Copii şi şcoala peste... câţiva ani (II)

Revin la acest gând. Cum va fi şcoala şi educaţia peste câţiva ani şi ce poate să facă un părinte pentru o bună educaţie a copilului său.

Mai întâi să ne punem o întrebare, o întrebare la care să dăm un răspuns după ce gândim măcar un minut. “De ce ne dăm copii la şcoală?” Ce ar trebui să înveţe copii la şcoală, sau mai bine zis ce rol are şcoala pentru copii? ” Nu-i aşa că răspunsul ar fi... “să înveţe şi ei ceva ca să îşi câştige o pâine când vor fi mari”. Școala formează copiii să devină adulți.

Copii mei sunt mici, cel mai mare are 13 ani, însă dacă mă uit la generaţiile anterioare constat cu durere că şcoala nu îi formează pentru viaţă şi nu le dă nici o garanţie, că dacă vor fi cei mai silitori şi geniali elevi vor avea siguranţa zilei de mâine. Da, sunt tineri care învaţă, şi învaţă foarte bine, însă nu aceasta le dă garanţia reuşitei în viaţă, ci împreună cu şcoala aportul părinţilor şi al familiei este decisiv.

Nu vreau să spun că şcoala e rea, ci că este incompletă fără aportul părinţilor şi al familiei. Toţi părinţii îşi doresc pentru copii lor că atunci când vor fi adulţi, să aibă un serviciu uşor şi bine plătit care să îi asigure existența sa şi a familiei sale. Însă care e realitatea? De multe ori copii urmează planurile părinţilor de a face şcoli înalte şi formări deosebite, ajung cu servicii uşoare şi bine plătite însă sunt total nefericiţi. Acum revin cu o altă întrebare...” Ce este mai important, un serviciu bun, mulţi bani, sau fericirea şi împlinirea în viaţă? “

Şi acum să vedem ce pot face părinţii pentru o educaţie bună care să formeze un adult echilibrat şi pregătit pentru a-şi câştiga existența cu demnitate şi bucurie.

Depinde care îţi este scopul final pentru copilul tău... dacă vrei ca el să aibă bani, faimă şi serviciu înalt vei învesti şi vei pune în capul copilului tot mai multă informaţie şi cunoştinţe. Să fie deştept să nu-l întreacă nimeni. Dacă te gândeşti la fericirea copilului tău atunci investeşti în el o educaţie aleasă, nu bazată doar pe cunoştinţe ci pe demnitate şi caracter, pe integritate şi împlinire personală.

Ştiţi, la vârsta adolescenţei şi în prima parte a vieţii de adult cele două categorii de oameni par să fie la fel, însă diferenţa se vede pe măsură ce individul realizează şi se identifică sau nu cu munca pe care o face. Când ceva nu ţi se potriveşte şi nu este pentru tine, acel lucru devine inconfortabil şi apoi o piedică în calea propriei fericiri. Şi lucru care trebuia să te fericească şi să te împlinească este de fapt un lucru care îţi provoacă multă suferinţă şi pierderea sensului vieţii.

Deci dacă doriţi să formaţi şi să vă bucuraţi de adulţi fericiţi iată câteva principii de care să vă amintiţi când vă gândiţi la viitorul copiilor voştri.

1. Investiţi timp să vă cunoaşteţi copii, dar şi prietenii, profesorii şi anturajul acestora. Da e foarte greu... eu cred că este investiţia cea mai mare şi mai de preţ pe care o poate face un om pe acest pământ... timp pentru relaţii bune. Însă când ne gândim la timp pentru relaţii între părinte şi copil investiţia se dublează, câştigă şi copilul şi părintele. Trebuie timp să cunoaşteţi plăcerile şi neplăcerile copilului, aspiraţiile şi fricile sale, prietenii buni şi prietenii mai puţin buni, profesorii demni şi cinstiţi şi profesorii abuzivi. Dacă nu vă cunoaşteţi copilul aveţi toate şansele să îi daţi sfaturi greşite şi să îl împingeţi spre nefericire şi distrugere pentru toată viaţa. Cunosc persoane care au ajuns doctori, avocaţi, doar pentru că aşa au vrut părinţii. Au bani, însă trăiesc condamnarea că toată viaţa lor să fie nefericiţi şi să facă exact ce nu le place. Fiecare zi e un coşmar pentru ei... şi trăiesc aşa o perioadă de

timp, după care din nefericire cei mai mulţi se prăbuşesc şi se afundă în patimi şi disperare şi în final ajung gunoiul societăţii. Părinţii au vrut să le ofere educaţie, dar nu şi-au făcut timp să îşi cunoască copilul, să îl asculte şi să îl înţeleagă. Copilul a fost doar un executant, şi a executat totul bine cât a fost sub autoritatea părinţilor, însă când a devenit adult independent toată lumea lui s-a prăbuşit.

2. Trăiţi ca exemplu pentru copii dvs. Dacă până acum nu aţi ştiut, copiii învăţă cel mai uşor din exemple. Fie că vreţi sau nu vreţi copiii îşi vor căuta exemple, repere pe care să le urmeze. Aceasta este foarte firesc. Ştiţi... să croieşti un drum printr-un loc necunoscut este foarte periculos, toţi evită să meargă prin locuri neumblate şi necunoscute. Aşa este şi când e vorba să îţi croieşti un drum în viaţă. Copii caută exemple în adulţi, alţii care au mers înaintea lor şi au ajuns la destinaţia dorită, apoi îi analizează şi îi studiază în speranţa că dacă vor face la fel vor ajunge cel puţin la aceeaşi ţintă dacă nu chiar vor continua drumul cu încă un pas. Fără să vă spună sau să stea să scrie pe hârtie, copiii îşi aleg repere şi exemple în adulţi. De aceea trăiţi conştienţi că sunteţi în obiectivul copiilor voştri, trăiţi demn, sincer, curajoşi, smeriţi, credincioşi în lucruri mărunte, dar şi în lucruri mari, gata să ajutaţi să susţineţi şi să iertaţi. E ciudat că de multe ori noi părinţii ne dorim ca ai noştri copii să fie cinstiţi, curajoşi, să spună adevărul... şi multe altele... dar noi nu suntem aşa. Nici ei nu vor fi... ei ne vor copia pe noi în primul rând şi dacă nu au ce copia vă vor abandona şi îşi vor căuta alt exemplu, alt reper care va conta pentru el şi în care îşi va înveşti toată energia.

3. Îndepărtaţi-i (feriţii) de lucrurile rele. Cu toţii ştim că există în lumea asta lucruri rele despre care nimeni nu are nici un dubiu că sunt rele şi distrugătoare. Este datoria noastră ca părinţi să veghem asupra copiilor noştri şi să îi ajutăm să îşi formeze un mod de gândire şi o viaţă bună. Cum vor putea ei să ştie ce e bine şi ce e rău dacă nu le spune nimeni. Am întâlnit părinţi şi profesori care spuneau aşa...” lasă-i să guste de toate, pe mine nimeni nu m-a atenţionat”. Oare să fie acesta şi modul tău de a gândi? Sper că nu... ci mai degrabă să arăţi că îţi pasă şi că îţi faci timp să îi explici, să îl atenţionezi şi să veghezi pentru copilul “necopt la minte”. Da sunt şi copii cărora le spui şi nu ascultă şi se lovesc de multe probleme, însă vă spun un secret, ei nu ascultă pentru că nu vor ei să asculte, ci cel puţin din alte două motive. De cele mai multe ori nu ascultă pentru că părinţii nu au stat să le explice şi să se asigure că au înţeles bine pericolul, şi un alt motiv pentru care copii nu ascultă este pentru că totuşi ei au văzut şi alte modele decât al vostru şi vor să îl urmeze pe acela, au un mod de gândire diferit de al vostru.

Nu e uşor să fii părinte pentru un copil, dar vă asigur că va fi şi mai greu să fii părinte al unui adult cu bani dar nefericit şi neîmplinit care trăieşte ca o fantomă pe pământ şi aduce doar ruşine şi dispreţ părinţilor. De aceea să avem înţelepciune şi să ne asigurăm că şcoala cu educaţia oferită de această împreună cu educaţia şi exemplul nostru lucrează împreună pentru un caracter frumos şi un adult fericit şi împlinit. Acum e o muncă de câţiva ani pe care dacă o facem cu dragoste şi dăruire ne vom odihni când copii noştri vor fi adulţi, însă dacă acum renunţăm să ne facem munca cu dăruire şi dragoste, vom culege roadele indiferenței şi nepăsării şi astea sunt foarte amare şi nu se termină niciodată.

Vă doresc să aveţi pricepere şi să vă faceţi timp să investiţi în comorile cele mai preţioase care le puteţi avea cu voi şi aici pe pământ dar şi în veşnicie, şi anume COPII VOŞTRI.