Coord. prof. Gheban Liliana prof. Bolog Rodica prof ...man2015.pdf · Coord. prof. Gheban Liliana...

Coord. prof. Gheban Liliana

prof. Bolog Rodica prof. Cercel Ana Maria

PETRILA 2015

”Mai aproape de natură” – Școala Gimnazială ”I.D. Sîrbu” Petrila 2014-2015

2

Coordonatori:

PROF. GHEBAN LILIANA

PROF. CERCEL ANA MARIA – COLEGIUL TEHNIC DIMITRIE LEONIDA PETROŞANI

PROF. BOLOG RODICA

Simpozionul național „Mai aproape de natură” este o activitate din cadrul

proiectului județean ”Mai aproape de natură”, proiect cuprins în CAEJ,

poziția34

ISBN: 978-973-0-20606-7

Participanţii îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul şi acurateţea materialelor prezentate.

ŞCOALA GIMNAZIALĂ ” I. D. SÎRBU ”

PETRILA – HUNEDOARA

Adresa : Scoala Gimnaziala ” I.D. Sirbu” Petrila Str.

Tudor Vladiminescu, nr.6, Petrila, cod. 335800, Jud.

Hunedoara e-mail : [email protected]


3

Cuprins

Luna Pădurii ................................................................................... 5

Prof.Gheban Liliana - Şcoala Gimnazială ,,I. D. Sirbu “Petrila ............................................................... 5

Ziua mondială a apei ......................................................................... 6

Prof. Gheban Nora - Şcoala Gimnazială ,,I. D. Sirbu “Petrila.................................................................. 6

Educaţia pentru mediu, educația pentru viață ............................................. 8

Balintoni Mirela - Colegiul Tehnic „Constantin Brâncuşi” Petrila ........................................................... 8

Belgiu Gabriela – Colegiul Tehnic „Constantin Brâncuşi” Petrila ........................................................... 8

Ecologie şi creativitate ..................................................................... 12

Prof. inv. prescolar Bălteanu Maria - Școala Gimnazială ,,I.D.Sirbu” Petrila ....................................... 12

Să redescoperim natura! .................................................................... 15

Prof. inv. Primar Herbei Corina-Elena - Scoala Gimnaziala I.D. Sirbu-Petrila ...................................... 15

Inst. Herteg Liliana - Scoala Gimnaziala I.D. Sirbu-Petrila .................................................................... 15

Poluarea mediului înconjurător .............................................................. 18

Educatoare, Cotocel Daniela, Grădiniţa “Lumea copiilor”, Lupeni ........................................................ 18

Ecogrădinița ................................................................................. 30

Prof.Tripon Lidia - Grădinița P.N. ,, Lumea copiilor,, Lupeni ................................................................ 30

Natura - mama, viaţa şi casa noastră .................................................... 33

prof. Dan Cristina Rozalia-Col.Tehnic,,D.Leonida,,- Şc. Gimn. Nr.2 Petroşani ................................... 33

Ecologia în grădiniță ......................................................................... 36

Prof.Moldovan Melinda - Grădinița P.N. ,, Lumea copiilor,, Lupeni ..................................................... 36

Copilul și natura ........................................................................... 38

Educ. Argint Ştefana – C.N.I “Carmen Sylva “ Petroşani ....................................................................... 38

Educaţia ecologică la grădiniţă .......................................................... 41

Prof. Anita Burlacu - Grăd. P.N. „Lumea Copiilor ” Lupeni ................................................................. 41

Copiii ocrotesc natura ...................................................................... 44

Educatoare: Ragea Dorina - C.N.I. ,,Carmen Sylva” Petrosani ............................................................. 44

Prietenii pădurii ............................................................................. 49

Prof. Toterman Cristina - Colegiul Tehnic ”Constantin Brâncuși” Petrila ............................................. 49 structură Grădiniţa P.N. nr. 2 .................................................................................................................. 49

Natura, prietena mea ....................................................................... 60

Prof. înv. preșc. Călţun Adriana – Grăd. Căsuța cu povesti – Grăd. cu p p. nr 2-Struct. Orăştie ,jud

Hunedoara ................................................................................................................................................ 60

Ziua Pământului .............................................................................. 66

Prof.înv.preșc: Piciu Nicoleta - Grădinița cu PP. - ,,Micul Prinț,, Pitești, Argeș ................................... 66

Jucării construite de copii, pentru copii ................................................... 67

Prof. Ilie Elena - Grădiniţa P.P. Nr.7 Deva ............................................................................................. 67


4

Prof. Lazăr Elena Lucia – Director, Grădiniţa P.P. Nr.7 Deva ................................................................ 67

Proiect didactic ........................................................................... 71

Ed. Gavrilă Doina - Şcoala Gimnazială “A. Iancu “/Grădiniţa PP. Nr.1 Abrud ..................................... 71

Modalităţi de realizare a educaţiei ecologice în grădiniţă ............................... 74

Prof.înv.preşc. Oprinesc Ana - Col. T.T.F.”Anghel Saligny” Simeria - Struct. Grădiniţa P.N.NR.1

Simeria ..................................................................................................................................................... 74

Natura , leagănul vieţii ..................................................................... 78

Prof. Hărţăgan Marioara – Col. T.T.F.,,A.Saligny” Simeria- struct. Grădiniţa P.N.Nr.1 ....................... 78

Protejarea mediului – obiectiv prioritar al educaţiei ecologice în grădiniţă ............. 81

Prof. inv. presc.: Kiss Elena - Liceul Tehnologic „Retezat” Uricani, HD ............................................. 81

Pădurea, aurul verde al naturii ............................................................. 87

Prof. Faur Elena – Grădinița P.P. NR. 7 Deva – struct. grădinița P.N. Nr. 2 .......................................... 87 Prof. Istrate Marinela - Grădinița P.P. NR. 7 Deva – struct. Grădinița P.N. Nr. 2 .................................. 87

Personaje de poveste din materiale reciclabile ........................................... 90

Prof. Preda Maria – Şc. Gimn.,,I. D. Sîrbu “Petrila – Struct. Grad. PP. si PN . Nr. 1 ............................. 90

Natura in primejdie ......................................................................... 93

Prof. inv. Presc. Marin Maria Magdalena Olguta - G.P.P. “Micul Print”, Pitesti ................................... 93

Natura în primejdie ......................................................................... 96

Prof. Tirea Daniela – Şcoala Gimnazială „I. D. Sîrbu” Petrila ................................................................ 96 Prof. Tirea Ionel – Colegiul Tehnic „Constantin Brâncuşi” Petrila ........................................................ 96

Formarea comportamentului ecologic la copii prin abordarea interdisciplinară ......... 99

Înv. Simona Merluşcă, Şcoala „Mihai Eminescu” Lespezi, com. Gîrleni, jud. Bacău, ........................... 99 Prof. înv. primar Urdă Elena, Şcoala „Mihai Eminescu” Lespezi, com. Gîrleni, jud. Bacău, ................ 99

Să educăm elevii pentru păstrarea sănătăţii mediului înconjurător ................... 102

Prof. Albu Adina-Corina, Centrul Școlar de Educație Incluzivă Nr. 1 Bacău, ..................................... 102 Înv. Lăzărică Ramona- Mirela, Şcoala Gimnazială „Mihai Eminescu” Lespezi, com. Gîrleni, Bacău 102

Sărăcia, bogăția și mediul înconjurător ................................................. 105

Prof. înv. primar Bolog Rodica - Şcoala Gimnazială I. D. Sîrbu Petrila ............................................... 105

Un mediu sănătos pentru copii sănătoşi ................................................. 106

Prof. înv. primar Breda Sabina – Colegiul Tehnic ”C-tin Brâncuși” Petrila ......................................... 106

Gazele cu efect de seră şi încălzirea climatică ........................................ 109

Prof.Paraschiv Camelia-Colegiul Tehnic ,,Dimitrie Leonida”Petroșani ............................................... 109

COPILUL ȘI NATURA… ................................................................... 112

Prof. Mazilu Ghizella - Grădinița Liceul Teoretic ”TEGLAS GABOR” .............................................. 112

Poluarea mediului înconjurator ............................................................ 115

Cotocel Daniela - Educatoare la Grădiniţa “Lumea copiilor”, Lupeni .................................................. 115

Copilul învaţă mai bine când stă la calculator sau când se joacă în natură? ......... 116

Prof. Cercel Ana Maria- Colegiul Tehnic Dimitrie Leonida Petroșani ................................................. 116

Prietenii naturii ............................................................................ 117

Prof. Chirilă Steluţa-Claudia - Şc. Gimnazială Petros-Baru .................................................................. 118


5

Luna Pădurii

Exemple de bune practici

Prof.Gheban Liliana - Şcoala Gimnazială ,,I. D. Sirbu “Petrila

Scopul - Cunoaşterea rolului pădurii în viaţa omului prin activităţi variate:

-colectare selectivă;

-plantare de puieți;

- încurajarea expresivitatii artistice si a creativităţii, prin crearea de costume din materiale reciclabile și

crearea unor scenete.

- realizarea de creaţii literare (compuneri, colaje şi poezii) pe tema pădurea ;

- realizarea de desene, picturi, afişe, colaje;

* Discpline implicate – limba şi literatura română, matematică, ştiinţe ale naturii,educaţie civică,educaţia

plastică, abilităţi practice;

* Parteneri locali Primăria Petrila, Ocolul Silvic

* Beneficiari

- direcţi: elevii ai şcolii

- indirecţi: familiile elevilor implicaţi în activitate, colegii copiilor implicaţi în activitate;

Descrierea activităţilor:

Elevii au colectat selectiv materiale refolosibile;

S-au realizat costume din materiale refolosibile

Elevii îndrumați de cadrele didactice și ajutați de părinți au creat costume din materiale reciclabile cu care

au participat la spectacolul concurs: PARADA PRIMĂVERII.

Creațiile plastice și literare au participat la concursul: Diamantele și culorile pădurii.În cadrul aceluiași

proiect în perioada 15 martie-10 aprilie s-au plantat puieți de brad, prun, liliac etc


6

Ziua mondială a apei

Exemple de bune practici

Prof. Gheban Nora - Şcoala Gimnazială ,,I. D. Sirbu “Petrila

Scopul Cunoaşterea rolului apei în viaţa omului prin activităţi variate , încurajarea expresivitatii

artistice si a creativităţii.

* Obiectivele

- realizarea de creaţii literare (compuneri, colaje şi poezii) pe tema apa ;

- realizarea de desene, picturi, afişe, colaje prin care să demonstreze interiorizarea cunoştinţelor

referitoare la imprtanţa apei;

-libera exprimare prin înfiinţarea parlamentului copiilor;

* Discpline implicate – limba şi literatura română, matematică, ştiinţe ale naturii,educaţie civică,educaţia

plastică, abilităţi practice;

* Resurse

- umane: cadre didactice, părinţi, copii;

- materiale: brosuri, bannere mobile, apa, TDS-metru, etc.

* Parteneri locali Primăria Petrila, Ocolul Silvic,Poliţia Oraşului Petrila

* Beneficiari

- direcţi: elevii şcolii

- indirecţi: familiile elevilor implicaţi în activitate, colegii copiilor implicaţi în activitate;

Descrierea activităţilor:


7

Elevii claselor implicate în proiectul national ,Patrula eco” ,au desfăşurat o serie de activităţi care să

sublinieze imprtanţa apei în viaţa omului.

S-au vizionat expuneri Power Point referitoare la importanţa apei, poluarea apei

În cadrul orelor de Limba şi literatura română s-au realizat concursuri de eseuri poezii, ghicitori şi

proverbe despre apă.

S-au confecţionat ecusoane,afişe,fluturaşi;

S-au decorat cutiile de pizza cu mesaje eco , pentru a le face cunoscut cetaţenilor oraşului importanţa

apei şi protejarea ei;

S-au realizat compoziţii plastice pe tema –Apa ,Acvariul cu peşti, Lumea apei

Elevii coordonați de doamna prof. Gheban Nora (coordonator Club Eco) au realizat experimente și au

măsurat puritatea apei de la robinet, izvoare, apa din comerț.

S-au realizat chestionare pe un eșantion de 150 de persoane. În urma interpretării chestionarului

(ora de matematică) se constată interesul oamenilor pentru protejarea naturii.

Elevii Clubului au derulat o campanie stradală și au realizat bannere mobile în parc și pe stradă cu

următoarele mesaje:

22 Martie 2015, Ziua Mondială a Apei;

Păstrați apele curate!

Apa= Viața

Apa=Energie

Apa=Sănătate

Apa=Industrie

Apa=Egalitate

Apa= Urbanizare

Apa=Curățenie

Salvați apa! Etc.


8

Educaţia pentru mediu, educația pentru viață

Balintoni Mirela - Colegiul Tehnic „Constantin Brâncuşi” Petrila

Belgiu Gabriela – Colegiul Tehnic „Constantin Brâncuşi” Petrila

Între om(ca de altfel între toate vieţuitoarele) şi mediu are loc un permanent schimb de materie,

energie şi informaţie.

Prima activitate umană care a afectat în mod deosebit mediul a fost agricultura, prin care unele

ecosisteme naturale (mai ales păduri) au fost înlocuite cu agrosisteme. Ulterior, paralel cu creşterea

populaţiei umane, dar şi cu dezvoltarea ştiinţei, tehnologiei, intervenţia omului în natură a produs

schimbări din ce în ce mai profunde şi mai rapide. Omul a încercat să transforme natura, să o adapteze la

nevoile sale. Prin toate intervenţiile omului asupra naturii, omul a devenit pricipalul factor care produce

dezechilibru în natură.

Satisfacerea necesităţilor şi supravieţuirea generaţiilor umane şi viitoare, dar şi menţinerea vieţii pe

Pământ, sunt posibile numai cu condiţia reducerii impactului distructiv al omului asupra naturii.

Între dezvoltarea societăţii omeneşti şi protecţia mediului este o contradicţie care devine din ce în ce

mai accentuată. Dezvoltarea societăţii umane nu se poate opri, iar deteriorarea mediului nu poate continua


9

în ritmul actual. De aceea se impune o schimbare de concepţie, cât şi găsirea unor soluţii pentru ca

protecţia mediului să fie obiectivul principal al dezvoltării.

Pentru protecţia mediului trebuie create programe de cercetare pentru cunoaşterea situaţiei reale a

deteriorării, trebuie supravegheată continuu starea ecosistemelor şi evaluat impactul activităţii umane. De

asemena, sunt necesare legi de protecţie, organisme care să asigure aplicarea lor, precum şi o educaţie

ecologică, îndeosebi a tineretului prin şcoală, presă, televiziune, etc.

Educaţia pentru mediu este procesul de dezvoltare a populaţiei globului, care să fie conştientă şi

preocupată de mediul înconjurător şi de problemele acestuia, care să aibă cunoştinţe, deprinderi, atitudini

şi motivaţie pentru a lucra individual şi colectiv pentru găsirea soluţiilor la aceste probleme şi pentru

prevenirea apariţiei altora noi.

Educaţia pentru mediu se bazează pe mai multe elemente esenţiale:

- se focalizează pe inducerea unor modificări de comportament uman şi prin stimularea participării

cetăţenilor la acţiuni care vizează mediul

- este direcţionată spre probleme locale de mediu. De asemenea, se adresează şi problemelor globale

- este centrată pe înţelegerea naturii şi a proceselor implicate dar şi a relaţiilor dintre mediul

înconjurător şi om

- are câmp de acţiune larg educaţional.

Promovarea responsabilităţilor privind comportamentul faţă de mediu implică parcurgerea a 4 niveluri

distincte, după cum urmează:

1. nivelul 1- Concepte ecologice: include prezentarea generală a conceptelor despre mediu şi

ecologie. La acest nivel se pot adăuga concepte generale despre politică, economie, psihologie, etc

2. nivelul 2- Conştientizare conceptuală: se referă la înţelegerea modului în care comportamentul

individual şi colectiv faţă de mediu influenţează calitatea vieţii şi calitatea mediului

3. nivelul 3- Investigare şi evaluare: vizează dezvoltarea cunoştinţelor şi deprinderilor necesare

pentru identificarea eventualelor soluţii alternative pentru remedierea acestora

4. nivelul 4- Deprinderile de acţiune: dezvoltarea abilităţilor şi deprinderilor necesare pentru

aplicarea unor acţiuni pozitive în rezolvarea problemelor de mediu

Educaţia pentru mediu. Principii de bază


10

trebuie să ia în considerare mediul ca un ansamblu complex, format din mediul natural şi cel construit,

tehnologic şi social

este un proces educaţional continuu, ce se desfăşoară pe tot parcursul vieţii, el începe la nivel preşcolar şi

se continuă la toate nivelurile ulterioare ale educaţiei

presupune o abordare interdisciplinară, fiind implicate conţinuturi de la mai multe discipline

necesită examinarea problemelor majore ale mediului din punct de vedere local, naţional, regional,

internaţional

trebuie să promoveze valori şi cooperarea locală, naţională şi internaţională

trebuie să ia în considerare aspectele mediului în planurile de dezvoltare şi creştere economică

oferă educabililor capacitatea de a avea un rol definit în planificarea propriilor experienţe de învăţare şi

furnizează oportunităţi pentru luarea deciziilor

Importanţa educaţiei pentru mediu

Există o serie de argumente prin care se subliniază importanţa educaţiei pentru mediu pentru sistemele de

educaţie şi învăţământ.

1. din perspectivă educaţională. Problemele de mediu sunt de natură interdisciplinară şi reprezintă

cadrul ideal pentru profesori de a lucra în echipe multidisciplinare

Mediul exterior întăreşte funcţia manualelor, reprezentând un cadru de angajare prin acţiune şi

furnizând material concret de studiu(insectele, plantele, radiaţiile solare, precipitaţiile, apele curgătoare,

solurile) sunt elemente care îi ajută pe profesori să înţeleagă anumite detalii din textele prezentate în

manuale

În mod tradiţional, educaţia în afara clasei este mai mult decât un model de abordare a educaţiei, decât

o arie de conţinut. Caracteristica esenţială constă în locaţia desfăşurării activităţilor-în exteriorul clădirii

şcolii. Educaţia în afara clasei este posibilă pentru multe discipline din curriculum, şi anume: arta,

muzica, ştiinţele naturii, matematică, limbi străine. Se pot realiza studii în curtea şcolii, sau se derulează

proiecte în care se desfăşoară activităţi în zonele aferente instituţiei de învăţământ. În acest context,

studiul unui iaz, sau efectuarea unor aplicaţii în pădure necesită spaţii deschise în care, pe lângă lecţiile

despre natură, profesorii oferă informaţii din domeniul istoriei, despre viaţa oamenilor din zonă, sfaturi

practice, stimulând realizarea de activităţi în grupuri de lucru, etc.


11

2. din perspectivă asupra mediului înconjurător. Ca o consecinţă a propriilor investigaţii asupra unor

probleme de mediu, elevii pot găsi soluţii alternative valoroase şi, prin aceasta, câştigă încredere în sine şi

aprecierea comunităţii.

Programele de Educaţia pentru mediu bine realizate pot fi aspecte pozitive şi productive la nivelul

comunităţii. Prin încurajarea populaţiei să lucreze împreună, să înveţe despre mediu, să înţeleagă unele

diferenţe, să îndeplinească roluri şi responsabilităţi , să rezolve probleme, educaţia pentru mediu va

asigura un mediu de viaţă mai bun pentru membrii comunităţilor, pentru prezent şi viitor, atunci când

actualii elevi vor fi puşi să îşi exercite rolurile de leader.

Programele de educaţie pentru mediu vor porni de la moştenirea naturală şi istorică a unei anumite arii

geografice, în concordanţă cu trecutul şi prezentul, dar luând în considerare viitorul.

Îmbunătăţirea calităţii mediului depinde în primul rând de deciziile consumatorilor. Consumatorii,

educaţi în şcolile de astăzi sunt cei care vor decide care va fi impactul acţiunilor lor asupra mediului. În

funcţie de comportamentul lor vom avea o anumită calitate a mediului şi a vieţii.Gradul de civilizaţie al

unui individ şi al unei societăţi(în acelaşi timp) este dat de modul în care aceştia îşi administrează

deşeurile(solide, lichide, noxe, etc.).

Programele valoroase de educaţie pentru mediu vor influenţa tipul de carieră spre care se vor orienta

tinerii şi vor determina calitatea angajaţilor care vor lucra în viitor în domeniul protecţiei mediului.

Oportunităţile de angajare şi carieră asociate cu domeniul mediului acoperă un spectru larg de posibilităţi,

de la munca manuală la cea înalt tehnologizată; ele reprezintă o cale prin care persoanele cu venituri mici

pot câştiga accesul spre posturi ce solicită performanţe înalte şi bine retribuite. Viziunea modernă asupra

dezvoltării spune că sustenabilitatea este sursă de creativitate şi bunăstare, prin tehnologii şi noi scheme

de producţie, în esenţă printr-o nouă revoluţie industrială.

Copiii sunt un public important pentru educaţia mediului deoarece sunt gestionarii şi consumatorii de

mâine ai resurselor. Şi în unele cazuri copiii îşi pot influenţa părinţii şi alţi membri ai comunităţii.

Educatorii şi toţi cei care lucrează în şcoli şi cu elevi pot avea un impact deosebit, de la creşterea

conştientizării şi cunoaşterii până la formarea de atitudini şi proiecte active în numele educaţiei mediului.

Obiectivele educaţiei pentru mediu în toată lumea sunt asemănătoare: să menţinem şi să îmbunătăţim

calitatea mediului, să prevenim problemele mediului în viitor. Pe de o parte, educaţia pentru mediu

înseamnă informarea şi sporirea cunoştinţelor elevilor despre mediul înconjurător. Elevii învaţă despre

încălzirea globală, deşeuri solide şi alte probleme ale mediului, despre ecologie , despre poluare, despre

urmările degradării mediului şi învaţă care este rolul lor în crearea şi prevenirea problemelor mediului.

Pe de altă parte, educaţia pentru mediu sporeşte conştientizarea problemelor şi înţelegerea valorilor

personale prin „descoperirea” atitudinii şi înţelegerii, ajutându-i pe elevi să-şi evalueze şi să-şi clarifice

sentimentele în ceea ce priveşte mediul şi cum trebuie să reacţioneze la problemele acestuia. Educaţia


12

pentru mediu este şi practică, în sensul învăţării unor lucruri cum ar fi plantarea unui copac sau cum să

trăim producând un impact negativ cât mai mic asupra mediului, iar scopul principal al programului de

educaţie pentru mediu este să ajutăm elevii să-şi dezvolte capacitatea de a gândi – atât critic cât şi

creativ.

Bibliografie:

1. Costică, Naela, Metodica predării biologiei, Editura Graphys, Iaşi , 2008

2. Ene Stelică, Brebenel Gabriela, Iancu Elena Emilia, Manual de Biologie, clasa a XII-a, Editura

Gimnasium, Târgovişte, 2008

3. Corneanu Gabriel, Ardelean Aurel, Mohan Gheorghe, Manual de Biologie, clasa a XII-a, Editura

Corint, Bucureşti ,2007

Ecologie şi creativitate

Prof. inv. prescolar Bălteanu Maria - Școala Gimnazială ,,I.D.Sirbu” Petrila

Pentru ca paşii noştri să mai poată atinge covorul fraged al ierbii, pentru ca florile să mai

smălţuiască pajiştile cu mătăsurile lor multicolore, pentru ca brazii, asemenea unor făclii, să ardă cu

flacără verde, pentru ca pruncii noştri să ştie gustul apelor pure de izvor şi să admire, în voie, păsările

înălţându-se grandioase spre cerul senin, avem datoria sfântă să ocrotim acest pământ, casa noastră, a

tuturor!

În raporturile complexe dintre om şi natură, nu o singură dată primul a acţionat în dezavantajul

celei de a doua, utilizând descoperirile ştiinţei şi tehnologiei în direcţia producerii unor dezechilibre în

lanţ care afectează grav calitatea elementelor vitale: apă, aer, sol, floră şi faună.

Ardentele probleme ecologice constituie, la scară planetară, una dintre priorităţile

contemporaneităţii, iar soluţia este căutată în transformările ce trebuie şi pot să se producă în conştiinţa

omenească astfel încât aceasta să ţină pasul cu modificările din sfera vieţii şi activităţii umane.


13

Relevarea rolului conştiinţei ca factor al restabilirii şi menţinerii echilibrului ecologic şi, deci, de

asigurare a unui mediu natural de viaţă optim pentru om , impune atenţiei însemnătatea educaţiei şi

educatorului în formarea conştiinţei şi comportamentelor ecologice la copiii de azi, oamenii ecologici de

mâine.

Noi, dascălii, punem un mare accent pe educaţia ecologică a celor mici pentru ca aceştia să

înţeleagă că viaţa omului trebuie şi poate să se desfăşoare într-un mediu curat, lipsit de poluare, alături de

celelalte vieţuitoare de pe Terra , iar lor, ca şi tuturor celorlalţi oameni, le revine sarcina de a proteja şi

îmbunătăţi mediul înconjurător pentru a putea preda generaţiilor viitoare o planetă sănătoasă.

Scopul esenţial al educaţiei privind protecţia mediului înconjurător este de a oferi fiecărui elev

posibilitatea de a-şi manifesta o atitudine personală responsabilă faţă de natură, caracterizată prin

dragoste, consideraţie, respect şi ocrotire.

Pentru a valorifica cele mai de preţ însuşiri ale copilăriei – imaginaţia, fantezia, inventivitatea,

ingeniozitatea, dorinţa de aventură şi cunoaştere, dar şi pentru a crea o adevărată emulaţie pe linia

educaţiei ecologice, le-am propus elevilor mei să devină ecologişti prin creativitate.

Formarea prin creativitate este un drum al schimbării .A face din copiii de azi creatorii de mâine nu este

numai pentru a le permite să se adapteze schimbărilor rapide, dar şi pentru a le oferi mijloacele de a se

ocupa de calitatea vieţii lor , o viaţă mai curată, într-un mediu mai sănătos.

Întrucât am descoperit cu mulţi ani în urmă că jocul este cea mai sigură cale de acces spre sufletul

copilului, spre minunata lui lume de gânduri şi vise, am căutat să ating prin joc de rol şi joc muzical

scopul propus pe linia educaţiei ecologice. În acest sens, am creat împreună cu elevii, mai multe jocuri de

rol cu subiecte alese din lumea mirifică a plantelor sau a animalelor. Este cunoscut faptul că, jucând un

rol, elevii însufleţesc şi umanizează natura înconjurătoare, dar, la rândul lor, devin parte a mediului, se

identifică cu acesta, percep mai viu şi mai intens relaţia dintre ei ca fiinţe umane şi elementele lumii

înconjurătoare.

Printre jocurile de rol create şi utilizate la grupă se numără: ,,Glasul copacilor’’, ,,Grădinarul şi florile’’,

,,Pădurea şi râul’’, ,,În vizită la Muzeul de Ştiinţe ale Naturii’’, ,,Pământul şi copiii’’. Pentru a utiliza

jocul de rol, educatorul stabileşte obiectivele, proiectează scenariul împreună cu copiii, distribuie fişele cu

roluri, organizează activităţi pregătitoare, creează o atmosferă plăcută de lucru, conduce desfăşurarea

jocului de rol.

În cele ce urmează, voi prezenta scenariul jocului de rol

,,Pământul şi copiii’’, joc în care am permis copiilor să intervină şi în afara rolurilor, atunci când doresc

să spună ce gândesc şi ce simt, să dea frâu liber imaginaţiei. În acest fel, întreaga grupă a fost antrenată în

activitate, iar copiii au înţeles că trebuie să trăiască în deplină armonie cu natura.


14

În sala de grupă, la activitatrea de domeniul ştiință, vine să stea de vorbă cu copiii…Bătrânul Pământ.

Poartă barbă, toiag şi este acoperit cu plante verzi sau uscate. Doamna educatoare îl invită să se aşeze şi

să-şi spună păsul. Pământul povesteşte copiilor că oamenii se poartă urât cu el şi îl neglijează. Uzinele îi

poluează aerul cu fumul lor înecăcios, substanţele toxice îi otrăvesc apele, deşeurile de tot felul îl sufocă.

Pădurile tăiate cu nesocotinţă, florile strivite, vieţuitoarele lovite fără milă plâng necontenit şi cer, cu glas

stins, îndurare. Iar el, Bătrânul Pământ, nu mai poate suporta plânsul lor şi atunci, îi imploră pe oameni să

îi curme suferinţa.

Cu candoare, copiii îi cer iertare Terrei în numele tuturor pământenilor şi-i promit că o vor apăra. Apoi îşi

fac cunoscute intenţiile:

Vor trimite mesaje ecologice prin care vor cere oamenilor să ocrotească Pământul, casa noastră a tuturor;

Vor colecta deşeuri şi le vor recicla;

Vor apăra copacii de cei ce le rup crengile sau le crestează cu cuţitul trunchiurile;

Vor apăra florile de cei ce vor să le rupă sau să le strivească;

Vor păstra puritatea apelor;

Vor sădi pomi şi flori ca lumea să fie o grădină înmiresmată;

Vor proteja vieţuitoarele de cei ce vor să le facă rău;

Vor ocroti plantele rare, bijuteriile Pământului nostru drag,etc.

Bătrânul Pământ le mulţumeşte pentru intenţiile lor nobile şi le promite că va avea grijă să le ofere mereu

prilejuri de bucurie.La activitatea de muzică, copiii au învăţat cântecul ,,Albina şi florile’’, muzica şi

versurile Corneliu Graur. Textul literar al acestui cântec preamăreşte hărnicia albinelor ce culeg de zor

nectarul din flori, precum şi frumuseţea florilor dătătoare de parfum, frumuseţe şi culoare. Melodia

sugerează dragostea de viaţă, de muncă şi de frumosul adus în viaţa oamenilor de flori - lacrimile de

bucurie ale soarelui. Acţiunea jocului creată de învăţător împreună cu elevii este următoarea:

<< Copiii formează un cerc mare care închipuie conturul unei grădini înflorite. În interiorul cercului se

aşază 5 – 6 copii la distanţe egale. Aceştia reprezintă diferite flori – poartă la gât medalioane realizate din

vechi mărţişoare confecţionate din diferite flori uscate şi presate, lipite pe carton. În afara grădinii stau tot

5 – 6 copii ce vor interpreta roluri de albine. Aceştia poartă în piept ecusoane cu desene reprezentând

albine. Toate albinele cântă:

Albiniţa a zburat

Să culeagă miere,

Pe-o floare s-a aşezat

Şi nectar îi cere.


15

În acest timp, un copil – albină, desemnat de către educator, intră în cerc şi se aşază în faţa unei flori.

Pentru a nu şti albina ce floare să aleagă, ,,florile’’ îşi ţin medalioanele cu reversul la vedere. Apoi,

floarea aleasă îşi arată chipul şi ,,florile’’ încep să cânte:

De ghiceşti cum m-o chema

Albiniţă dragă,

Cu tine mă vei lua

Albiniţă dragă.

Dacă copilul spune corect numele florii, floarea trece în spatele lui şi, împreună, ies în afara cercului.

Jocul continuă până când toate albinele au ales câte o floare al cărei nume l-au ghicit. Albina care nu a

ghicit şi nu a luat cu ea o floare, primeşte o ,,pedeapsă’’ (să cânte, să sară, să spună o poezie, o ghicitoare

dar şi să ude florile, să le curăţe de frunzele uscate, să şteargă tabla etc. ).Apoi, jocul se reia cu alţi copii

în rolurile de flori şi de albine.

Astfel, cântecul ,,Albina şi florile’’ este utilizat atât în scopul învăţării unor elemente de cântare

alternativă, cât şi pentru a-i stimula pe copii să facă mişcare, să se bucure de viaţă, de flori şi albine, să-şi

completeze cunoştinţele despre natură şi să devină mici ecologişti.

Noi, dascălii, ne dorim ca strădania noastră să nu fie în zadar,ca mai devreme sau mai târziu ea să dea

roade, ca să mai crească frunze verzi şi ca planeta noastră să rămână mereu PLANETA ALBASTRĂ.

Să redescoperim natura!

Prof. inv. Primar Herbei Corina-Elena - Scoala Gimnaziala I.D. Sirbu-Petrila

Inst. Herteg Liliana - Scoala Gimnaziala I.D. Sirbu-Petrila

Planeta noastră, Pământul, s-a născut în urmă cu 4,6 miliarde de ani. Dar, pe vremea aceea, nu avea

aspectul de azi: rocile, apa si aerul s-au format încetul cu încetul şi apoi a aparut viaţa.

De la formarea sa, Pămantul a evoluat mult. Istoria sa a fost marcată de evenimente importante, ca

formarea oceanelor, apariţia vieţii, apariţia sau dispariţia unor animale şi plante. Pământul a cunoscut o

serie de schimbări majore în ceea priveşte aspectul mediului înconjurător.

www.referat.ro


16

Natura reprezinta în sensul ei larg mediul înconjurător, cu tot ceea ce ne înconjoară.Prin mediu

înconjurător se întelege ansamblul de elemente care, în complexitatea relaţiilor lor, constituie cadrul,

mijlocul şi condiţiile de viaţă ale omului, cele care sunt ori cele care nu sunt resimţite. Mediul

înconjurător este ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul şi subsolul, toate

straturile atmosferei, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în

interacţiune.

Poluarea reprezintă modificarea componentelor naturale prin prezenţa unor componente străine, numite

poluanţi, ca urmare a activitaţii omului, şi care provoacă prin natura lor, prin concentraţia în care se

gasesc şi prin timpul cât acţionează, efecte nocive asupra sănătăţii, creează discomfort sau împiedică

folosirea unor componente ale mediului esenţiale vieţii

Privită istoric, poluarea mediului a aparut odată cu omul, dar s-a dezvoltat şi s-a diversificat pe măsura

evoluţiei societăţii umane, ajungând astăzi una dintre importantele preocupări ale specialiştilor din diferite

domenii ale ştiinţei şi tehnicii, ale statelor şi guvernelor, ale întregii populaţii a pământului. Aceasta,

pentru că primejdia reprezentată de poluare a crescut şi creşte neîncetat, impunând măsuri urgente pe plan

naţional şi internaţional, în spiritul ideilor pentru combaterea poluării.

Întrucât mediul ne oferă condiţiile de trai de care avem necesară nevoie, la nivel internaţional au fost

stabilite unele zile pentru a fi dedicate mediului înconjurător:

22 martie – Ziua mondială a protecţiei apelor

27 martie – Ziua internaţională a apei

1 aprilie – Ziua internaţională a păsărilor

15 aprilie – Ziua pădurii

22 aprilie – Ziua Pământului

5 iunie – Ziua mondială a mediului

8 iunie – Ziua mondială a oceanelor

16 septembrie – Ziua internaţionala a ozonului

4 octombrie – Ziua internaţionala a protecţiei animalelor

6 octombrie – Ziua mondială a habitatului

Aceste zile oficiale recunoscute la nivel internaţional, formează “calendarul ecologistului”, şi fiecare

pământean ar trebui să-şi amintească, în aceste momente, importanţa faptului de a trăi într-un mediu

nepoluat, curat, şi totodată să-şi dea seama cât de esenţial este acest lucru pentru viaţa sa.

Protecţia mediului înconjurător a apărut ca problemă a omenirii numai în zilele noastre, respectiv

atunci când omul a cucerit întreg spatiu al Terrei, prielnic vieţii. Acum, bogaţiile şi resursele de energie

au fost afectate în aşa măsură încât se întrevede epuizarea rapidă a unora dintre ele, iar unele condiţii

esenţiale existenţei umane, ca apa sau aerul, dau semne de otrăvire. Se deduce astfel posibilitatea ca


17

viitorul omenirii să fie pus sub semnul întrebării, dacă bineînţeles nu se iau măsuri energice de protecţie a

planetei. Omul a înţeles că face şi el parte din natură, că Terra şi resursele ei sunt limitate, că această

planetă funcţionează ca un sistem şi că dereglările produse într-un loc pot avea repercusiuni pentru un

întreg circuit, inclusiv pentru om.

Primele iniţiative de ocrotire a mediului au aparut acum aproximativ 200 de ani, din necesitatea

salvării unor specii pe cale de dispariţie. Cu timpul, motivele care au impus ocrotirea naturii s-au

diversificat. Începând din 1970, au aparut semne clare de îmbolnăvire a planetei : subţierea stratului de

ozon, încălzirea globală, ploile acide, poluarea apelor, a aerului şi a solului. Oamenii au început să

înteleagă necesitatea adoptării unui comportament responsabil faţă de natură. Însă responsabilitatea

omului pentru ocrotirea mediului înconjurător este atât individuală, dar mai ales colectivă: protecţia

naturii angajează colaborare şi sprijin reciproc pe plan local, judeţean, naţional şi mai ales internaţional.

Construind fabrici şi uzine, dezvoltând oraşele şi transporturile, defrişând pădurile pentru a folosi

lemnul şi a mări suprafeţele agricole, aruncând nepăsător în apă şi în aer cantităti mari de deşeuri toxice

omul a stricat echilibrul natural existent în mediul înconjurător. În asemenea situaţie, fiinţa umană s-a

văzut nevoită să ia atitudine pentru înlăturarea răului pe care l-a produs şi să treacă urgent la luarea unor

măsuri pentru protecţia mediului înconjurător, pentru menţinerea în natură a unui echilibru normal între

toţi factorii care compun mediul.

Mediul înconjurător ne asigură condiţiile necesare vieţii, însă depinde de noi dacă dorim să folosim aceste

elemente esenţiale cât mai util sau dacă vrem să ocolim acest aspect al vieţii noastre. Poluarea planetei se

agravează pe zi ce trece şi se pare că populatţa nu acordă interes acestui proces nociv. Convingerea că

această problema este doar a specialiştilor şi a forurilor internaţionale, este tot atât de eronată, pe cât este

şi de gravă. Ocrotirea planetei este o problemă mondială, şi, tocmai de aceea, fiecare om trebuie să-şi

asume această responsabilitate.

Lupta împotriva poluării întregii planete solicită colaborare şi cooperare internaţională şi de aceea

depinde de noi dacă vom trăi într-un mediu curat, sănătos şi nepoluat. Stă în puterea omului să ia măsuri

eficiente şi să gasească soluţii pentru a opri continuarea şi agravarea acestui proces dăunător.


18

Poluarea mediului înconjurător

Educatoare, Cotocel Daniela, Grădiniţa “Lumea copiilor”, Lupeni

Din 1970, au apărut semne clare de îmbolnăvire a planetei: subţierea stratului de ozon, încălzirea

globală, ploile acide, poluarea apelor, a aerului şi a solului. Oamenii au început să înţeleagă necesitatea

adoptării unui comportament responsabil faţă de natură. Însă responsabilitatea omului pentru ocrotirea

mediului înconjurător este atât individuală, dar mai ales colectivă. Protecţia naturii angajează colaborare

şi sprijin pe plan local, judeţean, naţional şi internaţional. Ştim cu toţii că omul este singura fiinţă care işi

distruge mediul în care trăieşte. Prin diversele sale acţiuni, omul a reuşit să modifice într-un mod

îngrijorător caracteristicile mediului înconjurător, punând astfel în pericol viaţa generaţiilor următoare.

Poluarea reprezintă modificarea componentelor naturale prin prezenţa unor componente străine, numite

poluanţi, ca urmare a activităţii omului, şi care provoacă prin natura lor, prin concentraţia în care se

găsesc şi prin timpul în care acţionează, efecte nocive asupra sănătăţii, creează disconfort sau împiedică

folosirea unor componente ale mediului esenţiale vieţii. Din cuprinsul definiţiei se poate constata clar că

cea mai mare responsabilitate pentru poluarea mediului o poartă omul, poluarea fiind consecinţa

activităţii mai ales social – economice a acestuia.

Privită istoric, poluarea mediului a apărut odată cu omul, dar s-a dezvoltat şi s-a diversificat pe

măsura evoluţiei societăţii umane, ajungând astăzi una dintre importantele preocupări ale specialiştilor din

diferite domenii ale ştiinţei şi tehnicii, ale statelor şi guvernelor, ale întregii populaţii a pământului.

Aceasta, pentru că primejdia reprezentată de poluare a crescut şi creşte neîncetat, impunând măsuri

urgente pe plan naţional şi internaţional, în spiritul ideilor pentru combaterea poluării.

Poluarea, printre alte clasificări, este clasificată în poluare naturală şi poluare artificială. Sursele naturale

principale ale poluării naturale sunt erupţiile vulcanice, furtunile de praf, incendiile naturale ale pădurilor

şi altele cum ar fi gheizerele sau descompunerea unor substanţe organice. Din punct de vedere al felului

surselor de poluare, produse de om (artificiale) se disting:

poluare industrială: 25%

poluare casnică: 50 – 60 %

poluare datorată mijloacelor de transport: 20- 25 %

Industria este, la momentul actual, principalul poluant la scară mondială. Procesele de producţie

industrială şi producţia de energie a industriei, sunt principalele surse ale poluării atmosferice, dar la

acestea putem adăuga orice arderi din care rezultă substanţe poluante. Gazele industriale, gazele rezultate

din arderi, fie că e vorba de încălzirea locuinţelor sau de gazele de eşapament eliminate de autovehicule,

poluează atmosfera cu numeroase substanţe dăunătoare sănătăţii, aceste substanţe provoacă, printre altele,

boli respiratorii şi alergii, precum şi ploi acide ce distrug pădurile.


19

Praful, cenuşa şi fumul au o proporţie destul de mare în totalitatea poluanţilor care există în

atmosferă. Sursele artificiale generatoare de praf, cenuşă şi fum cuprind, în general, toate activităţile

omeneşti bazate pe arderea combustibililor lichizi, solizi sau gazoşi. O importantă sursă industrială, în

special de praf, o reprezintă industria materialelor de construcţie, care are la bază prelucrarea unor roci

naturale (silicaţi, argile, calcar, magnezit, ghips etc.).

Monoxidul de carbon (CO) este un gaz foarte periculos, ce are o pondere din ce în ce mai mare

printre poluanţii devastatori. Aerul pe care îl inspirăm este parte din atmosferă, amestecul de gaze ce

acoperă globul pământesc. Acest amestec de gaze asigură viaţa pe pământ şi ne protejează de razele

dăunătoare ale soarelui. Echilibrul natural al gazelor atmosferice, este ameninţat acum de activitatea

omului. Aceste pericole ar fi efectul de seră, încălzirea globală, poluarea aerului, subţierea stratului de

ozon şi ploile acide.

Stratul de ozon din stratosferă ne protejează, reţinând razele ultraviolete ale soarelui. Deoarece în

zilele noastre a crescut foarte mult folosirea frigiderelor, detergenţilor etc., aceste gaze au ajuns în aer în

cantităţi mai mari decât cele care ar putea fi suportate de atmosferă. Pe masură ce se ridică, se

descompun, şi distrug stratul de ozon. O mare gaură în ozon se dezvoltă deasupra Antarticii, timp de

câteva luni, în fiecare an. Industria arde carburanţii fosili, eliberând în atmosferă gazele de seră care

încălzesc pamântul. Gazele de seră, rezultate din procesele industriale şi din agricultură dereglează

echilibrul atmosferic, reţin gazele infraroşii şi le reflectă pe suprafaţa pamântului. În consecinţă creşte

temperatura medie globală.

Stratul gros de agenţi poluanţi eliberaţi de un oraş mare poate crea o ceaţă sufocantă, mai ales când

nu există vânturi care să împrăştie poluanţii. Gazele acide care ies din coşurile fabricilor şi din

autovehicule se amestecă cu precipitaţiile, rezultând ploi acide care distrug clădiri, păduri şi omoară

peştii. Unii agenţi poluanţi ajung în stratosferă, distrugând ozonul natural care protejează animalele şi

plantele împotriva razelor nocive ultraviolete ale soarelui.

Ploaia acidă distruge plantele şi animalele. Ea spală nutrienţii de pe sol, şi de pe frunze, iar acestea

se îngălbenesc şi mor. Aluminiul eliberat de ploi slăbeşte rădăcinile copacilor, favorizând distrugerea lor.

Păduri întregi au dispărut din această cauză. Este şi mai rău dacă ploaia acidă ajunge în râuri sau lacuri,

pentru că acestea transportă otrava la distanţă, omorând şi cele mai mici organisme. Peştii sunt

determinaţi de aluminiu să producă o mucoasă lipicioasă care le înfundă branhiile şi îi “sufocă”, în cele

din urmă. Apele acide distrug şi icrele. Ploile acide distrug culturile, omoară peştii, prin otrăvirea lacurilor

şi farâmiţează pietrele. Copacii işi pierd frunzele şi, în final mor.

Transporturile sunt o altă sursă importantă de poluare. Autovehiculele care funcţionează cu motor

cu combustie, sunt un factor poluant care este luat din ce în ce mai mult în seamă. Oraşele mari sau

aglomeraţiile urbane dense sunt afectate în mare măsură de transporturile cu eliberare de noxe. Gazul


20

carbonic (CO2), numit ştiinţific dioxid de carbon, este cel mai important din ciclul carbonului este

inofensiv şi aduce clorul pentru fotosinteză. CO2, sub formă de vapori de apă, lasă să treacă undele scurte

ale radiaţiei solare în atmosferă şi absoarbe undele lungi ale radiaţiilor pământului, ceea ce provoacă o

reîncălzire a aerului, efectul de seră.

Activităţile „casnice” sunt, fie că vrem, fie că nu, o sursă de poluare. Astăzi, în multe ţări în curs de

dezvoltare, aşa cum este şi ţara noastră, lemnul de foc este la fel de vital ca şi alimentele, iar ca preţ, în

unele locuri, are un ritm de creştere mai mare decât alimentele. Cauza creşterii zi de zi a preţului este

restrângerea suprafeţelor de pădure. Multe ţări care fuseseră cândva exportatoare de material lemnos, au

devenit importatoare, în măsura în care nu s-au preocupat de regenerarea fondului forestier.

Substanţele poluante din atmosferă sunt substanţe gazoase, lichide sau solide, care îi modifică

compoziţia. Pe măsură ce numărul populaţiei creşte, tot mai mult cărbune, ulei, gaz (carburanţi fosili) şi

lemn sunt arse pentru a produce energia necesară pentru încălzire, gătit, transport, construcţii şi pentru

realizarea bunurilor necesare oamenilor şi obiectelor de lux pe care şi le doresc. Unele noxe eliberate în

procesul de ardere a acestor carburanţi se numesc gaze de seră, deoarece se comport întocmai ca sticla

unei sere: lasă lumina să pătrundă, dar reţin căldura eliberată de pe suprafaţa pământului. Ca rezultat, ele

conduc la încălzirea planetei.

Activităţile umane produc o mare poluare, zilnic. Gazele de eşapament emanate de 700 de milioane

de maşini în întreaga lume, împreuna cu fumul şi gazele industriale, aduc în atmosferă diferiţi agenţi

poluanţi.

Apele reziduale provenind din locuinţe, din industrie şi agricultură ajung încă în proporţie mare în

apele lacurilor şi ale râurilor. Aceste ape poluate conţin substanţe care favorizează dezvoltarea bacterilor.

Aceste bacterii consumă cantităţi imense de oxigen dizolvat în apă şi în felul acesta pune în pericol viaţa

animalelor şi plantelor. Apele reziduale conţin de asemenea produse industriale toxice, cum sunt plumbul

şi mercurul. De asemenea îngrăşămintele, folosite mult în agricultură, ajung în apele râurilor, purtate de

apa ploii. Aceste îngrăşăminte conţin nitraţi şi poluează apele subterane.

Poluarea atmosferei

Creşterea producţiei de energie, industria chimică, metalurgică, de ciment, circulaţia rutieră şi aeriană,

arderea gunoielor, etc., sunt tot atâtea cauze care fac ca în ultimul timp sa devină tot mai acută poluarea

atmosferei. Aceasta poate să apară fie datorită creşterii concentraţiei în aer a unor constituenţi normali ai

atmosferei (bioxid de carbon, peroxid de azot, ozon etc.), fie pătrunderii în atmosferă a unor compuşi

străini acestui mediu (elemente radioactive, substanţe organice de sinteză etc.). Poluarea atmosferei are

urmări neplăcute, adesea grave, asupra omului şi mediului său înconjurător, sub diferite forme:

murdăreşte locuinţele, împiedică creşterea plantelor, diminueaza valoarea produselor agricole, reduce


21

vizibilitatea şi adaugă mirosuri neplăcute mediului ambiant şi cel mai important, afectează sănătatea

omului.

Efectele poluării atmosferei asupra ecosistemelor sunt puse în evidenţă printr-o serie de consecinţe

climaterice - efect de seră determinat de creşterea conţinutului de bioxid de carbon, răcire ca urmare a

creşterii concentraţiei particulelor în aer, modificarea ozonosferei. De asemenea, pot avea loc perturbări

în ciclul carbonului, oxigenului, sulfului, acesta din urmă fiind deja bine sesizat, prin ploile ce devin tot

mai acide de la an la an, în Suedia şi în Europa Occidentală. Efecte dăunătoare sunt întâlnite frecvent la

speciile vegetale şi la animale. Dar principala victimă a poluării atmosferei este însuşi omul, mai ales

populaţia urbană. Cunoscutul smog poate duce la moarte şi tot ca o consecinţă, bronşita cronică,

emfizemul pulmonar, diversele forme de alergie, astmul, cancerul se numară printre acţiunile tot mai

frecvente în centrele urbane. Există de asemenea, unele substanţe mutagene puternice printre diferiţii

poluanţi, ca: benzipirenul, alte hidrocarburi policiclice, derivaţi organici ai azotului, care, mult timp

neobservate, sunt considerate ca o ameninţare gravă, de ordin genetic asupra populaţiei urbane.

Poluarea apei

Un semnal de alarmă de-a dreptul îngrijorător este cel al poluării resurselor de apă, imprimând protecţia

calităţii acestora. Datorită cantităţilor tot mai mari de ape uzate, evacuate prin epurare, multe lacuri şi

râuri sunt complet poluate sau calitatea apei lor este departe de a întruni în totalitate condiţiile de calitate,

necesitând tratamente costisitoare pentru a deveni potabile. Întrucât nevoia de consum depăşeşte cu mult

sursele existente, cu toate tratamentele care se fac pentru epurarea apelor uzate, pe zone întinse sunt

folosite ape contaminate, care afectează sănătatea omului. În ansamblu, poluarea apelor este determinată

de trei mari grupe de agenţi biologici, chimici şi fizici.

Poluarea apei datorită agenţilor biologici (microorganisme şi materii organice fermentescibile) duce la o

contaminare puternică, bacteorologică, a apei, care are drept urmare răspândirea unor afecţiuni cum sunt

colibacilozele sau hepatitele virale, febra tifoida, dizenteria etc. La aceasta categorie de poluare, pe langă

apele uzate urbane pot participa în mare măsură industriile alimentare, industria hârtiei etc. Nu mai puţin

periculoase, potenţial, sunt apele uzate provenite de la creşterea animalelor în marile complexe

agroindustriale.

Poluarea chimică rezultă din deversarea în ape a diverşilor compuşi ca: nitraţi, fosfaţi şi alte substanţe

folosite în agricultură, a unor reziduuri şi deşeuri provenite din industrie sau din activităţi care conţin:

plumb, cupru, zinc, crom, nichel, cadmiu, mercur etc. Excesul de îngrăşăminte cu azot în sol sau din alte

surse poate face ca o parte din nitraţi şi nitriţi să treacă în apa freatică în cantităţi mari. Consumul de apă

cu concentraţie mare de nitraţi poate duce la "boala albastră" a copiilor - methemoglobinemie. De


22

prezenţa fosfaţilor din apele uzate, unde prin epurare nu se reduce mai mult de 80%, este legată apariţia

eutrofizării lacurilor.

O cauză principală a poluării apelor o constituie hidrocarburile. Unele dintre produsele petroliere, ca de

pildă, benzina, se infiltrează în sol cu o viteză de şapte ori mai mare decât apa, dând un gust neplăcut apei

la concentraţii de chiar 1 ppb (parte de miliard). Această formă de poluare poate face ca rezerve

considerabile de ape subterane să devină improprii pentru băut. Poluarea apei cu substanţe organice de

sinteză este datorată, în principal, detergenţilor şi pesticidelor. În SUA, de exemplu, s-a evoluat la 13,1%

proporţia de dermatoze (afecţiuni ale pielii) provocate de detergenţi. În ceea de priveşte pesticidele, încă

din 1948, locuitorii oraşului Arles din Franţa se plângeau de gustul detestabil pe care îl căpătase apa de

băut din cauza reziduurilor rămase de la fabricarea erbicidului din grupa 2,4D de către o uzină chimică

situată la mai multe sute de km. Contaminarea apelor se mai poate face şi cu insecticide sau cu

policlorobifenili (PCB), care se utilizează foarte mult în industria materialelor plastice. Pe lângă aceste

substanţe, mai participă nenumărate alte substanţe organice de sinteză, cum sunt fenolii în apele

continentale.

Poluarea apei datorită agenţilor fizici apare ca urmare a evacuării în apă a materiilor solide, minerale,

insolubile, cum este de pildă deversarea în cursurile de apă a reziduurilor de la exploatarea carierelor sau

minelor. În această categorie intră şi poluarea termică a apei. Construirea de centrale electrice se face în

general aproape de lacuri, râuri şi lângă mări sau oceane în scopul asigurării răcirii. Însă ridicarea

temperaturii apei poate duce la modificări intolerabile pentru cea mai mare parte a speciilor animale şi

vegetale din zona respectivă. Conţinutul de oxigen dizolvat scade şi ca atare şi puterea de autoepurare. De

asemenea, sunt accelerate fenomenele de descompunere bacteriană, animalele acvatice suferă pentru că

temperaturile superioare măresc intensitatea metabolismului. Toate acestea determină aşa numita "poluare

termică".

O problema specială o prezintă poluarea radioactivă a apelor care poate să apară în urma unor căderi de

materiale radioactive din atmosferă sau, mai ales, ca urmare a incorectei degajări a reziduurilor

radioactive lichide sau solide de la industriile care folosesc energie atomică sau de la cercetările nucleare.

Un efect al poluării apelor deosebit de grav este eutrofizarea lacurilor, numită şi "moartea lacurilor", ca

urmare a creşterii fertilităţii acestora prin aport de elemente nutritive, mai ales fosfaţi şi nitraţi, care

favorizează proliferarea fitoplanctonului şi a plantelor acvatice. Puţin cate puţin, lacul se colmatează, se

îngustează şi dispare. Poluarea chimică a apelor afectează fitoplanctonul şi macofitele în mod diferit,

după natura agentului contaminant. Astfel, sărurile de cupru şi cromaţii sunt toxice pentru alge.

Fitoplanctonul este puternic afectat de numeroase pesticide, mai ales erbicide. De exemplu, erbicidele din

grupa ureelor blochează creşterea fitoflagelatelor la concentraţii de 1 ppb (parti per miliard). Insecticidele

inhibă fotosinteza la organismele fitoplanctonice. Detergenţii sintetici, pe de altă parte sunt foarte toxici


23

pentru flora microbiană a apelor. Peştii pot muri din cauza tuturor tipurilor de poluare, dar majoritatea

cazurilor mortale sunt provocate de lipsa oxigenului dizolvat în apă şi datorită pesticidelor.

Probleme grave ridică, de asemenea, poluarea apelor cu metale grele, mai ales cu mercur, care atinge o

mare acumulare pe lanţul trofic. În ceea ce priveşte efectele asupra omului, s-au pus în evidenţă alterări

cromozomice în limfocitele persoanelor care se hrănesc cu peşti contaminaţi cu metilmercur. Observăm

astfel că nocivitatea poluării apei se răsfrânge direct sau indirect asupra omului şi de aceea este necesar să

se cunoască mai bine aceste pericole inclusiv efectele pe care le pot avea asupra omului chiar cantitaţile

mici de substanţe chimice din sursele de apă.

La poluarea apei contribuie un număr mare de surse, care pot fi clasificate în:

1) Surse organizate:

apele reziduale comunale, care rezultă din utilizarea apei în locuinţe şi instituţii publice, bogate în

microrganisme, dintre care multe patogene;

apele reziduale industriale, provenite din diverse procese de fabricaţie sau sunt utilizate la transport, ca

solvent sau separator, la purificarea şi spălarea materiilor prime, semifinite şi finite, sau a ustensilelelor şi

instalaţiilor, şi au o compoziţie heterogenă.

apele reziduale agro–zootehnice, provenite mai ales ca urmare a utilizării apei în scopuri agricole

(irigaţii), cât şi pentru alimentarea animalelor şi salubritatea crescătoriilor de animale.

2) Sursele neorganizate:

apele meteorice (ploaie, zăpadă),

reziduurile solide de tot felul,

diversele utilizări necorespunzătoare (topirea inului sau cânepii).

Multitudinea şi variabilitatea surselor de poluare a apei conduc la pluralitatea elementelor

poluante, împărţite în:

elemente biologice, reprezentate, în principal, de microorganismele patogene;

elemente chimice, reprezentate de substanţe chimice organice sau anorganice;

Ca măsuri de prevenire a poluării apei sunt: interzicerea îndepărtării la întâmplare a reziduurilor

de orice fel care ar putea polua apa, organizarea corectă a sistemelor de canalizare şi a instalaţiilor locale,

construirea de staţii de epurare, construirea de staţii sau sisteme de epurare specifice pentru apele

reziduale ale întreprinderilor industriale, înzestrarea cu sisteme de reţinere şi colectare a substanţelor

radioactive din apele reziduale ale unităţilor unde se produc sau se utilizează radionuclizi, controlul

depozitării reziduurilor solide.

Poluarea solului - resursă naturală limitată, uşor degradabilă

Una dintre componentele deosebit de importante ale biosferei este solul - corp natural tridimensional

situat la suprafaţa uscatului, cu proprietăţi şi funcţii specifice. Prin natura lui, solul prezintă particularităţi


24

pe cât de deosebite de ale celorlalţi factori ai mediului înconjurător, pe atât de importante pentru biosferă,

pentru om. Ca suport şi mediu de viaţă pentru plantele superioare, solul, este unul dintre principalii

depozitari ai substanţei vii a uscatului şi ai energiei potenţiale biotice captate prin fotosinteză ca şi al celor

mai importante elemente vitale (carbon, azot, calciu, fosfor, potasiu, sulf).

Multitudinea ierburilor şi a florilor din pajişti, pădurile, câmpurile de plante cultivate, toată această

vegetaţie diversă depinde de energia solară şi de fertilitatea solului. Datorită fertilităţii, respectiv

capacităţii de a intreţine viaţa plantelor, solul constituie principalul mijloc de producţie în agricultură. De

aceea este foarte important ca terenurilor agricole să nu li se diminueze suprafeţele. Lumea crede că

"pământul suportă multe", dar nu şi atunci când o mare parte din solurile bune pentru cultură, deseori

chiar cele mai fertile, sunt pierdute definitiv prin extinderea oraşelor, căilor de comunicaţie, a

platformelor industriale, deponiilor (materiale rezultate din săpături) şi haldelor (depozite de steril

provenit din lucrările miniere), precum şi prin eroziunea solului, prin salinizarea şi mlăştinarea secundară,

datorate aplicării neraţionale a irigaţiei, contaminarea şi intoxicarea solului cu agenţi patogeni, metale

grele, reziduuri de pesticide şi alte substanţe chimice utilizate în agricultură şi silvicultură, ca şi prin

diverse emisii provenite de la industrie.

Şi dacă apa şi aerul în general, dilueaza toate aceste substanţe toxice pe masură ce se amestecă, în sol

poate avea loc concentrarea lor, datorate faptului că aici circulaţia este foarte lentă. Odată distrus, el nu se

mai reface aşa cum a fost, deoarece nu se pot reproduce condiţiile şi istoria formării lui.

Aşadar, poluarea solului înseamnă orice acţiune care produce dereglarea funcţionării normale a solului ca

mediu de viaţă, în cadrul diferitelor ecosisteme naturale sau create de om, dereglare manifestată prin

degradarea fizică, chimică, biologică şi chiar radioactivă a solului, care afectează negativ fertilitatea sa,

respectiv capacitatea sa bioproductivă, din punct de vedere calitativ sau cantitativ.

Poluarea solului este considerată ca o consecinţă a unor obiceiuri neigienice sau practici

necorespunzătoare, datorată îndepărtării şi depozitării la întâmplare a reziduurilor rezultate din activitatea

omului, a deşeurilor industriale sau utilizării necorespunzătoare a unor substanţe chimice în practica

agricolă. Ţinând seama de provenienţa lor, reziduurile pot fi clasificate în:

reziduuri menajere, rezultate din activitatea zilnică a oamenilor în locuinţe şi localuri publice;

reziduuri industriale, provenite din diversele procese tehnologice care pot fi formate din materii brute,

finite sau intermediare şi au o compoziţie foarte variată în funcţie de ramura industrială şi de tehnologia

utilizată (în industria alimentară – predominant componente organice, pe când în industria chimică,

metalurgică, siderurgică, minieră – predominant substanţe chimice organice sau anorganice);

reziduuri agro – zootehnice, legate îndeosebi de creşterea şi îngrijirea animalelor;

Elementele poluante ale solului sunt de două categorii:


25

elemente biologice, reprezentate de organisme (bacterii, virusuri, paraziţi), eliminate de om şi de animale,

fiind în cea mai mare parte patogene. Ele fac parte din diferitele reziduuri (menajere, animaliere,

industriale);

elemente chimice, sunt în cea mai mare parte, de natură organică. Importanţa lor este multiplă: ele servesc

ca suport nutritiv pentru germeni, insecte şi rozătoare, suferă procese de descompunere cu eliberare de

gaze toxice, pot fi antrenate în sursele de apă, pe care le degradează etc.

Cu toate funcţiile vitale ce le are pentru asigurarea de alimente, cu toate că este o resursă limitată,

nerecuperabilă, solul a fost şi este supus tot mai multor solicitări ale altor sectoare din afara agriculturii şi

silviculturii, ceea ce face ca anual să fie dezafectate suprafeţe însemnate. Se apreciază că în decursul

istoriei au fost asfel irosite circa 2 miliarde hectare de teren cultivabil, faţă de cele aproximativ 1,5

miliarde de hectare folosite în prezent, în lume, ca arabil ceea ce reprezinta o pierdere foarte mare.

O foarte mare pierdere este datorată eroziunii, care a distrus circa 430 milioane hectare de soluri în

diferite ţări din lume. Anual, se pierd prin eroziune peste 3,5 miliarde tone de sol, în timp ce oceanele

primesc de pe uscat 10-16 km3 de material pământos care conţine 1-3% materie organică. În afara

pierderii unor însemnate suprafeţe de sol, eroziunea constituie şi cauza directă a poluării apelor cu

sedimente, a degradării unor soluri de luncă prin colmatare, a scoaterii din funcţiune prematură a

bazinelor de acumulare şi rezervoarelor de apă etc.

Din cauza folosirii ineficiente a apei de irigaţie, a lipsei de drenaj adecvat ori calităţii necorespunzătoare a

apei, în prezent sunt afectate de salinizare sau de înmlăştinire secundară suprafeţe întinse de soluri. În

urma aplicării irigaţiei cu ape alcaline conţinând silice, a drenării sau suprapăşunării în savane, stepe,

antestepe apare adesea compactarea solului (tasarea puternică a acestuia). Astfel, solul capătă o structură

masivă, compactă, care se desface în blocuri la uscare şi devine impermeabilă pentru apă şi aer la

umezire, a cărei ameliorare este foarte dificilă. Drenarea şi compactarea solului poate duce la

deshidratarea hidroxizilor de fier şi aluminiu (în zona tropicală) sau la degradarea acidă sulfurică a

acestuia (în zonele tropicale umede şi zonele temperate), făcându-le total neproductive.

Pe măsura extinderii dezvoltării urbane, construcţiile, străzile şi pavajele acoperă terenuri (unde mai

înainte apa pătrundea în sol şi se scurgea apoi lent), care devin tot mai impermeabile la precipitaţii. Ca

urmare, scurgerile de apă devin mai rapide şi mai mari, favorizând eroziunea solului şi producerea de

inundaţii. Are loc totodată şi o reducere a rezervei de apă urbană subterană prin descreşterea infiltrării

apei de precipitaţii către straturile acvifere naturale şi poate fi afectată calitatea apei prin creşterea

cantităţii de apă descarcată într-un emisar, direct, fără tratare.

Un alt factor ar fi creşterea populaţiei globului, care are drept urmare pierderi suplimentare de teren

folosit iniţial pentru producţia vegetală. Efecte nedorite asupra calităţii solului îl au deşeurile şi

reziduurile menajere din industrie, comerţ şi agricultură. De fapt, degajarea acestora, pe lângă substanţele


26

chimice folosite în agricultură, prezintă cea mai importantă sursă de poluare a solului. Metalele grele

(plumb, cadmiu, mercur, crom, cupru, zinc, nichel, arsen, seleniu etc.) provenite din diferite surse şi

ajunse în sol, pe diferite căi, de unde trec în plante, având efecte dăunătoare. Odată ajunşi în sol sau în

mâl, majoritatea compuşilor de mercur pot fi convertiţi în forma cea mai toxică dintre toate-metilmercur,

care este foarte toxică pentru plante de porumb. Nu este exclusă primejdia de poluare a solului cu cupru

ca urmare a tratării viţei de vie cu săruri cuprice. Unele probleme de poluare a solului sunt legate şi de

folosirea în cantităţi mari, an de an, a pesticidelor şi a îngrăşămintelor chimice. Astfel, superfosfaţii conţin

o serie de impurităţi (metale şi metaloizi toxici) care, în ansamblu, constituie un risc potenţial foarte

serios de poluare a solului. De asemenea, abuzul de îngrăşăminte cu azot la culturile de legume, cum este

spanacul, provoacă apariţia unor concentraţii excesive de azot nitric în această plantă, care pare să aibă o

tendinţă specială de a acumula nitraţi în ţesuturi. Un pericol potenţial important şi generalizat poate fi

legat de nitriţi, substanţe foarte toxice dintre care multe, în concentraţii foarte mici, sunt cancerigene.

O altă formă de poluare a solului, tot mai importantă în zonele aglomerate o constituie poluarea solului de

către agenţii biologici dăunători, reprezentaţi prin microorganismele patogene eliminate de om şi

transmise acestuia în urma contactului direct cu solul contaminat ori a consumului de alimente obţinute pe

solul contaminat.

Solul mai poate fi poluat cu materiale radioactive căzute din atmosferă, ori în urma evacuării reziduurilor

radioactive, lichide sau solide, din industrie sau din cercetările nucleare. Degajarea reziduurilor

radioactive de la instalaţiile de producere a energiei atomice poate duce la poluarea solului în anumite

zone, periclitând starea de sănătate a oamenilor dacă nu se iau măsuri atente de supraveghere şi

combatere.

În concluzie, prevenirea unor asemenea situaţii, care au ca efect degradarea solului, necesită, în primul

rând, o fundamentare ştiinţifică bine realizată, pe bază de cercetări interdisciplinare cuprinzând pedologi,

hidrologi, biologi, agronomi, silvicultori, arhitecti, sociologi, economişti etc., care să studieze, pe

variante, efectele alternative de folosire terenului şi multiple în relaţia sol - protecţia mediului

înconjurător - bunăstarea populaţiei, precum şi măsurile şi metodele de protecţie a terenurilor agricole.

Pesticidele ca şi alţi poluanţi, prin efectele directe şi indirecte, au o acţiune dăunătoare asupra

ecosistemelor, provocând schimbări în compoziţia speciilor şi numărul populaţiilor care constituie

sistemul viu. Efectul dăunător al reziduurilor de pesticide se manifestă prin modificări aduse numărului de

specii şi populaţiilor acestora dintr-un sistem viu dat, fiind afectate însăşi functiunile acestuia de a

menţine elementele biogenetice care se reciclează în mediul înconjurător. Dar folosirea pesticidelor ridică

şi alte probleme deosebit de importante. Există unele pesticide care sunt considerate cancerigene, din

punct de vedere chimic, sau producătoare de mutaţii sau malformaţii nou-născuţilor.


27

Pentru protecţia mediului înconjurător este necesar ca în acţiunea de combatere a dăunătorilor să se

folosească, în principal, forţele naturale şi numai ca un ajutor suplimentar, substanţele chimice. Prin

sistemul de combatere integrată a dăunătorilor nu se urmăreşte eradicarea totală, ci menţinerea populaţiei

de dăunători într-un număr destul de redus, corespunzator cerinţelor omului şi cu deranjarea cât mai puţin

posibilă a echilibrelor naturale. Combaterea integrată menţine dăunătorii în cadrul limitelor necesare

printr-o serie de măsuri, cum sunt:

carantina la intrarea în porturi,

producerea de seminţe fără buruieni,

ameliorarea unor plante rezistente la boli,

lucrări de întreţinere corespunzătoare,

combateri biologice,

inclusiv folosirea inamicilor naturali ai dăunătorilor.

Combaterea integrată a dăunătorilor este mai eficace, mai ieftină, şi ridică mai puţine probleme in privinţa

mediului înconjurător decât folosirea în exclusivitate a produselor chimice. Astfel pentru cunoaşterea

tendinţei de evoluţie a calităţii solului de către factorii de decizie la diferite niveluri, este recomandată

întocmirea periodică a evidenţei stării de calitate a solurilor, cu efectuarea de prognoze şi avertizări

asupra eventualelor fenomene sau pericole de degradare a solurilor.

Dar pe lângă toate aceste măsuri pe care deseori le cunosc doar specialiştii, există o serie de alte măsuri

pe care, fiecare cetăţean, conştient de necesitatea participării lui la protecţia mediului înconjurător ar

trebui să le cunoască. Iată cateva dintre ele:

Construirea unor coşuri cât mai înalte în fabricile în care se produc gaze nocive, pentru a elimina gazele

cât mai sus în atmosferă.

Fixarea de filtre moderne în fabricile de negru fum, ciment, var etc, care să reţină particulele solide.

Îmbunătăţirea calităţii carburanţilor, care să reducă procentul de oxid de carbon din gazele arse.

Fixarea de filtre catalitice la motoarele autovehiculelor, care să reţină oxidul de carbon.

Folosirea pentru uzul casnic numai a acelor detergenţi care nu sunt toxici pentru organismul uman, sau

care se distrug pe cale naturală (biodegradabili).

Purificarea apelor prin procedee de separare sau distrugere a substanţelor nocive.

Reducerea spaţiului ocupat cu resturi menajere şi resturi de ambalaje, care polueaza mediul şi care ocupă

spaţiul terestru de cultură al omului.

Împădurirea coastelor golaşe.

Amenajarea de cât mai multe spaţii verzi, perdele de arbori care reprezintă adevărate filtre pentru aerul

poluat.


28

Obligativitatea reglării corespunzătoare a combustiei motoarelor, astfel încât gazele evacuate să aibă un

conţinut cât mai redus de componente poluante.

Automobile abandonate, aparate electronice, ambalaje, ziare, cărti, haine, încălţăminte, resturi alimentare,

clădiri demolate, tot ceea ce şi-a pierdut valoarea de utilizare este considerat gunoi, uneori cu prea multă

uşurintă.

Ca măsuri de prevenire şi combatere a poluării solului sunt: colectarea igienică a reziduurilor menajere în

recipiente speciale, îndepărtarea organizată şi la perioade cât mai scurte a reziduurilor colectate în afara

localităţilor, depozitarea controlată sau tratarea corespunzătoare a reziduurilor îndepărtate prin

neutralizarea lor, utilizarea în agricultură, ca îngrăşământ natural, a reziduurilor, incinerarea reziduurilor

uscate, recuperarea şi reutilizarea (reciclarea) reziduurilor etc.

Poluarea fizică

Poluarea fizică este cea mai recentă şi cuprinde, în primul rând, poluarea radioactivă ca urmare a

extinderii folosirii izotopilor radioactivi în ştiinţă, industrie, agricultură, zootehnie, medicină etc.

Pericolul deosebit al substanţelor radioactive în mediu şi în potenţialul lor nociv chiar la concentraţii

foarte reduse. Poluării radioactive i se adaugă poluarea sonoră, tot ca o componentă a poluării fizice.

Zgomotul, ca şi vibraţiile şi ultrasunetele sunt frecvent prezente în mediul de muncă şi de viaţă al omului

modern, iar intensităţile poluării sonore sunt în continuă creştere. Supraaglomerarea şi traficul, doi mari

poluanţi fonici, au consecinţe serioase asupra echilibrului psihomatic al individului. Un număr tot mai

mare de persoane din oraşele aglomerate recurge la specialiştii psihiatri pentru a găsi un remediu pentru

starea lor proastă (anxietate, palpitaţii, amnezii neşteptate, lipsa puterii de concentrare, dureri de cap). În

sfârşit nu putem trece cu vederea poluarea termică, poate cea mai recentă formă de poluare fizică cu

influenţe puternice asupra mediului înconjurător, în special asupra apei şi aerului, şi, indirect, asupra

sănătăţii populaţiei. Marea varietate a poluării fizice, ca şi timpul relativ scurt de la punerea ei în evidenţă,

o face mai puţin bine cunoscută decât pe cea biologică şi chimică, necesitând eforturi deosebite de

investigare şi cercetare pentru a putea fi stăpânită în viitorul nu prea îndepărtat.

Ce este de facut?

Primele iniţiative de ocrotire a mediului au apărut acum aproximativ 200 de ani, din necesitatea salvării

unor specii pe cale de dispariţie. Cu timpul, motivele care au impus ocrotirea naturii s-au diversificat.

Construind fabrici şi uzine, dezvoltând oraşele şi transporturile, defrişând pădurile pentru a folosi lemnul

şi a mări suprafeţele agricole, aruncând nepăsător în apă şi în aer cantităţi mari de deşeuri toxice omul a

stricat echilibrul natural existent în mediul înconjurător, aşa încât uneori şi-a pus în pericol însăşi viaţa

lui. În asemenea situaţie, fiinţa umană s-a văzut nevoită să ia atitudine pentru înlăturarea răului pe care l-a


29

produs şi să treacă urgent la luarea unor măsuri pentru protecţia mediului înconjurător, pentru menţinerea

în natură a unui echilibru normal între toţi factorii care compun mediul. Pentru ca pământul să rămână o

planetă vie, interesele oamenilor trebuiesc corelate cu legile naturii.

Soluţiile la care s-au gândit forurile şi organizaţiile de specialitate sunt la îndemâna oricărui cetăţean de

rând, căruia îi pasă de protecţia mediului şi crede într-o dezvoltare durabilă a societăţii. Reciclarea

deşeurilor, folosirea produselor ecologice, călătoriile cu bicicleta. Cei care tratează cu neseriozitate

problema poluării atmosferei şi a mediului în general ar trebui să gândească pe termen lung şi să facă

ceva cât încă se mai poate. Trebuie să ne gandim la dezvoltarea durabilă, deci la resursele epuizabile, la

apa fără de care nu există viaţa, la reciclarea deşeurilor, la folosirea produselor ecologice, la sursele de

energie neconvenţionale. Să conştientizăm faptul că o plimbare cu bicicleta este mai frumoasă şi mai

sănătoasă decat o plimbare cu maşina. Toate pentru a le permite generaţiilor care vor veni să se bucure de

ceea ce ne-am bucurat şi noi: apă, aer curat, soare, locuri minunate în care să-ţi petreci vacanţele.

Cum şi de ce să oprim poluarea atmosferei?

Protecţia mediului nu este numai responsabilitatea organizaţiilor ecologiste care se străduiesc să opreasca

un dezastru ecologic, ci a noastră, a fiecărui individ în parte. Având în vedere că atmosfera este «scutul»

care permite existenţa vieţii pe Terra, ar trebui ca reducerea poluării atmosferei să fie un imperativ.

Datorită amplorii pe care a luat-o în ultimii ani fenomenul de poluare a atmosferei (poluare naturală,

artificială, chimică, fizică, biologică), echilibrul atmosferic a fost dereglat. Se estimeaza ca poluarea

atmosferei contribuie anual la aproximativ 120.000 de decese in SUA. În fiecare an dezvoltarea industriei

generează miliarde de tone de materiale poluante. Deşi s-au lansat nenumărate campanii ecologiste,

poluarea atmosferei este înca o realitate dură ale cărei efecte le suportăm cu toţii zi de zi.

Bibliografie:

Botnariuc, N., Vădineanu, A. (1982): Ecologie. Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti.

Ion Scurtu (2005): Ecologie şi protecţia mediului înconjurător; Editura Independenţa Economică, Piteşti.

Ion Simionescu (1993): Sa iubim si sa ocrotim natura; Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică.

Ion Viorel (2000): Agricultura ecologică, Editura Alma Mater, Bucureşti.

Mihai Bercea (2000): Ecologie generală şi protecţia mediului; Editura Ceres, Bucureşti.

Surse Online:

http://saprotejamnatura.blogspot.de/2013/03/sfaturi-pentru-protejarea-naturii.html (Aprilie 2015)

http://www.naturalist.ro/viata-si-sanatate/protejarea-naturii/ (Aprilie 2015)

http://saprotejamnatura.blogspot.de/2013/03/sfaturi-pentru-protejarea-naturii.html

http://www.naturalist.ro/viata-si-sanatate/protejarea-naturii/


30

http://www.agerpres.ro/externe/2014/10/06/protejarea-naturii-vitala-pentru-hrana-si-apa-necesare-

omenirii-raport-onu--13-21-46 (Aprilie 2015)

http://ingrijeste-natura-verde.blogspot.de/p/de-ce-trebuie-sa-protejam-padurea.html (Aprilie 2015)

http://differentlife.ro/_ro/cum-sa-ocrotim-natura/ (Aprilie 2015)

http://ingrijeste-natura-verde.blogspot.de/ (Aprilie 2015)

http://ro.wikipedia.org/wiki/Poluare (Aprilie 2015)

Ecogrădinița

Prof.Tripon Lidia - Grădinița P.N. ,, Lumea copiilor,, Lupeni

ARGUMENT:

Pentru a asigura sănătatea planetei și perpetuarea speciei umane în condiții

corespunzătoare, se impune găsirea unui raport echilibrat între satisfacerea

necesităților zilnice ale oamenilor și capacitatea ecologică a planetei,

înțeleasă ca un capital real al națiunilor, clar limitat și ușor perisabil în

condițiile unei gospodăriri deficitare. Fără apă, fără aer, fără pădure, fără alimente, viaţa noastră și viața

Pământului ar fi imposibilă. Din această cauză trebuie să conştientizăm că întreţinerea, protejarea,

curăţirea, îngrijirea acestora este treaba noastră cea mai importantă. Acțiunea de protecție a mediului în

comunitate nu este ușoară. Schimbarea mentalității oamenilor este greoaie, iar fără educația fiecărui

individ în acest sens, începând de la vârste timpurii, orice demers la scară socială de ocrotire a mediului,

Pământului este supus eșecului.

Beneficiile pe care credem că le va aduce proiectul: sensibilizarea copiilor în problema păstrării

unui mediu curat, sănătos și estetic;cultivarea dragostei copiilor pentru Terra, pentru elementele care intră

în componența acesteia (apa, aer, flora,fauna etc.);educarea copiilor în sensul păstrării sănătății mediului

în care trăiesc;însușirea unor norme de comportare specifice asigurării echilibrului dintre sănătatea Terrei,

a individului, a societății și mediului;formarea unei atitudini dezaprobatoare față de cei care încalcă

normele de protecție a mediului;educația copiilor și a familiei în sensul formării unor comportamente

http://www.agerpres.ro/externe/2014/10/06/protejarea-naturii-vitala-pentru-hrana-si-apa-necesare-omenirii-raport-onu--13-21-46

http://www.agerpres.ro/externe/2014/10/06/protejarea-naturii-vitala-pentru-hrana-si-apa-necesare-omenirii-raport-onu--13-21-46

http://ingrijeste-natura-verde.blogspot.de/p/de-ce-trebuie-sa-protejam-padurea.html

http://differentlife.ro/_ro/cum-sa-ocrotim-natura/

http://ingrijeste-natura-verde.blogspot.de/

http://ro.wikipedia.org/wiki/Poluare


31

corecte de ocrotire a mediului, de colectare selectivă a deșeurilor menajere reciclabile , de gestionare a

deșeurilor;

SCOP:

Educarea copiilor și a comunității locale pentru păstrarea unui mediu mai curat ,mai sănătos, pentru

utilizarea rațională a resurselor naturale epuizabile și menținerea unui echilibru ecologic, în vederea

menținerii sănătății Planetei Albastre pentru generațiile viitoare.

OBIECTIVE: înțelegerea de către copii a relației dintre om și Terra, interdependența dintre calitatea

mediului înconjurător și calitatea unei vieți cu adevărat sănătoase;conștientizarea impactului pe care îl au

acțiunile ,,negative,, desfășurate de om asupra mediului, planetei;crearea în grădiniță și în împrejurimi a

unui mediu ambiant plăcut, prin amenajarea și întreținerea spațiilor verzi ;manifestarea un comportament

etic, civic şi a unor deprinderi de ocrotire a naturii;formarea unor deprinderi de conservare a

naturii;implicarea copiilor și comunității în acțiuni de colectare selectivă a materialelor reciclabile.

GRUP ȚINTĂ: preșcolarii grădiniței

NR.CR.

DATA

TEMATICA CONȚINUT/ MIJLOACE

1

Sept.

,,Împreună salvăm Pământul!,, Întocmirea materialelor documentare de propagandă în rândul părinților

și al comunității locale.

2

Sept.

„Să păstrăm Pământul curat!,, Vizionare PPT

Concurs de creaţie artistico - plastică

3

Oct.

Ziua Internațională a Ali-mentației

,,Vitaminele,prietenele noastre,,

Activități practice/ Discuții cu invitații (medic pediatru, medic

nutriționist) despre alimentația sănătoasă, dar și despre factorii poluanți

ai fructelor și legumelor./ Expoziție cu lucrările copiilor ,,Hora

vitaminelor,,

4

Oct.

Ziua Internațională a Mării Negre,,Marea

Neagră, o bogăție a țării,,

Vizionare PPT (problemele ecologice ale Mării Negre)

Lucrare colectivă: ,,Așa da,așa nu! ,,

Seminar cu părinții

5

Noi.

,,Și eu protejez mediul înconjurător!,, Acțiune de colectare selectivă a deșeurilor din arealul grădiniței.

6

Dec.

,, Și Moș Crăciun e

ECO! ,,

Întâlnirea copiilor cu Moș Crăciun

Confecționarea podoabelor pentru brad din materiale reciclabile și

împodobirea acestuia( cu ajutorul moșului).

Interpretarea unei scenete cu poezii și texte de ecologie în cadrul Serbării

de Crăciun.

7

Ian.

,,Eco-Petrecere,, Activități de confecționare de măști, costumații, podoabe din materiale

reciclabile.

8

Febr.

,,De ce trebuie să protejăm Terra?,, Seminar cu părinții/Chestionarea părinților/Activitate artistico-plastică

9

Martie

,,De la inimă la inimă,, Confecționare de mărțișoare din materiale reciclabile care vor fi dăruite

fetițelor de la casa de copii din localitate

Prezentare de scenete pe teme de ecologie

10

Martie

,, O floare pentru mama,,

Confecționare de flori din materiale reciclabile/Expoziție florală

11

Martie

Ziua Mondială a Apelor

,,Apa, izvor de sănătate ,,

Vizită la lacul de acumulare de la Valea de Pești

12

Aprilie

,,Grădinița mea frumoasă!,, Activități gospodărești desfășurate în interiorul grădiniței și în curtea

acesteia

13

Aprilie

Ziua Mondială a Sănătății

,,Vreau să cresc sănătos!,,

Activități desfășurate în parteneriat cu asociația Crucea Roșie


32

RESURSE:

Resurse materiale:materiale informative pentru cadrele didactice, resurse vizuale și audio: fotografii,

planșe, CD-uri, PPT-uri și PPS-uri,materiale reciclabile din care se vor confecționa obiecte reprezentative

pentru diferite sărbători,afișe, pliante, materiale informative pentru comunitate, mijloace de transport,

echipamente pentru protecție necesare în timpul acțiunilor de ecologizare,lopeți, hârleț, pomișori pentru

plantare,aparat foto, video, proiector,materiale consumabile:coli, carton,tuș,

computer,imprimantă,echipamente pentru realizarea excursiilor și a jocurilor propuse spre derulare.

Resurse umane:cadre didactice, preșcolari, părinții preșcolarilor, comunitatea locală și reprezentanții

acesteia, reprezentanți ai altor instituții publice și de cultură.

METODE ŞI PRECEDEE:

demonstraţia, modelarea, lucrul în echipă, observaţia, descoperirea, problematizarea, excursia tematică,

fişe de observatii, joc de rol,dezbaterea, brainstorming-ul, povestirea, portofoliul.

MIJLOACE DIDACTICE

calculator,afişe, videopreoiector, fotografii, internet-ul, aparat foto, camera video,imprimantă,albume,etc.

REZULTATELE AŞTEPTATE

dobandirea deprinderilor de a acorda atenţie oricărui colţ de natură, sesizand frumuseţea şi unicitatea lui;

manifestarea unei conduite ecologiste faţă de pădure, în special, şi faţă de întreaga natură,in general;

promovarea de către fiecare copil participant la proiect a necesităţii adoptării atitudinii ecologiste de către

fiecare om faţă de natură;

manifestarea iniţiativei personale şi dezvoltarea încrederii în forţele proprii, prin propuneri, acţiuni şi

comportamente;

dezvoltarea spiritului de echipă, a cooperării, pe baza încrederii şi a respectului reciproc faţă de toti

membrii echipei.

EVALUAREA PROIECTULUI:

observarea sistematică a comportamentului ecologist al elevilor în

situaţii concrete; fişe de evaluare;

14

Aprilie

Ziua Mondială a Pămân-tului ,,Spune nu

poluării Terrei!,,

Spectacol festiv

Concurs de desene

15

Mai

Ziua Păsărilor și a Arbo-rilor,,Minunile

naturii,,

Întâlnire cu reprezentanți ai Ocolului Silvic- Lupeni

Plantare de pomișori în curtea grădiniței

16

Mai

,,Un mediu curat, o planetă fericită,, Excursie în zonele împădurite din oraș./Acțiune de ecologizare a zonelor

de agrement/Jocuri de mișcare

17

Iunie

Ziua Mondială a Mediului

,,Împreună pentru Planeta Albastră,,

Confecționare de costume din material reciclabil

Parada costumelor eco.

18.

SPUNE DA SĂNĂTĂȚII

PĂMÂNTULUI !

Evaluarea proiectului


33

expoziţii cu lucrările elevilor;

acordare de diplome pentru contribuţii deosebite şi originalitate;

mediatizarea mesajului proiectului prin postere relizate de elevi;

realizarea unui CV cu aspecte din derularea proiectului;

filmul desfasurarii proiectului;

DURATA: un an școlar

PLANIFICAREA ACȚIUNILOR:

Bibliografie:

Revista Învățământului Preșcolar, MECT, 3/ 2007


Revista Învățământului Preșcolar, MECT, 1-2/ 2008

Natura - mama, viaţa şi casa noastră

prof. Dan Cristina Rozalia-Col.Tehnic,,D.Leonida,,- Şc. Gimn. Nr.2 Petroşani

Natura te îmbracă, îţi dă de mâncare, loc unde să stai şi tot ce ai nevoie! Noi ce facem în schimb? O

distrugem tot mai mult pe zi ce trece în loc să o protejăm! Ar trebui să fim mai buni şi să încercăm să ne

gândim şi la viitorul copiilor noştri,al nepoţilor noştri, strănepoţilor noştri…..etc. şi la ceea ce ne ţine în

viaţă, să încercăm să o protejăm şi să o lăsăm să trăiască şi ea alături de noi aşa cum ea ne lasă pe noi să

trăim!

De ce tot timpul distrugem ceva de care ar trebui să avem grijă că de propriul nostru părinte? Pentru

că avem nevoie de mâncare, noi spaţii de locuit, energie electrică, combustibili, etc. De ce facem toate

aceste lucruri? Ca să ducem o viaţă mai bună! De ce nu încercăm să ajutăm la menţinerea echilibrului

natural pentru ca şi alţii să se poată bucura de o viaţă frumoasă? Pentru că suntem comozi şi nu ne vine să

credem cât de mare este importanţa şi implicaţiile naturii în viaţa noastră!

De ce oamenii care au putere nu fac nimic în scopul protecţiei mediului? Pentru că mai sunt mulţi

care încă trebuie să îşi umple buzunarele pe spatele unor resurse care încă nu s-au terminat!Ce ar fi dacă


34

ne-am întreba care sunt stricăciunile priciunuite de natura omenirii? Păi pentru început aş vrea să trec în

revistă câteva fenomene naturale extreme petrecute nu de mult: inundaţiile din Moldova şi Maramureş,

uraganele de pe coasta Americii, alunecări de teren,cutremurul din Nepal, secete şi multe altele! E

adevărat că acestea au produs pagube însemnate şi mai mult pierderi de vieţi omeneşti! Dar oare v-aţi

întrebat din vina cui se produc toate acestea? Dacă nu a-ţi făcut-o încă ar trebui să începeţi! Părerea mea e

că o mare parte ni se datorează nouă prin activităţile pe care le desfăşurăm în fiecare zi, începând cu

pădurile tăiate, cu exploatări miniere , activităţi industriale, etc. Toţi ve-ţi spune după ce a-ţi citit rândurile

anterioare că aceste fenomene se întâmplau şi înainte să avem o activitate economică intensivă! Aşa este,

dar deosebirea este că procesele întreprinse de om pentru „o viaţă mai bună” intensifică foarte mult

„violenţa” acestor fenomene! În comparaţie cu stricăciunile pe care omenirea le pricinuieşte naturii cele

pe care natura le-a făcut omenirii sunt infime.

După scurta trecere în revistă a fenomenelor naturale nefavorabile nouă ,ar trebui să vorbim puţin şi

de stricăciunile pe care noi le producem naturii! Oare cu ce ar trebui să începem? Cu defrişările? Cu

emanaţiile diferitelor gaze toxice în atmosferă? Cu depozitele de deşeuri periculoase sau menajere? Cu

emisiile diferitelor substanţe toxice în râuri? Cu testele nucleare şi diferitelor arme ? Acestea fiind spuse

ar trebui doar să ne gândim că pe lângă puţinele activităţi atropice enumerate mai sus ar mai fi multe

altele de menţionat!Ar trebui să ne gândim mai mult la ce înseamnă o viaţă mai bună pentru noi când

facem ceea ce facem! Ar trebui să ne gândim mai mult la cum putem atenua efectele activităţilor noastre

asupra a ceea ce ne ţine în viaţă!

Dispunem de o legislaţie de mediu, de tehnologii de protecţia mediului şi cel mai important de

oameni care să le aplice, dar totuşi nu o facem pentru că încă ne este bine aşa cum e acum!Ar trebui să

aducem vorba şi de avantajele pe care ni le oferă natura! Păi dacă ar trebui să le enumerăm pe toate ni s-ar

arde calculatoarele şi nu am mai avea la ce să scriem! Dar unele imporatante şi la modul general ar putea

fi: protecţia împotriva ultravioletelor, soluţii pentru boli, materiale necesare pentru tot ceea ce face ca noi

să avem o viaţă bună, mâncare, adăpost şi aşa mai departe.

Dar ce credeţi, cât mai durează până în momentul când natura nu ne mai poate oferi tot ce avem

acum? Păi în ritmul în care distrugem noi ceea ce ne ţine în viaţă nu mult!Ce ar fi să ne gândim ce

avantaje aducem noi naturii pentru că avem tot ce ne trebuie?

Din punctul meu de vedere prea puţine dar las la alegerea voastră să vă gândiţi că poate eu

greşesc.Ştiaţi că plantele simt „durerea”, şi chiar pot să îşi dea seama de ce gândim? Recent cei de la

Mythbusters au realizat un experiment! Acesta presupunea conectarea unei plante la poligraf pentru a

vedea dacă aceasta simte când este afectată! În momentul când a fost înţepată sau când i s-a rupt o frunză

poligraful a înregistrat o activitate intensă a plantei!


35

Asta nu e tot , ziceam mai sus că „poate să ne citească gândurile”, ei bine chiar şi dacă persoana care

a efectuat experimentul s-a gândit că îi dă foc plantei poligraful a înregistrat o activitate intensă a acesteia.

Cel care se gândeşte că o plantă e doar un organism care nu simte nimic şi creşte acolo doar pentru că aşa

a lăsat-o „Dumnezeu” se înşeală amarnic! Ar trebui să avem mai mult respect pentru ceea ce reprezintă

una din cele mai importante verigi din „lanţul” care susţine viaţa!

De ce să chinui animalele? De ce să le faci rău? De ce te crezi superior? De ce le exploatezi la

maxim şi le părăseşti după ce nu mai ai nevoie de ele? De ce le abandonezi când ele au nevoie de tine? Şi

ele au suflet şi suferă când le faci rău! De ce lipseşte respectul pentru ele când ele ajută la menţinerea

echilibrului natural şi totodată la supravieţuirea ta? Indiferenţa ta o să te coste scump!

Ia atitudine şi încearcă să le oferi şi lor o viaţă bună, aşa cum ai tu!De foarte mare importanţă pentru

noi este atmosfera pentru că ne asigură protecţie de ultraviolete şi alte radiaţii care ajung pe Terra! Dar în

afară de rolul de protecţie un rol deosebit îl are în menţinerea şi perpetuarea vieţii pe Terra prin

elementele (azot, oxigen, dioxid de carbon, etc) din care este formată! De exemplu, oamenii nu pot trăi

fără oxigen, dar dacă atmosfera ar fi doar oxigen cu siguranţă nu am putea trăi! Fiecare element chimic

are rolul său bine stabilit de nişte legi nescrise, de legi ale evoluţiei vieţii pe pământ. Aceste legi nescrise

au dus la o stare de echilibru până în momentul când omul a început să aibă pretenţii tot mai mari faţă de

modul său de viaţă, până în momentul când omul a crezut că poate să facă tot ce vrea fără să păţească

nimic, până în momentul în care omul a crezut că el e în vârful piramidei trofice, etc.

Dar nu putem să le băgăm de vină acelor oameni care la vremea lor s-au folosit de cunoştinţele lor

pentru a ne oferi nouă o viaţa mai bună. Dacă acei oameni nu existau poate acum am fi trăit încă în

evul mediu şi am fi avut o viaţa dură. Dar noi dispunem de cunoştinţele necesare pentru a proteja mediul,

pentru a proteja ceea ce ne-a creat şi din ce suntem făcuti!

Există numeroase alternative nepoluante pentru o mulţime de metode care strică echilibrul natural al

ecosistemelor! De ce nu se folosesc? După cum am menţionat mai devreme, mai sunt oameni care trebuie

să îşi umple buzunarele de pe urma a ceea ce avem acum, sunt o mulţime de oameni cărora nu le pasă şi

sunt indiferenţi. Asta e adevarata noastră problemă! Şi de aici trebuie început! Degeaba avem oameni

deştepţi care se zbat în fiecare zi pentru noi restul dacă nu putem să facem nimic cu ceea ce ne oferă ei!

Degeaba avem oameni care militează împotriva distrugerii ecosistemelor naturale dacă cei care ar trebui

să se ocupe cu protecţia mediului sunt interesaţi doar de şpaga pe care o pot lua în loc să aplice legea!

Degeaba avem oameni care vor să aplice legea şi nu sunt lăsaţi să o facă pentru că restul,

majoritatea sunt corupţi! Degeaba suntem mulţi şi nu facem nimic!Dacă fiecare ar încerca măcar să

recicleze gunoiul, sau să planteze un pom, sau să nu mai lase mizerie după ce pleacă de la un grătar cu

prietenii, etc. ar fi mai bine! Dar ce ar fi dacă instituţiile noastre care au în atribuţiile lor şi elemente de

protecţia mediului ar respecta acestea? Ar fi frumos şi nu am mai avea atâta bătaie de cap, nu ne-am mai


36

face atâtea griji!Acest articol dezbate foarte larg unele aspecte privind natura şi protecţia ei, nu este unul

de specialitate ci unul care să tragă un semnal de alarmă pentru marea majoritate a oamenilor! Prin acesta

doresc să rog pe cititori să se gândească mai bine la viitorul lor şi la ce pot face pentru ceva mai bun.

Nu e nevoie de mare lucru din partea voastră ci doar să scăpaţi de indiferenţa pe care o aveţi pentru

natură şi să nu o mai vedeţi ca pe ceva care doar trebuie exploatat! Natura este un „organism” fragil şi

delicat care funcţionează de miliarde de ani, tu doar îl strici dacă nu o să iei atitudine!De ce rămâi

indiferent? De ce nu faci nimic? Dacă tu ai o atitudine pozitivă faţă de natură poate şi prietenul tău o v-a

dobândi în timp, poate nu o să mai meargă pe câmp să dea foc la iarba că lui i se pare că nu arată bine sau

pentru că îi place cum arde, poate nu o să mai arunce gunoaie pe geam când merge cu maşina, poate o să

planteze un pom, poate la rândul lui o să înveţe pe altcine ce înseamnă respectul pentru natură!

Dacă noi încercăm să nu mai rănim „ceea ce ne-a dat viaţă” poate şi alţi v-or face ca noi! Poate nici

cei care sunt corupţi acum nu v-or mai fi, sau poate v-or fi inlocuiţi!Măcar tu fi mai responsabil.

Împreună putem avea un impact pozitiv asupra a ceea ce înseamnă Natura.

Cu respect deosebit pentru cei care au respect pentru natură !

“Binecuvântează natura-n reînviere

Piaptănă-ţi părul de brazi

Lasă-te alinat de a vântului mângâiere

Pentru a-ţi vedea îmbujorat,

Milenarul obraz.”

Bibliografie:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Pagina_principal%C4%83

http://www.referat.ro/

http://www.emag.ro/prima-carte-despre-natura-si-ecologie

Ecologia în grădiniță

Prof.Moldovan Melinda - Grădinița P.N. ,, Lumea copiilor,, Lupeni

Pentru a asigura sănătatea planetei și perpetuarea speciei umane în condiții corespunzătoare, se

impune găsirea unui raport echilibrat între satisfacerea necesităților zilnice ale oamenilor și capacitatea

ecologică a planetei, înțeleasă ca un capital real al națiunilor, clar limitat și ușor perisabil în condițiile

http://ro.wikipedia.org/wiki/Pagina_principal%C4%83

http://www.referat.ro/


37

unei gospodăriri deficitare. Fără apă, fără aer, fără pădure, fără alimente, viaţa noastră și viața Pământului

ar fi imposibilă. Din această cauză trebuie să conştientizăm că întreţinerea, protejarea, curăţirea, îngrijirea

acestora este treaba noastră cea mai importantă. Acțiunea de protecție a mediului în comunitate nu este

ușoară. Schimbarea mentalității oamenilor este greoaie, iar fără educația fiecărui individ în acest sens,

începând de la vârste timpurii, orice demers la scară socială de ocrotire a mediului, Pământului este supus

eșecului.

Scopul proiectului este educarea copiilor și a comunității locale pentru păstrarea unui mediu mai

curat ,mai sănătos, pentru utilizarea rațională a resurselor naturale epuizabile și menținerea unui echilibru

ecologic, în vederea menținerii sănătății Planetei Albastre pentru generațiile viitoare.

OBIECTIVE: înțelegerea de către copii a relației dintre om și Terra, conștientizarea impactului pe care îl

au acțiunile ,,negative,, desfășurate de om asupra mediului, planetei;crearea în grădiniță și în împrejurimi

a unui mediu ambiant plăcut, prin amenajarea și întreținerea spațiilor verzi ;manifestarea un

comportament etic, civic şi a unor deprinderi de ocrotire a naturii;formarea unor deprinderi de conservare

a naturii;implicarea copiilor și comunității în acțiuni de colectare selectivă a materialelor reciclabile.

GRUP ȚINTĂ: preșcolarii grădiniței

PLANIFICAREA ACȚIUNILOR:

NR.CR

DATA

TEMATICA CONȚINUT/ MIJLOACE

Sept.

,,Împreună salvăm Pământul!,, Întocmirea materialelor documentare de propagandă

în rândul părinților.

Sept.

„Să păstrăm Pământul curat!,, Vizionare PPT

Concurs de creaţie artistico - plastică

Oct.

Ziua Internațională a

Alimentației

,,Vitaminele,prietenele noastre,,

Activități practice/ Discuții cu medicul pediatru

despre alimentația sănătoasă, dar și despre factorii

poluanți ai fructelor și legumelor./ Expoziție cu

lucrările copiilor.

Noi.

,,Și eu protejez mediul

înconjurător!,,

Acțiune de colectare selectivă a deșeurilor din arealul

grădiniței.

Dec.

,, Și Moș Crăciun e

ECO! ,,

Întâlnirea copiilor cu Moș Crăciun

Confecționarea podoabelor pentru brad din materiale

reciclabile și împodobirea acestuia( cu ajutorul

moșului).

Ian.

,,Eco-Petrecere,, Activități de confecționare de măști, costumații,

podoabe din materiale reciclabile.

Febr.

,,De ce trebuie să protejăm

Terra?,,

Seminar cu părinții/Chestionarea părinților/Activitate

artistico-plastică

Martie

,,De la inimă la inimă,, Confecționare de mărțișoare din materiale reciclabile

care vor fi dăruite fetițelor de la casa de copii din

localitate


38

Bibliografie:



Revista Învățământului Preșcolar, MECT, 1-2/ 2008

Copilul și natura

Educ. Argint Ştefana – C.N.I “Carmen Sylva “ Petroşani

Despre copilărie se spune că este “vârsta marilor superlative, poate a singurelor superlative

pe care le merită viaţa , vârsta celei mai pure sincerităţi , a celei mai depline libertăţi,vârsta fără graniţă,

vârsta care trăieşte prin flori şi se exprimă prin exclamaţii, vârsta în care toţi suntem frumoşi – încât îi

molipsim şi pe ceilalţi –vârsta în care ni se declară frumuseţea , ca un adevăr al tuturor , vârsta marelui

albastru pe care îl ascundem în noi , adânc şi mereu parcă anume pentru a-l descoperi şi redescoperi

spălându-ne cu el ochii şi inimile în momentele grele de convulsii şi de spaime”- Angelica Tăbăcaru

“Copilăria-sursă a vitalităţii umane”.

Perioada de 3-6 ani din viaţa copilului lasă cele mai profunde urme asupra personalităţii în devenire ,

deoarece aceasta este perioada receptivităţii , sensibilităţii , mobilităţii şi a flexibilităţii psihice dintre cele

mai pronunţate .Aceasta este perioada în care influenţele externe lasă cele mai durabile urme , în care se

constituie premisele personalităţii şi se aşază bazele “eului” cognitiv, afectiv-motivaţional şi volitiv –

caracterul .

În educaţia copilului, natura este unul din cei mai puternici factori , atunci când educatorul ştie să-i

trezească curiozitatea ştiinţifică de a observa şi înţelege viaţa plantelor şi animalelor . Astfel, ea oferă

copilului cunoştinţe bogate şi formează deprinderi şi o anumită atitudine faţă de diferitele ei fenomene.

Copiii capătă impresii vii în mijlocul naturii , în contactul nemijlocit cu ea. Frumuseţea şi bogăţia

naturii patriei , câmpiile ei înverzite, brazii şi stejarii, păsările şi animalele pădurii, susurul apelor

strecoară în inimile copiilor bucurii deosebite şi trezesc primele emoţii şi sentimente.

Legătura vie cu natura oferă copiilor un bogat material pentru jocurile şi activitatea lui. Scoarţa de

copac , nuieluşa , fructul de arţar , castan sau frasin , pietricelele, scoicile , nisipul , mânuite de copii,

activează organele de simţ, dezvoltă atenţia , ajută la precizarea şi la lărgirea cunoştinţelor despre natură

,dau posibilitatea copiilor să le observe direct, să le cunoască caracteristicile , să le denumească, să le

descrie.


39

În jocurile lor , copiii dau viaţă materialului.Toate aceste lucruri ,care par mici şi neinsemnate , se

transformă în imaginaţia copilului în diferite şi variate obiecte necesare acţiunilor concepute în jocul sau

activitatea lui.

Lucrând cu diferite materiale , copiii le vor cunoaşte mai bine structura, calităţile .Din materialele

cunoscute , din îmbinările simple vor învăţa să facă suvenire, jucării , compoziţii interesante.

Cu cât vor lucra mai mult , cu atât o să li se dezvolte mai mult răbdarea , îndemânarea , atenţia ,

spiritul de observaţie , gustul estetic, fantezia şi alte calităţi ce deschid calea spre creaţie.

Vârsta copilăriei este cea mai propice pentru demararea activităţilor pentru educaţia de mediu şi trebuie

să fie rezultatul unui lucru în echipă , la care îşi aduce aportul familia , prietenii, administraţia locală şi

grădiniţa sau şcoala.

Activităţile opţionale de educaţie de mediu oferă cadrul optim de formare şi dezvoltare a unei atitudini

care să permită manifestarea unui comportament responsabil faţă de mediul înconjurător.

Ocrotirea naturii începe cu muşcata din fereastră , cu canarul şi pisicuţa ,căţelul şi pasărea în care nu

trebuie să tragi cu praştia , ci să le oferi căldură şi hrană.

Mediul înconjurător , aşa cum ni se prezintă el astăzi este în mare parte o creaţie a omului , clar, el

poate influenţa la rândul său evoluţia societăţii umane.

Degradarea continuă a mediului înconjurător , care se petrece sub ochii noştri , este un element major ,

al unei “crize de civilizaţie” şi se datorează tocmai intervenţiei omului în natură. De aceea , trebuie

conştientizată necesitatea protecţiei sale, a ocrotirii vieţii în cele mai variate forme ale sale.

Copilul, încă din cea mai fragedă vârstă , înainte de a veni la grădiniţă , întreabă şi manifestă o mare

curiozitate. La aceste întrebări membrii familiei dau răspunsuri după nivelul de instruire şi experienţă.

Dar primele forme organizate de cunoaştere a mediului înconjurător aparţin grădiniţei.

În acest context educatoarelor le revine sarcina şi obligaţia de a-i învăţa pe copii să înţeleagă şi să

iubească natura , să-i pătrundă tainele şi să o protejeze , să urmărească formarea şi dezvoltarea conştiinţei

ecologice a copiilor.

Învăţământul preşcolar operează cu multe elemente specifice cunoscute bine de către educatoare .În

cunoaşterea mediului înconjurător trebuie să predomine caracterul atractiv , accesibil şi ecologic . Copiii

au nevoie să perceapă cel mai mare adevăr din spaţiul viului: plantele se nasc, trăiesc şi mor lăsând

seminţe pentru următoarea generaţie de plante.

Copiii trebuie să ştie că natura este un organism viu, al cărei component sunt într-o strânsă

interconditionare şi că fără aceşti factori naturali , viaţa nu este posibilă , deci trebuie protejaţi.

Se ştie că noţiunile şi cunoştinţele căpătate în primii ani de viaţă sunt mai puternic consolidate şi

aplicate în practică decât cele primite în anii următori. Orice prilej oferit de activitatea de observare a

plantelor şi animalelor , observări spontane , plimbări , excursii , lecturarea unor texte privind fauna


40

terestră, vizionarea şi dezbaterea unor emisiuni TV, trebuie folosite pentru a forma o gândire intuitivă şi

deductivă a copiilor în raport cu natura , pentru a dezvolta dragostea şi respectul faţă de dorinţa de a

ocroti.

În grădiniţele de copii , în cadrul procesului educativ un loc bine meritat îl ocupă cunoştinţele despre

om şi mediul înconjurător . Natura oferă aspecte din abundenţă , iar mijloacele de realizare sunt diverse şi

multiple.

De exemplu observările ce se pot face în legătură cu germinaţia seminţelor , creşterea plantelor ,

inmugurirea , apariţia frunzelor , a florilor . Treptat copiii învaţă să cunoască modificările care apar la

plante pe parcursul vieţii lor, se iniţiază în privinţa măsurilor ce trebuie luate pentru întreţinerea şi

ocrotirea lor.

Observarea unui animal viu în activitate reprezintă o importantă sursă de achiziţie de cunoştinţe

pentru copil.

Convorbirile libere: “De ce trebuie curăţaţi pomii?” “Ce s-ar întâmpla dacă n-am avea apă, aer ori

lumină?” “Cum să îngrijim natura?” “Cum sunt pedepsiţi cei care distrug?” întrebările pe care copiii le

pun , răspunsurile date arată dorinţa copiilor de a cunoaşte obiectele şi fenomenele ce se produc în natură

, iar explicarea lor corectă este o pârghie în perceperea legăturii între fenomene şi interdependenţa lor.

Jocurile de rol: “De-a grădinarii” “ Florăresele “ – organizate în aer liber şi la groapa de nisip dau

copiilor posibilitatea să amenajeze ronduri de flori , straturi cu legume şi zarzavaturi , pe care le pot săpa,

stropi, îngriji cum ştiu ei mai bine manifestând o atitudine critică faţă de cei care încearcă să le distrugă

grădina.

Cele mai frumoase , cele mai reuşite activităţi după însuşirea anumitor cunoştinţe ecologice sunt

povestirile create de copii. Aceste povestiri constituie un real suport de verificare a cunoştinţelor , a

modului în care copiii percep şi interferează realitatea înconjurătoare. Cu ocazia plimbărilor prin pădure

se pot realiza colecţii de frunze după diferite criterii, flori –după anotimpul în care apar, frunze uscate şi

seminţe , pietre colorate.Colectarea de deşeuri reciclabile care pot constitui surse pentru atragerea de

fonduri în vederea susţinerii unor proiecte educative.

Se pot organiza colţuri vii ale clasei , care să cuprindă plante decorative şi de grădină.

În concluzie , putem spune că nu există activităţi anume pentru o educaţie ecologică , ci prin toate

activităţile şi acţiunile ce le desfăşurăm în grădiniţe , copiii îşi pot însuşi numeroase noţiuni şi

cunoştinţele despre problematica ecologiei.

Bibliografie:

-Revista învăţământului preşcolar,nr.3-4/1994;

-Curriculum pentru învăţământul preşcolar(3-6/7ani);


41

-Revista învăţământului preşcolar 3-4 din 2000;

-Revista de comunicări ştiinţifice-didactic

Educaţia ecologică la grădiniţă

Prof. Anita Burlacu - Grăd. P.N. „Lumea Copiilor ” Lupeni

“ Învăţaţi-i pe copiii voştri ceea ce i-am învăţat noi pe ai noştri, că pământul este mama noastră. Tot

ceea ce i se întâmplă pămîntului, va ajunge să li se întâmple şi copiilor acestui pământ. Noi ştim cel puţin

atât : nu pământul aparţine omului, ci omul aparţine pământului.”

Sieux Seatle

Se știe faptul că pentru copilul preșcolar lumea de lângă el, lumea plantelor, a animalelor, a mediului

ambiant sunt necunoscute. Natura, prin caracterul său viu și dinamic, trezește interesul copiilor,

indisolubil legat de dorința de a cunoaște și de curiozitatea specific acestei vârste.

Contactul nemijlocit cu mediul înconjurător oferă copiilor multiple și noi posibilități de cunoaștere a unor

aspect, legăturile dintre aceasta, cauzele care le determină și urmările pe care le au.

Sub îndrumarea noastră, a cadrelor didactice, cunoașterea mediului înconjurător înarmează copiii cu

cunoștințe precise, dezvoltându-le capacitatea de a cerceta și de a descoperi relațiile dintre fenomene.

Educaţia ecologică este la fel de importantă pentru vârsta preşcolară ca şi educaţia intelectuală, morală,

estetică, etc. În cadrul educaţiei ecologice, copiii preşcolari învaţă de ce şi cum trebuie protejată natura.

Îngrijirea mediului implică din partea omului desfăşurarea unor acţiuni practice care să contribuie la

evoluţia plantelor şi animalelor, apărarea lor de acţiunile dăunătoare, care pun în pericol viaţa plantelor şi

animalelor şi chiar viaţa omului. Protejarea mediului înconjurător se insuflă de la cele mai fragede vârste.

Mediul în care copiii îşi desfăşoară activitatea îi influenţează permanent şi le oferă posibilitatea de a veni

mereu în contact cu ceva nou pentru ei, le stimulează curiozitatea şi dorinţa de cunoaştere.

Interesaţi de transformările care au loc în natură, de fenomenele specifice fiecărui anotimp, de

diferite aspecte din viaţa plantelor şi animalelor preşcolarii pun o serie de întrebări pentru a cunoaşte

natura, a o înţelege şi de a o ocroti mai bine. Prin răspunsul pe care-l dăm noi, educatoarele, conducem

copiii la înţelegerea relaţiilor dintre unele fenomene şi rezultatul acestora, copiii putând depăşi această

etapă printr-o educaţie ecologică, desigur în conformitate cu particularităţile de vârstă.

Pentru realizarea educaţiei ecologice la vârsta preşcolară, am urmărit realizarea următoarelor obiective:

-familiarizarea preşcolarilor cu aspecte cât mai variate ale mediului înconjurător;

-dezvoltarea dragostei pentru natură;

-formarea deprinderii de a ocroti, proteja şi respecta natura;

-formarea unui comportament civic, etic şi a deprinderilor de păstrare şi ocrotire a naturii;


42

-educarea copiilor în sensul păstrării sănătăţii mediului în care trăiesc.

Îngrijirea şi protejarea mediului se insuflă copiilor de la cele mai fragede vârste. Manifestarea unei

atitudini responsabile faţă de mediul înconjurător apare la copilul preşcolar ca urmare a desfăşurării unei

activităţi variate din punct de vedere al tematicii, conţinuturilor şi a strategiilor utilizate care pun copii în

situaţia de a exersa numeroase acţiuni de îngrijire şi ocrotire a mediului. Prin participarea la aceste

activităţi, copiii înţeleg rolul pe care ei îl au în mediu, ce acţiuni sunt capabili să efectueze şi care sunt

urmările unor atitudini necorespunzătoare faţă de mediul înconjurător.

Pentru familiarizarea preşcolarilor cu aspecte ale lumii înconjurătoare am folosit cu eficienţă observările

asupra mediului, povestirile, lecturile educatoarei, memorizări, plimbări, vizite, drumeţii, excursii,

diapozitive,etc. Toate acestea sunt preţioase mijloace de a-i educa pe copii pentru a cunoaşte mediul

înconjurător, prezentându-le relaţia dintre plante, animale şi om.

Prin activităţile de observare ”Colţul viu al naturii”, “Aspecte de toamnă, iarnă, primăvară”,

“Crizantema şi tufănica”, “Animale domestice “, Animale sălbatice” etc., copiii au cunoscut aspecte ale

mediului înconjurător, fenomenele care se produc în natură în fiecare anotimp, plante, animale precum şi

relaţia dintre acestea şi om.

Activităţile de observare nu s-au limitat numai la activităţile în clasă la colţul viu al naturii ci s-au extins

şi în afara grădiniţei, mai întăi în împrejurimile unităţii şi apoi în natură cu prilejul plimbărilor,

drumeţiilor şi excursiilor. Activităţile de memorizare “Gândăcelul”, “Căţeluşul şchiop”, “Îndemn”,

”Nu rupeţi florile, copii”, etc. au plăcut foarte mult copiilor şi le-au sensibilizat sufletele.

Ei au înţeles din aceste poezii că nu este bine să rupi crengile copacilor (că plânge pomul ca un om), că nu

este bine să rupi o floare (floarea este o fiinţă mică şi dacă o rupi ea moare) sau să omori gâzele. Prin

versuri deosebit de expresive este exprimată suferinţa căţeluşului rănit la picior de un copil rău, sau a unui

pomişor cu crengile rupte care se tânguie cerându-le copiilor să-nu-i mai rupă crengile, îndemnându-i să-

l îngrijească şi să-l apere de copiii răi.

Îndemnurile desprinse din aceste poezii sunt uşor înţelese de copii deoarece sunt exprimate pe înţelesul

lor de cei care se află în suferinţă. Din activităţile de povestiri şi lecturi ale educatoarei copiii au aflat că

natura este minunată, că ea ne dă bucurii, că pomii ne dau umbră şi fructe, că florile dau frumuseţe

grădinilor, parcurilor şi ferestrelor locuinţelor dacă sunt îngrijite şi ocrotite. Povestirile şi lecturile

educatoarei: ”Cireşul”, “Lacrima unui fir de iarbă” ,”Ploaie pentru floarea cea mică” etc. i-a ajutat pe

copii să-şi formeze un comportament adecvat în natură, evaluându-şi corespunzător urmările faptei lor

(dacă ar rupe crengile cireşului, acesta n-ar mai rodi, dacă calci iarba aceasta se ofileşte, dacă rupi florile

parcurile şi grădinile rămân fără frumuseţe).

Formarea şi dezvoltarea unei atitudini ecologice precoce care să permită manifestarea unei conduite

simple în relaţiile cu mediul s-a realizat şi prin activităţile de lectură după imagini. Prin lecturarea


43

imaginilor din activităţile: “Aşa da, aşa nu”, ”Copiii harnici”, “Fapte bune, fapte rele”, ”Munca

oamenilor în grădină, în livadă” etc., copiii s-au familiarizat cu aspecte ale lumii înconjurătoare, pentru

înţelegerea şi aplicarea regulilor de protecţie a mediului înconjurător.

Prin activităţile de convorbire: “Copiii – prietenii naturii”, ”Cum îngrijim şi ocrotim natura”,

”Omul prieten sau duşman al naturii”, copiii au dat răspunsuri privind natura, fenomenele care se produc

în natură precum şi acţiunile pe care trebuie să le întreprindă copiii şi oamenii mari pentru a îngriji şi

proteja mediul în care trăim. Educaţia ecologică am realizat-o nu numai prin activităţile comune ci şi prin

jocurile şi activităţile la alegerea copiilor.

Prin activităţile practice-aplicative de efectuare a curăţeniei şi ordinii în sala de grupă, de îngrijire

a florilor de la colţul viu al naturii, de îngrijire a împrejurimilor grădiniţei am urmărit ca preşcolarii să

iubească ordinea şi curăţenia, să iubească natura, şi să le formeze deprinderea de a o îngriji şi ocroti.

Copiii au semănat grâu, porumb şi fasole, au sădit plante, au udat florile, le-au curăţat frunzele uscate, le-

au şters frunzele de praf, acţiuni efectuate cu plăcere de către ei.

Prin jocul de masă ”Toto si Loto în lumea animalelor”, copiii au cunoscut diferite medii geografice

(pădure, aer, apă, zone geografice îndepărtate) precum şi vieţuitoarele care trăiesc în acele medii. În

cadrul plimbărilor ocazionale, preşcolarii au putut constata unele comportamente negative ale oamenilor

faţă de natură ( gunoaie aruncate la întâmplare, nu în locurile special amenajate, iarba călcată, crengi

rupte din copaci, hârtii şi ambalaje din plastic aruncate pe lângă blocurile de locuinţe).

Le-am explicat copiilor pe înţelesul lor că pentru a trăi într-un mediu sănătos, fiecare trebuie să ne

îngrijim de curăţenia spaţiilor din jurul nostru, să contribuim la sănătatea noastră şi a celor din jur. Tot în

cadrul plimbărilor, copiii au observat râul Jiu, dumbrava de pe malul stâng al acestuia precum şi punctele

de depozitare a deşeurilor menajere. Apa murdară a Jiului, deşeurile aruncate la întâmplare atât în apă cât

şi în pădure, i-au ajutat să-şi formeze atitudini pozitive corecte faţă de mediul degradat, să-şi exprime

dorinţa de a acţiona direct, angajându-se la acţiuni de îngrijire şi păstrare a curăţeniei în grădiniţă, acasă,

pe stradă.

Observând pădurea de pe malul Jiului, preşcolarii au constatat că mulţi copaci sunt tăiaţi, unii sunt pe

jumătate uscaţi iar alţii sunt rupţi. La întrebările adresate de copii le-am explicat pe înţelesul lor cauzele

pentru fiecare situaţie în parte precum şi efectele poluării asupra mediului, urmările tăierilor abuzive ale

copacilor, urmările poluării apelor şi aerului pe care-l respirăm.

De asemenea le-am vorbit copiilor despre poluarea fonică, despre principalele surse de zgomot: circulaţia

rutieră, trenurile, avioanele, radioul, vocile copiilor şi ale oamenilor. În concluzie, precizez că atât prin

activităţile prezentate în acest material cât şi prin întreaga activitate desfăşurată în grădiniţă preşcolarii

sub îndrumarea permanentă a educatoarei au posibilitatea să-şi însuşească potrivit particularităţilor de

vârstă, anumite noţiuni şi cunoştinţe despre problematica ecologică.


44

Poluarea reprezintă contaminarea mediului cu materiale care dăunează sănătăţii, calităţii vieţii sau

funcţionării naturale a ecosistemelor. Cu toate că o parte din poluarea mediului este un rezultat al acţiunii

naturii, cum ar fi erupţiile vulcanice, cea mai mare parte este cauzată de activitatea omului.

BIBLIOGRAFIE:

1.Viorica Preda(coordonator) “Metoda proiectelor la vârstele timpurii”, Edit. Miniped, Bucureşti,2002;

2.Silvia Breben ”Activităţi bazate pe inteligenţe multiple”,volumul II, Edit. Reprograph, Craiova 2002.

3.Revistă de educație ecologică ,,Proeducația Mileniului III”, editura Reprograph, Craiova, 2006

Copiii ocrotesc natura

Educatoare: Ragea Dorina - C.N.I. ,,Carmen Sylva” Petrosani

Intervenţia omului în natură provoacă uneori traumatisme care determină dispariţia

unor plante şi animale valoroase ducând la dezvoltarea în ecosistemele naturale a unor specii

inferioare uşor adaptabile, dar puţin folositoare omului. Cel mai important fenomen îl constituie însă

ruperea echilibrului ecologic şi a ritmului ciclului biogeochimic, procese cu profunde implicaţii

asupra naturii şi a omului. De aceea , conservarea şi stabilirea echilibrului dinamic al

biosferei este o datorie imperioasa a omului modern .

Educaţia cu privire la mediu trebuie să dezvolte la nivelul întregii umanităţi o atitudine de

responsabilitate în folosirea şi conservarea resurselor naturale. În acest scop învăţământului îi

revine un rol tot mai important în educarea tineretului, căruia trebuie sa i se imprime o

gândire ecologică. Educarea în acest sens trebuie să înceapă din copilărie şi să fie continuată

tot timpul. Primele forme de educaţie în materie de mediu înconjurător începe în anii de

grădiniţă. Educatoarele trebuie să-înveţe şi să-i sensibilizeze pe copii cu privire la frumuseţile

naturii, dezvoltându-le gustul de a descoperi adevărurile care se petrec în jurul lor.

Educaţia în problema mediului este procesul prin care se recunosc valorile şi se clarifică

ideile necesare competenţei şi atitudinii potrivite pentru a înţelege şi aprecia relaţiile existente

dintre om şi natură. Procesul educaţional are drept sarcină să sublinieze faptul că, în contextul actual,

nu este vorba să conservăm natura în dauna omului, ci să se asigure, în primul rând bunăstarea

omenirii. În această privinţă cunoştinţele ecologice constituie un element din ce în ce mai

important în explicarea politicii de protecţie a mediului înconjurător. Această situaţie are asupra


45

educaţiei în materie de mediu rezonanţe, care duc la cunoaşterea gravităţii pericolelor existente , la

înţelegerea locului omului în biosferă şi la datoriile ce decurg din aceasta . Este momentul în

care distrugerea şi dezordinea trebuie să cedeze locul gospodăririi raţionale .

Rolul educatorilor constă tocmai în arătarea pericolelor care derivă din degradarea

mediului , unul din obiectivele vizate fiind acela de a face populaţia să ia cunoştinţă de

aceasta , fără a crea o stare de teamă .

Scopul educaţiei ecologice este incitarea fiecărui individ în aşa fel încât să se

simtă direct angajat în această problemă , pentru a-i crea un sentiment de responsabilitate şi

voinţa de a acţiona personal. Pentru a fi eficace , educaţia în domeniul protecţiei mediului

trebuie făcută într-un sistem unitar care să se adreseze copiilor, adolescenţilor şi adulţilor şi

care să comporte un învăţământ metodic la toate nivelele şcolare şi extraşcolare .

O educaţie în materie de protecţia mediului înconjurător este inseparabilă de un

concept global: trebuie ca toţi cetăţenii să înţeleagă că nu există decât o singură biosferă,

care este bunul comun al întregii omeniri . În acelaşi timp trebuie insistat asupra

problemelor locale , pentru care fiecare cetăţean să aibă conştiinţa unui “mediu personal “, pe

care să-l iubească şi să-l utilizeze raţional .

„Cine nu iubeşte o floare nu e în stare să-i iubească nici pe oameni”, afirmă John Ruskin, filozof

care a propovăduit dragostea pentru natură, nu numai ca izvor de trainică gândire, dar mai ales ca

susţinere în viaţa fiecărui om. Orice copil poate deveni prieten al naturii dacă o respectă şi participă la

refacerea ei. Natura are nevoie de prieteni, iar noi educatoarele prin educaţia pe care o facem copiilor

referitoare la acest subiect este să insuflăm cu toată puterea, prin argumente puternice, dragostea pentru

natură cu tot ceea ce ea ne oferă măreţ ori simplu, bogat ori modest.

Învăţându-i pe copii să iubească natura nu numai că le dăm viaţa întreagă o îndrumare nouă,

veşnic senină a minţii şi sufletului lor, dar le oferim posibilitatea de a cunoaşte că planta e o fiinţă şi că

ceea ce pare neînsufleţit, un munte, un râu, poate avea influenţă asupra omului.

Prin activităţile desfăşurate în grădiniţă, mai ales la grupele mijlocii si mari, pentru că au dobândit o serie

de cunoştinţe despre mediul apropiat şi au început să cunoască mijlocit sau nemijlocit mediul natural, se

presupune că urmărim anumite obiective care au caracter ecologic, nu numai de cunoaştere, ca:

-conştientizarea şi responsabilizarea faţă de problemele mediului înconjurător, începând cu mediul

şi spaţiul ambiental;

-capacitatea de observare şi descriere a unor grupe de plante şi animale existente în mediul

cunoscut sau mai îndepărtat de copii;

-realizarea de experienţe simple în scop ,,observaţi şi deduceţi”;

-capacitatea de documentare prin ascultare, intuiţie şi observare;


46

-capacitatea de a realiza conexiuni între cunoştinţele însuşite prin diverse tematici derulate;

-propunerea şi aplicarea de soluţii pentru cunoaşterea şi protejarea mediului înconjurător;

Toate aceste obiective pornesc de la principiul apropierii elevilor de natură în scopul creării de convingeri

şi conduite necesare în conservarea naturii şi a mediului ambiant

Modalităţile de realizare a obiectivelor enunţate sunt următoarele:

-observarea sistematică a elementelor din mediul apropiat, mai întâi, apoi din medii mai puţin

cunoscute, făcând comparaţie între elementele pozitive şi cele negative întâlnite;

-implicarea părinţilor, a copiilor de la alte grupe, a şcolarilor în acţiuni de îngrijire şi ocrotire a plantelor

şi animalelor accesibile:

- cunoaşterea vieţii păsărilor şi protejarea acestora în timpul iernii;

-îngrijirea spaţiului din interiorul şi împrejurimile grădiniţei, cunoaşterea prin plimbări şi excursii şi a

altor elemente din mediul natural;

-sesizarea efectelor benefice sau distructive ale omului în armonia naturii.

Acest lucru l-am urmărit şi eu la grupa mare, în activităţile cu conţinut ecologic, făcându-i pe copii să

înţeleagă că în natură totul este folositor şi că ei trebuie s-o ocrotească şi s-o iubească. În cadrul

activităţilor cu caracter ecologic am urmărit insuflarea respectului pentru natură şi formarea unor

deprinderi de protejare a mediului înconjură.

În acest sens am iniţiat cu copiii grupei mari un proiect tematic: „Micii ecologişti”, prin

intermediul căruia copiii au ajuns să cunoască mai bine natura şi să înţeleagă binefacerile ei, dar şi o serie

de cerinţe care trebuie respectate. Am apelat la conţinutul unor texte literare sau texte cu conţinut ştiinţific

care au constituit punctul de plecare pentru discutarea unor probleme de mediu.

Curtea grădiniţei, adesea cu gunoaie, aruncate la întâmplare atât din blocurile învecinate cu

grădiniţa, cât şi de copiii neglijenţi, care nu iubesc curăţenia şi sănătatea, i-au determinat pe copiii grupei

mari să participe cu seriozitate la derularea acestui proiect. Am purtat discuţii cu copiii şi am

hotărât că grupa mare va lucra cu seriozitate pentru a face curtea grădiniţei să strălucească de curăţenie,

iar ei şi colegii lor să se joace nestingheriţi de gunoaiele care i-ar putea îmbolnăvi.

Am fost ajutaţi, cu mare interes, de părinţi care au adus la grădiniţă uneltele de lucru şi mânuşile

ecologice cu care urma să adunăm gunoaiele. Am luat legătura cu o doamnă doctor care a răspuns cu

plăcere solicitării mele şi le-a explicat copiilor pericolul îmbolnăvirii cu diverşi microbi datorată jocurilor

copiilor prin gunoaie.

Am derulat de asemenea şi alt proiect educaţional cu tematică ecologică, pornind de la o hartă

comună a proiectelor tematice de educare în spirit ecologic, ,,Florile îmi sunt surori”

Activităţile în clasă şi în natură, pe care le-am realizat cu copiii, pentru studierea florei au fost

orientate şi spre o abordare ecologică aplicativă care să conducă, printre altele, la “stimularea motivaţiei


47

pentru protecţia naturii şi valorificarea acesteia în formarea unor convingeri şi comportamente adecvate,

de ocrotire şi protecţie a mediului înconjurător”. Această abordare ecologică a presupus:

- evidenţierea rolului plantelor în natură şi viaţa omului;

- prezentarea unor situaţii-problemă om-natură şi precizarea modalităţilor de remediere a

dezechilibrelor ecologice cauzate de unele acţiuni umane;

- precizarea diverselor surse de poluare şi a efectelor acestora asupra vegetaţiei;

- utilizarea cunoştinţelor însuşite în timpul activităţilor de observare pentru manifestarea unei

atitudini responsabile faţă de natură;

- formularea de soluţii plauzibile pentru protecţia mediului şi ocrotirea plantelor.

Curiozitatea manifestată de copii, în cadrul acestui proiect, i-a făcut pe micii ecologi să pătrundă

tainele naturii, să sesizeze interdependenţa şi cauzalitetea fenomenelor, ei învăţând să exploreze lumea

înconjurătoare, să o analizeze, să pună întrebări şi să-şi exprime opinii şi stări sufleteşti.

Cele mai uimitoare achiziţii şi care au avut un impact major în formarea cunoştinţelor, dar mai

ales în stabilirea unor comportamente ecologice, le-au avut plimbările şi excursiile în natură.

Excursiile constituie un mijloc didactic de cea mai mare importanţă pentru că oferă copiilor

posibilitatea să observe, să cerceteze şi să cunoască în mod direct o mare varietate de aspecte din natura,

de ordin biologic sau geografic, despre mediul natural si factorii de mediu. În acelaşi timp, excursiile

contribuie la educarea şi dezvoltarea simţului estetic, trezesc dragostea şi interesul pentru natură şi

respectul pentru frumuseţile ei. Aceasta ajuta la cunoaşterea spaţiului geografic din imediata

vecinătate a orizontului local. De asemenea cu o cheltuiala extrem de redusa din partea copiilor se poate

face o lecţie trans curriculară- aplicaţie practica la cunoaşterea locurilor, ca act geografic şi frumuseţi ale

carului din natura.

În încercarea de a realiza o conduită ecologică, le-am cerut copiilor să se transpună în situaţia părţii

vătămate (supusă agresiunii umane), arătând faptul că plantele şi animalele sunt fiinţe vii ca şi noi şi

merită un “tratament” mai bun din partea noastră. Planta, ca orice organism viu suferă dacă este rănită, i

se fac crestături în scoarţă, iar legarea copacilor cu sârmă poate opri circulaţia sevei ajungându-se la

îmbolnăvirea şi uscarea lor.

În timpul colectării materialului din natură am atras atenţia copiilor să colecteze numărul strict de

plante necesare colecţiilor şi că speciile rare şi ocrotite nu trebuie distruse, deci nu se colectează pentru

ierbare. I-am întrebat dacă cunosc faptul că în judeţul nostru există rezervaţii şi le-am enunţat eu că da

:,,Poiana narciselor,, ; ,,Pădurea cu liliac ,, am planificat o ieşire când timpul ne va permite să vizităm

unul dintre aceste locuri.

Am precizat faptul că există plante indicatoare ale calităţii mediului, prezenţa anumitor specii fiind

corelată cu prezenţa sau absenţa anumitor factori poluanţi.


48

În urma observării acestor acţiuni negative ale omului asupra naturii, s-au purtat discuţii asupra

comportamentului pe care trebuie să-l avem nu numai atunci când realizăm ieşiri în natură ci şi în viaţa de

zi cu zi. Apoi copiii au trebuit să arate cum se pot implica în protejarea şi ocrotirea mediului .

În aplicaţiile din clasă, ca urmare a activităţilor teoretice, copiii au realizat lucrări plastice şi

practice care au ilustrat modul în care au perceput mesajul transmis de tema aleasă dar şi modalităţi

proprii de abordare a acestora. La disciplina abilitaţi practice, lucrările realizate cu materiale din natură şi

cu materiale reciclabile pot reprezenta adevărate opere de artă şi pot constitui si premizele realizării

educaţiei ecologice.

Lucrările din diferite sortimente de hârtie, materiale textile sau material plastic sunt foarte

îndrăgite de copii si pentru confecţionarea lor putem apela la sprijinul părinţilor care intră cu plăcere în

jocul copiilor şi le sprijină acţiunile când sunt solicitaţi. Copii valorifică în expoziţii sau chiar în

aplicaţii practice propriile lucrări (coşuri ecologice, flori de apartament cu vase confecţionate/decorate de

ei, costume de carnaval pentru serbare).

Plimbările prin parc, excursiile în mai multe medii din natură,observările spontane în natură,

expoziţiile, jocurile, desfăşurate în sectoarele de activitate au deprins pe copii să fie interesaţi de mediul

în care trăiesc, de protecţia şi grija faţă de mediu. Prin tratarea interdisciplinara a problemelor privind

protecţia mediului, contribuim la formarea unui comportament ecologic fată de mediul înconjurător.

Copilul trebuie lăsat să descopere el însuşi adevărul, să-i cultivăm interesul pentru promovarea

stării de sănătate în mediul înconjurător, să-l educăm în sprijinul ocrotirii şi protecţiei mediului

înconjurător. De aceea este necesară păstrarea unui mediu de viaţă nealterat, cat mai propice

dezvoltării fiinţei umane. Copiii trebuie convinşi că fără un mediu curat, nepoluat viaţa

omului nu este posibilă .

BIBLIOGRAFIE:

1.Berca M, Ecologie generală şi protecţia mediului, editura Ceres, 2000

2. Botnariuc N, Vădineanu A, Ecologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982

3. Cucoş C, Pedagogie ,Iaşi, editura Polirom, 1996

4. Pârvu C, Ecologie Generală, editura Tehnică, Bucureşti, 1999

5. Stugren B, Ecologie teoretică, editura Sarmis, Cluj Napoca, 1994

6. Legea protecţiei mediului 137/1995; Legea mediului 5/2000


49

Prietenii pădurii

Proiect de activitate integrată

Prof. Toterman Cristina - Colegiul Tehnic ”Constantin Brâncuși” Petrila

structură Grădiniţa P.N. nr. 2

PROIECT DE ACTIVITATE

NIVELUL: II

GRUPA: mare „FLUTURAŞII”

TEMA ANUALĂ: „Cum este, a fost şi va fi aici

pe pământ”

PROIECT TEMATIC: „În lumea animalelor”

SUBTEMA: „Locuitorii pădurii”

TEMA ZILEI: „Prietenii pădurii”

FORMA DE ORGANIZARE: activitate

integrată

TIPUL DE ACTIVITATE: consolidare de

cunoştinţe, priceperi şi deprinderi.

SCOPUL: 1.informativ: - consolidarea unor cunoştinţe referitoare la animalele sălbatice ce trăiesc la noi

în ţară;

- lărgirea orizontului cu unele date despre modul lor de viaţă;

2.formativ : - formarea unei atitudini pozitive faţă de mediul înconjurător;

- stimularea şi educarea interesului, a dragostei copiilor pentru animale;

3.educativ: - cultivarea sensibilităţii pentru artă, a înţelegerii şi aprecierii frumosului în artă

(desen, lipire);

- dezvoltarea armonioasă a organismului din punct de vedere fizic şi psihic.

ACTIVITATE CU CONŢINUTURI INTEGRATE:

ADP: - Întâlnirea de dimineaţă, Rutine, Tranziţii

A.D.E.- D.Ş. Activitate matematică – joc didactic ”Replantăm pădurea”

DOS Educaţie pentru societate - convorbire „Cum putem ajuta

animalele pădurii?”

ALA: Ştiinţă: „Din ce cresc copacii din pădure?”- experiment


50

Joc de masă: „Alege şi potriveşte”- găsirea adăpostului şi a hranei potrivite pentru fiecare

animal

Artă: -colorare- „Animalele din pădure”

-lipire- „Copaci pentru pădure”, „Adăposturile animalelor”

colaj-„Cum e pădurae pe jos?”

Joc de rol: „De-a veterinarul”

Nisip şi apă: „Căsuţele insectelor și șopârlelor”

ALA: Joc de distractiv: „Câinele ciufulit”, „Pachetul misterios”

STRATEGII DIDACTICE:

METODE ŞI PROCEDEE: brainstormingul, conversaţia, explicaţia, exerciţiul, demonstraţia, metoda

”Explozia stelară”, problematizarea, observaţia, munca individuală.

MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂMÂNT: - DVD-player, ecusoane, imagini de colorat cu animale, creioane

colorate, lipici, foi, hârtie colorată, adăposturile animalelor, trusă de doctor, halat alb, ghivece, pământ,

conuri de brad, ghindă, jir, joc „Alege şi potriveşte”, jucării de pluş;

- jetoane cu cifre, siluete animale, pomi şi adăposturi;

stea mare, cinci stele mici, planşă pentru lectură după imagini, foaie albă, plic;

măscuţe ale animalelor, Pachet surpriză cu alune.

FORMA DE ORGANIZARE: frontal, pe grupuri mici

LOCUL DESFĂŞURĂRII: sala de grupă

DURATA: activitatea se desfăşoară pe parcursul unei zile

BIBLIOGRAFIE :

1. Ministerul Educaţiei,Cercetării şi Tineretului, ,,Curriculum pentru învăţământul preşcolar 3-

6/7 ani’’, 2008;

2. „Ghid pentru cadrele didactice din învăţământul preuniversitar - Activitatea integrată din

grădiniţă”, Ed.Didactică Publishing House, Bucureşti, 2008;

3. „Revista învăţământului preşcolar”, M.E.C.1-2/2009

4. ,,Aplicarea noului curriculum pentru educaţia timpurie-o provocare?’’, Ed. Diana.2009.

5. ,,Ziua bună începe la întâlnirea de dimineaţă’’, Ed.Pre, 2009.

6. Toma, G, Petre, D., Ristoiu, M., Anghel, M., „Suport pentru aplicarea noului curriculum pentru

preşcolar”, Ed.Delta Cart Educaţional, 2009.


51

SCENARIUL ZILEI

La sosirea la grădiniţă fiecare copil primeşte un ecuson cu imaginea unui animal.

Activitatea zilei începe cu ÎNTÂLNIREA DE DIMINEAŢĂ.

Copiii sunt aşezaţi în semicerc pentru a putea stabili fiecare un contact vizual cu toţi membrii grupei.

Educatoarea pentru a constitui un model de comportament, zâmbeşte, îi priveşte, transmite căldură şi

încurajare prin toate formele de comunicare – verbală şi nonverbală.

Educatoarea rosteşte următoarele cuvinte:

SALUTUL: - Bună dimineaţa, fluturaşilor! Îmi pare bine că aţi venit şi astăzi la grădiniţă:

Şi nouă ne pare bine că ne-am întâlnit.

Copiii se salută utilizând diminutive pentru animalele de pe ecuson.

Cântăm cântecul „Bună dimineaţa”

Se face prezenţa.

PREZENŢA: Se va realiza prin aşezarea în trenuleţul grupei a pozelor copiilor ce sunt prezenţi. Cei

absenţi rămân în gară.

COMPLETAREA ÎN CALENDARUL NATURII: Calendarul naturii se completează ţinându-se cont de

anotimp, dată, zi, vreme , vestimentaţie.

NOUTĂŢILE ZILEI: Dimineaţa, la sosirea în sala de grupă am găsit câteva animăluţe obosite şi rănite

care au venit din pădurea celor o sută de stejari unde era casa lor pană acum să ne ceară ajutorul. Apoi

animăluţele povestesc pe rând cum au venit câţiva oameni mari cu maşini uriaşe şi zgomotoase şi au tăiat

toţi copacii din pădure, au călcat sub roţile maşinilor adăposturile iar toate animalele care locuiau acolo au

fost nevoite să fugă. Ele, cele cinci animale care au venit, s-au gândit să ceară ajutorul copiilor, care

mereu sunt săritori şi iubesc mult pădurea. Acestea au adus şi un desen pentru ca prietenii lor să înţeleagă

mai bine ce s-a întâmplat.

ACTIVITATEA DE GRUP : Le propun copiilor să se gândească cum le putem ajuta pe animăluţe. Copiii

vin cu idei iar apoi sunt selectate cele potrivite şi le propun să ne apucăm de treabă. Pentru a reuşi să

terminăm la timp le propun să formăm echipe în funcţie de animalul de pe ecuson.

TRANZIŢIA: ”În pădurea cu alune”

Pentru a le ajuta pe animale copii vor trebui să desfăşoare diferite activităţi:

Astfel, la sectorul „Joc de rol”, copiii vor găsi materialele necesare pentru un cabinet medical veterinar

unde vor îngriji şi pansa animalele rănite.

La sectorul „Ştiinţă”, vor pune în pământ seminţele unor arbori( jir, ghindă, con de brad) pentru a creşte

puieţi şi a-i planta în pădure la primăvară.


52

La sectorul „Artă”, vor decupa şi lipi hârtia pentru a realiza copaci, vor colora animalele pădurii, vor lipi

adăposturi şi vor pregăti polistirenul pentru macheta pădurii pe care o vom realiza la activitatea

matematică, o vom fotografia şi o vom trimite pădurarului să replanteze copacii.

La sectorul „Joc de masă”, vor găsi adăpostul potrivit fiecărui animal precum şi hrana acestora.

La sectorul „Nisip şi apă” copiii vor construi adăposturi pentru gâze şi alte vieţuitoare mici din pădure.

În perioada de tranziţie dintre activităţile alese şi activitatea pe domenii experienţiale, se desfăşoară jocul

„Mergem ca…”.

La activitatea matematică vom realiza reactualizarea număratului în limitele 1-5 prin jocul didactic

„Replantăm pădurea” iar după gustarea de la ora 10 vom desfăşura activitatea de Educaţie pentru

societate prin convorbire cu tema „Cum putem ajuta animalele pădurii?” Ziua se va încheia cu jocurile

distractive „Câinele ciufuluit” şi „Pachetul misterios”.

ALA 1

ACTIVITĂŢI PE CENTRE DE INTERES:

a.)Ştiinţă: „Din ce cresc copacii din pădure?”- experiment

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:

- să denumească seminţele fagului, bradului, stejarului;

- să pună în pământ seminţele asigurând apoi condiţiile necesare germinării- apă, lumină, căldură;

- să urmărească experimentul de-a lungul timpului având grijă de plante.

b) Joc de masă: „Alege şi potriveşte”


- să recunoască şi să denumească animalele sălbatice din imagini;

- să identifice şi să denumească adăpostul potrivit fiecărui animal;

- să identifice şi să denumească hrana potrivită fiecărui animal.

c) Artă: -colorare- „Animalele din pădure”

-lipire- „Copaci pentru pădure”, „Adăposturile animalelor”

-colaj-”Cum e în pădure pe jos?”


- să coloreze animalele folosind culorile corespunzătoare;

- să lipească prin apăsare şi suprapunere;

- să lipească pe polistiren hârtie ruptă folosind culorile potrivite;

- să respecte reguli de igienă;


53

- să-şi formeze deprinderea de ordine şi acurateţe a lucrării;

- să analizeze, pe baza unor criterii clare, lucrarea proprie, precum şi lucrările celorlalţi copii.

d) Joc de rol: „De-a veterinarul”


să îngrijească animalele folosind trusa pusă la dispoziţie;

să manifeste empatie faţă de animalele aflate în suferinţă;

să-şi adapteze comportamentul propriu la cerinţele grupului de joacă.

e) Nisip şi apă- „Căsuţele insectelor și șopârlelor”

OBIECTIVE OPERAŢIONALE

să realizeze adăposturi în nisip pentru diferite gâze și animăluțe;

să respecte regulile de conduită la acest centru;

să respecte reguli de igienă;

DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII

Etapele

activităţii

Conţinutul activităţii

Strategii didactice Evaluare

Metode şi

procedee

Materiale

didactice

Instrumente

şi indicatori

1.Moment

organizatoric

Se asigură condiţiile necesare pentru

buna desfăşurare a activităţii:

▪ aerisirea sălii de grupă;

▪ pregătirea materialelor pentru

centrele de activitate;

verificare

orală

2.Introducerea

în activitate

a. Captarea

atenţiei

Introducerea în activitate se va

realiza printr-o scurtă expunere:

„Copii, pentru a le ajuta pe animalele

necăjite ne vom împărţi pe echipe şi

vom lucra după puterile noastre pentru a

replanta pădurea. Haideţi să vedem

despre ce este vorba!”

conversaţia

explicaţia

proba orală

3. Anunţarea

temelor şi a

obiectivelor

1: Ştiinţă:

-„Ce am pregătit pe această

măsuţă?”(copiii descriu materialele)

-Aici vom pune în pământ seminţele

unor arbori( jir, ghindă, con de brad)

pentru a creşte puieţi şi a-i planta în

pădure la primăvară..

2. Joc de masă:

-„Dar pe măsuţa aceasta ce v-am

pregătit?” (copiii descriu materialele)

La această măsuţă veţi citi imagini ce

reprezintă animale apoi le veţi găsi

hrana şi adăpotul. Sunt convinsă că voi

le recunoaşteţi şi-mi veţi spune şi mie

ce animale aţi recunoscut şi unde

conversaţia

observaţia

explicaţia

Ghivece

Pământ

Conuri, jir,

ghindă

Joc „Alege

şi

potriveşte”

Imagini cu

animale

creioane


54

locuiesc ele.

3. Artă :

- „Dar la această măsuţă ce v-am


- Aici vom colora animalele din pădure.

- „Dar la această măsuţă ce v-am


- Aici vom decupa şi lipi copaci.

- Aici vom picta polistirenul pentru a

planta apoi pădurea în „pământ”.

4. Joc de rol:

- „Dar la acest sector ce v-am


-La acest sector veţi îngriji

animalele rănite care ne-au cerut

ajutorul.

colorate

polistiren

scobitori

beţişoare

lipici

imagini

foi

trusă medic

halat alb

4. Dirijarea

învăţării

Voi anunţa jocurile şi activităţile ce

urmează a fi desfăşurate în fiecare

centru de interes.

Se precizează copiilor

comportamentul adecvat în cazul

acestor activităţi. „Va trebui să coloraţi

cu atenţie fără să depăşiţi conturul, să

vorbiţi în şoaptă pentru a nu deranja pe

alţii,să vorbiţi politicos, frumos, corect,

fiecare joc trebuie terminat, etc.

Pentru fiecare sector câte un copil

va repeta sarcinile de rezolvat şi se vor

purta discuţii referitoare la ceea ce vor

realiza cu ajutorul materialelor puse la

dispoziţie şi modul de utilizare al

ustensilelor.

explicaţia

demonstraţia

verificarea

orală

5.Desfăşurarea

activităţii

În timp ce copiii lucrează,

educatoarea îi va îndruma şi urmări

îndeaproape. Va da explicaţiile

necesare, va pune întrebări ajutătoare,

acolo unde există dificultăţi, va

monitoriza activitatea la fiecare centru

şi va interveni dacă e cazul.

exerciţiul

lucrările

copiilor

aprecieri

verbale

examinare

prin proba

practică

6. Obţinerea

performanţei

După terminarea activităţilor liber

alese, educatoarea va face aprecieri

asupra întregii activităţi, a modului de

participare a copiilor la activitate şi a

comportamentului acestora.

Se cere copiilor să facă aprecieri şi

autoaprecieri exprimând opinii

referitoare la modul cum s-a lucrat, cum

au colaborat şi la rezultatele pe care le-

au obţinut.

conversaţia

explicaţia

lucrările

copiilor

aprecieri

verbale


55

7.Încheierea

activităţii

O voi realiza prin aprecieri verbale

asupra modului de realizare a sarcinilor

stabilite şi asupra comportamentului.

conversaţia

recompense

aprecieri

verbale

TRANZIŢIE: ,,Să mergem ca…”

ADE

-D.Ş.- Activitate matematică - ”Replantăm pădurea”- joc didactic


Cognitive:

- să numere corect şi conştient în limitele 1-5;

- să rapoteze numărul la cantitate;

- să recunoască cifrele în limitele 1-5;

- să compare două mulţimi utilizând formularea „mai multe”, „mai puţine”;

- să pună în corespondenţă elementele a două mulţimi;

Afective:

- să respecte reguluile jocului ;

- să manifeste prietenie, toleranţă, bunăvoinţă faţă de animale.

Psiho-motrice:

- să manuiască corect materialele primite;

- să participe activ la jocuri;


Evenimentul

didactic

Conţinutul activităţii Strategii

didactice

Evaluare

1.Moment

organizatoric

Sala de grupă va fi aerisită şi mobilierul

aranjat sub formă de semicerc, adecvat

modului de desfăşurare a activităţii.

Materialele didactice vor fi pregătite, unele

la vedere altele sub formă de surpriză.

Conversaţia Observare

a

comporta

mentului

copiilor

2.Captarea atenţiei Animalele din pădure se simt mult mai

bine şi vor sta cu noi pentru a vedea cum

va arăta noua lor casă şi a ne ajuta la

nevoie.

Conversaţia

Sesizarea

atenţiei

copiilor-

trezirea

interesului

3.Reactualizarea

cunoştinţelor

Se vor reactualiza cunoştinţele privind

număratul pentru a putea aşeza în pădure

atâtea adăposturi câte animale sunt pentru a

Conversaţia Probă

orală


56

nu rămâne nici un animal fără adăpost.

Voi desena pe tablă mulţimi de obiecte şi

copiii le vor număra;

Voi bate din palme copiii numărând

sunetele;

Voi ridica obiecte pentru a fi numărate de

către copii;

De fiecare dată un copil va veni să ne arate

la panou cifra corespunzătoare.

4.Anunţarea temei

şi a obiectivelor

Astăzi, la activitatea matematică, vom

replanta pădura utilizând siluetele realizate

de voi mai devreme. Pentru a nu rămâne

nici un animal fără adăpost vom număra cu

grijă câte animale de fiecare fel avem şi

vom realiza tot atâtea adăposturi.

Explicaţia

Conversaţia

Cunoaşter

ea temei şi

a

obiectivel

or

5.Dirijarea

învăţării

Copiii vor aduce la machetă, pe rând,

animalele de acelaşi fel. Le vom număra,

vom găsi cifra corectă şi apoi vom aşeza

lângă ele tot atătea adăpoturi potrivite câte

animale avem.

Explicaţia

Exercițiul

Demonstraţia

Aprecierea

corectitudi

ni

răspunsuri

lor

6.Obţinerea

performanţei

Vom număra câte adăposturi de fiecare fel

ne-au rămas şi le vom aşeza pe machetă

pentru animalele care ar putea să mai vină.

Vom compara apoi mulţimile pentru a

vedea care are mai multe elemente.

Analiza

Exerciţiul

Realizarea

sarcinilor

de lucru.

7.Asigurarea

retenţiei şi a

transferului de

cunoştinţe

Se va realiza printr-o serie de întrebări,

adresate de educatoare pentru a fixa

noţiunile .

- Câți copaci cu scorbură avem?

- Câți copaci cu adăpost pentru arici avem?

- Care dintre cele două mulțimi are mai

mute elemente?

- Ce copaci ne-au rămas? Câți sunt?

- Ce mulțime are același număr de

elemente ca și mulțimea brazilor?

- Dar mai multe elemente?

Conversaţia

Aprecierea

corectitudi

ni

răspunsuri

lor

8.Evaluarea

activităţii

Voi face aprecieri individuale asupra

modului de lucru şi asupra participării

copiilor la întreaga activitate.

Conversaţia

Aprecieri

verbale

9.Încheierea

activităţii

În încheiere, animalele le mulţumesc

copiilor pentru ajutor şi le propun, de

bucurie, să cânte ceva

Observaţii

asupra

comporta

mentului

copiilor.

TRANZIŢIE: „Câte unul pe cărare”.

ADE-DOS- Educaţie pentru societate - ”Cum putem ajuta animalele pădurii”- convorbire


Cognitive:


57

- să identifice modalităţi prin care pot fi ajutate animalele ce au rămas în pădure;

- să formuleze întrebări de tipul CINE? CE? CÂND? CUM? UNDE?

- să se exprime corect în propoziţii;

- să-şi îmbogăţească vocabularul cu expresii şi cuvinte noi;

- să respecte regulile jocului rezolvând sarcina primită;

Afective:

- să trăiască în relaţiile cu cei din jur stări afective pozitive;

- să manifeste prietenie, toleranţă, bunăvoinţă faţă de animale.

Psiho-motrice:

- să manuiască corect materialele primite;

- să participe activ la jocuri.


Evenimentul

didactic

Conţinutul activităţii Strategii

didactice

Evaluare

1.Moment

organizatoric

Sala de grupă va fi aerisită şi mobilierul

aranjat sub formă de semicerc, adecvat

modului de desfăşurare a activităţii pe cinci

colective.

Materialele didactice vor fi pregătite.

Conversaţia Observarea

comportament

ului copiilor

2.Captarea atenţiei Veveriţa Riţa se bucură că au fost aşa bine

primite şi că toţi copiii le-au sărit în ajutor.

Dar se gândeşte că au mai rămas şi alte

animale fără adăpost care nu ştiu ce să facă.

Le propune deci copiilor să se gândească la

o soluţie şi pentru ele.

Surpriza

Sesizarea

atenției

copiilor-

trezirea

interesului

3.Reactualizarea

cunoştinţelor

Se va realiza printr-o serie de întrebări:

Cine are grijă de pădure?

Cum am putea să luăm legătura cu

pădurarul?

Ce ar putea să facă acesta?

Conversaţia

4.Anunţarea temei

şi a obiectivelor

Copiii vor fi anunţaţi că vom scrie o

scrisoare pădurarului ca să-l rugăm să ajute

animalele rămase în pădure. Pentru a-i

prezenta corect problema ne vom juca jocul

„Explozia stelară” şi ne vom aminti astfel

ce s-a întâmplat mai exact.

Explicaţia

Conversaţia

Cunoaşterea

temei şi a

obiectivelor

5.Dirijarea

învăţării

Prezint copiilor modul de lucru;

Copiii sunt aşezaţi în semicerc, în jurul

celor 5 stele. În mijloc este aşezata o stea

mare, iar lângă ea se aşează imaginea cu

ferma.

Cele 5 stele mici se vor aşeza în jurul

stelei mari, atenţionând copiii că pe fiecare

Conversaţia

Explicaţia

Demonstraţia

Descrierea

materialului

pregătit şi a

sarcinilor de

lucru


58

steluţă mică este scrisă o întrebare.

Întrebările sunt: Ce?, Cine?, Unde?, Când?,

De ce?;

Veveriţa alege 5 copii, iar ei ajutati de

arici îşi aleg fiecare câte o steluţă cu o

întrebare.

Le „citesc” întrebarea de pe steluţă şi le

cer să se aşeze lângă steluţa care are o

întrebare de acelaşi fel.

Fiecare copil ales formează împreună cu

cei ce au ecuson de acelaşi fel o echipă şi

împreună vor formula întrebări.

Le explic modul de lucru şi dau fiecărei

echipe câte o sugestie.

Copiii trebuie să găsească împreună cât

mai multe întrebări referitoare la imaginea

prezentată, folosind formularea de pe

steluţa aleasă. Trec apoi pe la fiecare

echipă pentru a nota întrebările găsite .

6.Obţinerea

performanţei

Toţi copiii privesc planşa şi formulează, în

grup, cât mai multe întrebări, timp de 5

minute.

La bătaia din palme, se revine în semicerc

şi fiecare grup comunică celorlalţi copii

întrebările formulate împreună.

Pentru a obţine mai multe conexiuni între

întrebările descoperite, se stabileşte ordinea

adresării întrebărilor: Ce?, Cine? Unde?,

Când?, De ce?

Pe rând, fiecare grup vine lângă imagine şi

adresează întrebările celorlalte grupuri,

aceştia răspund şi astfel se stimulează

activitatea grupurilor.

Întrebările formulate de grupurile de copii

vor fi notate de educatoare în portofoliul

„Exploziei stelare”

Analiza

Munca în

echipă

Exerciţiul

Explozia

stelară

7.Asigurarea

retenţiei şi a

transferului de

cunoştinţe

Utilizând răspunsurile formulate de copii

vom scrie împreună o scurtă scrisoare

pădurarului în care îi vom explica cine

suntem, de ce îi scriem, ce s-a întâmplat,

unde şi cînd, rugândul să meargă să vadă ce

se poate face. Scrisoarea va fi pusă în plic

şi se va scrie adresa.

Conversaţia

Turul galeriei

Aprecieri

verbale

8.Evaluarea

activităţii

Voi face aprecieri individuale asupra

modului de lucru şi asupra participării

copiilor la întreaga activitate. Apoi copiii

vor primi o surpriză sub forma unor

măscuţe de animale pe care le vor termina

prin lipire şi le vor putea păstra pentru a se

juca cu ele mai târziu.

Conversaţia

Aprecieri

verbale

9.Încheierea Reamintesc copiilor denumirea metodei de Observaţii


59

activităţii grup: „explozia stelară”.

În încheiere, activitatea va fi completată

prin cântecul „Tainele pădurii”

asupra

comportament

ului copiilor.

ALA 2 Jocuri distractive: „Câinele ciufulit”, „Pachetul misterios”


- să răspundă la o sarcină simplă dată;

- să manifeste spirit de echipă, atitudini de cooperare, spirit de competiţie şi fair-play;

- să aştepte într-o sarcină ce implică aşteptarea ;

- să respecte regulile jocului de mişcare.

Evenimentul

didactic

Conţinutul activităţii Strategii didactice Evaluare

Instrume

nte şi

indicatori

Metode şi

procedee

Materiale

didactice

1.Organizarea

jocului.

Voi aduna copiii într-un cerc . expunerea

2.Anunţarea şi

explicarea

jocului.

Voi anunţa tema activităţii. Copiii vor fi

împărţiţi în cinci echipe conform ecusoanelor.

Unul dintre copii va fi câinele ciufulit care

stă sub o măsuţă.

Copiii din fiecare echipă, pe rând trebuie să ia

hrana pe care câinele o păzeşte fără ca acesta

să-i prindă.

În timpul jocului vor cânta:

„Câinele cel ciufulit s-a ascuns în cuşcă,

Toată ziua doarme, nu latră, nu muşcă.

Mâncarea să o furăm fără să-l trezim

Şi-apoi să fugim.

Copiii care sunt prinşi înainte să ajungă „în

pădure” ies din joc.

expunerea

explicaţia

conversaţia

ecusoane

cu

animalele

hrana

animalelo

r

-morcovi

-nuci

-miere

-insecte

-bobocei

Aprecieri

verbale

3.Desfăşurarea

jocului de

probă.

Vom desfăşura împreună un joc de probă,

iar dacă se impune voi da explicaţii

suplimentare.

demonstraţia

exerciţiul

Aprecieri

verbale

4.Desfăşurarea

propriu-zisă a

jocului.

Jocul se va repeta până când toţi copiii vor

participa la joc. Se urmăreşte buna desfăşurare

a activităţii, respectarea regulilor şi a

corectitudinii.

Voi încuraja copiii să-şi susţină colegii,

chiar să le facă galerie.

exerciţiul

conversaţia

Aprecieri

verbale

5. Încheierea

jocului.

Vom stabili împreună cu animalele din

pădure echipa câştigătoare, cea care a pierdut

cei mai puţini jucători. Voi face aprecieri

asupra modului de desfăşurare al jocului.

Copiii vor primi stimulente sub formă de

alune aduse de Veveriţă pentru ei desfăşurând

jocul „Pachetul misterios”. Pe muzică,

pachetul va fi dat din mână în mână. La

oprirea muzicii copilul care are pachetul îl

desface găsind un alt pachet. Jocul se repetă

conversaţia

Pachet

surpriză

DVD-

player

Aprecieri

verbale


60

până la găsirea surprizei. În timp ce copiii

mănâncă alunele voi completa jurnalul grupei

cu impresiile zilei,

Natura, prietena mea

proiect educaţional

Prof. înv. preșc. Călţun Adriana – Grăd. Căsuța cu povesti – Grăd. cu p p. nr 2-

Struct. Orăştie ,jud Hunedoara

I. ARGUMENT:

Începută de timpuriu, educaţia ecologică are şanse mari. Cei mici trebuie să înţeleagă că pe Terra

există interdependenţă între populaţia umană şi nenumăratele specii de plante şi animale, între societate şi

ciclurile biologice din natură. Aceasta se poate face atât prin activităţile de cunoaşterea mediului,

educarea limbajului, educaţie plastică, activităţi practice, dar şi prin activităţile de extindere, opţionale sau

extracurriculare. De asemenea trebuie să-i facem să înţeleagă necesitatea cuceririlor ştiinţei şi tehnicii

care nu trebuie să devină duşmani ai naturii, ci în concordanţă cu aceasta, pentru a păstra resursele Terrei;

exploatarea judicioasă a pădurilor, a bogăţiilor solului şi subsolului, pentru a păstra frumuseţile naturale

ale naturii.

Degradarea continuă a mediului înconjurător, care se produce sub ochii noştri, se datorează

intervenţiei omului în natură. De aceea, trebuie conştientizată necesitatea protecţiei acesteia, a ocrotirii

vieţii în cele mai variate forme ale sale. Natura nu poate să ia atitudine asupra celor care o distrug, dar îi

sensibilizează şi îi impresionează prin frumuseţe şi diversitate.

În grădiniţă facem primii paşi în încurajarea copiilor ca în timp să devină factori activi ai protecţiei

mediului, acţionând, modificând stilul de viaţă propriu şi pe cel al persoanelor din jurul lor.

Comportamentele şi convingerile formate copiilor la o vârstă cât mai fragedă sunt cele care se păstrează

cel mai bine toată viaţa, de aceea în educaţia realizată în grădiniţă şi apoi în şcoală, trebuie să pornim de

la interesul firesc al copiilor pentru plante şi animale, pentru ceea ce reprezintă în general natura pentru ei.


61

Educaţia ecologică în grădiniţă se realizează mai ales la nivel afectiv, îndeosebi prin accentuarea

aspectelor ce ţin de legăturile emoţionale, deoarece natura, prin frumuseţea ei, sensibilizează sufletul

copiilor, înlătură oboseala, creează bună dispoziţie, ne ajută să ne cunoaştem mai bine.

Acum se conturează sentimente ce se vor manifesta prin atitudini ce dovedesc atenţia acordată de acesta

mediului.

II. DESCRIEREA PROIECTULUI:

SCOP:

Formarea si dezvoltarea conceptie stiintifice despre mediul inconjurator cu modalitati specifice varstei;

interconditionarea intre cunostintele dobandite, a convingerilor formate, a atitudinilor si

comportamentului intr-un tot unitar;

Crearea unui comportament adecvat al copiilor fata de mediul inconjurator; educarea unei atitudini

pozitive faţă de mediu prin exersarea unor deprinderi de îngrijire şi protejare a acestuia;

OBIECTIVE:

Dezvoltarea interesului şi curiozităţii pentru cunoştinţe din domeniul ecologiei;

Cunoaşterea şi aplicarea normelor de comportare specifice asigurării echilibrului naturii şi adoptarea unei

atitudini de prietenie şi respect faţă de aceasta şi formarea unei atitudini dezaprobatoare faţă de cei care

încalcă aceste norme;

Antrenarea copiilor în îngrijirea plantelor şi animalelor;

Stimularea copiilor în desfăşurarea unor activităţi cu caracter experimental şi demonstrativ, prin care să

contribuie la păstrarea sănătăţii lor şi a unui mediu natural curat;

Dezvoltarea învăţării prin cooperare, respectarea unor sarcini specifice pentru realizarea unui proiect

comun;

Stimularea imaginaţiei, a creativităţii şi încurajarea copilului în a exprima opinii şi stări sufleteşti legate

de protejarea naturii, precum şi motivarea acestora;

Să-şi însuşească normele de comportament ecologic specific asigurării echilibrului dintre sănătatea

individului, a societăţii, formarea unor comportamente pozitive faţă de mediu şi a unor atitudini

dezaprobatoare faţă de cei care încalcă normele ecologice.

METODE DIDACTICE ŞI TEHNICI DE LUCRU:

Observaţia, conversaţia, explicaţia, demonstraţia, exerciţiul, problematizarea, descoperirea,

învăţarea prin cooperare, dezbaterea, lucrul în echipă, gândiţi-lucraţi în perechi, brainstorming-ul de grup

şi individual, ciorchinele, turul galeriei, cubul; întâlniri cu specialişti, vizionare de casete video,

prezentare de imagini foto, expoziţii foto şi cu lucrările copiilor.

GRUPUL ŢINTĂ:


62

copii preşcolari de la grupa “Step by Step ,Grădiniţa cu program prelungit nr 2 ,Orăştie , jud Hunedoara

copii preşcolari de la Grădiniţa cu program prelungit nr 4 ,Cugir ,jud Alba

cadrele didactice de la cele două grădiniţe;

- părinţi dornici să susţină proiectul .

BENEFICIARI:

- direcţi: preşcolari, părinţi, cadre didactice.

- indirecţi: comunitatea.

RESURSELE PROIECTULUI:

a) Resurse umane:

- copii preşcolari – grupa Step by Step (27 copii) ,Grădiniţa p.p.nr 2 ,Orăştie;

-copii preşcolari grupa pregătitoare ,Grădiniţa p.p.nr 4 ,Cugir

- părinţii copiilor preşcolari ;

- specialişti – inginer silvic, agent de mediu .

b) Resurse materiale:

- informaţionale: albume, enciclopedii, reviste, cărţi, plante, casete audio-video, jetoane, planşe, jucării,

cărţi, ilustraţii pentru poveşti şi poezii, aparatură audio-video, TV.

- auxiliare: instrumente de lucru.

c) Resurse temporale:

Durata proiectului: 15 sept 2013 – 15 iunie 2014

d) Resurse financiare: sponsorizări ale părinţilor, donaţii.

e) Resurse de spaţiu pentru derularea proiectului:

Sala de grupă, sala de clasă, curtea grădiniţei, parcul municipiului,

PARTENERI:

reprezentanţi ai comunităţii locale: Ocolul Silvic Orăştie

III. ETAPELE PROIECTULUI:

Realizarea unui studiu pe baza dezbaterii cu tema

Derularea proiectului pe baza calendarului activităţilor (lunar) cu participarea copiilor, părinţilor şi

partenerilor.

Evaluarea proiectului.

REZULTATE AŞTEPTATE:

îmbunătăţirea relaţiei grădiniţă – grădiniţă;

respectarea cerinţelor.

MONITORIZARE: înregistrări video, foto, consemnări în jurnal, portofolii.

IV. CALENDARUL ACTIVITĂŢILOR:


63

1. ,,Natura –prietena mea ”

Informare despre iniţierea şi desfăşurarea proiectului,pregătirea parteneriatului între cele două grădiniţe

.Stabilirea strategiilor de desfăşurare a programului.

2. ,,UN COPIL – UN POM – O FLOARE” ( LUNA PĂDURII 15martie – 15 aprilie)

Cu acest prilej, beneficiind de sprijinul comunităţii locale şi al părinţilor, copiii participă la plantarea

unor pomi fructiferi şi flori pentru amenajarea spaţiului verde din jurul grădiniţei.

Înainte de activitatea practică, vom discuta cu copiii despre importanţa plantelor pentru viaţa omului /

sursă de hrană, de combustibil, de construcţie şi mobilă, despre contribuţia livezilor şi pădurilor la

diminuarea efectelor negative ale inundaţiilor, ale eroziunii terenului, ale poluării aerului şi al

îmbunătăţirii calităţii mediului.

Tot acum vom putea să reactualizăm concret părţile componente ale plantei şi modul în care fiecare

parte trebuie îngrijită şi ocrotită.

3. ,,PĂMÂNTUL – PLANETA ALBASTRĂ” (ZIUA PĂMÂNTULUI 22 aprilie)

Pentru a înţelege mai bine efectele negative ale acţiunilor omului asupra Pământului se vizionează un

film documentar, urmat apoi de o discuţie pe marginea aspectelor prezentate în film, la nivelul de

înţelegere al copiilor – se subliniază toate aspectele ce privesc acest subiect, poluare cu gunoaie, defrişări,

foc în pădure şi consecinţele acestora asupra mediului în care trăim.

În finalul activităţii copiii vor reda prin desene felul în care au înţeles ei că trebuie ocrotit Pământul.

4.,,OCROTIM ŞI IUBIM NATURA”

Sub această denumire vom desfăşura o acţiune de colectare a materialelor reciclabile plastice, PET-

uri, deşeuri din hârtie, carton etc.

Educatoarele împreună cu părinţii şi copiii, folosind materialele colectate, vor confecţiona costume

pentru preşcolari (maxim 5 pe grupă), destinate activităţilor artistice şi obiecte de decor pentru

amenajarea spaţiului educaţional din grădiniţă.

4. ,,CUVINTE VERZI PENTRU UN MEDIU ALBASTRU” (LUNA MEDIULUI 5 iunie)

Cu ocazia zilei mediului vom prezenta un program artistic care va cuprinde

*cântece şi poezii despre natură (scenetă eco);

*o paradă a costumelor din materiale reciclabile;

*o expoziţie cu obiecte de decor din materiale refolosibile;

Acţiunea se v-a desfăşura la Grădiniţa p.p.nr 4 Cugir ,jud Alba ,programul fiind prezentat de copiii de la

grupa Step by Step de la Grădiniţa p.p.nr 2 ,Orăştie

V. FINALITĂŢILE PROPUSE ÎN URMA DESFĂŞURĂRII PROIECTULUI:

Proiectul va avea un impact deosebit asupra copiilor preşcolari şi şcolari datorită:


64

- utilizării metodelor interactive, a procedeelor şi tehnicilor de lucru, care le-a sporit încrederea în forţele

proprii;

- apropierii lor de mediul înconjurător;

- însuşirii unor norme de comportament eco-civic;

- formării unei atitudini dezaprobatoare faţă de cei care încalcă normele ecologice.

VI. EVALUAREA PROIECTULUI se va realiza prin:

Expoziţie de fotografii realizat în timpul desfăşurării proiectului;

Portofoliul şi Jurnalul proiectului - cu lucrări artistico-plastice (desene, picturi, modelaje) şi practice

realizate de copii în timpul proiectului;

Înregistrări audio-video din timpul derulării proiectului;

VII. MEDIATIZARE: afişierul grădiniţei , presa locală (ziarul „Palia”), popularizarea proiectului în

sesiuni de comunicări ştiinţifice, simpozioane, publicaţii pentru preşcolari.

Bibliografie:

1. ,,Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii”, Ediţia a II a revizuită şi adăugită,

Bucuresti, 2005

2. Ionescu, Al., Săhleanu, V.Bandiu, „Protecţia mediului înconjurător şi educaţia ecologică”, Bucureşti,

Ed. Ceres, 1989

3. Marcela Meraru, Valeria Oprişorean, „Scrisoarea pământului către copii”, Ed. Emia, 2004

4..*****,,Programa activităţilor instructiv – educative în grădiniţa de copii”, Editura Integral, Bucureşti,

2000.

Imagini de la acțiunile realizate .

“Fantezii florale “ –flori presate


65

Voi oameni mari, mereu grabiţi

Pământul geme şi suspină

Îl poluaţi, şi-l otraviţi

Aveţi răbdare şi mai multă milă.

Să învăţăm să ocrotim natura.

Să învăţăm ca ea înseamnă mult.

Să învăţăm ca viaţă avem doar una

Şi vrem să dainuim pe acest Pământ.


66

Ziua Pământului

proiect educativ

Prof.înv.preșc: Piciu Nicoleta - Grădinița cu PP. - ,,Micul Prinț,, Pitești, Argeș

Este un proiect de protecţie a mediului, în care copiii participă cu drag cu mesaje ecologice, pentru Ziua

Pamantului!

Copiii intreaba:

Oameni mari, ce viitor ne oferiţi pe această PLANETĂ?

Pe NOI ne doare fiecare hârtie aruncată pe stradă,fiecare acțiune de poluare a mediului sub diferitele ei

forme, dar pe VOI..?

COPII AI EUROPEI, SĂ NE UNIM FORȚELE IN ACEST PROIECT !

GRUP ȚINTĂ : PREȘCOLARII GRUPEI ,,PITICILOR,,DE LA GRĂDINIȚA CU PROGRAM

PRELUNGIT NR.13,,MICUL PRINȚ,, PITEȘTI, ARGEȘ

ARGUMENT :

Considerăm educația ecologică ca o dimensiune fundamentală, ştiind faptul că la această vârstă se pun

bazele primelor cunoştinţe despre mediu, se formează primele deprinderi în ceea ce priveşte relaţia om –

natura.

Avem convingerea că putem să trezim interesul copiilor pentru tot ce-i înconjoară şi, prin ei, putem forma

o atitudine pozitivă faţă de mediu, tuturor celor care populează Pământul.

Este timpul să sensibilizăm pe cei mai mici copii să fie garantul protecţiei Pamantului, acum, mai mult ca

oricând, când “Pământul suferă” de neglijenţa şi nepăsarea oamenilor.

Scopul proiectului :

Oferirea posibilităţii fiecărui copil de a-şi manifesta atitudinea personală, responsabilă, faţă de mediul în

care trăieşte.

Dezvoltarea creativităţii prin crearea de mesaje ecologice redate prin artă.

Obiective :

educarea ecologică a copiilor privind păstrarea sănătăţii mediului;

implicarea părinţilor şi a altor factori educaţionali ai comunităţii în formarea şi dezvoltarea unei conduite

ecologice;

dezvoltarea creativităţii prin arta;

Durata proiectului : APRILIE

Evaluarea și Feedback-ul : 22 APRILIE 2015

EVALUAREA PROIECTULUI


67

In data de 22 Aprilie 2015 se va întocmi raportul cu privire la desfășurarea proiectului în grădiniță.

CADRE DIDACTICE IMPLICATE:

Grupa ,,Piticilor,, - Piciu Nicoleta Silvia

S.O.S SALVAȚI PĂMÂNTUL!!!

EXPOZIȚIE CU LUCRĂRI ALE COPIILOR

GRĂDINIŢA P.P NR.7 DEVA

Jucării construite de copii, pentru copii

proiect educaţional

Prof. Ilie Elena - Grădiniţa P.P. Nr.7 Deva

Prof. Lazăr Elena Lucia – Director, Grădiniţa P.P. Nr.7 Deva

DOMENIUL ECOLOGIE SI PROTECŢIA MEDIULUI


68

ORGANIZATORI:

Prof. Ilie Elena - Grădiniţa P.P. Nr.7 Deva

Prof. Lazăr Elena Lucia – Director, Grădiniţa P.P. Nr.7 Deva

LOC DE DESFĂŞURARE:

Grădiniţa cu Program Prelungit Nr.7 Deva

TIPUL PROIECTULUI: LOCAL

TERMEN DE DERULARE: 01 mai – 30 iunie

ARGUMENT

„Copilul râde: Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul” spunea poetul şi filozoful Lucian Blaga.

Pornind de la constatarea poetului, ne-am propus sa stârnim ingeniozitatea şi creativitatea copilului prin

realizarea unor jucării care să aibă rol educativ, utilizând materiale reciclabile.

SCOP:

Formarea unei atitudini pozitive faţă de mediul înconjurător, prin stimularea interesului faţă

de păstrarea unui mediu echilibrat şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a acestuia.

Dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a problemelor legate de refolosirea deşeurilor,

stimularea curiozităţii pentru investigarea şi găsirea soluţiilor practice de utilizare a acestora în mod

creativ.

OBIECTIVELE URMĂRITE:

Stimularea creativităţii şi dezvoltarea imaginaţiei copiilor prin proiectarea şi confecţionarea

de jucării;

Educarea copiilor în procesul de gestionre a materialelor reciclabile;

Antrenarea/implicarea copiilor în promovarea activităţilor cultural-educative, ecologice şi

estetice;

Identificarea unor căi prin care preşcolarii pot contribui la menţinerea unei vieţi

sănătoase a plantelor şi animalelor.

RESURSE:

a) Umane: preşcolari, cadre didactice

b) Materiale: aparat foto, panouri, saci din plastic, pomişori, seminţe de flori, materiale şi unelte necesare

activităţilor, calculatorul, imagini, postere, mape, coli de scris, pliante, acuarele , carioci, culori, markere,

vopsea, pensule, mănuşi protecţie etc.

GRUP ŢINTĂ:

- preşcolarii de la Grădiniţa cu Program Prelungit Nr.7;

- cadre didactice doritoare să se implice în acest proiect;

BENEFICIARI:


69

- preşcolari;

- cadre didactice;

- părinţi;

- comunitatea;

- alti factori educaţionali.

ETAPELE PROIECTULUI:

- Derularea activităţilor conform calendarului activităţilor;

- Realizarea unor jucării confecţionate din materiale reciclabile, lucrări artistico-plastice (desen,

pictură, colaj);

- Amenajarea expoziţiei, evaluarea lucrărilor şi premierea acestora;

METODE ŞI PROCEDEE: activităţi de informare, activităţi practice, munca în echipe, convorbirea,

portofoliul, activitati artistice, drumeţia, excursia, concursul;

REZULTATE AŞTEPTATE:

privind copiii:

• îmbunătăţirea performanţelor artistico-plastice prin folosirea unor tehnici noi şi variate în

funcţie de temele propuse;

• cultivarea respectului faţă de pădure ca element vital al vieţii;

• dezvoltarea spiritul critic, autocritic;

• îmbunătăţirea relaţiilor de comunicare între copii.

privind cadrele didactice:

• implicarea cadrelor didactice în folosirea metodelor noi de stimulare a interesului copiilor

pentru educaţia ecologică, arta plastică şi educaţia pentru stiinţă;

• dezvoltarea competenţelor de organizare a unui ambient educaţional care să motiveze copilul în

cadrul procesului instructiv –educativ.

EVALUARE:

expoziţii, afişe, panouri cu jucăriile/lucrările sosite in concurs, îndemnuri ecologice, fotografii, CD-uri;

amenajarea climatului ambiental din sala de grupă cu ocazia acestui proiect;

portofolii cu lucrările artistico-plastice ale copiilor;

album în format electronic cu activităţile desfăşurate;

realizarea unui program artistic cu participarea preşcolarilor;

diplome pentru preşcolari;

diplome pentru cadrele didactice îndrumătoare.

MEDIATIZARE / DISEMINARE:

prezentarea proiectului la nivelul Cercurilor Pedagogice şi Comisiilor Metodice;


70

mediatizarea proiectului în reviste de specialitate, simpozioane, sesiuni de comunicări

ştiinţifice.

CALENDARUL ACTIVITĂŢILOR

Data Tema Activităţi desfăşurate pe mai multe

subteme (orientativ)

Responsabili Modalităţi

de evaluare

11–15

mai

„IUBEŞTE ŞI

RESPECTĂ

NATURA”

- Excursii, drumeţii în natură pentru

observarea copacilor;

- Convorbiri – “De ce avem nevoie

de pădure?”, “Pădurea, aurul verde”;

- Jocuri de rol: “De-a ecologistii”,

“Pădurarii”;

- Activitate practică de colectare a

deşeurilor ,,Ce deşeuri ne oferă

pădurea ?’’

- Sortarea deşeurilor şi crearea

condiţiilor pentru depozitarea

acestora ,,Micii ecologisti în

acţiune’’

- Lucrări artistice pe această temă /

Fotografii

Cadre

didactice

înscrise în

proiect

Expoziţie cu

lucrări ale

copiilor

Album cu

fotografii din

timpul

derulării

activităţilor

18-22

mai

”REALIZĂRI

LE

NOASTRE!”

- Prezentare de CD-uri (pps.) cu

jucăriile confecţionate la

concursurile din ediţiile anterioare;

- ,,Ce sunt deşeurile şi de unde

provin ?’’- convorbire;

- Activitate gospodărească: plantarea

unor flori, seminţe din pădure, pomi

în curtea grădiniţei;

- Organizarea unei expoziţii cu

jucăriile/lucrările primite la concurs;

- Întâlniri cu specialişti;

Cadre

didactice

Expoziţie cu

lucrări ale

copiilor

Afise

Album cu

fotografii din

timpul

derulării

activităţilor

RESPONSABILITĂȚILE ORGANIZATORILOR:

- organizează expoziţia cu jucăriile/lucrările sosite la concurs;

- participă la jurizarea jucăriilor şi lucrărilor artistico-plastice ale copiilor;

- înmânarea diplomelor.


71

Proiect didactic

Ed. Gavrilă Doina - Şcoala Gimnazială “A. Iancu “/Grădiniţa PP. Nr.1 Abrud

Data:MAI 2014

Grupa: mijlocie

DOS

Denumirea activităţii: Activitate practică

Tema: ,,Plantăm pomişori in curtea grădiniţei”

Tipul activităţii: formare de priceperi şi deprinderi-act .cu părinţii

Scopul: Cultivarea interesului copiilor faţă de protejarea mediului înconjurător şi necesitatea adoptării

unui comportament eco-civic faţă de natură.

Obiective operaţionale:

O1: să denumească acţiuni prin care pot contribui la menţinerea curăţeniei şi a sănătăţii mediului

înconjurător;

O2: să conştientizeze importanţa plantării şi îngrijirii pomilor;

O3: să recunoască şi să folosească în mod corect uneltele de lucru,împreună cu părinţii;

O4: să denumească elementele componente ale plantei;

O5: să-şi însuşească şi să respecte etapele plantării unui pomişor;

O6: să planteze pomii respectând indicaţiile primite;

O7: să cânte un cântecel şi să recite versuri adecvate temei;

O8: să respecte regulile de comunicare şi comportament stabilite în activitatea de grup.

STRATEGII DIDACTICE:

Metode şi procedee: conversaţia euristică, explicaţia, observaţia, munca în echipă, activitatea

practică;

Mijloace didactice: - planşe ilustrând aspecte cu copii care îngrijesc şi

protejează natura;

- puieţi (meri,pruni,peri);

- unelte pentru plantat ;

Loc de desfăşurare: sala de grupă / curtea grădiniţei


72

Material bibliografic:

Metodica predării activităţilor practice în grădiniţa de copii;

,,Educaţia ecologică la vârsta preşcolară” – supliment al revistei ,,Invăţământul preşcolar”;

,,Curriculum pentru învăţământul preşcolar ,2009.

Desfǎşurarea activitǎţii

Secvenţele

activităţii

Conţinutul activităţii

Strategii

didactice

Evaluare

I.Introducerea

în activitate

a) Captarea

atenţiei

b) Reactuali-

zarea

cunoştinţelor

c) Anunţarea

temei

II. Dirijarea

învăţării

b) Explicarea

tehnicii de

lucru

c) Executarea

de către copii

Se prezintă “Zâna primăvara “în faţa copiilor şi le

spune că pământul acum,primăvara are nevoie de flori

,de copaci şi le propune copiilor să participe împreună

cu părinţii la o plantare de pomi fructiferi în curtea

grădiniţei.

- De ce plantăm pomi? (pentru oxigen, pentru a

împiedica alunecările de teren, pentru adăpost-

clădiri/culturi, pentru foc, mobilier, pentru fructe…)

- Astăzi vom desfăşura o activitate practică în curtea

grădiniţei prin care vom ajuta şi noi Pământul să fie

mai sănătos: vom planta pomi

fructiferi(meri,pruni,peri),împreună cu părinţii voştri.

Se porneşte către curtea grădiniţei, unde este pregătit

terenul ,uneltele de lucru şi pomii.

Vor cunoaşte uneltele (cazmale, stropitori, foarfeci) şi

materialul săditor: pomii fructiferi

Se precizează câteva norme de protecţia muncii.

Copiii identifică părţile componente ale plantelor.

Se descrie amănunţit fiecare etapă specifică plantării

pomilor: săparea gropii, etapa fasonării, , fixarea

pomişorului pe o moviliţă de pământ, acoperirea

rădăcinilor cu pământ, tasarea acestuia şi udarea,

fixarea pomişorului cu ajutorul unui arac.

După explicarea modului de lucru, fiecare echipă îşi

plantează pomişorul: cu hârleţe mici, fiecare copil pune

pământ la rădăcină, îl tasează şi pune apă cu

stropitoarea.

Vor afla cum îngrijesc copăceii în continuare: îi udă, îi

sapă în jur, le pun îngrăşăminte naturale.

- ,,Oamenii ordonaţi, care iubesc natura, nu lasă în

- conversaţia

- surpriza

- conversaţia/

- frontal

unelte,

material

săditor

- expunerea

- observarea/

- frontal

-explicaţia

demonstraţia/

- frontal

analiza

răspunsur

ilor

analiza

răspunsur

ilor

evidenţie


73

III

Încheierea

activităţii

urma lor mizerie şi dezordine, aşa că va trebui să ne

strângem şi noi uneltele de lucru!”

Odată plantaţi, pomişorii, ca şi oamenii, au nevoie de

iubire; copiii se prind cu toţii în hora prietenilor naturii,

cântând în jurul pomilor, pe care îi doresc sănătoşi şi

roditori.

se intonează cântecul ,,Copăcelul”;

se recită versuri cunoscute despre copaci.

Înainte de a intra în sala de grupă, fiecare se va spăla

pe mâini cu apă şi săpun.

Se fac aprecieri. Li se mulţumeşte părinţilor pentru

participarea la această activitate!

- exerciţiul

- pe echipe

rea

muncii

pe

echipe

apreceri


74

Modalităţi de realizare a educaţiei ecologice în grădiniţă

Prof.înv.preşc. Oprinesc Ana - Col.

T.T.F.”Anghel Saligny” Simeria - Struct. Grădiniţa P.N.NR.1 Simeria

Educaţia ecologică este un proces care are scopul să îmbunătăţească calitatea vieţii prin asigurarea

oamenilor cu modalităţile de care au nevoie pentru a rezolva şi chiar preveni problemele de mediu.

În cadrul procesului de învăţământ din grădiniţă, educaţia ecologică se realizează în cadrul

Domeniului OM şi SOCIETATE ( D.O.S.) fiind parte integrantă a educaţiei pentru societate ,alături de

educaţia rutieră, educaţia religioasă, educaţia pentru familie, educaţia pentru pace, educaţia pentru

drepturile omului etc. Obiectivele primordiale ale educaţiei ecologice în grădiniţă sunt:

Cultivarea dragostei pentru mediul înconjurător :ape,plante,animale şi conştientizarea necesitaţii de a

economisi apa,energia electrică,lemnul etc. toate resursele naturale ale pământului ;

Înţelegerea necesitaţii conservării şi ameliorării mediului ambiant,conştientizarea efectului pe care îl

poate avea deteriorarea mediului asupra calităţii vieţii omenirii.

Formarea comportamentelor ecologice va aduce în prim plan grija faţă de mediul înconjurător ,

intervenţia pentru stoparea poluării ,a deteriorării mediului ambiant şi dorinţa de păstrare ,îmbogăţire şi

înfrumuseţare a mediului. În grădiniţă putem realiza educaţia ecologică prin: activităţile de cunoaşterea

mediului (observări, lecturi după imagini, convorbiri, povestiri, jocuri didactice), prin desene, prin

plimbări şi vizite, prin discuţii libere, spontane, prin activităţi practice în natură, prin dramatizări şi

scenete.

În primul rând mă voi referi la rolul deosebit al observărilor. Am urmărit ca prin activităţile de

observare să antrenez toţi copiii şi pe lângă sistematizarea cunoştinţelor despre plante , animale etc.:

părţile componente, mod de viaţă, adăpost, foloase, la sfârşitul activităţii să discutăm despre modul în

care putem proteja natura. Permanent am apelat la experienţa de viaţă a copiilor, la modul în care au

reacţionat în diferite situaţii cum au avut grijă de animale, de plante. Le-am cerut să dea exemple pozitive

şi negative de comportamente faţă de natură. Prin participarea activă a copiilor se realizează reţinerea


75

informaţiei ştiinţifice şi reţinerea unor scheme logice de acţiune şi gândire specifice anumitor categorii de

obiecte din mediul înconjurător şi orientarea pe baza lor, în situaţii noi.

Am observat plante şi animale aduse în clasă dar şi animale şi plante în mediul lor natural. Am observat

spontan insecte în curtea grădiniţei: melcul,flururaşul, furnica, buburuza, omida etc.. Copiii au

observat căderea frunzelor - toamna, copacul fără frunze – iarna, înmugurirea, înflorirea pomului şi

formarea fructelor – primăvara, coacerea fructelor - vara şi culegerea fructelor - toamna. După aceste

observări am desenat „pomul” în cele patru anotimpuri. Am sesizat că desenele erau cu atât mai precise

cu cât observările erau mai dese şi urmate de discuţii mai ample pe marginea celor observate. Pentru a-i

responsabiliza le-am dat temă de casă: să observe un pom fructifer din curtea lui sau a vecinului de la

înmugurire,înfrunzire, înflorire, apariţia ,dezvoltarea şi coacerea fructelor, şi apoi recoltarea fructelor .

Pentru o mai bună cunoaştere a condiţiilor de care are nevoie o plantă pentru a se dezvolta, am pus la

încolţit grâu. Unor seminţe puse la încolţit le-am asigurat toate condiţiile necesare unei bune dezvoltări:

apă, căldură, lumină, pământ bun, aer; altele le-am pus unde aveau numai o parte din aceste condiţii

(căldură, lumină, pământ bun, aer dar fără apă, altele au avut apă, pământ bun, căldură, aer dar nu au avut

lumină, altele au avut apă, aer, pământ bun, lumină dar nu au avut căldură); tuturor acestor seminţe copiii

le-au acordat o dragoste deosebită, au vorbit cu ele în timp ce le udau; pentru o mai bună înregistrare a

datelor fiecare copil a notat (prin desen) transformările ce le observa la plantă. Prin aceste modalităţi de

desfăşurare a activităţilor copilul este pus în situaţia de a căuta, de a pune întrebări, şi de a găsi răspunsuri

corecte. Curiozitatea copilului este atrasă nu numai de obiectele pe care le percepe, ci şi legăturile interne,

cauzale care există între obiectele şi fenomenele percepute. Întrebările pe care le pun copiii dovedesc

interesul de cunoaştere al acestora manifestat prin întrebări variate. Astfel ei îşi îmbogăţesc orizontul de

cunoaştere şi înţeleg că plantele au nevoie de anumite condiţii pentru a se dezvolta.

Lecturile după imagini „Munci de primăvară”, „Parcul primăvara”, „Vara la mare”, „Cu cortul la

munte” şi convorbirile „Ce ştim despre primăvară?”, „Ce ştim despre florile de primăvară?”, „Animalele

din ţara noastră”, „Ce ştim despre animalele domestice?” au venit să valorifice cunoştinţele însuşite în

cadrul observărilor. Copiii au răspuns cu plăcere la întrebări făcând permanent referire la experienţa lor

de viaţă.

Pentru a se obişnui să observe natura care-i înconjoară am instituit un moment de povestire:

„Drumul de acasă până la grădiniţă” şi „Drumul de la grădiniţă până acasă”. Aceste povestiri le-am

realizat în activitatea didactică de dimineaţă la colţul „Bibliotecă”. Am mai folosit povestirea ca

modalitate de educaţie ecologică în cadrul activităţilor comune: „Poveste despre animalul meu preferat”,

„Ce mi-a povestit copacul?”, „O zi în parc”, „Povestea puiului de vulpe”, „De ce s-a supărat Motănel”

(povestiri create de copii).


76

Educaţia ecologică ajută preşcolarii să câştige cunoştinţe, deprinderi, motivaţii, şi angajamentul de

care au nevoie pentru a gospodări eficient resursele pământului şi de a-şi asuma răspunderea pentru

menţinerea calităţii mediului.

Copiii reprezintă un public important pentru educaţia ecologică deoarece ei sunt gestionarii şi

consumatorii de mâine ai resurselor, şi ,în unele cazuri copiii îşi pot influenţa părintţi sau pe alţi membri

ai comunităţii în formarea unei atitudini ecologice corecte.

În calitate de educatori , putem avea un impact deosebit asupra educării copiilor în spirit ecologic ,

de la creşterea conştientizării şi cunoaşterii ,până la formarea de atitudini active în numele educaţiei

ecologice.

De un real folos în activitatea de educare şi formare a copiilor în spiritul protejării mediului

înconjurător este CD-ul “PITICLIC –Ecologist “- cu ajutorul căruia copiii descoperă, învaţă şi

protejează natura alături de PitiClic .

Utilizând la clasă acest CD, am reuşit să realizez atât transmiterea unor cunoştinte din domeniul

educaţiei ecologice dar, mai ales, stimularea interesului copiilor faţă de aceasta şi conştientizarea

preşcolarilor spre a deveni responsabili faţă de păstrarea sănătăţii mediului. Am folosit cu success acest

CD în diferite tipuri de activităţi specifice învăţământului preşcolar: educarea limbajului (ghicitori,

povestiri, jocuri didactice), cunoaşterea mediului (curiozităţi), educaţie pentru societate (activităţi cu

caracter ecologic), activităţi matematice (jocuri logice, formare de perechi, numărat şi socotit

“ PitiClic Ecologist “ îi invită pe copii în lumea minunată a naturii, să afle informaţii despre insecte,

mamifere, reptile, păsări şi animale marine dând clic pe "Din lumea celor care nu cuvântă", "Lumea

minunată a mamiferelor", "Să cunoaştem reptilele", "Păsările se destăinuie" sau "Lumea fascinantă a

animalelor marine":

Cei care vor să fie prietenii păsărilor din pădure, le pot construi căsuţe pentru vreme rea la capitolul

"Prietenii păsărelelor" sau pot să se joace "de-a număratul"; ajutându-l pe PitiClic la "Flori plantăm,

matematică învăţăm" , să culeagă flori din grădina pentru bunica lui.


77

Numai răspunzând corect la ghicitori şi accesând "Lumea prietenilor care nu cuvântă", vor afla cum pot

îngriji acasă animalul preferat. Tot accesând acest CD copiii au ocazia să potrivească literele prin

"Imagini descifrate, cuvinte minunate" şi vor descoperi cuvinte importante pentru vocabularul oricărui

ecologist . "S.O.S. deşeurile sufocă pământul" îi învaţă pe “micii ecologişti “ să cureţe mediul în care

trăiesc, sortând materialele reciclabile ca să-şi păstreze sănătatea. Cei mici sunt invitaţi să nu uite nici de

curăţenia camerei lor care este foarte importantă. Ca să poată primi DIPLOMA DE MIC ECOLOGIST

ei trebuie să rezolve sarcinile din cadrul capitolului ” Fă ordine în cameră!“ şi să găsească raspunsurile

corecte la întrebările testului , având posibilitatea să se poată ajuta şi de informaţiile de la capitolul "Şiaţi

că…”

În completarea activităţilor de educaţie ecologică am ieşit cu copiii în natură ori de câte ori a permis

timpul şi de fiecare dată am fost alături de ei pentru a le arăta, îndruma şi răspunde la întrebările puse în

legătură cu mediul.

Contactul nemijlocit al copiilor cu aceste activităţi sporesc eficienţa demersului educaţional, dat fiind

cunoscută marea disponibilitate a celor mici de a descoperi şi asimila tot ceea ce stârneşte curiozitatea lor

vie. Activităţile cu conţinut ecologic îşi găsesc finalitatea în comportamentele dobândite de copii: de a fi

mai buni, mai sensibili faţă de ambient, de a fi mai protectori, mai plini de solicitudine, de a acţiona mai

disciplinat, de a fi mai responsabil, mai plin de iniţiativă şi mai prompţi în respectarea unor reguli.

Prin activităţile ecologice desfăşurate cu profesionalism copiii se dezvoltă intelectual, emoţional,

voliţional, moral. Prin observări concrete copiii evaluează sănătatea mediului şi îndrumaţi de educatoare

pot găsi măsuri de protecţie. Astfel, se formează atitudini pozitive faţă de mediul degradat. Prin unele

activităţi desfăşurate cu preşcolarii, aceştia pot constitui model pentru adulţi, înfrânând unele impulsuri

ale adulţilor care distrug într-o clipă armonia naturii.

„Mediul poate fi definit ca tot ce se află în jurul nostru, vieţuitoarele şi obiectele. Este aerul pe care-l

respirăm, soarele care ne dă căldura, apa şi hrana care ne întreţin organismul, reprezintă acoperişul

deasupra capetelor noastre, plantele, animalele, pietrele şi râurile, oceanele şi munţii, insulele îndepărtate,

tot ce se poate vedea, simţi, mirosi, auzi sau gusta. Reprezintă viaţa pentru noi, fără el nu am putea

supravieţui”.


78

Bibliografie

Mohan Gh., Ardelean A.( 1993 ) — Ecologie şi protecţia mediului, Editura Scaiul, Bucureşti ;

MECT , (2008) – Educaţie ecologică şi de protecţie a mediului- Editura BREVIS, Oradea

Mohan Gh., Neacşu P., (1992) — Teorii, legi, ipoteze şi concepţii în biologie, Editura Scaiul,Bucureşti.

www.soft4kids.ro

CD “PITICLIC –ecologist”- Soft educaţional –Infomedia Pro, Bucureşti

Natura , leagănul vieţii

Proiect tematic

Prof. Hărţăgan Marioara – Col. T.T.F.,,A.Saligny” Simeria- struct. Grădiniţa

P.N.Nr.1

MOTTO: „Ca să fii dascălul altora, trebuie să fi fost tu

însuţi ucenic, destulă vreme”

(proverb latin)

ARGUMENT:

A proteja natura înseamnă a proteja însăşi viaţa şi sănătatea fiecăruia.

Educaţia privind mediul este un proces care are scopul să îmbunătăţească calitatea vieţii prin asigurarea

oamenilor cu „uneltele” de care au nevoie pentru a rezolva şi împiedica problemele de mediu. Educaţia de

mediu poate ajuta oamenii să câştige cunoştinţe, deprinderi, motivaţii, valori şi angajamentul de care au

nevoie pentru a gospodări eficient resursele pământului şi de a-şi asuma răspunderea pentru menţinerea

calităţii mediului.

Educaţia ecologică se poate realiza prin orice tip de activitate: şcolară, extraşcolară, activităţi ştiinţifice,

literare, artistice, plastice, sportive etc, formele ei de realizare fiind diversificate.

Este foarte important să cultivăm copiilor noştri încă de pe acum datoria de a îngriji şi ocroti natura

deoarece ea reprezintă una din condiţiile supravieţuirii speciei umane.


79

SCOP:

♣ stimularea motivaţiei pentru protecţia naturii şi formarea unui comportament ecologic; cultivarea

dragostei pentru natură şi a tuturor elementelor care intră în componenţa ei: ape, plante, animale, etc;

♣ formarea unei atitudini dezaprobatoare faţă de cei care încalcă normele şi legile ecologice.


să cunoască diferite aspecte ale naturii în care trăiesc;

să cunoască termenul de ,,material reciclabil” şi ce acţiuni implică acesta pentru noi, oamenii;

să se familiarizeze cu elemente care menţin viaţa pe Pământ: aer, soare, verdeaţă, etc.;

să se sensibilizeze în a proteja şi ocroti natura;

să înţeleagă necesitatea ocrotirii şi protejării naturii;

să înţeleagă relaţiile stabilite între plante, animale şi om;

să enumere câteva surse de poluare;

RESURSE UMANE:

Copiii- prin faptul că vor participa activ la acest proiect

Părinţii– prin implicarea lor directă şi prin vizionarea expoziţiei cu lucrările copiilor.

RESURSE DE TIMP: o săptămână

RESURSE MATERIALE: Globul pământesc, atlase botanice, planşe cu aspecte din natură, casete video,

CD-uri, materiale refolosibile, reviste etc.

GRUP ŢINTĂ: copiii din grupa mare.

METODE DE LUCRU: conversaţia dirijată, observarea, jocul, munca în echipă, munca în perechi,

problematizarea.

DESCRIEREA PROIECTULUI:

Proiectul l-am desfăşurat pe durata unei săptămâni în care temele propuse spre derulare au fost

eşalonate pe fiecare zi în parte cuprinzând arii de stimulare, activităţi comune şi activităţi complementare.

Am încercat să adaptez toată informaţia la nivelul de înţelegere al copiilor iar sectoarele în grupă le-am

amenajat în aşa fel încât să atrag şi mai mult copiii la această activitate Proiectul tematic s-a finalizat cu

organizarea unei expoziţii cu lucrările executate de copii.

Luni:

Biblioteca: ,,Pădurea” (citire imagini);

Artă: „Peisaj din natură” (lipire);

Construcţii: „Cuiburi pentru păsărele”

Cunoaşterea mediului: „A înverzit natura iar”! - observare.

Plimbare în parcul din apropierea grădiniţei pentru a observa natura trezită la viaţă;

Marţi:


80

Ştiinţă: ,,Cum ar trebui să fie un prieten al naturii?”;

Joc de masă: „Puzzle cu copaci”;

Joc de rol: ,, De-a pădurarii”;

Educarea limabjului: „Din viaţa păsărelelor” – povestire

Educaţie muzicală: „Copăcelul”- cântec

„În poiana din vâlcele”- joc cu text şi cânt

Vizionare diapozitive: „Frumuseţi din natură”

Miercuri

Joc de masă: ,,Alege elementele care menţin viaţa pe Pământ!”;

Construcţii: ,,Pubela de gunoi”;

Activitate matematică: „Câţi copăcei sunt în grădină”- joc didactic;

Educaţie fizică: „În pădure”- parcus aplictiv;

Elemente de activitate casnică: „Curăţenie în spaţiul verde din curtea grădiniţei”;

Joi

Biblioteca: „Citim din atlasul botanic”;

Joc senzorial: „Ce miros au florile?”;

Construcţii: „Construim gărduleţ pentru parcul de joacă”

Activitate artistico-plastică: „În natură”- pictură;

Activitate gospodărească: „Îngrijim plantele din sala de grupă”.

Vineri

Joc de creaţie: „Facem ceai din plante”;

Artă: „Crenguţe înmugurite” (desen liber);

Activitate practică: „Peisaj- natura”- colaj;

Joc liniştitor: „Ciripitul păsărelelor şi susurul apei”

CONCLUZII:

Educaţia ecologică trebuie să ofere perspective reale în restabilirea acelor relaţii între om şi natură

care să aibă la bază înţelegerea, cunoaşterea şi respectarea normelor şi legile sanogenetice. Dupa cum se

ştie vârsta preşcolară este vârsta întrebărilor, a curiozităţii şi a cunoaşterii universului în care copiii

trăiesc, de aceea, de la această vârstă trebuie puse bazele educaţiei ecologice, a cultivării sentimentului

datoriei de protecţie a mediului.. De asemenea, este foarte important exemplul pe care noi, adulţii, îl

oferim copiilor; pentru a deveni nişte cetăţeni responsabili trebuie avută în vedere o permanentă educaţie

în sensul respectării şi protejării mediului înconjurător.


81

Interesul şi dragostea pentru natură sunt, la majoritatea copiilor, instinctive. În educaţia realizată în

grădiniţă, trebuie să pornim de la interesul firesc al copiilor pentru plante şi animale, pentru ceea ce

reprezintă natura pentru ei. Pentru a se implica în acţiuni eficiente de formare în sens ecologic nu se poate

ajunge decât prin sensibilizarea şi antrenarea componentelor afective şi volitive ale copiilor. Pentru

aceasta activităţile de educaţie ecologică trebuie să fie cât mai atractive şi relaxante, cât mai captivante

pentru cei mici şi la nivelul lor de înţelegere.

BIBLIOGRAFIE:

Educaţia ecologică la vârsta preşcolară- mic îndrumător pentru educatoare, supliment al revistei

Învăţământul Preşcolar, nr. 1-2, 2010.

Protejarea mediului – obiectiv prioritar al educaţiei ecologice în

grădiniţă

Prof. inv. presc.: Kiss Elena - Liceul Tehnologic „Retezat” Uricani, HD

Preocuparea pentru protejarea şi apărarea mediului înconjurător, ca şi acţiuni de eliminare a surselor

de perturbare a echilibrelor naturale au existat încă din antichitate. Ritualizarea unor obiceiuri, ca şi

metamorfozarea unor plante sau animale în totemuri au relevat faptul că omul arhaic înţelegea bine

funcţia naturii, aceea de a fii temei pentru supravieţuirea lui şi în acelaşi timp, de a constitui cadru său

protector în raport cu fenomenele atmosferice.

Ca „operă de artă produsă de către natură” şi ca fiinţă rezultată dintr-un lanţ cauzal, omul datorează

mediului nu numai geneza, ci şi faptul că trăieşte pe seama ei. Condiţia primordială a existenţei lui, ca şi

resursele supravieţuirii se află tot în realitatea naturală şi, deci, depinde de ea.

În ultimii ani situaţia a scăpat întrucâtva de sub control şi a dus la o accentuată degradare a

mediului. Din atari motive, s-a impus elaborarea unor legi cu caracter protector, care să ocrotească aşa

zisele specii şi să reducă fenomenele globalizării cu efecte distructive. Prin anii 1970 s-a lansat Educaţia

ecologică, când Suedia a propus organizarea unui program de educaţie ecologică pe plan internaţional. În

România, programele de educaţie ecologică s-au aplicat după anul 1989.

Problemele legate de mediu trebuie studiate de la cele mai fragede vârste. În grădiniţă, educaţia

ecologică se realizează mai ales la nivel afectiv, îndeosebi prin accentuarea aspectelor ce ţin de legăturile


82

emoţionale. Copilul preşcolar este mai sensibil şi se află la începutul acumulărilor sale teoretice privind

elementele structurale şi funcţionale ale mediului. Acum se conturează sentimente ce se vor manifesta

prin atitudini ce dovedesc atenţia acordată de acesta mediului. Pornind de la aceste premise, în cadrul

activităţilor complementare mi-am propus printre altele şi activităţi de Educaţie ecologică care au ca scop:

- dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a mediului înconjurător şi a factorilor care acţionează

asupra lui, precum şi stimularea curiozităţii pentru investigarea acestuia şi a legăturilor dintre om şi

mediu;

- utilizarea unui limbaj adecvat în prezentarea unor fenomene din natură şi din mediul înconjurător şi a

unor acţiuni directe sau indirecte ale omului asupra mediului ,

- formarea şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a mediului înconjurător, în vederea educării

unei atitudini pozitive faţă de acesta ,

- conştientizarea necesităţii protejării mediului înconjurător ,

- încurajarea copiilor pentru a devenii factori activi ai protecţiei mediului, acţionând, realizând proiecte,

modificându-şi propriul stil de viaţă, precum şi pe cel al persoanelor din jurul lor.

Am început prin activităţi de observare a mediului ambiant în care îşi desfăşoară activitatea :

grădiniţă, curtea grădiniţei, casa în care locuiesc, copiii fiind obişnuiţi să păstreze curăţenia şi ordinea în

sala de grupă şi acasă, în curte, să îngrijească florile de la fereastră sau din curtea grădiniţei, să întreţină

spaţiile verzi.

S-au observat diferite animale şi plante (fructe, legume, flori, arbori) evidenţiindu-se de fiecare dată

foloasele aduse de acestea sănătăţii noastre şi încercând să ne imaginăm ce s-ar întâmpla dacă pe pământ

nu ar exista plante. De aici am reuşit să formăm câteva lanţuri trofice, copiii observând relaţiile care

există între toate sistemele de viaţă de pe pământ. Tot acum copiii au aflat de importanţa aerului, apei şi

soarelui în menţinerea vieţii pe pământ.

La colţul „Micii ecologişti” copiii au plantat diferite plante în condiţii cât mai variate pentru a

observa influenţa fastă sau nefastă a diferiţilor factori asupra plantelor (lumină sau întuneric, căldură sau

frig, apă sau lipsa ei, apă curată sau apă poluată, aer poluat, aer curat etc.).

În cadrul acestor activităţi practice şi experimente, copiii au găsit răspuns la unele întrebări : - De ce cad

frunzele?, - Cum se înmulţesc şi se hrănesc plantele?, - De ce mor plantele şi vieţuitoarele?

O activitate care a trezit interes şi care i-a făcut pe copii să înţeleagă unele lucruri despre poluarea

apelor a fost cea intitulată „Circuitul apei în natură”- activitate cu caracter practic şi experimental. Cu

această ocazie copiii şi-au reamintit importanţa apei în păstrarea şi continuarea vieţii pe pământ şi au

observat influenţa pe care o are poluarea acesteia asupra plantelor şi vieţuitoarelor. Pentru aceasta am

efectuat câteva experienţe simple de evaporare şi condensare a apei curate şi poluate, de decantare a apei

în mai multe vase, folosind un sistem etajat, şi am udat florile cu apă curată şi cu apă poluată (apă


83

murdară cu acuarelă, apă cu petrol). Tot cu acest prilej copiii au observat că pe planeta Pământ este mai

multă apă decât pământ şi au aflat că doar o mică parte este apă pură şi de aceea trebuie economisită şi

ferită de agenţi poluanţi.

În cadrul activităţii „Focul şi efectele lui”, copiii au putut observa atât foloasele aduse de acesta în

condiţiile folosirii adecvate, cât şi catastrofele naturale pe care le poate provoca în cazul folosirii neatente

şi nesupravegheate. S-au folosit jetoane reprezentând surse de iluminat (bec, lanternă, veioză, neon,

lumânare, felinar, etc.); surse de încălzire (sobă, calorifer, radiator, etc.), precum şi alte obiecte cum ar fi:

chibrit, brichetă, ţigară aprinsă, aragaz, reşou, etc.). De asemenea s-au folosit imagini şi jetoane

reprezentând: un foc de tabără supravegheat, un foc în vatră supravegheat, un foc nesupravegheat într-o

pădure, intervenţia pompierilor pentru stingerea unui incendiu, un foc într-o oţelărie, fabrică ce scoate

fum pe coşuri poluând atmosfera şi fabrică ce nu scoate fum, având coşurile prevăzute cu filtre, o ţigară

aprinsă, o maşină care poluează şi una care nu poluează aerul şi alte situaţii de poluare prin foc şi

activităţi posibile datorită focului.

Aceste imagini, copiii le aşezau pe două panouri individualizate printr-un foc vesel şi unul încruntat

în funcţie de acţiunea pozitivă sau negativă datorată focului.

În toamnă am desfăşurat o acţiune cu copiii şi părinţii acestora, de ecologizare a curţii grădiniţei în cadrul

Parteneriatului cu familiile copiilor. Cu această ocazie s-au adunat frunzele şi crengile uscate şi toate

deşeurile aruncate în curte (hârtii, dopuri, sticle de plastic, mingi sparte, coji de seminţe, jucării stricate şi

abandonate de cei din afara grădiniţei) sub deviza „Nu lăsaţi deşeurile să ne sufoce pământul”.

Cu o parte din frunzele adunate am confecţionat diferite ghirlande, după ce acestea au fost cerate,

sau colaje după model sau din imaginaţia copiilor. De asemenea am creat costume pentru carnavalul

desfăşurat cu prilejul altei acţiuni – Program educativ-distractiv – „Sărbătoarea toamnei”. În cadrul

acestei activităţi, copiii, ajutaţi de părinţi sau bunici, au realizat câte o lucrare dedicate „Zânei Toamna”.

Lucrările au fost realizate în general din fructe, legume (dintre care nu a lipsit dovleacul), frunze, nuci,

ghinde, conuri de brad, seminţe, hârtie glasată şi creponată, deşeuri textile. Cu aceste lucrări s-a realizat o

expoziţie pe care au putut-o admira şi copiii şi părinţii celorlalte grupe. S-au stabilit câştigătorii şi s-au

împărţit „medalii” de ciocolată, după care a urmat un concurs de cântece, poezii şi ghicitori cu tematică

de toamnă.

Literatura pentru copii, fiind, în general, foarte uşor asimilată de către aceştia, ne este de un real

folos în realizarea educaţiei ecologice în grădiniţă.

Acţiunea s-a încheiat cu dans, dar nu înainte de a se face o remarcă: toamna ne-a dăruit atâtea datorită

rodniciei pământului, dar şi a muncii depuse de om. Am scos în evidenţă grija pe care trebuie să o avem

faţă de pământ, faţă de natură, pentru ca aceasta să fie darnică cu noi.


84

Alte activităţi prin care copiii învaţă să protejeze mediul sunt lecturile după imagini cu tema „Munci

specifice anotimpului…” sau jocurile didactice în care copiii îşi fixează şi îşi verifică cunoştinţele despre

uneltele grădinarului şi acţiunile ce se pot realiza cu acestea, cât şi efectele pozitive ale acţiunii omului

asupra mediului. O astfel de activitate a fost jocul „Micii grădinari”, în cadrul căruia copiii trebuiau să

recunoască şi să denumească acţiunile practice de îngrijire/ocrotire a naturii, uneltele şi acţiunile realizate

cu ajutorul acestora.

Exemplu: „Aici este un grădinar care taie crengile uscate ale unui copăcel. Dacă taie crengile

uscate, vor creşte altele noi”; „…un băiat care plantează o floare. Dacă o va uda, floarea va creşte mare şi

va înflorii”; „…câţiva copii care plantează pomişori în parc. Dacă vor fi udaţi, ei se vor face mari şi

frunzele lor ne vor da oxigen”; „Eu am o greblă cu care voi aduna frunzele uscate”; „Este o maşină de

tuns iarba. Cu ea tata va tăia iarba care a crescut prea mare”…etc.

„Facem curăţenie” este o altă activitate ce i-a sensibilizat pe copii în direcţia protejării mediului

înconjurător. Scopul acestei activităţi a fost exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a mediului

înconjurător şi educarea unei atitudini pozitive faţă de mediul înconjurător. În cadrul acestei activităţi

copiii descriau şi selectau unele imagini care reproduceau comportamente pozitive şi negative faţă de

mediu. Ex.: „Andrei mănâncă o bomboană şi pune hârtia la coşul de gunoi.” Copiii care considerau că a

procedat corect aplaudau. Dacă nu ar fi procedat corect, îl negau şi explicau de ce nu a procedat corect şi

cum ar fi trebuit să procedeze.

Varianta I: Un copil numit de educatoare efectuează o acţiune (mănâncă o banană), după care este

rugat să spună ce face (cu coaja) şi să execute acţiunea.

Varianta II: Educatoarea descrie copiilor o situaţie şi le cere să găsească rezolvarea. Ex: Vlad

tocmai a terminat de pictat. Ce trebuie să facă cu apa murdară?; Bunica a curăţat zarzavat pentru supă. Ce

trebuie să facă cu cojile?

În final se concluzionează: Tot ce nu se mai poate folosi ducem la coşul de gunoi. Gunoaiele

aruncate pe jos sufocă Pământul.

În urma unor astfel de activităţi, nu o dată, au venit părinţi să-mi spună: „Doamna educatoare, ieri

am fost la bunici şi fetiţa mea ne-a pus la treabă pe toţi. Nu cumva să rămână mizerie prin curte că se

sufocă Pământul”; „…copilul meu le-a certat pe nişte vecine la bloc că mâncau seminţe şi aruncau cojile

pe jos”, etc.

Acest lucru m-a bucurat şi am invitat părinţii la o activitate deschisă de Educaţie ecologică să vadă

ce au învăţat copiii lor despre protecţia mediului şi să încercăm ca, împreună, să spunem NU poluării

acestuia.

A fost un concurs pe echipe pe tema „Să protejăm natura”. Fiecare echipă a primit câte un set de

imagini pe care trebuiau să le aşeze pe panou după următoarele criterii:


85

- pe panoul alb aşezau imaginile care reprezentau acţiuni de îngrijire a mediului (sădirea pomilor,

adunarea şi aruncarea gunoaielor în locuri special amenajate, îngrijirea animalelor, etc.)

- pe panoul gri aşezau imaginile care reprezentau acţiuni de deteriorare a mediului: (tăierea pomilor, foc

în pădure, aruncarea gunoaielor pe jos, omorârea animalelor, strivirea florilor, fabrici care poluează cu

fum şi reziduuri deversate în ape, etc).

După ce fiecare echipă a aşezat imaginile, s-a verificat cu întreaga grupă dacă au fost corect aşezate.

Echipa care nu a făcut nici o greşeală a primit maximul de puncte (şapte).

În partea a II-a a jocului am desfăşurat un exerciţiu de limbaj: eu spuneam un cuvânt care să corespundă

temei jocului şi să pună pe copii în situaţia de a conştientiza cele două modalităţi de acţiune asupra

mediului – una benefică şi alta dăunătoare, iar copiii găseau opusul lui (antonimul) şi formulau propoziţii

cu cele două antonime. Pentru fiecare răspuns corect, fiecare echipă primea un punct.

Ex: curat-murdar, poluat-nepoluat, bun-rău, îngrijit-neîngrijit, frumos-urât, etc.

În a III-a parte a jocului copiii au lipit imagini cu acţiuni ale omului asupra mediului în două albume cu

nume diferite:

1. Să ocrotim natura.

2. Nu distrugeţi natura.

Imaginile au fost aduse anterior planificării şi desfăşurării jocului de către copii de acasă fiind ajutaţi de

către părinţi să le caute în diferite reviste sau cărţi şi să le decupeze. Pentru fiecare imagine aşezată corect

şi motivată, echipa primea un punct.

Pe un panou am aşezat un copac care avea crengile înfrunzite în partea dreaptă şi uscate în partea stângă.

Am cerut copiilor să motiveze de ce cred ei că sunt aşa crengile şi să aşeze imaginile potrivite în fiecare

parte a copacului. Am obţinut o imagine care a fost proiectul unui afiş pe care l-am afişat apoi în holul

grădiniţei şi pe care l-am intitulat „Salvaţi natura, ea ne oferă viaţă”. Pentru fiecare imagine aşezată

potrivit, grupele au primit un punct. S-a totalizat punctajul şi s-au stabilit câştigătorii.

În finalul activităţii, împreună cu copiii şi părinţii, am întocmit o scrisoare adresată umanităţii care a fost

afişată apoi în holul grădiniţei alături de afiş. Iată conţinutul scrisorii:

„Ne naştem şi trăim în mijlocul naturii. Ea ne dă elementele vitale: apă, aer, hrană, adăpost, lumină şi

căldură. Dar noi cum o răsplătim?!

Să ne unim forţele şi să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a o proteja de elementele nefaste. Cu cât o

vom proteja mai mult, cu atât ne va oferii o viaţă mai frumoasă şi mai sănătoasă.

Spuneţi NU gunoaielor şi reziduurilor de tot felul. Pământul are nevoie de aer curat asemeni nouă. A

înghiţit prea multe toxine şi acum strigă disperat după ajutor. Ascultaţi-l şi veniţi-i în ajutor până nu e

prea târziu. Într-o natură bolnavă va fi şi o lume bolnavă, iar noi facem parte din ea.”


86

În cadrul acestor activităţi, copiii au învăţat să exploreze lumea înconjurătoare, să o analizeze şi să

înţeleagă că noi toţi formăm un întreg, că depindem unii de alţii şi că de noi depinde cum trăim.. Le-a

trezit interesul pentru cunoaştere, le-a lărgit orizontul intelectual şi afectiv, dezvoltându-le capacitatea de

a cerceta şi de a descoperii relaţiile dintre fenomene. Au învăţat să-şi exprime opinii şi stări sufleteşti şi să

iniţieze acţiuni.

Curiozitatea pe care o manifestă copiii faţă de mediul înconjurător trebuie permanent menţinută şi

transformată într-o puternică dorinţă de a afla mai mult şi mai multe şi de a înţelege ceea ce se întâmplă

dincolo de aparenţe. Ei sunt cei care pot sensibiliza adulţii în lupta pentru protejarea mediului

înconjurător.

Bibliografie

Drd. Nicoleta Adriana Geamănă – Educaţia ecologică la vârsta preşcolară, Revista Învăţământul

Preşcolar, Nr. 3-4/2005, Ministerul Educaţiei şi Cercetării

Stefania Antonovici, Gabriela Nicu – Jocuri interdisciplinare, Editura Aramis, Bucureşti, 2003, pag. 69

Anca Vodiţă – Jocuri didactice pentru cunoaşterea mediului, Editura Aramis, Bucureşti, 2002, pag.58-62


87

Pădurea, aurul verde al naturii

proiect educațional

Prof. Faur Elena – Grădinița P.P. NR. 7 Deva – struct. grădinița P.N. Nr. 2

Prof. Istrate Marinela - Grădinița P.P. NR. 7 Deva – struct. Grădinița P.N. Nr. 2

Durata:

- octombrie 2014 – iunie 2015

MOTTO:

,,De câte ori, în mijlocul arborilor muţi şi neclintiţi ne-am simţit ca în tovărăşia unor vechi

prieteni guralivi! De câte ori nu le-am destăinuit lor durerile noastre şi de câte ori, mai cu seamă, nu ne-

au alinat ei aceste dureri.”

Calistrat Hogaş

ARGUMENT:

Ce este pădurea?

PRIETENIE

ENERGIE

DURABILITATE

RELAXARE

ARMONIE

Pădurea este cel mai important factor stabilizator al mediului înconjurător ce aduce mari servicii

societăţii omeneşti, contribuind la creşterea calităţii vieţii prin funcţiile multiple de protecţie şi producţie

pe care le îndeplineşte.

Pădurea este suportul celui mai bogat tezaur de informaţie genetică şi ecologică, de o excepţională

valoare pentru ştiinţă. Pădurea a fost şi este strâns legată de fiinţa poporului român. A o păstra cu

cumpătate şi a o ocroti e datoria noastră a tuturor.

Dacă vom reuşi să insuflăm copiilor dragostea de natură, generaţiile viitoare vor beneficia de un aer curat

şi un mediu sănătos,iar mileniul în care am păşit va fi unul al reconcilierii cu natura spre binele şi folosul

nostru.

SCOPUL PROIECTULUI:


88

* Formarea şi dezvoltarea capacităţii afective a copiilor de a descoperi şi de a aprecia frumuseţea

pădurilor şi rolul acestora în viaţa şi activitatea omului, ca sursă a însăşi vieţii, ca mijloc de recreere, izvor

nesecat de inspiraţie a artei frumosului în toate formele acesteia, manifestare a bucuriei şi preţuire a vieţii;

* Conturarea deprinderilor şi atitudinilor de a preţui şi respecta mediul natural prin comportamente

civilizate specifice vârstei.

OBIECTIVELE PROIECTULUI:

- dezvoltarea unor atitudini/comportamente favorabile pentru îmbu-nătăţirea relaţiilor dintre om şi

natură, în general, şi dintre om şi pădure, în special;

- cultivarea capacităţii afective de a descoperi frumuseţea naturală a pădurilor prin observarea

schimbărilor specifice anotimpurilor;

- formarea/dezvoltarea deprinderilor de a căuta/cerceta aspecte inedite, minuscule existente în

viaţa pădurilor;

- stimularea cooperării de grup pentru îndeplinirea sarcinilor propuse, în vederea realizării unor

rezultate cu impact pozitiv şi stimulator pentru toţi copiii implicaţi;

- îmbogăţirea cunoştinţele despre rolul pădurilor în menţinerea vieţii pe pământ şi, implicit,

manifestarea sentimentelor de grijă faţă de protejarea lor împotriva celor care o distrug;

- stimularea capacităţilor creatoare ale elevilor, având ca sursă de inspiraţie pădurea;

- realizarea de lucrări artistico-plastice în care să redea frumuseţile pădurii în decursul celor patru

anotimpuri, realizarea de expoziţii la nivelul grădiniţelor aflate în parteneriat, în vederea mediatizării şi

promovării mesajului proiectului.

GRUPUL ŢINTĂ :

- copiii preşcolari grupa mică/mijlocie Grădiniţa P.P. nr7 – Structura P.N. nr.2 Deva.

RESURSE:

UMANE:

- educatoarele celor două grupe implicate în parteneriat;

- copiii celor două grupe;

- părinţii copiilor, sensibili la ideea proiectului şi doritori să-l susţină;

- reprezentanţi ai comunităţilor locale ( Deva).

MATERIALE :

foi albe şi colorate format A4 pentru desene, pictură şi colaje; acuarele, tempera, pensule, pastă de lipit,

hârtie glace, hârtie cr-ponată, hârtie ambalaj pentru flori, autocolant de diferite culori, carton, suport

polistiren alb şi colorat, foarfece, cretă colorată, plante presate, seminţe etc; deşeuri reciclabile: sticle şi

pungi de plastic, cutii de carton de orice tip, suporturile de la hârtie igienică, ambalaje etc ; aparat foto,


89

CD-uri, calculator, casetofon, casete etc; conexiune INTERNET, multiplicări xerox ; dosare, mape pentru

portiofolii.

FINANCIARE :

- contribuţii părinteşti;

- contribuţii al educatoarelor;

-susţinere din partea comunităţii locale cu mijloc de transport pentru deplasarea copiilor în zonele de

desfăşurare a activităţilor;

- eventuale sponsorizări şi donaţii.

REZULTATE AŞTEPTATE :

- dobândirea deprinderilor de a acorda atenţie oricărui colţ de natură, sesizând frumuseţea şi unicitatea lui;

- manifestarea unei conduite ecologiste faţă de pădure, în special, şi faţă de întrega natură, în general;

- promovarea de către fiecare copil participant la proiect a necesităţii adoptării atitudinii

ecologice de către fiecare om faţă de natură;

- manifestarea iniţiativei personale şi dezvoltarea încrederii în forţele proprii, prin

propuneri, acţiuni şi comportamente;

- dezvoltarea spiritului de echipă, a cooperării, pe baza încrederii şi a respectului reciproc

faţă de toţi membrii echipei.

MONITORIZAREA ŞI EVALUAREA PROIECTULUI:

- schimb de portofolii între cele două grupe;

- expoziţii cu lucrările copiilor, postere relizate de copii;

- concursuri şi acordare de diplome pentru contribuţii deosebite şi originalitate;

DISEMINAREA REZULTATELOR:

publicarea rezultatelor proiectului pe www.didactic.ro, site-ul ISJ Hd, „Servus Hunedoara”.

CALENDARUL ACTIVITĂŢILOR:

NOIEMBRIE 2014

,,Chipul frunzelor de toamnă”

Forma de realizare: activitate artistico-plastică de redare a simbolisticii cromatice specifică pădurilor în

anotimpul toamna.

Obiective urmărite:

- discuţii şi explicaţii despre schimbările suferite de păduri în anotimpul toamna;

- intuirea unor imagini cu păduri toamna şi a frunzelor presate, pe care elevii le-au adunat la activitatea

precedentă;

http://www.didactic.ro/


90

- realizarea de lucrări plastice folosind tehnica imprimării şi cromatica specifică toamnei;

- realizarea unui portofoliu cu lucrările copiilor pentru prietenii lor.

IANUARIE 2015

,,Ce se întâmplă în pădure?”

Forma de realizare: activitate de informare despre viaţa pădurii în anotimpul iarna.


- realizarea unui panou cu imagini, ale pădurilor în timpul iernii;

- confecţionarea unui album cu lucrările copiilor pentru prietenii lor.

APRILIE 2015

,,Din nou în pădure –spectacolul reînvierii!”

Forma de realizare: drumeţie în pădure cu scopul observării reînceperii unui nou ciclu de viaţă; activitate

pe ateliere de lucru artistico-plastică.


- realizarea de lucrări plastice folosind tehnica imprimării şi cromatica specifică toamnei;

- realizarea unui portofoliu cu lucrările copiilor pentru prietenii lor.

IUNIE 2015

,,Ziua mondială a mediului – 5 iunie“

Forma de realizare: activitate de informare despre ziua mondială a mediului.


- prezentări ppt pe calculator a scurte înregistrări dedicate zilelor prin care se militează pentru protejarea

mediului natural: 23 martie – Ziua Mondială a Apei, 1 aprilie – Ziua

Mondială a Păsărilor, 15 aprilie – Ziua Mondială a Pădurii, 22 aprilie – Ziua Mondială a Pământului;

- realizarea de postere cu mesaje ecologiste şi premierea acestora.

,,Am devenit prietenii pădurii!” - activitate de evaluare a proiectului.

Personaje de poveste din materiale reciclabile

-decor pentru serbari cu tematica ecologica-

Prof. Preda Maria – Şc. Gimn.,,I. D. Sîrbu “Petrila – Struct. Grad. PP. si PN . Nr. 1


91

Forma de realizare: activitate practică

Obiective fundamentale : -formarea unei atitudini ecologiste active si responsabile fată de mediu;

-exersarea unor deprinderi practice adecvate.

ARGUMENT:

Gradiniţa noastră pune un accent deosebit pe educaţia ecologică, pe creşterea şi formarea copiilor într-un

mediu natural cât mai curat. La majoritatea copiilor, interesul şi dragostea pentru natură sunt instinctive,

dar convingerile şi comportamentele formate copiilor, la o vârstă cât mai fragedă, vor fi şi cele care se

vor păstra cel mai bine pentru tot restul vieţii. De aceea, prin educaţia ecologică, fiecare educatoare îşi

propune să-l facă pe copil să descopere şi să redescopere natura, să iubească mediul înconjurător, să

respecte tot ceea ce-l înconjoară, să se bucure de ceea ce ne oferă mediul natural, să aplice acele reguli pe

care le învaţă în gradinita şi, de ce nu, să ia atitudine faţă de cei care nu respectă anumite reguli de

păstrare a mediului curat.

DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII:

Activităţile practice de realizare a unor modele de jucării ,personaje de poveste şi obiecte de

îmbrăcăminte din materiale refolosibile este o modalitate, cu caracter practico-formativ de a insufla

copiilor dragostea faţă de mediul care-i înconjoară, de a-i învăţa cum pot ei să contribuie la protejarea

acestuia, de a-i determina să iubească natura cu ochii, cu mintea, cu sufletul şi cu mâinile.

Preşcolarii împreuna cu cadrele didactice au iesit în parcul gradiniţei cu saci plini cu materiale

reciclabile si cu mult entuziasm s-au apucat de lucru .Cu o sticlă ,cu o cutie ,lipite, legate ,asezate una

peste alta si cu multa imaginatie personajele noastre au luat contur si parcă au prins si viata când copiii le-

au îmbracat si au început sa danseze in jurul lor.

Cu prilejul realizării acestor activităţi elevii redescoperă sursele inepuizabile ale mediului înconjurător,

observă şi participă direct la acţiuni de selectare a “comorilor” naturale de a le da un nou scop

materialelor reciclabile ,de folosire a acestora cu ocazia efectuarii serbarilor cu tematică ecologică. Astfel,

elevii sunt educaţi să-şi menţină vie curiozitatea, să studieze materialele adunate, să le folosească şi în alte

activităţi, dând frâu liber imaginaţiei şi creativităţii.

FINALITATEA ACTIVITATII:

Am facut fotografii si ne-am bucurat (cântand) de realizarile noastre;

Am decorat sala pentru serbare .

Mânuţe de copii

Cu-o mână mica de copil,

Pământul nu îl pot salva.

Dar , pot hârtia să o pun

În coş , aşa cum spune inima.

Cu două mâini micuţe, aşa ,

Planeta nu o pot mişca.


92

Dar, un copac eu pot planta

Şi lumea aer va avea.

Cu sute de mânuţe mici,

Pământul îl putem salva

Alături de părinţi , bunici

Planeta mult va rezista.

Prof. Preda Maria si copil Bunea Larisa


93

Natura in primejdie

-sectiunea referat-

Prof. inv. Presc. Marin Maria Magdalena Olguta - G.P.P. “Micul Print”, Pitesti

Problema raportului dintre om si mediul ambiant nu este noua.Ea a aparut o data cu cele dintai

colectivitati omenesti, caci omel cu inteligenta si spiritul creator care il definesc, nu s-a multumit cu

natura asa cum era ea, ci a pornit cu curaj si tenacitate la opera de transformare a ei potrivit nevoilor sale.

Multiplicandu-se neincetat, specia umana a adaugat peisajului natural privelisti noi, prefacand mlastini si

pamanturi intelenite in vai roditoare, tinuturi aride in oaze de verdeata, a creat noi soiuri de plante de

cultura si a domesticit animale salbatice.Pana aici, echilibrul natural nu a avut de suferit decat, poate, pe

arii foarte restranse, care nu puteau afecta ansamblul.

Cotitura a intervenit o data cu revolutia industriala si, mai cu seama, cu noua revolutie tehnico-

stiintifica, gratie careia avioane si rachete brazdeaza, astazi, vazduhul si strapung norii, nave tot mai mari

si mai puternice despica luciul marilor si al oceanelor, cascade de hidrocentrale transorma puterea apelor

in salbe de lumina, in energie ce alimenteaza parcul de masini in crestere vertiginoasa.Intr-un cuvant,

stiinta si tehnica moderna, sporind nemasurat puterea omului, au ridicat, in medie, nivelul de viata de

pretutindeni.Dar reversul civilizatiei industriale este contemporane, al progresului material a fost si este

inrautatirea mediului natural.Sub impactul dezvoltarii economice au fost poluate, mai mult sau mai putin

grav, solul, apa si aerul, au disparut sau sunt pe cale de disparitie multe specii de plante si animale, iar

omul este confruntat la randul lui cu diverse maladii cauzate de poluare, fenomen ce cuprinde astazi toate

tarile si continentele.Efectele ei sunt resimtite pana si peintinderile, pana ieri imaculate, ale Antarcticii.S-a

calculat ca in timp de un deceniu, devierile civilizatiei au provocat mediului natural pagube mai mari

decat intr-un mileniu.

La inceputul erei neolitice, numai aproximativ zece milioane de oameni actionau asupra naturii, cu

unelte primitive care practic nu lasau urme cat de cat sesizabile.La mijlocul secolului trecut, deci nu la

mult timp dupa declansarea revolutiei industriale, numarul locuitorilor globului ajunge la un miliard, dar

deteriorarea mediului nu cunoaste inca manifestari preocupante, cu exceptia anumitor perimetre din unele

tari occidentale - incepand cu Anglia - care au urcat primele in "trenul industrializarii", gratie in primul

rand masinii cu abur.

Poluarea ca problema globala este apanajul secolului nostru, mai precis al ultimelor trei decenii, timp

in care populatia lumii a crescut de la 5 la 6 miliarde de locuitori.Sunt multi sau putini ? Exercita oare


94

numarul lor cu adevarat o "presiune demografica" asupra mediului inconjurator ? Iata intrebari ce-i

framanta deja pe demografi, economisti, medici si alti specia-listi, ca si pe oamenii politici.Problema care

i-a preocupat pe specialisti de-a lungul timpului a fost, de fapt, aceea daca se poate asigura hrana

suficienta populatiei si doar in ultimile decenii si-au indreptat atentia asupra unui aspect care s-a dovedit a

fi la fel de important : degradarea mediului ambiant prin poluare, eroziune si alte fenomene, datorate

actiunii, voite sau nu, a omului, proces ce afecteaza nu numai posibilitatile de procurare a hranei, ci si alte

aspecte ale existentei umane, incepand cu sanatatea.

Nu incape indoiala ca solul este capitalul cel mai pretios de care omul dispune pentru satisfacerea

nevoilor si ambitilor sale.La urma urmelor, cel putin pana la inventarea fotosintezei artificiale, cu totii

depindem de stratul subtire si roditor de la suprafata Pamantului, de unde se extrag totalitatea resurselor

necesare vietii.Or, unul din marile paradoxuri este acela ca omul tinde sa-si pericliteze izvorul vietii si al

fortei din nestiinta, lacomie, neglijenta sau din alte cauze.Asa se face ca, in timp ce tehnicile moderne ii

ingaduie sa introduca in circuitul productiv milioane de hectare de teren, ce pana ieri erau socotite inerte

pe vecie, in paralel alte milioane de hectare dintre cele aflate in productie devin improprii cultivarii,

datorita tot actiunii omului.De cand omul a inceput sa lupte impotriva naturii, suprafata deserturilor a

crescut cu un miliard de hectare si procesul avanseaza intr-un ritm accelerat.Se cuvine sa adaugam ca, in

fiecare an, zeci de milioane de hectare de soluri productive sunt "devorate" de drumuri, de uzine si de

orase, tot atatea secvente ale duelului inegal dintre frunza verde si asfalt.

De cand primul topor primitiv a doborit intaiul arbore, padurile au pierdut jumatate din intinderea lor,

in timp ce omenirea in acest rasimp s-a multiplicat de sute sau chiar mii de ori.Distrugerea padurilor,

carora li se datoreste in cel mai inalt grad stabilitatea si calitatea a trei elemente fundamentale ale vietii

oamenilor - solul,aerul si apa - s-a soldat de-a lungul timpului cu efecte dezastruoase.Padurilor le revine

un rol insemnat in fixarea stratului, relativ subtire, de sol fertil, mediul germinativ al masei vegetale.

pana la limite vecine cu calamitatea.

Reimpadurirea e inca un cuvant prea nou si efectele ei prea mici pentru a rascumpara greseala

multimilenara care a determinat disparitia a jumatate din arborii planetei.Desigur, in aceasta privinta

calculele sunt foarte precare.Recurgem totusi la unele, care, indiferent cat de mare e aproximatia, ne spun

cate ceva.La sfarsitul Imperiului roman, Peninsula Iberica era acoperita cu paduri viguroase de la Biscaya

pana la stramtoarea Gibraltar si ar fi avut o populatie aproape dubla fata de cea de azi, cand au ramas doar

vreo cinci la suta din fostele paduri.

Nu mai putin important este rolul padurii ca factor de regularizare a cursurilor raurilor.De asemenea,

padurea este menita sa asigure cerintele de agrement si turism, tot mai accentuate in conditiile vietii


95

moderne, ambianta biofizica indispensabila localitatilor balneoclimaterice, conservarea multor specii de

plante si animale foarte utile etc.

Intr-un cuvant, fara paduri suficiente, dezvoltarea si, la urma urmelor, viata insasi nu sunt

posibile.Astazi, cand padurile ocupa cam o treime din suprafata uscatului (circa 4 miliarde de hectare), pe

plan modial isi face loc parerea ca aceasta reprezinta un minimum necesar,sub care omenirea nu-si poate

permite sa coboare.In conditiile cand raman de rascumparat fata de padure greseli multe si vechi, cand un

singur automobil, parcurgand 1000 de kilometri, consuma o cantitate de oxigen suficienta unui om pe

timp de un an, iar raurile dezlantuite fac tot mai mari ravagii, spaland nemilos ce a mai ramas din

fertilitatea solului, exploatarea nerationala a resurselor forestiere a devenit un lux prea scump.

Dar daca aerul, asa cum este, deocamdata poate fi respirat pretutindeni pe gratis, nu acelasi lucru se

intampla cu apa potabila, care pentru citadini are de mai multa vreme un pret.Si inca in continua

crestere.Caci apa, acest al doilea element in ordinea urgentelor omenesti, dupa aer, a devenit si el un

produs industrial.In preajma marilor orase si unitati industriale apar instalatii uriase de "tratare" a apelor

naturale, prin decantare, filtrare, serilizare de mai multe feluri etc.

La prima vedere, pare paradoxal sa vorbim de nevoia asigurarii apei pe o planeta care dispune de atata

apa, incat s-ar putea inunda complet cu un strat de 3 km grosime.Chestiunea e ca 97 la suta din apa

globului este sarata, iar din restul de 3 la suta cea mai mare parte se afla in ghetari.Rezulta ca populatia

lumii are la dispozitie pentru consumul personal si pentru activi-tatile sale economice numai in jur de 1 la

suta din volumul de apa dulce, respectiv cea din rauri, fluvii, lacuri si din unele panze freatice.Chiar si

asa, ar fi mai mult decat suficient pe ansamblu, numai ca, asa ca si la alte capitole ale inzestrarii naturale,

apa e foarte neuniform repartizata pe intinderea globului, iar o mare parte din ea este de acum puternic

poluata.In ansamblul poluarii, ponderea apelor uzate - menajere si industriale - este covarsitoare.

Daca la poluarea aerului imaginea-simbol este oferita de arborii "perforati" de "ploile acide", la poluarea

apei expresia caracteristica ar putea fi considerate "mareele negre", adica poluarea, practic continua, cu

petrol a marilor si oceanelor lumii, avand efecte dezastroase asupra florei si faunei marine.


96

Natura în primejdie

Prof. Tirea Daniela – Şcoala Gimnazială „I. D. Sîrbu” Petrila

Prof. Tirea Ionel – Colegiul Tehnic „Constantin Brâncuşi” Petrila

„Totul a ieşit bun din mâinile naturii

pentru a degenera în mâinile omului”

J. J. Rousseau

Realităţile zilelor noastre arată că secolul XX este perioada celor mai mari

descoperiri şi transformări ale civilizaţiei omeneşti, dar si cele mai complexe si uneori nebănuite efecte

asupra vieţii. Pană nu demult resursele naturale regenerabile ale Terrei erau suficiente pentru nevoile

omenirii. În prezent, ca urmare a exploziei demografice si a dezvoltării fără precedent a tuturor ramurilor

de activitate, necesarul de materie primă şi energie pentru producţia de bunuri a crescut mult, iar

exploatarea intensă a resurselor pământului releva, tot mai evident, un dezechilibru ecologic.

Protecţia mediului este o problema majoră a ultimului deceniu dezbătută la nivel mondial, fapt ce a

dat naştere numeroaselor dispute între ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare. Acest lucru a impus

înfiinţarea unor organizaţii internaţionale ce au ca principale obiective adoptarea unor soluţii de

diminuare a poluării si creşterea nivelului calităţii mediului în ansamblu.

Dar dacă aerul, aşa cum este, deocamdată poate fi respirat pretutindeni pe gratis, nu acelaşi lucru se

întâmplă cu apa potabilă, care pentru citadini are de mai multă vreme un preţ. Şi încă în continua creştere.

Căci apa, acest al doilea element în ordinea urgentelor omeneşti, după aer, a devenit şi el un produs

industrial. În preajma marilor oraşe şi unităţi industriale apar instalaţii uriaşe de „tratare” a apelor

naturale, prin decantare, filtrare, sterilizare de mai multe feluri, etc.

La prima vedere, pare paradoxal să vorbim de nevoia asigurării apei pe o planetă care dispune de

atâta apă, încât s-ar putea inunda complet cu un strat de 3 km grosime. Chestiunea e că 97 % din apa

globului este sărată, iar din restul de 3 % cea mai mare parte se află în gheţari. Rezultă că populaţia lumii

are la dispoziţie pentru consumul personal şi pentru activităţile sale economice numai în jur de 1% din

volumul de apă dulce, respectiv cea din râuri, fluvii, lacuri şi din unele pânze freatice. Chiar şi aşa, ar fi

mai mult decât suficient pe ansamblu, numai că, aşa ca şi la alte capitole ale înzestrării naturale, apa e

foarte neuniform repartizată pe întinderea globului, iar o mare parte din ea este de acum puternic poluată.

În ansamblul poluării, ponderea apelor uzate (menajere şi industriale) este covârşitoare.

Dacă la poluarea aerului imaginea-simbol este oferită de arborii „perforaţi” de „ploile acide”, la

poluarea apei expresia caracteristică ar putea fi considerate „mareele negre”, adică poluarea, practic


97

continuă, cu petrol a mărilor şi oceanelor lumii, având efecte dezastroase asupra florei şi faunei marine.

Industrialismul a fost mai mult decât coşuri de fabrică şi linii de asamblare. A fost un sistem social

multilateral şi bogat care a influenţat fiecare aspect al vieţii omeneşti. Creşterea economică, enorm

accelerată, se bazează în majoritate nu pe surse regenerabile de energie, ci pe energia cheltuită prin

folosirea combustibililor fosili, neregenerabili: cărbuni, ţiţei, gaze naturale.

Alvin Toffler observă cu sarcasm că: „Pentru prima dată o civilizaţie consumă din capitalul naturii, în

loc să trăiască din dobânzile pe care le dădea acest capital !”.

Problema reziduurilor activităţilor umane a luat proporţii îngrijorătoare, prin acumularea lor

provocând alterarea calităţii factorilor de mediu. Aceste alterări sunt cauza unor dezechilibre în faună şi

floră şi în sănătatea şi bunul mers al colectivităţii umane din zonele supraaglomerate.

Prin educaţie ecologică putem să cultivăm dragostea şi interesul elevilor pentru lumea înconjurătoare,

pentru protejarea mediului şi a societăţii, putem să formăm atitudini de dezaprobare faţă de cei ce încalcă

normele de păstrare a igienei mediului.

Omul intervine asupra multor ecosisteme naturale, declanşând noi succesiuni ecologice.

Pentru a nu se ajunge la dezechilibre grave în natură, orice activitate a omului trebuie să se bazeze

atât pe cunoaşterea relaţiilor dintre organisme cât şi a relaţiilor dintre acestea şi mediul în care trăiesc.

Reducerea numărului de specii sau distrugerea lor prin acţiunile directe (vânătoarea) sau indirecte

(poluarea) ale omului poate perturba grav echilibrele ecosistemelor. Resursele naturale sunt componente

ale mediului înconjurător şi reprezintă bogăţia unei ţări.

Resursele naturale sunt:

resurse regenerabile (plante, animale, gaze din atmosferă, energia eoliană, cea a mareelor, a

precipitaţiilor).

resurse neregenerabile (combustibili fosili, nu se mai refac speciile de plante şi animale dispărute de pe

glob).

Pădurile au multiple funcţii ecologice şi o deosebită valoare economică, datorită masei lemnoase

exploatabile şi speciilor de animale care le populează. Protejarea masei lemnoase se face prin înlocuirea

acesteia cu noi materiale.

Resursele naturale regenerabile, dar în special cele neregenerabile, trebuie conservate pentru a se evita

deteriorarea mediului.

Deşeul este o parte dintr-o materie sau dintr-un material rezultat în urma unui proces tehnologic de

realizare a unui produs şi neutilizabil în cursul aceluiaşi proces. După provenienţa lor, deşeurile pot fi:

industriale (provenite din prelucrarea surselor naturale prin diferite tehnologii), menajere (provenite din

activităţi menajere), metabolice (provenite din procese biologice, de exemplu, dejecţiile).


98

În ecosistemele urbane rezultă zilnic cantităţi imense de deşeuri, care nu pun numai probleme de spaţiu

pentru depozitare sau de estetică, ci sunt şi o sursă de poluare ameninţând sănătatea oamenilor. Toate

deşeurile degradează mediul înconjurător şi contaminează apele subterane. Până se vor găsi soluţii de

reducere a cantităţii de deşeuri şi de reciclare a tuturor acestora se utilizează, pentru înlăturarea lor, mai

multe metode:

depozitarea deşeurilor pe terenuri sau îngroparea lor în afara oraşelor;

arderea deşeurilor;

transformarea deşeurilor biodegradabile în compost, care poate fi folosit ca îngrăşământ agricol.

Reciclarea constă în recuperarea şi prelucrarea unor materiale deja folosite, pentru a face posibilă

refolosirea lor. Deşeurile care se valorifică în cea mai mare măsură sau integral sunt: metalele feroase,

neferoase şi preţioase, deşeuri chimice, deşeurile din hârtie, textilă, sticlă. Prin reciclarea deşeurilor se

economisesc importante resurse naturale şi energetice, înlăturându-se poluarea mediului.

Medicina clasică nu are medicamente eficiente împotriva otrăvirii şi distrugerii mediului

înconjurător. Cea mai eficientă soluţie, aflată la îndemâna fiecăruia dintre noi, capabilă să menţină şi să

întărească sănătatea omului, este lupta pentru redobândirea unui mediu sănătos.

Astăzi este nevoie ca în raportul om – natură să intervină o schimbare de concepţie iar între mediul

ecologic al naturii să existe un echilibru.

În concluzie, asigurarea unei calităţi corespunzătoare a mediului, protejarea lui – ca necesitate a

supravieţuirii şi progresului – reprezintă o problemă de interes major şi certă actualitate pentru evoluţia

socială. În acest sens, se impune păstrarea calităţii mediului, diminuarea efectelor negative ale

activităţii umane cu implicaţii asupra acestuia. Mediul înconjurător descrie cel mai bine gradul de

civilizaţie al societăţii în care trăim. Prin urmare, a face un bine naturii, înseamnă a face un bine societăţii

şi indivizilor ei. Să trăim în armonie cu natura - e oare aşa de greu de realizat ?

Sticla, hârtia, plasticul se pot recicla cu succes, s-a inventat maşina de spălat fără detergenţi, călătoriile cu

bicicleta sunt mai sănătoase decât cele cu automobilul, iar folosirea transportului în comun reduce

poluarea în oraş.

,,A înţelege natura înseamnă a înţelege viitorul, dar a face ceva pentru salvarea naturii, atât de

ameninţată azi, înseamnă a contribui la fericirea omenirii.” (E. A. Pora).

Viitorul depinde de noi. Dar noua ne pasă ?

Bibliografie


99

Giurgiu,Victor – Conservarea pădurilor, Editura Ceres, 1978;

Horia, Matei – Enigmele Terrei, Editura Albatros, 1978.

Formarea comportamentului ecologic la copii prin abordarea

interdisciplinară

Înv. Simona Merluşcă, Şcoala „Mihai Eminescu” Lespezi, com. Gîrleni, jud. Bacău,

Prof. înv. primar Urdă Elena, Şcoala „Mihai Eminescu” Lespezi, com. Gîrleni, jud.

Bacău,

Educaţia ecologică presupune nu numai formarea unui comportament corect faţă de mediul ambiant

dar şi implicarea activă şi chibzuită în procesul de adoptare a deciziilor de mediu. Părinţii si membrii

familiilor trebuie să participe activ, să incurajeze şi să colaboreze multilateral în trezirea interesului pentru

educaţia ecologică şi calitatea mediului.



dincolo de aparenţe. De aceea este necesar ca micii şcolari să fie ajutaţi să pătrundă tainele naturii pentru

a sesiza interdependenţa şi cauzalitatea fenomenelor.

Şcoala este chemată să determine nu numai sentimente de admiraţie faţă de frumuseţile naturii,

ci şi convingeri şi deprinderi de protejare a mediului înconjurător. Este o datorie de onoare ca toţi

cetăţenii acestei planete să cunoască măsurile de ocrotire a acesteia. E bine ca elevii să cunoască efectele

poluării pentru a lua astfel măsuri în ocrotirea mediului înconjurător. Să nu uităm că ei sunt viitorul de

mâine.

Educaţia pentru un mediu curat o putem realiza la toate disciplinele de învăţământ, separat, dar şi

printr-o abordare interdisciplinară. Pentru realizarea acesteia din urmă, nu trebuie să uităm că fiecare

disciplină ne oferă oportunităţi de a-i determina pe elevii noştri să contribuie la protejarea naturii. Astfel,

la limba şi literatura română se pot studia texte literare despre natură. În urma studierii textelor, elevii pot

realiza creaţii în versuri sau în proză care să ilustreze frumuseţea naturii, legătura dintre plante, animale şi

om; pot elaborarea scrisori, mesaje, îndemnuri, afişe pe teme de ecologie.


100

La matematică, prin compunerea şi rezolvarea unor probleme, elevii pot fi puşi în situaţia de a

evalua în cifre exacte efecte ale acţiunii necontrolate a omului asupra naturii.

Temele pe care le abordează cunoaşterea mediului (ştiinţe ale naturii) „Medii de viaţă”, “Ce este

apa?”, “Ce este aerul?”, “Ce este solul?”, “Vieţuitoare pe cale de dispariţie”, “Adaptarea plantelor şi

animalelor la mediu”, îi determină pe elevi să pună în practică cunoştinţele dobândite prin realizarea unui

„colţ viu” al clasei, prin amenajarea spaţiilor verzi din jurul şcolilor, a locuinţelor, prin acţiuni de curăţare

a parcurilor, unde copiii îşi petrec o parte din timpul liber.

La dezvoltarea conştiinţei legate de protecţia mediului înconjurător participă şi disciplina educaţie

civică. Aici elevii pot elabora şi discuta studii de caz care să ilustreze relaţiile dintre om, plante şi

animale. Pornind de la o discuţie dată, ca de exemplu un comportament potrivit sau nepotrivit faţă de

mediu, încălcarea dreptului la sănătate atunci când copiii trăiesc într-un mediu poluat, elevii sunt puşi în

situaţia de a realiza scurte povestiri.

Disciplina care pune elevii în situaţia de a observa marea complexitate a fenomenelor naturale,

legătura şi interdependenţa dintre acestea, este geografia. Aici, utilul este îmbinat cu plăcutul, astfel încât

elevii, prin drumeţiile la care iau parte, observă şi cum pot participa ei la aplicarea unor modalităţi de

prevenire a degradării mediului înconjurător: plantare de puieţi, îngrijirea acestora, depozitarea resturilor

în spaţii special amenajate, întreţinerea zonei în care se află şcoala prin îngrijirea spaţiilor verzi, a

copacilor.

Prin învăţarea unor cântece despre plante şi animale, elevii sunt educaţi să fie mai aproape de natură

şi să transforme mediul înconjurător într-un loc prietenos. Acesta este unul din rolurile educaţiei

muzicale. Atât abilităţile practice (educaţia tehnologică) cât şi educaţia plastică oferă elevilor posibilitatea

refolosirii unor materiale: hârtie, mase plastice, sticlă, deşeuri textile. Cu ajutorul acestora ei îşi pot pune

în valoare creativitatea prin lucrări: desene, colaje, postere cu teme legate de natură, afişele cu mesaj

ecologic.

Am văzut că toate disciplinele de învăţământ, luate separat, contribuie la educaţia ecologică a

copilului. Dar abordarea interdisciplinară a problemelor legate de mediu, realizată prin proiectele cu

tematică ecologică, ne arată că, elaborând minuţios planurile, tematica, alegând bine metodele şi

mijloacele, adaptând subiectele supuse atenţiei caracteristicilor disciplinelor didactice, vom putea dedica

mediului atenţia cuvenită şi vom stimula atitudinea responsabilă a copiilor faţă de tot ceea ce îi

înconjoară.

Exemplu de proiect tematic- „Protejez natura, iarna!”

Proiectul tematic „Protejez natura- iarna!” poate avea ca obiectiv cadru: dezvoltarea capacităţii de

cunoaştere şi înţelegere a mediului înconjurător în anotimpul iarna, iar ca obiective de referinţă:


101

descoperirea de către elevi a elementelor importante ale mediului înconjurător; investigarea de către

aceştia a mediul înconjurător în anotimpul iarna; aportul adus prin efort personal la protejarea mediului.

Drept metode şi procedee pot fi folosite: brainstorming-ul, Turul Galeriei, Ciorchinele, Tehnica

Florii de nufăr, învăţarea prin descoperire, învăţarea prin cooperare, observaţia, investigaţia,

experimentul, povestirea, explicaţia, demonstraţia, exerciţiul, jocul didactic, problematizarea.

Putem împărţi acest proiect tematic în patru subteme: Caracteristicile anotimpului de iarnă, Ce

fac plantele şi animalele iarna?, Activităţi de întreţinere a mediului înconjurător pe timp de iarnă,

Importanţa protejării mediului înconjurător. Fiecare subtemă poate fi studiată de câte o grupă de elevi.

Grupa 1- Caracteristicile anotimpului de iarnă: informaţii despre anotimpul de iarnă; imagini;

jocuri de rol; ghicitori, proverbe, zicători; creaţii în versuri sau în proză dedicate iernii; cântece de iarnă;

expoziţie de desene şi colaje.

Grupa 2 – Ce fac plantele şi animalele iarna?: imagini cu plante şi animale în anotimpul iarna;

informaţii, fotografii; ghicitori, proverbe, zicători; creaţii literare şi artistico-plastice; realizare de felicitări

din materiale refolosibile pentru sărbătorile de iarnă .

Grupa 3- ,,Activităţi de întreţinere a mediului înconjurător pe timp de iarnă”: informaţii

privind activităţile oamenilor din timpul iernii; imagini, fotografii cu lucrările de întreţinere a mediului

înconjurător; ghicitori, proverbe, zicători; creaţii literare şi artistico-plastice despre activităţile de

întreţinere a mediului pe timp de iarnă.

Grupa 4 – “Importanţa protejării mediului înconjurător”: informaţii privind importanţa

protejării mediului pentru viaţa oamenilor; fotografii; imagini ; realizarea unor tablouri din materiale

refolosibile pentru sărbătorile de iarnă; creaţii literare şi artistico-plastice; ghicitori, proverbe şi zicători;

mesaje ecologice.

Fiecare grupă îşi va prezenta produsul activităţii lor. Se poate realiza o expoziţie cu lucrările

elevilor şi un portofoliu tematic al proiectului. Astfel, printr-o abordare interdisciplinară, elevii pot

contribui la îmbunătăţirea mediului înconjurător, dobândindu-şi totodată şi noi cunoştinţe.

Abordarea aceluiaşi subiect în cadrul diferitelor discipline, din altă perspectivă, cu alte mijloace,

sintetizarea finală a ideilor desprinse şi găsirea soluţiilor, vor face ca latura informativă şi latura formativă

a activităţilorintreprinse să se armonizeze, iar finalitatea să fie cea aşteptată.

Bibliografie

Mirela Mihăescu, Claudia Mihai, Aniţa Dulman, - „Activităţi transdisciplinare”- ghid pentru învăţători,

Editura Radical, 2004;


102

Vasile Bunescu, Eugenia Şincan,- „Ghid practic pentru aplicarea programei de educaţie moral – civică

în învăţământul primar”, Bucureşti, Editura Coresi, 1994.

Să educăm elevii pentru păstrarea sănătăţii mediului înconjurător

Prof. Albu Adina-Corina, Centrul Școlar de Educație Incluzivă Nr. 1 Bacău,

Înv. Lăzărică Ramona- Mirela, Şcoala Gimnazială „Mihai Eminescu” Lespezi, com.

Gîrleni, Bacău

Mediul înconjurător apare ca o realitate pluridimensională care include nu numai mediul natural,

dar şi activitatea şi creaţiile omului, acesta ocupând o dublă poziţie: de „component” al mediului şi de

„consumator”, de beneficiar al mediului.

Educaţia ecologică se face începând din primii ani de viaţă, în familie, în grădiniţă şi, apoi, la

şcoală. La intrarea în şcoală copiii au o serie de reprezentări despre mediul natural, social şi familial

în care trăiesc. Treptat ei dispun de un orizont mai larg de cunoştinţe şi posibilităţi de înţelegere mai

mari şi astfel, pe măsură ce cresc, educaţia lor ecologică se aprofundează. Şcoala este datoare să

consolideze şi să dezvolte reprezentările despre natură şi societate, să cultive sentimente de admiraţie faţă

de frumuseţile naturii şi să formeze deprinderi de protejare a mediului înconjurător.

Învăţământul românesc actual poate şi trebuie să aducă o contribuţie importantă în formarea unei atitudini

de respect şi ataşament al copiilor faţă de natură. În acest sens, iniţiativa cadrelor didactice de a-i învăţa

pe elevi cum să protejeze natura este de lăudat. Educatorul are la îndemână un câmp larg de activitate

pentru a antrena elevii în ocrotirea şi protejarea naturii: de la contemplarea elementelor unui parc public,

până la formarea unor deprinderi de ocrotire a lumii animale şi vegetale din jurul său. Cu toţii încercăm să

aplicăm metode şi forme noi de sensibilizare a interesului elevilor pentru cunoaşterea naturii. Este

necesar ca elevii să aibă cât mai multe informaţii despre tot ceea ce-i înconjoară. Astfel vor căpăta

deprinderile necesare pentru a-şi proteja propria sănătate.




103

dincolo de aparenţe. De aceea este necesar ca elevii să fie ajutaţi să pătrundă tainele naturii pentru a sesiza

interdependenţa şi cauzalitatea fenomenelor.

Educaţia elevilor în contextul: ştiinţă- tehnologie- mediu- societate necesită o situaţie comprehesivă,

asigurându-se pregătirea tuturor copiilor, nu numai a vârfurilor, dincolo de simpla cunoaştere.

Pentru a atinge obiectivele educaţiei ecologice copilul tebuie să observe, să comunice spontan, să

delimiteze dificultăţile, să caute informaţii, să emită şi să verifice ipoteze, să formuleze concluzii. Un alt

demers important este stimularea gustului investigării ca punct de pornire în înţelegerea problemei ce o

ridică transformarea raportului omului cu mediul. Trebuie găsite metodele prin care să se facă

valorificarea interdependenţei dintre mai multe ştiinţe, în funcţie de experienţa de viaţă a copilului şi de

cunoştinţele dobândite. Anumite elemente din mediu pot deveni subiect de studiu, facând obiectul unei

prezentări mai aprofundat. Dobândirea spiritului ştiinţific este premisa majoră a unui învăţământ modern,

formativ-creativ, purtător de progres.

Elevii noştri trebuie să fie educaţi în vederea responsabilităţii lor privind: cunoaşterea lumii

înconjurătoare; educarea în sensul păstrării sănătăţii mediului; cultivarea dragostei faţă de tot ce se află pe

pământ: plante, animale, ape; însuşirea regulilor de ocrotire a mediului; educarea capacităţii de a ocroti

natura; formarea unui comportament civic faţă de natură; antrenarea în activităţi de îngrijire a arborilor, a

spaţiilor verzi; ocrotirea şi conservarea peisajelor naturale ale ţării noastre; vizitarea unor rezervaţii

naturale; protecţia mediului înconjurător; utilizarea raţională a resurselor naturale; progresul civilizaţiei

umane; cooperarea şi colaborarea internaţională; resursele planetei şi intelegerea necesităţii protejării şi

conservării acestora; cunoaşterea fenomenelor ce caracterizează actuala configuraţie a naturii; înţelegerea

aspectelor şi fenomenelor ce se pot desfăşura de-a lungul unui anotimp, an, deceniu.

Un mod în care elevii pot cunoaşte mediul înconjurător precum şi legătura dintre mediu şi vieţuitoare,

este formarea unei gândiri logice, ecologice. Elevii trebuie ajutaţi să-şi formeze o imagine clară despre

lumea înconjurătoare, să dobândească priceperi şi deprinderi prin activităţi practice, să-şi formeze un

comportament adecvat în natură. Aceasta se poate realiza oferindu-le cât mai multe modalităţi de

investigare şi explorare a mediului înconjurător.

Cu ajutorul unor activităţi practice elevii noştri, fie ei mici sau mari, pot contribui la protejarea mediului

înconjurător:

întocmirea de materiale ( referate, jurnale de observaţii) inspirate din realităţile concrete

ale mediului ambiant din satul, oraşul, cartierul în care locuiesc elevii şi aprecierea lor prin discuţii libere

în cadrul orelor de ştiinţe, limba şi literatura română, limbile străine, educaţie civică, educaţie plastică,

abilităţi practice, geografie, istorie sau în cadrul cercurilor ce au ca scop formarea unor deprinderi la elevi


104

pentru ocrotirea şi protejarea naturii; trebuie să convingem pe fiecare elev de necesitatea apărării

mediului înconjurător împotriva poluării şi să le formăm conduita ecologică modernă;

lecturile geografice; portofolii tematice; realizarea calendarului naturii; confecţionarea

unor cuiburi pentru păsări; participarea la activităţi de împădurire; amenajarea unui colţ verde în clase, pe

holurile şcolii, în laboratoare, pentru a crea o atmosferă plăcută, pentru a le încredinţa mai multe sarcini

de gospodărire şi îngrijire a plantelor; colectarea deşeurilor şi depozitarea lor în locurile special

amenajate; acţiuni practice de plantare a pomilor, florilor şi a ierbii în curtea şcolii;

îndrumarea în permanenţă a elevilor pentru a urmări anumite emisiuni la televizor pe

canale TV specializate în protejarea şi ocrotirea mediului înconjurător ; vom constata că elevii noştri

sunt fascinaţi să afle lucruri interesante despre natură, despre animale dispărute, să vadă locuri minunate

de pe „planeta albastră”, să călătorească imaginar pe insule minunate, să cunoască lumea.

Prin activităţile desfăşurate cu elevii la diferite discipline de învăţământ, având ca temă centrală „mediul”,

îi putem învăţa să exploreze lumea înconjurătoare, să o analizeze, să-şi pună întrebări în legătură cu

aspectele întălnite, să aprecieze frumuseţea şi bogăţia mediului înconjurător, să-şi exprime opinii şi stări

sufleteşti şi să iniţieze acţiuni de protejare a mediului înconjurător. Copiii au nevoie să „simtă” ceea ce le

spui, trebuie scoşi în natură cât mai mult, duşi în excursii şi drumeţii, la diverse acţiuni ecologice, pentru

a-i ademeni să iubească mai mult natura. Elevii trebuie învaţati să înţeleagă natura, să îi aprecieze

frumuseţea, să-i descopere componentele şi particularităţile, să se apropie de ea şi să o protejeze.

Entuziasmul copiilor în rezolvarea problemelor societăţii legate de distrugerea mediului, credinţa lor

sinceră că pot schimba lumea, voluntariatul în slujba binelui transformă reguli simple în comportamente

sanătoase şi eficiente de protejare a naturii.

A proteja natura înseamnă a cunoaşte şi respecta legile de existenţă şi evoluţie a ei, a proteja însăşi viaţa

şi sănătatea fiecăruia.

Bibliografie:

A. Angelescu, S. Vişan, (2006), Protecţia mediului ambiant, Editura ASE, București;

*** (2001), Învăţământul primar, Editura DISCIPOL, Nr. 2-5, Bucureşţi;

V. Pârâială, D.Pârâială, C. Filoti, (2002), Ştiinţe ale naturii, auxiliar pentru elevi, cadre didactice şi părinţi, Editura

EURISTICA, Iaşi.


105

Sărăcia, bogăția și mediul înconjurător

Prof. înv. primar Bolog Rodica - Şcoala Gimnazială I. D. Sîrbu Petrila

Mult timp, mediul înconjurător a fost perceput ca o grijă nefondată a unor indivizi bogați care după

spusele unora “nu aveau ce face cu banii”; dar în ziua de astăzi nu se mai pune problema conservării

mediului, se pune accentul pe supraviețuirea speciei umane, aceasta constituie una din cele mai stringente

probleme globale ale omenirii.

Dezechilibrarea tot mai accentuată al raportului dintre mediul înconjurător și om, îndeamnă la

regândirea relațiilor dintre mediu și om, formarea conștiinței ecologice și modificarea atitudinii față de

natură. Numărul crescând al catastrofelor naturale evidențiază costul impactului natural asupra naturii.

Înainte de apariția revoluăiei industriale, omul trăia într-o relativă armonie cu natura, dezvoltarea omului

se înscria într-o lume agrară. Gândirea acestei lumi era condusă de legi naturale, iar bogația depindea din

fertilitatea pământului. Începuturile industrializării, însă, bulversează această viziune a lucrurilor și se

afirmă atitudinea de dominare a naturii de către om. Utilizarea îngrășămintelor chimice, a pesticidelor, a

energiei nucleare, permite eliberarea de constrângerile mediului natural.

Creșterile spectaculoase de producție, urbanizare au dus la satisfacerea unor trebuințe, acumularea

lor devine un scop în sine. Mai tarziu se consideră că apa, aerul, solul sunt bunuri colective și că un aer

curat, o apă curată, un peisaj frumos nu au altă valoare decât plăcerea pe care o provoacă.

Este sărăcia bună pentru mediul înconjurător?

Cu siguranță oamenii care trăiesc cu mai puțin au mai puține amprente asupra carbonului din atmosferă.

Ei nu se plimbă în jurul lumii în avioane, nu conduc mașini luxoase și puternice și nu cumpără haine

scumpe de care nu au nevoie. Acești oameni își produc și stochează propriile alimente, își cumpără haine

din magazine ieftine și câștiga bani puțini, dar sunt suficienti pentru ei. În viața lor se intersectează

nevoile de bază și locuiesc în medii mai sănătoase.

Nimeni nu ar trebui să trăiască în foame sau fără acces la îngrijiri medicale, dar scopul e ca toți

cetățenii lumii să conviețuiască cu resurse naturale. Muncitorii ar trebui să fie plătiți cu salarii cu care pot

trăi, fără să fie nevoiți să se gândească cu spaimă de unde va proveni următoarea lor masă sau că vor fi

evacuați dacă nu-și permit să plătească chiria.

Bineînțeles, mediul merge mână în mână cu sărăcia, mulți oameni trăind la un nivel socio-economic

scăzut, în condiții de mediu degradate, toxice, în cartiere poluate. Mai mult environmentalismul a fost

acuzat că este o mișcare de elită, căci familiile sărace nu-și pot permite să cumpere alimente organice.

Sărăcia este o problemă complexă, iar mediul ar trebui considerat în fiecare discuție ca fiind o soluție a


106

subiectului. Numărul oamenilor crește mereu, iar dezvoltarea industrială face ca satele să se schimbe în

orașe, iar orașele în metropole. Spațiul pentru noile clădiri este luat tot din natură. Ca urmare a acestor

acțiuni, natura se micșorează ca întindere și, o dată cu această industrializare, unele produse folositoare

produc și o seamă de reziduuri care sunt toxice și dăunătoare vieții omului, plantelor și animalelor.

Aerul este poluat de sistemul de încălzire a termocentralelor care aruncă particule de fum, a fabricilor care

elimină praf de ciment și gaze otrăvitoare care pot pătrunde în plămânii oamenilor. Apele sunt și ele

poluate din cauza substanțelor de mare toxicitate, care pătrund în organismul viețuitoarelor acvatice. Solul

poate împrăștia substante chimice care, sub acțiunea apei de ploaie, se dizolvă și ajung în râuri și oceane,

apoi în corpul viețuitoarelor acvatice și, prin consumul lor, în om. În aceasta constă poluarea mediului

înconjurător constituind un atac direct la adresa naturii.

Fiecare poate contribui la salvarea naturii, asigurând condiții de viață locuitorilor de mâine ai

Terrei. Trebuie să fie o acțiune comună a tuturor pentru salvarea naturii, oprind poluarea industrială și

îndepărtând pericolul contaminării cu reziduurile aruncate. Trebuie să înțelegem, de exemplu, că strada

nu este coșul nostru de gunoi. Pentru aruncarea lui sunt amenajate locuri speciale. Știinta de azi are

cunoștinte necesare pentru ca orice produs toxic să fie transformat într-unul folositor: fumul de cărbune

pentru brichete, praful de ciment pentru blocuri, sterilul minelor pentru cărămizi. Plantarea de pomi

fructiferi și copaci este o acțiune care sporește purificarea naturii dătătoare de oxigen. În clasele,

apartamentele și gradinile noastre pot fi ținute diverse plante. Fiecare dintre noi poate contribui la acestea,

trebuie doar să vrem.

Un mediu sănătos pentru copii sănătoşi

Prof. înv. primar Breda Sabina – Colegiul Tehnic ”C-tin Brâncuși” Petrila

Scopul esenţial al educaţiei privind protecţia mediului este acela de a oferi posibilitatea fiecăruia să-

şi manifeste atitudinea personală, responsabilă faţă de mediul în care trăieşte.

Natura îşi are propriile legi care trebuie respectate, în primul rând, de adult pentru că el este ( sau ar

trebui să fie) modelul copilului. Atâta vreme cât o persoană adultă consideră mediul drept un coş de

gunoi, o proprietate în care să facă orice după bunul plac, şansele ca cei mici să devină responsabili faţă

de mediul înconjurător sunt infirme.


107

Schimbarea mentalităţii oamenilor nu este uşoară şi, fără o educaţie în acest sens, orice acţiune de

ocrotire a mediului este supusă eşecului. Ocrotirea naturii nu mai este numai o problemă a naturiştilor, ci

a omului însuşi.

Natura devine un partener de joacă al copilului încă din primii ani de viaţă. Jocul în natură cu alţi

copii sau cu adulţii este principala modalitate prin care copilul cunoaşte lumea înconjurătoare, îşi dezvoltă

capacitatea de a înţelege şi de a învăţa. El va descoperi natura nu dacă i se va spune, ci dacă va acţiona. Se

va bucura de privelişte dacă va fi în mijlocul naturii şi nu o va observa doar în fotografii. În natură va

cunoaşte plantele pipăindu-le, se va putea uda cu rouade pe ele, va simţi întreaga paletă de mirosuri

proaspete pe care le oferă natura.

Dacă în primii ani de viaţă copilul descoperă natura şi-o face partener de joacă, mai apoi, când intră

în colectivităţi organizate, la grădiniţă sau la şcoală, acesta trebuie învăţat să aibă grijă de mediul

înconjurător ca de unul din prietenii săi cei mai buni.

Grija faţă de situaţia mediului, intervenţia pentru apărarea lui împotriva deteriorării şi poluării,

efectuarea unor acţiuni de păstrare a unui mediu sănătos vor duce în timp la formarea comportamentului

ecologic. În tot ceea ce întreprind copiii trebuie să aibă o motivaţie, trebuie să înţeleagă că sănătatea lor

depinde de sănătatea mediului înconjurător. Astfel, dacă ne vom rezuma doar la a le spune să aducă

ghivece cu flori în clasă, poate că rugămintea aceasta nu va avea ecoul aşteptat în rândul copiilor. Însă,

dacă le vom spune că plantele sunt cele care împrospătează şi curăţă aerul sau că simpla prezenţă a lor ne

pot linişti, relaxa, cu siguranţă copiii vor reacţiona pe măsura aşteptărilor noastre. Şi, pentru ca această

afirmaţie să aibă un impact mai mare asupra lor, nu trebuie decât să facem o drumeţie în mijlocul naturii

şi copiii vor fi mai relaxaţi. Iar acest lucru îl vor simţi pe pielea lor. Chiar şi o lecţie de limba română

ţinută în curtea şcolii, la umbra copacilor, în acordul trilurilor de păsărele, va fi mai plăcută, mai relaxantă

decât una desfăşurată în clasă.

Cu ocazia ieşirilor în natură, concretizarea noţiunii de comportament ecologic se face cu succes. La

faţa locului copiii percep cum trebuie să se comporte pentru a proteja mediul:

să nu facă focul în pădure decât în locurile special amenajate;

să nu scrijelească tulpinile arborilor, să nu rupă crengile lor;

să păstreze curate locurile pe unde trec;

să îngrijească spaţiile verzi şi chiar să planteze puieţi.

Cu alte cuvinte, copiii trebuie să înveţe să respecte natura pentru ca şi aceasta să le ofere acea oază

de relaxare, de sănătate, de energie.

Odată ce copiii încep să conştienteze necesitatea păstrării sănătăţii naturii, aceştia pot fi antrenaţi în

acţiuni mobilizatoare, de atragere şi a altor copii în acţiuni de protecţie a mediului. Spre exemplu, un


108

colectiv de elevi poate trimite celorlalte colective din şcoală sau chair din alte şcoli în cadrul unor

parteneriate un mesaj imperativ „Salvaţi Pământul!”, în care aceştia solicită idei şi acţiuni concrete pentru

„a reface sănătatea Pământului”. Pentru ca acţiunea să capete mai mult dramatism mesajul copiilor poate

fi însoţit de „strigătul de ajutor al Pământului:

„Dragi copii,

am nevoie de ajutorul vostru. Exploatarea necugetată din partea oamenilor m-au rănit. Mi-au secat

bogăţiile. Mi-au distrus haina catifelată de verdeaţă. Dezastrul pluteşte peste tot. Mă acoperă gunoaiele.

Mă sufoc. E atât de murdar în jur! Ajutaţi-mă, vă rog!”

În urma unui asemenea mesaj mobilizator se pot propune şi desfăşura cu succes o serie de activităţi:

lucrări practice de igienizare a mediului natural apropiat şcolii;

excursii şi expediţii tematice;

vizionarea unor casete video, emisiuni TV pentru explorarea vieţii Terrei, a lumii plantelor şi animalelor;

povestirea unor întâmplări petrecute în mijlocul naturii, aflate sau trăite direct de elev;

studii de caz: „Nu aprindeţi focul în pădure!”, „Aerul pe care îl respirăm”, „Plantele şi animalele în viaţa

mea”;

exerciţii de descoperire şi înţelegere a relaţiei cauză – efect;

exerciţii tip grilă, exerciţii de justificare a unor afirmaţii, exerciţii de interpretare, prin judecăţi şi

raţionamente simple, a unor afirmaţii cu valoare de înţelepciune privitoare la mediul în care trăim.

Jocul, desenul, povestirea, excursia didactică, drumeţiile, valorificarea elementelor regăsite în

poveşti şi legende despre plante şi animale care au salvat vieţi omeneşti, întâlniri cu consilieri ecologici

sunt doar câteva mijloace cu ajutorul cărora copiii pot cunoaşte natura şi pericolul în care se află

organismele vii ca urmare a poluării aerului şi apei, a defrişării nemiloase a pădurilor.

Orientarea copiilor către natură depinde cu preponderenţă de posibilităţile ce li se oferă de a se

întâlni cu ea. Pădurea, câmpul cu flori, varietatea insectelor şi a păsărilor trebuie să fie o prezenţă vie în

viaţa copilului. „Natura este o carte deschisă în care nu avem decât să citim.” Trebuie doar să vrei şi să

citeşti în ea.

BIBLIOGRAFIE:

Dumitrescu Florica, Stănculescu Carmen – „Natura pe înţelesul copiilor”, Piteşti, Editura Carminis, 1998

Dr. Mohan Gheorghe, Dr. Ardelean A. – „Ecologie şi protecţia mediului”, Bucureşti, Editura Scaiul, 1993


109

Gazele cu efect de seră şi încălzirea climatică

Prof.Paraschiv Camelia-Colegiul Tehnic ,,Dimitrie Leonida”Petroșani

Încălzirea climatică este un subiect îngrijorător pentru specialişti. Ea este direct legată de creşterea

cantităţilor de GES din atmosferă şi poate duce la grave consecinţe pentru planeta şi oameni, în general.

Dacă efectul de sera este un fenomen natural, necesar vieţii, de ce totuşi este nedorit ? De fapt, adevarata

problemă care se pune este încălzirea climatică. Se

constată de la sfarsitul sec. al XIX-lea o

încălzire a planetei cu 0,3 până la 0,6% şi o

creştere a nivelului oceanelor cu 10 până la 25

cm. De asemenea, specialiştii spun că începând

cu era industrială, se constată şi o creştere a

cantităţilor de GES în atmosferă, mai precis a

nivelului de CO2 cu 30% şi a nivelului de

metan cu 145%. Această creştere se datorează

şi despăduririlor şi intensificării creşterii

animalelor.

Consecinţele asupra mediului nu sunt deloc neglijabile :

-pe de o parte, creşterea temperaturii ar putea provoca mai întâi o creştere a volumului de apă de mare

prin dilatare şi prin topirea gheţarilor, ceea ce ar duce la înghiţirea unor teritorii (insulele coraliene,

precum Insulele Maldive sunt primele ameninţate)

-« Creşterea nivelului apelor ar putea să ne şteargă de pe harta la fel de bine ca şi o bombă atomică »,

sublinia în 1994 Tom Kijiner, Ministrul de externe al Insulelor Marshall. (Cf. Le réchauffement

climatique-un guide d’initiation aux changements du climat, Fred Pearce, éd. Pearson Education France,

Paris, 2003)

-S-a observat deja în Franţa, în Alpii Huez, o topire a gheţarului cu 10% în ultimii 30 de ani. De

asemenea, se constată o diminuare a suprafeţei gheţarilor în emisfera nordică cu 10 până la 15%. Această

topire a zăpezilor veşnice şi a gheţarilor va continua, ceea ce ar putea duce la o creştere a nivelului

mărilor cu 15 până la 20 cm până în anul 2200. Zăpezile din Kilimandjaro ar putea să dispară până în anul

2020.


110

- pe de altă parte, avem de-a face cu condiţii climatice extreme şi fluctuante, marcate de alternanţa

furtunilor şi a perioadelor foarte secetoase şi foarte calde. E suficient să ne amintim poate cei şase cicloni

ce s-au succedat în august şi semptembrie 2004 în Atlanticul de Vest : Alex (categ. 3), urmat de Charley

(categ. 4), Danielle (categ. 2), Frances (categ. 4), Ivan (categ. 5) şi Jeanne (furtuna tropicală devenită în

larg ciclon de categoria 3). La rândul ei, Franţa a fost lovită în 2003 de cea mai groaznică caniculă din

ultimii 150 de ani.

De asemenea, trebuie spus că modificarea curenţilor marini ar putea fi dezastruoasă. Zonele

climatice actuale se vor dirija spre poli, ceea ce duce la o deplasare a climatului moderat cu 200 până la

300 km pe fiecare grad Celsius suplimentar. În aceste condiţii, consecinţele asupra ecosistemului ar putea

fi grave, deoarece deplasarea ariilor favorabile s-ar produce mult prea repede pentru ca regenerarea să

poata să aibă loc.

În acelaşi timp, schimbările puternice ale climatului ar putea duce la scufundarea zonelor de coastă

de joasă altitudine, exploatabile în agricultură, din cauza creşterii nivelului mărilor. În Europa, de

exemplu, în Nord, ploile din ce în ce mai abundente, sunt favorabile într-o oarecare măsură agriculturii,

dar inundaţiile sunt de temut. În Sud, valurile de caldură sunt mai frecvente, ameninţând sursele de apa

potabilă. În Siberia, odată cu dezgheţul permafrosturilor (soluri permanent îngheţate), zonele de vegetaţie

urcă între 150 şi 500 km către Polul Nord. În Orientul Mijlociu, seceta foarte puternică mareşte deşertul,

ceea ce duce la scăderea surselor de apă şi afectează agricultura. În America de Sud, ciclonii tropicali,

furtuni şi inundaţii sunt tot mai frecvente. Să nu uităm El Nino care este o inversare a curenţilor din

Pacific ce se produce la fiecare doi până la opt ani. Consecinţele sunt enorme : inundaţii pe coasta de vest

a Americii de Sud, cicloni în Polinezia franceza etc.

Există, de asemenea, şi consecinţe asupra sănătaţii umane, ca urmare a acestor transformări

climatice : valurile de caldură extremă cauzează moartea, favorizează mucegaiurile, bacteriile, creşte

cantitatea de insecte (ţânţarii) şi apar infecţiile (malaria şi febra galbenă, în Africa, câştigă noi teritorii an

de an).

Dacă Omul este responsabil de excesul de GES şi de încălzirea climatică, este de datoria noastră să

reducem emisiile de gaze poluante. În acest sens, spun specialiştii, ar trebui : -să se limiteze producerea

energiei provenită din arderea carbonului fosil şi favorizarea producţiei de energie proprie precum cea

eoliană, solară, nucleară etc. -limitarea emisiilor de GES în principalele sectoare producătoare : industrie,

transport, construcţii, birouri, agricultură, energie, si gazele frigorigene -protejarea puţurilor de carbon

natural şi intensificarea creării de complexe de puţuri de carbon. Puţurile de carbon sunt ecosisteme

capabile să absoarbă dioxidul de carbon atmosferic : pădurile şi oceanele.

Ce am putea face noi, pentru a proteja viaţa pe planeta Pământ ?


111

Sfaturi simple, practice sugerate de cercetatorii mediului :

-în ceea ce priveşte deplasările : să preferam mersul pe jos sau pe bicicleta pentru distanţele mici , să

preferam transportul în comun, să cumpărăm maşini mai puţin poluante (vehicule alternative electrice),

să efectuăm un control regulat al maşinilor personale

-în privinţa energiei : întreţinerea instalaţiei de încălzire, izolarea localurilor, reducerea generală a

consumului de energie

-în privinţa deşeurilor : trierea deşeurilor (reciclarea hârtiei, a plasticului şi a sticlei) - -în privinţa apei :

evitarea consumului excesiv şi fără rost de apă, repararea şi întreţinerea instalaţiilor sanitare din locuinţe,

pentru a evita pierderile de apă

Împreună putem contribui la păstrarea echilibrului naturii şi la salvarea ecosistemului.

Bibliografie:

http://www.carbonsolutionsglobal.com/centrul-de-cunostinte/amprenta-de-carbon/gazele-cu-efect-de-sera

https://ro.wikipedia.org/wiki/Efect_de_ser%C4%83

http://www.fizica.unibuc.ro/Fizica/Studenti/Cursuri/doc/VFilip/MEIM/Efectul_de_sera_in_atmosfera_ter

estra.pdf

http://www.carbonsolutionsglobal.com/centrul-de-cunostinte/amprenta-de-carbon/gazele-cu-efect-de-sera

https://ro.wikipedia.org/wiki/Efect_de_ser%C4%83

http://www.fizica.unibuc.ro/Fizica/Studenti/Cursuri/doc/VFilip/MEIM/Efectul_de_sera_in_atmosfera_terestra.pdf

http://www.fizica.unibuc.ro/Fizica/Studenti/Cursuri/doc/VFilip/MEIM/Efectul_de_sera_in_atmosfera_terestra.pdf


112

COPILUL ȘI NATURA…

Prof. Mazilu Ghizella - Grădinița Liceul Teoretic ”TEGLAS GABOR”


113


114


115

Poluarea mediului înconjurator

Cotocel Daniela - Educatoare la Grădiniţa “Lumea copiilor”, Lupeni


116

Copilul învaţă mai bine când stă la calculator sau când se joacă

în natură?

Prof. Cercel Ana Maria- Colegiul Tehnic Dimitrie Leonida Petroșani

Mulţi părinţi cred cu sinceritate că, atunci când se află în faţa computerului sau a televizorului,

copiii lor învaţă mai multe decât atunci când se află în sala de gimnastică sau când se joacă în curtea

şcolii. Însă experţii în domeniul sănătăţii se alătură psihologilor comportamentali în exprimarea unor

îngrijorări grave în privinţa acestei tendinţe periculoase. Nu doar că activitatea fizică – de preferinţă în aer

liber – este importantă pentru sănătate, pentru dezvoltarea unor tipare de somn bun, pentru consumarea

energiei în exces şi pentru socializare, ci, mai mult, învăţarea şi rezolvarea problemelor care iau naştere în

cadrul jocului spontan au de asemenea un rol însemnat pentru dezvoltarea mentală.

În Statele Unite, unde s-au făcut mai multe studii, dar şi în lume, în general, copiii sunt din ce în ce

mai puţin activi fizic, iar rata obezităţii în rândul tinerilor crește mai repede chiar decât în rândul

părinţilor acestora. Profesorii mărturisesc că majoritatea copiilor de astăzi sunt peste măsură de stresaţi şi

de anxioşi, şi dau vina pentru aceasta pe lipsa de exerciţiu fizic – datorată, de cele mai multe ori, înlocuirii

acestei activităţi cu orele în şir petrecute cu jocuri pe calculator, suficiente pentru stimularea unui

comportament hiperactiv.

De multă vreme, cercetătorii au examinat legăturile cauzale dintre funcţionarea creierului şi

activitatea fizică, evidenţiind efectele benefice ale acesteia. Exerciţiul fizic regulat creşte aportul de sânge

care ajunge la creier, oferindu-i astfel mai mult oxigen şi furnizându-i mai multă energie – ceea ce ajută la

dobândirea unor abilităţi mentale îmbunătăţite. În plus, substanţele chimice secretate de creier în timpul

exerciţiului fizic şi după acesta îi permit copilului să înfrunte mai bine stresul şi anxietatea, contracarează

efectele depresiei şi îl ajută să înveţe mai eficient, canalizându-i energia dobândită înspre activităţile de

învăţare şi memorare.

Oamenii de ştiinţă sugerează că tipul de exerciţiu fizic prin care se pot obţine, cel mai probabil,

aceste efecte pozitive este jocul spontan, în care copiii se angajează în mod natural. De asemenea, lucrul

în aer liber poate constitui pentru copii o sursă importantă de-a învăţa despre natură, despre sine şi despre

responsabilitate.


117

Victor Davis Hanson de la Universitatea de Stat din California deplângea faptul că lipsa unor astfel

de experienţe constituie un handicap pentru copiii noştri la nivelul dezvoltării umane: „Ne trimitem copiii

în tabere de computere ca să înveţe cum să dobândească «acces instantaneu la informaţie», însă cei mai

mulţi dintre noi nu le-ar da copiilor, în ruptul capului, o sapă în mână, trimiţându-i să scoată buruieni preţ

de o lună, ca să-şi dezvolte simţul perseverenţei în muncă şi-al ostenelii şi pentru altceva decât

computerul”.

Pe de altă parte, efectele neurologice asupra copiilor datorate jocurilor pe computer pot fi mult mai

subtile şi mai severe. Spre exemplu, stimulii electronici ai jocurilor video pot produce la unii copii crize

epileptice. Acestea pot apărea şi la copiii care nu mai avuseseră anterior astfel de crize. În 1997, în

Japonia, un desen animat inspirat din jocurile Nintendo a provocat convulsii în rândul copiilor. Crizele au

început la douăzeci de minute de la începerea programului TV, după o secvenţă de cinci secunde de

lumini roşii în flash-uri, ce ieşeau din ochii unuia dintre personaje. Medicii japonezi i-au avertizat atunci

pe părinţi, pentru a-i face conştienţi de posibilele pericole prezentate de flash-urile de lumină în jocurile

video şi pe calculator.

Jocurile pe computer generează noi şi noi cazuri care încep să intre în atenţia pediatrilor din întreaga

lume. Dr. William Graf, de la Spitalul Copiilor din Seattle, a studiat zece pacienţi timp de peste trei ani şi

a conchis că aceste probleme „sunt mult mai des întâlnite decât este îndeobşte recunoscut”.

Mai răspândite în rândul băieţilor adolescenţi, care alcătuiesc majoritatea celor ce se joacă pe

computer, problemele întâmpinate pot varia de la tremurături până la pierderea cunoştinţei timp de câteva

secunde. Problema cea mai mare este însă că nu cunoaştem efectele pe termen lung ale mediilor

înconjurătoare modificate artificial (cum ar fi timpul prea îndelungat petrecut în faţa computerului într-o

cameră prost luminată).

Dr. Jane Healy observa: „Având în vedere atitudinea noastră căldicică în raport cu acele probleme

care nu ne lovesc direct în faţă, nu am speranţe că în viitorul apropiat se vor efectua cercetări substanţiale

pe această temă. Cu toate acestea, [dacă sunteţi părinte,] fiind o persoană cu responsabilitatea luării unor

decizii ce pot afecta pe termen lung sănătatea copilului dumneavoastră, este de preferat să fiţi prudenţi. La

urma urmei, de obicei suntem atenţi cu cine se joacă copiii noştri în parc; de ce nu am avea aceeaşi grijă

atunci când le oferim un tovarăş electronic de joacă?”.

Prietenii naturii proiect educaţional


118

Prof. Chirilă Steluţa-Claudia - Şc. Gimnazială Petros-Baru

ARGUMENT:

În ultimii ani , PLANETA NOASTRĂ, TERRA, dă semne tot mai dese că nu mai poate face faţă

efectelor nocive la care o supune OMUL. Dintre aceste efecte amintim câteva : creşterea emisiilor de

gaze cu efect de seră, defrişarile necontrolate şi masive, poluarea cu substanţe toxice (pesticide,

insecticide, îngrăşăminte chimice , etc.), exploatarea intensă a resurselor pământului, etc., duc la

producerea unor mari dezechilibre ecologice şi la distrugerea biosferei.

De cele mai multe ori comportamentul nostru este dictat de mentalitatea pe care o avem şi depinde de

gradul şi felul educaţiei pe care am primit-o din familie, şcoală sau societate şi de gradul nostru de

responsabilitate. Şcoala trebuie să producă această schimbare, atât din punct de vedere conceptual ,cât şi

din punct de vedere comportamental. Dacă reuşim să-i determinăm pe oameni să le pese că “NATURA

ESTE BOLNAVĂ”, atunci tot mai există şanse. În definitiv ne ajutăm pe noi înşine.

Din acest motiv, educaţia ecologică trebuie începută de la o vârstă fragedă , pentru a reuşi formarea unei

conştiinţe ecologice şi a unui comportament adecvat. E nevoie ca elevii să înţeleagă că natura este un

organism viu , iar componentele ei sunt într-o strânsă intercondiţionare şi că fără aceşti factori naturali ,

viaţa nu este posibilă , deci trebuie protejaţi.

Orice prilej oferit de activităţile de observare a plantelor şi animalelor, observării spontane, plimbări,

excursii,vizionarea de filme, prezentări, lecturarea unor texte privind fauna şi folora terestră , trebuie

folosite pentru a forma o gândire intuitivă şi deductivă a elevilor în raport cu natura, pentru a dezvolta

dragostea şi respectul faţă de dorinţa de a ocroti.

E important ca elevul, singur, să descopere adevărul acţionând în mod practic, deoarece scopul şcolii

este de a forma creatori şi nu indivizi care să repete ceea ce au învăţat generaţiile precedente.

GRUP ŢINTĂ:

elevii clasei a II- a

parinti

comunitate

Primaria

DURATA PROIECTULUI:

29aprilie-06 iunie 2014

SCOPUL:

Dezvoltarea capacităţilor de observare, explorare şi înţelegere a realităţii din mediul înconjurător,

cunoaşterea, înţelegerea şi stimularea curiozităţii pentru investigarea realităţii înconjurătoare, dar şi


119

formarea unei atitudini pozitive faţă de mediu, fata de comunitate , de implicare conştientă a copiilor în

protejarea acestuia pentru a oferi societăţii un model de bune practici educaţionale .

OBIECTIVE:

Cultivarea dragostei si respectului fata de locul natal.

Dezvoltarea colaborarii dintre scoala-comunitate.

Dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a mediului prin stimularea curiozităţii pentru

investigarea realităţii înconjurătoare.

Cunoaşterea, înţelegerea şi utilizarea în comunicare a unor termeni specifici, pentru a descrie fenomene

observate în mediul înconjurător.

Cunoasterea Primariei ăi a oamenilor care isi desfăşoară activitatea acolo.

Stimularea elevilor pentru a desfăşura activităţi cu caracter experimental şi demonstrativ prin care să

contribuie la păstrarea sănătăţii mediului în care trăieşte (colectarea materialelor refolosibile, îngrijirea

unor spaţii verzi, cultivarea plantelor ornamentale, economisirea apei sau a energiei electrice etc.).

Încurajarea elevilor pentru a exprima independent opinii şi stări sufleteşti proprii , dar şi pentru motivarea

lor.

MODALITĂŢI DE EVALUARE:

Portofolii pe teme date care să cuprindă imagini şi informaţii culese din diverse surse .

Impartire de pliante care sa contina mesaje ECO.

Activităţi de ecologizare a unor mici zone din comuna.

Realizarea unei expoziţii cu lucrări artistico-plastice având ca temă natura cu tot ce are ea mai frumos ,

dar şi poluarea şi efectele ei devastatoare , finalizate într-o expoziţie.

Realizarea sub îndrumarea învăţătorului a unor fotografii, prezentări PowerPoint cu materiale realizate

în cadrul proiectului.

Realizarea unei excursii sponsorizate de Primaria Baru .

Înmânarea diplomei „Prietenii naturii”.

DISEMINARE:

Materiale în cadrul comiilor metodice şi a cercurilor pedagogice .

Publicarea parteneriatului pe site-ul didactic.ro

RESURSE:

umane – elevii, cadre didactice , părinţi,primaria.

materiale – pliante, portofolii, C.D-uri , prezentări,calculator,video-proiector, markere, coli de flipchart,

desene, diplome etc.

ACTIVITĂŢI VIZATE:


120

NR.

CRT

.

ACTIVITATE

DESFĂŞURATĂ

TERMEN

MODALITĂŢI DE

REALIZARE

LOCUL

DESFĂŞU-

RĂRII

1. Prezentare Proiect

29 aprilie

2014

-prezentarea concretă a

proiectului

-discuţii cu elevii si Primarul

comunei

Sala de clasă

2.

Sa protejam TERRA!

02 mai

2014

- elaborarea de mesaje ecologice:

,,Salvaţi Planeta Albastră!’’

-realizarea unor desene sugestive si

trimiterea lor la concursul „Pizza

mesager”

Sala de clasă

3. Un sat mai curat, o

viaţă sănătoasă

06 mai

2014

-activităţi de ecologizare a

împrejurimilor şcolii

-observarea naturii

-impartire de pliante care contin

mesaje ECO

-activităţi de

ecologizare a

împrejurimilor

şcolii

-impărţire de

pliante

4.

5.

România mea

Spunem NU poluării!

13 mai

2014

16-20 mai

2014

-prezentare PowerPoint şi discuţii

despre plaiurile ce urmeaza sa le

vizitam-”Valea Oltului”

-vizionare PowerPoint-Efectele

poluării asupra mediului

-discuţii

-realizarea unor jucării din

materiale refolosibile

-sala de clasă

-sala de clasă

6. Prietenii naturii-micii

artisti

23mai

2014

-realizarea unor lucrări-artistico-

plastice despre natură şi protejarea

ei

-realizarea portofoliilor

care să cuprindă

imagini şi informaţii

culese din diverse surse.

-în natură

7. Un copil, un pom, o

floare

27 mai

2014

-plantarea de copaci şi flori

-în parcul

comunei

http://www.clipartsalbum.com/asp/cliparts.asp?Language=EN&AreaCode=EN-US&LCID=1033&Source=Categories&Subcategories_ID=902&S=children

cliparts.asp?Language=EN&AreaCode=EN-US&LCID=1033&Source=Categories&Currentpage=4&Nextpage=1&Subcategories_ID=1226&S=recycling


121

8. Excursie pe Valea

Oltului

04-05

iunie

2014

-excursie sponsorizată de Primaria

Baru

Sibiu-Valcea

Evaluare

O6 iunie

2014

Ziua Mediului (5.06.)

-expoziţie cu lucrările artistico-

plastice pe tema data.

-înmânarea diplomelor „Prietenii

naturii”.

-realizarea unei prezentări

PowerPoint cu imagini din timpul

proiectului

Sala de clasă


122

Coord. prof. Gheban Liliana prof. Bolog Rodica prof ...man2015.pdf · Coord. prof. Gheban Liliana...

Documents

Transcript of Coord. prof. Gheban Liliana prof. Bolog Rodica prof ...man2015.pdf · Coord. prof. Gheban Liliana...