Contractul de Depozit Bancar

9
Prin contractul de depozit bancar, banca sau o altă instituţie financiară (banca), autorizata conform legii, primeşte de la clientul său (deponent) sau de la un terţ în folosul deponentului o sumă de bani pe care se obligă să o restituie deponentului după un anumit termen (depozit la termen) sau la cerere (depozit la vedere). Raporturilor dintre bancă şi deponent li se aplică prevederile referitoare la împrumut şi la contul curent bancar dacă acestea nu contravin naturii depozitului bancar. Contractul de cont curent bancar. Prin contractul de cont curent bancar, banca se obligă să primească şi să înregistreze în contul titularului de cont (client) sumele băneşti depuse de acesta sau de un terţ în numerar sau transferate (virate) din conturile altor persoane, să execute în limitele disponibilului din cont ordinele clientului privind transferul unor sume către alte persoane, retragerile de numerar, precum şi să efectueze alte operaţiuni în contul clientului din însărcinarea lui în conformitate cu legea, cu contractul şi cu uzanţele bancare, iar clientul să achite o remuneraţie pentru prestarea serviciilor menţionate. Aceste contracte fiind asemănătoare vor fi examinate după exemplu contractului de credit bancar. CCRM prevede următoarea definiţie pentru contractul de credit bancar. Prin contractul de credit bancar, o bancă numită, creditor se obligă să pună la dispoziţia unei persoane numite debitor o sumă de bani (credit), iar debitorul se obligă să restituie suma primită şi să plătească dobândă şi alte sume aferente prevăzute de contract. Din această definiţie se desprind următoarele caractere principale ale acestui contract: este un contract bilateral, deoarece se cere exprimarea de voinţă a ambelor părţi, este

Transcript of Contractul de Depozit Bancar

Prin contractul de depozit bancar, banca sau o altă instituţie financiară (banca), autorizata

conform legii, primeşte de la clientul său (deponent) sau de la un terţ în folosul deponentului o

sumă de bani pe care se obligă să o restituie deponentului după un anumit termen (depozit la

termen) sau la cerere (depozit la vedere).

Raporturilor dintre bancă şi deponent li se aplică prevederile referitoare la împrumut şi la

contul curent bancar dacă acestea nu contravin naturii depozitului bancar.

Contractul de cont curent bancar. Prin contractul de cont curent bancar, banca se obligă

să primească şi să înregistreze în contul titularului de cont (client) sumele băneşti depuse de

acesta sau de un terţ în numerar sau transferate (virate) din conturile altor persoane, să execute în

limitele disponibilului din cont ordinele clientului privind transferul unor sume către alte

persoane, retragerile de numerar, precum şi să efectueze alte operaţiuni în contul clientului din

însărcinarea lui în conformitate cu legea, cu contractul şi cu uzanţele bancare, iar clientul să

achite o remuneraţie pentru prestarea serviciilor menţionate.

Aceste contracte fiind asemănătoare vor fi examinate după exemplu contractului de credit

bancar. CCRM prevede următoarea definiţie pentru contractul de credit bancar. Prin contractul

de credit bancar, o bancă numită, creditor se obligă să pună la dispoziţia unei persoane numite

debitor o sumă de bani (credit), iar debitorul se obligă să restituie suma primită şi să plătească

dobândă şi alte sume aferente prevăzute de contract.

Din această definiţie se desprind următoarele caractere principale ale acestui contract:

este un contract bilateral, deoarece se cere exprimarea de voinţă a ambelor părţi, este

sinalagmatic deoarece dispune obligaţii reciproce. Este cu titlu oneros, deoarece ambele părţi

obţin ceva, este un contract consensual deoarece este valabil din momentul încheierii lui, este cu

executare succesivă. Contractul din categoria contractelor prestări de servicii de aceia poate avea

multe tangenţe comune. Faţă de contractul de credit bancar se aplică prevederile referitoare la

contractul de împrumut în măsura în care regulile prezentului cod nu prevăd altfel sau din esenţa

contractului de credit bancar nu reiese contrariul. Pe parcurs însă vom evidenţia şi multe

particularităţi.

Elementele contractului: părţile banca numită, creditor, care este o persoană juridică şi

debitorul care poate fi orice persoană fizică sau juridică cu capacitate deplină de exerciţiu.

Obiectul, în dependenţă de formele contractului pot fi sume de bani.

Termenul joacă un rol. foarte important la acest contract deoarece pentru rambursarea

creditului, plăţii dobânzii în conţinutul contractului sunt stabilite diferite termene.

Forma. Contractul de credit bancar se încheie în scris.

Un element important al contractului este dobînda la creditul bancar. Astfel, articolul

1237 prevede că, părţile contractului de credit bancar pot conveni asupra unei dobânzi fixe sau

flotante. In cazul în care părţile au convenit asupra unei dobânzi flotante, mărimea acesteia poate

fi modificată prin acordul părţilor. Creditorul nu poate modifica în mod unilateral mărimea

dobânzii decât în cazurile prevăzute de lege sau de contract. în cazul când contractul prevede

dreptul băncii de a modifica în mod unilateral mărimea dobânzii, aceasta se va efectua în funcţie

de rata de refinanţare a Băncii Naţionale, de rata inflaţiei şi de evoluţia pieţei, ţinându-se cont de

regulile echităţii. Creditorul îl va anunţa în scris pe debitor despre modificarea mărimii dobânzii

cu cel puţin 10 zile înainte de modificare. Mărimea nouă a dobânzii se va aplica la soldul,

existent la data modificării, al creditului.

În afară de dobândă, părţile pot conveni asupra unui comision pentru serviciile prestate în

legătura cu utilizarea creditului.

CCRM evidenţiază următoarele forme ale creditului: Articolul 1239 creditul în cont

curent, care poate fi acordat prin punere la dispoziţia debitorului a unei sume de bani (linie de

credit), pe care acesta o poate utiliza în rate în funcţie de necesităţile sale. Dobânda pentru

creditul în cont curent se calculează în funcţie de suma creditului utilizată efectiv într-o anumită

perioadă.

În legătură cu faptul că situaţia în economie este instabilă, părţile pot conveni asupra

constituirii unor garanţii reale (gaj), personale (fidejusiune) sau a unor alte garanţii uzuale în

practica bancară. Dacă apreciază garanţiile rambursării creditului ca insuficiente, creditorul este

în drept să ceară constituirea unor garanţii suplimentare. în cazul refuzului debitorului de a oferi

garanţiile suplimentare solicitate de creditor, acesta din urmă are dreptul să reducă suma

creditului proporţional reducerii garanţiei sau să rezilieze contractul.

Creditorul este obligat să accepte anularea măsurilor de asigurare care depăşesc limita

convenita a garanţiilor. Această dispoziţie nu se aplică în cazul în care măsurile de asigurare

depăşesc doar temporar limita convenită a garanţiei, (art. 1239-1240 CCRM)

Creditorul este în drept să refuze executarea obligaţiei de a pune la dispoziţia debitorului

creditul dacă, după încheierea contractului de credit:

a) au apărut circumstanţe care indică cu certitudine incapacitatea viitoare a debitorului

de a rambursa creditul;

b) debitorul sau terţul încalcă obligaţia de a acorda garanţii de rambursare a creditului pe

care şi-a asumat-o sau alte condiţii înaintate de banca pentru punerea la dispoziţie a creditului.

Creditorul are dreptul de a refuza să pună la dispoziţie următoarele tranşe ale creditului,

în cazul în care contractul prevede acordarea creditului în tranşe, dacă debitorul nu îndeplineşte

condiţiile contractului referitoare la tranşă sau tranşele precedente:

Debitorul este în drept să refuze creditul parţial sau total. în acest caz, el trebuie să

plătească creditorului o remuneraţie pentru punerea la dispoziţie a creditului (comision de

neutilizare) (Art. 1241 CCRM).

Articolul 1242 al CCRM prevede posibilităţi de reziliere a contractului atât pentru

creditor, cât şi pentru debitor. Astfel creditorul poate rezilia contractul şi cere restituirea

creditului şi a sumelor aferente dacă:

a) debitorul a devenit insolvabil;

b) debitorul nu a oferit garanţiile cerute sau a redus fără acordul creditorului garanţiile

oferite;

c) debitorul nu plăteşte dobânda în termenul stabilit;

d) debitorul nu a executat obligaţia de restituire a cel puţin 2 tranşe ale creditului, atunci

când contractul prevede restituirea creditului în rate;

e) există alte cazuri prevăzute de lege sau de contract.

Rezilierea contractului suspendă imediat utilizarea creditului, însă creditorul va acorda

debitorului un termen de cel puţin 15 zile pentru restituirea sumelor utilizate şi a sumelor

aferente.

Şi debitorul poate, în orice moment, să anunţe rezilierea contractului de credit, ce prevede plata

unei dobânzi fluctuante, cu condiţia notificării creditorului în termen de 7 zile de la primirea

notificării despre modificarea dobânzii.

Debitorul poate rezilia contractul în care s-a convenit asupra unei dobânzi fixe pentru un

anumit termen daca obligaţia de plată a dobânzii încetează înaintea termenului stabilit pentru

restituirea creditului şi nu se convine asupra unei alte dobânzi. Termenul de preaviz este de 15

zile.

Răspunderea părţilor.

In cazul neexecutării de către debitor la scadenţă a obligaţiei de restituire a creditului,

precum şi a obligaţiilor de plată a dobânzii şi a altor sume aferente, creditorul poate pretinde

plata unor penalităţi de întârziere în modul şi în mărimea prevăzute de lege sau de contract.

In cazul în care debitorul întârzie să efectueze plăţile datorate în baza contractului şi

părţile nu au convenit în contract asupra unor penalităţi de întârziere, pentru suma datorată se

încasează o dobânda cu 5% mai mare decât rata dobânzii prevăzute în contract.

Dacă a reziliat contractul de creditare pentru că debitorul se afla în întârziere cu

rambursarea sumelor datorate, creditorul are dreptul la o dobândă echivalentă cu rata legală a

dobânzii. Faptul acesta nu afectează dreptul creditorului sau al debitorului de a dovedi cauzarea

unui prejudiciu mai mare ori mai mic prin întârzierea rambursării creditului.

În cazul neexecutării de către bancă a obligaţiei sale de acordare a creditului, debitorul

poate pretinde plata unor penalităţi de întârziere în modul şi în mărimea prevăzute de lege sau de

contract.

În CCRM este prevăzută condiţia de reparare a prejudiciului în cazul rambursării

anticipate a creditului. Astfel, dacă debitorul rambursează creditul înainte de scadenţă, creditorul

este în drept să ceară reparaţia prejudiciului cauzat prin rambursare anticipată cu deducerea

sumelor economisite, luându-se în considerare creditul ce s-ar fi putut acorda din contul acestor

mijloace. La calcularea prejudiciului, se ţine cont atât de venitul ratat al creditorului, cât şi de

cheltuielile evitate de debitor prin rambursarea înainte de termen a creditului. Considerăm că

această prevedere îl pune în condiţii mai prioritare pe creditor.

Ordinul de plată. Cecul, cambia sau biletul la ordin. Acreditivul documentar

Ordinul de plată, Cecul, Cambia sau biletul la ordin şi Acreditivul documentar fac parte

din categoria titlurilor de valoare care se studiază mai amănunţit de dreptul bancar. însă adesea

ori aceste titluri de valoare sunt folosite şi în circuitul civil la încheierea diferitor contracte de

vânzare cumpărare, donaţii, schimb, împrumut, etc. De aceia ele sunt reglementate şi de

legislaţia civilă. în raporturile civile ele se folosesc mai mult între persoanele juridice dar pot fi

folosite şi de persoanele fizice. Ele pot fi nominative, la ordin sau la purtător.

În conformitate cu articolul 1256 CCRM, ordinul de plată este un titlu de valoare

(dispoziţie de plată) este dispoziţia dată de o persoană (ordonator) unei bănci (banca

ordonatoare) de a plăti o anumită sumă în favoarea unei alte persoane (beneficiar) pentru

stingerea unei obligaţii băneşti a ordonatorului faţă de beneficiar. Ordinul de plată poate fi

simplu, în cazul în care încasarea sumei de către beneficiar nu este condiţionată de prezentarea

vreunui document privind scopul plăţii, sau documentar, în cazul în care încasarea sumei este

condiţionată de prezentarea de către beneficiar a unor documente cerute de ordonator.

Banca ordonatoare execută ordinul de plată prin transferul sumei indicate din contul

ordonatorului în contul beneficiarului în aceeaşi sau în o altă bancă (banca plătitoare).

Banca va executa ordinul de plata în termenul stabilit prin lege, prin acordul părţilor sau

prin uzanţele bancare. Ordonatorul poate revoca sau modifica ordinul de. plată atât timp, cât

banca nu 1-a executat. Ordinul de plată cuprinde:

a) numele sau denumirea, adresa şi numărul contului bancar al ordonatorului;

b) numele sau denumirea, adresa şi numărul contului bancar al beneficiarului;

c) denumirea, codul şi adresa băncii ordonatoare;

d) ordinul de plată;

e) suma în cifre şi litere;

f) motivul efectuării plăţii;

g) în cazul ordinului de plată documentar, indicaţia documentelor care trebuie

prezentate de beneficiar;

h) data emiterii;

i) semnătura persoanei (persoanelor) autorizate a ordonatorului;

j) alte date, conform regulamentelor Băncii Naţionale a Moldovei.

In conformitate cu articolul 1259 CCRM, cecul este un titlu de valoare negociabil ce

reprezintă o creanţă scrisă, întocmită conform prevederilor legii, cuprinzând ordinul

necondiţionat dat de emitent (trăgător) către plătitor (tras) de a plăti la vedere o anumită sumă

prezentatorului de cec sau persoanei indicate în cec. sau la ordinul acestei persoane.

Cecul este independent de tranzacţia care stă la baza creanţei achitate prin cec.

Efectuarea plăţilor prin cec este reglementată de prezentul cod, de alte legi şi de uzanţele

bancare. Poate fi un titlu de valoare atât nominativ, cât şi la ordin, cât şi la purtător.

In conformitate cu articolul 1279, cambia (trată) este un titlu de credit care reprezintă o

creanţă scrisă, întocmită conform prevederilor legii, cuprinzând ordinul necondiţionat dat de

trăgător (emitent) către tras (plătitor) de a plăti imediat sau la scadenţă o sumă anumită

prezentatorului cambiei sau persoanei indicate în cambie, sau la ordinul acestei persoane.

Biletul la ordin este un titlu de credit, întocmit conform prevederilor legii, prin care

trăgătorul se obligă să plătească imediat sau la scadenţă o sumă anumită prezentatorului titlului

sau persoanei indicate în titlu, sau la ordinul acestei persoane.

Cambia şi biletul la ordin sunt independente de actele juridice care stau la baza creanţelor

plătite prin ele.

Efectuarea plaţilor prin cambie şi prin bilet la ordin sunt reglementate de prezentul cod,

de Legea cambiei şi de alte acte normative, precum şi de uzanţele bancare.

Acreditivul documentar în conformitate cu articolul 1280 CCRM, este un aranjament,

oricum ar fi denumit sau descris, prin care o bancă (banca emitentă), acţionînd la cererea

clientului sau (ordonatorului) şi conform instrucţiunilor acestuia sau în nume propriu, efectuează

o plată către un terţ (beneficiar) ori la ordinul acestuia sau acceptă şi plăteşte cambii trase de

către beneficiar, sau autorizează o altă bancă să efectueze o astfel de plată ori să accepte şi să

plătească asemenea cambii. Acreditivul documentar este un contract separat de actul juridic care

sta la baza lui. în operaţiunile pe baza de acreditiv, toate părţile implicate operează cu documente

şi nu cu bunuri, servicii sau alte prestaţii la care documentele pot să se refere. Efectuarea plăţilor

prin acreditiv documentar este reglementată de prezentul cod, de alte acte normative, precum şi

de uzanţele bancare.