1. Simularea evaluarii independentei auditorului la acceptarea misiunii de audit

Angajamentul de audit solicită exprimarea unei opinii asupra unor informaţii financiare de către un auditor financiar.Asumarea angajamentului de audit impune ca auditorii financiari profesionişti să fie lipsiţi de orice interes ca fiind incompatibil cu principiile integrităţii, obiectivităţii şi independenţei. Deci principiul care trebuie să stea la baza angajamentului de audit este independenţa auditorilor financiari profesionişti.Factorii care pot afecta independenţa unui auditor financiar profesionist sunt multipli. Potrivit Codului de Conduită Etică şi Profesională, factorii care pot pune la îndoială independenţa unui auditor financiar profesionist sunt:

a) legăturile financiare cu clienţii sau cu afacerile acestora;b) funcţii pe care auditorii le au sau le-au avut în cadrul societăţilor;c) alte servicii aduse clienţilor de audit;d) relaţiile personale şi de familie;e) onorarii şi/sau onorarii condiţionate;f) litigii în desfăşurare sau în curs de desfăşurare;g) asocierea pe termen lung a personalului cu experienţă, cu clienţii de audit.

a) Legăturile financiare cu clienţii sau cu afacerile acestora pot afecta independenţa auditorilor financiari.Pentru ca independenţa auditorului să nu fie afectată, acesta trebuie să evite următoarele situaţii:- interesele financiare directe cu clienţii sau interese indirecte cu clienţii;- credite date clientului sau luate de la acesta sau de la orice angajat, investitor principal al firmei clientului;- să deţină un interes financiar în asociere cu un client sau cu salariaţii clientului;- să deţină un interes financiar faţă de o filială, sucursală care nu este client, dar are o relaţie de investitor cu clientul sau o relaţie cu o filială aflată în zona de influenţă semnificativă.

b) Independenţa auditorilor financiari este afectată când deţin funcţii în cadrul societăţilor auditate. Independenţa nu permite ca auditorul să fie sau să fi fost pe perioada auditată sau imediat anterioară membru al Consiliului de Administraţie, funcţionari, angajaţi ai clientului auditat sauasociaţi ai unui membru al consiliului sau angajaţi ai unei societăţi ori în serviciul unuia dintre aceştia.În asemenea situaţii, auditorului nu-i este permis să accepte un angajament de audit care automat implică asumarea unei opinii responsabile. Dacă auditorul se află în una dintre situaţiile de mai sus, perioada imediat precedentă angajamentului de audit nu trebuie să fie mai mică de doi ani.

c) Serviciile profesionale necesită aptitudini contabile sau conexe efectuate de auditori financiari profesionişti ce includ contabilitate, audit, consultanţă fiscală şi managerială şi servicii de management financiar.

În situaţia în care un auditor financiar profesionist este solicitat să ofere, în afara serviciilor de audit, şi alte activităţi unui client, el trebuie să fie atent să nu execute funcţii de conducere sau să ia decizii de conducere, responsabilităţi ce revin Consiliului de Administraţie şi conducerii clientului.Serviciile consultative (manageriale, fiscalitate) pot fi furnizate de auditori financiari profesionişti cu condiţia ca aceştia să nu se implice în actul de decizie al clientului. Aceasta presupune să nu existe nici o implicaţie în responsabilitatea asumată pentru deciziile de conducereExistă societăţi mici care nu au personal contabil angajat, iar pregătirea situaţiilor financiare este frecvent solicitată de un auditor financiar profesionist. Auditorul poate să execute asemenea servicii, dar trebuie să respecte următoarele cerinţe pentru a nu afecta integritatea şi independenţa:1. Lipsa oricărei relaţii sau asociere de relaţii cu clientul pentru evitarea conflictului de interese.2. Clientul este responsabil pentru situaţiile financiare.3. Auditorul financiar profesionist de practică publică nu trebuie să se confunde cu rolul angajatului sau pe post de conducător coordonând operaţiunile unei societăţi.4. Testele de audit trebuie efectuate, chiar dacă auditorul financiar profesionist de practică publică a preluat sau a realizat instrumentarea tehnică contabilă. Este de preferat ca personalul desemnat cu efectuarea formulelor contabile să nu participe la examinarea unor rapoarte sau situaţii financiare.

d) Independenţa auditorilor financiari profesionişti poate fi afectată dacă există relaţii personale şi de familie.Dacă un auditor îşi exercită profesia în mod individual sau angajat implicat în auditul unui client este soţul clientului, copilul aflat în întreţinerea acestuia sau rudă cu acesta, independenţa auditorului este afectată.Trebuie avut în vedere de la bun început că o asemenea relaţie creează o ameninţare „pentru independenţă“.e) În situaţia în care onorariile succesive de la un client sau un grup de clienţi au o pondere mare a onorariilor brute totale, auditorul financiar de practică publică poate deveni dependent de acel client şi poate genera suspiciuni în privinţa independenţei. Este dificil de precizat ce procent din onorariile unui client sau grup de clienţi asociaţi este la limita inacceptabilă din totalul onorariilor.Auditorul trebuie să ia în considerare dacă acele onorarii nu sunt cu mult peste limita „rezonabilului“ astfel încât să nu-i afecteze independenţa faţă de client.Onorariile încasate în cote procentuale sau similare sunt tratate ca onorarii condiţionate. Dacă ele sunt fixate de autoritate publică sau tribunale jurisdicţionale, atunci nu sunt onorarii condiţionate.Serviciile profesionale nu se acordă unui client conform unui acord prin care nu se percepe nici un onorariu decât dacă acesta este condiţionat de rezultatele serviciilor respective.Alte elemente care pot afecta independenţa auditorului financiar profesionist sunt bunurile şi serviciile acceptate de către soţii şi copiii aflaţi în întreţinerea lor, cu excepţia celor care sunt oferite publicului larg.De asemenea, proprietatea asupra capitalului trebuie să aparţină în totalitate auditorilor financiari. Dacă capitalul sau o parte a acestuia este deţinut de terţi sau capitalul a fost finanţat de terţi, aceştia pot influenţa auditorii financiari în misiunea pe care o au de realizat.Participarea altor persoane la capitalul unei societăţi de audit este permisă cu condiţia ca majoritatea atât a proprietăţii asupra capitalului, cât şi a drepturilor la vot să aparţină numai auditorilor financiari.

f) Orice litigiu iminent sau în desfăşurare, în care sunt implicaţi auditorii financiari şi un client, este considerat un obstacol al independenţei auditorului. Orice intenţie a clientului de a începe acţiunea legală împotriva unui auditor financiar de practică publică poate cauza auditorului financiar şi firmei un element semnificativ ce poate afecta activitatea auditorului. Intenţia unei acţiuni sau iminenţa unei acţiuni judecătoreşti din partea auditorului financiar în mod automat conduce la lipsa de disponibilitate a conducerii de a prezenta informaţii relevante auditorului financiar.

g) Independenţa auditorului financiar profesionist poate fi afectată în situaţia în care este utilizat acelaşi personal într-un angajament de audit. Există pericolul „ca o implicare pe termen lung a unui auditor financiar cu un client să conducă la relaţii strânse care pot fi înţelese ca o subminare a obiectivităţii şi independenţei“. Familiaritatea bazată pe o lungă continuitate a activităţii poate afecta îndeplinirea tuturor procedurilor de audit, precum şi utilizarea raţionamentelor obiective asupra raportului de audit.Pentru a preîntâmpina efectele negative asupra independenţei şi obiectivităţii în executarea serviciilor profesionale, auditorul financiar trebuie să efectueze o rotaţie regulată a personalului cu experienţă în timpul unui angajament de audit. Rotaţia personalului este dificilă mai ales în cadrulsocietăţilor mici, unde există domenii specializate de audit. Măsurile de siguranţă şi de stabilire permanentă a consultanţei externe cu auditori financiari experimentaţi sau din organizaţiile profesionale disponibile (Camera Auditorilor) nu trebuie să fie ocolite.

ACCEPTAREA MANDATULUI

Sectiunea E1Client : SC Data SRL

Intocmit de : Negrescu Nina

Data:01.03.2011

Perioada auditata:01.01.2009 - 31.12.2009

Revizuit de :Dragoman Luisa

Da Nu1. Depinde firma excesiv de client (sau de grup) ? √2. Datoreaza clientul onorarii care se ridica la suma suficient de mare

pentru a fi considerate un imprumut (luati in considerare suma restanta plus datoria estimata pentru anul in curs) ?

√

3. I-a acordat firma sau orice persoana strans legata de firma clientului un imprumut sau garantii ori a luat firma un imprumut sau garantii de la client ?

√

4. A acceptat vreunul dintre auditorii principali sau dintre angajatii firmei de audit bunuri sau servicii semnificative din partea clientului sau ospitalitatea acestuia ?

√

5. Exista vreun litigiu in derulare sau potential intre firma si client ? √6. Are vreunul dintre auditorii principali sau dintre angajatii firmei de

audit cunostinte personale sau rude in conducerea sau printre angajatii firmei – client ?

√

7. A fost vreo persoana cu functie de raspundere din societatea – client auditor principal sau a avut o functie de conducere in firma de audit ?

√

8. Are firma de audit interese de afaceri cu societatea – client sau cu o persoana cu functie de raspundere ori cu un angajat al firmei ?

√

9. Detine vreunul dintre auditorii principali sau dintre angajatii firmei de audit actiuni sau alte plasamente in societatea - client ?

√

10.Detine vreunul dintre auditorii principali sau dintre angajatii firmei de audit participatii intr-un trust care poseda actiuni la societatea - client ?

√

11.Are partenerul firmei de audit sau oricare dintre auditorii angajati unitati de fond de orice fel la societatea – client ?

√

12.Detine actiuni la societatea – client, in orice calitate, vreunul dintre auditorii principali sau dintre angajatii firmei de audit ?

√

13.Poate fi amenintata independenta firmei in urma presiunilor generate de alte firme de specialitate sau de surse externe, cum ar fi bancheri sau avocati ?

√

14.A ramas responsabil de audit acelasi auditor principal timp de 5 ani ?

√

15.Are firma de audit o pregatire si resurse insuficiente pentru desfasurarea auditului ?

√

16.Exista anumiti factori referitori la client care ar putea influenta decizia de acceptare a misiunii ?

√

2.PLANIFICAREA MISIUNII DE AUDIT Conceptul de planificare în audit

Auditorul trebuie să planifice auditul într-o manieră care să asigure că misiunea va fi îndeplinită în condiţii de economicitate, eficienţă, eficacitate şi la termenul convenit. Planificarea auditului constă în construirea unei strategii generale şi abordări detaliate cu privire la natura, durata şi gradul de cuprindere preconizat al auditului. Activitatea de planificare a auditului comportă următoarele caracteristici:

- Raţionalitatea. Procesul de planificare şi rezultatele acestuia permit auditorului evaluarea logică a îndeplinirii sarcinilor, precum şi stabilirea de obiective clare;

- Anticiparea. Procesul de planificare permite dimensionarea sarcinilor în timp, astfel încât priorităţile să fie clar scoase în evidenţă;

- Coordonarea. Planificarea permite coordonarea atât a politicilor de audit, de către instituţiile de audit, cu auditurile realizate efectiv, cât şi a activităţii desfăşurate de alţi auditori sau experţi.

Principalele obiective ale planificării auditului sunt: a) stabilirea modalităţilor prin care obligaţiile legale ce revin auditorului şi alte priorităţi de audit sunt respectate; b) identificarea întinderii atribuţiilor şi rezultatelor previzibile ale auditorilor; c) definirea modului în care vor fi obţinute şi analizate probele de audit necesare atingerii obiectivelor auditului; d) identificarea resurselor ce vor fi necesare, utilizarea lor efectivă şi stabilirea bugetului de timp şi a costurilor; e) controlarea şi supravegherea de către conducerea entităţii auditate a auditurilor individuale, iar de către instituţiile supreme de audit realizarea unui control şi a unei supravegheri totale (generale).

Planificarea misiunii de audit

Misiunea de audit este definită ca o sarcină separată şi identificabilă, care se finalizează prin emiterea de către auditor a unui punct de vedere, declaraţie sau opinie, consemnate potrivit unor reguli într-un raport, asupra îndeplinirii unor obiective clare şi bine determinate, aferente unui grup structurat pe acţiuni, activităţi, programe sau organisme, numite generic „entitate auditată”.

Obiectivul misiunilor de audit constă în auditul de atestare financiară, auditul de legalitate şi/sau conformitate, auditul performanţei ori combinaţii între acestea. Indiferent de obiectivele sale, o misiune de audit include în mod tipic, următoarele etape: A. etapa preliminară, în care auditorul desfăşoară următoarele acţiuni:

- adunarea şi evaluarea iniţială a informaţiilor despre entitate; - evaluarea preliminară a sistemelor contabil şi de control intern; - definirea obiectivelor detaliate ale auditului; - evaluarea iniţială a resurselor necesare auditului şi stabilirea calendarului de lucru. B. etapa de planificare, care constă în realizarea următoarelor acţiuni: - elaborarea planului de audit; - stabilirea legăturii cu entitatea auditată; - întocmirea programelor de audit ca părţi componente ale planului de audit; - aprobarea planului de audit. C. etapa de lucru în teren, care cuprinde următoarele acţiuni: - colectarea şi evaluarea probelor de audit; - redactarea unor concluzii iniţiale; - revederea interimară (provizorie); - identificarea şi aprobarea oricăror modificări necesare să fie aduse planului de audit. D. etapa raportării, în care auditorul desfăşoară următoarele acţiuni: - proiectarea şi analiza concluziilor, opiniilor, recomandărilor; - reanalizarea, aprobarea şi publicarea rezultatelor; - punerea de acord a resurselor folosite cu cele alocate prin planul de audit; - evaluarea performanţei echipei de audit (la nivelul instituţiei supreme de audit sau societăţii de audit). E. etapa de post – raportare, care constă în supravegherea impactului pe care îl are asupra entităţii auditate. Aceste etape nu sunt neapărat distincte şi pot fi extinse. Un plan de audit eficace este dependent de munca desfăşurată în etapa preliminară. În mod frecvent, majoritatea informaţiilor necesare în etapa preliminară, sau cum se mai numeşte, etapa de pre – planificare, se referă la: a) Înţelegerea entităţii auditate. Auditorul trebuie să identifice aspectele importante ale mediului în care entitatea îşi desfăşoară activitatea, şi anume: •

- obiectivele entităţii auditate; - ieşirile: ordinea şi importanţa relativă a rezultatelor - comparativ cu obiectivele entităţii; caracteristicile pieţei în care operează

entitatea; raporturi obligatorii şi neobligatorii cu alte entităţi etc; - modul de operare a entităţii auditate privind: organigrama şi

responsabilităţile, sistemele cheie de management şi control şi sistemele cheie financiar – contabile. b) Impactul entităţii auditate asupra auditului. Cunoaşterea entităţii auditate îl determină pe auditor să stabilească în ce mod va fi afectat auditul de operaţiile şi mediul entităţii auditate. În acest sens el cuantifică: - riscurile inerente asociate cu activităţile generate de mediul şi organizarea entităţii;

- riscurile inerente asociate cu tipul de entitate auditată;

- controalele efectuate de conducerea entităţii pentru a minimiza riscurile şi a maximiza

eficienţa acestor controale; - factorii speciali sub influenţa cărora operează entitatea şi impactul lor potenţial asupra

auditului. Pentru efectuarea acestei cuantificări, auditorul realizează în fapt evaluarea preliminară a sistemelor contabil şi de control intern, după metodologia ce este prezentată într-un capitol separat. c) Mediul şi obiectivele auditului. Auditorul ia în considerare forma, conţinutul şi utilizatorii raportului de audit, după care specifică obiectivele auditului. Pentru auditul performanţei, mai ales, este important să se facă acest lucru mai amănunţit, ceea ce permite auditorului să definească criteriile pe baza cărora se vor stabili şi evalua probele de audit. d) Probele de audit. Auditorul trebuie să identifice probele de audit ce îi sunt necesare pentru atingerea obiectivelor auditului. Pe baza valorii dovezii, relevanţei şi a rezonabilităţii auditorul decide următoarele: - modul de abordare a auditului;

- sursele probelor de audit, procedeele şi tehnicile pentru obţinerea acestora;

- testarea probelor de audit.

e) Resursele auditului. După ce auditorul a definit natura, tipul, cantitatea, sursele, tehnicile de obţinere a probelor de audit, el poate estima resursele necesare pentru obţinerea şi analiza acestora. f) Documentarea. Auditorul trebuie să realizeze o documentare atentă a rezultatelor de auditat, inclusiv a unui sumar al rezultatelor auditorilor anterioare şi impactul acestora. g) Consultările cu entitatea auditată. Întotdeauna, o discuţie cu entitatea auditată despre constatările din etapa preliminară este extrem de folositoare auditorului.

Planul de audit. Programul de audit

Planul misiunii de audit este un document cheie. În elaborarea lui este esenţială eşalonarea activităţilor în timp, urmărindu-se cuprinderea tuturor informaţiilor necesare, dar trebuie să rămână sintetic, clar şi concis. Având în vedere că nu este posibilă elaborarea unui plan universal de audit, prezentăm în continuare un conţinut minimal al unui plan de audit:

- cadrul legal al auditului;

- scurtă descriere a activităţii, programului sau entităţii;

- motivul auditării;

- factorii ce influenţează auditul, inclusiv aceia care determină materialitatea (semnificaţia sau importanţa relativă) problemelor luate în consideraţie; •

- aprecierea riscurilor; materialitatea şi pragul de materialitate;

- obiectivele auditului; - întinderea şi modul de abordare a auditului, probele de audit ce trebuie

obţinute pentru a atinge obiectivele auditului;- resursele necesare şi la ce moment; - estimarea unei taxe pentru audit (dacă este cazul); - detalii privind persoanele din interiorul entităţii auditate, care asigură

legătura cu auditorul; - programul desfăşurării auditului şi data la care proiectul de raport va fi

disponibil pentru discutarea lui preliminară; - forma, conţinutul şi utilizatorii raportului final.

Planificarea auditului este un proces dinamic. Pentru atingerea obiectivelor auditului, în timp, este posibil să se impună efectuarea unor modificări asupra planului iniţial, realizat în activitatea preliminară, deoarece concluziile cheie apărute în această activitate furnizează bazele planului de audit. Auditorul elaborează un program de audit care să stabilească natura, durata şi întinderea procedurilor de audit planificate, necesare pentru implementarea planului de audit. Programul de audit se constituie într-un set de instrucţiuni adresate membrilor echipei de audit şi într-un mijloc de control şi evidenţă privind desfăşurarea activităţii de audit. El cuprinde, de asemenea, obiectivele auditului pentru fiecare domeniu şi un grafic de timp pentru fiecare domeniu de procedură de audit. La întocmirea programului de audit se iau în considerare evaluările riscurilor inerente şi de control şi nivelul necesar de asigurare garantată de procedurile de fond. De asemenea, auditorul ia în considerare durata efectuării testelor de control şi a procedurilor de fond, existenţa din partea entităţii şi implicarea altor auditori sau experţi.

Planul general de audit

Auditorul trebuie să elaboreze şi să documenteze un plan general de audit prin care să se descrie sfera de cuprindere şi desfăşurarea auditului. Aspectele ce trebuie luate în considerare de către auditor în dezvoltarea unui plan general de audit includ: Cunoaşterea activităţii entităţii:

- factorii economici generali şi condiţiile specifice sectorului de activitate ce afectează entitatea;

- caracteristicile importante ale activităţii entităţii, activitatea sa, performanţele

financiare şi cerinţele de raportare, inclusiv schimbările intervenite de la ultimul audit;

- nivelul general de competenţă al conducerii;

- categoriile şi tipurile de impozite şi taxe specifice entităţii auditate;

- înlesniri (amânări, scutiri, reduceri) la plata impozitelor şi taxelor datorate;

- analiza conţinutului dosarului fiscal aflat la organele fiscale. Înţelegerea sistemului contabil şi de control intern:

- politicile contabile adoptate de entitate şi schimbările intervenite în acestea;

- efectele noilor reglementări contabile sau de audit; - actualizarea sistematică a obligaţiilor fiscale şi a modului de înregistrare în

contabilitate, ca urmare a modificărilor legislaţiei fiscale; - cunoaşterea cumulativă de către auditor a sistemelor de contabilitate şi de

control intern şi a accentului relativ estimat a fi pus pe testele de control şi procedurile de fond.

Riscul şi pragul de semnificaţie:

- evaluarea estimată a riscurilor inerente şi de control şi identificarea domeniilor

semnificative de audit; - stabilirea nivelurilor pragului de semnificaţie pentru scopurilor auditului; - posibilitatea existenţei unor informaţii eronate semnificative, incluzând

experienţa pierderilor anterioare sau a unor fraude;

- identificarea domeniilor complexe de contabilitate, inclusiv a celor care implică

estimări contabile.

Natura, durata şi întinderea procedurilor: - schimbările posibile privind importanţa domeniilor specifice de audit; - efectul tehnologiei informaţionale asupra auditului; - activitatea internă de audit şi efectul său estimat asupra procedurilor de

audit extern; - stabilirea unor proceduri de audit intern pentru urmărirea ansamblului

obligaţiilor fiscale ale entităţii.

Coordonarea, îndrumarea, supervizarea şi revizuirea:

- implicarea altor auditori în auditul componentelor, de exemplu, al filialelor, sucursalelor şi diviziunilor;

- implicarea experţilor;

- cerinţele de personal.

Alte aspecte:

- posibilitatea ca prezumţia de continuitate a activităţii să fie pusă în discuţie; - condiţii ce solicită o atenţie specială, cum ar fi existenţa părţilor afiliate; - termenii angajamentului şi alte responsabilităţi statutare;

- natura şi momentul efectuării rapoartelor sau altor comunicări cu entitatea, care se estimează în timpul angajamentului.

Auditorii trebuie să elaboreze şi să documenteze programe de audit pe domenii de activitate (fiscal, financiar – contabil, achiziţii creanţe, mediu ş.a.), care să stabilească natura, durata şi întinderea procedurilor de audit planificate, cerute pentru implementarea planului general de audit. Planul general de audit şi programele de audit pe domenii de activitate trebuie revizuite ori de câte ori este necesar în timpul derulării auditului.

Pragul de semnificaţie în planificarea şi desfăşurarea unui audit – ISA 320

1) Ce presupune? - Determinarea pragului de semnificaţie la nivelul situaţiilor financiare în etapa de planificare - Determinarea pragurilor de semnificaţie funcţionale

- Revizuirea, dacă este cazul, a pragului de semnificaţie în timpul desfăşurării auditului sau la finalizarea misiunii 2) Care este obiectivul? - de a utiliza pragul de semnificaţie în planificarea şi realizarea auditului 3) Când sunt considerate denaturările, inclusiv omisiunile, semnificative în situaţiile de raportare? dacă s-ar putea aştepta ca ele, în mod individual sau agregat să influenţeze deciziile economice ale utilizatorilor obişnuiţi, nu specifici, luate pe baza acestor situaţii de raportare 4) Care sunt premizele, cu privire la utilizatorii obişnuiţi, nu specifici, ai situaţiilor de raportare, de la care pleacă auditorul la utilizarea pragului de semnificaţie? -că au o înţelegere rezonabilă a afacerii, a activităţilor economice şi a contabilităţii; -că au bunăvoinţa de a studia informaţiile din situaţiile financiare cu o diligenţă rezonabilă -că înţeleg şi acceptă faptul că situaţiile financiare sunt întocmite, prezentate şi auditate la nivelul pragului de semnificaţie -că recunosc incertitudinile inerente induse de estimări, raţionamente profesionale şi luarea în considerare a evenimentelor viitoare 5) Când şi unde se utilizează pragul de semnificaţie? -la planificarea auditului -la realizarea auditului -în evaluarea efectelor denaturărilor identificate şi al denaturilor necorectate dacă este cazul (ISA 330) -în formarea opiniei din raportul de audit (ISA 330)

6) Cine afectează judecăţile cu privire la pragul de semnificaţie? - mărimea denaturării -natura denaturării -o combinaţie a mărimii şi naturii denaturării 7) Ce reprezintă pragul de semnificaţie funcţional şi la ce se poate referi? -suma sau sumele stabilite de auditor la un nivel mai scăzut decât pragul de semnificaţie la nivelul situaţiilor financiare ca întreg, pentru a reduce la un nivel rezonabil de scăzut probabilitatea ca denaturările necorectate sau nedetectate agregate să depăşească pragul de semnificaţie pentru situaţiile financiare ca întreg -se poate referi şi la suma sau sumele stabilite de auditor la un nivel mai scăzut decât pragul de semnificaţie, pentru anumite clase de tranzacţii, solduri de conturi şi prezentări 8) Cum poate fi utilizat pragul de semnificaţie în planificare? -la stabilirea strategiei generale de audit (pragul de semnificaţie la nivelul situaţiilor financiare) -la fundamentarea raţionamentului cu privire la mărimea denaturărilor considerate semnificative cu rol în: selectarea şi aplicarea procedurilor de evaluare a riscurilor,identificarea şi evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă, selectarea şi aplicarea procedurilor de audit suplimentare (pragul de semnificaţie funcţional) 9) Cum se determină pragul de semnificaţie? -pe baza raţionamentului profesional a) la nivelul situaţiilor financiare luate ca întreg -prin aplicarea unui procent asupra unui reper: active, datorii, capital propriu, venituri, cheltuieli, profit (profit înainte de impozitare sau profit înainte de impozitare din activităţi continue), active nete, drepturi de creanţă – în funcţie de circumstanţe -reperele pot proveni fie din situaţiile financiare precedente sau bugetate ajustate dacă este cazul (o achiziţie, fuziune, divizare, schimbarea unor condiţii, etc.), fie din situaţii financiare preliminare b) pentru anumite clase de tranzacţii, solduri de conturi sau prezentări care pot influenţa decizia utilizatorilor situaţiilor financiare în anumite circumstanţe - tranzacţii cu părţi afiliate, remunerarea conducerii şi celor însărcinaţi cu guvernanţa -prezentări cheie domeniului de activitate (exemplu: costuri de cercetare şi dezvoltare în industria farmaceutică) -rezultate privind o entitate recent achiziţionată 10) Cum se determină pragul de semnificaţie funcţional? -prin aplicarea unor procente asupra unor tranzacţii, clase de conturi sau prezentări 11) Când se modifică (revizuieşte) pragul de semnificaţie? -modificări ale circumstanţelor iniţiale -apar noi informaţii care afectează decizia iniţială -apar schimbări în înţelegerea auditului

-situaţiile financiare finale sunt semnificativ diferite faţă de cele previzionate 12) Ce conţine documentaţia de audit privind pragul de semnificaţie? -calculul pragului de semnificaţie la nivelul situaţiilor financiare ca întreg -pragul sau pragurile de semnificaţie pentru anumite clase de tranzacţii, solduri de conturi sau prezentări -pragurile de semnificaţie funcţionale -reviziile şi modificările intervenite

ANALIZA RISCURILOR in pragul de semnificatie

LISTA DE VERIFICARE A RISCULUI INERENT GENERAL

Initialele Data Client: : SC Data SRL Intocmit de : M.A. 10.03.2010 Revizuit de : G.T. 10.03.2010

1.Managementula) Le lipsesc managerilor cunostintele si experienta necesare in a conduce societatea?

DA NU

RISCURI INERENTE SPECIFICE ŞI MĂRIMEA EŞANTIOANELOR INIŢIALE

Se

răspunde pe baza cunoaşterii clientului la întrebările Î1-Î6, completând cuπ acolo unde apare un risc sau – unde nu apare un risc toate liniile pe orizontală din cadrul secţiunii F2 (la rubrica întrebări).

Se numărăr pe orizontală răspunsurileπ . cu ajutorul tabelului de mai sus se calculează riscul inerent specific astfel: - ne poziţionăm pe coloana scăzut (deoarece aşa a rezultat evaluarea riscului inerent

general din secţiunea F1)

- în funcţie de numărul răspunsurilorπ pe orizontală, se face intersecţie între coloana de

‚scăzut’ şi numărul de răspunsuriπ - rezultatul se completează în ultima coloană a secţiunii F2

3.DETERMINAREA OBIECTIVELOR AUDITULUI SI A MUNCII DE AUDITOBIECTIVELE AUDITULUI Definirea misiunii Misiunea de audit s-a efectuat în vederea certificării realităţii şi integrităţii operaţiunilor economico-financiare prezentate în situaţiile financiare ale SC CONSTRUCT SRL. Această misiune a fost solicitată de acţionariatul societăţii. Scopul misiunii a fost: analiza şi interpretarea evoluţiei elementelor patrimoniale şi a componentelor rezultatelor, în scopul identificării erorilor probabile din aceste valori provizorii şi a elementelor care necesită investigaţii suplimentare şi o posibilă concentrare a efortului de audit.elaborarea documentaţiei de audit – culegerea probelor de audit , în vederea susţinerii opiniei exprimate.

Limitarea misiuniConform scrisorii de angajament, prezentate în anexa nr.1, semnată de conducerea societăţii CONSTRUCT SRL, societatea s-a angajat să furnizeze toate documentele justificative şi informaţiile referitoare la elementele patrimoniale privind operaţiunile realizate de aceasta. Potrivit termenilor şi condiţiilor misiunii de audit, termeni acceptaţi de conducerea societăţii prin contractul semnat cu auditorul în decembrie 2008, misiunea s-a desfăşurat în maniera pe care am considerat-o necesară pentru a ne îndeplini sarcinileincluzând aplicarea unor proceduri asupra tranzacţiilor, existenţei proprietăţii, respectării principiilor şi regulilor contabile şi evaluării activelor în felul pe care l-am considerat necesarConcluziile formulate în prezentul raport se bazează pe documentele primare şi informaţiile furnizate de partenerii de afaceri ai societăţii până la data de 31.12.2005. În

consecinţă, auditorul nu este responsabil pentru eventualele omisiuni care ar putea să apară datorită neprezentării în timp util, de către părţi, a unor documente primare pentru înregistrare, sau nefurnizării unor anumite informaţii. Pentru anumite elemente, estimarea s-abazat pe informaţiile primite de la managementul şi angajaţii societăţii. Organizarea misiunii de audit Pe baza concluziilor analizei economico-financiare s-a procedat la o examinare analitică a elementelor patrimoniale care deţineau o pondere majoră în structura bilanţului contabil. De asemenea, s-au avut toate aspectele legale şi statutare în ceea ce priveşte exercitarea funcţiunilor. Echipa de auditare, formată din 2 colaboratori, a lucrat până în 25 febr. 2008 la sediul din Str. Nicolae Bălcescu, Bl.N2 ,Sc.C, Târgovişte în spaţiul special amenajat pentru a fi asigurată confidenţialitatea datelor, colectând informaţii de laadministrator, angajaţi şi analizând şi prelucrând toate documentele primare referitoare la situaţia financiară a societăţii. Documentele de lucru Pentru realizarea activităţii de audit s-au utilizat suporturile operaţionale codificate cureferinţe standadizate, în funcţie de etapa auditului şi obiectivele urmărite îndosariate alături de anexe în partea finală a lucrării, astfel: Secţinuea EA “Planificare şi rapoarte” Secţiunea EB “Aprecierea controlului intern” Secţiunea EC “Controlul conturilor” Foile de lucru pentru fiecare obiectiv urmărit în cadrul fiecărei secţiuni Analiza economico- financiară a cheltuielilor şi veniturilorAnaliza structurii veniturilor la SC Construct SRL

Ponderea principală a veniturilor este deţinută de veniturile din vânzari de mărfuri, venituri realizate în exclusivitate din activitatea comercială a societăţii.

În 2007, în structura veniturilor, o pondere de 61% o deţin alte venituri din exploatare, în timp ce în 2008 sunt inexistente. Prezenţa acestora în 2007 se datorează exclusiv veniturilor din vânzarea unui mijloc fix.

Analiza cifrei de afaceri Din problematica cifrei de afaceri pentru aprofundarea analizei se va investigaevoluţia în timp a CA şi structura acesteia pe categorii de produse.Orizontul de timp ales pentru investigare este de 3 ani, perioada 2006-2008 pentru care se va urmări dinamica CA în preţuri constante.

In preţuri curente, CA înregistrează o creştere într-un ritm mediu anual de 38.72%, în timp ce creşterea CA reală (după eliminarea inflaţiei, a creşterii preţurilor) înregistrează o valoare inferioară acesteia cu 5.68%, diferenţă care corespunde creşterii CA pe seama cresterii preturilor.

Structura CA pe categorii de produse.

Din analiza CA pe categorii de produse se constată că ponderea principală o deţin produsele alimentare cu o evoluţie descendentă însă şi mai accentuată în 2008, în timp ceprodusele nealimentare deţin o pondere între 28% - 37%, înregistrând o evoluţie ascendenta pe orizontul analizat. Schimbarea ponderilor în portofoliul de produse se datorează în special scăderii cererii pentru produsele alimentare ca urmare a apariţiei concurenţei puternice, gen magazine mega-discount şi o reacţie favorabilă a managementului întreprinderii prin reorientarea catre alte produse. (creşterea ponderii la produsele nealimentare).Analiza marjei comerciale (Mc)

Pe lângă capacitatea de a satisface cererile consumatorilor, produsele comercializate au şi capacitatea de a degaja marje. Din problematica marjei, pentru analiză au fost investigate următoarele aspecte:nivelul şi structura marjeievolutia in timp

Marja comercială poate fi investigată şi ca mărime relativă prin intermediul ratei marjei comerciale (RMC)RMC)

Rata marjei comerciale s-a modificat în limite restrânse datorită raportului de proporţionalitate între costul mărfurilor şi cantitatea comercializată. În 2004 aceasta indică o scădere cu 0,48 % faţă de perioada precedentă, iar în 2005 se observă o creştere de 0,35 % raportat la 2004. Această situaţie indică o uşoară îmbunătăţire a performanţelor comercialeale societăţii.

Analiza dinamicii şi structurii cheltuielilor la nivelul societăţii

Pe ansamblul societăţii se constată o creştere a cheltuielilor totale (cu 3,46%),creştere evidenţiată de dinamica Cifrei de afaceri( ICA=132,15%). Cheltuielile de exploatare au crescut cu 34,61%, cheltuieli motivate de creşterea volumului desfacerilor de mărfuri şi implicit a costului de achiziţie al acestora. Cheltuielile financiare au crescut în anul 2008 comparativ cu 2007 de 4.76 ori datorită achiziţionării unuimijloc fix în sistem de leasing financiar. Societatea şi-a propus reducerea ratei cheltuielilor cu munca vie pe seama creşterii productivităţii muncii. Acest obiectiv a fost atins deoarece:

15088/9953 <289911/219367 ; 1,51%<1,32%Ritmul de creştere a cheltuielilor cu personalul a fost mai mic decât cel de creştere al cifrei de afaceri. Modificarea absolută a fondului de salarii este: delta FS=15088-9953=5135 lei.Creşterea absolută a FS se explică, în primul rând prin sporirea salariului mediu tarifar

pe unitatea de timp muncăChelt.cu amortizarea

Se observă creşterea cheltuielilor cu amortizarea la nivelul anului 2008 datorită achiziţionării unui mijloc de transport- aprovizionare.Reevaluarea unei clădiri în 2008 (valoarea clădirii s-a dublat) a contribuit şi ea la creşterea cheltuielilor cu amortizarea. Impactul reevaluării din 2008 pentru viitor este mare, având influenţe considerabile asupra rezultatului. Analiza cheltuielilor cu amortizarea poate fi investigată şi prin reinvestigarea impactului factorilor- eficienţa utilizării mijloacelor fixe şi gradul de uzură- conform modelului:

Am/CA *1000 = Mijl.fixe/CA*Am/Mijl.fixie

Creşterea cheltuielilor cu amortizarea de la 26.23% la 40.99% poate fi explicată în raport de randamentul utilizării mijloacelor fixe şi gradul de uzură. Randamentul mijloacelor fixe a contribuit nefavorabil asupra ratei cheltuielilor cu amortizarea, înregistrând o reducere de 0.02%. Gradul de uzură are aceeaşi influenţă asupra cheltuielilor cu amortizarea,înregistrând o creştere de 0.06%

In cadrul compartimentului economic există un singur angajat care conduce contabilitatea financiară.Contabilitatea generală este organizată şi condusă conform normelor interne, proiectate în vederea furnizării de informaţii pentru necesităţile proprii, cât şi nevoilor utilizatorilor externi. Aceste norme interne sunt stabilite în conformitate cu nevoile proprii ale societăţii şi cu Regulamentul de aplicarea a Legii contabilităţii. Principii contabile urmărite Toate principiile contabile obligatorii privind Regulamentul de aplicare a Legii Contabilităţii şi acordând atenţie specială- extinzând analiza şi procedurile- pentru verificarea aplicării şi respectării principiului continuităţii activităţii, principiul prudenţei, principiul necompensării, principiul independenţei exerciţiului şi principiul permanenţei metodelor. Principiului continuităţii activităţii. Evaluarea preliminară a respectării principiului continuităţii este

prezentată în raportul special de analiză a situaţiei financiare a societăţii. Pe baza indicatorilor calculaţi se constată că societatea şi-a continuat activitatea, înregistrând de la an la an creşteri ale valorilor pentru principalii indicatori economici analizaţi.

Principiul prudenţei este extrem de important pentru verificarea prezentării activelor şi pasivelor în bilant la valoare de utilitate.Aceste active vor trebui prezentate la cea mai mică valoare dintre valoarea probabilă de realizare şi valoarea contabilă netă. Principiul necompensării asigură evidenţa tuturor elementelor patrimoniale şi evidenţiază erorile de compensare efectuate.Nu pot fi compensate poziţiile de cheltuieli cu cele de venituri ,ori plusurile de valoare cu minusurile, în cadrul mecanismului aplicării principiului prudenţei. Principiul independenţei exerciţiului presupune delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor aferente activităţii pe măsura angajării acestora şi trecerii lor la rezultatul exerciţiului la care se referă. Cheltuielile/ veniturile aferente exerciţiului curent se înregistrează în contabilitatea acestui exerciţiu, chiar dacă se vor plăti/ încasa în exerciţiile viitoare. Principiul permanenţei metodelor.Metodele de lucru contabile trebuie să rămână aceleaşi de la un exerciţiu la altul, ceea ce asigură comparabilitatea datelor nu numai în timp, ci şi în spaţiu.(se incadreaza in chenar)

Atribuţiile funcţionale ale personalului sunt definite în formă scrisă, sunt întocmite fişe individuale pentru fiecare post. Obligaţiile referitoare la respectarea sistemului de relaţii specific fiecărei ramuri şi a modului de

desfăşurare a activităţii comerciale sunt ţinerea evidenţelor primare şi contabile şi conservarea tuturor documentelor comerciale. Cele trei persoane angajate în funcţia de vânzător au responsabilitatea să ţină contabilitatea primară(să întocmească Registrul de casă ,Notele de Intrare recepţie), iar contabilitatea financiară este ţinută de persoana angajată în funcţia de economist, aceasta răspunzând prin fişa postului de întreaga contabilitate. Forma de înregistrare contabilă "pe jurnale" folosită de societate asigură înregistrarea operaţiilor economice şi financiare în mod cronologic şi sistematic, direct din documentele primare şi centralizatoare în jurnal. Prin contractul de muncă, gestionarilor le revine obligaţia de a avea la zi carnetele de sănătate datorită domeniului de activitate.

Continutul Ref

RAPORT de audit financiar Către SC CONSTRUCT RAPORT de audit financiar

Către SC CONSTRUCT RAPORT de audit financiar Către SC CONSTRUCT

RAPORT de audit financiar Către SC CONSTRUCT SRL Am auditat bilanţul societăţii

CONSTRUCT la 31 decembrie 2007, situaţia contului de profit şi pierdere aferentă, precum şi fluxurile de numerar pentru anul încheiat, responsabilitatea pentru aceste situaţii financiare revine conducerii societăţii. Responsabilitatea noastră este de a prezenta o opinie asupra acestor situaţii financiare în baza auditului efectuat. Auditul nostru a fost desfăşurat în concordanţă cu Standardele de Audit. Aceste Standarde solicită planificarea şi efectuarea auditului în vederea obţinerii unei asigurări rezonabile că situaţiile fiannciare nu conţin declaraţii eronate semnificative. Un audit include examinarea, pe bază de teste, a probelor de audit ce susţin sumele şi informaţiile prezentate în situaţiile financiare. Un audit include, de asemenea, evaluarea principiilor contabile folosite şi estimările semnificative făcute de către conducere, precum şi evaluarea prezentării generale a situaţiilor fiannciare. Considerăm că auditul nostru constituie o bază rezonabilă pentru opinia noastră. În opinia noastră, datorită efectelor aspectelor prezentate mai sus, situaţiile financiare nu prezintă o imagine fidelă, sub toate aspectele semnificative, a poziţiei financiare a societăţii, aşa cum se prezintă la 31.12.2005, şi a rezultatelor activităţilor ei, şi a fluxurilor de numerar pentru anul încheiat la această dată în concordanţă cu principiul continuităţii activităţii şi în conformitate cu normele de audit financiar şi certificare a bilanţului contabil, elaborate de Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, şi cu prevederile Legii contabilităţii. Din această cauză auditorul şi-a exprimat o opinie cu rezerve. Conclu zii În urma procesului de auditare a veniturilor şi cheltuielilor şi a exprimării unei opinii cu rezerve, auditorul a formulat câteva concluzii şi recomandări. Societăţii CONSTRUCT SRL i se cere o mai mare atenţie în raportările către DGFP, impactul raportărilor eronate putând aduce prejudicii financiare firmei prin obligaţia de plată a unor dobânzi şi penalităţi nejustificate. Această situaţie coroborată cu celelalte constatări (neoperativitate în evidenţa contabilă a altor venituri şi cheltuieli) este rezultatul unei contabilităţi ineficient condusă- în

sensul că nu se respectă principiul realităţii şi sinceritatea, trezind suspiciuni în ceea ce priveşte buna-credinţă, dar şi a încălcării obiectivului de audit, perioada corectă şi principiile contabile (independenţa exerciţiilor- înregistrarea cheltuielilor şi veniturilor la momentul în care se produc.) A înregistra o cheltuială sau un venit în afara perioadei de raportare şi înregistrare duce în viitor la debite suplimentare privind impozitul pe profit. Auditorul recomandă şi inventarierea periodică pentru păstrarea şi securitatea activelor, inclusiv menţinerea imaginii fidele în faţa terţilor (furnizori, stat, clienţi). Este de preferat ca să existe şi o persoană calificată pentru ţinerea evidenţei contabile primare, cu competenţă în domeniu.