini, pruritul poate fi atît deiritant încît să nu mai ştii la un moment dat ce anumete chinuie mai mult: senzaţia de mîncărime sauusturimea locului inflamat. Din acest moment ai de alesîntre două rele: usturimea sau mîncărimea. Ceînseamnă asta? Că sunt cazuri cînd însănătoşirea estemai dureroasă decît îmbolnăvirea. Aţi văzut copii careîşi rîcîie cojile de pe răni din neputinţa de a se opri dinscărpinat? Pentru ei îmbolnăvirea e de preferat chinuluide a se vindeca. Or chiar acesta e mecanismul oricăreidependenţe: intrarea într-o circularitate galopantă încare îţi faci rău cu convingerea că îţi faci bine. Aluneciîntr-un carusel în care boala e mai puţin dureroasă decîtconvalescenţa. Şi o duci aşa pînă cînd, decompensîndu-te, rupi echilibrul interior al organismului.

Şi acum exemplul cel mai spectaculos, unulpe cît de fecund, pe atît de ucigător. Fenomenul decavitaţie. Şi în cazul cavitaţiei se petrece o scufundare,cu marea deosebire că acum asfaltul este înlocuit deapa oceanelor. Este vorba de acele zone geograficeunde, sub influenţa microundelor din spectrul luminos,apa se descompune în elementele chimice din care estealcătuită: hidrogen şi oxigen. Urmarea este că apaîncepe să fiarbă la propriu şi, din lichidă cum era, devinegazoasă. Rezultatul ucigător este că deviza fluctuat, necmergitur („se clatină, dar nu se scufundă“) îşi pierdesensul. Nu doar că te clatini, dar chiar te scufunzi. Pe osuprafaţă de apă intrată în proces de cavitaţie totul sescufundă, de la o scamă pînă la un cuirasat. Navelepierd capacitatea flotantă şi se duc la fund. Devinbatiscafuri mortale din cauza depăşirii liniei de pescaj.Un înotător care ar avea nenorocul să intre într-o astfelde apă ar trăi cu senzaţia că se duce ghiulea în jos,asta dacă ar apuca să mai simtă ceva înainte de a ficalcinat de hidrogenul emanat. Tot mai multe voci pundispariţiile misterioase ale navelor din zone precumtriunghiul Bermudelor pe seama unor astfel defenomene de cavitaţie acvatică. Pluteşti ce pluteşti şi,deodată, cazi. Ce e de reţinut? Că sînt cazuri cînd numai există nici o scăpare, indiferent dacă te laşi sau nuîn voia agresiunii.

Însă cavitaţia nu reproduce mecanismul cir-cular al dependenţei decît în măsura în care poate fiînchipuită o situaţie în care cel care se scufundă pro-duce microundele necesare apariţiei scufundării.Atunci cercul vicios ar fi perfect. Şi mai este ceva de

reţinut: în cazul cavitaţiei însuşi mediul în care tescufunzi dispare. Apa devine gaz şi dispare odată cutine. Se cască un gol – o cavitaţie – în care eşti absorbitca într-o pîlnie care nu lasă în urmă nici un indiciu.Informaţia privitoare la trecerea ta prin acel loc disparecomplet, ştearsă de un cataclism implacabil. E ca ogaură neagră care nu lasă nimic să-i depăşeascăorizontul. După dispariţie, apele se vor închide din nouacoperind scena desfiinţării. În urma ta nu mai rămînenimic. Urmele îşi pierd urma – ceea ce nu e pleonasmdecît pentru cei care nu au înţeles despre ce e vorba.

Toate cele patru exemple pe care le-am dat –topirea asfaltului, nisipurile mişcătoare, pruritul epi-dermic şi cavitaţia oceanică – par să fie evenimentefără corespondenţă în planul vieţii noastre psihice.Nimic mai fals. În realitate, pe toate le trăim sufleteşteîn felurite forme. În viaţa omului civilizat există formede scufundare care nu sînt cu nimic mai prejos defenomenul de cavitaţie acvatică. Într-un cuvînt, trecemprin clipe cînd ne ducem la fund din cauze aparentneînsemnate. Deosebirea este că acum pierdereaterenului ferm poate să nu se petreacă: nimic nu seînmoaie sub noi, în schimb ceva se rupe în noi. Sepetrece o ruptură de nivel în urma căreia ori te alegicu o revelaţie ori rămîi cu o nebunie. Semnul dupăcare poţi să-ţi dai seama că un om a intrat în cavitaţieeste că nu se mai poate păstra pe linia de plutiresocială: se prăbuşeşte mai lent sau mai repederespectînd exact mecanismul dependenţei descris maisus: cercul vicios cu creşterea treptată a vitezei deparcurgere a etapelor reprezentînd cauza şi efectul. Eprecum intrarea într-o morişcă a cărei viteză de rotaţienu doar că nu mai poate fi oprită, dar care creşte totmai mult. Vidul se formează în el şi omul nu-şi dăseama.

Întrebarea firească e de ce un asemeneanenorocit nu-şi dă seama că intră în colaps? Nu amdecît un răspuns. Fiindcă omul îşi umple abisul cumecanisme de apărare. Se îndoapă cu himere. Depildă, aşa cum pe planul imaginaţiei creierul areînclinaţia de a umple golurile de informaţie, astupîndcu reprezentări proprii locurile vacante din minte, totaşa omul prins în nisipurile vieţii îşi acoperă vidul printampoane de autoiluzionare. Platoşa lui protectoarerezistă în majoritatea cazurilor, dar de crăpat nu crapădecît în două situaţii: cînd se sileşte să reziste dincolode limita decompensării sau cînd sistemul decoordonate se năruie. În primul caz, avem absorbireaîn vîrtejul nisipurilor mişcătoare; în cel de-al doilea,cavitaţia psihică. În primul caz, mediul te înghite şi tearuncă ca o zdreanţă după ce te-a digerat; în al doileacaz, mediul dispare odată cu tine: decorul vieţii senăruie cu totul. Cel de-al doilea caz presupune ocatastrofă exterioară: un cataclism sau un război, unaccident tragic sau un nenoroc gigantic. În toateaceste situaţii, reperele existenţei sunt spulberate,insul semănînd cu o navă care a nimerit pe oglindaunei ape intrate în cavitaţie.

Ceea ce este uluitor este că asemenea aşchiinimerite în pîlnia dezastrului pot scăpa din cavitaţie:ei nimeresc pe un tărîm de unde întoarcerea nu e cuputinţă, sau, dacă totuşi e cu putinţă, ea presupune ometamorfoză interioară de pe urma căreiasupravieţuitorii devin alte făpturi: nişte înviaţi dinmorţi. Aceste spectre se adună din bucăţi şi văd lumeacu alţi ochi. Sunt ca nişte rătăciţi care au depăşitorizontul găurii negre. Pe oamenii care au trecut departea cealaltă şi s-au întors vii îi recunoşti dupăprivire: în ea arde un licăr de negrăită suferinţă şideopotrivă de indicibilă pasiune. Sunt torţe vii, mistuiţide certitudinea unei lumi pe care nu o pot împărtăşisemenilor prin cuvinte. Cum am avut privilegiul de acunoaşte asemenea oameni, pot depune mărturie:cavitaţia psihică există, iar cei care scapă teferi dinea sunt precum făpturile croite din altă plămadă. Peei mecanismul dependenţei psihice nu-i poate atinge:sunt invulnerabili şi desprinşi de toate cercurilevicioase. Pentru ei, căderea sub nivelul de plutiresocială nu are sens, fiindcă sistemul lor de coordonatee cu totul altul decît al nostru. Deasupra lor s-audeschis cerurile, ceea ce e totuna cu a spune cădeasupra lor s-au închis apele. În plus, cavitaţia psihicăeste cel mai bun remediu împotriva oricăreidependenţe. Iar uimitor este că deşi cercul vicios nuproduce cavitaţia psihică, cavitaţia psihică poate fi unleac împotriva cercului vicios. Preţul e uriaş şirezultatul e incert. Dar asemenea oameni există.Credeţi-mă. Mai mult nu e prudent să spun acum.

Fenomenul de cavitaţie poate apărea chiarşi atunci cînd avem sub tălpi asfaltul cel mai solid.

În receptareaoperei lui Vasile Sav,la cinci ani de latrecerea lui înnefiinţă nu auintervenit modificărisemnificative. Bachiar sunt tentat aspune că tabăracontestatarilor (încare au mai intratcâţiva critici „cucaşul la gură” – cumar fi spus eufemisticpoetul însuşi) arămas pe poziţii la felde ferme în privinţacreaţiei originale, învreme ce adulatoriisituează la loc decinste mai ales op-era trudnică det r a d u c ă t o r ,răsplătită cum se

cuvine de forurile tutelare culturale în ultimii ani de viaţă ailiteratului clujean. După cum se poate lesne observa,reticenţele se înmulţesc sensibil în direcţia liricii originale,rămasă în mare parte necunoscută publicului larg de cititori.În afara cronicilor de întâmpinare, exegezele pe care lemerită poezia sa n-au apărut încă. Ele ar face lumină într-unspaţiu livresc prea puţin frecventat. De aceea aparcontroversele şi e firesc să fie aşa. Atipic şi aparentanacronic, demersul său poetic şochează. Prima reacţie ecât se poate de motivată. Având în vedere repertoriullingvistic extrem de colorat, picant, chiar licenţios înCatulliene (2002), e de domeniul evidenţei că scrisul său vaatrage periodic valuri de pudibonzi rigizi şi vicleni, dispuşisă-i atace, din diverse considerente temporale sau decircumstanţă, tumultuoasa reverberaţie lirică, expresiefidelă a zvâcnirilor temperamentale ale omului care a fost.Desigur, la aceste reţineri de ordin lingvistic se adaugă celede ordin estetic, începând cu structura discursului, la fel desingulară în lirica actuală. O îmbinare forţată şi arogantăîntre grandilocvenţa clasicizantă şi poezia de cafenea. VasileSav a parcurs drumul iniţiatic al frazării de la forma grav-protocolară a poeziei în proză din Elogii (1986) la turnareaexpresiei-incantaţie în metrica arhaizantă a retoriciicatulliene. Un drum anevoios aş spune, făcut cudezinvoltura cunoscătorului, a cercetătorului competent,stăpân pe uneltele sale, în umbra şi în urma poeţilor elegiaciai antichităţii latine pe care i-a tradus: Tibul, Properţiu, Catul.Seria acestora se încheie cu Ovidiu, la traducerea căruia alucrat până în ultima clipă. Omnia vulnerant, ultima necat.

În Catul a găsit Vasile Sav sufletul său pereche,cel care l-a invitat să pornească necruţător şi zornăitorepopeea deşertăciunilor omeneşti biciuind lingvistic junglaliterară şi politică, vulgaritatea vieţii sociale a ultimelordecenii clujene şi româneşti. Cât de mult a supralicitatmaniera cinică şi acidă a predecesorului său luat ca modelrămâne să se pronunţe specialiştii. Rezultatul acesteiaventurări pe un teren doar de el străbătut în timpurilenoastre postmoderne a fost atât de controversatul volum,căruia i-a zis simplu Catulliene sau poemaţioanesymphatice, simultanee „c-aşa mi-a plăcut mie”. Şi dacă aşai-a plăcut, s-a subscris ca succesor postmodern la rânduielilerigidei prozodii antice. Aşa a devenit traducătorul SfântuluiAugustin în româneşte, un caz singular, izolat, bizar, ignoratchiar ca poet. Nu lui Marin Sorescu i se potriveşte sintagma„singur printre poeţi”, ci lui Vasile Sav, pentru cutezanţa dea fi măsurat lungimea versului în sandale romane pe asfaltulfierbinte şi aglomerat al poeziei actuale.

Prima ciocnire cu „dificultăţile”, ciudăţeniile şiretorica exoftalmică a discursului său am avut-o citind acellaudatio adus unei clipe „astrale”, cum ar fi spus StefanZweig, elogiul cu numărul LXXI din volumul Elogii. Poetuldilată somptuos, până la dimensiuni magice, clipa – „maipuţin de un minut” – întâlnirii dintre Maiorescu şi Eminescu,întâlnire întâmplătoare într-o oarecare zi consemnată întreacăt de Eminescu. Vasile Sav îmbracă în străluciriaurorale această întâlnire, percepută de istoria noastrăliterară ca moment fast şi sacru: „El, clarvăzătorul, în faţaLui, a visătorului...” Pentru că „mai puţin de un minut”înseamnă „atât cât durează o descălecare, (...) atât câtdurează o întemeiere,(...) atât cât durează o trecere,(...) atâtcât durează naşterea unei lacrimi,(...) atât cât dureazăeternitatea.” O hiperbolă miraculoasă contrasă metaforicîn faldurile unei sinteze evocatoare. De altfel, despre putereaevocatoare prezentă în aceste prozopoeme au vorbit şi alţicomentatori ai lui Vasile Sav, poetul. Multe poeme conţintâlcuiri specifice parabolelor, structura apropiindu-se deîncărcătura versetelor, după cum s-a observat. În orice caz,trebuie să recunosc sincer că atâta fabulaţie, agitaţiegnomică şi gesticulaţie reverenţioasă în jurul unei clipe, fieea şi astrală, avându-i drept protagonişti pe cele douămărimi ale literelor române dintotdeauna, n-am mai întîlnitîn scrierile poeţilor actuali. Abordarea în această manieră alirismului – la limita ridicolului, s-o recunoaştem cinstit –prevestea o tehnică a aglomerării de ţinte şi o descătuşarea limbajului menţinut încă destul de strunit.

Al doilea şoc produs de latinistul Vasile Sav a avut

LatinisLatinisLatinisLatinisLatinist şit şit şit şit şimenesmenesmenesmenesmenestrtrtrtrtrelelelelel


PPPPPagina ipocrităagina ipocrităagina ipocrităagina ipocrităagina ipocrită

„Le danger radical, c’est la page hypocrite”.Acesta e un vers de Émile Deschamps „Sur les Fleursdu Mal”. Mi l-am notat cândva, pro memoria, şi-l repetori de câte ori sunt pe punctul de a uita avertismentulpe care îl cuprinde. Ipocrizia e un pericol permanentpentru cine ţine un condei în mână: poet, prozator, critic,jurnalist. Ea se insinuează în pagină când eşti inconsis-tent, superficial, expeditiv, când întinzi sau umfli preatare textul înlocuind materia primă cu surogate şiaditivi, când vrei să fii pe placul anumitor persoane saual tuturor, când te preocupi de efecte mai mult decâtde adevăr, când cauţi să pari ceea ce nu eşti,îndepărtându-te de felul propriu de a fi şi de a gândi,sau când, din lene, te laşi furat de cuvânt. Ipocrizia eproteică, afectată, imprevizibilă. O dată e feroce, altădată e umilă; o dată vehementă, altă dată linguşitoare.Se strecoară şi în elogii şi în proteste, în maniera dulceşi în cea abruptă. Deşi e frecventă şi în vorbire, scrisule locul ei privilegiat. Aci poate să se răsfeţe în modulcel mai pervers, în frumuseţi şi rafinamente; să fie, perând, cum cere momentul, agreabilă, vivace, sclipitoaresau sumbră, melancolică, ternă. Până la cititor, pe caree menită să-l seducă, pagina ipocrită acţionează nocivasupra autorului; adesea, fără ca acesta să simtă,devine habitudine, rutină. Ipocrizia pătrunde în gânduri,în atitudini, în expresii. La fel ca boala şi ca viciul, dătârcoale la orice vârstă. Contaminează în orice epocă,dar mai ales în perioadele în care ea însăşi se constituieîn „mediu”. În atare condiţii, e datoria oricui să seautosuspecteze şi să se controleze, lucid, minuţios. Laun „pericol radical” sunt necesare măsuri radicale. Spredeosebire de ceilalţi „pacienţi”, scriitorul are avantajulcă se poate opera singur. Cum? Impunându-şiprogramatic un dezgust faţă de tot ce e artificial şifalacios, ferindu-se de ambiguităţi şi diplomaţii,eliminând din text ceea ce e postiş, nesincer, inautentic,începând cu „podoabele” care alterează stilul. Stilul bunse obţine în regim sever, bazat pe igienă morală şionestitate intelectuală. Conştiinţa să determinemeşteşugul, nu invers.

ÎntrÎntrÎntrÎntrÎntre „are „are „are „are „armean” şi „grmean” şi „grmean” şi „grmean” şi „grmean” şi „grec”ec”ec”ec”ec”

Într-o scrisoare din 1922, G.Ibrăileanu îl sfătuiape M.Ralea să nu polemizeze cu Emanoil Ciomac,deoarece acesta nu era de rangul lui. „Eu ştiu că eenervant să nu răspunzi când ai dreptate şi ai «prins»pe adversar. Dar – cu firea mea de polemist – de câteori am înghiţit şi eu”. Autorul Spiritului critic... nuexagera. De pildă, în 1910 şi 1911, el fu încolţit mereu decei de la „Facla”: în chestiunea votului universal, în„chestiunea evreiască”, în chestiunea„misoghinismului”, în chestiunea broşurii Renegaţii deConstantin Graur etc. I s-au făcut diverse imputări, ceamai gravă fiind transformarea din „socialist stacojiu” în„sentimentală mironosiţă ex-socialistă”. S-a răfuit cu ceicare îl atacau? Revistă de ţinută europeană, cu un tongeneral civilizat, „Viaţa Românească” n-a răspuns luiS.Labin, Em.Argin, Lex, Şt.Crăciun şi celorlalţi care, subpseudonim sau cu nume propriu, căutau pretexte decontroverse. Ibrăileanu bănuia sau ştia cine sunt şi nuvroia să le dea importanţă. În plus, el distingea fermîntre polemică şi hărţuială: prima clarifică, a douaobscurcizează.

Cu totul altminteri proceda Nicolae Iorga. Încei doi ani, aceeaşi revistă l-a tocat aproape număr denumăr, uneori la pachet cu A.C.Cuza. Fiecare articolconţinea o insultă (câteodată şi mai multe), fiecarenotiţă era o şicană. Pentru cineva, de pildă, Iorga era„un om în zig-zag”, „un om de mărunţişuri”, „un adunătorde documente”, un publicist cu „fraze de canibal”, unpolitician care duce o „politică de hotentoţi”. Pentru maimulţi – un „venetic” care face pe „naţionalistul(naţionalismul lui trebuia neutralizat – n.m.) intolerant”,„grecul Iorga”, „nepotul lui Arghiropol”, un ins care n-afăcut armată, un „năstruşnic”, un „huligan”, un tip sus-pect de grave dereglări psihice. Când autorul IstorieiRomânilor a fost primit în Academie, redacţia „Faclei”a întrebat dacă aceasta este un „institut de cultură”,cum se pretinde, sau un „sanatoriu de boli nervoase”.Animat de puternice idiosincrazii, Iorga nu înghiţeainsolenţele şi ignomiile. Răspunzându-le în aceeaşi notăpamfletărească, numindu-i pe colaboratorii revistei ad-verse „hiene”, „bandiţi”, „năpârci”, sporea însă emulaţiaacestora de a-l ataca din nou, în serie, cupseudointerviuri, note şi articole semnate: „Hiena dela «Facla»”, „O hienă de la «Facla»”, „Un bandit de la«Facla»” etc. Orice spunea era întors contra sa, ba şi cenu spunea. Astfel, între alte acuzaţii, a fost lansată şiurmătoarea, o aberaţie: „D. Iorga nu apreciază peEminescu: Eminescu avea aversiune pentru «bulgăroiicu ceafa lată (corect: groasă) şi grecoteii cu nas subţire»,iar d. Iorga e şi una şi alta”. Greşeala Profesorului eracă, preocupat continuu de imaginea sa, pe care o vroiacurată, dădea prea multe explicaţii în legătură cuintenţiile şi gesturile sale. Odată, la Galaţi, vrând săarate că, intrând în politică, nu urmăreşte beneficiimateriale, el a declarat că în călătoria sa până acolo n-a băut decât „un lapte la Buzău”. Declaraţia i-a fostridiculizată. Altă dată a anunţat cedarea „drepturilor(sale) de autor pentru întâia ediţie din Istoria Românilorsocietăţii «Neamul Românesc», pentru ca să poată trăi”şi „jumătate din câştigul ediţiei a doua, de 5.000 deexemplare, pentru ajutorarea ţăranilor bănăţeni căroraurgia cerului li-a distrus avuţia”. „Filotimia” i-a fostcomentată maliţios: „Constatăm în primul rând căprăvălia d-lui Iorga («Neamul Românesc» – n.m.) mergeprost şi trăieşte artificial”. Învinuiri care altora li s-ar fipărut „meschine şi hidoase”, Iorga le lua în serios.„Culmea naivităţii lui de om genial a fost – releva

ConsConsConsConsConstttttantin Călinantin Călinantin Călinantin Călinantin Călin

loc în urmă cu ani, prin 1995 – 1997 de Crăciun, când,ştiindu-l mai ales traducător, a apărut cu o mapă plină depoeme fierbinţi sub braţ. A venit la colindat şi n-a maiplecat 3 zile până nu ne-a citit de pe toate paginile adusenoutăţile. Citea el, citeam noi, gazdele. Fiind perioadasărbătorilor de iarnă, prin casă se perindau tinericolindători care obligatoriu erau puşi să treacă şi ei prinîncercarea-prag de a citi din versurile vârâte sub ochi, evi-dent geniale. Dacă fragedul cititor nu punea bine accentulpe vreun cuvânt, era oprit imediat, mustrat şi pus să repete.„Să înveţe şi tinerii metrul antic, domnule! Că tinerii ăştiahabar nu au de cultura clasică.” Adevăr grăia poetul,susţinut de colega lui în limbi clasice. Şi tânărul repeta.Numai când îi plăcea cum sună versul citit era lăsat săcontinue. Aşa am ajuns să cunosc atmosfera din Catullienecu mult înainte de a fi publicate în volum. Autorul lor searăta ezitant la început. Parcă nu voia să dea în vileagversurile prea incisive. Pe de altă parte dorea săîmpărtăşească mai ales cu prietenii bucuria scrierii lor. Lecitea tuturor prin birturi. Se comporta ca un adevărat copil.Creatorii sunt copii mari. Aşa e de când lumea.

Lumea din Catulliene e lumea provinciei literarepostdecembriste. O lume a boemei şi a parveniţilor de totfelul, cu pitorescul ei aparte. O lume bine cunoscută delatinistul cu apucături haiduceşti, de menestrel modern,dar şi o lume cu interminabilele ei războaie de culise. Olume în continuă foşgăială, prezentată în toată grotescasa alcătuire. O atmosferă de bâlci (la propriu) te întâmpinăde la început. Pornit în târgul de vechituri (oserul clujean)să cumpere ustensile de pescuit, poetul întâlneşte înaglomeraţie, pe o scenă improvizată, două tinere femeiamericance puse pe evanghelizarea românilor. Grozăviae de natură să-l scoată din minţi pe privitorul onest, careîmproaşcă scena cu invective. Este un moment cedeclanşează protestele vehemente ale poetului în legăturăcu greşita politică postdecembristă a prelaţilor şipoliticienilor fripturişti. Nu scapă niciunul de cnutulpoetului. Şi nu exagerez cu nimic folosind substantivul careapare sub forma lui învechită („cnută”) şi în Deşteaptă-te,române! al lui Andrei Mureşeanu. Înverşunarea e desubstanţă curat patriotică, ceea ce nu se mai poartă azi.Tonul parodic avansează la Vasile Sav spre pamflet şiblestem. Versurile lui sunt săgeţi cu ţintă precisă, relatareae îmbrăcată în gesticulaţia barocă a menestreluluivitriolant, „vorbareţ” (cum foloseşte el grupul „zâmbăreţ –zâmbareţ”), retorică prezentă la tot pasul, perfect adaptatăla motivul panoramării bâlciului bântuit de ridicoluldeşertăciunilor omeneşti. Însoţitorul nostru prin acestbâlci, unde poetului îi este dat – în mod paradoxal – să seîntâlnească direct cu sublimul, autopersif lareafuncţionează gureş pentru că aici este în elementul său,dă glas unor interogaţii retorice cu rol de a subliniadilemele restructurării societăţii româneşti după revoluţiadecembristă. Condamnă aspru pe „teoctiştii” şi „snegurii”vinovaţi de actuala stare de lucruri, deplânge „zidulBerlinului crescut la Prut” în locul jalnicului „pod de flori”,descrie şleahta de derbedei care l-au „atacat” devenind„victimă catulliană” în drum spre casă etc. Pentru a intraîn şirul parodierilor extravagante, voi aminti de aceadansatoare la bară din repu-blica Moldova, numităstripteuză „cu cearcăne însnegurate” care „alăptează” pealţi doi dansatori formând „Lupa capitolina sneguroaică”.De asemenea, e invocat Romeo Romândor (s-a vorbitdespre Catulliene ca despre o nouă Ţiganiadă), mă întrebdacă am voie să scriu Ţiganiada şi nu era mai bineRromaniada, pentru a spori şi pe acest plan confuziaregretabilă din actualitatea Europei. „Protocreştini cu laptesupt din ţâţă”, poetul îşi sporeşte verva repetând că nuaveam nevoie de evanghelizările ridicole prin care am fostinsultaţi din nou pe nedrept. Cele trei graţii devin cele trei„romice” pline de nuri; tabloul vivant se completeazămereu cu alte personaje pitoreşti ale urbei precum GrigoreLeşe „rapsodul ce noduri de-aur dă pe gât afară când îşirevarsă dorul său în cântec”, literaţi, şefi de partide şi„întreaga şleahtă ce se adună-n astfel de ocazii”. Voi încheiaşirul evocărilor din prima sută de pagini a Catullienelor(din cele peste cinci sute) semnalând portretele-eboşăfăcute lui Mircea Zaciu, D.R.P., Radu Mareş, Jean Pop,deoarece cu ele se închide un prim cerc al panoramării.D.R.P. – „Ăla bărbat cu socoteală-n pungă cu care conduceaîntreaga urbe”. Pe Jean Pop îl îmbrăţişează în „francofonsărut” pentru că i-a adus „musculiţe france” pentru pescuit.E de înţeles că merită să evoce „o zi ferice, echinocţială”şi-i face lui Jean „în cuptorul dacic o mămăligă cât luna”.

Aceste spicuiri din Catulliene au rolul de a puneîn evidenţă paradigmele poetizării pe vechea prozodieînsuşită de latinist în timpul muncii de traducător şirestituite de menestrelul modern, nerăbdător să-şidescarce în agora tolba cu versurile făcute spreamuzament şi încântare. De la solemnitatea impusă prinrespectul valorilor latinităţii, mereu semnalate, din Elogiişi până la râsul hâtru din opera pamfletară a Catullienelor,opera lirică a lui Vasile Sav e un vast teritoriu livresc, încăviu în ce are el mai caracteristic, pe cât de variat pe atâtde incitant pentru propria delectare a cititorului, fireşte,avizat. Nu întâmplător spune latinul varietas delectat.Dicton de care Vasile Sav a ţinut cont în scrierea versurilorsale ca un învăţăcel cuminte.

AAAAAdrian Ţiondrian Ţiondrian Ţiondrian Ţiondrian Ţion

ZigzaguriZigzaguriZigzaguriZigzaguriZigzaguri Nichifor Crainic, în Zile albe, zile negre – când (dupăîncheierea războiului – n.m.) a justificat consumareaunei putinici de brânză”! Ceea ce memorialistulnumeşte „naivitate” venea din conştiinţa lui Iorga căreprezintă un simbol, iar un simbol trebuie să rămânăimaculat. Calomniile, necuviinţele, vorbele deplasateîl iritau la culme, prin urmare se ambiţiona să lecombată imediat, drastic, integral. Mai exact spus, săle reprime. Uita, pur şi simplu, proverbul despre „guralumii”. Efectul era invers, căci în loc ca numele său şiacţiunile sale să impună respect şi să intimideze, îiîntărâtau pe duşmani. Din ce în ce mai numeroşi,aceştia vor continua să-l atace, de cele mai multe oripe nedrept, individual şi în haite, îmbătaţi deperspectiva că, barem încolţându-l, vor dobândioarecare notorietate. Iar el încerca să facă faţă tuturorescaladărilor. Surprinzător, ignora cea mai bună dintretoate armele: arma tăcerii.

Cert, în materie de polemică, „armeanul”gândea mai just decât „grecul”.

Cum se câştigă un cititorCum se câştigă un cititorCum se câştigă un cititorCum se câştigă un cititorCum se câştigă un cititor

Pus în situaţia să-i replic unuia care-mideclarase că n-a putut niciodată să-l citească peDimitrie Cantemir (afară numai de DescriereaMoldovei), i-am spus că acesta are pagini senzaţionale,pe care, dacă vrea, e în stare să le parcurgă fărădificultăţi chiar şi cel ce îi obişnuit, exclusiv, cu„Liberatatea”. Ian să vedem – l-am provocat –, rezişti launa? Am deschis Sistemul sau întocmirea religieimuhammedane la capitolul despre divorţ: „În limbaCuranului şi în cea arabă divorţul se numeşte dalak. Else face în două feluri: unul revocabil, altul irevocabil.(...) Bărbatul poate da divorţ de nevasta sa când şi cumvrea; de aceea părinţii, când vor să-şi mărite fetele, seîngrijesc tare să-l oblige pe mire cu o sumă cât mai marede bani ca nikkeah (contract – n.m.), sumă pe care să n-o poată plăti aşa lesne şi, deci, să nu-şi lepede nevastafără de vină. (...) Femeia nu poate divorţa de bărbatulsău decât din trei motive. Primul, dacă nu va aveaîndestulare de hrană şi îmbrăcăminte după lege, adicăsă nu fie goală şi să aibă în fiecare zi un aspru pentru a-şi cumpăra pâine, altul pentru a-şi cumpăra brânză, altreilea pentru a-şi cumpăra lumânare. Al doilea, dacăva înţelege că bărbatul ei nu se îngrijeşte de namaz, depost şi de celelalte cinci condiţii ale credinţeimuhammedane. Al treilea şi cel mai important estedacă a silit-o sau a vrut să o silească să aibă împreunareîmpotriva firii. La primele două vinovăţii trebuie să aibămartori care să confirme cele spuse de ea; la al treileanu se va cere nici o mărturie, pentru că lucrul acestanu se face în faţa martorilor, ci numai cu bărbatul însuşi.De aceea, femeia păstrându-şi cinstea, ca să nu arateintenţiile atât de necuviincioase ale bărbatului său şinelegiuirea prin cuvinte, întoarce pe dos papucul, princare se arată că el pretinde spatele, nu burta”. Dupăacest „aperitiv”, presărat de comentarii despreimposibilitatea noastră economică de a fi „turci”, i-am servit ceva mai tare, subcapitolul referitor la„dalakul întreit”, „o ceremonie minunată şi în acelaşitimp caraghioasă”, zice Cantemir, care o priveşte cu-rios şi amuzat, ca un occidental. E vorba tot despredivorţ. Bărbatul care, la mânie, şi-a ameninţat soţia „Cudalak întreit te las!”, dacă vrea s-o ia din nou de nevastă(când femeia e frumoasă), trebuie să-i găsească un soţfictiv, de-o noapte, şi să suporte („din poruncaprorocului”), stând sub pat, ca să audă bine şi sănumere, „trei împreunări trupeşti” ale cuplului, care sedesface în dimineaţa următoare, apoi să mai aşteptenouăzeci şi una de zile. Pedeapsă grea, infernală, căcirămâne cu senzualitatea răvăşită. De aci, am trecut lapovestea Helgei, din Istoria ieroglifică, poveste plinăde calomnii, scrisă cu mână de pamfletar. S-a dedulcitşi cu asta. Rezultatul „experimentului”? Mi-a cerut să-iîmprumut cărţile!

DesDesDesDesDesprprprprpre „vire „vire „vire „vire „virginitginitginitginitginitatatatatatea politică”ea politică”ea politică”ea politică”ea politică”

Evoluţia moravurilor ne-a adus în situaţia de anu mai discuta despre virginitate. Noţiunea n-a dispărutde tot, dar e din ce în ce mai vagă. Tema care o includepare falsă. O mai cultivă călugăriţele şi politicienii.Pentru primele ea e o virtute esenţială şi, în numeroasecazuri, reală. Ceştialalţi doar o mimează. Cum? Printr-ohimenoplastie ad-hoc. Ocolind chestiunile referitoarela trecut (trecutul propriu, trecutul partidului) şiarătându-se foarte preocupaţi de viitor. Şulfani bătrânişi coaţe fanate iau dintr-o dată, ca acum în campanie,atitudini de tineri curaţi şi generoşi. În fapt, n-au decâtun gând şi un scop: să parvină (dacă sunt în opoziţie)sau să se menţină la putere. Şi întrucât, în fazaelectorală, virginitatea, ca metaforă a cinstei, dăcredibilitate, se străduiesc să pară virgini. Culmea e căuneori reuşesc. Poporul, avid de spectacole şipromisiuni, alege întotdeauna pe cei ce corespundpropriilor lui slăbiciuni şi iluzii. Memoria e cam ultimadin calităţile sale. Vorba cuiva din secolul trecut: „Lanoi se uită cu o repeziciune care pur şi simplu ameţeşte.Suferim în cel mai înalt grad de amnezie politică”. Nusuntem atenţi la principii. N-avem rigoare în aprecieri.Nu ne interesează consecvenţa. Vulnerabili lademagogie, confundăm măştile cu obrazele. Dintretoate definiţiile politicii o cităm cel mai des pe cea caree o insultă („politica-i curvă”), vrând s-o dezavuăm, darne scoatem şepcile în faţa celor ce-o ilustrează. Uitămuşor, iertăm uşor. Şi n-o facem din exces decomprehensiune, ci pentru că nu credem profund înnimic.


MIRADORMIRADORMIRADORMIRADORMIRADORVVVVVerererererso:so:so:so:so:

Lanţul viu al poeţilor continuăLanţul viu al poeţilor continuăLanţul viu al poeţilor continuăLanţul viu al poeţilor continuăLanţul viu al poeţilor continuăRevista clujeană VVVVVererererersososososo, avându-l ca redactor şef

pe poetul Ion Mureşan, a iniţiat încă de la apariţia sa,acum trei ani, un „lanţ al poeţilor”: acesta presupuneca fiecare număr să publice pagina de poeme a unuititular, care îl anunţă pe invitatul său din numărulurmător. Invitatul va fi – la rândul său – titular, avânddreptul să propună un nou poet pentru următorulnumăr, cu singura regulă: „nimeni nu poate fi invitat dedouă ori într-un an”. Ion Mureşan, iniţiatorul acesteiacţiuni poetice intrate în al treilea an de continuitate,unică în presa noastră literară, speră „ca lanţul să seîncheie cât mai târziu, iar „verigile” sale să fie de ceamai bună calitate”. Luând din urmă numerele revisteibilunare VVVVVerererererso, so, so, so, so, Mihail Gălăţanu l-a avut în ianuarie cainvitat pe Nichita Danilov, acesta pe Gabriel Chifu, iaracesta pe Marian Drăghici, succesiunea continuînd cuMircea Bârsilă, iar în luna mai, cu poetul NicolaeCoande. Într-un context literar dezbinat de orgolii şilupte pentru subvenţii, burse, călătorii peste hotare,premii, „Lanţul poeţilor” din revista clujeană VVVVVererererersososososoîntredeschide o zare spre afinităţile dintre creatori,sugerând chiar o anume solidaritate, de care lumealiterară ar avea cea mai mare nevoie, în faţa subculturiiagresive ce domină aproape toate canalele actuale decomunicare.

OriginiOriginiOriginiOriginiOrigini:::::Semnul de întrSemnul de întrSemnul de întrSemnul de întrSemnul de întrebarebarebarebarebare numit Emile numit Emile numit Emile numit Emile numit Emil

HurHurHurHurHurezezezezezeanueanueanueanueanuUn text de mari dimensiuni, cu dezvăluiri

senzaţionale şi, mai ales, cu mari semne de întrebare,purtând titlul „A fost sau nu Emil Hurezeanuinformatorul Securităţii?”, publică ultimul număr 11-12(125-126) al revistei Origini ( R Origini ( R Origini ( R Origini ( R Origini ( Romanian romanian romanian romanian romanian roooooooooots)ts)ts)ts)ts), editatăîn SUA de poetul Gabriel Stănescu. Deşi binecunoscutulpublicist Emil Hurezeanu a negat în repetate rânduricolaborarea sa (a avut chiar un proces în Germania, cufinal neclarificat, pe aceeaşi temă), revista OriginiOriginiOriginiOriginiOrigini reiasubiectul sub semnătura unui jurnalist el însuşicontroversat, întregul număr fiind pus sub genericul“Securitatea şi exilul românesc”. În textul amplupublicat de Liviu Vălenaş în Origini, Origini, Origini, Origini, Origini, este luat ca martorNicolae Stroescu-Stânişoară, fost director alDepartamentului românesc al postului Radio EuropaLiberă, se vorbeşte de sume colosale avansate deamericani pentru obţinerea dosarului de Securitate allui Emil Hurezeanu, de anumite demersuri şi contacte

REEVREEVREEVREEVREEVALALALALALUĂRIUĂRIUĂRIUĂRIUĂRI

CeCeCeCeCevvvvva desa desa desa desa desprprprprpre sensul re sensul re sensul re sensul re sensul resesesesesponsabil al „Întponsabil al „Întponsabil al „Întponsabil al „Întponsabil al „Întoaroaroaroaroarcerii”cerii”cerii”cerii”cerii”11111. . . . . Coborînd între ai săi, din sihăstria munţilor

şi prin labirintul pădurilor, un posibil Zamolxe – înimaginaţia creativă a lui Octavian Vuia – îşi regăseşteîn lumina şi zarva tîrgului în care poposeşte „foştii luiamici îmbătrîniţi de vremuri, dar tineri în speranţelelor” şi, apoi, de-a lungul unei proiectate şezători, menitesă stimuleze şi se asigure schimbul liber de idei dintr-oactualitate intuită parabolic, se întîlneşte cu tot felulde intelectuali din aria creaţiei spirituale, de la „poeţi,prozatori, critici literari, pictori, sculptori, ba chiar şifilosofi”.

Există aici, în naraţiunea pilduitoare a luiOctavian Vuia, din Întoarcea lui Zamolxe, oprecumpănitoare dorinţă a gînditorului, ce recurge laglasul purtător de mesaj al Preotului, de a defini într-ocontemporaneitate bizară, ce amestecă ostentativtrecutul cu prezentul, destinul tragic al unei culturi, ce-şitrage esenţele fundamentale din recunoaştereavalenţelor tradiţiei şi din toposul constructiv albipolarităţii populare.

Mi-am adus aminte că acest text a fost publicatîn 1978, în Revista Scriitorilor Români din exilulmünchenez al autorului său şi, puţin nedumerit, m-amîntrebat contrariat care erau „filosofii” pe care gîndullui Octavian Vuia îi situa atunci la masa unor asemeneadezbateri ce se înscriu în seria celor de tipul confruntăriiînţeleptului cu lumea, deşi încă mai existau în timpulnostru, mai aproape de sensul tîrgului sau mai depărtaţide plaiul cu Steaua ciobanului, Eliade, Noica şi Cioran,D.C. Amzăr şi Constantin Amăriuţei, AlexandruDragomir şi Anton Dumitriu. Poate şi încă alţii, pe carenu găsesc cu cale să-i mai înşir acum ca într-unpomelnic sortit să umple uneori inutil pagina. Amdescoperit, ca atare, clipa fericită pe care a parcurs-oînsă Zamolxe cînd a intuit şansa de a se regăsi pe sinecu sine. Dar, în acelaşi moment am realizat şi golul cene copleşeşte existenţa cotidiană, abisul lipsei de valorice se strînge tot mai apăsător peste orice năzuinţă asufletului nostru împovărat de inconsistenţă şi deneputinţă spirituală. Mi-am dat seama dintr-o dată căastăzi nu doar „visătorii” absentează desconsideraţi dinpeisajul intelectual ce ne înconjoară – aşa cum exclamainterogativ cîndva Vlahuţă, la sfîrşitul unui timpeminescian şi la început de secol trecut. Zamolxe însuşi,readus în mentalitatea cugetătoare a vremii de faţă,cu o evidentă trimitere de sorginte nietzsche-ană lareculegerea lui Zarathrustra, nu are sorţii dăinuirii saleprofetice sau mistice; mai devreme sau mai tîrziu eldispare din conştiinţa tradiţiei şi se scufundă înnecuprinsul eternităţii, odată cu amicii ce-i bănuia înapropiere sufletească la reintrarea lui în timp.

Ceea ce cu adevărat lipseşte lumii noastreromâneşti astăzi sînt gînditorii, oamenii meditaţieiprofunde. Într-o societate precară şi debusolată ce şi-apierdut însăşi semnificaţia socialului, în care, de maibine de o jumătate de veac, valoarea intelectuală a fostsistematic nimicită şi s-a impus în loc, cu jalnicăprioritate, paiaţeria politrucă, adesea recrutată dinrîndurile informatorilor degeneraţi şi ai agenţilor desecuritate, selectaţi de la nivel de şcoală sau defacultate, pînă la rang de fotoliu academic, o dictaturăa prostiei şi a imposturii grosolane, era firesc sămarginalizeze mai întîi, şi, nu mult după aceea, săelimine definitiv, nu numai la stadiul conştiinţei, dar şisub raportul existenţei fizice, prezenţa, rostul şimisiunea gînditorului.

Celor ce-l urmăreau cu atenţie, în confruntarealui cu realitatea zilelor noastre, Zamolxe din naraţiunealui Octavian Vuia le propunea, într-un timp nu preaîndepărtat cu mult de cel al vieţii actuale, o meditaţieseveră şi responsabilă în jurul pericolelor „ce pîndesccultura, îndeosebi în momentele de mari întorsăturiistorice, ca acelea în care ne aflăm acum”. În chipstraniu, dar extrem de elocvent, Zamolxe reia miezulproblemei chiar din cugetarea lirică şi din revelaţiapoetică a lui Eminescu, mereu prezent în existenţanoastră istorică.

Cel mai mare pericol, observa Vuia prinintermediul lui Zamolxe, vine „de la urîciunea fărăsuflet, fără cuget, care, cu veninoasele-i nimicuri,infectează sufletul unei culturi. Urîciunea mohorăşte,întunecă sufletul. Îl înăbuşă sau îl omoară de-a dreptul.Şi în această nefastă ambianţă se stinge, se veştejeştecultura, acea floare rară a sufletului şi a cugetului.” IarZamolxe, concluzoinează: „Feriţi-vă deci de urîciuneapămîntului ca de o molimă gravă şi pustiitoare”, şicontinuă, tot pe struna meditaţiei eminesciene, săatragă atenţia asupra celui de-al doilea agent activ aldistrugerii în contemporaneitate a culturii: „aplauzelegrele ale canaliei de pe uliţe (...). Cînd canalia de pe

uliţă începe să domine viaţa publică a unei naţiuni,atunci (...) cultura poate fi silită să emigreze în locurimai puţin bîntuite de această pecingine”. Poate că înfelul acesta Octavian Vuia explică şi retragerea din timpa lui Zamolxe, ieşirea lui din istorie - cum remarca şiBlaga - fiind singura formă eficientă de sabotare aacesteia.

În fine, discursul lui Zamolxe aduce în discuţieşi pe cel de-al treilea motiv invocat în desfiinţareaperspectivelor vitale ale devenirii intelectuale şi aleconfigurării culturii: falsa competenţă, ce nu îşilimitează marginile şi al cărei nume „serveşte de învelişpentru tot soiul de pseudocreaţii culturale din diversedomenii ale spiritului”. Cu alte cuvinte, ceea ce se reţineeste tocmai declanşarea asaltului distructiv asupravalorii. Octavian Vuia foloseşte în demersul său narativde aici şi termenul just, necesar stigmatizării, atuncicînd aduce în context caracterizarea nocivităţiiculturologului, adică a impostorului substituitproductivităţii creatoare, capacităţii transfiguratoare aharului.

Gînditorul transilvan (prim descendent pe liniefamilială al profesorului Romulus Vuia, creatorulmuzeului etnografic din Cluj) a trecut în eternitate pe11 decembrie 1989, la Freiburg, în Germania, devenindamintire cu numai două săptămîni înainte să seînregistreze la noi „revoluţia culturologică”, ale căreiconsecinţe covîrşitoare dau semnificaţia haosului şi astîlcirii condiţiei fiinţei în postcomunismul românesc deastăzi. Dar aceasta-i o cu totul altă problemă şi ţine înexclusivitate de acceptarea noastră fără rezerve de ane refuza identitatea şi de a nu încerca să ne înţelegemrostul tradiţiilor latinităţii în această aspiraţie comunitar-europeistă atît de confuză încă în dezideratele eispirituale.

2. 2. 2. 2. 2. Încă din perioada studiilor uiversitare, la Cluj– unde l-a avut profesor, pînă prin 1936 pe D.D. Roşca –fie ca bursier mai apoi, în Franţa (1937-1939) sau înGermania, îndeosebi la Freiburg, unde a frecventat cuasiduitate cursurile şi seminariile lui Martin Heidegger(1940-1944), Octavian Vuia a manifestat un interesdeosebit pentru orientările existenţiale din filosofiacontemporană. De la bun început, activitatea luipublicistică s-a axat mai ales pe această direcţie, iar,după 1945, cînd îşi asumă condiţia exiluluianticomunist, gînditorul român este din ce în ce maivizibil influenţat de profesorul său de la Freiburg (retrasatunci în solitudinea meditaţiei sale, nu în altă partedecît în Pădurea Neagră), căruia, de altfel, avea să-idedice, mai apoi, la împlinirea a opt decenii de viaţă,un întreg volum omagial (Symposion Heidegger, Ed.Destin, Madrid, 1972), dovadă certă că într-o epocă atîtde tulbure, precum cea de după al doilea războimondial, gîndirea românească, prin cei mai de seamăreprezentanţi ai ei s-a revendicat fără rezerve dinmesajul heideggerian, ceea ce explică în bună măsurăşi înţelesurile pe care românii, veniţi în contactnemijlocit cu revelaţia acestei filosofii, au refuzat să seabată de la ea prin orice alte implicaţii, deviaţii sauînrîuriri sartriene ivite pe aceleaşi coordonateexistenţiale („Sartre - observă Octavian Vuia - n-a sesizatcă este vorba aici de o depăşire a cogito-ului luiDescartes, deoarece el dă conştiinţei acelaşi rang ca şiprezenţei în lume - Dasein - la Heidegger”, gînditorultransilvan ţinînd să remarce faptul că în filosofiagermanului „esenţa prezenţei noastre în lume stă înexistenţă”).

Nu întîmplător Vuia stăruie asupra unuiHeidegger îndrumător, iar atunci cînd încearcă săoglindească „împlinirea metafizicii” în viziunea luiMartin Heidegger, el acordă îndrumării un limpede şiparticular înţeles românesc, fiindcă în mod constantîndrumarea se tranşează în legătură cu „faza lămuririi”,ce proiectează în înţelegerea transilvăneanului unadintre dimensiunile cugetării la noi, adică pe aceea afinalităţii, ilustrată tocmai prin aprecierea prezentuluimereu întors spre izvoare, ceea ce presupune, covîrşitorchiar, recuperarea trecutului.

Marea filosofie a timpului său – de la Nietzschela Heidegger, de la Jaspers la Ortega Y Gasset – estede altfel filtrată permanent în receptarea lui OctavianVuia printr-o conştientizare tenace a valenţelor specificemodului de viaţă românesc, punînd astfel în luminătrăsăturile particulare ale gîndirii existenţiale la GabrielMarcel, Maurice Blondel, Jacques Maritaine, dar nualtfel decat printr-o raportare sugestivă la demersulgîndirii blagiene, la eseistica lui Emil Cioran şiConstantin Noica, sau la contribuţiile descriptive alelui D.D. Roşca şi Grigore Popa (colegul său de serie de

la Universitatea din Cluj) în relevarea existenţialismului.De asemenea, problematica românească, privită şiînţeleasă la rîndul ei, prin abordarea dintr-un unghiautenticist, în care contemplarea metafizică,ortodoxismul, raporturile orient-occident, logicaadevărului istoric sînt recunoscute drept criteriiesenţiale de afirmare şi constituie în structurareagîndirii lui Octavian Vuia tocmai posibilitatea desoluţionare printr-un răspuns în marea criză ideatică avremurilor de faţă la ceea ce „aştepta Heidegger de lanoi la ieşirea din răscrucea în care se găseşte filosofiaazi”.

Într-un alt studiu extrem de concentrat,Manifestul crinului din pădure sau Mărturia unui om alsecolului, Octavian Vuia reţinea în răspunsul său laîndemnul heideggerian trei tipuri de umanitate, lîngăhomo faber şi homo sapiens el propunînd, prinpreluarea unui concept pascalian, homo existens, acărui prezenţă se justifică tocmai în conştiinţa depăşiriide sine prin har. Homo existens este în plan ontologico altă faţă posibilă a omului agonic, definit de Unamuno,iar naşterea lui se motivează aproape în chip exclusivdin revelaţia crucii, ce impune dimensiunea sacrificiuluica soluţie de convergenţă a divergenţelor, fiindcă aexista nu duce numai spre depăşirea de sine, cidetermină şi „a fi în serviciul cuiva, a fi pentru altul”.De aici – după Octavian Vuia – începe mîntuireaumanităţii, aceea preconizată şi solicitată de Eminescu,căci „fiecare popor sau naţiune reprezintă tot atîteacondiţii specifice pentru realizarea lui homo existens”.

Nicolae Flor Nicolae Flor Nicolae Flor Nicolae Flor Nicolae Florescuescuescuescuescu


cu foşti ofiţeri de Securitate, nefinalizate din motivegrave, de personaje cu nume răsunătoare din CIA, KGB,SRI, Europa Libera, Deutsche Welle, de presupuneriuluitoare şi chiar de morţi suspecte. Deşi întreg numărulpublicaţiei OriginiOriginiOriginiOriginiOrigini colectează semnături prestigioase,care scriu pe tema colaboraţionismului (şi nu numai),Paul Goma, Constantin Eretescu, Mirela Roznoveanu,Liviu Ioan Stoiciu, Ion Lazu, Vasile Andru, ConstantinSeverin, Simona Grazia-Dima, Dumitru AugustinDoman ş.a., textul semnat de Liviu Vălenaş ridicăserioase semne de întrebare, în ciuda faptului cămarturisirile şochează tocmai prin uluitoareaminuţiozitate a detaliilor: de ce autorul documentaruluipublică asemenea dezvăluiri senzaţionale într-o revistăliterară cu circulaţie restrânsă şi nu într-unul din marilecotidiane româneşti, ţinând seama de proeminenţaimaginii publice a lui Emil Hurezeanu? În plus, Vălenaşeste autorul unei cărţi apărute în România, mult lăudatăşi reluată de Vadim Tudor, în care doi ziarişti remarcabiliai României postcomuniste sunt învinuiţi de colaborarecu Securitatea, lucru nedovedit timp de 18 ani! O ideerezonabilă pe care o avansează articolul lui LiviuVălenaş, pe baza informaţiilor de până acum, ar fi doarconcluzia mărturisirii sale personale, „legalizată la unnotariat din Nurmberg”: „Emil Hurezeanu este înrealitate un produs al războiului rece”. Ca noi toţi, dealtfel, cei care am cunoscut perioada comunistă. Într-omăsură mai mare, sau mai mică, desigur!

VVVVViaţa Riaţa Riaţa Riaţa Riaţa Românească:omânească:omânească:omânească:omânească:LansarLansarLansarLansarLansarea ancheea ancheea ancheea ancheea anchetttttei ei ei ei ei „ScriitScriitScriitScriitScriitorii şi Biblia”orii şi Biblia”orii şi Biblia”orii şi Biblia”orii şi Biblia”Numărul pe luna mai al mereu surprinzătoarei

reviste VVVVViaţa Riaţa Riaţa Riaţa Riaţa Româneascăomâneascăomâneascăomâneascăomânească, înviată cu adevărat deNicolae Prelipceanu şi Marian Drăghici, se deschide cupagini frumoase din opera inedită a lui Ştefan

Cârja lui SisifCârja lui SisifCârja lui SisifCârja lui SisifCârja lui Sisif

Bănulescu, la zece ani de la retragerea sa în istorie,completate cu un studiu dedicat prozatorului deNicolae Bârna, un „Cuvânt al Autorului” şi o precizarebinevenită a legatarului, Sultana Bănulescu. Nuvelainedită „Condrat”, publicată acum de V V V V ViaţaiaţaiaţaiaţaiaţaRRRRRomâneascăomâneascăomâneascăomâneascăomânească, este urmarea binecunoscutei prozebănulesciene „Mistreţii erau blânzi”. Tot în acest număral revistei, se lansează ancheta „Scriitorii şi Biblia”, cupublicarea unor intervenţii vii şi surprinzătoare,semnate de Dora Pavel, Adrian Popescu şi RaduUlmeanu, urmând ca în numerele viitoare ale anului2008 să apară răspunsurile altor numeroşi scriitori petema relaţiei literaturii cu sacrul. Sumarul numărului 5al VVVVVieţii Rieţii Rieţii Rieţii Rieţii Româneştiomâneştiomâneştiomâneştiomâneşti este îmbogăţit substanţial desemnăturile lui Gheorghe Grigurcu („Simulacrele depoezie”), Şerban Foarţă în dialog cu Iolanda Malamen,episodul III (se anunţă o carte?), Marian Drăghici (cusurprinzătorul debut poetic al tânărului teologLaurenţiu Brescan), Radu Aldulescu (pagini extrem deacide despre „Orbitor”), Bogdan Creţu (despre romanullui Matei Vişniec, „Cafeneaua Pas-Parol”), SimonaGrazia-Dima (despre „capodopera maxima” a luiNicolae Tzone), Nicoleta Sălcudeanu (despre cartea luiAl. Cistelecan, dedicată memorialisticii), Paul Aretzu (curubrica sa „Cartea de religie”) ş.a.

UUUUUnu:nu:nu:nu:nu: TTTTTrrrrransincomansincomansincomansincomansincompatibilităţi mepatibilităţi mepatibilităţi mepatibilităţi mepatibilităţi metttttatatatatateeeeextualextualextualextualextuale

Revista trimestrială UUUUUnununununu apare la Oradea, din 1990(director Ioan Ţepelea) şi la Târgu-Jiu, din 2005 (cu IonPopescu-Brădiceni, „consilier arte-idei-literatură”),purtând ca subtitlu: „Revistă de ofensivă atrtrtrtrtransansansansansmodernismului”. Ca urmare directă a acesteiprecizări, un articol de pe prima pagină se numeşte„Poezie şi trtrtrtrtransansansansansdisciplinaritate”, alte titluri şi subtitluriurmând în avalanşă: „Nostalgii tr tr tr tr transansansansansexegetice/trtrtrtrtransansansansansestetice”, „Trecerea dincolo/ În mememememetttttaaaaaviaţă”, „Ima-

gine-simbol sau realitate eeeeextrxtrxtrxtrxtraaaaalingvistică”, „De la formăla trtrtrtrtrans –ans –ans –ans –ans –formă”, „Între hybris şi tr tr tr tr transansansansans”, iar pe copertaunui volum de versuri semnat de Virgil Bulat şiprezentat în revistă putem citi „MeMeMeMeMetttttaaaaaintarsii înMezMezMezMezMezooooopunct”. E cât se poate de limpede că acest număral revistei UUUUUnununununu, prezentând o simptomatologiehemoragică de prefixe trtrtrtrtrans-eans-eans-eans-eans-extrxtrxtrxtrxtra-mea-mea-mea-mea-mettttta, a, a, a, a, poartăamprenta păunescian-eruptivă a lui Ion Popescu-Brădiceni, care umple jumătate din revistă cu eseuridar şi versuri, fiind prezent inclusiv cu o expunereoximoronică de recenzii, în care Laurian Stănchescueste consemnat lângă Gabriel Chifu (deşi acesta a scrisîmpotriva primului), iar semnalarea volumului „DinJurnalul lui Alceste”, avându-l ca autor pe GheorgheGrigurcu (recenzentul transcrie impudic până şidedicaţia, evident ironică) fiind urmată de broşura luiArtur Silvestri, dedicată Zoei Dumitrescu-Buşulenga.Întreg numărul, de altfel, este marcat prăpăstios deacest salt de la o extremă la alta, grupajului valoros deversuri ale lui Leo Butnaru fiindu-i contrapus un „eseucritic” semnat de… Nicolae Dragoş şi ilustrat cu ofotografie, în care fostul şef al „Scânteii” apare lângăValentin Taşcu. Este de mare mirare publicarea acesteifotografii a lui Valentin Taşcu, cel care a scris furibundîmpotriva lui Gheorghe Grigurcu, dar se ţine de braţ cuNicolae Dragoş. Iar când această fotografie este scoasăde editor în faţă, în primele pagini ale publicaţiei UUUUUnu,nu,nu,nu,nu,putem înţelege că imaginea ei dobândeşte osemnificaţie …trtrtrtrtransansansansansiconică şi eeeeextrxtrxtrxtrxtraiaiaiaiaindicială, tinzândspre un mememememetttttaaaaasimbolism defavorabil întregului număral acestei reviste, în care un eseu dens ca şi cel al luiLazăr Popescu, dedicat poeziei lui Marian Drăghici,străluceşte ca perla vie într-o scoică purtată de valuri.

Mon AmiMon AmiMon AmiMon AmiMon Ami

O curiozitate a alfabetului, pescuită din cartealui T.R.Glover – The Ancient World. Alfabetul pe care îldatorăm Fenicienilor este un alfabet de consoane (caşi alfabetul ebraic). Grecii au introdus vocalele (luândideile „barbarilor”, perfecţionându-le), rotunjindconsoanele rugoase ale canalului fonator...

Impresionat nu numai de poezia lui Keats ci şide omul răvăşit de-o maladie necruţătoare. În ultimelezile ale vieţii, Keats îi scrie iubitei (simţind moarteaapropiată): „I hear the flowers growing over me” (Euaud florile crescând deasupra mea).

Când mă gândesc la toate contradicţiile vieţiimele, nerezolvate, mă întristez. Deşi am avut tot ceeace am dorit, scăpând indemn de accidentele majore peparcursul vieţii, a rămas un gol în mine, pe care revoltaîmpotriva mea însămi, permanentă, nu este capabilă s-orezolve...

Ateismul, cu pierderea absolută a credinţei,este preferabil ereziei, născută din îndoielile credinţei,ale dogmei intransigente.

A murit R.G. De vârsta mea. Este unavertisment al celor plecaţi. Nu mai număr morţii (leat25). Sunt prea mulţi. Voalul melancoliei întunecă celemai frumoase zile. Totul este trist pentru că totul areun sfârşit.

Ascult Leçon des Ténèbres (FrançoisCouperin). Modulaţii extraordinar de severe,pătrunzând în ungherele cele mai ascunse alesufletului, îndepărtând tot ceea ce este lumesc.

Nu poţi ieşi la lumină fără a deranja umbracelorlalţi.

Rilke. Recitesc Die Aufzeichnungen des MalteLaurids Brigge. Istoria unui tânăr danez, nobil, care seprăbuşeşte în lumea cinică a Parisului, în ciudaîncercărilor de-a se debarasa de anxietăţile existenţiale.Ar trebui să fie citite toate notele acestui caiet: portretulMargueritei Brigge, caracterul pastorului Jespersen,faţa mortuară a tatălui etc. Există în schimb paginisupraîncărcate de angoase, la toate nivelele, alunecândîn abisuri apocaliptice.

Dacă nu aş fi fost dominat de dorinţe carnaleinguvernabile, aş fi devenit un călugăr sfios – dorinţa

neîmplinită a mamei mele.

Un amic, biolog, care a trăit mai mulţi ani pecoastele Pacificului, îmi povesteşte câte ceva despreviaţa rechinilor. Rechinul este aproape orb şi nu vedebine decât dacă pluteşte pe spate. El este ghidat de unpeşte mic, care îl orientează în selecţia mâncării. Altăcuriozitate. Rechinul nu vede „negrii” în apă, doar „albii”,pe care îi devoră cu poftă rablaisiană. Rasismulrechinilor compensând rasismul rasei albe, restabilindechilibrul naturii.

În neuitatul Babilon cu interminabile grădinisuspendate, doar absintul (artemisia absinthium)evapora aromele apocalipsului.

În universul enigmelor, înaintaşii noştri îşiimaginau că ştiu mai mult decât noi, cei de azi. Înlaboratoarele noastre am descoperit multe frumuseţi,în special voalul iluziilor, comentate în toateenciclopediile lumii.

Jurnal. Zimbabwe (fosta Rhodezie). Dupăexcursiile scurte la Cascadele Victoria (băştinaşii audenumit cascadele Mosi oa Tunya, adică fumultunetului, atât de zgomotoasă este căderea apelor) şivizitarea ruinelor Khami (ruinele vechiului oraş de 500de ani, după căderea Imperiului Monomatopa), plec cuamicii rhodezieni la Kariba, unde ne îmbarcăm pe treicanoe, navigând pe fluviul Zambezi, până la Lago deCabora Bassa (Mozambic), ocolind turmele dehipopotami, care ar putea răsturna cu uşurinţăbărcuţele noastre fragile şi instabile, dacă s-ar simţiameninţaţi. Teama este înlăturată de peisajul exotic,un mic colţ paradiziac. Natura, pentru mine, este orezervă inepuizabilă de inocenţă şi de emoţii vii,amintindu-mi de vorbele lui Khalil Gibran (autorulProfetului): „Noi nu trăim decât pentru a descoperifrumuseţea. Restul este fără importanţă”. A trăi înlumea sălbaticilor (?), a împărţi cu indigenii acelaşimeniu şi a dormi în acelaşi cort declanşează o altăviziune a lumii. În acelaşi timp nu am uitat celelalteaspecte ale frumosului, neîmpărţit: precaritatea,sărăcia, mizeria, bolile tropicale şi efemerul. Un voiajiniţiatic, aducând cu mine înţelepciunea ancestrală aaşa zişilor oameni primitivi...

Nicholas CatNicholas CatNicholas CatNicholas CatNicholas Catanoanoanoanoanoyyyyy

Epistemologia este oteologie mascată, exasperândfudulia logosului.

Împotriva omului care sunt,va protesta întotdeauna omul careaş fi dorit să fiu. Cei doi vor exista

mereu până la sfârşit, însă omul careaş fi dorit să fiu va fi judecat în celedin urmă.

La televiziune (film) – King Lear, inteligentinterpretat de Laurence Olivier. Intonaţie admirabilă,când spune: „O fool, I shall go mad!” Suflul fiind auzit întoate colţurile teatrului. Melodramatic, frumuseţeapoetică (ca şi scena furtunii) este diminuată de opticadeformată a scenariului.

„La foi est un abîme au-dessus duquel il vautmieux ne pas se pencher. On mourrait.” (Julien Green– Journal – 6 janvier 1947)

Catolicii din romanele lui Evelyn Waughlocuiesc de obicei în castele medievale înconjurate demii de hectare de păduri, şi nu au prostul gust de a-şicâştiga existenţa lucrând. Pentru a-şi mobila interiorulsufletesc, ei scriu, pictează sau voiajează în lumeaimperiului britanic, cu valize în piele de tigru, făcândcurte junelor complexate. Odată căsătoriţi, ei ezită întreadulter şi cricket. Se plictisesc de moarte, purtând cumândrie masca distincţiei sociale, meprizând totul.

Recitind profeţia lui Ezechil, căruia Domnul îirelatează procesul învierii morţilor: „Ainsi parle leSeigneur Dieu à ces ossements: Je mettrai sur vous desnerfs, je ferai croître sur vous de la chair, j’étendrai survous de la peau, je mettrai en vous un souffle et vousvivrez” (Ezechil, 37, 1-14). Sper ca cei „înviaţi” să nusemene cu Frankenstein, creaţia oamenilor de ştiinţă,din ce în ce mai obsedaţi de-a învia morţii conservaţi înfrigiderele speciale ale caselor funerare. Specialitateayankeilor.

Drumul întortocheat şerpuind printre brazi,lăsând lumina să străbată doar deasupra vârfurilor.Linişte perfectă întreruptă din când în când de cânteculpăsărilor de pădure. Imobilitatea îmbrăcând solitudineaîntr-un verde haşurat, vegetalizând melancolia. Gândindla ceea ce spunea plimbăreţul Kierkegaard: „Cu câtmergem, cu atât mai mult menajăm liniştea interioară,recuperând riutalul lăuntric”.

(Continuare din pg. 16)MirMirMirMirMiradoradoradoradorador


„Eliber„Eliber„Eliber„Eliber„Eliberarararararea”ea”ea”ea”ea”Despre „eliberarea ţării de către glorioasa

armată sovietică” s-au scurs, în vremuri triste,numeroase tone de cerneală – eseuri, exegeze, imne,piese de teatru, poeme sau romane –, s-a consumat cugenerozitate peliculă de film. Trei generaţii de româniau vieţuit sub semnul acestui moment dramatic alistoriei noastre, care a deturnat destinul ţării, momentsanctificat de noua „democraţie populară” şi măsluitcu dibăcie de cronicarii „epocii de aur”, ce ocupă şiastăzi comode fotolii academice.

După evenimentele din decembrie ‘89, istoricii,cu osebire cei tineri, au defrişat arhivele secrete şi aupublicat pe baza lor lucrări temeinice ce au repus îndrepturi adevărul, nu numai despre aşa-zisa eliberare,dar şi despre orgia ce i-a urmat vreme de 45 de ani. Ede mirare, deci, că astăzi, după aproape două deceniide la căderea dictaturii comuniste, începe să se afirmeun nou detaşament de tineri condeieri ce se revendică„de stânga” şi arborează cu voioşie însemne bolşevicecum ar fi chipul (drăgălaş de altfel) pătat cu sânge allui Che Guevara. Circulă de la o vreme prin presa literarătexte inocent marxiste care preiau opinii din literaturasocial-democraţiei occidentale şi cochetează cu oideologie fanatică pe care n-o cunosc prea bine dar opromovează în extaz. „Vindecarea de ură” pare a fisloganul îndrăgit al tinerilor „toleranţi” (aveau doarpatru sau cinci ani când dictatura se prăbuşea în ţăriledin estul Europei), care consideră prea aspră judecataunui trecut întunecat şi ruşinos, de parcă ar vedea înjurul lor numai pogromuri, vendete crude sau carnagiianticomuniste ce trebuie stopate drastic.

„Vindecarea de ură” nu e decât traducerea,într-un limbaj eufemistic, a invitaţiei la uitare. Numaică memoria e o maladie incurabilă, o umbrăneliniştitoare pe care fiecare dintre noi o duce cu sine,mai vesel sau mai trist, până la groapă. Voi încerca, încele ce urmează, să pun în scenă, din gânduri şi frânturitrăite, evenimentul „eliberării” Râmnicului Vâlcea decătre armata generalisimului Stalin.

Trebuie spus din capul locului că tânăr fiind(abia împlinisem 15 ani), prost instruit, naiv, dedat lajoacă, nu realizasem până atunci că n-aş fi liber, lucrupe care aveam să-l simt cu vârf şi îndesat abia în aniice aveau să vină. Se explică astfel din ce motive mănedumeream, după acel „23 august fierbinte”, citindcomunicatele de presă ce anunţau în fiecare zieliberarea câte unei localităţi sau două de cătreinvincibila armată sovietică. Pe la începutul luiseptembrie am aflat la radio că Râmnicul fusese însfârşit eliberat, deşi nu i se împotrivise nimeni, nu setrăsese niciun foc de armă, evenimentul consumându-se într-o înţelegere conspirativă, fără mişcări de trupe,fără învăluiri, fără asediu, fără despresurare – nimic dintoate astea.

„Eliberarea” a început cu o rumoare vagă, apoicu un înfricoşător vacarm de tancuri care arau fărăîndurare Bulevardul din centrul Râmnicului. Locuitoriiieşiseră la garduri temători, privind printre ulucidesfăşurarea infernală a carelor de luptă ce se iveaude peste Olt în valuri-valuri şi se îndreptau spredrumurile Transilvaniei – o spaimă paralizantăcuprinsese urbea. Pe la ferestre se iveau ici-colo feţeponosite de bătrâni ce clătinau mâhniţi din cap, seproferau cuvinte de ocară pe seama eliberatorilor şi seşopteau poveşti neverosimile sosite proaspăt dinlocalităţile eliberate în ajun – violuri, crime, tâlhării,incendii, spargeri. Cei ce luptaseră în Italia vorbeaudespre asasinate în masă, deportări şi lagăre deconcentrare, despre biserici demolate sau transformateîn magazii sau grajduri, despre preoţi şi călugăriîmpuşcaţi în ceafă, despre aşa-numitul „măcelar dinPiaţa Roşie”. Cuvântul subversiv Siberia revenea petoate buzele ca un refren al groazei.

Odată potolită vânzoleala tancurilor, vâlceniiau început să-şi vină în fire. Puhoaie de ostaşi s-aurevărsat pe străzile oraşului, vreo săptămână au foststăpânii de coşmar ai urbei: intrau în prăvălii, prinparcuri, prin biserici sau restaurante sau patrulau peBulevard înfierbântaţi de băutură, organizaţi în grupurimici şi şlempete, cu automatele pe umăr, trăgând înaer rafale scurte, hlizindu-se, cântând şi lălăindacompaniaţi de un acordeon sau o chitară furate decine ştie unde, vorbeau o limbă consonantică, răstită,complet necunoscută, păreau căzuţi din altă galaxie.Datorită prezenţei lor convingătoare, vieţuitoriiRâmnicului i-au primit cu mefienţă pe ostaşii eliberatori.Copiilor, cu osebire fetelor, li se interzisese să mai iasăîn stradă, cei vârstnici îşi luau măsuri de precauţie,

ferindu-se să ia contact cu nedoriţii oaspeţi, neguţătoriiîşi obloneau ferestrele şi uşile dughenelor. Vâlceniiînţeleseseră că se petrece ceva cu totul nou, ce nuintrase încă în perimetrul experienţei lor anterioare,asistau la alunecare de situaţie.

O primă constatare a mea, de altminteri atuturor locuitorilor oraşului, a fost că oaspeţii eraudeparte de a semăna cu nemţii, ce trecuseră şi ei prinpartea locului: murdari şi trenţăroşi, beţivi, gălăgioşi,brutali şi primitivi, tunica militară descheiată (lucru încăneîntâlnit până atunci în Râmnic), trezeau în inimileoamenilor o panică instinctuală, irepresibilă, însoţită deimpulsul de a se ascunde. E drept că unităţile sosite înoraş nu proveneau din eşaloanele de elită ale imperiului,soldaţii, mare parte dintre ei, veneau din Asia – îirecunoşteam după pomeţii obrajilor, proeminenţi, dupăochii mici, înguşti, înşelători şi după pielea arămie.Vocabularul nostru s-a îmbogăţit pe dată cu noi cuvintecum ar fi calmuc, azer, cazah, tadjic pe care nu pestemultă vreme aveam să le învăţăm după abecedareletraduse din limba rusă şi editate în mare grabă deputerea populară.

Nota distinctivă a învingătorilor sosiţi de pesteNistru era dorinţa nesăbuită de a pune stăpânire pe totce le ieşea în cale. Aceşti copii ai stepei şi ai taigalelorsiberiene, famelici, istoviţi, care plecaseră de acasă cuani în urmă fără a-şi mai vedea de atunci nevestele şiplozii şi părinţii, care dormiseră pe câmp şi în tranşee,pe zăpadă, care fuseseră răniţi şi internaţi prinambulanţe şi spitale de campanie şi trimişi din nou pefront, care luptaseră fără speranţă, hăituiţi de politrucişi comandanţi tiranici, îndobitociţi de ideologiabolşevică, şi care străbătuseră un continent imens dinsat în sat, din bivuac în bivuac, aceşti ostaşi intraserăacum în ţara noastră ca într-un nesperat eden cuintenţia nedisimulată de a trăi o clipă de îndestulare,de fericire trecătoare, în aşteptarea altor bătălii şiînfruntări cumplite spre care avea să-i ducă soarta.Cuvântul electrizant davai, răstit ca o poruncăameninţătoare, a devenit cuvântul zilei.

În săptămânile de după năvala ruşilor înRâmnic, oraşul a fost scena unui adevărat asediu: de oparte ostaşii sovietici, barbari şi agresivi şi scoşi dinminţi de băutură, decişi să-şi însuşească tot ce le veneala îndemână – de cealaltă localnicii, abia dezmeticiţide ce se întâmplă, ce se încăpăţânau să-şi apere cuîndârjire agoniseala. Disputa, inegală (cine ar fi pututsă ţină piept dezlănţuiriiunei adevărate orgiinestăpânite?), s-a soldat cu numeroase acte de vandal-ism, de violenţă şi samavolnicie. Rusnacii (cum au fostnumiţi o vreme, până când oamenii au învăţat să-şipună lacăt gurii) furau fără discernământ covoare,bijuterii şi bibelouri, articole de îmbrăcăminte (cuosebire rochii de mireasă, fracuri sau gambete!),parfumuri, sulimanuri, oglinzi şi brice, aparate defotografiat, ba chiar păpuşi şi jucării mecanice. Ceeace îi fascina în mod deosebit erau, însă, ceasornicele.Mi-e greu de înţeles şi astăzi, după consumarea uneiepoci în care am avut prilejul să fiu părtaşul atâtorminuni şi ciudăţenii, puterea de seducţie pe care oexercitau asupra oaspeţilor noştri nepoftiţi aceste miciobiecte cu arcuri şi rotiţe, intrate în circuitul civilizaţieieuropene cu multe secole în urmă. Când şterpeleau unceas, pe care îl smulgeau cu violenţă de pe mânatrecătorilor lipsiţi de apărare (faptă însoţită deimperativul davai ceas, intrat în scurtă vreme în folclorulnostru ludic), îl mângâiau cu veneraţie, ca pe un talis-man, îl potriveau în dreptul urechii apăsându-l cu putere,ca să se pătrundă de vraja acestei misterioasedrăcovenii şi ţopăiau minute în şir, ca să-l aşeze apoi cugesturi ritualice alături de celelalte cinci-şase ceasurice le atârnau pe mână sub rubaşca militară.

După mulţi ani, când în comerţul nostru nu semai vindeau decât ceasuri de fabricaţie sovietică, m-am întrebat naiv dacă acestea nu sunt cumva bastarziiîntârziaţi ai zecilor de mii de ceasuri smulse de pemâinile românilor şi ale altor populaţii eliberate ca şinoi de iureşul năvalnic al armatei roşii. Râmnicenii şi-au dat şi ei modestul lor obol la înfiriparea puterniciiindustrii de ceasornice a Uniunii Sovietice.M-ar interesa să aflu dacă ar mai gândi la fel băieţii cepoartă astăzi insigne cu chipul însângerat al lui Guevaraşi flutură sloganuri creştineşti ca „vindecarea de ură”(poate şi de memorie), dacă, printr-un miracol, ar fi fostmartori, ca şi mine, la eliberarea Râmnicului de cătreglorioasa armată a lui Stalin.

ConsConsConsConsConstttttantin Matantin Matantin Matantin Matantin Mateescueescueescueescueescu

HaikHaikHaikHaikHaiku sau viaţau sau viaţau sau viaţau sau viaţau sau viaţaîn 1în 1în 1în 1în 17 silabe7 silabe7 silabe7 silabe7 silabe

“Se poat “Se poat “Se poat “Se poat “Se poate fe fe fe fe face poezie marace poezie marace poezie marace poezie marace poezie mare şie şie şie şie şi

cu vcu vcu vcu vcu vorororororbe puţine.”be puţine.”be puţine.”be puţine.”be puţine.”Ion AIon AIon AIon AIon Acsancsancsancsancsan

Zărindîntr-o zi deprimăvară ov r ă b i u ţ ălegănându-sepe o creangăde cireşînflorit, mi-amzis: iată unsubiect stupidpentru un art-ist european,dar cevaa b s o l u tfe r m e c ă t o rpentru unpictor sau unpoet japonez -cultul pen-truimagine îiuneşte peultimii doi.Trăiau înghemotoculacela de pene,legănându-sefericit pe

creanga înflorită, toate componentele haiku-ului:maxima simplitate a imaginii lunecând în lumeanecuvintelor: Kigo - anotimpul ca element obligatoriual genului şi starea limită între poezie şi semnificaţie.Rămâneau să fie găsite cele şaptesprezece silabecapabile să exprime toate acestea. Sau zvâcnetul depensulă care să-l sugereze în câteva linii, în câteva pete.În faţa acestui fel de subiect elocvenţa cade în gol,retorica e ridicolă, iar filozofia e absurdă. O astfel depoezie nu se construieşte logic, ci din fulgerăricontradictorii de gând. De aceea poezia europeană areuşit doar arareori să atingă starea de haiku, dar şiatunci este vorba mai mult de un fenomen de mimetism.

Peisajul cu lumea lui diversă, din care literaturaşi arta europeană n-au reuşit să creeze decât un genminor, pentru cultura japoneză a devenit însuşielementul de bază, axul său creator.Antropomorfismului excesiv care l-a transformat peeuropean într-un egoist şi un egotist, arta niponă îiopune cultul naturii. Ea e matca din care omul s-adesprins şi la care se întoarce. Şi, astfel, în timp cepictorul sau poetul european se învârte extenuat în jurulsinelui, artistul japonez dă frâu liber fanteziei.Zburdălnicia imaginii, aspectul ei degajat nu înseamnăînsă că arta şi poezia nu sunt îngrădite de reguli şi încădin cele mai severe, ci doar că, în cele din urmă,constrângerile privesc mai mult structura decât forma.Cu alte cuvinte, originalitatea artistului se vădeşte înabilitatea cu care modelează imaginea pe o rigoarestructurală păstrând în acelaşi timp o puternicăamprentă personală.

Când artistul european atacă o compoziţie, cu„C” mare, desigur, el alege o temă gravă al cărei subiecteste omul (scris tot cu majusculă, bineînţeles) pe careo tratează solemn. Nota de umor, ce se insinuează atâtde des în arta japoneză este exclusă. Când în secolulXIX, datorită stampelor japoneze care pătrund înEuropa, artiştii înţeleg că, spre binele artei, trebuiedepăşită bariera excesiv antropomorfă, ei se aruncălacomi asupra peisajului. Experimentul impresionistschimbă însă numai metoda, nu şi modul de a gândi.Pictorii fac tot variaţiuni pe un element dat. Peisajuladuce de astă dată în centrul atenţiei elementul veg-etal, considerând prezenţa omului accidentală, tot aşacum odinioară se considerase peisajul un accesoriu alomului. Foarte curând formele vegetale se transformăîntr-o caligrafie elegantă (jungendstil), după care cursadupă speculaţia matematică, iniţiată de greci princanoane şi moduli, reîncepe odată cu cubismul şisfârşeşte în jocurile încifrate ale abstracţiei. Este tristă


SprSprSprSprSpre ce se îndre ce se îndre ce se îndre ce se îndre ce se îndreapeapeapeapeaptă poeziată poeziată poeziată poeziată poeziarrrrromână? (I)omână? (I)omână? (I)omână? (I)omână? (I)

TTTTTrrrrrei poeţi din Crei poeţi din Crei poeţi din Crei poeţi din Crei poeţi din Craioaioaioaioaiovvvvva îna îna îna îna în

satul globalsatul globalsatul globalsatul globalsatul globalCu puţin timp în urmă, poeta Carmen Firan mi-a trimisdin New York un grupaj de versuri, “Sfârşitul laVaranasi”, în urma pelerinajului său din luna martie2008 în India. Stârnit de poemele încă aburinde şi cuombilicul abia tăiat, am scris imediat, în cartierulCrângaşi din Bucureşti, unde trăiesc acum, un eseu petema sacralităţii camuflate în precarităţile zilei de azişi a nevoii presante de reînfrumuseţare a lumii, atât dedeformate şi marginalizate de estetica urâtului, care adominat ultimul secol al artei moderne. La puţin timp,am primit prin poştă volumul “Povestiri din Cartierulde Est”, al lui Ion Maria, poet care trăieşte şi el inCraiova, despre care am scris o cronică extinsă, în toncu prefaţa extrem de caldă, de-a dreptul entuziastă, acriticului Gheorghe Grigurcu. I-am trimis pe netprofesorului din Craiova cronica mea, dar încă mă maigândesc unde aş putea să public acest text, într-oversiune pe hârtie. La sfârşitul lui aprilie, în preajmaPaştelui, am primit pe mail noul volum de versuri al luiNicolae Coande (din aceeaşi Craiovă, de unde eoriginară şi poeta Carmen Firan), care urmează să-iapară la prestigioasa Editură Brumar, din Timişoara. I-am citit imediat şi volumul lui Coande, în versiuneaonline, şi am scris cu ochii pe calculator un eseu (ca şiîn cazul grupajului expediat din New York), pentru căpresiunile mele de comunicare sunt simultane cu textul,în timp real, şi nu pot aştepta până aceste versuri vorapărea peste câteva luni, în versiunea de hârtie a“României literare”, sau peste un an, la Editura Brumar.Simultaneitatea globală a comunicării online faceposibilă recuperarea defazajelor dintre momentulnaşterii unui poem şi cel al receptării lui, iar aceastăcomunicare în timp real între creator şi destinatarulcreaţiei sale, cu posibilitatea reactivităţii imediate, laambele capete, emisie-recepţie – o premieră absolutăîn istoria culturii umane – va produce mari modificăriîn structurile profunde ale literaturii de mâine, cu mizape reconectarea creaţiei la viaţa imediată a omului şi anoii sale umanităţi, dar şi la reţelele de proliferarerizomatică ale viului. Se va întâmpla ceva asemănătorcu creaţia orală, spontană, a ceremoniile de trecere dincomunităţi arhaice, atât doar că extensia “oralităţii”postscripturale, online, amplifică pe netskype audienţamesajului la dimensiunile “satului global”.Evident că destinaţia ideală a acestui text nu e o revistătemporizată de mecanismul greoi al apariţiei şidistribuţiei în versiunea ei de hârtie, ci blogul personal,sau o publicaţie online, care să poată fi accesată penet, imediat ce am terminat de scris la calculator acestecuvinte.

Nicolae CoandeNicolae CoandeNicolae CoandeNicolae CoandeNicolae Coanderrrrredescoperă comunitedescoperă comunitedescoperă comunitedescoperă comunitedescoperă comunitatatatatateaeaeaeaea

localălocalălocalălocalălocalăCele 44 de poeme din volumul încă netipărit

“Vânt tutun şi alcool”, al poetului Nicolae Coande, pecare l-am citit în netscris (nu mi se pare corect şi cinstitsă mai spun manuscris, de vreme ce nu e amprentatde mâna caldă pe hârtie, ci intermediat de ecranulneutru al calculatorului), au trei straturi vizibile depoeticitate. Cea mai mare parte a aisbergului a rămasîn paradigma deconstructivităţii moderne şi tot ce-auspus despre volumele anterioare ale poetuluicomentatorii lor, Gheorghe Grigurcu (“o sumbrăenergie”), Marin Mincu (“acea tentă grotescă,desacralizantă, a unui peisaj breugelian”), Al. Cistelecan(“poemul ca religie nemiloasă, atroce”, “o scriitură adezastrului”), Dan Cristea (“tonalitatea misterioasă şioraculară a profeţilor”), Mircea A. Diaconu (“expresiadescinderii în infernul biologic şi geologic”, “trăieşte fărărest într-un coşmar”), Constantin M. Popa (“devastareaeste definitivă, răul absoarbe totul”), Ştefania Mincu(“această scârbă domoală”), Romulus Bucur (“o eşuarepe toate planurile”), George Popescu (“lirism dospit înmagma marginalităţii”), George Vulturescu (“o

această victorie a rigorii asupra vieţii. Contra ei serevoltă suprarealismul, dar suprarealismul înseamnăcoşmar. Când s-a rupt de natură, artistul european asemnat pactul cu diavolul. El are de ales între coşmarulsuprarealist – înspăimântătorul haos şi cel matematic– înfricoşătoarea ordine.

Tocmai în acest gen sever de poezie scurtă seinsinuează animalul şi floralul intricate într-un mod deviaţă pe care cu un singur cuvânt îl numim viaţă. Darviaţa este un miracol şi Kuroyangi Shoha ştie asta cândexclamă: „A te trezi viu / în această lume / ce fericire.”

Bonzii şi preoţii budişti ies dintre pereţiimănăstirilor şi ai templelor spre a descoperi lumea;împăraţii şi împărătesele se apleacă respectuoşi răspărexcesul de politeţe al japonezului: „Crescând viermiide mătasă / ei le spun: / Domniilor voastre.” Adresareadirectă accentuează tonul hazliu.

Surprinse cu acuitate de observator şi descriseîntr-un delicat limbaj poetic, portretele de animale au oforţă de sugestie nepereche. Înotând, lebăda nu despicănici apa şi nici valurile ci „petalele de cireş” (Roka).Mahara, un alt poet din sec. XVIII preia imaginealebedei, retuşând desenul: „Pieptul / păsării în apă /atinge propria-i răsfrângere”. Imaginea din poezianiponă nu mai e o înşiruire de cuvinte mai mult saumai puţin potrivite, ea are siguranţa liniei pure trase deun mare desenator. Sau a flash-urilor unui maestrufotograf fără egal. Unul dintre cele mai izbutite declicurifotografice aparţine lui Uejima Onitsura: „Un păstrăvsare; / norii se mişcă / în albia râului”. Mişcarea esteelementul cheie al imaginii vii, după care artaeuropeană a alergat făcând fie coregrafie, fiegimnastică, fie mecanică pură. Iar calitatea deinstantaneu a picturii sau poeziei japoneze o faceinegalabilă. „Un crap ţâşni – / căzu o nucă: / cercuri,cercuri”. (Ishijima Kijro, sec. XIX) Sau, „Înotând, / crabimititei s-au înşiruit / pe o parâmă.” (Masaoka Shiki).Poeţii niponi sunt maeştrii neîntrecuţi ai imaginiiobţinute prin construirea contrastelor puternice. Cinciastfel de contraste îşi dau întâlnire într-un tristih al luiKobayashi Issa. „O rândunică / a zburat din nara /marelui Budha”... Se ciocnesc: sacrul cu profanul,eternitatea cu efemerul, încremenirea cu mişcarea,monumentalul cu miniaturalul, viaţa cu moartea. Şiexistă, probabil, şi un al şaselea contrast, cel de culoare– între albul grizat al pietrei şi negrul păsăruicii. Măîntreb cu un fel de teroare: câte zeci de versuri i-ar fitrebuit unui european ca să construiască aceastăperfecţiune poetică?

În ţara în care, cum ar fi spus Anibale Caracci,poeţii pictează cuvinte, iar pictorii vorbesc cu pensula,poezia atinge frumuseţea acuarelei, iar acuareladensitatea expresivă a haiku-ului. Sunt mici capodoperea căror valoare caligrafică nouă, europenilor, ne scapă.Căci felul în care este scris un text, în Japonia, dincolode valoarea semnificantă, are şi una artistică, iaraceasta se adaugă sensului, dublându-i valoarea. Dinpăcate, suntem frustraţi de această calitate prinignoranţă. Tablourile pe care cuvintele le construiescsunt însă atât de vii, încât chiar „trădate” prin traducereîşi păstrează forţa expresivă. Poezia japoneză efeminină. Nicio duritate, nicio stridenţă, niciun zăngănitde armă, niciun strigăt de luptă nu răzbate din tanka,renga sau haiku, chiar dacă autorii versurilor suntteribilii samurai. În faţa naturii, sufletul se desface degăoacea lui aspră, rămânând numai gingăşie şisensibilitate, dragoste, tot ce e viu. Îmbătrânit şimelancolic, fostul samurai Saigyo suspină: „Iubireapentru flori, / de ce-mi subjugă inima,/ Şi-acum cândde mult / Am dat de-o parte totul/ Şi lumea mi-estrăină?” De ce? Este misterul nedezlegat al sufletuluijaponez. Cheia lui trebuie căutată sub cerul în ale căruiînalturi cântecul ciocârliei şi al privighetorii seîncrucişează, dar şi în furnicile dând ocol bambusuluidupă ploaie; în norii care zoresc pe cer în ritmul glasuluipitulicii, în cocori, glicine, bujori, camelii şi privighetori;în imaginea vulpilor jucându-se printre narcise, în florilede prun şi cireşii sălbatici; în chipul palid al lunii dupăploaie, în câmpul de rapiţă şi vrăbii; în cărările pe carenu le mai străbate nimeni sau în rândunelele care seînapoiază credincioase la cuib.

Ciudat, un popor atât de războinic creeazăpoezia cea mai delicată.

Mariana Şenilă- Mariana Şenilă- Mariana Şenilă- Mariana Şenilă- Mariana Şenilă-VVVVVasiliuasiliuasiliuasiliuasiliu

* haiku - un tristih de 17 silabe; tanka - cinciversuri a 31 de silabe; renga, sau poezia înlănţuită, for-mat dintr-un tristih căruia i se răspunde printr-un distih.

reflexibilitate tăioasă, până la iritare, face casă bunăcu sarcasmul, pe fundătura unei lumi în agonie”), sauO. Nimigean (“Maniile poemului capătă vigoarea şirezonanţa anatemei”), rămâne valabil şi despreviitoarea carte de versuri, aceste comentarii fiindaccesibile în extensie pe site-ul poetului,wwwwwwwwwwwwwww.geocities.com/Nicolae_Coande.geocities.com/Nicolae_Coande.geocities.com/Nicolae_Coande.geocities.com/Nicolae_Coande.geocities.com/Nicolae_Coande.De altfel poetul însuşi recunoaşte această recurenţă atemelor horror într-un poem care insolitează realuldintre un “bar de negri în craiova” şi “privirea lui barakobama la cnn/ scrutând america afro”: “azi când citeamcu ochii mijiţi panorama lui mincu/ mi-am dat seamacă sunt cel mai negru poet/ dintre cei strânşi într-uncărţoi de o mie de pagini”. Sunt, apoi, o serie de textescrise într-un registru de atingere cu suprafaţapostmodernă a discursului poetic şi, în sfârşit, un vârffoarte vizibil care iese în viitorul literaturii, spre direcţiaîn care va evolua poezia de mâine, cu toată certitudinea.Mă interesează, evident, doar acestă secţiune de bunaugur a cărţii, celelalte texte vasale vetustei deja poeticimoderne, “acută auto-conştientizare a marasmului in-terior şi exterior”, cum spune un critic, urmând sadevină în scurt timp doar curiozităţi muzeale. Chiarpoemul de mici dimensiuni “Vânt tutun şi alcool”, caredă titlul volumului, e un teritoriu al derizoriului şidegradării topografiei umane, care n-ar putea avea omai utilă funcţionalitate în economia volumului decâtsă pună în valoare - prin contrastul de fond aldezumanizării şi derealizării specific moderne - obijuterie poetică, la polul celălalt al noii frumuseţiisacralizante care caută lumea, purtând titlul suav-îmbietor “Dulceaţa de toporaşi”.Poemul care mi-a atras imediat atenţia, în sensul celorspuse mai sus, e chiar cel plasat de autor în deschidereavolumului, mai mult ca sigur nu întâmplător, numit “Unpoet în brooklyn”. Titlul este ironic, desigur, poetul ştiecă în actuala lume globalizată, modele poetice selansează în alt Centru decât Parisul, în măsura în carelumea ex-centrică de azi mai poate focaliza doar un polde putere literară. Creatorul de la marginea nouluiImperiu are dorinţa să fie citit de Susan Sontag, dar şiconştiinţa lucidă că această utopie va rămânenerealizabilă, ceea ce-i provoacă reculul spreredescoperirea comunităţii locale a Craiovei, cupotenţialul ei uman şi poetic, întreg poemul fiind unrecensământ al poeţilor locului, Firică din Româneşti,“nici un poet în cartierul ţiganilor”, Ciupureanu, “ionmaria stă în craioviţa în blocuri făcute de comunişti”,“bucur şi lascu pe calea bucureşti”, Zisu, Tiberius, “eneşi petrache tot în blocuri din astea”, “theodoru stă încapul lui manolescu”, “ioana dinulescu pe lângăciupercă”, “xenia (Karo, n.n.) stă în centru”, “patrel s-amutat şi el” (e vorba de poetul Patrel Berceanu, decedat),“popescu sau chifu şed în casele/ moştenite de muzede la părinţi chivernisiţi”. Prin urmare, creatorii loculuisunt topografiaţi după cartierele, blocurile sau caseleîn care locuiesc, ideea poemului sugerând un transferclar de identitate între om şi spaţiul pe care-lumanizează “în chip poetic”, în cel mai pur senshölderlinian.Astfel, doi poeţi din cei enumeraţi locuiesc “în blocurifăcute de comunişti pentru pedanţi/ şi asta se vededin poezia lor”, poeta care stă lângă Ciupercă (un reperal topografiei zonale) “scrie poemul-ciupercă”, desigur,concluzia acestui insolit recensământ conturândevidenţa că majoritatea poeţilor din Craiova, cu douăexcepţii notabile, locuiesc în blocuri comuniste, “cuoameni care au făcut comunismul şi acum îl regretă”.Superbul final al poemului coboară poezia din turnulde fildeş al evanzionismului strict estetic, care a creato prăpastie regretabilă între elita iniţiaţilor înrafinamente textuale autiste şi restul tribului,abandonat dezalfabetizării: “Ai habar cum îi găseştepoezia pe poeţi/ în locuri atât de comune?/Nu ştiu nicieu – dar ar trebui într-o zi/ să redefinim ce înseamnăcomun”. De la această redescoperire, recoagulareidentitară şi redefinire a comunităţii locale, postcomuniste, abandonând imitarea iluzorie şicontraproductivă a modelor din Brooklyn, ar puteaîncepe noua poezie românească a viitorului.

Ion ZubaşcuIon ZubaşcuIon ZubaşcuIon ZubaşcuIon Zubaşcu


RadarRadarRadarRadarRadar

TTTTTematică şi bibliogrematică şi bibliogrematică şi bibliogrematică şi bibliogrematică şi bibliografafafafafieieieieie

20

SPORSPORSPORSPORSPORT ŞI VIOLENŢT ŞI VIOLENŢT ŞI VIOLENŢT ŞI VIOLENŢT ŞI VIOLENŢĂ (II)Ă (II)Ă (II)Ă (II)Ă (II)„Cum a ajuns s„Cum a ajuns s„Cum a ajuns s„Cum a ajuns s„Cum a ajuns sporporporporportul vtul vtul vtul vtul vaca sacră a omenirii?”aca sacră a omenirii?”aca sacră a omenirii?”aca sacră a omenirii?”aca sacră a omenirii?”

(Ov(Ov(Ov(Ov(Ov. Hur. Hur. Hur. Hur. Hurduzduzduzduzduzeu)eu)eu)eu)eu)Acel proiect de cercetare asupra fenomenului

violenţei în sport, din prespectivă interdisciplinară,propus de echipa universitarilor suceveni (şi desprecare am discutat, pe larg, în numărul precedent alrevistei) se dorea un exerciţiu teoretic, cu fireşticlarificări ştiinţifice, în efortul de destructurare aviolenţei. Fiindcă, până la urmă, violenţa exprimă „ocriză de umanitate” şi, după spusele d-lui Sorin-TudorMaxim, unul dintre coordonatorii proiectului finanţatprin grandul CNCSIS, un model cultural al educaţieipentru toleranţă.

Astăzi însă, sub tăvălugul globalizării, asistămla „instituţionalizarea universală a spectacoluluisportiv”, scria Ovidiu Hurduzeu. Aşa-numita culturăsportivă câştigă teren în universul consumist,surclasând religia şi politica. Homo sportivus evadeazădin cercul contrângerilor sociale şi, pe fundalul anemieicivice, a gregarităţii tribale cu erupţii vandalizatoare,„consumă” mediatic evenimentele sportive(gigantizare, comercializare, spectacularizare),acceptând cu încântare conformismul social. Săamintim în treacăt că instituţiile sportive sunt lipsitede transparenţă, că circuitele financiare manevreazăsume exorbitante („bani negri”), că abuzurile,declaraţiile belicoase şi jignirile „condimentează” şivulgarizează peisajul sportiv. Se credea că societateade consum, în pofida dificultăţilor de adaptare laabundenţă (denunţate de un Galbraith), este osocietate pacificată. O observaţie aparţinând lui JeanBaudrillard ne pune pe gânduri: „cotidianul pacificatse hrăneşte încontinuu cu violenţă consumată”! Maimult, omenirea, supusă noxelor creşterii, trăieşte subspectrul fragilităţii, cu obsesia securităţii şi a bunăstăriidar şi a colapsului. Insecuritatea, îndeosebi dupăasaltul terorist globalizat, este cuvântul de ordine,alimentând copios scenariile apocaliptice. Încât acelaşiJean Baudrillard, sesizând „ambiguitatea” abundenţei(fie întreţinând un mit euforic, fie provocândconstrângeri de tip nou, conducând la refuz şisimptome de anomalie precum distructivitatea,depresivitatea ori potenţialul de angoasă) crede că„abundenţa şi violenţa merg mână în mână”. E vorbade o nouă violenţă care nu mai e sacră, rituală sauideologică; adică, aparent, „fără obiect”, având caposibil detonator şi modelele mediatice ca să nu mai

invocăm sărăcia endemică şi acumularea frustrărilor.Violenţa secretată de bunăstare (ca disfuncţie) se leagăombilical de mitul consumist şi conduce la o contestarelatentă, la o rezistenţă pasivă, oricând convertibilă,eruptivă (acting out) ajungând la o violenţă reală,incontrolabilă.

Se ştie, realitate confortabilă deja pe lamijlocul veacului trecut în societăţile vestice, sintagmade societate de consum sau a „bunăstării” (affluentsociety) a intrat rapid în vocabularul curent. Homoconsumericus a devenit vectorul noului imaginar albunăstării. „Civilizaţia dorinţei”, promovată ostentativ-propagandistic de capitalismul de consum însemna,în primul rând, multiplicarea nevoilor. Metaforadionisiacă, impusă de trend-ul hedonizării în anii ’60,promitea o beţie de senzaţii, extatism şi psihedelism,furia consumului, emoţii colective nimbate orgiasticşi, finalmente, evadarea din sine. Mai încoace, noulnarcisism adaugă grija pentru modelare corporală şiestetizare, susţinând publicitar „supralicitareaanatomică” (cf. Gilles Lipovetsky); pe linie macho,promovarea unui Superman irezistibil şi, în replică,„norma tiranică a siluetei”. Totul, de fapt, subjugathiperconsumului. Fiindcă trăim într-un universconcurenţial hipermodern, într-un „context sportivofil”,într-o societate a performanţei animată de „turbo-con-sumerism”. Competiţia, performanţa, recordul, dorinţaobsesivă de a atinge excelenţa impun ideea tiranicăde a câştiga. De unde şi atracţia pentru practicileexcesive, pentru optimizarea performanţelor într-osocietate pe care Gilles Lipovestsky nu ezita a o calificadrept „dopantă”.

Totuşi, în perimetrul strict sportiv este evidentcă idealul performanţei, obligând la o practicareintensivă, cu scopuri înalt-competitive rămâneapanajul unei minorităţi. După cum sportul-divertisment procură satisfacţii, evadare, fără aînsemna, din păcate, o activitate fizică regulată.Neosportivul, interesat de sporturile „extreme”, de jog-ging, de sporturile de iarnă ori de cele nautice practicămai degrabă „zapping-ul sportiv” şi nu evită „dopajul”(în sensul medicalizării randamentului). Dar omul mo-dern este robul valorilor de confort (tentaţii alimentare,sedentarism, plăceri consumeriste, teletropism). Încât,prezent masiv în media, fenomenul sportiv trezeşte

audienţă, pasiuni colective, fervoare, entuziasm şiefervescenţă emoţională. La vârsta fun a sporturilor,putem vorbi aşadar de o supremaţie a sportului-spectacol, inseriat spiralei bunăstării consumeriste.Dincolo de şansa divertismentului evazionist, demanifestările de bucurie colectivă (când mulţimile,sărbătorind un succes, vibrează), aflăm resortul acestuiinteres – explică psihosociologii – în voinţa de victorie.Orice competiţie este şi un „mobilizator de afect”,întreţinând incertitudinea (în privinţa rezultatului) şinevoia de identificare (sentimentul de apartenenţă,clamat zgomotos-obscen pe fundalul vulgarizării,însoţit câteodată de explozii de violenţă).

Dar omul de azi, ca animal economic, trăieştesub spectrul performanţei şi al randamentului, doritorde „a sparge” limitele. Spectacolul sportiv ca formărituală colectivă procură astfel de efecte cathartice darşi regretabile solidarităţi tribale, conducând lafanatizare şi abrutizare, cu manifestări rasiste,xenofobe ale fanilor, „pierduţi” în masă şi „eliberaţi”,astfel, iluzoriu, de constrângerile sociale. Asistăm şi lao curioasă simplificare a raporturilor sociale, devenitebrusc relaţii opozitive; agresivitatea, sub presiunearivalităţii, e dirijată înspre „cealaltă parte”, o echipă (ceafavorită) devine un simbol, obiect de devoţiune şiadoraţie etc., creând sentimentul de apartenenţă subo unică miză (victoria), implicit descărcări de ură, van-dalism la adresa adversarilor, tulburând adevăratabucurie a spectacolului sportiv.

Să recunoaştem că în societatea mediatică,sportul, devorând uriaşe resurse publice* ), a făcutviolenţa atractivă (fashionable), conferindu-ilegitimitate simbolică. Să se sustragă el mecanismelorpunitive, altfel eficiente (cât de cât) în spaţiul publicori „umanismului infinit” pe care orice model detoleranţă trebuie să îl cultive cu obstinaţie?

A A A A Adrian Dinu Rachierdrian Dinu Rachierdrian Dinu Rachierdrian Dinu Rachierdrian Dinu Rachieruuuuu*) Fiind, scrie Ov. Hurduzeu, „sărbători

costisitoare”, Olimpiadele rămân „spectacolul televizatal excesului”, spulberând utopismul concordieimondiale.

Ani, zarAni, zarAni, zarAni, zarAni, zaruri şi căruri şi căruri şi căruri şi căruri şi cărţiţiţiţiţiNorocul, ruda mai zvăpăiată a bunului augur

franţuzesc – ducînd, prin tema prevestirii, direct înlabirinturile sorţii – vine, se pare, dintr-un îndemn slavde pahar: na roku, la anul. Ca şi la mulţi ani, urare acărei semnificaţie aproape că se pierde, în clişeul festiv,înţelesul norocului e, deci, acela de prelungire a vieţii.Fie ca firul Parcelor să ţină, se poate traduce acest apella un destin milostiv. Aşadar, laicizat, aruncat întreoameni, norocul nu se desparte, în fapt, de temutelelui obîrşii. Într-adevăr, ce vine mai brusc, şi maiinexplicabil, decît norocul şi pandantul lui, ghinionul?

Literatura, în care destinul îşi trăieşteintegrala simfonică, se-nchină, dintotdeauna, acestordoi pui de zei. Mai călduţ decît o soartă şi maisuportabil, atunci cînd îşi întoarce faţa, decîtrăzbunarea vinii tragice, norocul nu-nsoţeşte marilecurente. Ei au doar stele cu noroc nu e numai dispreţulDemiurgului pentru panglicarii de pe pămînt, ci însăşianatema romantismului de viţă asupra unor asemeneafutilităţi. Care-şi găsesc locul în epocile decadente, înjocurile baroce de oglinzi, la curţile cu bufoni şitrubaduri. Soarta e o menire, norocul, o manieră.

Vaierele Văcăreştilor, şi-ale contemporanilorlor, reduse la o reţetă de-o uimitoare, cîteodată,prolificitate, invocă, aproape exclusiv, norocul şinenorocirea. Şoimul prins în lăţişor (sic!) al lui Ienăchiţăîşi blestemă norocul, obicei mahalagesc, păstrat pestetimp de jupînesele lui Caragiale care, la năduf,blestemă viaţa. Norocul rău, capricios, apropiat, ca fire,de chinurile iubirii, e pricina tîngurii lui Conachi, în[Noroace, noroace]: „Noroace, pentru tine,/ Sufăr azişi mîine/ Cîte le priveşti./ Ah, cu ce cuvinte,/ Te rugamfierbinte/ Un ceas să-mi dăruieşti.” Divinitatea luitutelară e pajul Cupidon, vicleanul, constatarea, amară,a lui Eminescu fiind aproape continuarea rugăminţii

naive a boierului Costache: „de te rogi frumos dedînsul, îndeajuns e de hain/ vălul alb de peste toatesă-l înlăture puţin.” La Iancu Văcărescu îşi fac loc peazarea şi peaza bună, una din formele în care romantismul„îmblînzit” va îngădui norocul şi ghinionul. Luciditatea,un hybris, în felul ei – „le credeam glume, care spununii./ Zîmbeam în gîndu-mi, ziceam: nebunii!/ Cum ecu putinţă un om să crează/ Că ce se-întîmplă vinedin pează?” – e scuturată din temelie de-o întîmplarela ceas de noapte, în care „ce-ţi făcu soarta, n-aibănuială!/ Eşti însuţi omul care-l căiseşi,/ D-aceavedere cînd te uimiseşi/ E pe moşie-ţi arsa pădure!/Dar ca norocul să ţi se-ndure,/ Şterge din minte-ţi orice-în-tristare.” Un joc de iele, în pădure, care va intra, pesteani, în recuzita prozelor fantastice, unde, amestecîndu-senorocul cu ghinionul, ştima de care fugi e de fapt ceacare-ţi arată drumul, şi-ţi dă adăpost. Ambivalenţa, peacelaşi motiv popular, şi a morii cu noroc.

O generaţie mai tîrziu, jocurile de cărţi,frivolităţile sînt filtrate fin-ironic, iar norocul rămîne undar al augurilor. În „se-atîrnă sufletu-mi de ochii/ Ceiplini de lacrimi şi noroc”, prezenţa aceluiaşi nume ca-ninvocaţiile plîngăreţe ale primilor poeţi către un spiritpăgîn şi nestatornic e-aproape o pură omonimie. Lafel, în „voi păstra întreg amarul/ Şi norocul ăstor foi”,norocul e un semn, un cuvînt al sorţii, deschiderearituală a cerurilor, acoperită de rutina lumii: „Să uit peveci norocul ce-o clipă l-am avut.” Norocul e, din nou,copilul destinului.

„Ca-n oglindirea unui drum de apă”, şansa,graţia trecătoare, care se văd fie şi-n poziţia mereuschimbată a unei perechi de zaruri, se trag din aceastădirecţie, care vede în noroc vorba în răspăr a zeilor. „O,eu nu cer norocul”, romantică, orgolioasă, sub chipulcumpătării, pornire de-a afla ce e rău şi ce e bine,

dincolo de ce e dat, alătură căutarea iraţionalului„premiu” pentru nişte fapte pe care nu stă-n putereaoamenilor să le judece, dorului de moarte. Amăgiri,păcăleli, în jurul singurei certitudini a vieţii. Precumplanetele lui Coco, trase la întîmplare, care-i prezic viaţălungă „unei bucătărese pe care a doua zi o calcătramvaiul.”

Imaginile „sînului lui Avraam” (din La ţigănci,din Baia lui Dimov) au a face cu nehotărîrea în care„inelul sorţii/ Uneşte-al vieţii capăt cu începutul morţii.”Norocul e, deja, ambiguu ca un oracol, încîlcit casoarta. Venit de la zei, şi nu din aburii petrecerilor încare-l coboară manieriştii, duce cu el un galantar detoane. Care predispun, ca reacţie de apărare, poate, lajonglerii. De ele se bucură, deopotrivă, copilărit,Sorescu, şi fastuos, Dimov. De pildă: „Jocul e amuzant,/Stăpînesc cum pot/ Lumea mea de bile şi cercuri,/Dar, uite, e foarte tîrziu/ şi jonglerul tată/ nu se maiîntoarce.” Norocul scamatorului, simplă iscusinţăcalculată, e trist, acoperind o ameninţare difuză – pecare o prevesteşte şi felul romanticilor de-a-şi amînanorocul – sfîrşitul jocului de-a v-aţi ascuns. Una, ceamai nedorită, din figurile de la poker stă, pare-se, înspatele norocului cu neputinţă de strunit. În A.B.C.-ullui Dimov, norocul are, cum s-ar spune, cost deoportunitate: „ce noroc/ Ne-nsoţea la loteriile roze/ Cughipse goale în diferite poze,/ O, ce rău ne părea deruda rămasă/ Să spele scenele de pe porţelanuri.Acasă.” Cîteodată, chiar dacă regretabilă, a douavariantă e mai sigură. Deşi, odată făcut într-un fel,norocul, ca orice soartă, cu oricîte precauţii, nu se maidesface.

Simona V Simona V Simona V Simona V Simona Vasilacheasilacheasilacheasilacheasilache


CerCerCerCerCertttttoooootttttecaecaecaecaeca

Acest trouvaille, allui Cătălin Mihuleac,certoteca, l-am găsit într-otabletă din „Adevărul”.Scria acolo că deţine ocolecţie de certuri întrepoliticieni. Cu mult maispectaculoasă ar fi ocertotecă a încăierărilordintre condeieri.

În cazul scriitorilor,mai degrabă decîtprieteniile de cursă lungă

(Eminescu şi Creangă, Tudor Vianu şi Ion Barbu, Blaga şiI.D. Sârbu, Cioculescu şi Streinu, Nichita Stănescu şiBreban, Aurel Dumitraşcu şi Adrian Alui Gheorghe, IonLăcustă şi Costi Stan) îţi vin în minte diferendele,duşmăniile, reglările de conturi. Contestatarii sînt maimulţi decît emulii.

Ion Barbu s-a inflamat contra lui Tudor Arghezi,ultimul avînd drept de payback. Camil Petrescu nu-l agreape conu Mihai: „Sadoveanu este o glumă în literaturaromână”, iar pentru Eugen Lovinescu, aşa cum nota înJurnalul anului 1927, Camil era „maniac”, „groaznic demegaloman şi agresiv”. Lucia Demetrius îl găsea„grobian” pe Lovinescu: i-ar fi deschis scrisorile ca să ştiedacă s-a iubit cu Anton Holban, cu Turel.

Înapoi în timp, junimistul Carp nu s-a dus laînmormîntarea junimistului Maiorescu: „Nu-i fac o politeţeporcului pe care nu mi-o poate întoarce”. Şi mai dădămult,doi cărturari, Ion Neculce şi Dimitrie Cantemir, asistaserăla asasinarea lui Miron Costin. Ucigaşul: un domnitoranalfabet.

Moineşteanul Tristan Tzara nu-l îngăduia înliteratura franceză pe buzoianul Urmuz. S-a supărat, faptrelatat şi de Virgil Ierunca, şi de Monica Lovinescu, atuncicînd Eugène Ionesco l-a tradus pentru Gallimard, nucumva să rezulte că avangardismul lui are rădăcini înliteratura română şi că Urmuz ar atenta la întîietate.Pentru Arghezi, romanul Ion era „platitudine deplăcintărie şi mediocritate totală. Ochi mort, mintesomnambulă. Un artist se spînzură şi nu dă la tiparasemenea rezultate”. À son tour, Rebreanu făcea o listăde scriitori nepublicabili, punînd la cale apariţia „Românieiliterare”, în ’32. Pe unii îi declara tabu, ultimul pe listă fiindel însuşi; „sînt de pus la punct toţi colaboratorii „Gîndirii”,în special Cezar Petrescu, Nichifor Crainic, Dianu,Dragnea, Blaga, Gib Mihăescu”.În războiul frăţiilor-lor, scriitorii, Arghezi a fost cel maităios. Iorga era „un moş pîrţag”. Despre Lovinescu scria:„Îi este greu morcovului să facă fragi”. Lui Beniuc, care selăuda că-i moţ, i-a zis rapid: „moţ de căcat”. Nu că poetulbardei n-ar fi meritat zisa. Atacat de presa legionară cadegenerat, pornograf, monstru estetic („Rînduiala”, 1937),ca „victimă a puterii iudaice în literatura română, cobaiulcel mai demonstrativ al contaminării jidoveşti din cultură”,poetul a fost eliminat în 1948 ca putrefact de Sorin Toma,după ce Miron Radu Paraschivescu îl declarase „impos-tor” în „România liberă” pentru că scrisese o prefaţă laArd malurile Nistrului de Constantin Virgil Gheorghiu.Nici Zaharia Stancu nu l-a iertat pentru tableta Unneghiob („Bilete de papagal”, 1937), unde Arghezi îlbatjocorise: Stancu voia să capete un post de „agentacoperit” la Siguranţa Generală, ceea ce s-a şi întîmplat.

Petru cel Mare, alias Petru Dumitru, nu-l scoteadin pigmeu pe Benicucu (aşa-i zicea Dan Deşliu) şi dinPorcmălniceanu pe autorul Amintirilor deghizate. Larîndul lui, romancierul Canalului era „limbric netalentatşi mincinos” pentru MRP (Jurnalul unui cobai).

În vremea aceea, a-l eticheta pe un cobreslaş cafascist (şi tito-fascist), reacţionar, decadent, descompus,confuz, apolitic, individualist, ezitant (şi dacă acuzeleveneau de la Răutu-Moraru-Şelmaru), însemna să-l scoţidin cărţi, să-l pui la index. Marii combativi ai criticiimilitanto-angajate rămîn Crohmălniceanu/ Vitner/Novicov/ Al. I. Ştefănescu/ Horia Liman/ Petre Iosif/Radu Lupan/ Paul Georgescu. Cu Cazul Blaga (V.R.,ian.’46), Nestor Ignat a declanşat eliminarea lui Blaga dincultură, ajutat de Pavel Apostol, căruia filosoful îi acordaselicenţa şi doctoratul. B. Elvin ducea o campanie contralui Barbu, ermeticul: Sensul retrograd al poeticii lui IonBarbu, în „Gazeta literară”, ’58. Se lupta contra adversarilor„cu ghiarii şi cu dinţile”.În catrenul lui Beniuc („Pe unde mă-ntorc, pe unde măduc,/ Lumea vuieşte, şopteşte/ Acesta-i Mihai Beniuc/

Ştie şapte limbi şi ruseşte”), Blaga a intervenit cu un darîn loc de şi: dar ruseşte. Cît l-a costat gluma asta ştim.Pentru că l-a ironizat pe Marcel Breslaşu pentru „greierelemîrîie şi bîrîie” din Nişte fabule mari şi mici pentru mici şimari, Al. Piru a rămas fără semnătură 13 ani, din 46 pînă-n59. Faşat, Breslaşu l-a acuzat de antisemitism şi de aluziela… Ana Pauker într-o cronică la piesa lui Ion Luca, Salbareginei. Pe Ion Luca l-a denunţat şi Nina Cassian, pentrucă ar fi atacat-o pe Ana Pauker: „O piesă huliganică”.

Şi-mi amintesc de un vers din Lumina de mîinede Aurel Gurghianu:

„Ei citesc tăcuţi din Şolohov”.Numai tăcuţi nu erau proletculturnicii:

denunţătorii erau denunţaţi, vînzătorii – vînduţi, hăitaşii– hăituiţi.

Scăpa cine putea.Pare că-n literatura română nimeni nu rezonează

cu nimeni. Poate cel mai nedrept cu Bacovia a fost Bogza(sub pseudonimul André Far, în revista „unu”),considerîndu-l „închistat” şi „monoton”: „Îl primim cumultă simpatie, dar ca pe un şcolar întîrziat”. Pandrea aavut grijă să noteze în Memoriile mandarinului valah că„Emil Cioran, ca student, nu se spăla niciodată. Era unOblomov anti-aer, anti-geam, anti-apă”. Iar Mircea Zaciuscrie: „Lui Liiceanu i-a făcut rost de casă Gogu Rădulescu”.E ştiut că Regman i-a tăiat lui Buzura bucăţele Feţeletăcerii. Buzura nu l-a iertat: şi-a numit Redman un personajsinistru şi l-a făcut să se îmbolnăvească de cancer.

În Timpul asasinilor, Cezar Ivănescu a povestitdespre un „scenariu exterminator” împotriva redactorilorde la „Iaşul literar” care nu-i publicau pe tineri. Lesnea,Ignea, Costea etc. au fost puşi – imaginar – la zidul RîpeiGalbene şi condamnaţi. Tinerilor din plutonul de execuţieDon Cezar le-a ordonat: „Să ne pişăm pe ei”.

Războaiele n-au fost doar verbale. Ralea(Imoralea, pentru Pandrea) l-a compromis pentru trecutfascist, în ’60, pe Vintilă Horea, cînd urma să primeascăpremiul Goncourt pentru Dieu est né en exil. EugenJebeleanu, pentru că nu figura în antologia Poezia românămodernă de la G. Bacovia la Emil Botta, l-a pîrît „sus” peN. Manolescu. Figurau acolo „reacţionarii” Crainic, ŞtefanBaciu, Radu Gyr. Şi antologia a fost retrasă de pe piaţacărţii.

Gh. Tomozei i-a dat afară de la revista „Argeş”pe Cezar Ivănescu, pe Ileana Mălăncioiu şi pe Dan Cristea,după cîte-mi amintesc. Pioasa Zoe Dumitrescu-Buşulenga,după ce l-a lăsat fără slujbă pe Dinu Pillat, a semnat şiscoaterea eminescologului D. Vatamaniuc. I-a „vacantat”postul de la Institutul de istorie şi folclor, la 1 iulie ’75.

Sigur că lupta (de clasă intelectuală) se ascuţea,dar erau şi armistiţii. Noi atacuri, linişte, apoi alte atacuri.Optzeciştii au făcut front comun şi bine-au făcut. Debutauîn bloc. Redutabilul bloc Nedelciu/ Iaru/ I.B. Lefter/ MadiMarin/ Stratan/ Danilov, pentru ca acest bloc să se camfisureze postsocialist.

Privaţi atîta vreme de libertatea de-a trage cupuşca polemicii, scriitorii au reluat războiul frăţesc alcuvintelor. Faza cea mai dură: optzeciştii versus „expiraţii”de şaizecişti.

Multe umori şi rumori au produs propunerile luiLIS la conducerea USR.

Verbe ca a denigra, a defăima, a discredita, aponegri au fost puse la bătaie. Taberele sînt destul deheteroclite: conqueranţi proletcultişti şi tinerisuplimentarişti (aici criteriul vîrstei nu funcţionează),într-una dintre ele.

În marea trăncăneală actuală, Mircea Iorgulescuîl face „stalinist” pe Gh. Grigurcu; „structură stalinistă” eşi Noica, antifonie care-a răsunat la Iosif Sava, în emisiune.Şi cîte antifonii n-au răsunat acolo, pe principiul răsunăcalea, răsună valea: tinicheaua Călinescu, Arghezi –Marele Zero, Noica – autor de tîmpenii cu românească înfinal. Li s-au văzut la TV măselele de minte cînd spuneauvorbele astea.

Adversarul de idei e redus la neant cu oînjurătură.

„Slavă Domnului, scria conu Alecu Paleologuîntr-o subtilă tabletă, Glosă folclorică, înjurătura la românieste satisfăcătoare ca ultraj: şocantă, infamantă,excelentă ca descărcare a resentimentului”.

Resentimente? Cu duiumul! Dacă pronunţainumele lui Ştefan Baciu în faţa lui Mihai Ursachi aveai ceauzi. Mereu alterul e fără valoare (Mircea Dinescu pentruCezar Ivănescu şi reciproca), self-admiraţia rămînîndconstantă.

În Jurnal (Humanitas, 2001), Mircea Cărtărescuîşi mărturisea „criza de ură şi furie” aflînd că, la Paris,Centrul Cultural a sărbătorit apariţia altei cărţi de MarinSorescu. După faptă şi răsplată. Fără tact, un inconformistde două carboave, fratele Vakulovski, îl rade peCărtărescu: „Azi am văzut o emisiune cu Cărtărescu. Mis-a făcut milă de el. Sfrijit, cu mîinile între picioare pe totparcursul emisiunii. Un şoarece de bibliotecă. Dacă arapărea mai des în emisiuni, elevii de la şcoală ar începesă se poreclească cu cărtărescu în loc de bou. Dar să-l lasîn zmeii lui”.

În războiul român-român al scriitorilor, smetiapeste ochi se întîmplă una-două. În Scrisorile unui fazan,Al. Muşina a reprodus incredibila ofensă a lui MariusIanuş, top al violenţei verbale în războiul interpixual:„Muie la Muşiniţă”.

În Despre idei & blocaje, Horia-RomanPatapievici nota: „Dacă un călător ideal ar poposi înRomânia culturală a ultimelor decenii, ar fi frapat de faptulcă ideile nu se dezbat, argumentele nu sînt ascultate,obiecţiile sînt trecute cu vederea, teoriile sînt luate înbalon, iar sunetul calm al discuţiei se aude numai cîndautorii au murit ori cînd numele lor a primit confirmareacanonică a Occidentului”. Alina Mungiu-Pippidi îlcontrazice, publicînd, sub formă de necrolog, un atac adpersonam, Moartea unui clovn, şi-n „România liberă”, şi-n „Monitorul de Suceava”. Batjocură, să recunoaştem, maipuţin obişnuită cînd insul tocmai s-a stins. O autopsiepublicistică fără precedent.

Sub dioptriile Mungiu, amică declarată („unvechi prieten al meu”) a lui Pruteanu, George este licheapolitică, ratat ca eseist, ca ziarist, ca lingvist şi ca tot,turnător la Secu, impostor ca profesor, pornograf şitraducător din pornografi. E şi pseudo-naţionalist pentrucă e minoritar, ceea ce nu prea sună corect politic. Cît pece să spună că poporul român nu-i al lui, nici limbaromână, ca şi cum în Istoria lingvisticii române n-ar fi fostatîţia mari lingvişti evrei, de la Mozes Gaster, LazărŞăineanu, Tiktin, I.A. Candrea, la Al. Graur şi Jack Byck.Colivăreasa de ocazie, care a dat pe scena AteneuluiTătăraşi o probă de desacralizare cu Evangheliştiipartuzarzi, încingînd scîndura cu scena de sex oralMartha-Iisus Hristos, constată la moartea eseistului căGeorge Pruteanu a fost… ateu. E dreptul său la impresie,mai ales că s-a dovedit a cunoaşte alt mod de a combateideile celuilalt decît prin argumente. Dar această mostrăde conduită sinceră şi prietenească (cît pe ce să spuntovărăşească) a şocat şi blasfemia n-a rămasnesancţionată de „România literară”.

Cît despre vocabula clovn, Alina Mungiu-Pippidin-o foloseşte în premieră. Am tot auzit/citit că Petre Ţuţeaa fost un clovn fără operă; alt clovn cu operă de trei paralear fi fost Călinescu. După aceşti saltimbanci, de ce n-ar fişi Pruteanu „clovn patetic”, bufon flecar, rimînd cu ignarşi cu patibular?

Mereu iritabilă, defel expresivă, în dificultate deemisie, Mungiu nu sî lasî. Alergică la limba şi literaturaromână (v. interviul din „Suplimentul de cultură” iaşiot,unde se lăuda cu studenţii ei care nu citesc delocliteratură română şi că „şi-au creat un univers cultural allor care nu are nimic românesc”), s-a crezut „chemată”să-l atace pe „nechemat”, Pruteanu fiind receptat ca unapărător al limbii române corecte, avizat, original, talentat,suprainteligent.

În fapt, pamfletul-necrolog (o contradicţie întermeni, nu-i aşa?) a izvorît dintr-o frustrare: într-oemisiune TV, doamnei i-a scăpat o expresie de argou, cevastyle bas, cu verbul a freca, în loc de a-şi face griji, amăcina. „Vă freacî grija di…”, iar Pruteanu – vorba lui LucaPiţu – a dat-o pe rîzătoare pînă la finele talk-show-ului.Academica ongistă n-a iertat şi n-a uitat. Cu furie şi cuzgomot, l-a demascat, l-a demascat postum ca om lipsitde caracter, din stirpea acelor „evrei care colaborau cunaziştii”.

Cu ştiuta-i slăbiciune pentru rolul de revelatorcathartic al defectelor românilor, deşi nu-i decît o dirigintăînţepată şi repezită, Alina Mungiu a tras linie şi i-a dat luiGeorge Pruteanu notă proastă la purtare: „o viaţă de tragi-comedie”. Probabil că George Pruteanu doar o vorbă i-arfi spus: „Nu mai călca în ridicol, Alina!”.N-o fi momentul să mai contenim cu „strîmbătăţile”, cu„făţăriile”, cu „mozaviriile”, cu „pîrele, curviile şiscandilele”, spre a le spune ca Antim Ivireanu?

Magda UMagda UMagda UMagda UMagda Urrrrrsachesachesachesachesache

„Trebuie să recunoşti că este un moment simbolic, un mo-ment rar în cultura română: doi oameni să fie de acord fără să sefi pus de acord. Nu e chiar banal”.

Adrian Marino, Al treilea discurs.


Diaconescu, SIE şiDiaconescu, SIE şiDiaconescu, SIE şiDiaconescu, SIE şiDiaconescu, SIE şi“F“F“F“F“Frrrrratatatatatele cel Marele cel Marele cel Marele cel Marele cel Mare”e”e”e”e”

La începutul anului 2008, câteva torpile infor-mative lansate din interiorul PSD au produs îngrijorarela Cotroceni şi în unele sedii de partid aflate în plinăpregătire pentru alegeri. Zvonul că un nou cuplu politic,Năstase-Diaconescu, va fi aruncat pe piaţă, a produs fiorireci pe şira spinării prezidenţiale, reparată cu greu la oclinică din Austria. Junghiurile nu veneau din direcţiafostului premier Adrian Năstase, despre care toată lumeacrede că este o epavă politică. Nepoţelul era ţinta idealăpentru scuipaţii şmecherilor aduşi de marinar din bazarulde la Videle, direct pe scaunul Primăriei Bucureşti.

Necazul cel mare se numea CristianDiaconescu. Personaj şters, aflat mereu în planul doi alPartidului Social Democrat, Cristinel nu intrase până maiieri în gura presei de scandal. Poate doar cu excepţia unuiscandal de mici proporţii la Eximbank, unde evoluasesoţia sa Mariana. Purtătorul de cuvânt al PSD eraconsiderat drept un politician echilibrat, profesionist într-ale diplomaţiei şi justiţiei mioritice. Nimeni, dar absolutnimeni, nu îndrăznise să-i pună în discuţie calităţile denegociator (cu ucrainenii sau ruşii) pe teme de tratate cuvecinii sau tezaur. Şi aşa rămânea Diaconescu, dacăstătea în banca lui, fără să se implice în lupta de clasă.

Aşadar, ca şi în cazul lui Voiculescu-Crescent-Dunărea, serviciile secrete af late în subordinea“Profesorului” şi-au deschis băierile pungii cu noroi,furnizând tonomatelor prezidenţiale dosarul profesionalal viitorului candidat PSD la primăria capitalei. Au fostscoase cu generozitate zeci de note din anii ’80, cândDiaconescu era judecător comunist, fişe sau recomandăride la partid, ba chiar i-au găsit şi rădăcinile securiste laU.M. 0835, unde îşi satisfăcuse stagiul miltar. O unitatemilitară a trupelor de securitate. Fiindcă se poartă încampanie, deontologii nu au uitat nici de soţiadiplomatului. Au publicat fişa de membru PCR a MarianeiDiaconescu, apreciată ca “o activistă disciplinată şiconştiincioasă”. Negri în cerul gurii, mercenariibăsescului au dat de înţeles că Diaconesu a fost cizmacomunistă din fundul ţăranului român, judecat în procesepe uliţele satelor. Şi uite aşa, după ce i-au scos mapaprofesională de la naftalină cu tot cu funcţiile UTC,cursurile aprofundate de marxism şi chiar proceseledesfăşurate în anii dictaturii “la faţa locului”, din imagineaviitorului candidat la fotoliul de primar al Bucureştiuluis-a ales praful.

Ce nu ştie cititorul de bună credinţă este faptulcă adevărul i-a fost servit pe jumătate. Securitateaturnase cu linguriţa, nu cu polonicul, informaţiiledefăimătoare pe gâtul încins al deontologilor. Pe paginanămoloasă cu care a fost mânjit Cristian Diaconescu,investigatorii de ocazie ocoliseră cu grijă trecutul post-decembrist al duşmanului de clasă. Nu că s-ar fi terminathârtia de tipar, dar ordinul venit de sus nu se discută, seexecută.

Credeţi că slugoii Cotroceniului ar fi avut curajsă spună despre Cristian Diaconesu (fost ministru aljustiţiei, diplomat greu la OSCE) că activa la Serviciul deInformaţii Externe, Direcţia „C” contraspionaj extern? Nuputeau. Au făcut-o alţi jurnalişti, recent.

În paginile oficiosului, trecutul duşmanuluipesedist pute doar până la sfârşitul anului 1989. Iar dacă„negociatorul de mucava” (cum a fost poreclit Cristinelde colegii din SIE după eşuarea negocierilor pe problematezaurului pierdut) vrea la primărie, îi dăm în cap. Darnu-l omorâm. Mesajul fetid din paginile ziarului a fost câtse poate de clar: Diaconescule, stai în banca ta! Nu-lsupăra pe Fratele cel Mare.

ÎngrÎngrÎngrÎngrÎngroparoparoparoparoparea defea defea defea defea definitivă ainitivă ainitivă ainitivă ainitivă aTTTTTezaurezaurezaurezaurezaurului rului rului rului rului românescomânescomânescomânescomânesc

spinoasă pentru societatea românească post-decembristă: retrocedarea faimosului “Tezaur”românesc, aflat în custodia ruşilor de aproape un secol.Un om de afaceri german, pe nume Christian Vahamse dădea de ceasul morţii că ar fi însărcinat de VladimirPutin să se ocupe de această problemă şi, ca dovadă,venise cu un braţ de documente referitoare la situaţiatezaurului românesc (peste 90 de tone) păstrat într-obancă elveţiană. De faţă erau jurnalistul german deorigine română Eugen Anca şi senatorul Vasile Duţă,precum şi alte persoane. Afaceristul sprijinit de Ancaera supărat nevoie-mare pe autorităţile române care nuar fi interesate de recuperarea tezaurului, cu toate căfăcuse personal demersuri la toate nivelurile. În princi-pal puterii pesediste, guvernatorului BNR MugurIsărescu şi directorului SIE Ioan Talpeş.

Întâlnirea s-a terminat cu un telefon laMinisterul Afacerilor Externe, în perspectiva uneidiscuţii cu secretarul de stat, pe atunci CristianDiaconescu.

Imediat, în presa centrală a apărut zvonul căruşii au de gând să ne dea tezaurul înapoi. Moca. Şi căcel care gira afacerea era un oarecare om de afaceriruso-american Alexander Michael Dokychuk, de origineromână.

Dokychuk, născut dintr-o mamă olteancă şi untată ofiţer KGB, este consilier pentru relatii economico-financiare ruso-americane şi expert în afaceri pentru

comunist numai pentru brand sau a fost doar prostconsiliat ?

Cert este că, proaspăt numit la conducereafirmei, Oprea Mihai (şef al Partidului Noua Generaţie,filiala Olt ) a preluat cu multă uşurinţă, o gaură de peste280 de miliarde de lei vechi la şvaiţerul ARCOM S.A..Din motive care ne scapă, nici până la această oră, nus-a declanşat auditul intern.

Confruntat cu numeroase plângeri şi sesizări,noul şef al consiliului de administraţie a trecut în rezervămirenii Securităţii de la conducerea firmei deconstrucţii. Unii s-au pensionat, alţii zac prin spitale,fiind scutiţi deocamdată de orice responsabilităţi. Dinpăcate, cum o nenorocire nu vine niciodată singură,odată cu achiziţionarea ARCOM S.A., Gigi Becali s-amai trezit cu o cocoaşă în spinare. Se pare că nici fostaconducere (care a scos bani buni pe acţiunile firmei),nici consilierii miliardarului, nu i-au spus că s-a legat lacap cu cea mai mare şi mai păguboasă investiţieexternă românească, Combinatul de Îmbunătăţire aMinereurilor Acide de la Krivoi Rog, o gaură neagră încare s-au scufundat peste 2 miliarde de dolari de labugetul ţării şi din patrimoniul ARCOM S.A.

Trezit la realitate de presă, Gigi s-ar fi zbârlit laMinisterul Eonomiei şi Finanţelor, încercând să pasezecocoaşa la datoria publică. Şmecheria n-a ţinut. FirmaARCOM S.A. fiind legată de CIM Krivoi Rog prin legea156 din 5 iunie 1987, ca antreprenor general extern.

O tentativă asemănătoare au mai încercat şifuncţionarii corupţi ai MEF, numind investiţia „creanţăexternă” şi mutând-o la Fondul Proprietatea. Până anultrecut, când jurnaliştii au observat manevra şi i-au atrasatenţia ministrului Vosganian că o datorienerecunoscută (de Ucraina) nu are cum să fie creanţă.Fondul a fost degrevat imediat de CIM Krivoi Rog.

Nici după ce a dat cu capul de pragul de sus,Becali nu a ordonat verificări la ARCOM S.A., singurelemăsuri luate până acum, fiind repatrierea gloatei depensionari şi gestionari jefuitori. Reţeaua devalizatorilorcreată de directorul filialei ARCOM Krivoi Rog, NicolaeGhirţoi va rămâne.

Muncitorii din şantier spun că Ghirţoi a intratîn comă alcoolică, de când a aflat că Mihai Oprea îltrimite acasă. S-au speriat degeaba. Este starea luinaturală.

Mai grav în această poveste este faptul căresponsabilii MEF cu jaful atronomic de la CIM KrivoiRog vor scăpa basma curată. De pe urma materialelorfurate din şantier de-a lungul anilor, funcţionarii pub-lici de la Comerţ Exterior, Ministerul de Finanţe,Ministerul Economiei, MLPAT (sau orice altă formă princare a trecut actualul MEF de-a lungul anilor) şi-au făcutvile la Snagov. Mulţi dintre ei, aflaţi astăzi la conducereastatului, au căpătat apartamente de sute de mii de euroîn complexele de lux construite de ARCOM în Calea

Cu corCu corCu corCu corCu corupţia în gurăupţia în gurăupţia în gurăupţia în gurăupţia în gură

clădirea veche a SenatuluiRomâniei, direcţiile decontraspionaj şicontrainformaţii ale serviciilorsecrete româneşti stăteau la obere, dar cu ochii cât cepele peun grup pestriţ format dinromâni, elveţieni, germani şiolandezi. Ofiţerii GRU, ziariştii,oamenii de afaceri şi

politicienii de faţă nu veniseră să ia masa într-o pauzăde şedinţă, grupul discuta aprins o problemă mult mai

Eugen Anca

Dokychuk

România şi Ucraina la Institutul de Cercetări Ştiinţificepentru Relaţii Economice Externe din Rusia (VNIIVS).În fapt, o instituţie de stat, controlată de GRU (serviciulsecret al armatei) şi aflată în subordinea MinisteruluiDezvoltării Economice şi Comerţului al Federatiei Ruse.

De ce deveniseră dintr-o dată atât de interesaţiruşii de retrocedarea tezaurului românesc? Se zvoneştecă erau la mijloc o grămadă de comisioane şi dobânzice trebuiau încasate. Cu alte cuvinte, noi luam tezurulînapoi gratis, iar ei se alegeau cu dobânzile. Cum trioulPSD-Isărescu-Talpeş nu a fost de acord cu schimbulreciproc avantajos, având pretenţii şi la o parte dincomisioanele cuvenite, afacerea a căzut. „Negocierile”au fost pasate la nivelul doi al Serviciului de InformaţiiExterne, mai precis pe capul „diplomatului” CristianDiaconescu, care a îngropat discuţiile despre tezaur laîntâlnirea cu Vaham din biroul său de la MAE. La scurttimp, serviciile au organizat în presă şi un parastas aldiscuţiilor despre tezaur, lansând zvonul că echipa deescroci „trimisă” de Moscova ar fi prezentat documentefalse.

Cel mai mototolit a ieşit, până la urmă, actualulcandidat PSD la primăria capitalei, Cristinel, colegii dinCentrala SIE poreclindu-l “negociatorul de mucava”.

Gigi Becali şi-a trGigi Becali şi-a trGigi Becali şi-a trGigi Becali şi-a trGigi Becali şi-a tras cocoaşăas cocoaşăas cocoaşăas cocoaşăas cocoaşăucrucrucrucrucraineanăaineanăaineanăaineanăaineană

De ceva vreme, de „Îngerul Luminii”, cumeste denumit în presa centrală afaceristul Gigi Becali,se lipesc doar afacerile găunoase. Scăpat relativ neatinsprintre dinţii rari ai Direcţiei Naţionale Anticorupţie(DNA), într-o afacere nu prea curată cu „terenurilearmatei”, Becali a aterizat în braţele procurorilor cuvaliza plină de euroi. Sute de mii, milioane de „îngeraşi”destinaţi ungerii „Căilor Domnului “, întru înălţareaSteluţei cât mai sus, spre cupele europene. Unii spuncă oracolul din Ghencea era animat doar de intenţiibune, dar l-a stricat gura, rugăciunile sale spre Cel deSus, băgând aparatura sereiului în microfonie.

Acum, Becali încearcă să-şi îndrepte imagineaşifonată, cu mătănii prelungite la posturile TVechidistante. Nici că ştie ce-l aşteaptă.

Cu cine oare s-o fi consultat pravoslavnicul,când a cumpărat firma Securităţii ARCOM S.A., nu ştim.L-a ispitit necuratul să achiziţioneze un monstru

Plevnei şi pe Nerva Traian. Au treacut cu vedereareexporturile ilegale de materiale din şantierul deDolinska, către Maloiaroslaveţ şi Astrahan sauvagoanele cu materiale pierdute pe drum după ce intraupe teritoriul României.

La judecata de apoi, cineva trebuie săplătească decontul de la CIM Krivoi Rog. Fostul direc-tor economic Florescu Florian şi camarila au pasatpaguba în cârca lui Becali. ARCOM nu va putea fidegrevată de obligaţii decât printr-o nouă lege aprobatăde Guvernul şi Parlamentul României.

Ne aşteptăm ca o altă valiză cu „îngeraşi” sărezolve şi această problemă.

EduarEduarEduarEduarEduard Ovidiu Ohanesiand Ovidiu Ohanesiand Ovidiu Ohanesiand Ovidiu Ohanesiand Ovidiu Ohanesian

Încă director, Nicolae Ghirţoi

Şi se jură că nu fură...Şi se jură că nu fură...Şi se jură că nu fură...Şi se jură că nu fură...Şi se jură că nu fură...

La sfârşitul anului2003, la restaurantul din

Voci pe mapamond: SylvSylvSylvSylvSylvesesesesestrtrtrtrtre CLANCIERe CLANCIERe CLANCIERe CLANCIERe CLANCIER23 Acolada nr. 8 - Mai 2008

AAAAAutututututor a cincisor a cincisor a cincisor a cincisor a cincisprprprprprezezezezezece vece vece vece vece vo-o-o-o-o-lume de poezie, dintrlume de poezie, dintrlume de poezie, dintrlume de poezie, dintrlume de poezie, dintre care care care care careeeeeamintim Pramintim Pramintim Pramintim Pramintim Profofofofofilul visului, Ierilul visului, Ierilul visului, Ierilul visului, Ierilul visului, Ierbarbarbarbarbarîn fîn fîn fîn fîn flăcări, Tlăcări, Tlăcări, Tlăcări, Tlăcări, Telegrelegrelegrelegrelegramele ceramele ceramele ceramele ceramele cerului,ului,ului,ului,ului,PiePiePiePiePiet rt rt rt rt re amintite amintite amintite amintite amintitoaroaroaroaroare, Sufe, Sufe, Sufe, Sufe, Suf leleleleletultultultultulalchimisalchimisalchimisalchimisalchimist, O culoart, O culoart, O culoart, O culoart, O culoare în noape în noape în noape în noape în noapttttte.e.e.e.e.A publicat, de asemeni, eseuriA publicat, de asemeni, eseuriA publicat, de asemeni, eseuriA publicat, de asemeni, eseuriA publicat, de asemeni, eseuri(des(des(des(des(desprprprprpre poezie : Calea poeţilore poezie : Calea poeţilore poezie : Calea poeţilore poezie : Calea poeţilore poezie : Calea poeţilor;;;;;desdesdesdesdesprprprprpre Fe Fe Fe Fe Frrrrreud), o lucreud), o lucreud), o lucreud), o lucreud), o lucrararararare dee dee dee dee de

“f“f“f“f“ficţiune politică” : Ticţiune politică” : Ticţiune politică” : Ticţiune politică” : Ticţiune politică” : Tesesesesestttttamentul lui Mao. Esamentul lui Mao. Esamentul lui Mao. Esamentul lui Mao. Esamentul lui Mao. EsttttteeeeePrPrPrPrPreşedinteşedinteşedinteşedinteşedintele Pele Pele Pele Pele P.E.N.E.N.E.N.E.N.E.N. Club-ului fr. Club-ului fr. Club-ului fr. Club-ului fr. Club-ului francez şi Secrancez şi Secrancez şi Secrancez şi Secrancez şi Secreeeeetttttar gen-ar gen-ar gen-ar gen-ar gen-erererereral al Aal al Aal al Aal al Aal al Academiei Mallarcademiei Mallarcademiei Mallarcademiei Mallarcademiei Mallarmé.mé.mé.mé.mé.

ÎNTRE ORAÎNTRE ORAÎNTRE ORAÎNTRE ORAÎNTRE ORACCCCCOL ŞI PREVESTIREOL ŞI PREVESTIREOL ŞI PREVESTIREOL ŞI PREVESTIREOL ŞI PREVESTIRE

Între oracol şi prevestireîntre rugă şi speranţăsă te naşti în codru sau pe-o dună.

Să fii începutul cel marecare să stîrnească viaţa sub lună.

Iată vise sau himerela care nu poţi renunţa în noapteafiecărui anotimp ce vine.

*

Scrisul de ce lumină se-apropie oarenoi ignoranţi ai propriei umbreşi ce amintire aduce-va timpul?

Înfometaţi aici printre-atîtea dezastreneputincioase cuvintele noastre.

Al cui e sîngele din noicare ne-mpinge să scriemsă sfidăm orice graniţe?

*

Teama ţi-o laşi pe faţa iazuluiun slab mieunatprintre ferigi se-ascunde

În noaptea lină pîndeşti licărireazadarnicelor lucruri abia perceptibile

În steaua ta crezîndcunoscîndu-te pe tine însuţicrezi că-i eşti măsura

*

Dacă fluviul se lipseşte de tineşi sare din izvor în primul rîu crescînddin afluent în afluent

Dacă florile-ncep să reînfloreascăfără de truda albinelor

Dacă timpul începe să-şi abandone anii

zilele şi orele ce se va-ntîmplacu pămîntul şi oamenii?

*

Amintirea ca o uşă care se deschideca un drum ce poate fi urmatca o tainică grădină

Înlăuntru-ţi îi cauţi dialectul pierdut.Să fi uitat oare

Poiana astaunde domneşte tăcerea, unde te duc paşiide visător singuratic?

*

Tu îţi eşti sînge şi destincopacul stă gol înainte-ţie iarnă

Aştepţi zoriiprivirea-ţi prevesteşte primăvara.În toiul nopţiiapare transparenţacare răspîndeşte viaţăşi tu cînţi.

SÎNGELE CE NU ŞTIE SĂ MINTSÎNGELE CE NU ŞTIE SĂ MINTSÎNGELE CE NU ŞTIE SĂ MINTSÎNGELE CE NU ŞTIE SĂ MINTSÎNGELE CE NU ŞTIE SĂ MINTĂĂĂĂĂ

Să fim acest sînge ce nu ştie sămintăspiţa asta nobilă neobosităcare se-ncrede-n cărţistrăduindu-se să transcrieacel ceva de care ţinenimic mai mult ori mai puţindecît trecerea timpuluidecît viaţa, taina asta.

*

Zarurile fost-au abolite, tu scriipărăsit de hazardul vechilor numereşi făr’de ajutorul înaintaşilor.

Te-ndoieşti de fericirea propriilor cuvintede-atîtea-ntrebări şi viziuni trecătoare.

Cu poemul de-odată răsare şi verbulatîţi jarul unui foc străbunştiind că timpul te-a numărat.

*

Te-ntrebi dacă spaţiul e infinitşi curb ca duna asta pe carete plimbi noaptea

Dacă visele tale sunt nesăbuiteori promiţătoare

Şi dacă viaţa şi zbuciumul eisunt drumuriunde poeţii-şi depun cuvintele obscureca tot atîtea capcanepentru prins adevărulmereu insesizabil.

*

Sensul e un nortrece şi se destramăfără a lasa urme

Vezi în el ce-ţi închipuiodată ceva, altădată altceva

Cînd te vei duce, nu va mai exista decît prezentulaceea care-ţi va închide pleoapeleîşi va aminti de întrebarea ta :de ce?

*

Poemul ăsta e-al tăuîl scrii fără s-o ştii preabine.

Eşti un fel de scrib străbuncu chip necunoscutasta îţi convine.Şi continui să cauţi adevărulcare ca zăpadaîţi frige mîinile

*

Morţii tăi fac nostimă figurăîn beznă, în orice searămai aproape, tot mai smeriţi.

Le arunci în faţă spaima ta, geloziade-a fi silit să-i pierzi în zori de zi.

Unde se duc oare?

Te-ntrebi şi-i auzi uneoriapucînd pe scurtăturişi trecînd fără oprire.

*

Va trece Decembre cu primele zăpezizgomotele-i pluşatesă nu le regreţi de pe-acum

Vîscul, ilicul rămîne-vor agăţateSeara lîngă căminul aprins

Tu şi sora ta pe-ai casei îi veţi ascultacum spun lîngă foc poveşti de la priveghicuvinte preţioase pentru viaţă.

*

A fost spusă într-o joiîn tainiţa grădiniiJocul ţinea de tăcere

Ca ţestoasa care zăboveştepentru a-ţi stîrni curiozitatea

Un secret e greu de purtattrebuie să faci o pauzăca jocul s-o poată lua de la capăt.

*

Un nor va trece în curîndun cîine va-ncepe să urleşi va trebui să-ţi petreci noaptea

Socotind orele după clopoteleschitului, şopotind în penumbră

Cînd tăcerea-i ceea ce se ceretu copile nicicînd înţeleptţi-ar fi plăcut să stîrneşti o furtună

*

Asceza cîntului pura schimbat viaţa eiîntr-o lume care-i dă

Acces la cunoştinţaînvăluită pînă atunci

La rîndu-ţi cauţi zeiţaîn ţara cu-o mie de izvoaremergi spre azurul de noapte înmulţit.

*

Vegheai,căutarea ta avea-va patimarăbdarea, puritatea

Care dă timpului ce trecesensul ce-i lipseşte

Vegheai,în contratimp pentru o lume a prezenţei precareCăutarea ta conjura-va năpastanăscută din absurd şi nepăsare?

*

Iată ziua, se impune ferestreicapătă prezenţă, atrage atenţiadă atîtea semne de recunoaştere.

Şi timpul căruia îi eşti măsurăse tot îngustează în urmă-ţi

Cine-ţi va citi povestea într-o zise va ascunde printre rîndurile pe care le-ai gravat înnoapteLunatic Pierrot bîntuit de himere.

În româneşte de

ConsConsConsConsConstttttantin ABĂLantin ABĂLantin ABĂLantin ABĂLantin ABĂLUŢUŢUŢUŢUŢĂĂĂĂĂ


Măria Sa CorMăria Sa CorMăria Sa CorMăria Sa CorMăria Sa CorupţiaupţiaupţiaupţiaupţiaDe ce s-a întDe ce s-a întDe ce s-a întDe ce s-a întDe ce s-a întororororors Hrs Hrs Hrs Hrs Hruşcă lauşcă lauşcă lauşcă lauşcă la

AAAAA. Păunescu?. Păunescu?. Păunescu?. Păunescu?. Păunescu?Ne dăm prea bine seama: în România actuală corupţia e o instituţie

neomologată, dar venerată, cu o ramificaţie extinsă pe cele mai felurite paliere alevieţii, practic prezentă pretutindeni, ubicuă dacă vreţi, şi cu o autoritate de temut.Cine i-ar putea sta împotrivă? Justiţia, Guvernul, Parlamentul, Preşedenţia? Vorbapersonajului caragialesc : „Ei aş!” Discursurile anticorupţie şi nici măcar legile n-o sperie,nici o exorcizare din cele pe care încearcă a o efectua, uneori mai convingător, jurnaliştii,alteori mai puţin convingător, politicienii, n-are nici un efect. Insinuant, abil, proteic,extrem de insistent, spiritul său malefic dă semne că ne va bîntui încă multă vreme.Să fie prea (ne)cinstita corupţie un produs al comunismului? Cu toate că aportulacestuia în extinderea şi configurarea sa actuală e de netăgăduit, să admitem căarborele său genealogic se adînceşte într-un trecut mai îndepărtat, cuprinzînd epocafanariotă, relaţiile băştinaşilor cu Înalta Poartă şi cu puterile ocupante în genere,pierzîndu-se poate în nebuloasa comună a moravurilor zise balcanice, care pecetluiesctoposul în cauză, atît de ambiguu, al întîlnirii punctelor cardinale. Să admitem însă şialtceva. Şi anume că perioada „de tranziţie” pe care o străbatem (sintagmă tot maipeiorativă pe măsură ce se dovedeşte a fi mînuită precum un alibi fraudulos) e cuosebire prielnică imbatabilului flagel. Au loc acum o seamă de procese ce se vorînnoitoare, aducătoare de „progres” – cum, altminteri? – european, însă care producacele dislocări, mobilităţi, dezechilibruri de care corupţia poate profita mai din plindecît oricînd. „Noul” clamat cu satisfacţie naivă ori, de cele mai multe ori, pişicheră, emîlos, aducător de aluviuni atît de groase încît cursul său apare în destule momentestrangulat Nu doar la intersecţia punctelor cardinale dar şi a epocilor, corupţia triumfă.

Mecanismele corupţiei? Par de-o simplitate surprinzătoare, reflectîndu-se,iluzoriu dezarmate, în oglinda logicii existenţiale. Pe de-o parte dorinţa săracilor, prinforţa lucrurilor, în majoritate numerică, de-a supravieţui, dacă se poate optimizîndu-şimereu condiţiile supravieţuirii, pe de altă parte dorinţa bogaţilor, prin forţa lucrurilorîn minoritate numerică, de-a se îmbogăţi, dacă se poate satisfăcîndu-şi fără limite bu-limia îngurgitării bunurilor terestre. Cum să te revolţi, cum să te superi în raport cuimpulsuri atît de elementare? Cum să opui morala cea atît de severă, de ascetică, deimplacabilă unor aşa de omeneşti porniri? Şi iarăşi ne întoarcem la trecut, la cel proximal regimului totalitar în care anomalia pornea de sus, de la politica etatistă a refuzuluiproprietăţii private sau, mă rog, a mărginirii drastice la care era supusă, cînd se lansaserăurmătoarele stihuri ale folclorului clandestin: „că nu e păcat/ dac-ai furat/ de la hoţulde stat”. Numai că micile furtişaguri, înecate în amarul unor inechităţi ce păreauturnate în betonul unui sistem eternizat, au crescut peste noapte, ajungînd, în climatulpermisiv al liberalizării, la ditamai tunuri cu bubuit extrem de sonor, la escrocheriiînalte cît casele făloase cu mai multe etaje ale parveniţilor, la jafuri întinse cît maimulte moşii şi păduri la un loc. Astfel a luat naştere o corupţie oarecum sistematizată,aptă de grandioase performanţe. Relativismul moral, asupra căruia mai de milă maide silă eram gata a închide ochii în anii comunismului, a trecut într-o imoralitate crasă,într-o corupţie atît de impozantă încît, la întîlnirea cu ea, unii dintre noi se dau la oparte înspăimîntaţi iar alţii o salută cu respect.

Cu toate că ne izbim cotidian de figura sa iradiind de prosperitate şi cu unrictus batjocoritor, corupţia endemică pe care o avem în vedere prezintă cîteva zone înafara celor, să zicem aşa, „naturale”, care ar fi mediul de afaceri, mediul politicienilor,frecvent afacerişti şi ei, mai pe şleau zis, „băieţi isteţi” cel al lumii interlope etc. Eprecum difuziunea unui gaz toxic care sfîrşeşte prin a umple toate spaţiile disponibile.De ce oare ţara noastră are mai multe universităţi particulare decît se află pe întregteritoriul… Statelor Unite? Cine sunt trăgătorii de sfori ai acestui învăţămînt suspect,care ne livrează pe bandă rulantă semidocţi primejdioşi aidoma unor maşinării defecteintroduse în circuitul public? Cine sunt dascălii săi care, e un fapt de notorietate, iaumită, cine îl aprobă, cine îl controlează cu un evident, din capul locului, rabat serios laprincipii etice? E oare un aer mai curat în sistemul sanitar? Cazul micului Sebastiancare s-a născut într-un pretenţios aşezămînt spitalicesc din Capitală cu un handicapmultiplu, pentru că personalul medical n-a binevoit a fi prezent în momentele iviriisale pe lume, a scos la iveală un strat de putregai imens în sfera halatelor albe, asupracăreia publicul credul proiectează o încredere apriorică. Să mai amintim dematrapazlîcurile soldate cu un imens cîştig al medicamentelor de la Constanţa? Oripostura tragi-comică a unui medic gorjean care, filmat fiind, a încercat a-şi înghiţişpaga aidoma unui borfaş? Exploatîndu-ne suferinţa, înavuţindu-se din spaimele şisperanţele noastre, atari urmaşi denaturaţi ai lui Esculap sunt cumva mai presus detraficanţii de carne vie ori de droguri? Dar acel ticălos director al unui centru de copiidin Timişoara care-i abuza sexual pe micuţi şi, ca şi cum nemernicia sa n-ar fi fostsatisfăcătoare, îi trecea peste graniţă pentru uzul altor pedofili ? Dar scandalul de laTVR, unde difuzarea unei pelicule incendiare care proba cu vîrf şi îndesat „onoarea”unui ministru în funcţie şi a unui fost ministru, reuniţi în mica-marea „afacere caltaboşşi palincă” s-a lăsat nu doar cu o penibilă discuţie teoretică asupra „prezumţiei denevinovăţie”, ci şi cu o imprevizibilă sancţiune. Schimbîndu-şi peste noapte opinia cu180 de grade, preşedintele televiziunii publice, Alexandru Sasu, a sancţionat-o pe d-naRodica Culcer care s-a făcut vinovată de… informarea corectă a opiniei publice. Cemanete oculte au fost apăsate, ce pîrghii misterioase au fost puse în funcţiune pentrua se ajunge la o asemenea năstruşnică măsură ?

Să nu pierdem din vedere nici devastatoarele efecte în timp ale corupţiei.Spectrul injustiţiei, perpetuu prezent în viaţa oamenilor, duce la pasivitate, lehamite,dezgust, adică la secarea acelor energii ce s-ar fi cuvenit puse în slujba redresării.Funcţionalitatea învăţămîntului, a actului medical, a tuturor tipurilor de activitate nupot decît scădea încontinuu, prin compromiterea ţinutei lor calitative. Cum am puteauita că, aidoma unui jupîn Dumitrache, devenit patron al statului, preşedintele TraianBăsescu propunea cu ifose elevilor, la un început de an şcolar, pilda d-sale de ins caren-a strălucit deloc la carte, dar care a ajuns ce-a ajuns? Încurajarea elementelor slabpregătite, obişnuite a face uz de plocon şi a intra pe uşa din dos, id est contraselecţia,stimulează emigrarea mai cu seamă a tinerilor dotaţi, împrejurare ce accentueazădisoluţia socială. În contextul unei crize a valorilor, „băieţii deştepţi” rămîn stăpîni pesituaţie. Lipsiţi de scrupule, năclăiţi de incultură, vulgari, indecenţi, ei se constituie înimpertinente modele ale „succesului”, cu atît mai vîrtos cu cît o mass media fărădiscernămînt, cînd nu e prinsă şi ea în caruselul intereselor pecuniare, îi promoveazăcu statut de vedete. Impunîndu-se drept criteriu suprem, banul, indiferent de felul încare a fost dobîndit, dictează regulile. Şi – acesta e faptul gravisim – corupţia lăsată lavoia sa se reproduce la infinit, nesăţioasă precum o zeitate carnivoră care consumătot mai multe victime omeneşti.

GheorGheorGheorGheorGheorghe Grigurghe Grigurghe Grigurghe Grigurghe Grigurcucucucucu

S-a întâmplat de curând un fapt cultural spectaculos, cu totul bulversant:Bucureştiul a fost umplut de afişe care anunţau întâlnirea Hruşcă-Păunescu pescena Teatrului Naţional. Valorosul cântăreţ Ştefan Hruşcă a ţinut să-şi încheieseria de 50 de spectacole din România, prin care şi-a marcat împlinirea unei jumătăţide veac de viaţă, întâlnindu-se pe aceeaşi scenă cu Adrian Păunescu, după odespărţire de 24 de ani. Dintr-o emisiune de la Realitatea TV, care a precedatspectacolul, am aflat că ideea întâlnirii i-a aparţinut lui Hruşcă şi a fost avansatăîncă din noiembrie 2007, în emisiunea „Duminica în familie”, unde cei doiprotagonişti de mare tonaj au fost invitaţii Mihaelei Rădulescu. În emisiunea de laRealitatea TV, Hruşcă şi Păunescu au discutat posibilitatea continuării unui proiectcomun de spectacole, cât şi relansarea Cenaclului Flacăra, dar nu în ţară, ci încomunităţile româneşti din Spania, Italia etc, „care sunt mai curate” şi păstreazămai viu sentimentul patriotic.

După cum se ştie, Hruşcă trăieşte din 1991 în Canada. A cântat în CenaclulFlacăra doar trei ani, între 1981 şi 1984, după care s-a despărţit zgomotos dePăunescu, nu s-a mai întâlnit şi n-a vorbit nici măcar la telefon cu “bossul” timp de14 ani, până în 1998. În 2003 a revenit în spectacolul Cenaclului Flacăra de laChişinău, după 19 ani de ruptură. Ştefan Hruşcă nu este un cântăreţ oarecare.Imediat după 1990 şi-a lansat seria albumelor de mare succes, numele săuconfundându-se cu ideea de colindă, cântăreţul revenind an de an din Canadapentru a-şi colinda de Crăciun conanţionalii de acasă, inversând într-un fel sensultradiţional al obiceiului arhaic. Colinzile cântate de el umplu spaţiile sărbătoreştiale Crăciunului în fiecare an, fiind transmise la difuzoarele publice din centrulBucureştiului, dar şi în magazine şi instituţii, până în cel mai îndepărtat oraş alţării, la Sighetu Marmaţiei, să spunem, piesa sa de rezistenţă, “Rugă pentru părinţi”,pe versuri de Păunescu, întrând în folclorul viu şi cântându-se deja în versiunioralizate de copiii străzii, prin metrouri şi tramvaie. .

Într-un cuvânt, Ştefan Hruşcă e un fenomen distinct în climatul muzical altranziţiei, brandul său impunând în tulburele spaţiu public românesc ideea desărbătoare şi repurificare prin cântec ritual. Cum a fost posibil, prin urmare, caacest simbol al curăţeniei morale şi sărbătorii tradiţionale româneşti să seregăsească pe aceeaşi scenă cu Adrian Păunescu, omul care – în toţi aceşti ani dedupă 1989 – a reuşit să devină un simbol al polarităţii contrare din spaţiul publicautohton, activitatea sa de dinainte de 1989 fiind consemnată pe larg, în acestsens, în documentul oficial de condamnare a comunismului şi securităţii?Explicaţia o găsim, surpinzător, tot într-un text al lui Păunescu, publicat în gazetasa de familie (9-15 mai, 2008): „Naivitatea cu care, trăind în Canada, Ştefan Hruşcăşi-a închipuit că la Bucureşti lucrurile s-au normalizat…”.

Dar cum Dumnezeu să se normalizeze treburile în România atâta vreme câtpoetul care a scris textul „Trăiască Ceauşescu! Trăiască România!”, identificândnumele veşnic al ţării cu al „Cârmaciului” comunist ocazional (dar nereuşind săimpună cântecul ca imn naţional, cum spera din toţi rărunchii, doar pentru cădictatorul însuşi a râvnit la această glorie, promovându-şi propria pastişă dupăbinecunoscutul text pe muzică de Ciprian Porumbescu) este de ani de zilepreşedintele Comisiei de Cultură din Parlamentul României? Pentru acest om,cursul istoriei a încremenit în 15 iunie 1985, după dezastrul mortal al CenacluluiFlacăra de pe stadionul din Ploieşti, când a pierdut tot ce dobândise prin linguşireaodioasă a familiei dictatotului Ceauşescu, iar el nu mai visează de 23 de ani încoacedecât să reia lucrurile din acel punct de ruptură, de când stagnează din toatepunctele de vedere, politic şi poetic, deopotrivă, când i-a fost lui cel mai bine, laacel apogeu personal al destinului său, în cadrul apogeului ceauşist al dictaturiicomuniste. De aproape un sfert de veac, Adrian Păunescu îşi suge de sub unghiirezervele de energie naţional-comunistă care i-au mai rămas în lunga lui hibernarepolitică şi poetică, tot mai secătuită, visând utopia feerică a „normalităţii”, adică areîntoarcerii sale în punctul de glorie personală cel mai înalt, al mult cântatei„Epoci de Aur” şi al preaslăvitului ei conducător.

De 17 ani, Ştefan Hruşcă revine în ţară doar de sărbătorile Crăciunului. Prinspectacolul comun cu Adrian Păunescu, de la Teatrul Naţional din Bucureşti,cântăreţul care trăieşte în Canada, într-un spaţiu geografic atât de îndepărtat deRomânia, s-a întâlnit cu poetul aflat la fel de departe de timpul istoric real alRomâniei, retardat într-o nostalgie cu ţinte irevesibile, irecuperabile, definitive.Evident că pofta insaţiabilă şi devoratoare a lui Adrian Păunescu l-a folosit peinocentul, naivul Ştefan Hruşcă, la fel ca pe o biată muscă prinsă în lacoma plasăde păianjen a nesfârşitei sale campanii electorale. Sper că scandalul de culise dela Teatrul Naţional (în care a fost implicat Ion Caramitru, dar şi TVR) să-l trezeascămăcar pe cântăreţul Ştefan Hruşcă din grava eroare de a-şi fi imaginat că timpulistoric stă pe loc, asemenea aparenţelor prezentate de spaţiul geografic. Cât îlpriveşte pe actualul poet şi politician Adrian Păunescu, numai bunul Dumnezeudin ceruri poate şti dacă mai e vreo speranţă!

Ar mai fi o întrebare: de ce vine, totuşi, publicul la asemenea spectacole,care mizează pe succesul unor şlagăre de acum 25 de ani, de pe „lumea cealaltă”?Răspunsul e simplu: degradarea excesivă a spaţiului public, vulgarizarea şimanelizarea spectacolului politic şi audiovizual, invazia progresivă a subculturiitehnologizate au ca urmări imediate refugiul publicului în asemenea oazenostalgice, naţional-comuniste, din care serviciile de salubrizare au curăţat, pestenoaptea tranziţiei, scheletele şi memoria victimelor. Pe de altă parte, prea puţiniscriitori de valoare de azi se implică în problemele sociale, politice si naţionale, cuelectorala pasiune eruptivă a lui Adrian Păunescu, lăsând marile mulţimidezorientate la mâna unor îngrijorător de populari simulanţi şi maculatori, de genulVadim sau Becali, care au ocupat principalele canale de influenţare a mentaluluişi imaginarului colectiv.

Soluţia e una singură: dacă elitele răului sunt atât de solidare şi active, de cen-ar fi la fel de ofensive şi elitele binelui, adevărului şi frumosului?

Ion ZubaşcuIon ZubaşcuIon ZubaşcuIon ZubaşcuIon Zubaşcu

corneliu baba

Documents

Transcript of corneliu baba