”Conservarea Biodiversității și

Dezvoltare Economică”

Aplicant:

Asociația Construim Mereu Împreună Vaslui

Finanțat prin:

Granturile SEE - Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor

Mecanismul Financiar al Spațiului Economic European (SEE) 2009-2014

Programul RO02 ”Biodiversitate și servicii ale ecosistemelor”

Apelul pentru propuneri de proiecte nr. 1:

“Studii şi formare privind contribuția ecosistemelor naturale la principalele sectoare economice”

Nr. Contract de finanţare: 6326/14.09.2015 Valoare totală eligibilă: 2.138.331,20 lei Valoarea Grantului: 1.917.331,20 lei Valoare cofinanțare: 221.000 lei

Proiectul se desfășoară în județul Vaslui în următoarele situri Natura 2000:

- arii naturale protejate de importanță comunitară (SCI) – tipuri de habitate naturale și specii de interes comunitar ce reprezintă obiective de conservare (ce trebuie protejate)

1. Coasta Rupturile Tanacu - sit Natura 2000 (SCI), având codul ROSCI0041 2. Fânațurile de la Glodeni - sit Natura 2000 (SCI), având codul ROSCI0080 3. Movila lui Burcel - sit Natura 2000 (SCI), având codul ROSCI0117 4. Pădurea Bădeana - sit Natura 2000 (SCI), având codul ROSCI0133 5. Pădurea Bălteni-Hârboanca - sit Natura 2000 (SCI), având codul ROSCI0158 6. Pădurea Seaca - Movileni - sit Natura 2000 (SCI), având codul ROSCI0169 7. Râul Prut sit Natura 2000 (SCI), având codul ROSCI0213 8. Colinele Elanului - sit Natura 2000 (SCI), având codul ROSCI0286 9. Lacurile din jurul Măscurei - sit Natura 2000 (SCI), având codul ROSCI0309 10. Oșești-Bârzești - sit Natura 2000 (SCI), având codul ROSCI0330 11. Pădurea Dobrina-Huși - sit Natura 2000 (SCI), având codul ROSCI0335 12. Râul Bârlad între Zorleni si Gura Gârbovățului – sit Natura 2000 (SCI), având codul ROSCI0360 - arii de protecție specială avifaunistică (SPA) – arii cu regim de

protecție a păsărilor sălbatice de interes comunitar 1. Horga Zorleni – sit Natura 2000 (SPA), având codul ROSPA0119 2. Pădurea Miclești – sit Natura 2000 (SPA), având codul ROSPA0096 3. Mața – Cârja Rădeana – sit Natura 2000 (SPA), având codul ROSPA0130

Ce este Natura 2000 ?

Rețeaua Natura 2000 este instrumentul principal al Uniunii Europene pentru conservarea

naturii. Este o rețea de zone naturale sau semi-naturale, unde atât specii de plante şi animale

vulnerabile dar şi habitate naturale trebuie protejate.

Scopul rețelei Natura 2000 este de a proteja biodiversitatea continentului european şi implicit

a României, precum şi de a promova activități economice benefice pentru conservarea

biodiversității. În final, rețeaua Natura 2000 va avea rolul de a stopa declinul biodiversității, prin

conservarea pe termen lung a celor mai valoroase şi periclitate specii (de plante şi animale) şi

habitate de interes european, având ca principal obiectiv identificarea, menținerea şi refacerea

arealelor pentru protejarea speciilor de floră şi faună sălbatică, precum şi a coridoarelor de

legătură dintre acestea. A fost constituită nu doar pentru protejarea naturii ci şi pentru

menținerea acestor bogății naturale pe termen lung pentru a asigura resursele necesare

dezvoltării socio-economice.

Se preconizează că rețeaua Natura 2000 să acopere aproximativ 20% din teritoriul Uniunii

Europene. În Romania, aceasta va fi parte integrantă din peisajul rural, în prezent cca. 17% din suprafața țării fiind cuprinsă în situri Natura 2000. Selecția unei zone incluse în rețeaua Natura 2000 înseamnă recunoaşterea importanței ei la nivel european şi ar trebui să constituie o sursă de mândrie pentru localnici, putând oferi în acelaşi timp oportunități economice semnificative. Rețeaua Natura 2000 are la bază Directivele Uniunii Europene şi anume: „Directiva Habitate 92/43/EEC” „Directiva Păsări”, directive transpuse în legislația din România prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 236/2000, aprobată şi modificată prin Legea nr. 345/2006.

Natura 2000 - este ceva nou şi restrictiv?

În multe situații, speciile şi habitatele protejate din siturile Natura 2000 au apărut şi s-au menținut ca urmare a activităților umane de exploatare durabilă a resurselor naturale. În majoritatea siturilor Natura 2000 sunt menținute activităţile economice, dar cu accent deosebit pe conservarea speciilor şi habitatelor pentru care au fost declarate.

Mic dicționar de termeni

SPA

Arii de Protecție Specială Avifauninstice (în limba engleză, Special Protection Areas – SPA)

fac parte din rețeaua Natura 2000, conform Directivei Păsări şi sunt acele arii naturale

protejate ale căror scopuri sunt conservarea, menținerea şi, acolo unde este cazul,

readucea într-o stare de conservare favorabilă a speciilor de păsări şi a habitatelor

specifice, desemnate pentru protecția speciilor de păsări migratoare sălbatice.

SCI

Situri de importanță comunitară, desemnate conform Directivei Habitate, reprezintă acele

arii care, în regiunea sau în regiunile biogeografice în care există, contribuie semnificativ

la menținerea sau restaurarea la o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale

sau a speciilor de interes şi contribuie semnificativ la menținerea diversității biologice în

regiunea ori regiunile biogeografice respective.

Stare de conservare favorabilă a unui habitat natural

Se consideră că starea de conservare a unui habitat este „favorabilă” atunci când sunt

îndeplinite condițiile:

- arealul său natural şi suprafețele pe care le acoperă în cadrul acestui areal sunt stabile

sau în creştere;

- are structura şi funcțiile specifice necesare pentru conservarea sa pe termen lung, iar

probabilitatea menținerii acestora în viitorul previzibil este mare;

- speciile care îi sunt caracteristic ce se află într-o stare de conservare favorabilă.

Stare de conservare favorabilă a unei specii

Se consideră că starea de conservare a unei specii este „favorabilă” atunci când sunt

îndeplinite condițiile:

- datele privind dinamica populațiilor speciei indică faptul că aceasta se menține şi are

şanse să se mențină pe termen lung ca o componentă viabilă a habitatului natural

- arealul natural al speciei nu se reduce şi nu există risc.

Habitate naturale – areale de trai şi înmulțire naturale sau seminaturale, a căror

componență de floră şi faună este formată şi se dezvoltă spontan.

De ce este importantă biodiversitatea?

Fiind rezultatul unei evoluții de 3,8 miliarde de ani, biodiversitate este esențială pentru supraviețuirea omului. Ne bazăm pe natură pentru numeroase resurse esențiale, inclusiv pentru hrană, materiale de construcții, căldură, textile sau ingredientele active din medicamente. În plus, există şi alte funcții vitale pe care le oferă natura, de la polenizarea plantelor şi filtrarea aerului, a apei şi a solului până la protecția împotriva inundațiilor. Fără aceste materiale şi servicii esențiale, viața noastră pe Pământ ar fi imposibilă. Din nefericire, se întâmplă prea des să uităm ce ne oferă natura.

În societățile noastre industrializate, în loc să fi e apreciată, biodiversitatea este privită

adesea ca un lucru gratuit şi etern. În realitate însă, supunem natura unor presiuni tot mai mari, iar existența multor specii este grav amenințată de numeroase activități umane. Lista presiunilor asupra biodiversității este lungă şi include distrugerea şi fragmentarea habitatelor, poluarea aerului, a apei şi a solului, pescuitul excesiv şi exploatarea excesivă a resurselor, a pădurilor şi a solului, introducerea unor specii neindigene şi eliberarea unor cantități tot mai mari de gaze cu efect de seră, care produc schimbări climatice.

Exemple de bună practică

Biodiversitatea ne oferă bunuri şi servicii vitale existenței noastre. De exemplu, este

sursă de hrană (carne, peşte, legume, fructe, cereale), apă, lemn, combustibil, materiale de

construcții, substanțe utilizate în industria farmaceutică şi cosmetică, în industria uşoară

(textile, îmbrăcăminte şi încălțăminte). De asemenea, serviciile ecosistemelor şi biodiversității

asigură condițiile esențiale de viață: purificarea aerului şi a apei, reglarea climatului, reciclarea

naturală a deşeurilor, protecția împotriva calamităților naturale, polenizarea recoltelor,

stocarea dioxidului de carbon în exces.

Totodată, biodiversitatea este o sursă valoroasă şi importantă de relaxare – excursii şi

concedii, drumeții în natură etc., de inspirație culturală şi spirituală.

A stabili costurile pierderii sau degradării biodiversității este dificil, dar studiile

întreprinse arată că aceste costuri sunt extrem de mari şi într-o continuă creştere, iar efectele

ne vor afecta negativ pe termen lung. Nu se poate stabili o valoare directă şi concretă a

biodiversității şi aceasta nu face parte din indicatorii macroeconomici, dar degradarea

continuă va duce la creşterea prețului pentru numeroase categorii de bunuri şi servicii: hrană,

materii prime, combustibil, materiale de construcții, controlul climei etc.

Toate aceste bunuri şi servicii oferite de natură au fost subevaluate şi neintegrate în proiecte care să permită protejarea lor eficientă şi o planificare riguroasă a utilizării lor. Este important ca toate aceste resurse să fie înțelese şi evaluate la justa lor valoare, pentru a se evita supraexploatarea care, în timp, duce la pericolul dispariției lor. Soluțiile găsite trebuie să vizeze adoptarea unor reguli comune, de bază, cât şi dezvoltarea cooperării la nivel internațional.

Prin expresia bune practici se înțelege un set de reguli şi recomandări privind comportamentul, atitudinea şi acțiunile oamenilor şi ale deținătorilor de interese care trăiesc, muncesc sau vizitează această arii protejate, cu scopul de a proteja şi a conserva biodiversitatea din siturile vizate de proiect. O parte din aceste reguli de bune practici au caracter obligatoriu, nerespectarea lor pedepsindu-se conform legislației româneşti în domeniu, iar unele sunt doar recomandări, având caracter orientativ, cu scopul de a îndruma.

Respectarea acestor reguli de bune practici va contribui la stoparea declinului biodiversității speciilor şi a habitatelor prezente în situri, la aducerea lor într-o stare de conservare favorabilă, ceea ce va avea efecte pozitive asupra populației şi a dezvoltării economice a zonei, pe termen mediu şi lung. De exemplu, dezvoltarea de activități tradiționale, dezvoltarea ecoturismului şi atragerea în zonă a unui număr crescut de vizitatori va creşte veniturile populației din zonă.

Dezvoltare de activități tradiționale

Prin desemnarea zonelor Natura 2000, locuitorilor din zonă le revin anumite obligații. Activităţile economice pot continua în zonă, dar trebuie evitate orice activități care ar putea afecta speciile sau habitatele pentru care a fost desemnată zona. Desemnarea ariei protejate ca sit Natura 2000 oferă multe oportunități de dezvoltare. Imaginea de marca (brand) a unei zone Natura 2000 este foarte atrăgătoare şi creează piețe mai bune de desfacere a produselor si serviciilor locale, precum şi oportunități de accesare a fondurilor Uniunii Europene. Meşteşugurile pot reprezenta o sursă de venit alternativă, fie direct, fie prin ambalarea produselor alimentare tradiționale sau prin demonstrații ca şi atracții turistice.

Dezvoltarea ecoturismului

Deşi agricultura va rămâne în mod cert motorul pentru conservarea naturii în zona satelor moldovene, potențialul agroturistic al zonei este imens şi oferă o sursă de venit ideală pentru localnici, putând deveni sustenabilă cu un management adecvat. Dezvoltarea ecoturismului trebuie să aibă un impact minim trebuie menținut la o scară relativ redusă, astfel încât să nu dăuneze biodiversității şi patrimoniului natural aparte ce caracterizează această regiune.

Amenințările și comportamente nefavorabile conservării biodiversității

Biodiversitatea trebuie privită ca un mix de problematici şi rezolvări specifice, din triplă

perspectivă: a protecției şi a conservării mediului, din punct de vedere economic şi, nu în

ultimul rând, din punct de vedere social. Există, aşadar, trei mari categorii de interese care

de multe ori sunt diametral opuse şi dau naştere la discuții şi situații conflictuale între

deținătorii de interese din domeniile vieții sociale, economice şi politice.

Se urmăreşte, astfel, menținerea interacțiunii armonioase a omului cu natura prin

protejarea biodiversității habitatelor şi a peisajului, păstrarea folosințelor tradiționale ale

terenurilor, agricultura extensivă, încurajarea şi consolidarea activităților, practicilor şi

culturii tradiționale ale populației locale, oferind publicului posibilități de recreere şi turism.

Construcțiile, investițiile, proiectele de dezvoltare zonală propuse şi implementate pe

teritoriul siturilor şi în zonele limitrofe de către persoane fizice şi juridice, care pot avea

impact semnificativ asupra obiectivelor de conservare a sitului, trebuie să fie avizate şi,

ulterior, vor fi atent monitorizate de către custozii/administratorii siturilor.

Măsurile de management pozitiv au la bază o bună cunoaştere a vulnerabilităților şi a

amenințărilor speciilor prezente în situri.

Principalii factori care afectează negativ biodiversitatea sunt:

• Conversia terenurilor şi distrugerea habitatelor;

• Dezvoltarea infrastructurii;

• Dezvoltarea aşezărilor umane;

Care provoacă: Pierderi și distrugeri de habitat Aceasta este una dintre cele mai mari amenințări asupra biodiversității. Pierderile de habitat sunt direct legate de presiunea antropică indusă în teren.

• Lucrări hidrotehnice şi exploatarea neadecvată;

• Utilizarea îngrăşămintelor chimice şi a pesticidelor

Care pot provoca:

Alterări ale compoziției ecosistemelor

Ansamblurile de specii şi interacțiunile acestora cu ecosistemele lor sunt esențiale nu numai pentru salvarea speciilor, ci şi pentru succesul evoluției lor viitoare. În cazul unor alterări, atât ale grupurilor de specii, cât şi ale mediului, ecosisteme întregi pot începe să se schimbe.

Supraexploatarea resurselor

Vânătoare excesivă, pescuitul excesiv şi recoltarea excesivă a speciilor pot duce rapid la declinul acestora. Schimbarea modelelor de consum uman este adesea citată ca motivul-cheie pentru această exploatare nedurabilă a resurselor naturale.

Speciile invazive;

Introducerea speciilor exotice care înlocuiesc specii locale native sunt citate ca a doua mare cauză a pierderilor de biodiversitate. Speciile străine invazive înlocuiesc şi adesea duc la extincția speciilor indigene.

Schimbările climatice

Atât variabilitatea climatului, cât şi schimbările climatice, cauzează pierderi de biodiversitate. Specii şi populații pot fi pierdute permanent, dacă nu au la dispoziția suficient timp pentru adaptarea la condițiile schimbărilor climatice.

Poluarea apei, aerului şi a solului

Sistemele biologice răspund lent la schimbările mediului lor. Poluarea şi contaminarea cauzează deteriorarea ireversibilă a speciilor.

Avantaje economice ale implementării rețelei Natura 2000

Procesul de implementare al rețelei Natura 2000 trebuie să țină cont de cerinţele

economice, sociale şi culturale, promovând dezvoltarea activităților economice a siturilor Natura 2000. Desemnarea siturilor Natura 2000 creează anumite obligații dar oferă şi o serie de beneficii şi oportunități pentru comunitățile locale şi proprietarii de terenuri.

Obligații: - evitarea activităților care ar putea afecta în mod semnificativ speciile sau habitatele pentru

care a fost desemnată zona; - respectarea măsurilor necesare pentru conservarea speciilor şi habitatelor. Toţi cei care înțeleg să respecte şi să păstreze natura şi care acționează în acest sens vor fi

răsplătiți fie material de către Uniunea Europeană, printr-o serie întreagă de programe de finanţare, fie chiar de natură prin multe binefaceri oferite de aceasta.

Beneficii: - eticheta ecologică pentru produsele şi serviciile locale; - sprijin pentru accesarea fondurilor de la UE; - crearea de locuri de muncă; - venituri suplimentare prin promovarea eco-turismului; - utilizarea durabilă a resurselor.

Primești bani pentru tine şi comunitatea ta, de la Uniunea Europeană şi Guvern prin

- scutirea de impozit pe terenul agricol situat în aceste arii. - finanțări speciale pentru gestionarea pădurilor cuprinse în ariile naturale protejate. - oferirea unei surse de venit pentru administratorii de terenuri atunci când pe acestea

există: specii şi habitate de importanță comunitară. - încurajarea şi finanțarea activităților care nu afectează natura: eco-turismul, agricultura

ecologică, meşteşugurile tradiționale ş.a. - finanțări nerambursabile pentru dezvoltarea economică durabilă a zonei, prin programe

europene dedicate.

Ai o șansă pentru o viață mai sigură, mai bună, mai curată, mai sănătoasă prin:

- evitarea: inundațiilor, secetei, alunecărilor de teren şi alte asemenea fenomene ce pot să aducă mari nenorociri în viața ta şi/sau a comunității tale.

- menținerea rezervelor de apă, reducerea eroziuni solului şi alte asemenea rezultate care au un efect pozitiv, în viața ta sau a comunității tale.

- mai multe şanse pentru un loc de muncă lângă casa ta.

- reducerea cheltuielilor de sănătate (trăieşti în aer curat, te poți odihni şi recrea în mijlocul cadrului natural al sit-ului Natura 2000).

- conservarea resurselor naturale pentru: alimente, energie, etc.

Noi oportunități pentru dezvoltare durabilă:

- utilizarea cadrului natural al sit-ului Natura 2000, în scop economic prin: activități de agro-turism şi ecologic, vânătoare şi pescuit sportiv, agricultură ecologică, meşteşuguri tradiționale

- promovarea specificului zonei respective prin diverse activități.

- o şansă mai mare de realizare a necesităților comunității în ceea ce priveşte: infrastructura, educația, sănătatea, etc.

- producerea, promovarea şi vânzarea de produse / servicii sub o marcă locală (ex: vin, brânză, miere, etc).

- crearea de ateliere meşteşugăreşti, inclusiv a unor puncte de vânzare, cu scopul de a încuraja practicarea meseriilor tradiționale şi valorificarea artizanatului local.

- înființarea unor aşezăminte de sănătate şi case de odihnă, dat fiind calitatea peisajului şi împrejurimile liniştite.

- încurajarea comunităților locale pentru a realiza muzee ale vieții rurale.

- obținerea mai uşor de fonduri europene nerambursabile atât pentru IMM-uri cât şi pentru administrațiile publice locale.

Certificarea / înregistrarea produselor / serviciilor locale

Ordinul comun nr. 724/1082/360/2013 al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerului Sănătății şi al Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor stabileşte condițiile şi criteriilor de eligibilitate pentru atestarea produselor tradiționale.

Ghidul de bune practici privind atestarea produselor tradiționale se

adresează specialiştilor din instituțiile publice precum şi tuturor celor interesați de reatestarea/ atestarea unui produs tradițional.

Ghidul prezintă condițiile de eligibilitate pe care trebuie să le îndeplinească

un produs pentru a fi atestat ca „produs tradițional” precum şi documentația necesară pentru înregistrarea produsului în Registrul Național al Produselor Tradiționale.

Cadrul legislativ ❖ Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 394 din 12.03.2014

❖ Ministerul Sănătății Ordinul nr. 290 din 13.03.2014

❖ Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor nr. 89 din 19.03.2014

Ordin privind atestarea produselor alimentare obținute conform rețetelor

consacrate românești

Definiții

PRODUS TRADIŢIONAL – produs alimentar fabricat pe teritoriul național şi pentru care se utilizează materii prime locale; care nu are în compoziția lui aditivi alimentari; care prezintă o rețetă tradițională; un mod de producție şi/sau de prelucrare şi un procedeu tehnologic tradițional şi care se distinge de alte produse similare aparținând aceleiaşi categorii. TRADIŢIONALITATE - elementul sau ansamblul de elemente prin care un produs se distinge de alte produse similare aparținând aceleiaşi categorii; tradiţionalitatea nu poate să se limiteze la o compoziție calitativă sau cantitativă ori la un mod de producție stabilit printr-o reglementare comunitară sau națională ori prin standarde voluntare; totuşi această regulă nu se aplică dacă reglementarea sau standardul respectiv a fost stabilit în vederea definirii tradiţionalităţii unui produs. ATESTAREA PRODUSELOR TRADIŢIONALE - recunoaşterea tradiţionalităţii unui produs prin intermediul înregistrării sale în conformitate cu legislația. MATERIE PRIMĂ LOCALĂ – materia primă folosită la obținerea produsului tradițional şi care este produsă pe teritoriul național. REGISTRUL NAŢIONAL AL PRODUSELOR TRADIŢIONALE – registru înființat şi administrat de Direcția Generală Industrie Alimentară, prin compartimentul de specialitate cu atribuții în domeniul produselor tradiționale din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Pentru a figura în acest Registru produsul tradițional trebuie să fie fabricat din materii prime locale; să prezinte o rețetă tradițională specifică locului de prelucrare, prin care să reflecte un tip tradițional de producție şi/sau de prelucrare, să aibă în procesul de obținere a produsului şi operațiuni de prelucrare realizate manual şi să dovedească un mod de lucru tradițional.

Documente necesare certificării produselor

Operatorul din sectorul alimentar care doreşte să se înscrie în R.N.R.C. trebuie să depună la direcția pentru agricultură județeană sau a municipiului Bucureşti în raza căreia se realizează produsul alimentar următoarele documente, în 3 exemplare:

a) opis cu documentele depuse;

b) cererea-tip pentru înregistrare în R.N.R.C., pe cod categorie şi cod produs, prevăzută în anexa nr. 1 a ordinului;

c) dovada că operatorul din sectorul alimentar care doreşte atestarea unui produs alimentar după o rețetă consacrată românească este autorizat/înregistrat conform cerințelor Autorității Naționale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranța Alimentelor;

d) contractul de prestări de servicii cu un laborator autorizat, de terță parte;

e) rețeta consacrată, fluxul tehnologic şi utilajele necesare fabricării rețetei;

f) schița spațiului cu amplasarea echipamentelor folosite la fabricarea rețetei;

g) capacitatea de producție a produsului obținut conform unei rețete consacrate, exprimată în kg/l/zi;

h) certificatul de înmatriculare la registrul comerțului;

i) actul de identitate al solicitantului sau al persoanei împuternicite, în copie.

Pentru a fi atestat ca produs tradițional, produsul trebuie să fie conform unui caiet de sarcini care se întocmeşte de către operatorul economic interesat. Acest document este elementul principal din cadrul documentației pe care un producător trebuie să o întocmească pentru a-şi atesta un produs tradițional. Este foarte important să fie respectate toate prevederile din actul normativ care reglementează sectorul produselor tradiționale.

Caietul de sarcini trebuie să cuprindă în mod obligatoriu următoarele

elemente:

a) Numele produsului

Numele trebuie să fie unic pentru a se putea diferenția de alte produse similare, unicitatea numelui este un prim pas spre personalizarea acestuia care poate constitui un bun instrument de marketing, o protecție a proprietății intelectuale asupra rețetei şi a modului de obținere a produsului.

b) Descrierea caracteristică produsului tradițional

În funcție de specificitatea fiecărui produs în parte se va face referire la principalele însuşiri organoleptice, fizico-chimice şi microbiologice, respectiv: aspect, consistență, culoare, gust, aromă, miros, umiditate , substanțe grase, sare, proteine, aciditate, densitate; floră bacteriană specifică unde este cazul. Informațiile din această secțiune trebuie să fie confirmate prin buletinele de analiză care vor fi ataşate documentației.

c) Descrierea caracteristicilor materiilor prime Această cerință este extrem de importantă. Volumul de informații necesar prezentării caracteristicilor materiilor prime depinde foarte mult de grupa de produse din care face parte produsul. Pot exista următoarele tipuri de grupe de produse: produse din carne, produse lactate, produse de panificație, produse din legume şi fructe, produse din peşte, băuturi, grăsimi vegetale, alte produse. După cum prevede şi textul legislativ materiile prime nu trebuie să conțină în compoziția acestora adaosuri, ele constituind una din verigile cele mai importante în obținerea unui produs de calitate superioară care să se diferențieze în mod clar de alte produse din aceeaşi categorie. În contextul caietului de sarcini materia primă reprezintă componentele principale folosite la prepararea produsului (tomate, ardei, ceapă, ciuperci).

d) Descrierea caracteristicilor ingredientelor folosite în procesul de fabricație Se enumeră şi se descriu ingredientele folosite în procesul de fabricație. La fel ca şi în cazul materiilor prime nici aceste ingrediente nu trebuie să conțină adaosuri aşa cum sunt ele indicate în textele legislative.

e) Descrierea metodei de producție

Se vor descrie în detaliu toate etapele procesului de producție, evidențiindu-se în mod deosebit operațiunile realizate manual. Se va face referire la metoda de producție care trebuie să fie tradițională. Se vor respecta cantitățile de legume astfel încât produsul finit să se încadreze în descrierea din caietul de sarcini. Ustensilele folosite în cazul în care sunt tradiționale vor fi specificate la descrierea metodei de producție. În situațiile în care, lemnul de diferite esențe influențează unele caracteristici organoleptice ale produsului finit trebuie specificat acest detaliu important. Alte elemente care pot părea minore şi sunt importante în definirea caracteristicilor tradiționale ale metodei de producție trebuie menționate.

f) Descrierea elementelor specifice privind ambalarea În această secțiune se va prezenta modul de ambalare, tipul ambalajului, materialele din care sunt confecționate acestea, precum şi influența lor asupra produsului finit. Se vor evidenția în mod expres data producerii şi termenul de valabilitate. În funcție de modul de ambalare şi de comercializare al fiecărui produs în parte vor fi făcute precizări clare în caietul de sarcini, acestea se vor referi la: comercializarea la bucată, vrac, borcan, sticlă, etc. Fiecare produs etichetat conform legislației în vigoare va avea pe ambalaj informații referitoare la: conținut, producător, data producției, termenul de valabilitate, etc.

g) Descrierea elementelor care definesc specificitatea produsului finit

Specificitatea reprezintă trăsăturile ce individualizează produsul descris în caietul de sarcini, acestea sunt caracteristici proprii, dominante, particulare sau definitorii ale produsului. Se precizează în mod expres însuşirile organoleptice şi fizico-chimice. În funcție de fiecare produs se pot prezenta şi alte caracteristici care sunt definitorii pentru specificitate.

h) Cerințele minime și procedurile de verificare și control ale tradiționalității produsului În funcție de produsul obținut şi de tradițiile locale există diferite metode de verificare a tradiţionalităţii şi trebuie specificate operațiunile executate manual. Specificitatea rețetei, modul şi ustensilele de lucru reprezintă de asemenea, cerințe minime de verificare a tradiţionalităţii. Personalul cu atribuții de control este obligat să verifice la fața locului tradiţionalitatea produsului.

i) Capacitatea de producție realizată

Se completează cu producția zilnică respectându-se limitele maxime prevăzute în actul normativ. În situația în care produsul tradițional este sezonier se vor preciza concret lunile în care se desfăşoară procesul de producție.

j) Date, înscrisuri, referințe bibliografice cu referire la vechimea produsului Această secțiune se va completa cu informații referitoare la vechimea produsului în zona de producție şi tradiția preparării respectivului produs. Aceste informații se pot obține din documentarea făcută pe baza consultării unor monografii locale, lucrări de specialitate, documente vechi din arhive, publicații referitoare la produsele propuse pentru atestare şi alte surse.

Planul de afaceri

Secțiunea a: Descrierea activității curente a entității 1. Descrierea activității curente 1.1 Scurt istoric al entității 1.2 Scurt istoric al societății de administrare (dacă este cazul) 1.3 Experiența anterioară în gestionarea de proiecte cu finanțare publică 1.4 Experiența anterioară în gestionarea de proiecte cu fonduri proprii, împrumuturi, asocieri în participațiune (dacă este cazul) 1.5 Descrierea activității / rolului în cadrul clusterului de inovare/parcului ştiințific / parcului tehnologic / zonei tehnologice etc din care aceasta face parte. 1.6 Descrierea spațiilor de desfăşurare a activității / producției/prestării de servicii disponibile, inclusiv detalii despre utilitățile şi facilitățile aferente 1.7 Strategia entității privind managementul serviciilor oferite 1.8 Resursele umane implicate în activitatea de administrare a activității / afacerii / incubatorului de afaceri 1.9 Resursele umane implicate în activitatea entității Secțiunea b: descrierea proiectului de investiție propus 1. Prezentarea proiectului 1.1 Descrierea activității propuse prin proiect 1.2 Justificarea necesității proiectului 1.3 Impactul, în special cel economic 1.4 Justificarea necesității finanțării publice a proiectului 1.5 Justificarea modalității în care investiția contribuie la dezvoltarea de noi activități şi/sau îmbunătățirea celei/celor existente, precum şi contribuția lor la crearea de valoare adăugată din punct de vedere economic, social, cultural etc. 1.6 Beneficiile şi avantajele rezultatelor preconizate în urma implementării proiectului 1.7 Strategii de monitorizare (dacă este cazul)

2. Descrierea produsului/serviciului 2.1 Descrierea produsului / serviciului (ambele dacă este cazul) realizat/furnizat prin exploatarea proiectului 2.2 Amplasarea investiției (dacă este cazul) 2.3 Descrierea tehnică a proiectului. 2.4 Descrierea caracterului inovativ al investiției propuse (dacă este cazul) 2.5 Maturitatea proiectului. 2.6 Impactul general al proiectului 2.7 Concentrarea strategică 2.8 Graficul estimat al activităților proiectului (gantt). 2.9 Investiția propusă prin proiect 3. Piața produsului/serviciului 3.1. Analiza sectorului/domeniului de activitate în care entitatea îşi desfăşoară

activitatea 3.2. Analiza pieței țintă

4. Strategia de marketing 4.1 Stabilirea obiectivelor generale de marketing; 4.2 Strategii de marketing în vederea implementării obiectivelor planului de marketing. 4.3 Plan/program de acțiune pentru implementarea strategiilor de marketing 4.4 Bugetul planului de marketing (corelat cu activitățile din planul de acțiune) 4.5 Rezultate preconizate a fi obținute prin implementarea planului de marketing. 4.6 Analiza de risc a planului de marketing 4.7 Evaluarea şi controlul activității de marketing Secțiunea C: Planificarea resurselor umane Secțiunea D: Sustenabilitatea proiectului Secțiunea E: Analiza financiară

Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar

poziția oficială a granturilor SEE, 2009-2014

Editat de Asociația Construim Mereu Împreună Vaslui, Ianuarie 2016

Pentru mai multe informații puteți vizita www.eeagrants.org sau www.fondong.fdsc.ro

Drepturi rezervate ©2016 ACMI