----

Avem nevoie de auditintern, control intern

sau coaching?

„Viciile celor mari sunt înmod particular funeste statului.

Nu doar pentru că aceştiadevin vicioşi (în sensul pasiuniineŃărmurite pentru bani, n.n.), dar ei le răspândesc în cetateşi făcând rău prin propria lor

corupŃie fac rău şi deoarececorup pe alŃii.

Exemplul lor este mai funestdecât greşelile lor”

Cicero

Sunt nu puŃine publicaŃiile economice, în Germania,FranŃa, în Statele Unite, Italia, etc., care, în acest timpde aspră criză economico - financiară mondială, şi nunumai în acest timp, au examinat şi examinează, în modpredilect, tema „marilor averi”. O temă sensibilă, exami -nări în care cuvintele, în care expresiile de un fel saualtul, nu pot de fel acoperi gesturile, după caz concreteşi necesare, ale justiŃiei.

Prezentul articol nu doreşte ase rezuma doar la o succintăparalelă între auditul intern şicontrol intern ci are drept scoppunctarea importanŃei acestorapentru orice entitate economică,dar mai ales a beneficiilor ce lepoate oferi atât pentru manage-mentul curent cât şi pentrucoaching.

Plecând de la premisa că au -ditul intern nu este un controliar auditorii nu sunt adversarii

unei entităŃi, este bine de ştiut că: auditul intern este ofuncŃie de asistenŃă acordată managementului care per-mite responsabililor unei entităŃi să-şi administreze maibine activităŃile; emite judecăŃi asupra tuturor dispoziŃi-ilor conducerii prin care aceasta asigură funcŃionareanormală şi eficientă a acestora şi nu în ultimul rând aredrept scop crearea de plus valoare.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

„ŞtiinŃa de a disimula este ştiinŃaregilor”

Cardinal de Richelieu

„Arta de a place este, adeseori,arta de a înşela”

Vauvenargues

c my b

c my b

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 390 anul IX vineri, 12 iulie 2013 1 RON

Conform teoriei lui Keynes,investiŃa depinde de, ceea ce elnumeşte, „eficienŃa marginală acapitalului” – adică, rata aştep-tată a randamentului pentru cos-tul achiziŃiei bunurilor de capital.Aceasta este comparată cu ratadobânzii de pe piaŃă. Dacă efi-cienŃa marginală a capitalului estesuperioară ratei dobânzii, investi -Ńiile vor creşte; dacă este inferioa -ră, investiŃiile vor scădea. Keynesnotează că „rata investiŃiilor vacreşte până la punctul la care

eficienŃa margi nală a capitalui în general este egală curata dobândii de pe piaŃă”. Având în vedere „pro pensi -tatea spre consum” şi „stimulentul de a investii” (deter-minate în comun de eficienŃa marginală a capitalului şirata dobânzii de pe piaŃă) valoarea ratei de ocupare esteunic determinată.

asistent univ. dr.Alin OPREANA,ULBS

AnunŃ importantÎn condiŃiile vacanŃei de vară, următorul număr alrevistei va apare vineri, 20 septembrie 2013

Dan POPESCU

14 iulie 1789 - Căderea Bastiliei. Ziua NaŃională a FranŃei.

Cunoaştem faptulcă filozofia, matema -ti ca, teoria cunoaşte -rii şi logica pot să în-temeieze cunoaştereaştiinŃifică, întrucât aces-tea sunt în cău tareaprincipiilor universaleale cunoaşte rii (unexemplu standard pen-tru astfel de legi logi -ce este principiul non-contradicŃiei, care ne

spune că niciun enunŃ nu poate fi şi adevăratşi fals în acelaşi timp şi sub acelaşi raport),legile acestora exprimând adevăruri pe care lecunoaştem a priori, deci independent de oriceexperienŃă sau cercetare empirică.

Poate ştiinŃa economică să fie o ştiinŃăfără prejudecăŃi, fără să adere de la bunînceput la o teorie, cu precădere empirică?

Nu ştim, dar credem că în primă instanŃăfundamentele fenomenologiei ne pot ajuta şiîncercăm pentru început să elaborăm o descrierepur ateoretică a ceea ce ne apare sub formafenomenelor, în felul în care acestea ne apar.

PUNCTULPE EUROPA

continuare ^n pag. 4 - 5

continuare ^n pag. 2 - 3

continuare ^n pag. 7

Cresus, ultimul rege al Lydiei

Abordarea lui Keynes în privin]a investi]iilor

Economia “curat@”

J. M. Keynes

Marile averi: întreonestitate, fascina]ie,revolt@ }i suspiciuni

Fenomenologia }i conceptul de economic

Colec]ii }i colec]ionari (II)

Lector univ. dr. DanielaPETRAŞCU, ULBS

dr. VasileBRĂTIAN,ULBS

continuare ^n pag. 6

Platon Aristotel

Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU pag. 8Ion Andreescu - “Iarna”

ECONOMIA “CURAT~”2 VINERI 12 IULIE 2013

urmare din pagina 1Metodologia de cercetare la care

am apelat pentru realizarea acestui ar-ticol a constat în analiza şi sistemati -zarea literaturii de specialitate şi a nor-melor emise la nivel naŃional şi inter-naŃional care reglementează activita -tea de audit intern.

În direcŃia îndeplinirii obiectivuluimenŃionat anterior, în cadrul lucrăriiam utilizat ca principale metode decercetare, următoarele: analiza calita-tivă, în cadrul acesteia regăsindu-se me-toda comparaŃiei, metodă ce vizeazăprezentarea unei paralele între auditulintern şi controlul intern; sinteza: regă -sită în stabilirea concluziilor care vizeazăexplicarea şi aprecierea situaŃiei con-statate respectiv limitele şi caracteris -ticile auditului intern, şi nu în ultimulrând documentaŃia, ca metodă teoreti -că de cercetare în cadrul căreia am cu -prins analiza normelor emise la nivelnaŃional şi internaŃional şi care privescactivitatea de audit precum şi analizalucrărilor în domeniu publicate de di -verşi autori pe plan naŃional.

Auditul internAuditul, în general, este un proces

sistematic de obŃinere şi evaluare înmod obiectiv a unor informaŃii sau afir -maŃii în vederea aprecierii graduluilor de conformitate cu criteriile presta-bilite, precum şi de comunicare a re -zultatelor către utilizatorii interesaŃi.(American Accounting Asociatim).

Auditul constă în verificarea şi cer-tificarea situaŃiilor financiare de cătreun expert independent în vederea ex -primării unei opinii privind realitateaşi exactitatea datelor cuprinse în aces-tea. Rolul auditului este de a asigurautilizatorii de informaŃii asupra respec -tării principiilor şi practicilor conta -bile, precum şi asupra prezentării încontabilitate şi în situaŃiile financiarea imaginii fidele, clare şi complete apoziŃiei financiare şi a performanŃelorfinanciare ale societăŃii.( Giurgiu A.,Ungureanu P., Duma F., 2009, pag. 28.).

Din analiza definiŃiilor date auditu -lui, în general se pot desprinde urmă-toarele trăsături:

1. Auditul este un proces, un an -samblu de operaŃiuni, de colectare,analiză şi evaluare a informaŃiilor (aprobelor de audit) în vederea obŃineriiunei asigurări rezonabile asupra con-formităŃii sau neconformităŃii acestorinformaŃii sau declaraŃii cu criteriileprestabilite.

În esenŃă un proces de audit con-stă în:

- colectarea probelor de audit justşi suficiente (caracterul just al probe -lor se referă la calitatea şi eficacita -tea tipurilor de probe colectate iar ca -racterul suficient se referă la cantita -tea de probe colectate) necesare pen-tru exprimarea unei opinii sau pentruformularea unei recomandări;

- evaluarea concordanŃelor sau aneconcordanŃelor dintre diferitele ti -puri de probe colectate;

- stabilirea abaterilor faŃă de crite -riile prestabilite. (Petrascu D, 2012,pag.8.).

2. Auditul confruntă politicile con-tabile aplicate şi procedurile de lucruutilizate în entitate cu un set de crite -rii prestabilite, cum sunt StandardeleInternaŃionale de Raportare Financiară(IFRS), Standardele InternaŃionale deContabilitate (IAS), reglementările con-tabile naŃionale, manualele de proceduriinterne, reglementările fiscale, etc. Pen-tru a fi utile, aceste confruntări tre-buie să se bazeze pe informaŃii justi -ficabile şi verificabile.

3. Auditorii sunt profesionişti com -

petenŃi care au obŃinut această calita -te pe baza unor examene. ExaminareainformaŃiilor nu se face la întâmplare,după intuiŃia auditorilor, ci se face dupăstandarde profesionale (conduită eticăstabilită prin Coduri ale profesiei şiprin Directiva a VII-a CCE din 1984,standarde profesionale şi standardetehnice de lucru).

Concluziile auditorilor sunt sinteti-zate şi sistematizate în rapoartele caresunt puse la dispoziŃia celor interesaŃi.(Oprean I., Popa I., Lenghe R.l,, 2007,pag 97-98.).

În anul 1999, Institutul InternaŃionalal Auditorilor Interni (IIA) din SUA aemis o nouă definiŃie a auditului in -tern, în urma unui studiu efectuat cu800 de studenŃi, coordonat de audito -rii din universităŃile australiene, astfel:(GhiŃă M., Popescu M., 2006, pag.35).

Auditul intern este o activitate in -dependentă şi obiectivă, care dă uneiorganizaŃii o asigurare în ceea ce pri -veşte gradul de control deŃinut asu -pra operaŃiunilor, o îndrumă pentru a-iîmbunătăŃii operaŃiunile şi contribuiela adăugarea unui plus de valoare.

Auditul intern ajută organizaŃia să-şi atingă obiectivele evaluând printr-oabordare sistematică şi metodică pro-cesele sale de management al riscu -rilor, de control şi de conducere aentităŃii şi facând propuneri pentru ale consolida eficacitatea.

Auditul intern este o activitate in -dependentă, obiectivă de asigurare şide consultanŃă concepută pentru a creavaloare şi pentru a îmbunătăŃi opera -Ńiunile unei organizaŃii. Asistă o orga-nizaŃie în îndeplinirea obiectivelor saleprin implementarea unei abordări sis-tematice şi disciplinate în evaluareaşi îmbunătăŃirea eficacităŃii managemen -tului riscurilor şi a controlului.

În rezumat: auditul intern este o pro-fesie care s-a redefinit mereu de-a lun-gul anilor, din dorinŃa de a răspundenecesităŃilor în continuă schimbareale entităŃilor, obiectul său de activi-tate deplasându-se de la analiza pro -blemelor contabile şi financiare cătredepistarea principalelor riscuri ale enti -tăŃilor şi evaluarea controlului internal acestora. (Jucan N.C., Sibiu, 2011,pag. 71).

Auditul intern examinează activită -Ńile şi serviciile entităŃii, în primul rândîn scopul ameliorării acestora. El con -duce la aplicarea strictă a politicilorşi procedurilor instituite de entitatearespectivă şi nu este limitat la aspec -tele financiare. (Jinga C., 2009, pag. 54).

Auditul intern este: - o revedere permanentă a activită -

Ńii entităŃii economice;- o activitate independentă de apre-

ciere, pentru conducerea entităŃii eco-nomice, prin examinarea operaŃiunilorfinanciare, contabile şi de altă naturăprivind ansamblul serviciilor;

- o evaluare a sarcinilor şi a con-formităŃii înregistrărilor contabile, ra -poartelor, elementelor de activ, capi-talurilor şi rezultatelor;

- o atestare sau certificare a docu -mentelor financiar contabile. (BoulescuM., 2003.).

Auditul intern constituie o funcŃiea structurii de control a entităŃii. Elnu trebuie confundat cu structura decontrol intern din entitate. Cele douădepartamente sunt distincte şi inde-pendente, neaflându-se în relaŃie de su -bordonare. (Jinga C., 2009, pag. 54).

Responsabilii pentru realizarea acti -vităŃii de audit intern, coordonarealucrărilor sau angajamentelor, semnarearaporturilor de audit intern trebuie săaibă calitatea de auditor intern.

Auditorii interni sunt angajaŃi perma -nenŃi ai entităŃii şi sunt subordonaŃidirect conducerii entităŃii sau AdunăriiGenerale a AcŃionarilor. Nu este exclusă

nici posibilitatea apelării de către socie -tăŃi la serviciile oferite în acest do me-niu de către societăŃi specializate (experŃicontabili, auditori financiari) prin încheie -rea unor contracte de prestări servicii.

Auditorul intern consiliază, asistă,recomandă, dar nu decide, obligaŃia luifiind de a reprezenta un mijloc caresă contribuie la îmbunătăŃirea contro -lului pe care fiecare manager îl areasupra activităŃilor sale şi a celor încoordonare, în vederea atingerii obiec-tivelor. (GhiŃă M., ş.a., Op.cit., pag. 32.)

CoachingulLa momentul actual, în literatura de

specialitate limitele auditului intern, res -pectiv procesul in sine de constatare,elaborare şi furnizare a recomandă -rilor, sunt depăşite de consultanta detip coaching. Aşadar, coachingul este ometoda moderna de exercitare a uneiprofesii noi, de realizare sau interven -Ńie a unor funcŃii noi sau, după caz,de servicii financiare şi nefinanciare.Cel ce prestează activităŃi de coachingnu este numai un consultant, este maimult decât atât, valorifică recomandă -rile, studiază oportunitatea şi utilitateafiecăreia, le ierarhizează în timp şi înspaŃiu în funcŃie de resurse, cautăechilibru între cele resursele interne şiinvestiŃiile străine, imaginează strate-gii şi elaborează proiecte, programe,stabileşte produsele/serviciile, costu -rile, determină valoarea noua care secreează şi profitul. Sectorul de businesscoaching îşi afirmă activitatea îndeo -sebi în perioadele de stagnare sau dedeclin atunci când viziunea actului deconducere a entităŃii rămâne în urmadinamismului şi evoluŃiilor pieŃei, cândmanagerii nu mai sunt în măsura săsatisfacă cerinŃele pieŃei. SoluŃiile demişcare a personalului operativ, lipsitde cultura organizaŃională, sau de pro-movare în funcŃii manageriale fară ex-perienŃa de conducere s-au dovedit afi paliative. În aceste cazuri, apelul lacoach, la cunoştinŃele şi experienŃa luide conducere a afacerilor, prezenŃa,sfaturile şi implicarea directă în pro-cesele operaŃionale, uneori chiar şi încele decizionale, nu pe termen scurt,ci pe perioade mai îndelungate, pot fisoluŃii salvatoare. (Rusovici, A., Farma -che, S., Rusu, G., 2008, pag. 242.)

Pentru auditori, îmbunătăŃirea con-tinuă a sistemului de control internaduce un ajutor clienŃilor lor şi permi -te reducerea lucrărilor de audit, întrucâtare ca efect creşterea calităŃii docu-mentelor şi evidenŃelor contabile. Dinpunct de vedere al auditului, sistemulde control intern reduce lucrările derutină, verificările mecanice asupraexactităŃii totalizărilor contabile şi im -plică raŃionamentul şi judecata, accen-tuarea examenului de ansamblu, ana -liza, evaluarea şi sondajul statistic. ÎncondiŃiile existenŃei controlului intern,auditul procedează la un studiu apro-fundat şi la o apreciere a acestuiapentru a opina asupra gradului deîncredere pe care poate să îl acordeşi, în consecinŃă, pentru a determina

importanŃa testelor la care se limi tea zăprocedurile de audit. (Boulescu, M.,GhiŃă, M., Mareş, V., 2003, pag. 320-321)

Controlul internDin punct de vedere al misiunii sale,

controlul este o componentă esenŃia -lă a activităŃii de management precumşi o activitate umană specifică, aces-ta servind atât conducerii precum şipartenerilor de afaceri, autorităŃilor pu-blice sau chiar populaŃiei. Acesta esteîntr-o continuă evoluŃie, perfecŃionarearelaŃiilor economice şi evoluŃia per-manentă a economiei de piaŃă deter-minând apariŃia a noi şi noi tipuri decontrol. Din punct de vedere al exer -citării controlului avem:

- control intern – cuprinde ansam -blul controalelor din interiorul entităŃii;

- control extern – cuprinde totali -tatea controalelor care vizează entită -Ńile, exercitate din exterior.

Sistemul de control intern reprezin -tă o serie de politici şi proceduri puseîn aplicare de către conducerea uneientităŃi pentru a asigura, atât cât esteposibil, o gestionare riguroasă şi efi-cientă a activităŃilor acesteia. Acestapresupune respectarea politicilor degestiune, o protejare a activelor, pre-venirea şi descoperirea erorilor şi frau-delor, exactitatea şi exhaustivitatea în-registrărilor contabile precum şi sta-bilirea la timp a informaŃiilor finan-ciare (Toma, M., 2009, pag. 45).

Începând cu anul 1999, conceptelede „control intern” şi „audit intern” pen-tru entităŃile publice sunt introduse însistemul de control românesc, ceeace a făcut necesară clarificarea unorpractici şi concepte în domeniu.

Astfel, conform O. G. nr. 199/1999privind controlul intern şi controlulfinanciar preventiv, art. 2, controlulintern este reprezentat de ansamblulformelor de control exercitate la ni -velul entităŃii publice, din care faceparte şi auditul intern, forme ce suntstabilite de către conducere în con-formitate cu obiectivele acesteia şi cureglementările legale, în vederea ges-tionării fondurilor în mod economic,eficient şi eficace, care include struc-turile organizatorice, metodele şi pro-cedurile.

În urma îmbunătăŃirilor aduse ca -dru lui normativ, are loc o redefinirea conceptului de control intern şi se -parat a conceptului de audit intern.Astfel, conform O. M. F. P nr. 946/2005privind aprobarea Codului controluluiintern, cuprinzând standardele de mana -gement şi control intern la entităŃilepublice şi pentru dezvoltarea siste me-lor de control managerial, Anexa 1,controlul intern reprezintă un ansam-blu de proceduri şi politici conceputeşi implementate de către managemen -tul şi personalul entităŃii publice învederea furnizării unei asigurări rezo -nabile cu privire la:

- îndeplinirea obiectivelor entităŃiipublice într-un mod economic, eficientşi eficace;

- respectarea regulilor externe şi a

regulilor şi politicilor managementului;- protejarea informaŃiilor şi a bu -

nurilor;- prevenirea şi depistarea greşelilor

şi a fraudelor;- calitatea documentelor contabile

şi producerea la timp de informaŃii cre -dibile, referitoare la segmentul finan-ciar şi de management.

În ceea ce priveşte societăŃile comer-ciale, controlul intern este reglementatde către OMFP 3055/2009. Principaleleaspecte reglementate de acest ordinse refera la faptul ca, controlul internal entităŃii vizează asigurarea (OMFP3055/2009, SecŃiunea 11, pct. 309,alin.1) conformităŃii cu legislaŃia învigoare, aplicării deciziilor luate deconducerea entităŃii, bunei funcŃionăria activităŃii interne a entităŃii, fiabilită -Ńii informaŃiilor financiare, eficacităŃiioperaŃiunilor entităŃii, utilizării eficien -te a resurselor, prevenirii şi controlulriscurilor de a nu se atinge obiec-tivele fixate etc.

Ca urmare, procedurile de controlintern au ca obiectiv: pe de o parte,urmărirea înscrierii activităŃii entităŃiişi a comportamentului personalului încadrul definit de legislaŃia aplicabilă,valorile, normele şi regulile interne aleentităŃii iar pe de altă parte, verifi-carea dacă informaŃiile contabile, finan-ciare şi de gestiune comunicate reflec-tă corect activitatea şi situaŃia entităŃii.

De asemenea, la baza definirii con -ceptului de control intern au stat maimulte concepte ale unor organisme deprofil recunoscute internaŃional (GhiŃă,M., Sas, F., Tamaş, A., S., Briciu, S., GhiŃă,R., Dobra, B., I., 2009, pag. 104.).

• conform INTOSAI (InternationalOrganization of Supreme Audit Insti -tutions), controlul intern este un instru-ment managerial folosit în vedereafurnizării unei asigurări rezonabile cuprivire la îndeplinirea obiectivelor ma -na gementului.

• Comitetul OrganizaŃiilor de Sponso -rizare a Comisiei Treadway (SUA) –COSO defineşte controlul intern ca fiindun proces implementat de către mana-gementul organizaŃiei, ce vizează furni -zarea unei asigurări rezonabile referi -toare la atingerea obiectivelor grupateîn următoarele categorii: eficacitatea şieficienŃa funcŃionării; fiabilitatea infor-maŃiilor financiare; respectarea legilorşi a regulamentelor.

• Institutul Canadian al ContabililorAutorizaŃi (Criteria of Control) – CoCodefineşte controlul intern ca un ansam-blu de elemente ale unei organizaŃii (in -clusiv resursele, procesele, sistemele,cultura, structura şi sarcinile) care, înmod colectiv, îi ajută pe oameni sărealizeze obiectivele organizaŃiei, gru-pate în trei mari categorii: eficienŃa şieficacitatea funcŃionării; fiabilitatea in -formaŃiei interne şi externe; respec ta -rea legilor, regulamentelor şi politici -lor externe.

Auditorul trebuie să cunoască şisă înŃeleagă entitatea şi mediul aces-teia, inclusiv controlul său intern, ceeace presupune cunoaşterea şi înŃele -

Avem nevoie de audit intern, control intern sau coaching?Lector univ. dr. Daniela PETRAŞCU,ULBS

3ECONOMIA “CURAT~”VINERI 12 IULIE 2013

gerea următoarelor aspecte (Menu,M., Afanase, C., Panaitescu, I., Vilaia,D., 2009, pag. 78).

- sectorul de activitate, cadrul deimplementare şi cadrul general de ra -portare financiară;

- natura entităŃii – politicile con-tabile şi aplicarea acestora de cătreentitate;

- obiectivele, strategiile şi riscurilecorespunzătoare activităŃii;

- evaluarea şi examinarea perfor-manŃei financiare a entităŃii;

- controlul intern.Cunoaşterea şi înŃelegerea contro -

lului intern este folosită de către au -ditor pentru a:

- identifica eventualele tipuri de erori;- a analiza factorii ce influenŃează riscul;- a proiecta natura, momentul şi am-

ploarea procedurilor suplimentare de audit.Obiective şi elemente de bază ale

controlului intern:ExistenŃa în cadrul unei organizaŃii

a unui sistem de control intern con-ceput raŃional şi aplicat corect repre -zintă o prezumŃie serioasă asupra fia-bilităŃii conturilor şi a concordanŃei din -tre realitate şi datele din contabilitate.

Elementele de bază ale sistemului decontrol sunt: (Toma M, 2009, pag.45).

a) ExistenŃa unui plan de organi-zare ce cuprinde:

- o definire cât mai precisă a sar -cinilor;

- definirea limitelor de competenŃăprecum şi a răspunderilor, ceea ceimplică stabilirea unei ierarhii cu oautoritate indiscutabilă;

- un sistem bine pus la punct decirculaŃie a informaŃiilor.

b) Deciziile luate de către condu -cători, fie că sunt bune sau rele, aurepercusiuni asupra compartimentelorpe care le conduc.

c) ExistenŃa unei documentaŃii sa -tisfăcătoare cu privire la:

- producerea informaŃiilor: se reco-mandă existenŃa unor instrucŃiuni scrise(ex. manual de proceduri);

- arhivarea informaŃiilor: un elementesenŃial al controlului intern este „me-moria” unei întreprinderi, care colec -Ńionează, de altfel, toate controaleleulterioare.

Obiectivele controlului intern sunt:(Toma M, 2009, pag.51).a) protejarea activelor întreprinderii

În cadrul acestui obiectiv se potlua o serie de măsuri direct propor -Ńionale cu dimensiunile întreprinderii,forma socială şi responsabilitatea celorcare gestionează patrimoniul.

De obicei, în cadrul stabilirii orga-nizării întreprinderii se au în vedere:

- definirea responsabilităŃilorStabilirea limitelor competenŃelor şi

responsabilităŃilor persoanelor ce seocupă cu gestionarea patrimoniului serealizează prin actul de numire sauprin intermediul contractului sau statu-tului societăŃii. Pentru restul persona -lului, competenŃele şi responsabilită -Ńile sunt stabilite, de cele mai multeori, în cadrul regulamentului de orga-nizare şi funcŃionare (ROF), regulamentce trebuie Ńinut la zi. Întreg persona -lul trebuie să posede cunoştinŃă desarcinile, competenŃele şi responsabi -lităŃile fiecăruia.

- separarea sarcinilor şi a funcŃiilorSepararea sarcinilor trebuie să fie

făcută în aşa fel încât să permită con-trolul reciproc al execuŃiei lor. Estede preferat evitarea situaŃiei în careo persoană poate să comită o eroareavând posibilitatea să o ascundă saufără ca o altă persoană să o poatădescoperi.

Separarea funcŃiilor trebuie să asi -gure întotdeauna separarea a trei funcŃii,care se regăsesc, de obicei, în majori-tatea întreprinderilor, şi anume:

• realizarea obiectivelor întreprin -derii – activităŃile operaŃionale – cumar fi compartimentele şi activităŃile ne -cesare exploatării;

• protejarea sau conservarea pa -trimoniului – compartimentele caredeŃin bunuri sau valori sau persoa -nele care asigură protecŃia lor fizică(ex. casier, magazioner etc.);

• înregistrarea operaŃiilor sau con-tabilizarea lor – înregistrează activi-tatea operaŃională, constatând existen -Ńa activelor şi a resurselor.

- descrierea funcŃiilorSe realizează, de obicei, narativ prin

regulamentul de organizare şi funcŃio -nare sau statut (în cadrul întreprin -derilor mici şi mijlocii) şi grafic, prinorganigrame. În practică, descriereadetaliată a funcŃiilor pe posturi estecunoscută şi sub denumirea de „fişapostului”.

- procedura acordării împuternicirilorReprezintă modul prin care sunt sta -

bilite persoanele care pot angaja între -prinderea şi diferitele niveluri ale avi -zelor de verificare necesare, potrivitnaturii angajamentului care urmeazăsă se dea.

b) asigurarea fidelităŃii şi exactită -Ńii informaŃiei contabile

Persoana responsabilă de gestio na -rea patrimoniului este însărcinată cuaceastă funcŃie, care contribuie întotalitate la garantarea regularităŃii şisincerităŃii contabilităŃii. În cadrul pla -nului de organizare a controlului internse recomandă existenŃa unui manualde proceduri în care să fie colectateşi regrupate, alături de celelalte com-ponente, procedurile de organizare acontabilităŃii şi procedurile destinateînŃelegerii sistemelor de prelucrare şirealizare a controalelor. În manualulde proceduri se pot păstra şi consultaaceste proceduri de către persoaneleînsărcinate cu aplicarea lor precum şide persoanele împuternicite să veri-fice modalitatea lor de aplicare.

Manualul de proceduri este indicatsă cuprindă următoarele:

- modalitatea de întocmire şi cir-culaŃie a documentelor justificative;

- organizarea şi Ńinerea corectă şila zi a contabilităŃii;

- organizarea şi efectuarea inven-tarierii patrimoniului şi a valorificăriiacestuia;

- respectarea regulilor de întocmirea bilanŃurilor contabile;

- controalele de bază ale activităŃiicontabile

c) asigurarea respectării dispoziŃi-ilor întreprinderii

Acest obiectiv urmăreşte stabilireamodalităŃilor prin care dispoziŃiile între-prinderii să se îndeplinească corect şila timp, asigurând coordonarea activi -tăŃii întreprinderii.

În acest sens este nevoie ca toateinstrucŃiunile, deciziile, normativele in-terne precum şi alte dispoziŃii ale în -treprinderii să cuprindă modalitatea,posibilităŃile şi persoanele împuterni -cite să urmărească aplicarea lor. Astfel,se va avea în vedere asigurarea:

- unei transmiteri perfecte a instruc-Ńiunilor la destinatarii lor;

- elaborării clare a informaŃiilor pen -tru evitarea interpretării eronate de cătredestinatarii lor;

- posibilităŃii ca instrucŃiunile dateprecum şi mijloacele puse la dispoziŃiacelor însărcinaŃi cu aplicarea lor să fiecele mai potrivite scopului stabilit;

- celor mai indicate proceduri pentruraportarea executării acestor instrucŃiuni.

d) promovarea eficacităŃii exploatăriiObiectivele pe termen lung ale con -

trolului intern au ca scop final îmbu -nătăŃirea rezultatelor entităŃii. Prin mo -dul său de organizare şi concepŃie,controlul intern oferă asigurări cuprivire la:

- înregistrarea în contabilitate a tu-turor mişcărilor patrimoniale ale entităŃii;

- transpunerea corectă şi reală atuturor înregistrărilor contabile;

- protejarea tuturor activelor între-prinderii;

- folosirea aceleiaşi metode de în -

registrare pentru aceeaşi operaŃie.- respectarea condiŃiilor cerute pen-

tru toate documentele justificative ela -borate de către întreprindere în vede -rea înregistrării operaŃiilor sale patri-moniale;

- executarea tuturor operaŃiilor înconformitate cu dispoziŃiile întreprinderii.

Aşa cum este prezentat în lucrareaautorului Rusovici Alexandru şi co -lectivul: modelul COSO de organizareşi funcŃionare a controlului intern iaîn considerare integritatea şi valorilemorale ale managementului, compe-tenta personalului, eventuale compa -raŃii cu alte standarde contabile, ris -curile şi administrarea riscurilor, obiec-tivele operaŃionale.

Dezastrele financiare care s-au pro -dus la începutul anilor 2000 în Sta -tele Unite ale Americii, îndeosebi înfirmele-gigant ENRON, WorldCom, undemanagerii executivi Keneth Lay şi Jeff -rey Skilling (la prima), auditor CyntiaCooper, împreuna cu contabilul SherronWatkins (la a doua) au delapidat multemilioane de dolari, dar şi altele, caADELPHIA, TICO etc., au determinatCongresul S.U.A., Bursa din New-Yorkşi alte instituŃii de reglementare să sta-bilească o legislaŃie privind securita -tea financiara. (Rusovici, A., Farmache,S., Rusu, G., 2008, pag. 254-255).

Pentru eficienŃa controlului intern,elementele acestuia trebuie să cores -pundă obiectivelor entităŃii să fie coe -rente, să evolueze. De aceea, la modi -ficarea unui obiectiv trebuie Ńinut contde efectele pe care modificarea le areasupra controlului intern. Controlul in-tern eficace contribuie la succesul uneientităŃi în diverse moduri (Dănescu,T., 2007, pag. 219-220).

- orientează persoanele care gestio -nează riscul unor acŃiuni inadecvate;

- asigură persoanele să îşi utili -zeze propria lor creativitate, expri -mân du-şi opiniile;

- persoanele cunoscând riscuriledispun de supleŃea necesară pentru ase adapta la schimbări;

- permit persoanelor să dispunăde informaŃii fiabile şi oportune;

- pentru eficienŃă şi eficacitate maisporită, entitatea, organizaŃia creşteîncrederea terŃilor în ea etc.

Tipurile de control internConducerea entităŃii poate pune în

aplicare următoarele tipuri de controlintern: (Menu, M., Afanase, C., Panai-tescu, I., Vilaia, D., 2009., pag. 86).:

a) control organizaŃional – sereferă la modul în care este organi-zat personalul entităŃii auditate, inclu-siv distribuirea autorităŃilor şi a res -ponsabilităŃilor în rândul personalului;

b) controlul de supervizare – esterealizat de către conducerea entităŃiiprin supervizarea generală a activităŃiiacesteia şi prin monitorizarea eficien -Ńei controalelor interne;

c) controlul de autorizare – vizeazăautorizarea documentelor de către opersoană care dispune de autoritateanecesară pentru realizarea acestui tip decontrol şi care a examinat şi verificatdocumentele înainte de a le autoriza;

d) controlul privind realizarea opera-Ńiunilor – au în vedere realizarea inte-grală şi corectă a operaŃiunilor;

e) controlul destinat protejării acti -velor – vizează asigurarea securităŃiiactivelor de către managementul entităŃii;

f) controlul fizic – se verifică exis-tenŃa unor proceduri şi măsuri adec-vate în vederea limitării accesului laactivele entităŃii;

g) controale documentare – oferăasigurări referitoare la faptul că sis-temul este implementat corespunză-tor, oferă personalului o clară înŃele -gere a atribuŃiilor şi responsabilităŃi -lor şi oferă posibilitatea unor înregis -trări simple a tranzacŃiilor;

h) controlul activităŃii financiar-con-tabile – oferă asigurări conducerii cu

privire la înregistrarea corespunzătoarea tranzacŃiilor şi realizează corecŃiilenecesare în eventualitatea apariŃiei unordiscrepanŃe.

Limitele şi caracteristicile contro lului intern

Una din principalele preocupări alemanagerilor în ceea ce priveşte toatenivelurile întreprinderilor a fost şi varămâne controlul intern. Acesta a cu -noscut o evoluŃie continuă, înregis -trând modificări atât la nivel de con-cept cât şi la nivel de conŃinut. Astfel,conceptul de control intern a fost de -finit şi redefinit în permanenŃă Ńinândcont de două aspecte, şi anume(GhiŃă, M., Sas, F., Tamaş, A., S.,Briciu, S., GhiŃă, R., Dobra, B., I..,2009, pag. 112).

- descentralizarea activităŃilor – de-termină diversificarea activităŃilor decontrol şi delegarea competenŃelor aces-tora în cadrul aceloraşi structuri;

- amplificarea numărului de preve -deri, normative, reguli şi reglementăricare să asigure gestionarului căile deacŃiune pentru utilizarea corespunză-toare a resurselor în vederea creşteriieficacităŃii.

Controlul intern prezintă o seriede caracteristici, şi anume:

- procesualitatea – controlul internnu este o funcŃie ci un proces dina mic,la dispoziŃia managerului, care îşi adap-tează în permanenŃă instrumentele şitehnicile la schimbările care au loc încadrul entităŃii.

- relativitatea – controlul intern nuoferă o asigurare absolută împotrivariscurilor, ci o asigurare rezonabilă.Constatările controlului trebuie să contri -buie la îmbunătăŃirea activităŃilor între-prinderii iar costul acestuia nu trebuiesă depăşească beneficiile aduse.

- universalitatea – controlul interneste un proces care se realizează latoate nivelurile companiei, fiecare per -soană fiind responsabilă pentru pro-priul său control intern. De asemenea,controlul intern se află într-o continuăevoluŃie, ceea ce impune adaptarea sala nivelul fiecărei activităŃi, în raportcu interesele organizaŃiei precum şi omare flexibilitate întrucât nu se pot fixareguli pentru fiecare situaŃie întâlnită.

Gradul de siguranŃă adus de con-trolul intern nu poate fi decât unulrezonabil, prin prisma limitărilor careîi sunt inerente, condiŃionate de:

- domeniul de aplicare: controlul in -tern cuprinde cel mai adesea operaŃii re -petitive şi mai rar operaŃii excepŃionale;

- costul controlului intern: de regulă,este de preferat ca avantajele generatede realizarea controlului intern să fie su -perioare costurilor sale de realizare.

- problemele umane: controlul in -tern se bazează pe competenŃa şi în -crederea acordată celor care sunt în -sărcinaŃi cu executarea lui însă nu sepoate exclude posibilitatea unor erorisau inexactităŃi în efectuarea acestuia.

De asemenea, un sistem de controlintern optim presupune (Menu, M.,Afanase, C., Panaitescu, I., Vilaia, D.,2009., pag. 87):

- o clară definire a structurii orga-nizatorice;

- existenŃa unor verificări internecorespunzătoare;

- confirmarea activităŃilor efectuatede către persoane din structuri diferite;

- folosirea documentelor oficialeîn vederea confirmării transferurilorde bunuri;

- definirea clară a sistemului pen-tru a autoriza tranzactii în cadrul limi -telor de cheltuieli specificate;

- competenŃa şi clarificarea cores -punzătoare a personalului în vedereaîndeplinirii responsabilităŃilor;

- verificarea de către departamen-tul de audit intern a funcŃionării sis-temului de control intern.

Evaluarea sistemului de control in-tern alături de evaluarea riscului inerent

şi de control va permite auditorului:(Menu, M., Afanase, C., Panaitescu,I., Vilaia, D. , 2009., pag. 88).

- o evaluare a factorilor specificide risc, care determină apariŃia erorilormateriale;

- identificarea tipologiei eventuale -lor erori materiale care ar putea apă -rea în situaŃiile financiare;

- să opteze pentru tipul de abor-dare a auditului considerat adecvat învederea obŃinerii probelor de audit.

CONCLUZIE:Din cele prezentate rezultă o opinie

„fără rezervă” (pentru a folosi un ter-men uzitat în audit) că pentru o efi-cientizare a activităŃii societăŃilor însensul unei bune gestionări a patri-moniului, a reducerii costurilor (între-un cadru organizat) a maximizării pro-fitului si pentru atingerea obiectivelorpe termen mediu si lung orice entitateare nevoie pe lângă control şi auditintern, şi de coaching. Mai mult aces-te activităŃi nu trebuie privite strict caactivităŃi care generează cheltuieli ciprin prisma beneficiilor aduse printr-unplus de valoare viitoare.

Indiferent dacă mediul de afaceridoreşte sau nu să apeleze la: controlintern, audit intern sau coaching (încontextul în care legislaŃia nu în toatecazurile le impune) mai devreme saumai târziu aceste activităŃi se vor im -pune de la sine… deoarece ar fi ca -zul să realizăm cu toŃii: întreprinzăto -ri, profesionişti din domeniul econo -mico – financiar, instituŃiile statului,că este mult mai uşor SĂ ANTICIPEZIUN EVENTUAL EŞEC DECÂT SĂ RE -PARI… chiar dacă aceasta implicăanumite costuri.

Bibliografie:

Boulescu M., Auditul financiar. Re-pere normative naŃionale, Ed. Econo -mică, Bucureşti, 2003.

Boulescu, M., GhiŃă, M., Mareş, V.,- Controlul fiscal şi auditul financiar-fiscal, Editura CECCAR, Bucureşti, 2003

Dănescu, T., - Audit financiar con-vergenŃe între teorie şi practică, Edi -tura Irecson, Bucureşti, 2007

Giurgiu A.,Ungureanu P., DumaF., Mic Lexicon Financiar – Bancar şiBursier, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2009

GhiŃă M., Popescu M., Auditul in -tern al instituŃiilor publice: teorie şi prac-tică, Editura CECCAR, Bucureşti, 2006

GhiŃă, M., Sas, F., Tamaş, A., S.,Briciu, S., GhiŃă, R., Dobra, B., I. –GuvernanŃa corporativă şi auditul intern,Editura Aeternitas, Alba Iulia, 2009

Jucan N.C., Audit şi control intern– Suport de curs Master B8, Ed.“Alma Mater”, Sibiu, 2011

Jinga c., Audit financiar, Ed. ASE,Bucureşti, 2009

Menu, M., Afanase, C., Panaitescu,I., Vilaia, D. – Audit financiar, EdituraTehnica-Info, Chişinău, 2009.

Oprean I., Popa I., Lenghe R.l,Pro cedurile auditului şi ale controlu-lui financiar, Editura Risoprint, Cluj –Napoca, 2007.

Petrascu D, Audit intern Caiet de se -minar, Ed. Univ Lucian Blaga, Sibiu, 2012

Rusovici, A., Farmache, S., Rusu,G., - Manager in misiunea de audit– Ghid pentru intelegerea si aplicareastandardelor internationale de auditfinanciar (ISA), Editura Monitorul Oficial,Bucuresti, 2008

Toma, M. – IniŃiere în auditul situa-Ńiilor financiare ale unei entităŃi – Edi -Ńia a III-a revizuită şi adăugită –, Edi -tura CECCAR, Bucureşti, 2009

OMFP 3055 din 29 octombrie 2009pentru aprobarea Reglementărilor con-tabile conforme cu directivele europene

Standardul profesional nr. 36 „Misiu-nile de audit intern realizate de experŃiicontabili”, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2007

American Accounting Asociatim (AAA)

ISTORIE {I ACTUALITATE ECONOMIC~ VINERI 12 IULIE 20134

c my bc my b

c my bc my b

urmare din pagina 1Nu le pot acoperi, dar le pot de ter-

mina. Întrebările care se pun cel maides, după cum scria recent Eric Pincas,în prestigioasa revistă franceză „His -toria” – un număr special consacratmarilor averi, respectiv „După Cresus,legenda aurită a marilor averi” – sunt:„de unde au venit sau vin banii? Pespatele cui au fost ele făcute, câşti-gate? Au oare proprietarii lor cât decât un merit?”, etc., etc.

„A vedea fel de fel de dandy ru -lând cu părul în vânt, în maşinile lorstrălucitoare cu preŃuri care depăşesc,de multe ori, şi cele mai prolificeimaginaŃii, mai scrie Eric Pincas, dez-voltă multe sentimente adverse la ceifoarte, covârşitor de mulŃi, care auprobleme să-şi încheie, cât de cât,sfârşiturile de lună”. Oricum, opulenŃa,uneori ascunsă, poate discretă, darmai mereu dezvelită, fascinează. Fasci -nează dar şi interoghează, fascineazădar şi revoltă. În numeroase situaŃii,preŃurile plătite în acest sens au fost– şi sunt – dintre cele mai teribile:violenŃă, sânge, revolte, revoluŃii. Denu puŃine ori nemeritat, atunci cândaceşti Cresus clasici sau moderni şi-au creat bogăŃia prin eforturi onesteşi stăruitoare, prin muncă abnegantă,prin acŃiunea unor inteligenŃe strălu-cite şi nu prin furturi, corupŃie, înşe -lătorie. Prin privilegiile unor sistemecare nu au acordat şi nu acordă şanseegale indivizilor. De fapt, acele privi-legii care ele au făcut şi fac legea.Când legea în sine ar trebui să per-mită, să stimuleze acŃiunea unor in -divizi dotaŃi excepŃional, bază de acu-mulare a bogăŃiilor...

Nu sunt, cu cercetările mele, de -loc nou în domeniu. Iar abordările îngeneral, poate cu precădere cele deacum, mi-au validat şi îmi valideazăcorespunzător preocupările. Cu maimulŃi ani în urmă am prezentat lateleviziune un amplu serial intitulat„Mari escrocherii financiare care auagresat destinul lumii”, vreo 15 epi -soade pe care le-am analizat apoi şicu studenŃi români şi cu studenŃifrancezi. „ExaminaŃi” erau bancherulscoŃian John Law, care a înfiinŃat, înFranŃa, în 1716, o primă – dar foartedebilă – societate pe acŃiuni transfor-mată în bancă şi care a eşuat într-ungrav şi răsunător faliment. Pe urmă,„marele” escroc francez al ani lor ‘920şi ‘930 Alexandr Staviski, măsluitorde acte şi cu un „l’usage du monde“fermecător care prindea în capcana sademnitari de marcă ai statului francez.

După aceea, celebrul dandy al anilor1920, 1930, 1940, 1950 din RepublicaDominicană, Statele Unite, Germania,FranŃa, Italia, Porfirio Rubirosa, „ma -gicianul” care a ştiut atât de bine săconvertească sentimentele în bani. Însfârşit, mai mulŃi falsificatori de mărciindustriale, bancheri venali, indiviziimplicaŃi în politică şi care au influen-Ńat-o, furând, acumulând de la stat şinu creând plus produs, imense bo -găŃii, etc. În alte studii, am arătatcum au sfârşit rău, prin puşcării,generând adversităŃi crunte deseoriprin etalarea indecenŃei şi a opulenŃeilor, trezind chiar ample puseuri deinvidie la unele dintre cele mai ren-umite capete încoronate ale timpului,celebrul Jacques Coeur, pe urmă rafi -natul Nicolas Foucquet, cardinalul deRohan, pe partea Balcanilor, a Româ -niei, escrocul de căi ferate Strous -berg, ş.a., ş.a. Totodată, am condusmai multe teze de doctorat care s-auocupat de economia subterană şicare au fost realizate cu brio. Ar fi„pasivul” astfel. La „activ”, un „activ” te -meinic demonstrat, m-am ocupat deJacob Fugger, marele bancher al luiCarol Quintul, practic de întreaga fami -lie; de atât de temerara şi eficienta„Ligă Hanseatică”; de dinastia de ban -cheri Rothschild, cu ample terminaliinu doar în Germania, de unde a por-nit, ci, în timp relativ scurt, la Londra,Paris, Viena, Neapole, în SUA, etc;de marii întreprinzători americani, careau făcut forŃa economică şi politicăa Statelor Unite, precum Andrew Car -negie, Henry Ford, Cornelius Vander -bilt, ş.a. Şi noi, dar, prin eforturilenoastre deloc puŃine, am încercat şiîncercăm „să Ńinem steagul sus” într-un asemenea curent de examinărieconomice moderne, cu orizont decercetare de sute şi sute de ani, penumeroase Ńări şi continente.

... În cele de faŃă, voi aborda, îndirecŃiile respective, câteva idei şiaspecte de sinteză. Mi-o pot permite.Iată, actualmente, pe fondul crizeiamintite, după cum relevă FrançoisLanglet în remarcabila sa lucrare„Qui va payer la crise?” („Cine va plăticriza?”), Fayard, 2012, „Sudul” euro-pean (în sens figurativ), nu prea opoate plăti, iar „Nordul” (tot figurativ)nu o doreşte, nu vrea să o plătească.În atari împrejurări, spunem noi, înfapt tensiuni în amplificare, se vă -deşte o opoziŃie în creştere, după uniio opoziŃie tot mai dură, de ampledimensiuni, între lumea finanŃelor şia deŃinătorilor de capital, persoanepu Ńine, practic, şi cetăŃenii contribua-bili, imens de numeroşi, tot mai mult

storşi de bani prin „rigoare economi -că”. O asemenea situaŃie nu doar cădezvoltă fel de fel de extremismepolitice, nu doar că readuce în dis-cuŃie, în atenŃia specialiştilor şi nunumai, marile catastrofe financiareale trecutului, care au ge nerat ceeace au generat, ci ridică „la fileu”, efec-tiv, problema, deloc simplă, a „mari -lor averi”, cu întrebările pe care le-am relevat la începutul celor de faŃă.Pe partea – să-i spunem – „nega-tivă”, între cuceriri şi jaf, ostentaŃieşi avariŃie, speculaŃie şi corupŃie, toateformele de relaŃii băneşti au fost şisunt puse sub lupa analizei.

Putem menŃiona în întreg acestcadru câteva repere interesante. Iată,dacă averea împăratului african dinMali, Mansa Mousa (1280 – 1331),cel care a ştiut atât de bine să va -lorifice sarea şi aurul de pe teritoriulsău şi a mai rămas în istorie ca unuldintre constructorii marii moschei dela Tombuctu, se cifra, în calcule lazi, la circa 310 mld. euro, WilhelmCuceritorul (1028 – 1087) avea circa178 mld. euro, din care însă a făcutnumeroase danii, multe la oamenisărmani. Pe urmă, dictatorul libian,grotesc adeseori, Muamar Kadhafi(1942 – 2011) „a adunat” frumoasasumă de 155 mld. euro, în bună parte”ascunsă” prin bănci. Iar excentriculsultan din Brunei, după ultimele cifredin „Forbes”, analizaŃi fiind 1426 ceimai mari miliardari ai lumii, are oavere care se ridică la 5400 miliardedolari, o sumă superioară PIB-ului

indian anual, circa 4700 mld. dolari,în India trăind actualmente spre 1,3– 1,4 miliarde de oameni. Evident,chestiunea fascinează – averea imensă,un trai ca în poveşti, un vis, poate,al multora – dar ridică şi semne deîntrebare, când o mare parte dinpopulaŃia omenirii a trăit în vremurişi trăieşte şi acum sub limita „ceamai de jos” de sărăcie. Cât de binea fost şi este, oare, lumea alcătuită?

De la început, o subliniere. Nu suntpartizanul egalitarismului. Nu cred căsunt bune părerile preconcepute îm -potriva averilor. De altfel, în manierasa specifică, religia creştină nu lerepudiază. Este drept, în „Evanghelii”se arată că „Este mult mai uşor uneicămile să treacă prin urechile acului,decât unui bogat să intre în Regatullui Dumnezeu”(Matei, 19, 23-24). Dartot în acea vreme se menŃiona că ocontemplare a bunurilor preŃioasetran s cede sufletul şi îl apropie deDumnezeu. Mai departe, Sfântul Au -gustin (mort în anul 530) sau Gri -gore cel mare (mort în anul 604)relevă precizări necesare. După cumsubliniază şi profesorul Claire Lamy,cei doi mari înŃelepŃi afirmă că nuatât bogăŃia este condamnabilă, câtutilizarea ei rea. Iar în acest sens seface menŃiune la „avariŃie”, la pasiu neaexacerbată, dereglată, împătimită, pen-tru bo găŃii materiale (pentru cele spi ri tua-le, mai puŃin), la dorinŃa de a le pose -da fără măsură. Or, bogăŃia de bunuri,ca semn de distincŃie divină, implicădouă mari datorii: împărŃirea ei într-

o manieră spre echitabil (concept, to -tuşi, mai greu de definit) şi ca ritatea.Sufletele cupide neglijează aceste da -torii, obligaŃii creştine, preferând săstrângă şi să păstreze pentru elebunuri dincolo de justa satisfacere anevoilor (din nou, dificil de apreciat).Iată, dar, dintr-o perspectivă religioasă,„avari Ńia” ca făcând rău societăŃii creş-tine, deoarece ea crează şi dezvoltăun dezechilibru între acei care se află înnevoie şi cei care acumulează. Pasiu -nea de a poseda devine, adeseori,atât de mare încât împiedică „avarul”să-şi împlinească datoria sa de cari-tate şi îl antrenează spre „afurisenie”,spre blestem din partea altora. Într-o măsură, astfel, s-a constituit înEvul Mediu Timpuriu şi până spre celDezvoltat celebrul conflict – confrun -tare între Biblie şi Bursă (vezi studiiDan Alexandru Popescu), diminuatapoi până aproape de dispariŃie, demarile danii făcute bisericii de oamenifoarte bogaŃi. Dar şi de celebrele„indulgenŃe”,acele acte care, în biseri -ca catolică, asigurau iertarea celormai grele, mai îngrozitoare păcate,chiar a crimelor, în schimbul plăŃii,către biserică, pentru fiecare din bles-temăŃiile respective. Au fost şi aces-tea fapte care au justificat protes-tantismul, credinŃa mai aproape derealităŃi a marelui Martin Luther...

... Vechi greci acuzau regii lydienide a se deda magnificenŃei şi volup-tăŃilor, dar îşi subliniau nemulŃumireamai ales prin faptul că erau gesturişi gusturi finanŃate, susŃinute, din re -sursele minelor regatului. Cu alte cu -vinte, deşi acŃiona „democraŃia gre-cească”, unii munceau din greu pen-tru marile plăceri ale altora. În timp,lucrurile încep să se schimbe. Spresfârşitul vieŃii, chiar Cresus, ultimulrege al Lydiei (560 – 546 î.e.n.), sim-bol al bogăŃiei netărmurite şi măreŃieiafişate, condamnat la ardere pe butu-ci de lemn după înfrângerea sa în faŃalui Cyrus, rememora cu regret lecŃiade simplicitate pe care i-o dă duse, întinereŃe, marele filozof Solon. Oricum,însă, pentru nobilii cavaleri cu armuriai Evului Mediu, care practicau „mese-ria” de stăpâni de latifundii, dar şimeseria armelor, „a trăi nobil” obliga– aşa erau preceptele vremii – la untrend de viaŃă foarte somptuoasă, sus -Ńinut de cheltuieli imense. Era aici injoc prestigiul fie cărui nobil: „fertilita teaproprietăŃilor”, opulenŃa binevenită şibinecuvântată a „casei” sale. Sumefabuloase erau cheltuite în scopul cafiecare să-şi menŃină şi afişeze ran-gul său şi pentru a trăi potrivit „idea -lului cava leresc”. Nu se vorbea deloc

Marile averi: între onestitate, fascina]ie, revolt@ }i suspiciuniDan POPESCU

Celebra moschee Tombuctu

Sultanul din Brunei în automobilul său de aur

de ri sipă, de irosire – proprietăŃile,averea o permiteau –, ci de „lar ghe -Ńe”. Aproape nimeni, dintre „laici“, nuo incrimi na, cu excepŃia notabilă aŃăranilor care se revoltau din timp întimp. Erau cu tumele vremii...

... Patrimoniile, însă, deveneauinstabile. MenŃinerea rangului se vă -dea dificilă, scrie Laurent Vissière.Pământurile, proprietăŃile, deşi multe,raportau puŃin în raport cu nevoiletrendului de viaŃă, în plus, după cazerau şi divizate după mai mulŃii fiimoştenitori, poate după mai multelefiice moştenitoare. Iar veniturile erauneregulate chiar în timpuri de pace.În vreme de război, recoltele şi tur -mele de animale puteau dispărea dela o zi la alta, stăpânii puteau fi rui -naŃi. Mai mult, venituri stabilite princutume puteau fi „roase” de inflaŃie.Mai erau şi Ńărani ce îşi puteau răs-cumpăra libertatea, banii primiŃi ast-fel de stăpân se cheltuiau, dar nu -mărul de şerbi scădea, „subminând”baza viitoarelor venituri. Pentru a seechipa şi a pleca la război sau cru-ciade, nu puŃini aristocraŃi îşi anga-jau patrimoniul la cămătari şi chiar lamânăstiri. ImprevizibilităŃile astfel, fi -reşti, generau adevărate drame. Vaapărea, dar, odată cu secolul al XIV-lea, în Apusul european – dar şi înEstul european, deşi ceva mai târziu– o veritabilă piaŃă de titluri şi do -menii nobiliare, „parveniŃii” – maiales burghezia în formare, îmbogăŃităîn magistratură şi în avocatură, încomerŃ sau finanŃe – fiind aceea cecumpăra aceste seniorii. Le cumpă -rau, însă, burghezii nu neapărat pentrupoten Ńialul lor economic, ci mai multpentru valoarea lor simbolică, pentruposibilitatea de a se integra astfelnobilimii şi de a trăi ca „adevăraŃi”seniori. Astfel de mutaŃii vor devenieminamente groteşti în timp...

Capitalismul va intra acum în sce -nă. Şi printr-un paradox. Religia umi -linŃei şi a sărăciei voluntare, creşti -nismul, respinge, mai mult decât,poate, alte religii, „căutarea”, scopulprofitului şi jocul banilor. Or, iată cătocmai spaŃiul economic al EuropeiOccidentale, în care creştinismul semanifesta pregnant, a inventat capi-talismul, s-a referit amplu la profit.Occidentul suferea de „o veritabilăfoame de aur”, pentru bogăŃie, lux,podoabe, monezi, în condiŃiile în careacest metal nobil era mai ales extrasîn Orient. Pentru a-l obŃine, europeniitrebuiau să aibe ce să vândă înschimb. Cum şi alte produse de luxcăutate – precum mirodeniile, zahă -rul, dulcegăriile, ş.a. – veneau tot dinOrient, precum şi mai multe produsecu valoare adăugată ridicată – mătă-surile, de pildă –, Europa a începutsă exporte tot mai mult materii prime– che restea, alte structuri lemnoase,fier – arme şi armuri, platoşe, etc. –ca şi sclavi de origine slavă (de unde,ne spune Laurent Vissière, şi numelede sclav). Importante oraşe italiene,precum VeneŃia, Genoa, Amalfi, Pisavor stabili „comtuare” comerciale –strămoşi ai băncilor de astăzi – înporturi bizantine şi arabe. Ele vorînarma flote puternice care vor par-ticipa la mişcarea de „reconquista” apă mânturilor ocupate de musulmani.Chiar dacă lucrurile sunt ceva maicomplicate, comtuarele comerciale,respectiv bancherii, vor deveni indis-pensabili dezvoltării comerŃului euro-pean. Economia capitalistă face se -rioşi paşi înainte. A arma o navă, aplăti un echipaj, a afla şi cumpăra oîncărcătură, costa scump şi presu -punea mari riscuri (furtuni, naufragii,piraŃi). Se crează dar asociaŃii aicăror membri vor pune în comun ca -pitalurile şi munca lor, pentru a îm -părŃi apoi profiturile, dar şi pier -derile. În acest cadru, chestiunile de -vin mai complexe, se crează societăŃipe acŃiuni (desigur, cu o funcŃionali-

tate relativ simplistă), sunt stabilitecontracte de asigurări, apar veritabiledinastii în sfera capitalului comercial,uneori unit, alteori despărŃit, de celbancar. Până la capitalul financiar numai era deloc mult. Bursa, un cuvântde origine italiană, va apărea în Bel -gia de astăzi, în Flandra, la Bru gesşi pe urmă la Anvers...

Încep să se constituie mari averiastfel, cu atât mai mult în condiŃiileunor modernizări financiare în curs.Nu sunt repudiate, ci sunt, îndeose-bi, respectate. Şi Jacques Coeur – înpofida sfârşitului său pe care-l da -torează cum spuneam, cu precădere,unui lux care-l umbrea pe cel alRegelui - şi Jacob Fugger, mai ales,vor realiza mari imperii financiare. Şinu doar ei. Să vorbim de celebrafamilie Medici, de la FlorenŃa? Palateluxoase, picturi minunate, de refer-inŃă, sculpturi desăvârşite, grădini deparadis, etc. Oricum, antreprenorii îşivor înmulŃi donaŃiile pioase pentru aocoli, pentru a scăpa, în lumea deapoi, de chinurile iadului promise, nuo dată, de religie manipulatorilor debani. Şi lucrurile, am mai amintit,vor începe să se aranjeze. Frânareacomandamentelor celeste caracteris-tică, deseori, financiarilor, şi nu doarlor, va fi compensată, cumpărată cubani. Iar în ce priveşte camăta, ceicare o practicau erau, cu precădere,iudaici, evrei, religia lor fiind multmai permisivă astfel...

... Este timpul Evului Mediu Târziu,când luxul şi fastul, în raport cuexpresiile epocii, ajung în Occidentuleuropean – dar, adeseori, şi în Orien-tul european – aproape de zenit. Cucât performanŃele astfel sunt maimari, cu atât prestigiul şi apreciereacontemporanilor sunt mai notabile. Nicide jure, nici de facto nu sunt opozanŃiserioşi, drastici în raport cu averimari, tot mai mari, dar şi mai solide,ancorate în prezent şi mai ales înviitorul pe cale de a se constitui...

... Sentimentele astfel vor fi în şimai mare măsură consolidate odatăcu dobândirea de către burghezie astatutului de cuceritor social odată,îndeosebi, cu secolele XVIII şi XIX.Se constituie averi şi mai mari şi secrează adevărate dinastii familiale so -lide – este vorba, deseori, de sute deani astfel şi nu de câŃiva ani ca lanoi, după 1989, unde prin corupŃie,furt, s-au construit mai multe averiimense, mărturisite sau nu – pe fon-dul revoluŃiilor industriale. InovaŃiiletehnice, inteligenŃa – şi nu şmecheriaşi „iuŃeala de mână” – sunt cele cevor fi conjugate cu beneficii imense.PiaŃa era criteriul, factorul validant şinu „relaŃia” mai mult sau mai puŃinsubterană. Se constituie, chiar, o nouăaristocraŃie, vie, dinamică, inte ligentăcare va renova codurile vechii nobi -limi. O nouă aristocraŃie care, cu ex -cepŃiile de rigoare, nici nu va maisimŃi prea mult nevoia de a fi asimi -

lată cu cea veche, considerându-se,practic, superioară acesteia.

Nu doar revoluŃiile industriale, cişi cele politice, sociale, vor fi ampludirijate de „puterile economice” alestatelor. În Anglia, spre 1650, pe urmăindependenŃa Statelor Unite, apoi Re -voluŃia franceză câŃiva ani mai târziu.Elitele economice susŃinute de elitespirituale – practic elite veritabile,vor deveni tot mai bogate şi consoli -date politic. Burghezia, industrială în-deobşte, dar nu doar, era „nevoită“, do -rea, lupta, potrivit evoluŃiilor socialefavorabile ei, să ocupe „fotoliile deorchestră“ ale dezvoltării. Până la re -concilierea cu o aristocraŃie de moşii –de titluri cu precădere, şi nu de me -rite dobândite, mai ales în viaŃă –, cuo aristocraŃie devenită pe măsură cepierdea teren, tot mai sofisticată, de -modată, uzată, chiar, va curge, cumspuneam, sânge. Mai mult sau maipuŃin cu acest preŃ, inteligenŃa şimunca, dinamismul nu puteau să nucâştige teren în faŃa privilegiilornobiliare. Era timpul în care se vorafirma cei denumiŃi „marii căpitani aiindustriei”. Au generat progres înlume şi aveau de ce să fie apreciaŃi,iar bogăŃia lor, chiar dacă deseoripletorică, era admirată şi invidiată decei săraci. Ei erau modelele... Într-omare măsură, chiar dacă ieşit puŃin dinrând, Napoleon Bonaparte s-a dove -dit astfel. Apoi, la cei amintiŃi dinStatele Unite, din Europa, se pot adău -ga mari familii precum Wendel-ii, Seilliè-re-ii, Schlumberger-ii –, mai multefamilii din Anglia, o serie în treagă demari întreprinzători, savanŃi şi cerce -tători ai lumii. Averile lor se constru-iau, în mare măsură, ca urmare a mo -dernizării Ńărilor, pentru a dura eco -nomia trebuia să progreseze, iar eisă-şi diversifice preocupările, să se -sizeze perspectiva, să fie în pas cu

timpul. Făceau donaŃii imense, astfelcă mari realizări, construcŃii în cultu -ră, social, sănătate, etc., vor fi fruc-tul unei fericite întâlniri dintre „prinŃi”grijulii şi faŃă de propria glorie şi faŃăde gloria naŃio nală, pe de o parte, şiartişti, cer cetători în căutarea finanŃa-torilor şi protectorilor lor, pe de altăparte. Mecena devine Mecenat...

Practic nimeni nu avea şi nu arecum să-i repudieze, privindu-le cuindulgenŃă şi, deseori, cu simpatie,capriciile şi ieşirile din decor. Doarlor, însă, şi nu îmbogăŃiŃilor fără justtemei, „burghezii gentilomi”, domniiJourdain ai anilor de atunci şi demai apoi. Acestora din urmă, cer -cetătorul Pierre Feydel le-a dat chiaro definiŃie la care subscriem fără re -zerve: „un amestec de uşurinŃă, dez-involtură şi îndestulare generate deaverea lor cel mai adesea nemeritată,semn, de multe ori, al unei naşteri,provenienŃe sociale obscure, nereu -şite sau nu, dar, promovând educaŃiafurăciunii. InvidiaŃi, dar, cel mai ade-sea, urâŃi, reuşita lor are fundamentefragile, subŃiri. De cele mai multe ori,cât de repede au urcat sau urcă, totatât de repede s-au prăbuşit sau seprăbuşesc”. Este, desigur, definiŃia,regula, sunt şi excepŃii. În statele undecontrastele sociale erau dominante,întinse pe o arie largă, au avut locrevoluŃii, derivate apoi, mai mult, în -tr-un fel de so cialism şi comunismdeparte, foarte de parte de precepteleclasice din vest...

...Oricum, ani de zile mai târziu,mult după „cei treizeci de ani glori-oşi” din secolul trecut, în condiŃiileîn care speculaŃia a devansat consis-tent producŃia, iar piaŃa a devenit fra -gilă, a venit criza, şomajul a explo-dat, sărăcia a muşcat tot mai dure -ros din carnea oamenilor, fraudele s-auînmulŃit, prăpastia între bogaŃi, puŃini,

şi săraci, mulŃi, a devenit tot maiadâncă, referindu-ne astfel şi la Vestuleuropean – evident, având în vedereparametrii respectivi din aceste Ńări.Marile averi, bogăŃia cea mare au con -centrat, tot mai mult, opinii potrivit că -rora ele sunt rezultatul necinstei, aface-rilor cu statul. Nu era vorba atât de oa -menii cei vechi, ci, mai ales, de cei noi...

... Tot mai mult s-a vădit şi sevădeşte deviza potrivit căreia ca „unbogat să fie fericit, trebuie să fie unbogat legitim”, după cum scriu doimari sociologi care se ocupă de pestedouăzeci de ani de aceste probleme,Monique şi Michel Pinçon-Charlot. „Bo -gă Ńia dobândită prin naştere este, tre-buie educată să nu şocheze”. De altfel,marii moştenitori nu au nevoie să ma -nifeste prea multe semne de bogăŃie,de avere, agresive. Desigur, pare difi -cil în con diŃiile în care mondializareade acum privilegiază interesele finan -ciare şi spe culative, bogăŃii parvenind,adeseori, să dicteze legile lor politi-cienilor, popoarelor. Averile mari – estegreu de stabilit un prag, ele fiind multi-dimensionale, economice, culturale (maricolecŃii de picturi valoroase, de sculp-turi, obiecte simbolice, etc.) sunt con-sistent diferenŃiate. După cum men Ńio-nează în acest sens sociologii cita Ńi,prima avere din FranŃa este de 400de ori mai mare decât cea cu numă -rul 500. Iar „fascinaŃia bogăŃiei, visurilepentru alŃii pe care ea le provoacă şisentimentele de injustiŃie în ce pri -veşte provenienŃa şi existenŃa, mani-festările ei excesive, continuă să coa -biteze”. Mecenatul, dona Ńiile, com portăun rol tot mai însemnat astfel.

Cum, până când, cu ce ur mări, efectevor continua să „coabiteze”, este, însă,greu de spus. Posibil că mereu dacăşi ceilalŃi, cei mulŃi, vor putea să tră -iască mai bine. Se vă deşte astfel şirolul diriguitorilor, al antreprenorilorsă stimuleze readuce rea producŃiei, crea -toare de locuri de muncă, pe primulplan. Altminteri, se pot prevede marifracturi, tulburări, furtuni, ciocniri so -ciale... La noi, în ultimele decenii, avuŃiapublică este locul de unde au fostsifonate, prin corupŃie, uriaşe resursecătre averi private. Fără pandant înprogresul economic al României şicu un nivel pregnant de sărăcie pen-tru partea covârşitoare a populaŃieiŃării. Tocmai de aceea, mari averi autrezit şi trezesc suspiciuni „la popor“,dar, de multe ori, sunt privite cu în -găduinŃă şi largheŃe de către aceajustiŃie cu „înclinaŃii”... Urmările nu aucum să fie altfel decât cele care sevădesc pe plan mondial.

...Deci, fascinaŃie sau revoltă? Dinamândouă, cu atât mai mult cu câtfascinaŃia, atunci când „se pierde“,readucându-te „cu picioarele pe pă -mânt“ în raport cu o viaŃă cenuşie,plată, ternă a ta, se transformă rapidîn revoltă. Cu o mare putere de con-tagiune. Nu avem decât să privimtabloul mapamondului ca atare...

VINERI 12 IULIE 2013 5

c my bc my b

c my b

ISTORIE {I ACTUALITATE ECONOMIC~

c my b

Splendida FlorenŃă, purtând pecetea lui Leonardo Da Vinci

Sediul I.B.M.

CERCETARE VINERI 12 IULIE 20136

urmare din pagina 1Nucleul în jurul căruia este con-

struită ştiinŃa economică este omulcare generează acŃiunea umană. Nuputem să vorbim de ştiinŃa economi -că fără a face apel la acesta sau laacŃiuniile lui, întrucât este un non-sens(în ştiinŃele sociale, subiectul este in -discernabil de obiect). Dar, oare, cu -noaşterea economică se rezumă laex perienŃele oamenilor, adică la feno -menele pe care ei le generează şicare nu pot fii cunoscute decât înmomentul în care acestea apar, sauputem cunoaşte şi procesul prin caresunt produse aceste experienŃe şi carecapătă forma unor fenomene? Careeste mecanismul?

În fenomenologie se precizeazăfaptul că experienŃele oamenilor nusunt trăiri pur şi simplu, ci tăiri aceva. Astfel, văzând ceva vom aveao conştiinŃă a ceva. Toate experien -Ńele sunt caracterizate de faptul căsunt o conştiinŃă a ceva, ExperienŃelesunt orientate către ceva. Acestui ca -racter orientat propriu trăirilor, Husserlîi dă numele de intenŃionalitate, res -pectiv acel ceva către care este orien -tată conştiinŃa (intentum) şi conştiinŃaa ceva (intentio) [Hugli, Lubcke, 2003].

În primul rând prin intenŃionalitateînŃelegem o structură complexă carecuprinde atât pe intentio cât şi peintentum.

În al doilea rând, intenŃionalitateaeste independentă de existenŃa saunonexistenŃa obiectuală.

IntenŃionalitatea poate să existechiar şi atunci când obiectul rapor -tărilor intenŃionale nu există. Cu altecuvinte, există intenŃionalitate chiardacă obiectul corespunzător nu exis -tă, fiind o pură fantezie sau o per-cepŃie eronată a realităŃii.

În al treilea rând, constatăm căfiecare experienŃă este structurată înacest mod, iar expresia lingvistică aacestui lucru este utilizarea cuvântu-lui „fenomen” în două modalităŃi.

Dacă, spre exemplu, în economie,vorbesc de fenomenul financiar mă

pot referi la conştiinŃa fianciarului (in -tentio) precum şi la financiar însuşica obiect al conştiinŃei (intentum). In -tenŃionalitatea nu este una obiecti -vistă şi nici subiectivistă, ea nefiindo relaŃie între două lucruri, între gândi-rea unui ceva şi obiectul intenŃional,respectiv acel ceva spre care esteorientată gândirea mea.

Observăm, în legătură cu intenŃio -nalitatea, câteva aspecte extrem deimportante:

- presupune conştiinŃa şi conşti-inŃa a ceva;

- nu are relevanŃă obiectul inten -ŃionalităŃii – intenŃionalitatea existăchiar dacă obiectul raportărilor meleintenŃionale este inexistent;

- indiscernabilitatea subiect-obiectintenŃional – conştiinŃa şi obiectulconştiinŃei nu sunt trăiri separate aleconştiinŃei;

- intenŃionalitatea este de sorginteculturală şi nu instinctuală.

Prin acestea, fenomenologia husser-liană consideră că este posibil a serealiza o descriere a fenomenelor întoată complexitatea lor. Fără îndoială,dar este vorba doar de o descrierepur ateoretică a fenomenelor.

Fenomenologia ne ajută, dar cumcunoaştem un fenomen, raŃional? Princonceptualizare şi teoretizare.

Cunoaştem faptul că economiculeste o specie a socialului. Care esteprincipiul raŃiunii suficiente al so cia -lului? Principiul raŃiunii suficiente alacŃiunii. Legea acestui principiu estemotivaŃia ca expresie a voinŃei umane.

ConsecinŃă: ConsecinŃa este actul.Dar, care sunt predicatele suficien -

te pentru a caracteriza actul?Actul sau acŃiunea umană (un an -

samblu convergent de acte) are casubiect fiinŃa umană şi este caracteri -zată de următoarele predicate sufi-ciente [Dinga Emil, 2009]:

- natura actului este fără relevan -

Ńă, respectiv un act poate fi un actde intervenŃie/modificare, un act de re -flecŃie, un act de poziŃionare morală;

- obiectul actului este fără rele-vanŃă, respectiv actul se poate exerci -ta asupra oricărei entităŃi, fie aceastaexterioară sau interioară subiectului;

- structra subiectului acŃional nuare relevaŃă, respectiv subiectul acŃio-nal (fiinŃa umană) poate fi consideratindividual sau poate fi agregat dupădiferite criterii;

- este de sorginte culturală.În continuare, prin definirea diferen -

Ńelor specifice ale actului economic,nu va însemna altceva decât particu-larizarea aspectelor nerelevante stabi -lite la definirea genului proxim (careeste actul).

Ca urmare, economicul sau pro-cesul economic, care generează feno -menul economic, implică simultan:

1. intervenŃia subiectului în na -tură, având drept finalitate schimbul

entropic dintre om şi natură;2. cea de-a patra cauză aristo -

telică (cauza finalis), deosebindu-l deun proces natural guvernat de cauzaeficientă;

3. alegerea.Odată un act economic existând,

el mai prezintă vreo particuarizare cuatribut necesar nou? Cu alte cuvinte,avem şi predicate necesare noi, gene -rate chiar de existenŃa economicului?

În opinia noastră, există un singurprdicat necesar nou:

1. semnificaŃia.Pe baza celor de mai sus, conside -

răm că putem conchide asupra eco-nomicului, ca atribut fenomenologic,astfel:

Economicul este o exterorizare aintenŃionalităŃii, care implică interven -Ńia fiinŃei umane în natură, cu scopulrealizării schimbului entropic dintresubiectul acŃional şi natură, implicăalegerea şi implică semnificaŃia.

Fenomenologia }i conceptul de economicdr. Vasile BRĂTIAN, ULBS

Paris. Cheiurile Senei.

P@ltini}ul, ^n sezon estival

KEYNESVINERI 12 IULIE 2013 7

urmare din pagina 1

CantităŃile, şi nu ajustarea preŃurilor

Acesta era sloganul care conclu -ziona cel mai important punct alteoriei lui Keynes pentru generaŃii destudenŃi. Economiştii clasici au pre-supus că oferta agregată – costulproducŃiei în unităŃi monetare – seajustează repede şi flexibil la schim-bările aşteptărilor profitabilităŃii vân -zărilor, păstrând economia la o ratăde ocupare totală. Negarea lui Key -nes, că această necesitate se întâm-plă, reprezintă punctul crucial al ne -gării legii lui Say – conform căruiaoferta întotdeauna îşi crează propriacerere. Presupunând că vânzările aş -teptate ale angajatoriilor, care provindin angajarea unui număr de Nmuncitori, scad sub costul de anga-jare al acelui număr, în modelul luiKeynes, producătorii îşi reduc costulproducŃiei prin disponibilizări de per-sonal. Acest aspect reduce cerereatotală în economie. Nu scăderea sa -la riilor, ci scăderea ratei de ocupareeste cea care elimină excesul oferteide output/ieşiri. Acest lucru ar fi echi -valent cu afirmaŃia că excesul eco -nomiilor asupra investiŃiilor este eli -minat de scăderea veniturilor.

Când investiŃiile încep să scadă,ce împiedică economia de a fi încădere liberă? Răspunsul scurt estecă sărăcirea comunităŃii tinde să eli -mine „excesul economisirii” compa -rativ cu investiŃiile ce cauzează înce-tinirea creşterii, în primul rând. Dacăpropensitatea spre consum este cu -noscută – de exemplu, este în va -loare de 90% din venitul curent –este posibilă demonstrarea matemat-ică printr-un calcul artitmetic simplucunoscut ca şi multiplicatorul veni-turilor care cunoaşte expansiuni şicontractări a venitului, convergent unuipunct fix în care economiile şi inves -tiŃiile sunt egale. După cum AustinRobinson a menŃionat „în echilibru...economiile trebuie să fie egale cuinvestiŃiile... dacă aceastea tind să nu

fie egale, nivelul activităŃii va fi schim-bat până se restabileşte egalitatea.”Cantitatea şi nu ajustarea preŃului esteprincipalul mecanism prin care eco -nomia îşi atinge poziŃia de echilibru.Conform unui student eminent aceas-ta a fost „caracteristica majoră, cugrad de noutate” a Teoriei Generale.Este cu siguranŃă partea teoriei ceamai folositoare pentru politici, pentrucă face posibilă calcularea „lacunelor”output-ului şi inflaŃiei, un potenŃialîndeplinit mai târziu prin dezvoltareastatisticilor venitului naŃional şi chel-tuielilor. Keynes a folosit prima datămultiplicatorul veniturilor în manifes-tul său, „Mijloacele spre prosperita -te”, publicat în 1933. Pentru a obŃinemagnitudinea sa „trebuie doar săestimăm...ce pondere a cheltuielilortipice devine venitul altei persoane şice pondere din acest venit este chel-tuit. Aceste două proporŃii, multipli-

cate împreună, ne redau raportul din-tre prima repercusiune şi efectul pri-mar ...apoi, putem să adunăm întrea-ga serie de repercusiuni”. De aseme-nea, multiplicatorul este un instrumentînşelător deoarece „magnitudinea” multi -plicatorului depinde de aşteptările po -liticii guvernamentale. Conceptul de„echilibru cu subutilizare a forŃei demuncă” cuprinde teoria principală alui Keynes, conform căreia economieide piaŃă îi lipseşte un mecanism in -tern eficace pentru redresarea sa dupăo răsturnare majoră.

ReferinŃe bibliografice1. Abel Andrew, Bernanke Ben,

Croushore Dean, (2008), Macroeco -nomics, sixth edition, Pearson Edu -cation

2. Arnold Roger, (2010), Econo -mics, ed. a 9-a, South Western

3. Blinder Alan S. (1987), Hard

Heads, Soft Hearts. Reading, MA:Addison-Wesley.

4. Congdon Tim, (2007), Keynes,the Keynesists and Monetarism,Edward Edgar Publishing

5. Davidson Paul, (2009), JohnMay nard Keynes, Palgrave Macmillan

6. Forstater Matthew, Wray L.Randal, (2008), Keynes for the twen-ty-first century, Palgrave Macmillan

7. Greeanspan Alan, (2008), EraturbulenŃelor, Editura Publica

8. Hicks John Richard, (1967),"The Hayek Story." Critical Essays inMonetary Theory. London: OxfordUniversity Press, 203-15.

9. Jessua C., Labrousse C., VitryD., Gaumont D., (2006), DicŃionar deŞtiinŃe Economice, Editura Arc

10. Keynes John Maynard, (2009),Teoria Generală a Ocupării ForŃei deMuncă, a Dobânii şi a Banilor, Edi -tura Publica

11. Lachmann, Ludwig M., (1977).Capital, Expectations and the MarketProcess. Kansas City

12. Mankiw Gregory, (2010), Ma -cro economics, ed.a 7-a, Worth Pu -blishers

13. Marinescu Paul (2003), Teoriaechilibrului economic şi implicaŃiilesale practice, Editura UniversităŃii dinBucureşti

14. Schumpeter Joseph, (2010),Zece mari economişti. De la Marx laKeynes, Editura Publica

15. Sheehan Brendan, (2009), Under-standing Keynes’ General Theory, Pal-grave Macmillan

16. Skidelsky Robert, (2010), Key-nes – The Return of the Master,PublicAffairs

17. Skousen Mark, (1992), Dissenton Keynes – A Critical Appraisal ofKeynesist Economics, Ludwig vonMises Institute

asistent univ. dr.Alin OPREANA,ULBS

Abordarea lui Keynes în privin]a investi]iilor

Londra. Tamisa

Bucureşti, Palatul Parlamentului

De câtva timp încoace, manage-mentul Muzeului NaŃional Brukenthal, a început expunerea, în spaŃiile adiŃio-nale expoziŃiilor permanente din palat,special amenajate, expoziŃii de amploa-re ale unor colecŃii private din Ro -mânia actuală.

În acest sens, în sala de conferin -Ńe a muzeului situată la etajul 1 de la„Casa Albastră”, clădire „lipită” de la -tura estică a palatului, s-a amenajatun veritabil spaŃiu expoziŃional desti-nat unor expoziŃii temporare dinafaramuzeului.

Începând cu 2012, specialiştii dela secŃia de artă au deschis un cicluexpoziŃional destinat unor colecŃii deartă aparŃinând unor renumiŃi colec -Ńionari români contemorani.

În prezent, colecŃionarul târgu-mu -reşan Lucian Pop expune, într-o amplăşi riguroasă selecŃie, capodopere dincolecŃia sa. Despre acest distins şi

generos colecŃionar, prof. univ. dr. Sa -bin Adrian Luca directorul general almuzeului, spunea: „Domnul Lucian Popa dovedit în demersul său de colec -Ńionar, nu doar pasiune pentru artăşi capacitatea financiară de a-şi per-mite acest nobil entuziasm, ci şi pri-cepere,intuiŃie, exigenŃă, selecŃie sigu -ră, subtilă şi nuanŃată”.

Publicul iubitor de artă poate sa -vura într-o atmosferă de rară spiritua -litate artistică românească, inspirat al -cătuită, o selecŃie de capodopere alepictorilor, printre care amintim, IonAndreescu, Ştefan Luchian, CorneliuBaba, Dan Hatmanu, Constantin PiliuŃă,Georgeta Năpăruş, Sabin Bălaşa, Va -sile Grigore, Ion Alin Gheorghiu, Ho -rea Bernea şi alŃii,

Această expoziŃie, dincolo de va -loarea ei artistică şi culturală pe carecu certitudine o conŃine, aduce în ac -tualitate câteva idei şi probleme pri -vind creaŃia românească contempo-rană, soarta artei şi a făuritorilor eiîntr-o lume tot mai dominată de mer-cantilism, superficialitate, vulgaritate

şi prost gust, pe care le-am sesizatîn multe numere anterioare ale aces-tei publicaŃii.

De multe ori am dicutat despreun sector ocolit, dacă nu neglijat, acelaal pieŃei de artă, în care colecŃionariide artă au un cuvânt important despus. Problema cea mai gravă decurgedin starea de sărăcie a populaŃiei,care în România a atins cote alarman -te. Românii din veniturile lor, cele maimici din Comunitatea Europeană, nureuşesc să-şi asigure fără eforturiconsiderabile existenŃa de zi cu zi,darmi-te să se mai gândească laînvestiŃii în artă. Referitor la aceastăproblemă, ca practician în domniulartelor plastice am avut prilejul săcunosc, în deaproape, piaŃa de artădin Europa, precum şi din zona ame -ricană, cu atât mai bine cea din Ro -mânia şi mai ales din Sibiu.

Turismul este un domeniu care,într-un fel, poate contribui la dez-voltarea pieŃei de artă, dar cu o anu-mită specificaŃie. Calitatea culturală aturiştilor este elementul cel mai im -portant. Bugetul pentru achiŃiziŃiona -rea de opere de artă a scăzut cu peste75 la sută. Majoritatea turiştilor doresc

ca, dintr-o 100 de euro, să bea bere,să meargă la femei, să cumpre artăşi să se întoarcă cu 50, acasă...

Sibiul ca peisaj urbanistic a de venittot mai interesant, şi mai căutat, dina -mică la care au contribuit foarte multprin diversitatea şi atractivitatea lor,manifestările cultural artis tice stradale,

festivaluri târguri, parade, concerte etc.Dar sălile de expoziŃii sunt relativ

prea puŃine, şi unilateral concepute înceea ce priveşte tematica, genurile şitehnicile de artă, iar reclama specificăcomerŃului cu arta este aporoape inexis -tentă. Nu s-a realizat o sincro nizare cuspiritul european al pieŃei de artă...

ART~ ECONOMIE VINERI 12 IULIE 20138

c my bc my b

c my bc my b

Articolele ap@rute în revist@ exprim@punctele de vedere ale autorilor, care pot fi

diferite de cele ale redac]iei.

Colegiul deredac]ie

Redactor }ef coordonator:DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

NICOLAE E{ANUE{ANU

dr. Alin OPREANA,OPREANA,secretar general de redac]ie

editor

GRUPUL DE PRES~

CONTINENT

CAMERA DE COMER[,

INDUSTRIE {I AGRICULTUR~

A JUDE[ULUI SIBIU

NOBLESSE SRL

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Petru-Ovidiu DUMBRĂVEANU

SOLILOCVII DE DUMINIC~

8 iulie 1621. Se naşte marele fabulist francez Jean de La Fontaine

Colec]ii }i colec]ionari (II)

Corneliu Baba - “Natură statică cu gutui”

Ştefan Luchian - “Trandafiri” Ştefan Luchian - “După ploaie la Moineşti”

Constantin PiluŃa - “Vas cu maci”

Ion Andreescu - “Vas cu flori” Corneliu Baba - “Trandafiri”