Contractul de asigurare. Structură.

Contractul de asigurare este un act juridic prin care, asiguratul se obligă să plătească asigurătorului prima de asigurare, iar acesta se obligă să plătească, la producerea riscului asigurat, asiguratului sau unui terţ (beneficiarului asigurării) suma asigurată ori despăgubirea, în limitele şi în termenele convenite.1

Conform prevederilor codului civil al RM în vigoare obiectul actului juridic este obligaţia persoanei care a încheiat actul juridic.2 

După dicţionarul juridic Cornu (Universitatea Paris II), obiectul contractului în sens tehnic este definit ca totalitatea drepturilor şi obligaţiilor, pe care contractul este destinat a le naşte). 3

În cazul contractului de asigurare, obiectul este asigurarea.

Conform dicţionarului de asigurări de C.Benett, obiectul contractului de asigurare (subject matter of the insurance contract) este interesul asiguratului în obiectul asigurării.4

Obiectul asigurării (subject-matter of the insurance) acesta este obiectul, bunul sau răspunderea potenţială care este descrisă în poliţă şi de care asiguratul trebuie să fie în aşa măsură legat din punct de vedere legal, încât să aibă un interes asigurabil.

În conformitate cu Legea cu privire la asigurări5 , Obiectul asigurării îl constituie interesele patrimoniale ce nu contravin legislaţiei Republicii Moldova, corelate cu: a) persoana asiguratului sau a beneficiarului asigurării, cu viaţa, sănătatea şi capacitatea lor de muncă (asigurarea de persoane); b) bunuri, credite şi garanţii, pierderi financiare ale persoanelor fizice şi ale persoanelor juridice (asigurarea de bunuri); c) răspunderea pe care asiguratul o poartă faţă de persoanele fizice sau persoanele juridice pentru prejudiciile cauzate lor (asigurarea de răspundere civilă).

 Definiția legală pentru Asigurare - transfer al unui risc eventual, inclusiv al riscului unei pierderi financiare şi/sau al unei pagube materiale, de la asigurat la asigurător, în conformitate cu contractul de asigurare.6

Contractul de asigurare este un contract de uberrima fides (lat. de cea mai bună credinţă).7

Principalele caractere juridice ale contractului de asigurare sunt:

1 Cod Civil al RM, Nr. 1107din 06.06.2002, art.1301).2 Cod Civil al RM, Nr. 1107din 06.06.2002, art.2063 Vocabulaire Juridique, Gerard Cornu, editura Quadrige, 20104 Dicţionar de asigurări, C.Benett, Editura Trei, 20025 Legea cu privire la asigurări nr. 407-XVI  din  21.12.2006, Art. 36 Legea cu privire la asigurări nr. 407-XVI  din  21.12.2006, Art.17 Dicţionar de asigurări, C.Benett, Editura Trei, 2002

- caracterul consensual al contractului de asigurare reiese din faptul că acesta se încheie numai prin consimţământul părţilor.

- caracterul sinalagmatic - fiecare dintre părţi se obligă reciproc, astfel încît obligaţia fiecăreia din ele este corelativă obligaţiei celeilalte. Persoana obligată în baza unui contract sinalagmatic este în drept să refuze executarea propriei obligaţii în măsura în care cealaltă parte nu-şi execută obligaţia corelativă dacă nu s-a obligat să execute prima sau dacă această obligaţie nu rezultă din lege sau din natura obligaţiei. În cazul contractului de asigurare, asigurătorul este obligat să plătească despăgubirea sau indemnizaţia de asigurare, cu condiţia că asiguratul şi-a îndeplinit obligaţiile sale.

- caracterul aleatoriu : prestaţia asigurătorului este legată de survenirea unui eveniment viitor, incert, independent de voinţa asiguratului.

- caracterul succesiv este relevat de eşalonarea în timp a prestaţiilor prevăzute în contract. Asiguratul este obligat să plătească ratele de prima la termenele stabilite, iar asigurătorul să ofere continuu protecţia de asigurare.

- caracterul de adeziune este evidenţiat de faptul că asigurătorul este cel care stabileşte condiţiile în care preia riscurile, respectiv va achita despăgubirile de asigurare, iar asiguratul aderă la condiţiile de asigurare. Condiţiile asigurărilor benevole (facultative) sînt stabilite de asigurător, în conformitate cu legislaţia şi cu actele normative ale autorităţii de supraveghere. În asigurarea obligatorie, raporturile dintre asigurat şi asigurător, drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi, condiţiile şi modul lor de implementare se stabilesc prin lege.

- caracterul oneros – contractul de asigurare este cu titlu oneros, pentru că se procură unei părţi un folos patrimonial (protecţie de asigurare oferită asiguratului) pentru obţinerea în schimb a unui alt folos patrimonial (încasarea primei de asigurare de la client).

Un element central al contractului de asigurare este existenta "interesului de asigurare" din partea asiguratului. O persoana are interes de asigurare daca in rezultatul survenirii riscului asigurat acesta sufera o pierdere materiala sau financiara.

Condiții de validitate

părțile să aibă capacitate de a contracta (licență, capital social, majorat) consimțământul liber, neîngrădit Contractul de asigurare se incheie în forma scrisă cauza contractului să fie licită să aibă un obiect determinat sau determinabil să fie respectat principiul interesului asigurabil

Art1304 CC (5) Contractul de asigurare nu se poate dovedi prin martori, chiar dacă există un început de dovadă scrisă. (6) Dovada încheierii contractului de asigurare rezultă şi din trimiterea unui document de asigurare, precum poliţă de asigurare (certificat), din cererea de plată a primei ori din înscrisul prin care se constată efectuarea acestei plăţi sau din orice înscris din care reiese faptul încheierii contractului.

Principiul interesului asigurabil – o persoană are un interes asigurabil dacă producerea unui eveniment asigurabil poate cauza o pierdere financiară sau un prejudiciu persoanei respective. Interesul asigurabil poate fi definit ca o expunere la un prejudiciu financiar. Existența interesului asigurabil este absolut necesară pentru a obține o asigurare legal executorie. Astfel prezența interesului asigurabil depinde de relația dintre persoana și bunul sau evenimentul luat în considerație. Dacă aceste relații expun persoana unor posibile pierderi financiare, acest lucru este suficient pentru a susține un interes asigurabil..

Conţinutul contractuluiContractul de asigurare trebuie să conțină în mod obligatoriu:    a) numele sau denumirea, domiciliul sau sediul părţilor contractante;    b) obiectul asigurării: bun, persoană şi răspundere civilă;    c) riscurile ce se asigură;    d) începutul şi durata asigurării;    e) sumele asigurate;     f) primele de asigurare, locul şi termenele de plată;    g) alte date, conform legii sau contractului.

 Poliţa de asigurareAsigurătorul este obligat să remită asiguratului un exemplar, semnat de el, al poliţei de asigurare.În poliţa de asigurare se conține aceleași specificații, dar în formă succintă ale contractului.   Efectele contractului de asigurareObligaţiile asigurătorului:    a) să aducă la cunoştinţa asiguratului condiţiile asigurării (inteligibil);     b) să efectueze plata despăgubirii de asigurare/sumei asigurate    c) să compenseze asiguratului cheltuielile aferente evitării producerii cazului asigurat sau limitării oportune a prejudiciilor pasibile de despăgubire;    d) să păstreze confidenţa informaţiei obținută în procesul asigurării.

Obligaţiile asiguratului:    a) să informeze asigurătorul, la încheierea contractului, despre toate circumstanţele esenţiale referitoare la mărimea riscului ce se asigură;    b) să informeze asigurătorul despre alte contracte de asigurare încheiate la obiectul respectiv;    c) să plătească la timp primele de asigurare;    d) să întreprindă acţiuni dependente de el pentru a evita producerea cazului asigurat sau pentru a limita pagubele cauzate de producerea lui;    e) să informeze asigurătorul de producerea evenimentului asigurat îndată ce a aflat despre aceasta.

Legea şi contractul de asigurare pot prevedea şi alte obligaţii pentru asigurat și asigurător.

Obligaţia de remitere a înscrisurilor    (1) Asigurătorul este ţinut să remită, împreună cu poliţa de asigurare, copiile de pe propunerile scrise depuse de asigurat sau în numele lui.    (2) În caz de divergenţă între poliţa de asigurare şi propuneri, ultimele au prioritate, cu excepţia cazului cînd asigurătorul, într-un document separat, indică asiguratului elementele asupra cărora există divergenţe.

LitigiiPrintre cele mai frecvente cauze ale litigiilor :1. Nerespectarea obligațiilor contractuale de către una dintre părți2. Interpretarea greșită din partea uneia dintre părți în ceea ce privește calificarea cazului drept asigurat sau neasigurat3. Frauda (înscenarea cazurilor asigurate, exagerarea cererilor de despăgubire, falsuri în cereri de despăgubire

După modul de efectuare, există două forme de asigurare: obligatorie şi benevolă (facultativă). În asigurarea obligatorie, raporturile dintre asigurat şi asigurător, drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi, condiţiile şi modul lor de implementare se stabilesc prin lege. În asigurarea benevolă (facultativă), raporturile dintre asigurat şi asigurător, drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi se stabilesc prin contract de asigurare. Condiţiile asigurărilor benevole (facultative) sînt stabilite de asigurător, în conformitate cu legislaţia şi cu actele normative ale Autorităţii de supraveghere.

Refuzul de a plăti despăgubirea de asigurare    (1) Asigurătorul este în drept să refuze deplin sau parţial asiguratului despăgubirea de asigurare în asigurările de bunuri în cazul:    a) acţiuni intenţionate ale asiguratului sau ale beneficiarului, orientate spre provocarea sau facilitarea producerii evenimentului asigurat, cu excepţia acţiunilor de îndeplinire a datoriei civice sau de apărare a vieţii, sănătăţii, onoarei şi demnităţii;    b) infracţiuni intenţionate comise de asigurat sau beneficiar, legate direct de producerea evenimentului asigurat;    c) comunicării intenţionate de informaţii false către asigurător sau necomunicării datelor, cunoscute de asigurat, ce vizează interesele de asigurare dacă circumstanţele tăinuite se află în raport de cauzalitate cu producerea evenimentului asigurat;    d) unor alte evenimente prevăzute de legislaţie.