copingul

5/11/2018 copingul - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/copingul 1/4

Ce este copingul?

Conform teoriei tranzacţionale a lui Lazarus şi Folkman, copingul este „efortul cognitiv şi

comportamental de a reduce, stăpâni sau tolera solicitările interne sau externe care depăşescresursele personale” (Băban, 1998, p. 49). Mai simplu spus, acesta este reacţia, strategianoastră conştientă de a face faţă unei probleme, unei situaţii stresante. Aceste strategii numite„mecanisme de coping” pot fi centrate pe rezolvarea problemei sau pe controlul, reducereaemoţiei şi se mai împart în active sau pasive. Ele sunt adoptate în funcţie de situaţie putând fieficiente sau ineficiente, adică funcţionale sau disfuncţionale pentru situaţia specifică.

Pentru ca intervenţiile psihologice să aibă succesul scontat, sunt necesare studii care să releve

care sunt mecanismele de coping care se asociază cu o calitate a vieţii crescută în vitiligo, şicare sunt cele care au un impact negativ asupra acesteia. Odată aflaţi aceşti factori, consilierea psihologică şi psihoterapia pot veni în ajutorul pacienţilor cu vitiligo cu tehnici ţintite pe acelemecanisme de coping care se dovedesc a fi relevante pentru calitatea vieţii în aceastăafecţiune. Din păcate, în literatură există un număr extrem de mic de studii asupramecanismelor de coping în vitiligo, iar despre relaţionarea acestora cu calitatea vieţii nu a fostgăsit niciun studiu.

Obiectivul general al acestei cercetări este identificarea factorilor care contribuie la calitateavieţii în vitiligo, în special a mecanismelor de coping care corelează semnificativ cu calitatea

vieţii. Studiul de faţă utilizează designul corelaţional bivariat utilizând o metodă non-

parametrică (coeficientul de corelaţie a rangurilor Spearman). Subiecţii incluşi în studiu(N=138) sunt pacienţi cu vitiligo, adulţi. Eşantionul cuprinde 98 de femei şi 40 de bărbaţi,

procentajul fiind de 71% femei, respectiv 29% bărbaţi, atât din mediul urban (86.2%), cât şidin cel rural (13.8%). Persoanele provin din întreaga ţară (35 de judeţe), dar şi dinafara ţării(Italia – 3 persoane, Republica Moldova – o persoană), cu menţiunea că şi acestea din urmăsunt vorbitoare de limba română. Subiecţii au vârste cuprinse între 18 şi 60 de ani (m=32.04).Instrumentele de cercetare sunt compuse dintr-un chestionar despre datele demografice şi

despre boală, Indexul calităţii vieţii în boli dermatologice (Dermatology Life Quality Index,DLQI) pentru măsurarea calităţii vieţii şi chestionarul Brief Cope, chestionar de evaluare amecanismelor de coping. Completarea lor s-a realizat exclusiv on-line, în perioada mai-iunie

2008.

Concluzii

În ceea ce priveşte relaţia dintre variabilele demografice (sex, vârstă) şi calitatea vieţii în

vitiligo, rezultatele acestui studiu au dus la concluzia că NU există diferenţe de gen sau devârstă în ceea ce priveşte calitatea vieţii pacienţilor cu vitiligo din eşantionul evaluat.



Caracteristicile bolii, şi anume severitatea autoevaluată şi localizarea petelor au o importanţăsemnificativă în legătură cu calitatea vieţii în vitiligo. Astfel, un grad mare de extindere a

petelor se asociază cu o calitate a vieţii mai scăzută, iar petele de pe braţe, piept, zona genitală

şi picioare par a contribui într -o măsură mai mare la varianţa calităţii vieţii decât celelaltezone ale corpului în cazul acestui eşantion. Calitatea vieţii măsurată prin DLQI NU este

afectată de timpul scurs de la debutul bolii (durata bolii).

Comportamentul legat de boală exprimat prin urmarea unui tratament, rezultateletratamentelor şi frecvenţa vizitelor la dermatolog NU afectează calitatea vieţii în vitiligo. Se

pare că, în cazul persoanelor incluse în studiu, urmarea unui tratament şi vizitele maifrecvente la dermatolog nu au consecinţe pozitive semnificative asupra calităţii vieţii, cum s-a

afirmat în literatura de specialitate. Camuflarea (acoperirea cosmetică a petelor), în schimb, ca

şi componentă a comportamentului legat de boală, care este recomandată de mulţi cercetătorişi dermatologi pacienţilor cu vitiligo, se asociază, în cazul eşantionului de faţă, cu o calitatemai scăzută a vieţii. Acest fapt ar putea fi explicat prin distresul creat

Rezultate in urma tratamentului

de ascunderea permanentă a petelor şi interferarea cu activităţile zilnice.

Rezultate in urma tratamentului

În studiul de faţă a fost identificat un singur mecanism de coping care se asociază cu o calitate

a vieţii mai crescută în vitiligo – acceptarea şi 8 mecanisme care se asociază cu o calitatescăzută a vieţii, acestea fiind: copingul activ, planificarea, autoînvinovăţirea, negarea,descărcarea emoţională, orientarea spre religie, pasivitatea mentală/distragerea atenţiei şisuportul instrumental. Acceptarea este, de asemenea, şi cel mai frecvent utilizat mecanism decoping de către pacienţii cu vitiligo din cadrul acestui eşantion; aceasta are un impact pozitivla nivelul simptomelor şi sentimentelor (sentimentul de jenă, ruşine şi conştienţa bolii) şi la

cel al activităţilor din timpul liber (activităţile sociale, de relaxare, sport). Având în vederefaptul că strategiile de coping activ se asociază cu o calitate scăzută a vieţii, este uşor de

presupus că, în acest caz, pe eşantionul de pacienţi cu vitiligo, acceptarea se referă la una detip pasiv. Concluzia majoră desprinsă din rezultatele relevate de pe acest eşantion esteurmătoarea: faptul că pacienţii îşi acceptă (pasiv) boala, îi ajută pe aceştia să resimtăsemnificativ mai puţine sentimente de jenă, să fie mai puţin conştienţi de boală şi ca vitiligosă nu îi restricţioneze de la activităţile sociale, de relaxare. Formele de coping activ, între care

pot fi incluse şi planificarea, suportul social instrumental şi camuflarea contribuie, din contră,la o calitate a vieţii mai scăzută în cadrul acestui eşantion. Explicaţia posibilă poate veni dinsfera tratamentelor existente momentan şi a rezultatelor nesemnificative ale acestora pentrumajoritatea pacienţilor cu vitiligo. Aşadar, prin copingul activ, ei încearcă să rezolve sau săamelioreze problema, însă rezultatele obiective şi subiective sunt, din păcate, contrare,



împovărând mai tare viaţa acestora din mai multe puncte de vedere (dimensiunile calităţiivieţii).

În urma concluziilor trase doar pe baza acestui studiu, nu se pot face generalizări pentruîntreaga populaţie. În cazul confirmării rezultatelor preliminare prin replicarea studiului,

precum şi prin extinderea şi aprofundarea lui, implicaţiile practice ale acestor concluzii suntextrem de importante pentru consilierea psihologică a pacienţilor cu vitiligo.

La nivel individual, intervenţia psihologică ar fi, astfel, ţintită asupra acelor mecanisme curelevanţă pentru calitatea vieţii, prin încercarea de a le reduce pe cele disfuncţionale în cazulvitiligo şi de a le activa sau îmbunătăţi pe cele funcţionale. În cazul eşantionului studiat,

acceptarea a reieşit ca fiind mecanismul de coping cel mai frecvent utilizat şi singurul care areefecte pozitive asupra calităţii vieţii; aşadar, una din direcţii în consilierea pacienţilor cuvitiligo ar fi aceasta, ajutarea pacientului să accepte faptul că are o înfăţişare diferită şi că estefoarte posibil să nu se vindece niciodată. Această idee pare una foarte simplă în teorie, însă cusiguranţă dificilă în practică, necesitând timp, iar, în condiţiile în care boala este permanentăşi progresivă, cu perioade alternative de stabilizare şi de recădere, menţinerea acestuimecanism poate fi foarte fragilă.

Frecventa vizitelor la dermatolog

La nivelul populaţiei, un program de prevenţie terţiară care să includă popularizarea vitiligo ar fi extrem de util în acceptarea bolii şi a diferenţei înfăţişării, atât de către pacienţi în sine, câtşi de către cei din jur. Familiarizarea cu o înfăţişare diferită o face mai puţin neobişnuită şi

poate trece, astfel, în sfera obişnuitului, a normalului. Problema majoră cu care se confruntăcei care suferă de vitiligo este tocmai aceasta, desfigurarea, alterarea înfăţişării şi, înconsecinţă, felul în care îi privesc cei din jur, stigmatizarea. Cei din jur reacţionează, însă,

natural, instinctiv la ceva neobişnuit pentru ei. Dacă acest lucru ar deveni pentru ei cevaobişnuit, reacţiile nu vor mai fi atât de vizibile, iar acceptarea înfăţişării diferite s-ar realiza

mult mai uşor de ambele părţi: cea a bolnavului şi cea a celor din jur. Din rezultatele preliminare ale acestui studiu, acceptarea influenţează pozitiv calitatea vieţii pacienţilor. Încondiţiile în care nu se poate vorbi despre vindecare, iar efectele bolii sunt în totalitate de

natură psihosocială, creşterea calităţii vieţii este ţinta oricărei intervenţii în vitiligo.

Consilierea psihologică a pacienţilor cu vitiligo cu o calitate a vieţii scăzută este necesară. Înacest scop, ar fi extrem de util ca medicii dermatologi să evalueze calitatea vieţii pacienţilor cu vitiligo şi, în cadrul relaţiei medic- pacient, să aplice recomandările cercetătorilor din



domeniul psihodermatologiei pentru abordarea acestui tip de pacienţi. În cazul sesizării uneicalităţi scăzute a vieţii pacientului şi în condiţiile resurselor scăzute de timp sau de altă naturăale medicului dermatolog, recomandarea venită dinspre acesta către pacientul cu vitiligo de aconsulta un psiholog ar fi extrem de utilă.

Doresc să adresez mulţumirile mele tuturor celor care au participat la acest studiu, făcându-l

posibil şi în mod special domnului Mircea Popescu, realizatorul acestui site, pentru ajutorulacordat.

copingul

Documents

Transcript of copingul