Contractul social

Jean-Jacques Rousseau, de Quentin de La Tour, este numele complet al autorului ce a

scris Contractul Social, acesta născându-se la Geneva (28 iunie 1712), a murit pe lângă Paris,

la Ermenonville (3 iulie 1772), iar pentru a-şi asigura viitorul a fost nevoit să muncească de la

o vârstă fragedă. Având un temperament dornic de aventuri duce o viaţă destul de periculoasă

cu suişuri şi coborâşuri, dar lăsând în urma sa capodopere .Operele sale publicându-se într-o

serie nesfârşită de ediţii, traduse în aproape toate limbile.

În anul 1762 apare Contractul Social despre care, în primul rând, voi preciza că a avut

un rol important în ceea ce priveşte revoluţia franceză din 1789, şi o influenţă determinantă

asupra acesteia. Opera sa concepută cu sute de ani în urmă, merită citită de oricare dintre noi,

fiindu-ne de folos în societatea de astăzi, mai cu seamă cu cât ea a prezentat interes încă de la

publicare.

Este de precizat că acesta lucrare a fost concepută în aşa fel încât să fie pe înţelesul

tuturor, prezentand idei esenţiale în ceea ce priveşte interesul nostru general ca naţiune, iar

pentru mine recunosc că multe idei au constituit o noutate, ajungând la concluzia că merită

citită fiind de folos populaţiei care încă se mai lasă manipulată. De asemenea, ar trebui citită

obligatoriu şi de politicienii secolului XXI.

Însuşi autorul a mărturisit că lucrarea de fată face parte dintr-o lucrare mai mare pe

care nu a putut să o termine, acest “strigăt de revoltă” ce poartă titlul de Contractul social, se

dovedeşte odată cu parcurgerea sa a fi de fapt un contract politic, fapt ce reiese şi din titlul dat

de Rousseau.

În compoziţia lucrării autorul încearcă să stabilească originea şi raţiunea existenţei

statului, a puterii suverane, dar şi a drepturilor şi a naturii guvernelor.

Se spune că la baza operei lui Rousseau stă ideea filosofică: superioritatea stării de

natură asupra stării civilizaţiei. Oare aşa este?

În ceea ce priveşte structura lucrării, se compune din patru cărţi, a câte un număr mai

mic sau mai mare de capitole, ce tratează diferite subiecte:

Cartea Întâi prezintă un număr de nouă capitole, cu o abordare directă în ceea ce

priveşte cele dintâi societăţi: sclavie, pact social, suveranitate, domeniul real (ex: monarhii îşi

spun regi ai Spaniei, ai Franţei, deoarece, stăpânind teritoriul automat şi locuitorii vor fi

stăpâniţi, datorită reşedinţei lor, care se află pe acel teritoriu).

În Cartea a doua ne vorbeşte despre importanţa voinţei generale dând ca exemplu: aşa

cum “natura dă putere absolută fiecărui om asupra membrelor sale, tot aşa şi pactul social da

corpului politic o putere absolută asupra membrilor săi”. Tot în această parte se înţelege

diferenţa dintre lege şi decret şise pot dobândi cunoştinţe asupra a ceea ce presupune o lege.

Tot el vorbeşte despre legiuitor, despre popor, despre importanţa terenului în constituirea unui

popor.

Cartea a treia pune accentul pe guvernământ (corpul mijlocitor ce ajută la realizarea

legăturii reciproce între supuşi şi suveran; un fel de instrument al suveranului, ce are sarcina

de executare a legilor şi menţinere a libertăţii civile şi politice)- “primind ordinile suveranului,

guvernământul le transmite poporului”. Guvernul este un corp nou în stat, diferit atât de popor

cât şi de suveran, dar intermediar între unul şi celălalt. Statul există prin sine însuşi, iar

guvernământul nu există decât prin suveran. Numărul membrilor care compun guvernământul

vom vedea că este foarte important astfel, se disting trei forme principale: democraţia (bună în

state mici), aristocraţia (state mijlocii) şi monarhia (state mari), dar sunt şi guvernăminte

mixte.

Eu consider că aceasta este una dintre cele mai complexe părţi a lucrării.

În Cartea a patra autorul tine să ne amintească încă o dată despre voinţa generală,

despre care spune că este indestructibilă, şi acordă câte un capitol voturilor, respectiv

alegerilor, "comiţiilor" romane, "tribunatului", dictaturii, cenzurii şi religiei civile.

În încheiere autorul stabileste adevăratele principii ale dreptului politic şi incearcă să

aşeze statul pe temelia lui.

Această capodoperă a lui Jean-Jaques Rousseau ar putea aduce fiecărui om un plus de

informaţii cu privire la lumea în care trăieşte, un plus de informaţii în ceea ce priveşte

importanţa lui în stat, a drepturilor sale, printr-o simplă parcurgere a sa.