Copiii si doliul

Copiii si covingerile despre moartePana la varsta de 7 ani copiii nu inteleg ireversibilitatea mortii, astfel ca acestia pun in mod repetat intrebari legate de reintoarcerea parintelui sau fratelui decedat. Mai mult, ei cred ca propriile lor ganduri sau comportamente pot cauza moartea sau reintoarcerea celui decedat.La varsta de 9 ani copiii inteleg permanenta si universalitatea mortii dar totusi spera ca persoana decedata se va reintoarce candva. Acestia mai cred ca ei ar fi putut influenta evenimentele care au condus la moartea acelei persoane. Isi imagineaza o viata dupa moarte, unde cel drag se comporta la fel cum se comporta cand era in viata si au anxietati cu privire la singuratatea, foamea sau frigul persoanei decedate.In jurul varstei de 11 ani, incep sa inteleaga mult mai bine conceptul de moarte. In aceasta perioada isi pun intrebari referitoare la nedreptatea mortii si la sensul vietii (Balk, 1996).

Expresiile de mahnire ale copiilor Adultii pot fi confuzi in ce priveste modalitatea de exprimare a durerii la copii. Datorita dificultatii copiilor de a-si exprima trairile, sau mecanismelor de adaptare, parintii se intreaba daca acestia sufera cu adevarat. Simtul pierderii celui drag determina schimbari in comportamentul copiilor. Acestia devin mai dependenti, pot manifesta regresie, distres, furie sau agresivitate in relatia cu partenerii de joaca.Copii incep sa-si exprime temerile odata ce-si dezvolta abilitatile verbale. Acestia se pot confrunta cu probleme de somn, au cosmaruri si nu pot adormi decat in przenta unei persoane de care este atasat. In jurul varstei de aproximativ 8 ani, copiii raporteaza dureri de cap, stomac sau alte manifestarii fizice datorate distresului si capacitate scazuta de concentrare la scoala. Intrebarile despre moarte pot scoate in evidenta atat curiozitatea cat si anxietatea legata de responsabilitatea lor pentru moartea celui drag. Acestia inceteaza a mai pune intrebari parintilor in momentul in care observa distresul provocat de insistenta intrebarilor. Adolescentii isi exprima trairile intr-o diversitate de modalitati. Acestia cauta suport din partea prietenilor, isi pun nenumarate intrebari legate de sensul vietii sau chiar pun la incercare propria mortalitate adoptand comportamente de risc precum consumul de droguri sau alcool (Cohen, Mnnarino, Greenberg, Padlo, Shipley, 2002). Adolescentii au capacitatea de a-si aminti si de a retrai relatia cu cel decedat, ceea ce le ofera un sentiment de confort, dar pot simti de asemenea si sentimente de vinovatie sau regret datorita comportamentului din trecut fata de cel decedat ceea ce determina distres. Simptomele suferintei se diminueaza dupa aproximativ patru luni de la moartea persoanei dragi. De obicei aceste simptome nu interfereaza cu functionarea generala a copiilor chiar daca tulburarile emotionale si comportamentale pot persista mai mult de 12 luni (Dowdney, 2000). Cu toate acestea, copii pot raspunde si pozitiv in urma acestui eveniment: incep sa invete sa inteleaga mai bine distresul celorlalti, sa fie mai independenti sau mai ambitiosi in ce priveste performantele academice (Dowdney, 2000).MorbiditateDistresul nu este echivalent al patologiei (Harrington, 1996; Bonnano, 2001). Prevalenta instalarii tulburarilor depresive la copii este de 1:5. Copiii a caror persoane dragi s-au sinucis sau au fost ucise, insa, au simptome mai persistente in timp si sunt mai predispusi sa dezvolte o tulburare de o severitate mai ridicata (Pfeffer, Martins, Mann, 1997). Cercetatorii afirma ca multi copii raporteaza dorinta de a muri. La o analiza mai atenta, aceasta reflecta dorinta de a fi cu cel decedat mai degraba decat dorinta copiilor de a-si pune capat zilelor. Ce poate influenta morbiditatea copilului?Varsta si sexul sunt variabile care pot influenta rezultatele clinice. Copiii mai mici manifesta, de regula, probleme comportamentale si tulburari de anxietate iar adolescentii manifesta disforie sau depresie si prezinta tulburari alimentare si ale somnului. In general, baietii prezinta un scor global mai ridicat in ceea ce priveste dificultatile si comportamentul agresiv in timp ce fetele prezinta mai degraba simptome depresive si tulburari ale somnului.Modalitatile in care familia comunica si modalitatile in care sunt organizate sarcinile familiale pot influenta, de asemenea, modul in care este exprimata suferinta sau tipul schimbarilor de rol in urma decedarii unui membru al familiei (Sutcliffe, Tufnell, Cornish, 1998).Factorii genetici. Existenta unor cazuri de morbiditate psihiatrica in familie creste vulnerabilitatea copilui la imbolnavire (Brent, Bridge, Connoly, 1996).

InterventieExista doua modele care au influentat interventiile la copii modelul lui Bowbly si cel al lui Worden .Modelul lui Bowbly sustine ca pentru ca durerea sa fie depasita, copilul trebuie sa accepte moartea, sa se separe emotional de cel decedat si sa formeze noi relatii de prietenie satisfacatoare. Modelul lui Worden cuprinde o serie de etape (sau sarcini) care trebuie parcurse pentru a depasi suferinta provocata de moartea unei persoane dragi. In primul rand, persoana aflata in suferinta trebuie sa inteleaga modul cum s-a produs moartea. Apoi, trebuie sa accepte durerea si permanenta pierderii, sa tolereze mixul de trairi percum tristetea si furia, sa renegocieze relatia cu cel decedat pentru a mentine o imagine si o conexiune psihologica pozitiva cu acesta, si nu in ultimul rand, sa-si formeze o noua identitate (care reflecta schimbare de roluri) si sa-si formeze relatii de prietenie noi si in acelasi timp suportive.Multi teoreticieni subliniaza faptul ca atat credintele despre moarte cat si modalitatile de exteriorizare a durerii variaza de la o cultura la alta si in functie de structura politica si sociala a acelei culturi. Acestea mai pot varia in timp, in interiorul aceleiasi culturi. Multe interventii comunitare au ca obiectiv principal sprijinirea copiilor in directia exprimarii distresului, comunicarii emotiilor si depasirii durerii. Aceste interventii nu pot fi utilizate, insa, intr-o cultura a carei religii sustine ca durerea trebuie imbratisata.De ce au copiii nevoie?Multi copii nu detin informatii legate de motivele pentru care a survenit moartea (Dowdney, 1999). Astfel, copiii trebuie sa fie informati cu acuratete referitor la moartea celui drag si trebuie reasigurati ca nu ar fi putut schimba sau influenta moartea acelei persoane. Este important ca explicatiile sa fie simple, adevarate si adaptate la varsta copilului. De asemenea, copiii au nevoie de continuitate in rutinele acestora, de experiente pozitive si discutii despre preocuparile, gandurile si trairile lor, toate acestea contribuind la sentimentul ca moartea poate fi gestionata. De ce au parintii nevoie?Parintii trebuie constientizati de diversitatea modalitatilor in care pot gestiona supararea copilului. Parintii pot contribui la mentinerea relatiei dintre copil si persoana decedata comemorand-o. Acestia mai trebuie informati in legatura cu ce este normal sa exprime copilul intr-o circumstanta ca aceasta. Rolul profesionalistilorSimplul fapt de a-i da sansa copilului sa vorbeasca in familie despre trairile sau gandurile lui ii ofera acestuia confort fizic cand este coplesit de distres. Pentru a stii care este cea mai buna interventie este nevoie ca psihologul sa culeaga date acurate despre moartea persoanei, despre cantitatea de informatii pe care o detine copilul in legatura cu moartea celui drag, cand si cum a fost informat despre aceasta, precum si date despre cultura din care face parte familia respectiva sau religia adoptata. Cand simptomele suferintei sau traumei produc un dezechilibru in functionarea normala a copilului si persista in timp, este recomandata solicitarea ajutorului profesional. Interventiile cele mai eficiente se dovedesc a fi cele cognitiv-comportamentale, acestea imbunatatind semnificativ simptomele depresiei, anxietatii sau stresului post-traumatic.

Concluzii Copiii se manifesta similar cu adultii (simptome asemanatoare) Expresia durerii influentata de varsta (abilitatile verbale, cognitive), sex, credintele despre moarte, intelegerea mortii Mecanismele copiilor de adaptare distragerea prin diferite activitati Majoritatea copiilor suntrezilienti