CONVERVAREA BIODIVERSITII

Ocrotirea naturii nu este o stiinta independenta propriu-zisa deoarece nu are metode proprii de cercetare. Ea este considerata o disciplina de interferenta, de sinteza, in care se reunesc botanica si zoologia, ecologia si biogeografia, geologia si hidrobiologia, speologia si biospelogia, paleontologia si evolutionismul, pedologia si microbiologia, biochimia si genetica.Necesitatea conservarii biodiversitatii este obiectiva i stringenta deoarece comunitatiile umane nu pot trai si nu se pot dezvolta in afara si independent de ecosistemele naturale.

Salvarea naturii inseamna salvarea speciei umane in ultima sau poate prima instanta.

Mediul natural si mediul creat de om sunt indispensabile evolutiti si supravietuirii omului astfel incat viata fiecarei specii de pe pamant si soarta Terrei se afla la un moment de rascruce care trebuie sa rezolve contradictia dintre dezvoltarea societatii umane pe de-o parte si conservarea naturii pe de alta parte.

Unul dintre primele documente care au adus in atentie necesitatea protectiei naturii in general si a biodiversitatii in special, a fost elaborat la conferinta natiunilor unite cu privire la mediul inconjurator de la Stockhlom in 1972.

Art. 1. Omul are un drept fundamental la libertate, egalitate si la conditiile e viata satisfacatoare intr-un mediu a carei calitate sa-i permita sa traiasca in demnitate si buna stare. El are datoria solemna de a aparea si imbunatati mediul inconjurator pentru generatiile prezente si viitoare.

Art. 2. Resursele naturale ale globului inclusiv: apa, aerul, pamantul, flora si fauna si in special esantioanele reprezentative alea ecosistemelor naturale, trebuie sa fie aparate in interesul generatiilor prezente si viitoare printr-o planificare sau administrare atenta in functie de nevoi.

Art. 3. Capacitatea globului de a produce resurse esentiale ce pot fi reinnoite trebuie aparata, restabilita si imbunatatita.

Art. 4. Omul poarta o raspundere speciala in ceea ce priveste apararea si administrarea inteleapta a patrimoniului constituite din flora si fauna salbatica si de mediul lor care sunt azi grav amenintate de un concurs de factori nefavorabili. Conservarea naturii, in special a florei si a faunei salbatice trebuie sa ocupe un plan important in planificarea dezvoltarii economice.Art. 5. Resursele globului care nu pot fi reinnoite trebuie exploatate in asa fel incat sa nu riste sa se epuizeze, iar avantajele obtinute de pe urma folosirii lui sa fie impartasite de intreaga umanitate.

Art. 6. Deseurile de materii toxice si degajarile de caldura in cantitati sau concentratii atat de mari incat mediul nu le mai poate neutraliza, efectele trebuie intrerupte pentru a evita ca ecosistemele sa sufere daune grave sau ireversibile.

Art. 7. Statele vor trebui sa ia toate masurile posibile ptr. a impiedica poluare marilor cu substante care risca sa puna in pericol santatea omului, sa dauneze vietii organismelor marine, sa aduca atingere frumusetilor naturale sau sa dauneze altor utilizari legitime marii.

Art. 8. Dezvoltarea econimica si sociala este necesara dar ea trebuie sa asigure pastrarea unui mediu propice existentei si actvitatile omului si crearea pe Terra a conditilor necesare imbunatatirii calitatii vietii oricarui organism.

Art. 9. Deficientele mediului imputabile unor conditii de subdezvoltare si unor catastrofe naturale pun probleme grave, iar pentru a le remedia, trebuie facut un transfer de ajutor financiar si tehnic care sa completeze efortul national al tarilor in curs de dezvoltare.

Art. 10. Politicile nationale cu privire la mediu ar trebui sa consolideze potentialul de progres actual si viitor al tarilor in curs de dezvoltare si nu sa il slabeasca sau sa impiedice instaurarea unor conditii mai bune de viata pentru toti.

Art. 11. Ptr a rationaliza administrarea resurselor statale ar trebui sa adopte o conceptie integrata si coordonata a planificarii dezvoltarii astfel incat dezvoltarea sa fie compatibila cu necesitatea de a apara si imbunatati mediul in interesul populatiei.In regiunile in care ritmul de crestere a populatiei sau concentrarea ei sunt de natura sa influenteze nefavorabil asupra mediuluji sau cele in care densitatea slaba a populatiei risca sa impiedice orice imbunatatire a mediului, trebuie sa se aplice politici demografice care sa respecte drepturile fundamentale ale omului.

Trebuie sa se recurga la tehnica si la stiinta, in cadrul contribuitiei lor la dezvoltarea econimica si sociala pt. a evita sau limita pericolele care ameninta mediul. Este necesar sa se asigure educatia in problemele mediului atat a generatiilor tinere cat si a celor adulte, tinand seama de cel mai putin defavorizati cu scopul de a lamuri opinia publica si de a da indivizilor, institutilot si colectivitatiilor simtul raspunderii in ceea ce priveste apararea si imbunatatirea mediului in toata dimensiunea lui umana.

Un ecosistem sau un organism viu trebuie ocrotit in primul rand ptr ca exista. Aparute pe pamant in urma cu milioane de ani si intrat in interlatie cu omul a devenit o entitate etnoculturala si mai ales in ultimele veacuri un obiect si un subiect al stiintei. Protejarea lui are semnificatia pastrarii si transmiterii in viitora a activitatilor antice. Avem datoria ca toate acestea sa ramana mostenire generatiilor urmatoare intr-o stare cat mai buna e conservare, conform preceptului ca noi am mostenit pamantul de la parinti, ci l-am imprumutat doar de la copiii nostri.

In al doilea rand orice organism trebuie sa traisca si sa se perpetueze in virtutea dreptului la viata.

In al treilea rand orice specie incadrata intr-un colt de natura are pe langa valoarea intrinseca, o importanta estetico-peisagistica, recreativ-creativ, bioistorica, genetica, sanogena.

O specie trebuie protejata deoarece disparitia ei ar putea determina dezechilibre mai mare sau mai mici in ecosisteme sau chiar dezastre care pot afecta grav civilizatia umana.Ecologia a oferit deja exemple de astfel de perturbari cauzate de extinctia unor plante si animale (ciuma, invazii de insecte, tulburarile metabolice).

CAUZELE CARE AU DUS LA DIMINUAREA BIODIVERSITATII

Presiunea antropica a avut cel mai mare impact asupra biodiversitatii, plantele si animalele fiind cele mai vulnerabile elemente ale mediului. Activitatile umane se raporteaza direct la ele, existenta lor fiind legata de calitatea celorlalte componente ale mediului.

In timp istoric principalii factori responsabili de disparitia a numeroase specii floristice si faunistice pot fi considerati: vantul excesiv, alterarea sau distrugerea biotopurilor; poluarea (fizica, chimica sau biologica) care poate afecta atat speciile vegetale si animale dar si mediile de viata ale acestora.

OBIECTIVELE OBSERVARII BIODIVERSITATII: investigarea si descrierea diversitatii lumii vii; intelegerea efectelor activitatilor umane asupra speciilor sau populatiilor; dezvoltarea unor metodologii ptr. protejarea si restaurarea biodiversitatii; cuantificarea diversitatii specifice si a diversitatii genetice; identificarea si clasificarea unitatilor operationale; estimarea si modelarea sistemelor biologice in timp si cu o capacitate de prognoza cat mai buna; identificarea sistemelor ecologice care trebuiesc puse sub protectie; stabilirea ariilor protejate; stabilirea masurilor care se impun ptr. conservarea sistemului pe termen lung; evaluarea costurilor si a raportului cost economic/beneficiu ecologic si compararea optiunilor.De obicei in alegerea elementelor care vor fi puse sub regim de protectie si conservare sau restaurare sau reconstructie se urmaresc 3 criterii principale:

1. UNICITATEA o biocenoza reprezinta o prioritate ptr conservare daca este alcatuita predominant din specii endemice, rare, mai mult sau mai putin fata de speciile preponderent comune si larg raspandite;

- o specie este cu atat mai valoroasa pentru conservare daca este unica d.p.d.v. taxonomic, daca este unica specia din genul sau familia sa, decat daca este membrul unui gen cu multiple specii.

2. PERICOLUL DE EXTINCTIE

3. UTILITATEA speciile cu valoare actuala sau potentiala reprezinta o prioritate de conservare mai mare fata de speciile fata interes economic evident.

CONCEPTUL DE BIODIVERSITATE se refera la varietatea componentelor unui sistem, fiind o masura a heterogenitatii acestuia. - Dictionarul de biologie Penguin (1995) defineste biodiversitatea ca fiind: nivelul local sau global al diversitatii biologice, cel mai frecvent exprimat ca numar de specii sau de taxoni superiori speciei sau ca indicator al diversitatii genetice.

- Dictionarul de biologie Oxford (1999) defineste biodiversitatea ca fiind: mare varietate de specii (diversitatea speciilor) sau de alti taxoni de plante si animale dar si de microorganismele existente intr-un habitat, diversitatea biocenozelor dintr-o anumita regiune (diversitate ecologica) sau variabilitatea genetica din cadrul unei specii (diversitate genetica).In momentul de fata nu exista o viziune unitara asupra conceptului de biodiversitate la nivelului anului 1996 cunoscandu-se 85 de definitii ale biodiversitatii grupate in 2 mari categorii.

Prima dintre ele in sens restrans: conceptul de biodiversitate desemneaza diversitatea speciilor si a taxonilor de rang superior din cadrul ierarhiei taxonomice.A doua categorie este in sens larg biodiversitatea definita ca intreaga variabilitate a organismelor vii si a habitatelor acestor.

Se disting astfel 4 componente ierarhice ale biodiversitatii:

- DIVERSITATEA GENETICA- se refera la variabilitatea intraspecifica si reprezinta fundamentul procesului evolutiv

- DIVERSITATEA SPECIFICA- se refera la varietatea speciilor la nivel local (biocenoza), nivel regional (regiune biogeografica) sau la nivel global (biosfera).

- DIVERSITATEA ECOSISTEMICA este nivelul la care au loc procesele evolutive care pe langa viu include si componenta nevie adica biotopul.

- DIVERSITATEA ANTROPICA sau etnoculturala se refera la diversitatea etnica, culturala si lingvistica a comunitatilor urbane.Unii autori considera diversitatea antropica ca o componenta ce trebuie tratata separat datorita complexitatii si importantei sistemului socio-economic ca si componenta a ecosferei.

Semnificatia restransa a conceptului de biodiversitate nu este adecvata mai ales atunci cand se pune problema strategiilor de conservare deoarece experienta a demonstrat ca masurile de conservare sunt eficiente doar atunci cand se pune problema strategiilor de conservare deoarece experienta a demonstrat ca masurile de conservare sunt eficiente doar atunci cand se tine seama de functionarea sistemelor ecologice si nu doar de mentinerea unei specii intr-un anumit areal.

In mod obiectiv viul nu poate fi separat de biotopul lui astfel s-a produs extinderea conceptului de biodiversitate de la cea taxonomica la cea a unitatilor si functionale ale ecosferei.Astfel biodiversitatea trebuie analizata si cuantificata in urmatoarele planuri:

- diversitatea sistemelor ecologice: sistemelor supraindividuale si diversitatea habitatelor

- diversitate sistemelor biologice cu rang de specie (ierarhia taxonomica)- diversitatea structurii genetice a populatiilor si functionala.

Arii protejate

Singura posibilitate reala de a proteja speciile periclitate ramane incercarea de a conserva comunitatile biologice si ecosistemele din care acestea fac parte.

Conservarea se poate realiza insitu care este considerata in continuare solutia optima sau conservarea exsitu.

In conservarea biodiversitatii s-a luat in considerare speciile rare sau cele care aveau o valoare biogeografica deosebita care au fost declarate monumente ale naturii si care au servit la crearea asa-numitelor liste rosii. Asa s-a nascut stiinta conservarii biodiversitatii numita de unii autori sezologie. Starea de conservare a unei specii este un indicator al probabilitatii ca specie respectiva sa supravietuiasca in prezent sau in viitor. Pentru acest parametru nu conteaza doar numarul total al indivizilor speciei care traiesc la momentul respectiv, ci si cresterile si descresterile populatiei de-a lungul timpului.

Conform UICN din 1994 exista o clasificare a specieiamenintate si disparute dupa anul 1500. Toate categoriile acestei liste necesita o protectie foarte stricta in prezent: (EX) -speciile disparute (sxtinte); (CR) -specii critice (specii in mare pericol) ale caror populatii s-au redus drastic in ultimul timp; (EN) -specii amenintate reprezentate in prezent de populatii ajunse la efective sub nivelul carora refacerea lor ar fi dificila.

de conservare, deoarece experienta a demonstrat ca masurile de conservare sunt eficiente doar atunci cand se tine cont de functionarea sistemelor ecologice si nu doar de mentinerea unei specii intr-un anumit areal.

In mod obiectiv viul nu poate fi separat de biotopul sau, astfel s-a realizat extinderea conceptului de biodiversitate de la cea taxonomica la cea a unitatilor structurale si functionale ale ecosferei. Astfel biodiversitatea trebuie analizata si cuantificata in urmatoarele planuri: -diversitatea sistemelor ecologice: diversitatea sistemelor supraindividoale si diversitatea habitatelor; -diversitatea sistemelor biologice cu rang de specie (ierarhia taxonomica); -diversitatea structurii genetice a populatiilor; -diversitatea functionala.

Diversitatea genetica

La baza biodiversitatii sta procesul speciatiei, acesta fiind un efect direct al actiunii fortelor primare ale evolutiei, dintre acestea mutatia, migratia si recombinarea genereaza variatii ereditare in timp ce selectia naturala si driftul genetic au rolul de a selectiona si de a retine acele variatii care au o valoare adaptativa ridicata.

Rata modificarilor evolutive ale unei populatii este proportionala cu gradul de diversitate genetica.

Genofondul biosferei contine intreaga informatie a tuturor proceselor planetare, iar diminuarea acestuia limiteaza capacitatea populatiilor de a se adapta la modificarile mediului sireduce informatia genetica potential utila pentru societatea umana.

Variatiile ereditare sau mutatiile pot fi definite ca fiind orice modificare discontinua cu efect genetic si in istorie au rol hotarator pentru formarea speciei.

Mutatiile pot fi:

-genetice care produc prin afectarea mecanismului replicarii directe, astfel incat modificarile din structura ADN determina formarea unor noi secvente de baze azotate care provoaca schimbari metabolice caracteristice cu formarea unei noi molecule stabile care se replica in generatiile viitoare.

-cromozomiale pot fi: duplicatiile, inversiile sau translocatiile, delatiile

-genomale care sunt reprezentate in cea mai mare marura de femele poliploide. Procentul formelor poliploide la plante depasesc 60% din total in apropierea cercurilor polare si este mult mai redus la Ecuator.

Mutatiile pot fi spontane sau naturale. Sunt provocate in general de factori naturali (variatii de temperatura, etc) si toate mutatiile apar la intamplare, nu pot fi prezise, actiunea lor nu este indreptata in directia adapratii, iar importanta lor rezida rezida in marea lor varietate cu care produc in natura.

Migratia se produce prin transferul de gene de la o populatie la alta prin deplasarea grupurilor de indivizi, a indivizilor sau chiar a gametilor. In acest fel frecventele genice pot fi modificate prin introducerea sau extragerea dezechilibrata a unor genotipuri in asa masura incat pot produce schimbari profunde ale populatiei descendente.

Transferul de gene are loc intre populatiile aceleiasi specii si foarte rar intre populatii apartinand speciilor diferite.

Fenomenul de migratie produce 2 efecte majore:

-la populatia care primeste, produce o imbogatire cu noi gene care conduce la recombinarea genelor autohtone cu cele imigrante.

-intarzierea procesului evolutiv al populatiilor prin tulburarea armoniei genelor inn populatia gazda.

Migratia duce la o oarecare modificare a structurii genetice a populatiei dar numai temporar pt ca intervine procesul de selectie naturala care stabilizeaza si consolideaza populatia.

Recombinarea sexuata este o sursa importanta de variatii ereditare si consta in unirea a doua forme parentale cu constitutie genetica diferita si producerea de descendenti genetic diferiti de parinti.

Genotipurile nou formate pot fi rezultatul procesului sexual (hibridare sexuata) sau pot fi rezultatul ingineriei genetice (hibridare somatica).

Recombinarile sexuale pot fi de natura intraspecifica sau interspecifica.

Recombinarea intraspecifica are loc atat in natura cat si dirijata de om si in ambele situatii se constata ca acest fenomen legat de numarul de cromozomi, de gene si de alele are capacitatea de a produce un numar extraordinar de mare de noi combinatii.

Genotipurile noi recombinate au caracteristici noi si o capacitate suplimentara de adaptare.

Recombinarea interspecifica se produce mai rar in natura si are un aport redus la cresterea de variabilitati genetice, dar intotdeauna noile combinatii sunt puternic modificate sub aspect fenotipic sau genotipic. Recombinarea interspecifica se produce mai ales intre specii care ocupa acelasi areal geografic, iar hibrizii nou formati sunt de regula sterili si pentru a asigura continuitatea generatiilor sunt necesare alte interventii, cum ar fi retroincrucisarea sau introgresiunea foarte larg raspandita in natura, in special la plante.

Hibernarea introgresiva nu duce la disparitia formelor angajate insa cu cat este mai putin intensa cu atat este mai valoroasa. Actual acest lucru este important pentru speciile de cereale (grau, porumb, floarea-soarelui, orez), dar si la alte plante de interes economic.

Hibridarea interspecifica este mult mai rara la animale decat la plante.

Selectia naturala

Actioneaza in sensul reducerii variatiilor ereditare si are rolul de a sorta variatiile genetice prin promovarea acelora cu valoare selectiva ridicata si folositoare indivizilor populatiei si speciei.

Actiunea S.N. se produce la nivelul fenotipurilor si tinde sa se stabilizeze pe cele care au cea mai ridicata capacitate de adaptare.

Procesul de S.N. Actioneaza la diferite nivele si anume;

-selectie individuala

-selectie intercromozomala

-selectie gametica

-selectie sexuala

-selectie intre populatii

Dupa felul cum actioneaza exista mai multe tipuri de selectie:

-selectie stabilizatoare se produce in locuri cu conditii de mediu uniforme si duce la formarea de indivizi si populatii cu caractere intermediare cu organizare normala.

-selectia directionala actioneaza atunci cand conditiile de mediu sunt fluctuante, de fapt asa cum se produce in natura.

Fenotipurile marginale care dovedesc o capacitate de adaptare mai buna vor fi prinse in campul de actiune a selectiei din generatie in generatie in timp ce celelalte fenotipuri vor fi eliminate.

Datorita selectiei directionale media populatiei se schimba la fel si constitutia sa genetica. Odata cu schimbarea populatiei se schimba progrestu si mediul, asa explicandu-se adaptarea populatiilor la anumite conditii de mediu.

Selectia directionala este deosebit de importanta prin interventia omului in crearea de soiuri si rase noi de plante si animale.

Selectia disrectiva, in anumite conditii de mediu selectia avantajeaza 2 sau mai multe genotipuri distincte sau favorizeaza mai multe stari optime intermediare.

In conditiile unui mediu nou, neomogen apar forte noi ale selectiei care vor dezvolta formele marginale in timp ce vechiul fenotip va disparea.

Driftul genetic

Este un proces biologic intamplator care determina schimbarea frectentei genelor in populatii mici cu tendinta de a crea dezordine in natura. Acest fenomen nu este orientat, actioneaza in sensul reducerii variatiei ereditare si rolul sau in evolutie este raportat doar la populatii reduse si in special la om.

Driftul genetic se explica prin aceea ca in populatii mici, un anumit genotip fie, in exces, fie in lipsa poate modifica radical frecventa genelor. Aceste schimbari in unele cazuri duc la schimbarea definitiva a unor gene in populatie.

Diversitatea si uniformitatea genetic sub actiuneafactorului antropogen

Genetic si ameliorarea plantelor si animalelor folosesc din ce in ce mai multe gene de la sp salbatice inrudite cu principalele plante de cultura.Valoarea acestui material genetic sporeste odata cu utilizarea metodelor modern, in special cu manipularea ADN. Daca pana la interventia directa a omului in modificarea naturii diversitatea genetica interspecifica a fost dominant cu cea intraspecifica , actual acest raport s-a modificat dramatic deoarece la toate sp folosite de om exista un nr foarte mare de soiuri, hibrizi.

Toate aceste soiuri poseda o structura genetia proprie, insusiri morfo-fiziologice care le diferentiaza intre ele, prez de obicei imp economica, iar folosirea lor la nivelul Terei a dus la inlocuirea altor sp pe suprafete apreciabile si au creat noi relatii biocenoza-biotop. Toate acestea formeaza ecosisteme antropologice care nu se pot mentine si stabiliza decat prin interventia omului. Populatile nu sunt in echilibru si nici nu se supun fenomenului de selectie naturala decat partal.

Interventia omului a condus la aparitia unui alt termen si anume uniformitatea genetic ce face referire la utilizarea pe suprafete mari de teren a aceluiasi soi, deci a unor plante cu aceeasi structuura genetic. Implicatiile acestui fenomen pot fi uneori dramatice pt ca pot provoca adevarate catastrofe de productie ca urmare a aparitiei unei epidemii generalizate sau se poate intrerupe sau incetini procesul evolutiv daca uniformittatea genetic se extinde mult in timp.

Ingineria genetic si hibridarea somatica ajuta omul sa intervina puternic in procesul evolutiv la nivel planetar, aceste instrumente avand 2 sanse diferite de utilizare:

1-continuitatea evolutiei intr-o directive favorabila Terrei si a omului

2-anihilarea procesului evolutiv si chiar incheierea ciclului de evolutie prin extinctia vietii

Vulnerabilitatea genetic creaza premisele potential ale pierderii unui nr mare de specii, in special de plante , deoarece este determinat de uniformitatea culturilor agricole care prezinta mare susceptibilitate la boli, daunatori si la conditii hazardate ale mediului. Flora si fauna spontana st privite mai putin sub aspectul vulnerabilitatii genetice si sunt privite mai mult ca pierderi. Diferenta majora care apare intre 2 tipuri de vietuitoare, pe de-o parte cele cultivate sau domestic si cele spontane sau salbatice pe de alta parte, este ca la cele la care omul a avut interventie sa se piarda soiul sau rasa ca indivizi si populatii, dar ramane sansa ca genele sa supravietuiasca in alte cultivaruri. In cazul disparitiei sp spontane odata cu disparitia populatiilor lor dispar si genele acestora fara nici o sansa de recuperare.

Una sin cele mai imp cause a vulnerabilitatii genetice o reprezinta fenomenul global de inlocuire a diferitelor cultivaruri sau rase cu baza genetica diferita cu altele noi, moderne dar foarte homogene sau uniforme in vederea aprecierii gradului de vulnerabilitate potentiala, importanta deosebita prez 2 factori:

-aria relativa de cultura sau de raspandire

-gradul de uniformitate sau de inrudire intre soiuri sau rase care nu este intotdeauna posibil de evaluat dupa fenotip.

Eroziunea genetica este fenomenul prin care se produce pierderea diversitatii genetice prin pierderea stricta a unor gene sau combinatii de gene care se manifesta ca fiind adaptate anumitor habitate zonale, altfel spus este pierdere de gene allele in sens restrans si pierdere de soiuri in sens larg.

Cauzele eroziunii genetice: - inlocuirea soiurilor vechi sau soiurilor locale; -defrisarile de terenuri; -supraexploatarea sp prin tehnologii avansate; -urbanizarea care duce la presiuni asupra populatiilor; -degradarea mediului; -politica guvernamentala sau legislatia; -schimbarea sistemelor agricole; -bolile,daunatorii si buruienile; -pasunatul excesiv; -reducerea terenurilor necultivate; -conflictele sociale.

Inlocuirea soiurilor locale sau vechi : in toate tarile lumii care dispun de cond favorabile s-au format in timp soiuri locale cu baza genetica larga, bine adaptate prin introducerea in cultura si prin domesticire pe baza unei indelungate selectii (nat sau artificiala), aceasta biodiversitate create in timp lung, foarte bogata, dar la indemana imediata a omului risca sa fie pierduta in timp scurt si ireversibil.

Ameliorarea genetica este directionata spre cultivaruri, hibrizi comerciali sau organisme transcenice care sa convina cel mai bine fermierului si comertului, dar acestea au o baza genetica din ce in ce mai ingusta . Concomitent cu soiurile vechi inlocuite sau pierdute se pot pierde si gene care in viitor ar putea devenii utile omului.

Defrisarea terenurilor poate avea loc prin diferite metode: taieri, incendii, total sau partial contribuie in mare masura la sporirea eroziunii genetice. Padurile ocupa 32% din suprafata uscatului si se considera ca in acestea este conservata cea mai mare parte a biodiversitatii Terrei.

Presiunea exercitata de tehnologiile avansate: introducerea tehnologiilor avansate in cultura are de regula consecinte economice foarte mari, dar efectele negative nu st indeajuns si correct evidentiate. Folosirea abuziva si irationala a pesticidelor si erbicidelor maresc substantial gradul de eroziune genetica pe areale foarte mari si duc la schimbari ale sistemelor agricole care necesita costuri exagerat de mari pt reconstructia lor.

Biodiversitatea specifica

Este cea mai studiata categorie de diversitate bioecologica si se refera la nr de sp dintr.o regiune , dintr-o biocenoza sau dintr-un anume biotop ori tip de ecosystem. CAlcularea indicilor de diversitate ofera posibilitatea evaluarilor si comparatiilor intre diferite regiuni sau intre diferite ecosisteme studiate avand ca rezultat final ierarhizarea acestora.

Inventarierea nr de sp din diverse regiuni ale globului a dus la cartografierea asa numitelor puncte fierbinti a biodiversitatii specifice in cadrul careia se vorbeste de :

1-tari sau regiuni cu megadiversitate in care nr total de sp este foarte mare ( mexic ,Columbia, Ecuador, Australia)

2-tari sau regiuni cu mare bogatie de specii endemice

Principalele cause , cum ar fi supraexploatarea sp si explozia procesului de poluare au dus la schimbari asupra climatului general care in present a dus de la o rata naturala a extinctiilor de o sp la 4 ani a ajuns la 1-2 specii pe zi. Un factor imp care afecteaza biodiversitatea specifica este procesul de introducere voluntara sau involuntara a unor sp. Aceste sp inntroduse pot fi plante exotice care sunt aduse intr.o anumita regiune in scop productiv sau in scop decorative. Plantele naturalizate sunt plante care gasesc in regiuni noi cond favorabile si se aclimatizeaza. Plantele invasive care dispun de o mare capacitate competitive si care se deplaseaza in medie cu 100m la 100 de ani (plante care se inmultesc prin seminte) sau... la plante care se inmultesc vegetative.

Intr.un studiu specific de biodiversitate sunt necesare pe langa raportarea taxonilor la ecosystem si suprafata si precizari la urmt categorii de sp:

-sp cheie= producatori cheie , sp care au un rol indicator in functionarea normala a tipului de ecosystem si care devin specii de monitorizare

-sp tinta sunt sp care prezinta un grad ridicat de vulnerabilitate si care trebuie sa faca obiectul unor actiuni de gestionare si protectie

-sp redundante sunt taxoni capabili de a substitui....afectate de unele perturbatii, insa fara a modifica major functionarea ecosistemului dat

In interpretarea bogatii specifice se tine cont de faptul ca aceasta este supusa unor gradienti:

1-pozitia latitudinala si altitudinala a suprafetelor studiate: acestigradienti constau intr.o reducere a nr de sp de la ecuator spre poli si din etajul colinar montan spre cel nivoglacial

2-marimea suprafetelor si diversitatea microhabitatelor din interiorul ei, astfel in aceeasi regiune geografica biodiversitatea creste parallel cu cresterea suprafetei si cu diversitatea microhabitatelor din interiorul unui sistem

3-stadiul evolutiv al ecosistemuluidat: din stadiile de tinerete spre cel de climax ecosistemele devin mai complet structurate si cantitatea de info creste implicit si diversitatea specifica generala

4-troficitatea mediului in care se dezvolta comunitaiile, in acest sens dinamica bogatii specifice urmeaza o curba de tip gausian pornind de la mediile extreme de sarace cu un maximum in cazul celor mezobazice si din nou o scadere la cele megabazice

5-intensitatea presiunii antropozoogene: cu cat presiunea antropica este mai intensa si de durata mai mare , cu atat vor fi mai multe sp eliminate din....si cu atat maim ult va dura procesul de restaurare a ecosistemului respective.

Biodiversitatea ecosistemica/ecologica

Este cel mai putin studiat tip de biodiversitate deoarece nu priveste numai tipul de ecosistem si structura sa specifica, ci in special bogatia si lungimea lanturilor si retelelor trofice, modul in care se realizeaza circularea materiei si energiei precum si evaluarea capacitatii de productie si suport a fiecarui tip de ecosistem in parte.

Biodiversitatea ecosistemica se apreciaza in functie de tipurile de aliante de vegetatie dintr-un spatiu dat, modalitate care a dus la o clasificare a ecosistemelor astfel:

-dupa tipul major de biotop: ecosist. acvatice; ecosist. terestre

-dupa impactul antropic: ecosist. naturale; seminaturale;antropizate

-dupa caracteristicile structurale(abundenta si distributia sp. durata de viata si importante)

-dupa natura si importante bunurilor si serviciilor furnizate

-dupa capacitatea de refacere sau rezistenta la modificari

Prin ecosist. naturale intelegem ecosist. In care activitatea umana nu este sesizabila sau acelea la care se considera ca sunt nevizitate de oameni. Majoritatea ecosist. prezente sunt ecosist. naturale spontane, constituite cu cateva secole in urma, carea u suferit in cea mai mare parte o influenta antrpica si..care mai pot fi considrate si ecosist.modificate.

Ecosist.amenajate sunt formate in principal din culturi, paduri aflate sunt sub acdin ecosist.lacustre si marine amenajate pt. Piscicultura si din ecosist.urbane si rurale. In ultimii ani, ca urmare a procesului de internalizare a valorilor ecologice s-au proiectat si construit ecosistin care se incearcacare stau la baza proceselor ecologice. Activitatea umana determina din ce in ce mai mult biodiversitati periclitand stabilitatea ecosistemica cu implicatii economice, stiintifice, estetice si din ce in ce mai etice.

Stabilitatea reprezinta o stare a ecosist. la care se ajunge la functia de autocontrol care, ca si functia de controlare a materiei si functia energtica este rezultatul interdependentei dintre specii.

Rolul autocontrolului este de a pastra o stare de echilibru intre populatiile componente, de a un permite oscilatii numerice prea mari, ceea ce conduce la stabilitate in structura si

Stabilitatea biocenozelor este direct proportionala cu cresterea complexitatii retelei trofice, iar fenomene ca reducerea si/sau inmultirea excesiva a diversitatii speciilor pot duce la pierderea ecosistemelor

Diversitatea antrpica si etnoculturala se refera la diversitatea tnica, lingvistica, culturala