8/15/2019 Corespondenta Cicero

1/2

Opera si corespondeta lui CICERO

Cicero a alcătuit o operă imensă. S-au păstrat cincizeci şi şapte de discursuri,

pe teme judiciare, politice etc. la care se adaugă o vastă culegere de scrieri consacrateretoricii şi filosofiei, precum şi o amplă corespondenţă. S-au pierdut, pe lângăumeroase discursuri, poemele lui Cicero, mai ales cel consacrat faptelor săvârşite întimpul consulatului şi intitulat "espre consulatul său", e consulatu suo, din care s-auconservat enunţuri precum "armele să se dea în lături înaintea togii", cedant armatogae, devenit cele!ru de-a lungul secolelor. e asemenea s-a pierdut o istorie aaceluiaşi consulat, redactată în greceşte, ca şi numeroase alte lucrări. otodată Ciceroa tradus în latineşte opere ale lui #enofon, $rătos şi mai ales %laton. $u dispărut înnisipul timpurilor, care se scurg ine&ora!il, şi alte lucrări ale lui Cicero.

'n tot cursul e&istentei sale, Cicero a fost preocupat de filosofie. Si-a propusrealizarea unei sinteze intre scolile socratice, stoicism, aristotelism si platonism. 'ndiverse opere si discursuri, Cicero a afirmat categoric optiunea sa in favoarea (oii $cademii.

S-a refugiat in redactarea unor opere pur filosofice mai ales in ultimii ani ai vietii.

(-a fost un copist stangaci, un constiincios plagiator,. $devarat filosof, original in felulsau, Cicero a creat proza filosofica romana. Cicero a meditat profund si relativ originalasupra conditiei umane, a creat nu numai lim!ajul filosofiei romane, aparatul eiconceptual, ci si )sistemul) ei propriu de gandire.

Cicero ne-a lasat un numar relativ mare de opere pur filosofice, in realitate un autenticcorpus de lucrari de filosofie. $ltele s-au pierdut. *ulte dintre operele conservate aparca rezultat al discutiilor pe care Cicero le purta cu +rutus. a inceputul anului i.e.n.,Cicero scrie un opuscul, care se refera la doctrina %orticului, adica a stoicismului,

intitulat )%arado&ele stoicilor).

8/15/2019 Corespondenta Cicero

2/2

Corespondenţa lui Cicero

*ultitudinea preocupărilor şi demersurilor, numărul mare de opere teoreticeintocmite, nu l-au împiedicat pe Cicero să poarte o foarte !ogată corespondenţă, dincare, de fapt, ni s-a conservat doar o parte. // dintre cele 0 de epistule, câtcuprinde această corespondenţă, au fost scrise de Cicero însuşi.

 $ceastă corespondenţă ne îngăduie un contact aproape cotidian cu marele

scriitor, cu viaţa lui politică şi privată, cu preocupările lui cele mai mărunte, cu toatemişcările şi gândurile lui. Corpus-ul epistolar a fost împărţit în treizeci şi şapte de cărţi,după 1/0 cum urmează2 şaisprezece cărţi de scrisori "Către $tticus", $d $tticum,3datate între 0 şi 4 î.e.n.5, şaisprezece cărţi de scrisori "Către prieteni", $d familiares,3între 6 şi 4 î.e.n.5, trei cărţi de scrisori "Către 7uintus fratele" 3lui Cicero5, $d7uintum fratrem, 3între 8 şi 9 î.e.n.5 şi, în sfârşit, două cărţi de scrisori "Către *arcus+rutus", $d *arcum +rutum.

 $utenticitatea ultimului grup de scrisori a fost contestată de unii savanţi, dar noiopinăm în favoarea recunoaşterii ei. :pistulele cele mai importante sunt, cu siguranţă,

cele adresate lui $tticus. $numiţi cercetători consideră că ele au fost pu!licate c;iar de $tticus, dar alţii cred că editarea lor s-a realizat ulterior, în vremea lui $ugust. Celelaltegrupuri de scrisori par să fi fost pu!licate de către iro, li!ert şi de fapt prieten al luiCicero, menţionat de noi în alte capitole.

Ce cuprinde această corespondenţă< 'n conţinutul scrisorilor se amestecăgramatica şi meditaţia filosofică, dizertaţia asupra pro!lemelor politice, discursulpasionat sau pasional şi lamentaţia deznădăjduită, conversaţia amicală, la nivelulimpresiilor şi mărturiilor cotidiene. e fapt, din corpul scrisorilor emerge viaţa privată alui Cicero şi a corespondenţilor sau prietenilor lui, incidente strict intime, precumcolicele lui iro, indigestiile marelui orator şi om politic, care suporta cu dificultateconsumul de legume.

 $numite scrisori au totuşi o structură oratorică, întrucât constituie epistuleoficiale, destinate difuzării pu!lice, încât ele împlinesc rolul jucat de articolele pu!licate în ziarele contemporane nouă. în definitiv, cum s-a arătat, corespondenţa ciceronianăapare ca mai !ogată, mai comple&ă decât ansam!lul scrisorilor doamnei de Sevigne.

 =ene %ic;on a comparat corpul corspondenţei ciceroniene, ca auto!iografieprofundă, cu :seurile lui *ontaigne şi Confesiunile lui =ousseau . :merge portretulunui suflet !ogat în multiple nuanţe. >ivacitatea neliniştită, umorul, mâ;nirea,

suferinţele, luciditatea, angoasele şi ezitările pot fi succesiv puse in evidenta în te&tulscrisorilor. :le ajung astfel să constuie un discurs literar viu şi centrat pe cotidian.

e multe ori, Cicero apare ne;otărât, precum un ?amlet ante litteram, care înţelege că nu are totdeauna capacitatea de a domina realităţile şi de aceea serepliază spre cultură. eşi şovăie în faţa diverselor mişcări tactice, pe care le-ar fi pututasuma, Cicero manifestă fermitate în privinţa convingerilor fundamentale.

*arele scriitor se face vizi!il ca organic ataşat repu!licii şi instituţiilor ei,conservator şi li!eral în acelaşi timp, împătimit de li!ertate, de onestitate, pasionat deangajare politică, menită să ai!ă impact asupra evenimentelor vremii. Cicero era, cu

adevărat, un om al secolului său. în corespondenţă, el este, fără îndoială, cel maiinteresant personaj2 vanitos, mo!il, an&ios, sensi!il, profund onest şi uman, inteligent,spiritual, necruţător de ironic la nevoie