Coordonatele Reglementarilor Privind Piata Unica Europeana a Asigurarilor

7/29/2019 Coordonatele Reglementarilor Privind Piata Unica Europeana a Asigurarilor

1/15

COORDONATELE REGLEMENTARILOR PRIVIND PIATA UNICAEUROPEANA A ASIGURARILOR

Asigurarea a fost utilizat pentru prima dat de ctre comercianii din nordul Italiei, la

nceputul secolului al XIV-lea. Urmaii acestora au introdus asigurarea maritim nMarea Britanie, n secolul al XV-lea. La acea vreme , majoritatea transporturilor depersoane, comerciale sau de orice alt fel erau efectuate pe mare. Cea mai mare problemo puneau ns ncrcturile din transporturile comerciale, care reprezentau o marepierdere (financiar n special) dac nu ajungeau la destinatie. De exemplu,chinezi,pentru a minimiza pierderile care puteau aprea n timpul transportului, distribuiauncrctura pe mai multe nave, n loc s o ncarce pe o singur nav. n acest fel, fiecarenav transporta marfa mai multor comerciani. Dac se scufunda o nav nainte ca ea sajung la destinaie, piederea se mprea la mai muli comerciani, aceasta fiind mult maimic n raport cu cea suportat anterior de unul singur. mprind ncrctura pe maimulte vase, aceti comerciani au fost capabili s transfere o parte din riscul de daun.

n zilele noastre , asigurarea este perceput ca o industrie complex, o reea regulatcare ofer o mare varietate de produse i servicii care vin n sprijinul indivizilor,familiilor i organizaiilor n problemele de risc. Totui, asigurrile nu au fost mereucomplicate. Metode incipiente de asigurare au fost utilizate de-a lungul mai multorsecole. n timp, tehnicile de distribuie a riscului s-au dezvoltat treptat pn la forma loractual.

Evoluia asigurrilor s-a produs n paralel cu cea a legislaiei, a contabilitii i aformelor de comer. Oamenii de afaceri au nvat s foloseasc tehnicile de asigurarepentru a micora riscurile inerente n activitatea lor, aa cum au invat s foloseasc

contractele pentru a stabili responsabilitile financiare ale prilor. n trecut, oameniierau dispui s accepte mare parte din riscurile pe care le ntmpinau, bazndu-se lanevoie pe sprijinul financiar al familiei, sau al comunitii religioase. Creterea graduluide complexitate al viei moderne i-a determinat s caute protecie mpotriva riscului nrndul mecanismelor de asigurare formal.

Tehnicile de asigurare au aprut n civilizaiile din Asia i Orientul Mijlociu Islamic,dar i n Europa Medieval. n cele din urm comerul european s-a extins spre Americade Nord i restul lumii i, odat cu acesta, s-a extins i asigurarea. Metodele de asigurares-au extins n funcie de nevoile existente la un moment dat.

1


2/15

Piaa internaional - piaa europeana a asigurrilor

n anul 1994, piaa asigurrilor era dominat de numai cteva ri dezvoltateeconomic. Astfel, 69,4% din totalul mondial al primelor la asigurrile de via reveneauStatelor Unite, Japoniei i Germaniei. Aceste ri, la care se adaug Marea Britanie,

Frana, Italia i Canada, adic cele apte mari puteri industrializate ale lumii, realizaumpreun 83% din primele mondiale la asigurrile de via.

n anul 1998, pe piaa internaional a asigurrilor monopolul era deinut tot cam deaceleai ri (SUA, Germania, Frana Elveia, Italia), primele ncasate provenind n ceamai mare parte din asigurrile de bunuri si de rspundere civil. Piaa americangenereaz n continuare, mai mult de jumtate din primele de asigurare ncasate nntreaga lume. n prezent cele mai mari regiuni ale lumii: America de Sud i de Nord,Europa, Asia, genereaz fiecare o treime din volumul total de prime ncasate la nivelmondial. Dac n Europa de Vest, SUA, Japonia, primale de asigurare dein o pondere de7 12% din PIB, n Asia de Sud-Est,America Latin sau Europa de Est acestea nu ating

nici 5% din PIB. n anul 1999, Europa Central i de Est a generat un volum total deprime de 15,2 miliarde USD (aproximativ acelai ca pentru Belgia sau Brazilia).

La 1 ianuarie 1958 a intrat n vigoare a Tratatului de la Roma, iar piaa asigurrilordin fiecare ar membr a CEE funciona n conformitate cu reglementrile naionalejuridice i administrative referitoare la contractul de asigurare.

Tratatul prin care se instituia Comunitatea Economic European consacra patruliberti fundamentale menite s asigure buna funcionare a Pieei Comune, i anume:libera circulaie a mrfurilor, a persoanelor, a serviciilor i a capitalurilor. Altfel spus,cadrul legislativ comunitar se bazeaz pe o structur format din doua niveluri:

a. Tratatul de la Roma, care stabilete principiile generale ale Pieei Unice;b. Directivele adresate statelor membre UE, care le oblig pe acestea s i actualizezelegislaia n conformitate cu cea comunitar.

Art. 8 din Tratatul de la Roma arat c Piaa Comuna va fi creat n decursul uneiperioade de tranziie de circa 12 ani prin libertatea de micare i armonizarea legilorstatelor membre. Tot n acest articol se definete Piaa Comun ca fiind o arie frfrontiere interne, n care libertatea de micare a mrfurilor, persoanelor, serviciilor i acapitalului sunt asigurate n concordan cu prevederile Tratatului.

n domeniul asigurrilor, obiectivele Pieei Comune sunt:a. Libertatea consumatorilor de a alege orice poli de asigurare de la orice asigurtor

autorizat din orice stat membru;b. Libertatea asigurtorilor autorizai n orice stat membru de a-i comercia1iza

produse1e n Cadru1 UE;c.Asigurarea unei concurene loiale ntre asigurtori, n ceea ce privete preul,

produsele i serviciile, cu desfiinarea tuturor barierelor n calea liberei concurene.

2


3/15

Directivele europene n domeniul asigurrilor de via vizeaz accesul la activitateanesalarial a asigurrilor directe, precum i exercitarea anumitor activiti de asigurare,cum ar fi:

a. asigurrile cuprinse n ramura via, mai ales asigurarea de via, de deces, mixt,asigurarea de via cu contraasigurare;

b. asigurarea de rent;c. asigurrile complementare practicate de societile de asigurare.d. asigurarea practicat n Irlanda i Regatul Unit al Marii Britanii, denumit asigurarea

de sntate pe termen lung, nerealizabil.

Directivele se refer la o serie de operaiuni ce decurg dintr-un contract, dar i la cele

care depind de durata vieii oamenilor, definite i prevzute de legislaia asigurrilorsociale.

Pentru a putea desfura o activitate de asigurare, o societate trebuie s obin o

autorizaie administrativ prealabil, s adopte o form de organizare prevzut nlegislaia naional, dup care va fi supravegheat financiar, prin urmrirea strii, desolvabilitate, constituirii provizioanelor tehnice calculate pe baza unor metode actuarialeprospective pentru fiecare contract n parte i a activelor reprezentative.

Directivele mai prevd i constituirea unui fond de garanie, care s reprezinte 1/3 dinminimul marjei de solvabilitate. Pentru crearea unei piee unice, obiectivele sunturmtoarele:

a. companiile de asigurari din orice ar membr UE s aib libertatea de a nfiinasucursale in orice ar membr;

b. companiile de asigurri din orice ar membr s-i poat vinde produsele n cadrul

comunitii pe baza unei singure autorizaii i sub supravegherea rii n care i are sediulcentral;c. s aplice aceleai reglementri privind supravegherea activitii de asigurare-

reasigurare de ctre toate statele membre UE;d. s fie armonizate clauzele principale ale contractelor de asigurare;e. asigurtorii s opereze n rile membre UE de pe poziii de egalitate cu companiile

naionale din alte ri, supunndu-se aceluiai cadru legislativ;f. s nu restricioneze transferurile valutare ntre prile membre.

Directivele UE au caracter de legi organice, care se vor aplica la multitudinea desituaii existente n statele membre, ns cu dorina de a atinge un grad de omogenitate pepiaa asigurrilor ct mai nalt.

Piaa european a asigurrilor a traversat o perioad de schimbri rapide iconsolidate. Planurile i strategiile elaborate de Uniune European pentru anul 1992,promovau extinderea prin achiziii. Rezultatele nu au fost ns pe msura ateptrilor.Diferenele ntre culturile organizaionale i naionale au mpiedicat creareamecanismelor financiare necesare. Cele mai rentabile s-au dovedit pieele asigurrilor devia care au apelat la eficientizarea activitii i reducerea costurilor. Asigurrile de via

3


4/15

continu s aib o evoluie favorabil ns intensificarea concurenei determin cretereaachiziiilor i fuziunilor.

Cea mai mare schimbare n orientarea pieei europene, dup anul 1992, o reprezintmodificarea perspectivei. Societile din vestul Europei nu mai sunt singurele participante

pe piaa acesteia. Piaa asigurrilor europene include acum i rile din blocul est-european.

Incidentele din fosta Iugoslavie au condus la contientizarea problemelor politice dinaceast regiune i a importanei sprijinirii dezvoltrii acesteia. Primele societi care aureluat colaborrile cu pieele Germaniei de est i Ungariei au fost : Allianz Group dinGermania, Generali Assigurazioni SpA din Italia. Compania Allianz care controleazsocietatea Hungaria Biztosito intenioneaz s devin al treilea mare asigurtor de viape piaa Ungariei n numai trei ani. Astfel Allianz se va situa dup AB-Aegon InsuranceRt. Cu capital majoritar german, Nationale Nederlanden Biztosito cu capital olandez, darnaintea societii Providencia Austrian-Hungarian Insurance Co. Interesant este c

principalele societi de asigurri cu capital strin din Ungaria sunt mai interesate defuziunile cu bncile pentru a acapara ct mai mult din fondurile de pensii i economii.

Este interesant de analizat nivelul de dezvoltare al asigurrilor din Romnia ncomparaie cu alte ri dezvoltate. Spre exemplu, comparnd ponderea primelor deasigurare n P.I.B. n anul 1995 se constat c n rile precum Luxemburgh aceasta estede 17%, Anglia 11%, n restul rilor Uniunii Europene ntre 5-10%, iar n Romnianumai 0,4%.

Dac ne referim la densitatea asigurrilor exprimat n prime de asigurare pe locuitor,n 1995, media european era de 1250 USD/locuitor, n timp ce n Romnia era de numai

5.6 USD/locuitor.Intrarea pe piaa romneasc a unor mari firme de asigurri cu capitalstrin, n paralel cu adaptarea legislaiei romneti la cerintele europene vor contribui nmod favorabil la evoluia asigurrilor i reasigurrilor din Romnia

4


5/15

Premisele crearii pietei unice europene a asigurarilor

La intrarea in vigoare a Tratatului de la Roma-1 ianuarie 1958-piata asigurarilor dinfiecare tara membra a Comunitatii Economice Europene functiona in conformitate cureglementarile nationale juridice si administrative referitoare la contractul de

asigurare.Acestea prezentau disparitati de la o tara la alta determinate in mare masura deconceptiile in materie care prevalau in momentul in care fusesera adoptate.Astfel,cele dinOlanda,Belgia si Luxemburg datau din secolul al XIX-lea,in timp ce reglementarile dinGermania,Franta si Italia datau din prima jumatate a secolului nostru.

Este suficient de spus ca de la adoptarea dispozitiilor olandeze privind contractul deasigurare,cuprinse in codul commercial (1838),si pana la cele italiene,inserate in codulcivil (1942),trecusera peste 100 de ani.Desi aceste din urma reglementari erau maicuprinzatoare,mai moderne,mai bine adaptate cerintelor vremii decat primele,nici ele nusatisfaceau exigentele functionarii pietei unice a asigurarilor in spatial comunitar.

Tratatul prin care se instituia Comunitatea Economica Europeana consacra patrulibertati fundamentale menite sa asigure buna functionare a Pietei Comune,si anume :libera circulatie a marfurilor,a persoanelor ,a serviciilor si a capitalurilor.

Intrucat numai ultimele trei libertati vizeaza si activitatea de asigurare,in cele ceurmeaza ne vom referi numai la acestea.

Statele semnatare ale Tratatului de la Roma au convenit sa inlature in mod treptat,incursul perioadei de tranzitie ,restrictiile referitoare la libertatea de stabilire aresortisantilor unui stat membru pe teritoriul altui stat membru ,precum si restrictiileprivind crearea de agentii,sucursale sau filiale de catre resortisantii unui stat membru peteritoriul altui stat membru.

Altfel spus,Tratatul garanteaza libertatea de stabilire (art 52-58),care permite uneisocietati al carui sediu social se afla intr-un stat membru sa deschida o sucursala sau oagentie pe teritoriul altui stat membru ,in conditii echivalente cu cele rezervatesocietatilor din tara gazda.

Statele membre ale Tratatului de la Roma au mai convenit sa inlature in modtreptat,in cursul perioadei de tranzitie ,restrictile vizand libera prestare de servicii de catreresortisantii unui stat membru pe teritoriul altui stat membru.Prin dispozitiile sale (art 59-66),Tratatul garanteaza libertatea de prestare de servicii ,care permite unei societatistabilite pe teritoriul unui stat membru de a exercita activitati pe teritoriul altui statmembru ,fara a trebui sa dispuna de un sediu acolo si fara discriminare fata de societatilecare dispun de sediu.

In sfarsit,s-a convenit sa se elimine in mod treptat,in cursul perioadei detranzitie,restrictiile in circulatia capitalurilor apartinand persoanelor rezidente in statelemembre ,precum si discriminarile de tratament bazate pe nationalitatea sau rezidentapartilor or pe localizarea plasamentelor .Asadar,Tratatul garanteaza libertate miscarilor decapital (art 67-73),care permite oricarui cetatean sau oricarei societati din C.E.E. sa

5


6/15

efectueze transferuri de capital in spatiul comunitar si sa utilizeze instrumentelefinanciare oferite pe ansamblul pietelor din statele membre.

Pentru traducerea in viata a prevederilor privind cele trei libertati mentionate maisus,Consiliul a fost abilitat (prin art 100-102) sa emita directive vizand coordonarea

dispozitiilor legislative,regulamentare si administrative ale statelor membre care au oincidenta directa asupra instituirii si functionarii pietei interne comunitare.Este de precizat ca directive adoptata de Consiliu la propunerea Comisiei ,in

cooperare cu Parlamentul European si dupa consultarea Comitetului Economic siSocial,este obligatorie pentru oricare stat membru al Comunitatilor Europene in ceea cepriveste obiectivele de atins;directiva lasa insa instantelor nationale libertatea de a stabiliforma si mijloacele pe care urmeaza a le folosi pentru atingerea obiectivelor urmarite.

In domeniul asigurarilor,pentru traducerea in viata a celor trei libertati mentionate maisus au fost adoptate trei serii (generatii) de asemenea directive ,dintre care unele vizauasigurarile de bunuri,de raspundere civila si alte asigurari de daune,denumite generic

alte asigurari decat cele de viata ,iar altele se refereau la asigurarile de viata.Astfel,prima generatie de directive (Directiva din 1973 pentru asigurarile de bunuri si

de raspundere civila si,respective,cea din 1979,pentru asigurarile de viata ) a urmaritinstituirea libertatii organizate a dreptului de stabilire prin armonizarea conditiilor deacces la activitatea de asigurari si a modului de exercitare a controlului financiar de catrestatul gazda al agentiei sau sucursalei de asigurare.

Cea de-a doua generatie de directive (Directiva din 1988 si ,respective,cea din 1990)s-a referit la libertatea prestarilor de servicii.De data aceasta,nu s-a mai putut merge pearmonizarea deplina si prealabila a practicilor de operare in tarile membre,ca in cazul

conditiilor de acces in materie de stabilire,deoarece o data cu primirea de noi membri inCEE ,legislatiile in materie de asigurari se diversificasera si mai mult.Caurmare,autoritatile comunitare au fost obligate sa se multumeasca cu o armonizareminima a aspectelor esentiale ale activitatii de asigurare si cu o recunoastere acontroalelor efectuate in fiecare stat membru.

Masura liberalizarii miscarilor de capitaluri intre statele membre,luata in 1988,ainsemnat un pas inainte pe drumul crearii pietei europene unice a asigurarilor.

Directivele celei de-a treia generatii (din 1992,intrate in vigoare doi ani mai tarziu) auincheiat,practice,procesul de liberalizare a pietei unice a asigurarilor.Aceste directive auinstituit un sistem de licenta unica,in baza careia societatile de asigurare agreate de statulmembru al sediului lor social sunt autorizate sa opereze atat prin stabilire (prin creareaunei agentii sau sucursale ) cat si prin libera prestare de servicii ,in orice spatiucomunitar,pe baza acestui argument unic.

6


7/15

DIRECTIVE EUROPENE IN DOMENIUL ASIGURARILOR DEVIATA

Desavarsirea pietei interne comunitare in sectorul asigurarilor directe de viata a facutnecesara adoptarea de catre autoritatile comunitare a unor directive care sa permita

societatilor de asigurari avand sediul in Comunitate sa-si desfasoare activitatea in diversestate din cadrul Comunitatii.Acest lucru presupunea armonizarea dispozitiilorlegislative ,regulamentare si administrative nationale,astfel incat sa se ajunga la orecunoastere mutuala a autoritatilor si a sistemelor de control prudential,care sa permitaacordarea unei autorizatii unice valabile in intreaga Comunitate si aplicarea principiuluiexercitarii controlului de catre statul membru de origine.

Prin cele trei generatii de directive comunitare s-au dispus urmatoarele: accesul laactivitatea de asigurare si exercitarea acestei activitati sunt subordonate acordarii uneiautorizatii administrative unice ,elaborate de autoritatile statului membru in care isi aresediul social societatea de asigurari;aceasta autorizatie permite respectivei societati sa

desfasoare activitati oriunde in Comunitate,fie in regim de stabilire,fie in regim de liberaprestare de servicii;statul membru al sucursalei sau al liberei prestari de servicii nu maipoate sa ceara un nou agrement societatilor de asigurari care doresc sa exercite acoloactivitati de asigurari si care au fost deja agreate in statul membru de origine;autoritatilorcompetente ale statului membru de origine le revine sarcina supravegherii soliditatiifinanciare a societatii de asigurare,mai cu seama in ceea ce priveste starea sa desolvabilitate ,constituirea de provizioane tehnice suficiente ,precum si reprezentareaacestora prin activitati congruente.

Este de mentionat ca prin directivele comunitare au fost stabilite normeminimale;aceasta inseamna ca statul membru de origine poate adopta reguli mai stricte

referitoare la societatile de asigurari agreate de autoritatile sale competente.

In linii mari,solutiile adoptate in directivele referitoare la asigurarile altele decat celede viata se regasesc si in directivele privind asigurarile de viata .

In cele ce urmeaza,ne vom referi la cateva dintre prevederile acestor directive,careprezinta o importanta deosebita sau sunt specifice asigurarilor de viata.

Directivele se refera la accesul la activitatea nesalariala a asigurarilor directe,desfasurata de intreprinderi stabilite intr-un stat membru,sau care doresc sa se stabileascain acel stat,si la exercitarea anumitor activitati de asigurare.Este vorba de urmatoarele

asigurari care decurg dintr-un contract:

a) asigurarile cuprinse in ramura viata,adica mai cu seama asigurarea de viata(supravietuire),asigurarea de deces,asigurarea mixta (supravietuire plusdeces),asigurarea de viata cu contraasigurare,asigurarea denuptialitate,asigurarea de natalitate;

b) asigurarea de renta;

7


8/15

c) asigurarile complementare practicate de intreprinderile de asigurari de viata,adicamai ales asigurarile pentru cazurile de atingeri ale integritatii corporale,inclusiveincapacitatea de munca profesionala,asigurarile de deces ca urmare aaccidentelor,asigurarile de invaliditate ca urmare a accidentelor si deboala,cand aceste asigurari au fost subscrise in mod complementar la asigurarile

de viata;d) asigurarea practicata in Irlanda si Regatul Unit,denumita permanent healthinsurance(asigurare de sanatate,pe termen lung,nereziliabila).

Directivele se refera,de asemenea ,la o serie de operatiuni care decurg dintr-uncontract si sunt supuse controlului autoritatilor competente de supraveghere a asigurarilorprivate.Este vorba de:

a) operatiunile tontiniere (se refera la asociatii constituite in vederea capitalizarii incomun a cotizatiilor membrilor lor si a repartizarii rezultatelor astfel obtinute,fieintre membrii supravietuitori,fie intre succesorii celor decedati);

b) operatiunile de capitalizare bazate pe o tehnica actuariala;

c) operatiunile de gestionare a fondurilor colective de pensii;d) operatiunile de la litera c),cand ele sunt insotite de o garantie de asigurare vizandfie conservarea capitalului ,fie realizarea unei dobanzi minime;

e) operatiunile efectuate de societatile franceze.

In sfarsit,directivele se mai refera la operatiunile care depind de durata vietiioamenilor,definite sau prevazute de legislatia asigurarilor sociale ,in cazul in careacestea sunt efectuate sau administrate in conformitate cu legislatia unui stat membrude catre societati de asigurari,pe propriul lor risc .

Directivele comunitare referitoare la asigurarile de viata nu vizeaza:

- asigurarile altele decat cele de viata,denumite asigurari de daune,prevazute in anexala prima directiva a Consiliului nr 73/239/CEE din 24 iulie 1973;- operatiunile de prevederi si asistenta sociala ,care acorda prestatii variabile in functiede resursele disponibile si determina forfetar contributia membrilor lor;- operatiunile effectuate de organizatii avand ca obiect acordarea ,oamenilormuncii,salariati sau nesalariati,dintr-o intreprindere sau intr-un grup de intreprinderisau aflati intr-un sector professional sau neprofesional,de prestatii in caz de deces,desupravietuire sau de incetare ori de restrangere a activitatii;- asigurarile cuprinse intr-un regim legal de securitate sociala,cu exceptia mentionatamai sus.

Directivele privind asigurarile de viata nu vizeaza nici:- organizatiile care garanteaza exclusiv acordarea de prestatii in caz de deces,in cazulin care volumul prestatiilor nu depaseste valoarea medie a cheltuielilor deinmormantare pentru un deces sau cand aceste prestatii se asigura in natura;- asociatiile mutuale de asigurari,in cazurile in care :

a) statutele acestora prevad fie posibilitatea de a solicita suplimentarea cotizatieiinitial stabilite,fie reducerea prestatiei,fie solicitarea concursului altor persoane ,care si-au luat un angajament in acest sens;

8


9/15

b) cuantumul anual al cotizatiilor percepute nu depaseste 500 000 de ECU in ultimii 3ani consecutive.

Pentru a putea realiza activitati in cadrul Comunitatii,in regim de stabilire sau delibera prestare de servicii,o societate de asigurari de viata,la fel ca si una de asigurari

de daune,are nevoie de o autorizatie administrative prealabila ,din partea autoritatilorcompetente ale statului membru de origine.Respectiva autorizatie se acorda pe fiecaredin cele doua ramuri,si anume:

1. asigurari cuprinse in ramura viata (de supravietuire,de deces,mixte etc) ;2. asigurare de nuptialitate,asigurare de natalitate;3. asigurari de viata si asigurari de renta,legate de fonduri de investitii;4. asigurarea de sanatate,pe termen lung,nereziliabila (permanent health

insurance);5. operatiunile tontiniere;6. operatiunile de capitalizare;7. operatiunile de gestionare a fondurilor colective de pensii;

8. operatiunile effectuate de societatile de asigurari vizate de Codul francezal asigurarilor;9. operatiunile care depind de durata vietii oamenilor ,definite sau prevazute

de legislatia asigurarilor sociale,in cazul in care acestea sunt practicate sauadministrate de societati de asigurari pe propriul lor risc.

In masura in care legislatia nationala permite practicarea simultana ,de catre osocietate ,a mai multor ramuri de asigurare ,autorizatia se poate acorda pentru mai multeramuri.

In vederea obtinerii autorizatiei,statul membru de origine solicita societatii de

asigurari : sa adopte una din formele de organizare prevazute de legislatia nationala sauforma societatii europene ,cand aceasta va fi creata;sa-si limiteze obiectul social laactivitati prevazute de directiva referitoare la asigurarile de viata sau la operatiuni caredecurg din aceasta (adica sa excluda orice alta activitate comerciala); sa prezinte unprogram de activitate;sa posede un fond minimal de garantie sis a fie condusa depersoane care indeplinesc conditiile cerute de onorabilitate si de calificare sau deexperienta profesionala.

In principiu,statele membre nu pretend aprobarea prealabila sau comunicareasistematica a conditiilor generale si speciale ale politelor de asigurare,a tarifelor,a bazelortehnice ,utilizate la calculul tarifelor si al provizioanelor tehnice etc.Cu toateacestea,statul membru de origine poate sa solicite comunicarea sistematica a bazeitehnice folosite la calculul tarifelor si al proviioanelor tehnice,fara insa ca aceastaexigenta sa constituie o conditie prealabila la exercitarea activitatii sale.

Programul de activitate al unei societati de asigurari de viata care solicita autorizatieadministrative trebuie sa cuprinda aproximativ aceleasi elemente ca sic el al unei societatide asigurari de daune,si anume:

a) natura angajamentelor pe care societatea isi propune sa si le asume;b) principiile directoare in materie de reasigurari;

9


10/15

c) elementele constituind fondul minimal de garantie;d) prevederile referitoare la cheltuielile de instalare a serviciilor

administrative si ale retelei de productie,precum si mijloacele financiareaferente.

Pentru primii trei ani se mai solicita:

e) un plan continand prevederi detaliate ale veniturilor si cheltuielilor atat inceea ce priveste operatiunile directe,cat si primirile si cedarile inreasigurare;

f) situatia probabila a trezoreriei;g) prevederile referitoare la mijloacele financiare destinate acoperirii

angajamentelor si marjei de solvabilitate.

Este important de precizat ca autoritatile competente ale statului membru de originenu acorda autorizatia solicitata de o societate de asigurari inainte de primireainformatiilor necesare referitoare la identitatea actionarilor sau a asociatilor directi sauindirecti,persoane fizice sau juridice ,care au o participare calificata la respective

societate ,si la marimea acestei participari.Atunci cand o societate de asigurari ,cu sediul social pe teritoriul unui stat

membru,doreste sa deschida o agentie sau o sucursala pe teritoriul altui stat membru,eatrebuie sa prezinte autoritatilor competente ale acestui din urma stat :a) statutele sale si lista administratorilor sai;b) un certificate eliberat de autoritatile competente ale statului membru pe teritoriul

caruia se afla sediul social ,din care sa rezulte ramurile in care respective societateeste autorizata sa incheie asigurari si ca ea dispune de minimul de fond de garantiesau,daca aceste este mai ridicat,de minimul marjei de solvabilitate;

c) un program de activitate;

d) societatea in cauza trebuie sa desemneze un mandatar general care sa aiba domiciliulsi rezidenta sa in tara gazda sis a aiba imputernicirile necesare pentru a angajasocietatea fata de terti si pentru a o reprezenta in fata autoritatilor si a organelorjudecatoresti ale tarii gazda.

In principiu,o societate de asigurari de viata nu poate desfasura pe teritoriul unui statmembru activitati de asigurari de viata si de daune.Daca insa la aparitia primei directivecomunitare (79/267/CEE),acea societate cumula cele doua tipuri de activitati ,ea le poatecontinua, cu conditia ca ele sa fie gestionate separate.

Scriptele contabile trebuie sa fie tinute astfel incat sa faca posibila identificareasurselor rezultatelor pe fiecare gen de activitate viata si daune.In consecinta,veniturile sicheltuielile totale trebuie repartizate pe cele doua activitati in functie de provenienta,iarcele comune cu ajutorul unei chei de repartitie,acceptate de autoritatea de controlcompetenta.

Supravegherea financiara a societatilor de asigurari de viata se realizeaza de aceleasiorgane (autoritatea competenta a statului membru de origine)si urmareste aceleasi

10


11/15

obiective ca si in cazul societatilor de asigurari de daune (starea desolvabilitate,constituirea provizioanelor tehnice) si a activelor reprezentative.

Fiecare societate de asigurari de viata este obligate sa-si constituie provizioanetehnice suficiente,inclusiv rezerva matematica,pentru ansamblul activitatii sale.

Dimensionarea acestor provizioane se face in conformitate cu principiile enuntate indirective comunitara din 1992.Astfel,provizioanele tehnicela asigurarile de viata trebuie calculate pe baza unei

metode actuariale prospective suficient de prudenta,tinand cont de toate obligatiileviitoare asumate prin fiecare contract in curs de executare.

O metoda retrospectiva poate fi utilizata in cazul in care se poate demonstra caprovizioanele tehnice astfel calculate nu sunt inferioare celor stabilite printr-o metodaprospectiva sufficient de prudenta sau atunci cand o metoda prospective nu e aplicabila laun anume tip de contract.

O evaluare prudenta nu inseamna o evaluare pe baza ipotezelor considerate ca fiind

cele mai probabile,ci ea trebuie sa tina cont de o marja rezonabila pentru variatiidefavorabile ale diferitilor factori.Caracter prudent trebuie sa aibasi metoda de evaluare aactivelor representative ale provizioanelor.

Provizioanele tehnice trebuie calculate pentru fiecare contract in parte;nu este exclusafolosirea de aproximari rezonabile sau de generalizari,atunci cand acestea conducaproximativ la aceleasi rezultate ca si calculele individuale.

Rata dobanzii utilizata trebuie aleasa cu prudenta: ea se fixeaza dupa regulileautoritatii competente a statului membru de origine.

Autoritatea competenta fixeaza o rata maxima a dobanzii sau mai multe asemenearate,dupa caz.In cazul in care contractele de asigurare cuprind o garantie a ratei

dobanzii ,autoritatea competenta fixeaza o rata unica a dobanzii cu valoare maxima.Ratadobanzii poate sa fie diferita in functie de moneda in care este libelat contractul,cuconditia ca rata luata in calcul san u fie mai mare de 60 % din rata dobanzii laimprumuturile obligatare de stat,practicata la moneda in care este exprimat contractul.

Spre exemplu,daca rata medie a dobanzii la imprumuturile contractate de stat petermene medii sau lungi este de 6 % pe an,in calculul primelor de asigurare nu se poatelua o dobanda mai mare de 3,60 %.

Stabilirea unui nivel maxim al dobanzii de catre autoritatea competenta a statuluimembru de origine nu obliga societatea de asigurari sa utilizeze acel nivel,ci unulinferior.

Statul membru de origine poate decide sa nu se aplice o dobanda unica maximala : lacontractile exprimate in ECU; la contractele cu prima unica pe termen de pana la 8 ani ;la contractul fara participare la beneficii,precum si cele de renta fara valoare derascumparare.

11


12/15

Statul membru cere societatii de asigurari sa-si constituie un provizion destinat saacopere angajamentele referitoare la rata dobanzii asumate fata de asigurati,atunci candrandamentul actual sau previzibil al activului societatii nu acopera angajamentele sale.

- Elementele statistice de evaluare si cele corespunzatoare cheltuielilor trebuiealese cu prudenta,in functie de statul angajamentului,de tipul politei,precum si de

cheltuielile administrative si de comisioanele prevazute.- La contractele cu participare la beneficii,metoda de evaluare a provizioanelortehnice poate sa tina seama de participarile la beneficii viitoare de orice fel,de omaniera coerenta cu celelalte ipoteze referitoare la evolutiile viitoare si cumetodele actuale de participare la beneficii.

- Metoda de evaluare a provizioanelor tehnice nu trebuie sa se schimbe de la un anla altul de o maniera discontinua ,ca urmare a schimbarilor arbitrare survenite inmetoda sau in elementele de calcul.

Societatea de asigurari este obligata sa tina la dispozitia publicului interesat bazele simetodele utilizate la evaluarea provizioanelor tehnice,inclusiv previzionarea participarii

la beneficii.Directiva comunitara din 1992 stabileste categoriile de active in care pot fi

reprezentate provizioanele tehnice ale societatilor de asigurari de viata si care suntaceleasi ca si in cazul asigurarilor de daune.La asigurarile de viata sunt acceptate,inplus,avansurile in contul politelor de asigurare si dobanzile reversibile.

In ceea ce priveste limitele in care o societate de asigurari de viata poate sa-si plasezeprovizioanele tehnice intr-o categorie sau alta de active,acestea sunt identice cu celestabilite pentru societatile de asigurari de daune.

Statul membru de origine cere din partea fiecarei societati de asigurari ,caprovizioanele sale tehnice referitoare la ansamblul activitatilor desfasurate sa fiereprezentate prin active congruente.

Pentru activitatile exercitate in Comunitate,aceste active trebuie sa fie localizate inspatiul comunitar.Statele membre nu pretend societatilor de asigurari ca acestea sa-silocalizeze activele intr-un anumit stat membru.Daca statul membru de origine admitereprezentarea provizioanelor tehnice si prin creante asupra reasiguratorilor ,atunci elstabileste in ce propozitie se poate face acest lucru.In acest caz,nu se poate pretindelocalizarea creantelor sale.

Directiva comunitara din 1992 (anexa nr 1) stabileste,intre altele,regulile decongruenta ,care in linii mari sunt asemanatoare celor referitoare la societatile deasigurari,altele decat cele viata.

Astfel,cand garantiile unui contract sunt exprimate intr-o anumitamoneda,angajamentele asiguratorului sunt considerate ca fiind exigibile in acea moneda;

- statele membre pot autoriza societatile de asigurari sa nu-si reprezinteprovizioanele tehnice si in mod deosebit rezerva matematica- prin activecongruente daca din aplicarea modalitatilor precedente rezulta ca societatea in

12


13/15

cauza,pentru respectarea principiului congruentei,ar trebui sa detina elemente deactive intr-o moneda al caror cuantum san u depaseasca 7 % din elementele deactiv exprimate in celelalte monede;

- statele membre pot sa nu pretinda societatilor de asigurari aplicarea principiuluicongruentei cand angajamentele sunt exigibile intr-o moneda,alta decat cea a unui

stat membru al Comunitatii,daca investitiile in acea moneda sunt reglementate saudaca aceasta moneda este supusa unor restrictii de transfer sau ,din ratiuniasemanatoare,este neadaptata la reprezentarea provizioanelor tehnice;

- societatile de asigurari sunt autorizate sa nu acopere prin active congruente uncuantum care nu depaseste 20 % din angajamentele lor intr-o anumitamoneda.Totusi,totalul activelor trebuie sa fie cel putin egal cu totalulangajamentelor,indiferent de moneda in care sunt exprimate activelesi,respective,angajamentele;

- un stat membru poate sa prevada ca,in cazul in careangajamentele trebuie sa fiereprezentate prin active libelate intr-o moneda a unui stat membru,aceastamodalitate se considera respectata cand activele sunt libelate in ECU.

Activele prin care sunt reprezentate provizioanele tehnice trebuie sa tina cont de tipuloperatiunilor efectuate de societatea de asigurari,astfel incat sa se asiguresecuritatea,randamentul si lichiditatea investitiilor societatii ;aceasta din urma are datoriasa vegheze la diversificarea si dispersarea adecvata a plasamentelor sale.

Unul dintre obiectivele importante ale activitatii de supraveghere a societatilor deasigurari il constituie pastrarea de catre acestea a unei marje de solvabilitate suficiente.

Statul membru de origine cere din partea fiecarei societati de asigurari de viata sadispuna de o marja de solvabilitate suficienta pentru ansamblul activitatilor sale.

Potrivit directivei comunitare din anul 1992,marja de solvabilitate este constituita din:1) patrimoniul societatii,liber de orice angajament previzibil,dupa deducerea elementelornecorporale.In acest patrimoniu ,se include mai cu seama urmatoarele elemente:

- capitalul social varsat sau fondul initial efectiv varsat (in cazul asociatiilor mutuale deasigurari),plus conturile societarilor;

- jumatatea fractiei nevarsate din capitalul social sau din fondul initial,de indata cepartea varsata atinge 25% din acest capital sau fond;

- rezervele (legale sau libere) ,care nu corespund angajamentelor;- reportul beneficiilor;- actiunile preferentiale cumulative si imprumuturile subordonate pot fi incluse,insa

numai pana la concurenta a 50% din marja,din care 25 % cel mult cuprind imprumuturisubordonate cu scadenta fixa sau actiuni preferentiale cumulative cu durata determinate;

- titluri cu durata nedeterminata si alte instrumente,pana la concurenta a 50% din marjapentru totalul acestor titluri si imprumuturi subordonate ,mentionate mai sus;

13


14/15

2) rezervele de beneficii cuprinse in bilant,in masura in care acestea pot fi utilizate pentruacoperirea eventualelor pierderi si nu au fost afectate participarii asiguratilor;

3) 50% din beneficiile viitoare ale societatii ,estimate pe baza rezultatelor obtinute inultimii 5ani;

4) alte elemente,stabilite cu acordul autoritatii de supraveghere.

Nivelul minim al marjei de solvabilitate se stabileste in mod diferentiat pe ramuri aleasigurarilor.

O treime din minimul marjei de solvabilitate constituie fondul de garantie.Directivelecomunitare prevad limite (marimi absolute in ECU) sub care nu poate cobori acest fond.

Societatile de asigurari sunt obligate sa furnizeze periodic ,autoritatilor competenteale statelor membre de origine,documente,inclusive cu caracter statistic ,necesareefectuarii controlului asupra activitatii desfasurate de acestea.Autoritatile competente

dispun de puteri si mijloace adecvate pentru supravegherea activitatilor desfasurate desocietatile de asigurari.Astfel,ele sunt abilitate sa ia fata de societatea in cauza ,deconducatorii acesteia sau de persoanele care o controleaza ,orice masuri adecvate sinecesare pentru a asigura ca activitatile societatii sa se desfasoare in conformitate cudispozitiile legislative,regulamentare si administrative si sa respecte programul deactivitate pe care l-au intocmit.Autoritatile la care ne referim sunt imputernicite saasigure aplicarea acestor masuri,in caz de necessitate,prin executarea silita,cu sprijinulorganelor judecatoresti.

Societatile de asigurari de persoane,cu sediul social pe teritoriul unui statmembru,sunt autorizate ,prin legislatia nationala,sa transfere,total sau partial,portofoliile

pe care le-au subscris in regim de stabilire sau de libera prestare de servicii,unui cesionarstabilit in Comunitate ,daca acesta poseda marja de solvabilitate necesara.

Retragerea autorizatiei acordate unei societati de asigurari de viata ,de catreautoritatea competenta a statului membru de origine,se poate face in aceleasi imprejurarica si in cazul societatilor de daune.

De asemenea,regulile aplicabile agentiilor si sucursalelor stabilite in interiorulComunitatii si care depind de societati al caror sediu principal este situat in afaraComunitatii Europene,prevazute pentru societatile de asigurari de viata,sunt identice cucele de asigurari de daune.

In urma adoptarii de catre Consiliul Comunitatilor Europene ,a deciziilor referitoarela asigurari,statele membre au fost obligate ca,intr-un anumit termen,sa-si adapteze inmod corespunzator prevederile legislative,regulamentare si administrative si sa informezedespre aceasta autoritatile comunitare.

14


15/15

Bibliografie

1. Vacarel I ,Bercea F Asigurari si reasigurari , editura Marketer, Bucuresti1999-2001

2. Cistelecan L Reasigurari si asigurari comerciale, editura DimitrieCantemir, Tg. Mures, 1997

3. Galniceanu I Asigurari interne si internationale, edit Scrisul romanesc,Craiova, 1999

15

Coordonatele Reglementarilor Privind Piata Unica Europeana a Asigurarilor

Documents

Transcript of Coordonatele Reglementarilor Privind Piata Unica Europeana a Asigurarilor