Continul Politicii de Devident

3
1.1. CONȚINUTUL POLITICII DE DIVIDEND Politica de dividend reprezinta ansamblul deciziilor si tehnicilor folosite pentru determinarea nivelului dividendelor ce pot fi distribuite actionarilor. Ea determina impartirea profiturilor obtinute in plati catre actionari si fonduri retinute pentru a fi reinvestite in afaceri. Profiturile obtinute reprezinta una din cele mai semnificative surse de finantare a cresterii intreprinderilor. In cadrul politicii de dividend se pune problema de a opta intre distribuirea dividendelor sau reinvestirea unei parti cat mai mari din profit, de catre firma respective. Atat cresterea si dezvoltarea intreprinderii pe baza de profit, cat si dividendele, sunt in egala masura deziderabile, cele doua se pot afla si in contradictie. Astfel, distribuirea dividendelor priveaza intreprinderea de lichiditati, dar asigura un venit actionarilor, determinand cresterea randamentului la plasamentul financiar initial. O abordare mai rezonabila este aceea ca firma sa isi determine bugetul de investitii inainte. Astfel, decizia cu privire la dividende va avea un impact asupra noilor fonduri din exterior care trebuie obtinute. O rata mai mare a dividendelor inseamna o rata mai mica a profiturilor acumulate si deci trebuie sa se apeleze in masura mai mare la noi fonduri din exterior pentru finantarea proiectelor de investitii. In analiza politicii de dividend se urmaresc doi indicatori : Rata de distribuire, respective, raportul dintre dividende si profitul net; Rata d =dividende/profit net Rata de crestere a dividendului, respective raportul dintre dividende si numarul de actiuni; Rata crestere =dividende/nr.actiunii Fluxurile de numerar catre actionari, mai mari ca urmare a stabilirii unei rate mai mari a dividendelor , vor duce in acelasi timp la o rata scazuta , atat a profiturilor cat si a dividendelor viitoare. Astfel, politica de dividende are doua efecte contradictorii. Politica optima de dividende penrtu o firma gaseste echilibrul intre dividendele curente de platit si rata cresterii viitoare, astfel incat pretul actiunilor firmei sa fie maxim. In materie de dividende, conducatorii unei intreprinderi au totdeauna un obiectiv exprimat in functie de rata de distribuire. Ei

description

Continutul

Transcript of Continul Politicii de Devident

1.1. CONINUTUL POLITICII DE DIVIDEND Politica de dividend reprezinta ansamblul deciziilor si tehnicilor folosite pentru determinarea nivelului dividendelor ce pot fi distribuite actionarilor. Ea determina impartirea profiturilor obtinute in plati catre actionari si fonduri retinute pentru a fi reinvestite in afaceri. Profiturile obtinute reprezinta una din cele mai semnificative surse de finantare a cresterii intreprinderilor. In cadrul politicii de dividend se pune problema de a opta intre distribuirea dividendelor sau reinvestirea unei parti cat mai mari din profit, de catre firma respective. Atat cresterea si dezvoltarea intreprinderii pe baza de profit, cat si dividendele, sunt in egala masura deziderabile, cele doua se pot afla si in contradictie. Astfel, distribuirea dividendelor priveaza intreprinderea de lichiditati, dar asigura un venit actionarilor, determinand cresterea randamentului la plasamentul financiar initial. O abordare mai rezonabila este aceea ca firma sa isi determine bugetul de investitii inainte. Astfel, decizia cu privire la dividende va avea un impact asupra noilor fonduri din exterior care trebuie obtinute. O rata mai mare a dividendelor inseamna o rata mai mica a profiturilor acumulate si deci trebuie sa se apeleze in masura mai mare la noi fonduri din exterior pentru finantarea proiectelor de investitii. In analiza politicii de dividend se urmaresc doi indicatori : Rata de distribuire, respective, raportul dintre dividende si profitul net;Ratad =dividende/profit net Rata de crestere a dividendului, respective raportul dintre dividende si numarul de actiuni;Rata crestere=dividende/nr.actiuniiFluxurile de numerar catre actionari, mai mari ca urmare a stabilirii unei rate mai mari a dividendelor , vor duce in acelasi timp la o rata scazuta , atat a profiturilor cat si a dividendelor viitoare. Astfel, politica de dividende are doua efecte contradictorii. Politica optima de dividende penrtu o firma gaseste echilibrul intre dividendele curente de platit si rata cresterii viitoare, astfel incat pretul actiunilor firmei sa fie maxim. In materie de dividende, conducatorii unei intreprinderi au totdeauna un obiectiv exprimat in functie de rata de distribuire. Ei isi fixeaza ca obiectiv, sa distribuie un anumit procent(35%-45%) din profitul intreprinderii, incercand sa atenueze cat se poate de mult, fluctuatiile dividendului unitar in cazul variatiilor sensibile ale profitului, de la o perioada la alta.O politica de distribuire este considerata scazuta, daca rata de distribuire nu depaseste 20% din profitul net, iar de la 60% in sus, politica de distribuire este considerata ca fiind puternica. Daca intreprinderea ia decizia de a spori rata de distribuire, ea va recurge la noi resurse externe, astfel: face apel la actionarii sai, preluand ceea ce a distribuit initial, dar valoarea financiara de ansamblu a capitalului propriu ramane nemodificata;in fond, daca intreprinderea distrubuie mai mult, valoarea va fi mai scazuta si actionarul va dispune de mijloace lichide mai inseminate. Daca intreprinderea distribuie mai putin, valoarea va fi mai mare, iar actionarul va avea mijloace lichide mai reduse. recurge la credite, avand ca efect cresterea mai redusa a fondurilor proprii si sporirea riscului de piata.Gradul de distribuire a profitului nu modifica patrimonial actionarului, dar din punct de vedere tehnic se constata o dependenta intre profitul distribuit si cursul bursier. Cu cat partea din profitul distribuit este mai mare, cu atat cursul bursier este mai volatil.Din punct de vedere al actionarilor, politica de dividend pune in evidenta doua aspecte/carecteristici:a) stabilirea dividentelor n legatura cu primul aspect, se porneste de la importanta analizei volumului dividentelor distribuite in anii anteriori, in vederea asigurarii stabilitatii sumei dividentelor. Politica de dividend practicata anterior de o intreprindere influenteaza nivelul dividentelor sperat de catre actionari, acesta la randul sau, exercitand un impact direct asupra cursului actiunilor.Investitorii care doresc sa cunoasca politica de dividend a unei societati comerciale, incep prin a studia evolutia anterioara. Astfel, o intreprindere care in cursul unor perioade dificile nu a incetat sa distribuie cu regularitate dividente, va fi favorizata in raport cu firma care suspenda distribuirea dividentelor in anumite perioade. Distribuirea constanta de dividente conduce la cresterea increderii publicului fata de firma si sporirea valorii de piata a acesteia.De aici decurge necesitatea fundamentarii obiective a politicii de dividend, pornind de la consideratiile urmatoare: in cazul in care cresterea profitului are un character regular, politica de dividend pierde din importanta sa si intreprinderea poate, fara a risca, sa reduca rata de distribuire; dacaprofitul are un character ciclic, ca urmare a profitului sezonier al activitatii, este important sa se pastreze regularitatea distribuirii dividentelor; acestea contribuie la pastrarea succesiunii fazelor de crestere in cazul distribuirii; un dividend variabil nu aduce nici o informatie investitorului potential, dar ii poate sugera ca societatea se caracterizeaza prin incoerenta in politica de dezvoltare a activitatii de baza. O asemenea politica de dividend nu poate exercita o influenta benefica asupra cursului bursier.

b) credibilitatea politicii de dividend, n general.O politica de dividend trebuie sa fie credibila si coerenta fata de profiturile obtinute de intreprindere. Orice politica de dividend, chiar daca are un character rugulat, nu poate avea efecte favorabile pe termen lung, decat daca este compatibila cu politica de repartizare a profitului.Pentru o intreprindere, distribuirea unei parti de profit sub forma de dividente sau nedistribuirea profitului, va determina cresterea activului net si implicit a valorii intreprinderii.Reinvestirea unei parti semnificative din profitul net conduce la cresterea autonomiei financiare, la diminuarea riscului financiar. Spre deosebire, o intreprindere care distribuie o parte redusa de profit, va inregistra o crestere a cursului actiunilor sale, dar isi va selecta actionarii.